epubtica socialista bot - 1,2.pdfpagina preŞedintelui stimaţi ir aţi e&ulacratari, qahiţi...
Post on 29-Oct-2019
10 Views
Preview:
TRANSCRIPT
al Cultului Creştin A.
epubtica Socialista Bot
PAGINA PREŞEDINTELUI
S t i m a ţ i I r a ţ i e & u L a c ra ta r i ,
Q a h i ţ i f r a ţ i f i i t i m a t e i a r a r i ,
Un nou an şi-a deschis larg porţile înaintea paşilor noştri. De milenii, în scocul vremii, scurgerea timpului ţine în mişcare roata vieţii pe acest pămînt, cu mulţimea bucuriilor, cu zbuciumul realizărilor omenirii, cu speranţe şi planuri chibzuite pentru azi şi pentru viitor.
Deşi ultima zi a vechiului an şi prima zi a noului an sînt unităţi identice de timp, şi nimic nu vine să altereze scurgerea rigidă, matematică a timpului, totuşi, începutul unui nou an este prilej de reflecţii, de noi planuri, moment în care nădejdile strălucesc la cotele incandescenţei, luminînd timpul ce vine — to- nicizînd pe cei ce-i trec pragul.
Stăm cu toţii în faţa anului 1978, un an nou cu povara bucuriilor şi îngrijorărilor lui, cu realizările şi responsabilităţile lui, care, pe măsura scurgerii zilelor, vor fi lucrările şi grijile, realizările şi responsabilităţile noastre pe care sîntem chemaţi a le înfăptui la superlativ, pentru binele şi fericirea noastră, a bisericii ai căror slujitori sîntem, şi a aproapelui, a colectivităţii naţionale.
însemnarea pe răbojul vremii a scurgerii timpului, consemnează realitatea existenţei noastre pasagere, dar şi îndemnul de a analiza cu mult simţ de răspundere viaţa şi activitatea noastră. Domnul Dumnezeu a dat fiecăruia dintre noi o lucrare, lucrarea chemării noastre, pe care am avut datoria de a o împlini. Am fost noi oare credincioşi chemării ? Am urmărit noi oare ca fiecare trăsătură a caracterului nostru să fie o întruchipare — la proporţiile noastre umane — a caracterului divin, oglindit în comandamentele Legii Morale ? In complexitatea vieţii şi activităţii noastre am urmărit noi remedierea oricărui defect, fie el oricît de mic şi de neînsemnat în ochii noştri, pentru ca, cei ce ne privesc, văzîndu-ne, să slăvească pe Dumnezeu ? A ajuns oare viaţa noastră în mod desăvîrşit modelată de Cuvîntul pe care-L studiem şi pe care-L rostim de la amvoanele noastre, şi de către Duhul cel Sfînt al lui Dumnezeu, ca să putem fi o binecuvîntare pentru toţi aceia cu care venim în contact, pentru toţi cei din jurul nostru ?
Pentru împlinirea chemării noastre, ca şi pentru realizarea desăvîrşirii noastre, Domnul Dumnezeu a dat pe unicul Său Fiu, Ispăşitor
şi Garant al mîntuirii şi bucuriei noastre prezente şi veşnice. Noi, în dreptul mîntuirii şi chemării noastre la slujire, trebuie să ajungem a fi copii fidele a purităţii Sale, a unei vieţi „fără pată, fără zbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfîntă şi fără prihană." (Efes. 5,27).
An de an, o lumină tot mai puternică a fost revărsată asupra cărării vieţii noastre. La început de an, să ne întrebăm dacă această lu mină a făcut ca înţelegerea lucrurilor şi a responsabilităţii noastre să crească într-un raport direct proporţional cu lumina primită şi cu ceea ce biserica, frăţietatea şi lumea aşteaptă din partea noastră. Căci creşterea noastră trebuie să ţină pas cu binecuvîntările şi privilegiile de care ne bucurăm. Gîndul că trebuie să fim o „epistolă a lui Hristos“, (2 Cor. 3,3), este nespus de solemn şi trebuie să ne îndrepte la Cel Atotputernic, ca în umilinţă să cerem prezenţa Sa sfinţitoare şi călăuzitoare. Dacă am fi pe deplin conştienţi d e . toate acestea, atunci noi am trăi viaţa credinţei noastre şi ne-am aduce la îndeplinire lucrarea chemării noastre cu o infinit mai mare atenţie şi răspundere, decît o facem în prezent.
I n nou an ! Răspunderi şi bucurii noi. An ce aduce cu sine şi aniversarea a şase decenii de la actul unirii Transilvaniei cu România, e- veniment care marchează desăvîrşirea statului naţional unitar român.
Ne bucurăm împreună cu toată ţara, cu toată făptura românească. Punem umărul împreună cu toată suflarea românească, pentru ca pîinea cea de toate zilele, să fie cît mai mare şi cît mai îmbelşugată pe mesele noastre.
Ne închinăm şi dorim să slujim lui Dumnezeu neîmpărţiţi, cu dorinţa ca anul 1978 să fie anul realizărilor noastre spirituale. Anul în care lumina cunoştinţei adevărului divin să transforme viaţa noastră, din slavă in slavă, pînă cînd caracterul Răscumpărătorului nostru se va oglindi cu prisosinţă în fiii credinţei.
„încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi, desăvirşiţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi in pace, şi Dumnezeul dragostei si al păcii va fi cu voi." (2 Cor. 13,11).
D. Popa
— Pagina Preşedintelui
— Un om, un destin, o ţară
— Principii dc in terpretare biblică IV
— In cursul vremilor
— însemnătatea închinării
— Ploaia timpurie şi tîrzie
— Din viaţa bisericii
— Epistola către Evrei
— M. B. Czechowski
— Nemărginita bogăţie a harului
— Domnul neprihă- nirea noastră
— Sfîrşit de cale
p m @ IN I
w m p E S Î B N
© f  U k„S în t fiu al poporului
m eu şi în treag a njea m uncă , g în d ire şi v ia ţă le în ch in poporu lu i" .(N. Ceauşescu — 19”4).
Moment de grandios popas sărbătoresc al ţării întregi, al fiinţei româneşti care din totdeauna a ştiut să-şi cinstească străbunii, eroii şi conducătorii care au luptat şi şi-au închinat viaţa si activitatea ţelidui nobil de a ridica mai sus şi tot mai sus vitejia, hărnicia şi geniul nea- m ului românesc, mutica şi îndîr- jirea de a fi el însuşi, aici pe plaiurile ce s-au vrut din to tdeauna hronic al istoriei şi destinului poporului nostru.
Ianuarie 26, 1978, consemnează scurgerea a şase decenii de la naşterea întîiului preşedinte al Republicii Socialiste România, zi în care naţiunea îşi serbează con'ducătorul a cărui calitate unanim recunoscută este aceea de a se identifica întotdeauna cu aspiraţiile neamului românesc şi ignorînd oboseala şi 'greutăţile, a realizat aspiraţiile pentru care Mircea cel Bătrin , Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu şi cohortele de m ucenici ai neamului nostru au luptat şi m ulţi au coborît învăluiţi în purpura sîngelui în glia străbună, garanţie şi sim.bol al existenţei şi al luptei neîncetate pe care românul a dus-o continuu, conştient şi convins de justeţea cauzei sale şi a biruinţei către care ţintea.
Scorniceşti, 26 ianuarie 1918! Preşedintele Nicolo-e Ceauşescu vede dumina zilei într-urJ an istoric, cînd populaţia Transilvaniei, îşi proclama voinţa realizării integrităţii teritoriale a României. — A cest- fapt. cum şi înţelegerea destinului românesc, "a cizelat în '"sufletul său cor.ştienţa apartenenţei noastre naţiorh&e şi responsabilitatea
realizării unei Românii pe m ăsura hărniciei, şi capacităţii sufletului ei mare.
La vîrsta de 60 de ani, preşedintele Nicolae Ceauşescu în sumează 45 de ani de activitate ■şi luptă revoluţionară, ani fierbinţi, ani de perseverare în idealurile libertăţii şi afirmării naţionale, o.ni de neţărmurită convingere în victoria unei cauze ce se identifică cu aspiraţiile poporului in'tr-o simbioză perfectă, legătură pe care o definea astfel: „Sînt fiu al poporului m eu şi întreaga mea m u n că, gîndire şi viaţă le închin poporului“.
Această definire a scopului vieţii sale, l-a proiectat, din fragedă tinereţe, să se dăruiască cu pasiune, cu entuziasm şi dîrzenie luptei împotriva ex ploatării, împotriva opresiunii, împotriva a tot ceea ce era contrar aspiraţiilor nobile de libertate şi dezvoltare naţională. Acest ideal l-a dus pe baricade în lupta împotriva fascizării ţării pentru eliberarea socială şi naţională. Şi drumul biruinţei a trecut adesea prin sălile tribunalelor, prin beciurile siguranţei de tristă amintire, prin închisorile infecte şi cu regim de exterminare. A cunoscut bătaiai, înfometarea, tortura, lagărele de concentrare etc. Dar toata acestea n-au putu t înfrîn- ge în el idealurile sub faldurile cărora lupta, pentru că oricine se identifică cu idealurile poporului, nu poate clecît să biruiască.
