falsificarea cafelei

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIUFACULTATEAS.A.I.A.P.M.MASTER ANUL I A.C.S.A.

Falsificările şi fraudarile întalnite la cafea

STUDENT TOP DAN

Falsificările şi fraudarile întalnite la cafea

Cele mai frecvente defecte, fraude şi falsificări întalnite la cafea sunt prezentate în urmatoarele subpuncte.

Principalele defecte care pot interveni la cafea sunt: Sortarea necorespunzătoare; Uscarea în condiţii necorespunzătoare; Nerespectarea temperaurii la coacere; Răcirea bruscă la temperaturi prea mici; Conţinut prea mare în apă; Măcinare prea granuloasă; Depozitarea greşită; Transport necorespunzător; Ambalaj necorespunzător;

Eventualele falsificări la cafea:

Cafeaua verde poate fi falsificată prin lustruire sau adăugare de diverse substanţe; în scopul de a i se da un aspect sau o culoare mai atrăgătoare acoperindu-i-se astfel defectele ce le-ar avea.o Cafeaua verde mai poate fii falsificată prin tratarea ei cu apă, cu scopul de a i se mării bobul;o Cafeaua prăjită, boabe, poate fii falsificată prin ungerea ei cu uleiuri, soluţii de zahăr, rezine, etc. ;o Cafeaua prăjită, boabe, mai poate fii falsificată prin adăugarea de boabe extrase sau chiar false;o Cafeaua prăjită şi măcinată este cel mai des supusă falsificării prin adăugarea în special de pulberi de surogate (cicorae, năut, zaţ uscat de cafea folosită, etc.);

Cafeaua naturala se poate falsifica prin:

înlocuirea boabelor naturale cu boabe artificiale(din aluat sau argila); inlocuirea unui sort superior cu unui inferior; extragerea cofeinei; amestecarea cu înlocuitori (naut, secara , cicoare, malt , smochine

etc.) sau adaugare de zat de cafea; prin adaugare de boabe false, colorate artificial; prin adaugare de diferite substante de lustruire sau prin ungere cu uleiuri, cu gelatine, cu solu ii de zahar, în vederea conferirii unui aspect si a unei culori corespunz toare cafelei de înalt calitate.

Falsurile la cafeaua preambalata mai pot fi identificate şi printr-o studiere atentă a ambalajului , care poate prezenta: - variaţii de culoare faţă de cel iniţal; - neclaritatea contururilor, - dimensiuni diferite; - inscripţii incomplete privind provenienţa; - diferenţe de gramaj a cafelei conţinute. Inocuitatea mărfurilor alimentare în relaţie cu siguranţa consumatorului Alimentele oferite spre comercializare trebuie să îndeplineasc următoarele condiţii: - fie fabricate conform prevederilor legale, în scopul protecţiei publice, protecţiei igienei alimentului şi protecţiei calităţii produsului; - să se încadreze în nivelurile maxime admise de contaminare fizică, chimică, microbiologică, toxicologică sau radiologică, stabilite prin reglementări speciale; - sa fie ambalate, etichetate şi marcate conform reglementărilor specifice, iar inscripţionarea etichetelor sa fie vizibilă, lizibilă şi corectă.

Se interzice comercializarea alimentelor care: - nu sunt însoţite de documente care le atestă originea, provenienţa şi securitatea; - sunt manipulate şi comercializate în condiţii necorespunzătoare de

igienă, care pun în pericol sănătatea consumatorilor; - afectează sănătatea consumatorilor prin vânzarea unor produse sau substanţe drept alimente; - se interzice comercializarea drept alimente a unor produse care le imit , nu sint alimente şi care prezintă riscul de a pune în pericol

sănătatea sau securitatea consumatorilor, conform reglementărilor legale în vigoare.

Alimentele care sunt interzise de la comercializare sau utilizare pentru consum uman sunt: au semne organoleptice de alterare (modificări de aspect, consistenţă , culoare, gust sau miros); au semne de infestare cu paraziţi (ouă, larve şi forme adulte vii sau moarte), precum şi resturi sau semne ale activităţii lor (cu excepţia unor produse ce au prevăzute limite); au semne ale contactului cu rozătoare; au miros şi gust străin de natura produsului;

BIBLIOGRAFIE

Banu C. ş.a. Influenţa proceselor tehnologice asupra calităţii

produselor alimentare (I, II). – Bucureşti: Tehnica, 1979.

Baron T. Metode statice pentru analiza şi controlul calităţii

producţiei. – Bucureşti: Ed. Didactică şi Pedagogică, 1979.

Diaconescu I. Merceologia alimentară. – Bucureşti: Eficient, 1998.

– 384 p.

Dima D. ş.a. Merceologia produselor alimentare. – Bucureşti:

A.S.E., 1985.

Dimitriu C. Metode şi tehnici de control ale produselor alimentare

şi de alimentaţie publică. – Bucureşti: Cereş, 1980.

-Legea nr.64/1991 privind brevetele de invenţie, modificată şi completată prin Legea nr. 203/2007, republicată – Editura OSIM -Hotărârea Guvernului nr. 499/2003 de aprobare a Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991, publicată în Monitorul Oficial partea I nr.348 din 22.05.2003Ştrenc A.C., Ionescu B., Gheorghe Gheorghiu – Dreptul Brevetului, editura Lumina Lex, vol. I -2005, vol. II-2007 -Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice publicată în Monitorul Oficial partea I nr.161 din 23.04.1998 -Hotărârea Guvernului nr.833/1998 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, publicată în Monitorul Oficial partea I nr.455 din 27.11.1998