In acest m om ent solemn. în clipa, retrospectivelor analize, trebuie săi spunem cu legitimă r 'ndrie că de Humele Preşedintelui Nicolae Ceauşescu sînt legate înfăptuirile României contemporane, conştienta apartenenţei noastre riaţion-ale şi afirmarea geniului românesc în lumea întreagă. Contribuţia crea-
Ianuarie—februarie 1978 a
toare a Preşedintelui Nicolae Ceauşescu a ridicat în lumină prestigiul României Socialiste aducînd pacea, libertatea şi îm plinirea dezideratelor pentru care neamul românesc a sînge- rat milenii, dar n-a rertunţat la împlinirea lor. Cu clarviziune animat de un patriotism pur, numele, viaţa şi activitatea Preşedintelui ţării noastre stau la baza dezvoltării fără precedent a României Socialiste, făurind şi scriind istoria contemporană a patriei noastre.
Concepţia Preşedintelui N. Ceauşescu despre principiile ce trebuie să stea la baza relaţiilor între state, este recunoscută unanim pe toate meridianele globului. Principiile in dependenţei şi suveranităţii naţionale, egalităţii în drepturi, neamestecului îri treburile in terne şi colaborării reciproc avantajoase, sînt principii larg recunoscute de popoarele lumii, principii care dobîndesc tot mai mulţi aderenţi, inclusiv în cercurile guvernamentale din numeroase ţări. Iar viaţa demonstrează cu prisosinţă că respectarea — de către toate statele —- a acestor principii, constituie condiţia păcii şi a -un'ei bune colaborări între popoarele lumii.
Este meritul Preşedintelui Nicolae Ceauşescu acela de a arăta, cu justeţea şi tenacitatea ce-l caracterizează, că situaţia economică destul de precară a lumii, fenomenele crizei eco- nomico-financîare actuale sînt urmări a unor inegale dezvoltări, a dezvoltării unor state pe. seama altora şi că aceste stări de lucruri pun cu acuitate în evidenţă necesitatea soluţionării acestor probleme pe baza principiilor egalităţii, cu participarea tuturor statelor, a instaurării unei noi ordine economice şi politice mondiale, a democratizării relaţiilor internaţionale şi a elaborării unor noi norme de drept internaţional, care să corespundă schimbărilor ce au avut loc în lumea noastră.
Este meritul său acela de a ■orienta ferm politica statului nostru în direcţia progresului multilateral şi în! ritm susţinut al economiei prin alocarea miei părţi importante din venitul
•naţional pentru dezvoltare, ca
unică modalitate de depăşire a decalajelor faţă de ţările economic avansate, de sporire a veniturilor naţionale şi, deci, pe această bază, de ridicare a nivelului de trai material şi spiritual al oamenilor muncii.
Este meritul său acela că a promovat raporturi de colaborare, prietenie şi solidaritate cu toate ţările socialiste, cu ţările în curs de dezvoltare şi în' spiritul principiilor de coexistenţa paşnică — a promovat relaţii cu toate statele, fără deosebire de orînduire socială, arătînd că participarea activă la circuitul economic mondial este o cerinţă a progresului.
Activitatea rodnică şi neobosită a Preşedintelui Nicolae Ceauşescu legătura sa nem ijlocită cu viaţa, cu problemele ei cotidiene, au dus la adîn- cirea democraţiei, la posibilitatea unui bilanţ rodnic şi la conturarea unor perspective luminoase.
Cu această sărbătorească o- cazie, ca Biserică a A dventiştilor de Ziua a Şaptea din Republica Socialistă România trebuie să mărturisim cu bucu
rie în glas, că alături de în treaga suflare a ţării, din care sîntem şi noi o parte, ne bucurăm de înfăptuirile democratice ale conducerii de stat, a politicii partidului, ne bucurăm de principiile de echitate şi libertate al căror exponent în fruntea ţării este Excelenţa Sa Preşedintele Nicolae Ceauşescu.
Ne bucurăm de o deplină libertate de trăire şi manifestare a credinţei noastre şi că politica de culte în ţara noastră a dus la un climat de armonie şi egalitate între toate cultele, din ţara noastră. Cu sentimentul de aleasă preţuire şi recunoştinţă în sufletele noastre, alături de ţara îrCtreagă, facem Excelenţei Sale Preşedintelui Nicolae Ceauşescu urări de sănătate, bucurie şi fericire, li dorim o viaţă lungă şi prosperă închinată binelui comun, măr- turisindu-ne ataşamentul nostru faţă de planurile de înflorire a patriei noastre, pentru bunăstarea poporului nostru, pentru pacea lumii• L A MULŢI A N I!
□ ------------------------------------------------------------------------
Curierul Adventist
D. POPA
T O V A R Ă Ş U L U I N IC O L A E C E A U SE SC U P R E Ş E D IN T E L E R E P U B L IC II S O C IA L IS T A R O M Â N IA L O C O
Cu prilejul zilei de 26 ianuarie, aniversarea a 60 de ani de viaţă a E xcelenţei Voastre şi 45 de ani de activitate şi luptă revoluţionară desfăşurată pentru binele, prosperitatea, fericirea şi afirmarea fiin ţei noastre naţionale,
In num ele credincioşilor, al deservenţilor şi a Conducerii Cultului^ Creştin A dventist de Ziua a Şaptea din Republica Socialistă România,^
In acest m om ent solemn, ne alăturăm şi noi inim ile şi fi in ţa i noastră ţării întregi, rostind în glas cu întreaga fiinţă românească,(i adresîndu-vă calde urări de bine, do fericire şi viaţă lungă şig prosperă Dumneavoastră, stegar, veghetor şi călăuzitor al destinului^ strălucit al neam ului nostru românesc.
De num ele Dum neavoastră sînt legate înfăptuirile României'' contemporane, conydenţa apartenenţei noastre naţionale şi afirma-^ rea geniului românesc în lum ea întreagă. Contribuţia creatoare E xcelenţe i Voastre a ridicat în lum ină prestigiul Rom âniei Socialiste, ̂aducînd pacea, libertatea şi îm plinirea dezideratelor de m ilenii ale poporului Român.
Cu bucurie şi sentim ente de aleasă preţuire în suflet, Cultu^ Creştin A.Z.S. urează Excelenţei Voastre m ultă sănătate şi
„LA MULŢI A N I“
Cu profund respect facem aceleaşi respectuoase şi caldc urări de bucuric, sănătate şi fericire, distinsei şi mult respectatei^ Tovarăşe, Elena Ceauşescu, cum şi fam iliei Dumneavoastră dragi?
Ne mărturisim ataşam entul nostru total faţă de planurile dri dezvoltare economică şi socială a ţării, faţă de politifW internă ş t externă a Conducerii noastre de Stat şi a Dumneavoastră personal»! pentru înflorirea patriei noastre, pentru bunăstarea poporului nostru/ pentru cauza socialismului şi a păcii în lume.
PR EŞED IN TE : SECRETAR : M arin P irv a n
1. TIPOLOGIE
Tipologia se b azează pe legă tu ri istorice şi e s te leg a tă de sensurile istorice a le Scrip tu rii . în tipologia b ib lică, sensu l tipologic a l c u v in telor, a l desc rie rilo r , a l ev en im en telor, a l ac ţiun ilo r , a l in s titu ţi ilo r şi p e rsoanelo r dev ine în to tu l a p a re n t d a to r i tă a n ti t ip u r i lo r de m ai tîrz iu . A stfel, t ip u l este to t d eau n a incom plet, p în ă c înd a n ti- t ip u l aduce la iv ea lă im p o r ta n ţa d ep lin ă şi p ro fu n d a sem nificaţie a t ipu lu i. D um nezeu ca a u to r al S c r ip tu r ilo r p lasează în cad ru l t i p u lu i o p re f ig u ra re a ceea ce se iden tif ică m ai t îrz iu ca fiind an ti- tipul. Im p o r ta n ţa dep lin ă şi sem n ifica ţia p ro fu n d ă a t ip u lu i sîn t d e s luşite m ai b ine d a to r i tă unei con tin u e şi in sp ira te revelaţii.
G ăsim co rela ţia t ip u lu i şi an ti- tip u lu i ch ia r în V. T estam en t. Isa ia vo rbeşte d esp re în to a rcerea esca tologică a p a rad isu lu i. (Is. 11, 6—8 ; 65.17—25). P roorocu l Osea p r iv eş te înapo i la a d u n a re a lu i Is rae l d in p u s t ie ca u n tip a l Is rae lu lu i re s tau ra t . (Osea 2,16). T ipu l idea l al dom niei lu i D avid ca u n tip a l u n i tă ţ i i v iitoare. (Amos 9,11).
E x is tă o p u te rn ic ă leg ă tu ră t ip o logică în tre V echiul T es tam en t şi N oul T estam en t. A rh id iaconul Ş te fan a ră ta sp re M oise ca f i in d un t ip a l D om nulu i Isus : „ R ăscu m p ă ră to ru l" , sau „E lib era to ru l" . (Fapte 7.20—40). A posto lu l P av e l dezvoltăo tipologie co n s tru ită p e M işcarea Exodului. (1 Cor. 10,1—13). Is to ria poporu lu i Is rae l în M işcarea E x o dului, este u n tip al Is rae lu lu i sp ir itua l. (1 Cor. 10,11). E x p e r ie n ţa lu i Iona în p în tece le chitu lu i, este un tip a l înv ie rii D om nulu i Hristos. (Mat. 12,40).
C uv in te le p ro fe tice a le lu i Osea (Osea 11,1) p o t fi considera te ca a- p lic în d u -se D om nulu i Isus în te r m en i tipologici. (Mat. 2,15). P a sa ju l d in Osea p a re că se re fe ră la ieş irea (exodul) pop o ru lu i Is rae l d in E g ip t şi o d ec la ra ţie a lu i IA H W E H a d re sa tă vech iu lu i Israel. C ita rea acestu i pasa j de c ă tre evanghe lis tu l M atei ind ică fa p tu l că D om nul Isus, an ti t ip u l, este cel p u ţ in în pa r te , nou l Israel. Tot a şa cum v e ch iu l Is rae l se aşeza cu to tu l în m îin ile lui D um nezeu, to t a şa M esia, D om nul Isus, se aşează pe Sine sub cuv in te le lu i D um nezeu, care s în t de a sem en ea îm p lin ite în El.
C ore la ţia „ tip“ — „ an titip “ , care este de f a p t de o rig ine d iv ină , sc rip tu ris tică , in d ică cu m că în ţe le
ge rea S cr ip tu r i lo r — ca u n to t —
este sp o rită de a p lica rea p r in c ip iu
lui „ S c rip tu ra p ro p r iu l ei in te rp re t" .
Sensu l tip ic dev ine în to tu l ev iden t
P R I N C I P I ID E
I N T E R P R E T A R E B I B L I C Ă * ’ . I V
în faţa antitipului. Astfel, tipul este totdeauna incom plet xjină ce antitipul aduce cu sine importanţa de plină şi sem nificaţia profundă a tipului. Importanţa deplină şi sensul profund al Scripturii, aşa cum este exprimat în tipologic, este prezentat de către contextul larg al revelaţiei inspirate. Astfel, se poate conchide că Dumnezeu ca autor al Scripturilor plasează in cadrul tipului o prefigurare a ceea ce se va identifica mai tîrziu a fi antitipul.
2 PROFETIZAR1 ŞI ÎMPLINIRI
F ă g ă d u in ţa sau prooroc ia şi îm p lin irea ei, e s te o categorie a gîn- d ir ii b ib lice ce con ţine e lem en te c ruc ia le a le u ne i dep line im p o r ta n ţe şi a une i în sem n ă tă ţ i profunde . (1 P e t ru 1, 10— 12). P e baza asigu ră r i i că C u v în tu l lu i D um nezeu nu este „zadarn ic" (Deut. 32,44—47), ex is tă o c o n co rd an ţă d ep lin ă în t r e p ro m is iu n e şi proorocie, cu v in te le D om nulu i ro s ti te p r in slu jito rii Săi, profeţii, şi îm p lin irea lo r în ca d ru l ev en im en te lo r V echiu lu i şi N o u lu i T estam en t.
în re p e ta te r în d u r i a fost su b li n ia tă im p o r ta n ţa co n tex tu lu i în tre - gei Biblii. P e n t ru scriito rii N oului T estam en t, V echiu l T es tam en t a- duce cheia re cu n o a ş te r i i D om nulu i Isus ca Mesia, a şa cum a fost p re zis, p ro fe tiza t d e c ă tre p ro fe ţi i d in vechim e. Astfel, Vechiul T es tam en t este cheia ce desch ide N oul T es ta m en t (Ev. 579), d u p ă cum N oul T es tam en t este cheia în ţe legerii V echiulu i T es tam en t. (C.T. 462). F ieca re d in cele două c ă r ţ i este e sen ţia lă p e n tru în ţe legerea cele ila l te şi am în d o u ă a ru n c ă lu m in a a su p ra ce le ila lte p e n tru o m u tu a lă în ţe legere şi p e n tru in te rp re ta re p r in sine. U n b in e cunoscu t sav an t şi teolog îşi p re z in tă a s tfe l con v ingerile sa le : ,,Pe l ingă aceas tă
m işca re istorică , de la V echiul
T es ta m en t la N ou l T es tam en t, este
u n c u ren t de v ia ţă ce curge în sensu ri opuse şi an u m e de la Noul T es ta m en t la V echiu l T es tam e n t şi invers. A ceastă leg ă tu ră în a m b e le se n su r i e lucidează în se m n ă ta te a d e p lin ă a g în d iri i V echiulu i T es tam en t" . C onceptul unu i co n tex t m ai la rg este de a se m enea a f irm a t (deşi f iecare îşi p ă s t rea ză p ro p riile vederi) de c ă tre a lţi teologi care sus ţin că „ în N oul T es tam en t se găseşte c o n tex tu l V e ch iu lu i T es tam en t, care, d in p u n c t de v ed ere a l scopului istoric , d e s coperă în sem n ă ta tea to ta lă a N oului T e s ta m e n t" .
Crucială pentru ideea interpretării prin sine a textului este B U NĂVOINŢA interpretului, ca cele lalte mărturii ale Scripturii să a- runce lum ină asupra textului individual. Deplina importanţă şi sem nificaţie profundă a modelului promisiunii sau prezicerii şi îm plin irea ei nu trebuie căutată undeva înapoi, dedesubt sau chiar deasupra textului biblic. Este inerent în chiar cuprinsul textului.
M odelul proorocie i şi a l îm p lin iri i se găseşte în ch ia r Vechiul T es ta m ent, şi n u se a flă n u m ai în tre V echiul şi N oul T estam en t. D espre p rooroc ia cu p r iv ire la fa p tu l că F a rao n n u v a a scu lta de c u v in tu l Is raeliţilo r, (Ex. 4,21 ; 7,3) găsim că şi-a găsit îm p lin irea în Ex. 7,13. D om nul a spus că a d u n a re a lu i Is rae l care a m u rm u ra t îm p o t r iv a Lui la Sinai, va m u r i în p u s tie. (Num. 14,29.32.33). Mai t îrz iu găsim ra p o r ta t fa p tu l că D om nul zisese : „Vor m u r i în pustie, şi n u v a m ai ră m în e a n ic iu n u l d in ei, a fa ră de Caleb, f iu l lu i Iefune, şi Iosua, fiu l lu i N u n " . (N um eri 26,65). E x is tă o d ep lin ă coresponden ţă în t re C u v în tu l D om nulu i şi îm p lin i rea lu i în cad ru l e v en im en te lo r is to rice aşa cum vedem ra p o r ta t în c ă r ţi le Regilor. (2 Sam. 7,13 ; 1 Regi 8,20; 1 Regi 11,29; 1 Regi 12,15;1 Regi 13,1 ; 2 Regi 23,16—18). Se m ai po t c ita m u lte a lte exem ple.
E xem ple de făg ăd u in ţe şi îm p li n i re a lo r ex is tă de asem enea în t r e p ro fe ţi i le V echiu lu i T es tam en t şi îm p lin irea lo r în N oul Testam ent,. T reb u ie recunoscu t în m od c la r fa p tu l că baza leg ită ţii p e n tru in vo carea N oulu i T es tam en t în d e te r m in a re a îm p lin ir i lo r p rofe tice s tă în. în c re d in ţa rea (convingerea) în u n i ta te a Bibliei. D acă acelaşi D u m n e zeu a in sp ira t cu acelaşi Duh Sfînt. am be le T es tam en te , deci în treag a Biblie, a tu n c i El a re d rep tu l să ne- explice în unul, în se m n ă ta te a şi ceea ce El v re a să sp u n ă în ce lă
lalt. R ecunoscînd en ti ta te a în treg e i
Biblii, Vechiul T es tam en t a p ro
Ianuarie—februarie 1978 -!3
fe tiza t d esp re ven irea , m is iunea şi m o a rte a lu i M esia, pe care N oul T es tam en t îl descrie ca îm p lin in - d u -se , în Isus Hristos. Scriitorii N oului T es tam en t sus ţin în m od consecvent că în şi p r in D om n u l Isus c u v în tu l v o rb it în Vech iu l T es tam en t, în p ro fe ţii le lui, ş i-au în tî ln i t îm p lin irea lor. A posto lu l P av e l e x p r im ă în m od clar acest fa p t în 2 Cor. 1,20 : „ In a- devăr, făg ăd u in ţe le lui D um nezeu, o ric îte a r fi ele, toa te în ele sînt „d a“ ; de aceea şi „A m in“, pe care-1 sp u n em noi, p r in El, este sp re slava lui D um nezeu". In im a E vanghelie i Noului T es tam en t este ves tirea îm p lin iri i făg ăd u in ţe lo r V echiulu i T estam en t. C e rti tu d in ea N ou lu i T es tam en t cu re fe r ire la p l i n ă ta tea ad ev ă ru lu i C uv în tu lu i lu i D um nezeu , cere o in te rp re ta re a îm p lin ir i lo r p rofe tice ceea ce este în a rm o n ie cu a d ev ă ru l lu i D u m nezeu, aşa cum este în ţe les o riunde în Biblie.
P r im u l d in tre f rum oasele c ita te ce s -au îm p lin it în E vanghe lia du p ă Matei, a f irm ă că. n a ş te rea D om nulu i H ris tos d in fecioara M aria, a a v u t loc p e n tru „ca să se îm plinească ce vestise D om nul p r in proorocul". (Mat. 1,22). E x p res ia eb ra ică în d iscuţie , în orig inal, în p ro fe ţia d in Isaia. 7,14, este CALMAH, ceea ce în sem nează „o t în ă ră fem eie la v îr- s ta căsătorie i" şi c a re în genera l este o fecioară . E xpres ia a leasă de Isaia, poa te im plica feciorie şi în găduie să se în ţe leagă că v iito a rea m am ă e ra n e m ă r i ta tă şi o fem eie m ai deg rab ă av în d o re p u ta ţ ie b u n ă şi n u u n a rea. U nele trad u c e r i r e cen te cu p r iv ire la Isaia. 7,4 spun : „ tîn ă ră fem eie", fa p t care n u n e a gă o rig ina lita tea , pe c înd a lte t r a duceri co n tin u ă cu trad iţ io n a la r e d a re — virg ină .
T rad u căto r ii Sep tu ag in te i a u ales te rm en u l grec parthenos, ceea ce însem nează „fecioară", c are n u e ra o trad u c e re g reş ită a expres ie i e- braice, lu a tă p ro b ab il d in n u m ero a sele ei conno ta ţii posibile. Sc riito ru l E vanghelie i d u p ă Matei, la r în - d u l său, c itează d in S ep tu ag in ta (LXX), care constitu ia , la d a ta aceea, v e rs iu n ea au to r iz a tă a Bibliei. D upă acest la n ţ de legă turi, D u m nezeu a inclus în p ro fe ţiile V ech iu lui T estam en t, re fe r in ţa cu p r iv ire la n a ş te re a d in tr-o fecioară, a D om n u lu i H ristos, ch ia r dacă ex is ta po s ib ili ta tea ca c h ia r p ro fe tu l să nu fie conştien t de acest fapt. E x is tă o om ogenita te de bază în tre Isaia. 7,14 şi M atei 1,22, c a re a ra tă că M atei n -a c itit (n-a văzut) ceva nou, •o nouă în se m n ă ta te â p ro fe ţie i d in Isa ia şi nici n -a făcu t o g reşită a-
p lica re a lui. Sub in sp ira ţie d iv in ă scriito ru l N oului T es tam en t a fost că lăuz it să p re z in te în sc r ie rea sa o m ai m a re im p o r ta n ţă şi o m ai p ro fu n d ă sem nifica ţie a p ro fe ţie i o ri ginale. In sp ira ţ ia este u n gh id s ig ur p e n tru o în ţe legere m ai m are a im p o rtan ţe i şi a p ro funde i se m n ifica ţii a une i p ă r ţi a S fin te lo r Scrip tu ri, sau a to ta lită ţi i ei.
Im p o r ta n ţa dep lină şi sem nifica ţ ia p ro fu n d ă ex is ten tă în pasa je le S crip turii, u rm ea ză a rezo lva c a rac teristicile om ogenităţii. S criito ru l epistolei c ă t re Evrei c itează de exem plu : „Tu eşti F iu l Meu, astăzi T e-am născu t" . (Ev. 1,5). Deşi g în-
dul acesta d in Ps. 2,7 fusese folosit de fo a r te m u lte ori cu ocazia în scă unării sau u rc ă r i i la dom nie a r e g ilor lui Iu d a d in fam ilia lui David,
(2 Saim. 7,14), cuv în tu l p sa lm istu lu i se re fe ră la v i i to ru l rege ideal, de- săvîrşit, fap t ce poa te fi m u lt m ai b ine v ăzu t d in cele în fă ţişa te , din p u n c tu l de ved ere a l sc riito ru lu i, al au to ru lu i epis to le i c ă tre Evrei. Dep l in a im p o r ta n ţă m esian ică şi sen sul p ro fu n d a l acestu i pasa j sînt iden tif ica te p r in tr -o re v e la re a in sp ira ţie i. Aici, avem de asem enea o om ogen ita te de bază în tre cu v in te le p sa lm is tu lu i şi îm p lin irea lor în şi cu D om nul Isus Hristos. Deşi n -a ex is ta t n ic ioda tă un tim p cînd T ată l să nu po a tă spune D om nulu i Isus „Tu eşti F iu l M eu“ , a ven it to tuş i o zi, în re la ţ ia T IM P, ca t im p istoric, şi a n u m e „Astăzi", (Ps. 2,7) ■ c înd în corp omenesc, D om nul Isus H ristos a fost născut, a fost ad u s în tr-o e x p erien ţă şi ex is ten ţă , „UN STATUS", pe care n u l-a m ai a v u t n ic ioda tă p în ă a- tunci. (Fap te 13,33 ; Rom. 8,29). E xem ple c a re să ilus treze acest p rincip iu de in te rp re ta re po t fi foa rte m ulte . D evine c la r fap tu l că im p o r ta n ţa dep lin ă şi sem nificaţia p ro fu n d ă a B ibliei, nu constitu ie u n al doilea sens în a scoate în ev i
den ţă sau a con trazice cele ce au fost aşeza te de la o rig ine în S c r ip turi. în se m n ă ta te a l i te ra lă a Bibliei, c a re este de o dep lină im p o r ta n ţă şi de o sem nificaţie p ro fundă , se îm p ă r tă şe ş te de acea om ogenitate de bază şi cog ruen ţă (înţelegere) ce le leagă lao la ltă .
Trebuie subliniat faptul că nimeni nu poate susţine că de Ia fiecare text se aşteaptă să aibă o importantă deplină şi o profundă sem nificaţie. De fapt o reală, o autentică „importanţă deplină şi sem nificaţie profundă", aşa cum a conce- put-o Dumnezeu prin inspiraţia d ivină, este demonstrată, revelată în modul cel mai pro p riu de către un alt scriitor inspirat. Aceasta însem nează că nu există nici un loc pentru vreo interpretare subiectivă sau particulară a Bibiliei pentru că acest principiu subliniază interpretarea prin sine a Scripturilor, principiu, ce a fost prezentat în cele de pînă acum.
3. MODEL DE UNITATE
Unitatea Bibliei, a Noului şi Vechiului Testament, îşi are izvorul in certitudinea faptului că ea este inspirată de acelaşi Duh Sfint, care îşi are originea în Treimea Divină. Interpretul creştin m enţine unitatea întregii Biblii (Vechiul şi Noul Testament), dar el recunoaşte că în cadrul acestei unităţi există o diversitate. Diversitatea nu este subliniată însă intr-o aşa măsură îneît unitatea intrinsecă a Scripturii de care vorbeam, să fie nimicită.
Soliile d ife r iţ ilo r sc riito ri ai B ibliei a p a r ţ in aşa de in tim de în treg, îneît n ic iu n u l n u po a te fi pe dep lin în ţe les f ă ră celă la lt, to t aşa d u p ă cum V echiul T es tam en t nu poa te fi pe dep lin în ţe les fă ră Noul T es tam en t şi invers.
In te rp re tu l S fin te lo r S c r ip tu r i va lu cra to td e a u n a d u p ă cea m ai de p l in ă capac ita te a sa, ca să in te r p re teze S c r ip tu ra av în d în vedere în tre a g a S crip tu ră . De la toa te c ă r ţ ile S fin te lq r Sc r ip tu r i se a ş tea p tă să îm p lin ească sarc ina , scopul h e r- m eneutic , d a r n u m ai dacă li se în găduie să dev ină active in to ta l i t a te a lo r în in te rp re ta re a une i s in g u re cărţi, sau a une i p ă r ţ i a ei, f iecare p a r te , sau fiecare carte , a reo fu n c ţie h e rm e n eu tică în in te rp re ta re a în tregu lu i.
D. Popa
« în c h e ie rea r e fe ra tu lu i „ P rin c ip ii de I n te rp re ta re B ib lică" , p re z en ta t la C onf e r in ţa de O rien ta re d in m a i 1977.
Curierul Adventist
'
m b « B K b& I j H
I m c u r s u l
v r e m i & o r
„Veţi în ţe lege in to tu l lu c ru l aces ta în cufsiil v rem ild r" . Ier. 23,20
P ro fe tu l Ie rem ia îşi ex p rim ă
p r in aceste cu v in te în c red erea
n e s t ră m u ta tă în re a l iza rea in
teg ra lă a p lan u r i lo r Celui A to tp u
ternic. U nda in sp ira ţie i sac re îi p u
ne pe lim b ă cu v in te de aur, a căror
ad încă filozofie s t ră b a te veacurile ,
ad ucînd p in ă la noi sensu ri ce p ro
ba t im p u lu i le -a d e m o n s tra t f ă r ă în-
ccta re . E x p e r ie n ţa an ilo r să i de
s lu j ire l-a d e te rm in a t să c read ă în
lim pezim ea en ig m e lo r pe m ăsu ra
scu rgerii t im p u lu i . Şi acest rezu lta t
al p ractic ii îl p u n e în s i tu a ţ ia de a a s ig u ra cu tă r ie pe co n tem p o ran i
că m ai tîrz iu , înce tu l cu încetul,
p rezen te le ta in e se vor desluşi
to ta l.
Timpul e marele dascăl care l-a
educat întotdeauna pe om şi o va
face la fel în vecii vecilor. Mintui-
torul încerca să-l convingă pe
Simon Petru de necesitatea sp irituală a spălării picioarelor, afirmînd : „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după
aceea." Timpul îndeplineşte insă
şi alte funcţii, pe care Cuvîn-
tul Iui Dumnezeu le relevă cu
toată claritatea ; el este şi un marc
judecător al acţiunilor omeneşti, în
sensul că trecerea lui amplifică răspunderile morale, fiecare din noi avind de trecut noi exam ene
în desfăşurarea progresivă a anilor.
E x p u n e re a <Je fa ţă v re a să în c e r
ce cu sfia lă d e sc ifra rea a ces tu i ad e v ă r d in v as tu l m a te r ia l al rev e la ţie i
dum nezeeşti. V om începe a m in t in d
u n ev en im en t d in v ia ţa p a tr i a rh u
lui A v raam , a şa cum e r a p o r ta t în
c a r tea G enezei, cap ito lu l 17, v e rse
te le 15-19. D u m n ezeu i-a fă g ăd u it s lu j i to ru lu i Său că v a avea u n f iu
d in n e v as ta lui, Sara , că a s tfe l el
v a f i s trăm o şu l u n o r u r ia şe m u lţim i.
Ju d e c in d d u p ă v îr s ta sa a ju n să la
99 an i şi d u p ă im p o s ib ili ta tea f i
re ască p e n tru S a ra de a p ro crea la
o v îrs tă a şa d e tîrzie, A v ra am ,,a
r î s “ în in im a lui.
A u t re c u t secole şi t im p u l a conf i rm a t v e ra c i ta te a fă g ăd u in ţe i d iv i
ne de od in ioară . U rm aş ii p a tr ia r
h u lu i d e v en ise ră u n popor, u n m are
popor, s tă p în i to r a l ţ ă r i i u n d e curge
la p te şi m iere . Dar. vai ! Apostazia
a re u rm ă r i n e b ă n u i te ! „L ap te le şi
m ie rea“ , nu le a p a r ţ in ea u căci co
trop ito rii cruzi p u s t iau to tu l şi a d u
ceau p o p oru lu i a les cea m ai g ro
zavă nenorocire . D um nezeu în ne-
m ărg in i ta - I în d u ra re in te rv e n i şi
Se a ră tă lu i G h ed eo n ; E l îi în c re
d in ţa sa rc in a să e libereze pe popo
ru l Is rae l cu p u te re a de care d is
punea, a ju to r u l ceresc fiin<îu-i în
to tu l a s ig u ra t. O m ul ch em a t e d is
pu s să ab o rd eze c u serioz ita te d if i
c ila sa m is iune . D orea to tu ş i c e r t i
tu d in i. A şa că u rm a să facă n iş te
ex p erien ţe , c a re să -l convingă o
d a tă m a i m u lt d e a u te n tic i ta tea
descoperir ii . U n v a l de l in ă a aşe
za t pe c îm p p e n tru o n o ap te : d im i
neaţa , l în a t r e b u ia să fie um edă ,
ia r c îm p u l uscat. Aşa şi n u m a i aşa
u rm a să ştie, f ă r ă d ub iu că D om nul
va izbăvi pe Is ra e l p r in m in a sa,
cum a spus. P ro b a s-a re a l iz a t în
tocmai. D a r G hedeon n u se op ri ;
el m a i d o rea u n a rg u m e n t. N oap
tea u rm ă to a re treb u ia să lă m u re a s
că lucru rile . A cum să se în tîm p le
in v ers : l în a să ră m în ă u sca tă , ia r
c îm pul să fie um ed. Şi D um nezeu
i-a fă cu t pe plac.
S -au scurs apo i m u lţ i an i. îm p ă
ra tu l E zechia s -a îm b o ln ăv it grav.
D upă o serie de e x p e r ie n ţe g lorioase, ev lav io su l co n d u că to r a fo st
a n u n ţa t d e c ă tre D um nezeu p r in
p ro fe t că va m u r i ourînd . E zechia
n -a fost de aco rd cu p la n u l lu i D um nezeu vizîn<? acest s f îrş it p re
m a tu r şi cu lac r im i f ie rb in ţ i a im
p lo ra t în d u ra re . D um nezeu a r e
n u n ţa t la ho tărâ rea Sa, a d ău g in d
încă c incisprezece ani la v ia ţa m u r i
bundulu i. Apoi Isa ia i-a com unica t
deciz ia c e ru lu i : „Ţ i-am a u z it ru g ă
c iu n ea şi ţ i-am v ăzu t lacrim ile . I a tă
că te voi face sănă tos ; a t re ia zi
te vei su i la C asa D om nulu i." (2
Im p. 20.1-11). Ezechia l -a în tre b a t
pe Isa ia : ,,După care sem n voi cu
n oaşte că m ă v a v in d eca D om nul
şi că m ă vo i su i a t re ia zi la C asa
D om nulu i ?“ (vers. 8). L um inoasa
p e rsp ec tiv ă o d o rea p re ce d a tă de
u n sem n în tă r i to r . D um nezeu făcu
în tocm ai şi lu ă în seam ă ch ia r p re
fe r in ţa acestu ia , u m b ra m u ţin d u-se-
în d ă ră t cu zece t r e p te pe c ad ra n u l
_ _ — --------------------------------- -— .— -------------— -— — mIanuarie'—februarie 1978
so la r al lui Ahaz. Şi astfel o m o d i
f ica re la d im en siu n i cosm ice e ope
r a tă la cere rea ex p resă a u n u i pă -
m în tean .
O a l tă scenă istorică , d in v rem ea
lu i Ahaz, îm p ă ra tu l lu i Iuda, u rm a
să a ibă acu m loc. R e ţin em că îm p ă
ra tu l S iriei şi Pecah , fiu l lu i Re-
m alia , îm p ă ra tu l lu i Israel, s -au co
a liza t p e n tru zd ro b irea Ie ru sa l im u
lui. D om nul i-a v o rb it cfe fap t n e
d em n u lu i A haz p r in p ro fe tu l Isa ia
şi în im ensa L u i d ragoste p e n tru
Ie ru sa lim a fă g ăd u it că invaz ia nu
se va p roduce, ci inam icu l se va
în toa rce aca să fă ră succes. A t i tu
d in ii sceptice a îm p ă ra tu lu i Ahaz
p ro fe tu l îi ră sp u n d e : „Cere un sem n
de la D om nul, D um nezeul tă u ; ce-
re-1, fie în locu rile de jos, fie in
locu rile d e sus.“ (Isaia 7,11).
D epăşind t im p u r i le vechi a ju n g em
în e ra n o u tes tam en ta lă . P reo tu l
Xahariu îndep linea serv iciu l tăm î-
iorii în T em p lu l D om nului. O m a
n ifes ta re cu to tu l n eo b işn u ită i-a
în t r e ru p t ac tiv ita tea . în tr -o con to
p ire de m ă re ţ şi în fricoşă to r. G a-
briel, îngeru l cel lum inos care stă
în a in tea lu i D um nezeu îi aduce
v es tea cea b u n ă a n a ş te r i i u n u i
m a re om — Ioan B o teză toru l. O
n aş te re ce va s t î rn i b u cu rie gene
ra lă , p e n tru că cel făg ăd u it v a r e
a liza în p o por o re fo rm ă de p ro
p o rţii . în m ă r m u r i t de n e aş te p ta tu l
spec taco l şi u lu it de in c red ib ila
veste, în c ă ru n ţ i tu l p reo t în tre b ă :
„D in ce voi cunoaş te lu c ru l acesta ?
E iin d c ă eu s în t b ă tr în şi n ev as tă -
m ea este în a in ta tă în v îrs tă .“ (Luca
1.18). În t re b a re a p r im eşte ră sp u n s :
„ I a tă că vei fi.... m u t, p e n tru că
n -a i c rezu t cu v in te le m ele .“ (vers.
.2 0 ).
A m o b se rv a t p a tr u cazuri d in V e
ch iu l T es ta m en t şi u n u l d in N oul
T es tam en t. D um nezeu nu-1 san c ţi
onează pe A v ra a m p e n tru r îsu l lui
în fa ţa fă g ăd u in ţe i rostite . Lui
G hedeon îi r ă sp u n d e pe p lac, să-
v irş in d m in u n ile cu lîn a ca sem ne
•ale p ro v id en ţe i de care aces ta u rm a
să fie că lăuz it în lup tă . L a în t r e
b a rea lu i Ezechia, D um nezeu face
0 m in u n e . la sc a ra s is tem u lu i solar,
d în d u -i în ace s t fel o p ro b ă evi
d en tă de îm p lin ire a p rom is iun ii .
M ai m ult, p e Ahaz, c a re n u cere
nici un sem n şi n ici n u v re a să
ceară, D om nul îl îm b ie : „C ere u n
sem n, cere-1... o r iu n d e !“
C înd Z a h a r ia cere u n sem n că
se v o r îm p lin i cu v in te le îngeru lu i,
1 se dă. în tr -a d e v ă r un sem n, m u
ţen ia p în ă la n a ş te re a p ru n cu lu i,
d a r aces t sem n e o ped eap să ,căci
i se rep ro şează : „ P e n tru că n -a i crezu t cu v in te le mele....“
Personajelor de altădată li se
acceptă cererile şl li se arată îngă
duinţă ; omul Noului Testament
Plăteşte pe loc. Pentru ce ? O ne
dreptate ? O părtinire ? Dumnezeu
nu mai are răbdare ? Nu ! E cursul
vremilor, care nu poate scuza.
D om nul Isus H risto s v o rb ea
ucen ic ilo r şi no ro ad elo r : „S-a zis
celor d in v ech im e : „Să n u ucizi !“
d a r Eu v ă spun..." şi m în ia , şi
j 'g n ire a vor fi pedepsite cu m o artea
veşnică. (Mat.5,21). „A ţi auz it că
s-a zis celor d in vech im e : „Să n u
com iţi a d u lte r !-1 d a r E u v ă sp u n
că o rişicine se u i tă la o fem eie ca
s-o poftească, a şi p ă că tu it cu ea
în in im a lu i.“ (vers. 27). „A ţi au z it
că s-a zis celo r d in vech im e : „Să
n u ju r i s tr îm b !“ d a r E u vă sp u n :
„Să n u ju ra ţi .. . nici pe cer, n ici pe
p ă m în t .“ (vers. 33).
„S-a zis celor din vechime" —
„dar Eu vă spun“. Adică nu vă
spun contrariul, nici altceva. Nu vă
spun mai puţin, ci mai mult. De
parte de a slăbi ex igenţa precep
telor date anterior, „celor din v e
chime", Mintuitorul o sporeşte. El
ridică ştacheta la un n ive l mai
înalt, cursul vremilor nefiind deloc regresiv.
C opilă ria o m en ir ii a t r e c u t de
m ult. S-a dus şi tin e re ţea . N u e
oa re n o rm a l ca în veacu l m a tu r i
tă ţ i i D um nezeu să a ib ă fa ţă de cel
cred incios p re te n ţ i i m ax im e ? „Cui
i s-a d a t m u lt , i se v a cere m ult. ..“
(Luca 12,48). „D ar c ă ra re a celor
n e p r ih ă n i ţ i e ste ca lu m in a s t ră lu c i
toare, a căre i s tră lu c ire m erg e m e
reu c resc în d p în ă la m iezu l zilei.“
(Prov. 4,18).
Duritatea m esajului pe care-1
trimite Dum nezeu Bisericii Laodi-
cea şochează pe mulţi. De ce să
şocheze ? ! Un n ive l spiritual care
era apreciabil în veacuri de demult
devine îngrijorător acum, la apogeu!
vremurilor. Biserica Laodieea d is
pune de un formidabil patrimoniu
de lum ină cerească, fără precedent.
Iiaportat la acesta, gradul de viaţă
şi credinţă e cu totul neîndestulă
tor. Astfel se exp lică asprele repro
şuri din Apocalipsa lui Ioan 3.15-17-
B oteza t în a n u l 27 a l e re i creş tine ,
lsu s H ristos e x p u n e a p red ica d e pe
m u n te c u r în d d u p ă aceea. „Cei d in
v ech im e“ t ră i s e ră în m ile n iu l al
t r e i le a de la fa ce rea lu m ii :
A v ra am s-a n ă sc u t în a n u l 2.008.
C onfo rm cronologiei b ib lice G h e
deon la c îteva secole m ai tîrz iu . O
scu rg ere de 14-19 secole. De la
lu c ra rea D o m nulu i H ris to s pe pă-
m îh t şi p în ă la noi a u m ai t rec u t
a p ro ap e 20 de veacuri.
Există persoane care-şi scuză
slăbiciunile şi gusturile regretabile
ară tind la greşelile lui Noe sau ale
lui David. Le vom spune nu numai
ce zice Dumnezeu, adică ceea ce ne
cere Cuvîntul Său, Le vom atrage
atenţia şi la curba ascendentă a
timpului, cu toate implicaţiile ei.
In contextul acestui studiu e bine să
ne gîndim şi la răspunderea noastră
în veacul al X X -lea , nouă toate
veacurile scurse fiindu-ne hotărîtoa-
re lecţii.
Să am in tim , % f in e cuv in te le
aposto lu lu i P e t ru : „Deci... ce fel
de o am en i a r t reb u i să f iţi voi ?
(2 P e t ru 3,11). Ce am p u tea r ă s
p u n d e astăzi de la în ă l ţ im e a co
m an d a m en te lo r acesto r so lem ne zile
pe care le t ră im ?
P astor
Radu M. Ştefan
furierul Adventist
IMPORTANŢA
ÎNQ IINÂRI!
Atunci cintl to tuşi, cu toa tă m ărg in irea n o astră , pu tem p rin d eo slabă lic ă r ire d esp re D um nezeu, de sp re p u terea , m ă re ţ ia şi slava Sa ; c înd cugetăm ia b ă rb a ţi i care au stat chiar în p rezen ţa Celui P re a în a l t cum au fost Moise, Isa - ia, ap. P av e l şi a lţ i i şi îi vedem p rc s te rn u ţl în ad o rare , apoi sch im b a ţi p e n tru to td e a u n a în u rm a a - cestei ex p erien ţe pe care au socotit-o cea m ai deosebită d in v ia ţa lor ; atunci cind observăm respec tul şi adorarea îngerilor, ascun- zîndu-şi faţa, precum şi a altor făpturi cereşti a căror bucurie e- ternă este de a striga : Sfînt. Sfînt, S f în t . . . atunci cînd vedem toate aceste lucruri, numai atunci vom putea pricepe importanţa închinării cit si serviciului închinării şi a necesităţii acordării acestora cuven itele consideraţii. Pentru o mai bună înţelegere să privim serviciul închinării, sub două aspecte şi anum e : însem nătatea ei (importanţa) şi atmosfera închinării.
ÎNSEMNĂTATEA s a u
IMPORTANŢA ÎNCHINĂRII
Un dicţionar ne spune că prin închinare se înţelege „stimă, cinste, respect, omagiu, devoţiune, a- dorare, veneraţie. închinarea are de a face cu actele om agiului adorării şi ale serviciului religios". Această definiţie este fără îndoială corectă.
Să încercăm însă a privi însem nătatea acestui act din diferite puncte de vedere, reflectind în primul rînd asupra închinării ca fiindo „apreciere". Pornind aşadar de Ia un vechi înţeles al cuvîntului, care subînţelege „recunoaşterea m e ritului altuia", închinarea este răspunsul spontan, plin de veneraţie şi bucurie al sufletului în faţa Dumnezeului revelaţiei creştine, al creaţiunii şi răscumpărării.
Elementul iniţial al închinării este deci o consecventă recunoaştere a celui mai scump Părinte, Măreţul Creator a tot ceea ce ex is tă în microcosmosul şi macrocos- mosul Creaţiunii Sale şi „aprecierea" Unuia mai nobil şi bun decît sîntem noi. Se poate spune că în chinarea este o jsrtfă şi că apre
Ianuarie—februarie 1978
cierea ei se relevă în mod natural pe sine in dăruire. închinarea este dăruirea noastră înşine lui Dum nezeu. Noi î i prezentăm gîndurile noastre, pocăinţa, mulţumirile şi aspiraţiile noastre. La toate acestea mai putem adăuga talentele, tim pul şi m ijloacele noastre. Se mai poate sublinia totodată şi faptul că închinarea însemnează comuniune şi că acesta ar fi aspectul suprem al închinării.
însăşi Sfînta Scriptură ne ajută să ne facem o idee de ansamblu in ce priveşte concepţia despre în chinare. Psalm ul 95,2 ne vorbeşte despre laudă şi preamărire ; ver setul 6 ne atrage atenţia asupra modului in care să ne prezentăm, în timpul închinării, acela de a în- genunchia ; psalmul 96,8 m enţionează darurile ca fiind o parte din închinarea noastră ; Apocalipsa 19,5.6, ne vorbeşte despre laudă ; 15,2.3 despre muzică ; 4,8—10 despre adorare.
Spiritul Profetic extinde ideea despre închinare. Astfel citim : „Toate serviciile divine trebuie să fie conduse cu solemnitate şi frică de Dumnezeu ca şi cum ne-am afla chiar în prezenţa vizibilă a Dom nului oştirilor". (5T/493).
Vorbind apoi despre o ascultare din toată inim a de toate cuvintele Sale, zice : „aceasta este adevărata închinare". (9.T/I56). Iată dar dovada unei veritabile închinări. Oricare altă închinare care nu conduce în această direcţie este o curată prefăcătorie, este fără valoare şi fără însemnătate, ar fi ideea de ansamblu a Inspiraţiei divine.
închinarea este deci actul apropierii de Dumnezeu ; este chiar calea apropierii de El. Este o în- tîmpinare personală şi demnă a lui Dumnezeu. Şi dacă închinarca înseamnă (oate acestea, dacă serviciul închinării din Sabat este unul dintre mijloacele de bază pentruo întîlnire deosebită cu Dumnezeu, ce sublime responsabilităţi avem noi !
Printr-o îndrumare specială dată credincioşilor noştri, putem vedea importanţa serviciului închinării exprimată în următoarele cuvinte : „Dacă nu se vor imprima în su fle tul credinciosului idei corecte cu privire la adevărata închinare şi a respectului lucrurilor sfinte, aceştia vor înclina tot mai mult să pună lucrurile sfinte şi veşnice pe aceiaşi treaptă cu lucrurile profane şi astfel aceia care mărturisesc adevărul să devină o ofensă pentru Dumnezeu şi o ocară pentru credinţă". (5T 500). Serva Domnului spune că „vrăjmaşul sufletelor este permanent la lucru ca să n im icească credinţa noastră în caracterul sacru al închinării creştine". (5.T/ 496). Şi tot pe aceiaşi pagină ea scrie :
„Simţul moral al celui ce vine să se închine în faţa lui Dumnezeu trebuie înnobilat, curăţit şi sfinţit. Aceste aspecte au fost neglijate intr-un chip întristător. însem nătatea lor a fost trecută cu vederea şi ca urmare lipsa de respect şi a ordinei a crescut in comunitate, iar Dumnezeu a fost dezonorat.
Dacă cei care dirijează serviciile închinării nu au o idee mai înaltă despre aceste lucruri ce se poate aştepta oare atunci de la ceilalţi ? N-ar trebui să se mai vadă nicidecum persoane care, cu toate că se găsesc în prezenţa lui Dumnezeu sub ochiul veghetor al Său, rîd, şoptesc, gesticulează, sînt nepăsători, uşuratici şi neatenţi. Rar li se spune că predicatorul este trimisul lui Dumnezeu, că solia pe care o aduce el este mijlocul lui Dum nezeu pentru m întuirea noastră şi că, pentru toţi care au privilegiul să-l asculte, e un miros de viaţă spre viaţă sau un miros de moarte spre moarte*'. (l.T/176).
„Mă simt deseori întristată**, c i tim în continuare, „cînd in tr îndîn casa unde se aduce închinare lui Dumnezeu, văd neorînduita îmbrăcăminte a fem eilor şi bărbaţilor. Dacă ar fi să se socotească inim a şi caracterul acestor închinători după cele din afară, atunci cu siguranţă că nu s-ar afla nimic ceresc în ei. N-au nici o idee de rînduiala, s im plitatea şi purtarea nobilă pe careo cere Dumnezeu de la toţi aceia care vin să se închine în faţa S a . . .
„In mintea unora, nu sînt mai sfinte cugetările privitoare la Casa iui Dumnezeu, decît la oricare alt loc de rînd. Ei intră în Casa lui Dum nezeu în haine murdare şi dezordonate. Asem enea persoane nu-şi dau seama că vor veni în faţa lui Dumnezeu şi a sfinţilor Săi îngeri. Şi în această privinţă trebuie să aibă loc o temeinică schim bare în toate comunităţile noastre . .. Din cauza necuviinţei în a- titudinc, îmbrăcăm inte şi purtare, din cauza lipsei de solemnizare sufletească. Dumnezeu a întors de seori faţa Sa de la cei ce erau a- dunaţi să I se închine**. (Id. p. 179).
Am putea desigur cita m ulte alte afirmaţii asemănătoare care să ac- centuieze cu pregnanţă importanţa serviciului închinării.
Este bine să fim mai atenţi în ce priveşte importanţa serviciilor divine, în sensul de a le da atenţia şi respcctul cuvenit, de a ne îmbrăca sufletul şi întreaga fiinţă în solemnitatea cerului precum şi a fi prezenţi în locul destinat în chinării.
Nu de mult priveam un tablou care m-a impresionat profund. P ic tura înfăţişa un interior al unei biserici impunătoare. Frumos ornamentată, cu un amvon măreţ, cu pastorul vorbind la amvon, sala era plină de închinători. Lucrul cel m ai important însă era că şi D om nul Hristos personal se afla în sală. dar în loc să se găsească la amvon stătea în spatele sălii, cam în pe numbră, alături de alţi închinători.
Această imagine m -a determinat să reflectez profund, căci dacă în serviciul închinării noastre nu avem prezenţa lui Dumnezeu, de fapt nu avem nimic. Acesta este motivul pentru care serviciul în chinării este extrem de important.
Nu se poate să închei această scurtă m editaţie pînă nu amintesc un alt aspect important al închinării care se pare că se situează pe primul loc ş i este modul în care serviciul închinării, închinarea in sine, reuşeşte să determine punerea în practică a principiilor învă ţate. Aceasta ne atrage în mod deosebit atenţia asupra unui alt lu cru şi anume :
ATMOSFERA ÎNCHINĂRII
Cred că mulţi se întreabă ce se poate înţelege prin „atmosfera" închinării. Este cum va vreo cerem onie im presionantă, vreo manifestare strălucitoare, o biserică măreaţă, vreun cult solem n şi fascinant, vreo procesiune impunătoare, picturi, sculpturi, etc. ? Desigur că nu, dar unele din aceste elem ente îşi au desigur locul lor în serviciul şi atmosfera închinării noastre. Atm osfera închinării este „ceva“ pe care credincioşii o simt, ceva care se respiră. Este ceva în care Cineva este prezent ş i care face ca ansam blul că fie plăcut, cald, atrăgător, impresionant, spiritual, care am plifică plăcuta ambianţă frăţească, ceva care topeşte zgura răutăţii su fletului, distrugînd păcatul chiar înainte de a se naşte. Atmosfera în chinării trebuie să fie atmosfera cerului aceea în care fiin ţele cereşti slujesc şi s lăvesc pe Creator. Ce mare şi înfricoşată răspundere avem în privinţa aceasta fiecare dintre noi, căci aşa cum o vom face prin tot ceea ce sîntem, gîndim şi realizăm, va fi ea.
Ca un coşmar nedorit pentru închinător va fi întotdeauna orice sau oricine tulbură atmosfera în chinării. In studiu şi rugăciune inima este in legătură cu Dum nezeu. în comuniune cu El, în convorbire cu E!. Inima I se destăi- nuie, îşi spune păsurile şi nevo ile, dorinţele şi planurile, auzind în acelaşi tim p şoptirea divină. Sufle tul urcă neîncetat culm ile infinitului spre a găsi mana cerească pe care Cel Atotputernic a pregătit-o in înălţimi. Şi numai cine cutează sacrifică şi caută, o va afla. Tot ceea ce deranjează această ascensiune a închinării, trebuie înlăturat, ca sufletul să-şi poată găsi odihna in Dumnezeu.
Ne aducem am inte de şederea lui Moise pe m unte împreună cu Dumnezeu, cu ocazia primirii L e gii. Ce sublim ă trebuie că a fost atmosfera aceea ! După ce el a co- borît din nou in mijlocul poporului faţă îi strălucea. A fost chiar n e voie ca M oise să-şi acopere faţa cu o maramă cînd vorbea poporului. Dacă atmosfera închinării nu are pe Dum nezeu in mijlocul ei, desigur niciodată nu ne va străluci lumina. Sclipirile cerului nu vor atinge fiinţele noastre roase şi slă bite de păcat. în ce priveşte atm osfera adunărilor noastre inspiraţia Spiritului Profeţiei spune : „Adu
nările noastre ar trebui să fie e x trem de interesante. Ele ar trebui să fie pătrunse de atmosfera ceru- lui“ . M. VI, 609. Ce înalta răspundere este aceasta !
Atmosfera unui serviciu divin poate fi uşor deranjată. Prin m odul prezentării, adică prin fe lu l în care vorbim, în care ne comportăm faţă de fraţi şi surori, în care dăm atenţie copiilor. Gesturile, privirile, zîmbetele manierele, joacă un rol deosebit de important ; cum cîn- tăm şi cum stăm în timpul rugăciunii, să zicem „modul aderenţei** noastre la serviciul la care participăm, ansam blul tuturor acestor factori amintiţi m ai sus, determ ină atmosfera închinării noastre. Sufletul va simţi întotdeauna dacă a fost atins sau nu cu cărbunele altarului sau dacă a păgubit, dacă a fost înălţat sau coborit, dacă a fost hrănit sau lipsit, dacă s-a in- tîlnit sau nu cu Cel, pe care L-a dorit, pe care L-a visat şi aşteptat.
Este uşor de înţeles că în ce priveşte atmosfera serviciilor divine avem m ulte lucruri la care să re nunţăm şi foarte multe pe care tre buie să le includem în practicile noastre, în aşa fel ca ele să respire întotdeauna atmosfera cerului.
Un rol. de asemeni, extrem de important, îl joacă cîntările cît şi modul în care ele sînt alese şi ex e cutate. Dacă imnurile şi cîntările sînt bine plasate, cu solemnitate, seriozitate şi inspirator executate ele vor satisface întotdeauna nevo ile spirituale ale adunării. Aşa după cum ştim, muzica este unui dintre cele mai eficiente mijloace pe care Dumnezeu le foloseşte spre a conduce pe păcătoşi la mîntuire. Şi dacă aceasta este ca o unealtă în mina Cerului, cît de atenţi ar trebui să f im noi în ce priveşte executarea ei.
Locul închinării, este şi el de a- semeni important. în biserica în care John Wesley a ţinut prima sa predică, se pot citi gravate în m ozaicul intrării, următoarele cuvin te : „Intraţi pe această uşă, ca şi cum podeaua ar fi de aur şi f ie care din pereţi din mărgăritare de mare preţ nespus de costisitoare, ca şi cum un cor în uniform e de foc ar cînta înăuntru, fără strigăte, turburare sau şoptiri, ci în linişte deplină, căci Dumnezeu este aici.“
în ce fel s-ar putea rezuma a- ceastă meditaţie privind importanţa închinării ? Fiecare este invitat să reflecteze. Desigur, respectuos iar nu rece, solemn dar nu trist, posac, lipsit de bucurie ; demn dar nu formal : frumos dar nu pom pos ; cald şi nu obişnuit sau ca- zual. într-o desfăşurare, liniştită, cu alte cuvinte decent şi în ordine, iar nu mecanic şi pompos. E- levat, stilat, astfel incit sufletul să se simtă alături de Dumnezeu, cu şi lingă Acela pe care-L doreşte, imaginează ; pe care-L cheamă şi caută din zori pînă-n apus, pe care-L aşteaptă.
»
Curierul Adventist
(Ţ> t»a ia '7jimpLLf.Lt ţ,L " J j i f . r i t
Duhul Sfînt a călăuzit naşterea Domnului Hristos
şi viaţa Sa fără păcat (VI)
P uţin i s în t aceia care a u în ţe le s ta in a lă u n tr ic ă a v ie ţii lu i H ristos. Cu toa te aces
tea, o sensib ili ta te sp ir i tu a lă deo seb ită a făcu t în s ta re pe Ioan B oteză to ru l să descopere că „Lui, D um nezeu n u I -a d a t D u h u l cu m ăsu ră" . (Ioan 3,34). C um a p u tu t Isus în f irea Sa om enească să în v in g ă pe S a tan a ? S erv a D om nulu i cu p r iv ire la p u te re a ascu n să a D om nulu i n o s tru n e spune : „El a fost p re g ă ti t p e n tru lu p tă p r in l u c ra re a lău n tr ică a D uhu lu i Sfînt... D om nul H ristos a p u tu t rezis ta p ă ca tu lu i odinioară , d u p ă cum şi a s tăz i noi îl p u tem b iru i n u m ai p r in lu c ra re a p u te rn ic ă a celei d e a tre ia p e rso an ă a D um nezeirii."
Isus a coborît în m ijlocu l p ă c a tu lu i p e n tru a t r ă i o v ia ţă f ă ră de păca t, p r in D u h u l Sfînt, şi apoi să ofere aceas tă v ia ţă , f ă ră pa tă , lui D um nezeu „ p r in D u h u l cel veşnic" a şa ca p ăcă tosu l să p o a tă b iru i p ă ca tu l cum El în su ş i l - a b i ru i t — p rin Duhul.
Fără lucrarea regeneratoare a Duhului Sfînt care să ducă la naşterea din nou şi care să ofereo viaţă nouă, n-ar exista nici o cale prin care să n i se transmită binecuvîntările crucii. Importanţa Duhului Sfint depăşeşte orice recomandare. Ce valoare ar fi avut de pildă pentru noi faptul că S in gurul născut al lu i Dum nezeu S-a um ilit pe Sine Însuşi, a suportat ispitele unui vrăjmaş iscusit şi a murit El cel drept pentru cei n e drepţi, dacă Duhul nu ar f i fost dat ca un agent regenerator pentru a face cu efect în cazul nostru cele lucrate de Mîntuitorul ?
Aşa cum Isus a v en it să descop e re pe T ată l, to t a stfe l D uhul v ine
să în făţişeze v ia ţa lu i Hristos. A
cunoaş te pe T a tă l şi pe F iu l în sem
n ează v ia ţa veşn ică căci însuşi Isus
a d e c la ra t : „V iaţa veşn ică este
aceasta , să Te cunoască p e T ine
sin g u ru l D um nezeu ad ev ă ra t, şi pe Isus H ristos p e c a re L -ai tr im is T u .“ (Ioan 17,3). D um nezeu, cel A to tştiu to r, n u îngădu ie nici u n în locuitor iluzoriu , căci fă ră aceas tă cunoaştere , to a ta în v ă ţă tu ra a r da greş. D um nezeu m ăso ară va lo a rea m o ra lă a cop iilo r Săi p r in cunoşt in ţa n o as tră d esp re El. V a loarea u n u i c red inc ios e s te a p re c ia tă în cer u r i d u p ă cap a c ita te a in im ii de a cunoaşte p e D u m n ezeu şi tocm ai aceas tă cu n o ş tin ţă este su rsa d in c a re izvorăşte to a tă pu terea .
Datorită faptului că puterea vine (lintr-o profundă cunoaştere de Dumnezeu, Lueifer foloseşte toate artificiile sale spre a ne determina să credem că Dumnezeu nu ne iu beşte cu adevărat, şi că iubirea Lui în anum ite situaţii acoperă mîndria pe care cl, Satana o atribuie lui Dumnezeu. Această înşelă ciune teribilă stă chiar la tem elia marei controverse. Isus a părăsit cerul pentru a onora pe Dumnezeu printr-o interpretare corectă a iu birii Sale, iar Duhul Sfînt continuă această lucrare. Lucrarea Duhului a fost lămurită clar de Domnul Hristos : „El nu va vorbi de Ia El... şi Mă va proslăvi." Aşa cum Domnul Hristos a venit să proslăvească pe Tatăl prin descoperirea iubirii Sale infinite, tot astfel D uhul a venit să proslăvească pe Hristos."
Ca să cu n o aş tem p e H risto s t r e b u ie să în ţe legem u n ita tea Sa d in veşnicie cu T ată l. în felul acesta D uhul ne conduce în to t ad evăru l, căci D uhu l cerce tează to a te lu c ru rile, ch ia r şi lu c ru r i le ascunse ale lu i D um nezeu. (1 Cor. 2,10). E x- p lic înd p re ex is te n ţa D om nulu i Hristos, so ra W h ite spune : „Se cere o sensib ilitate sfinţită pentru a înţelege şi a recunoaşte existenţa Iui Hristos înainte de a f i îm brăcat divinul eu umanul. P reexistenţa Iui Hristos, poartă mintea înapoi prin veacurile fără sfîrşit.
Ea nu poate fi socotită în cifre. Domnul Isus Hristos divinul Fiu al lui Dumnezeu a existat din v eş nicie fiind o persoană distinctă şi totuşi una cu Tatăl. Din veşnicie a fost o unitate completă între T a tăl şi Fiul. Erau doi dar puţin l ip sea ca să nu fie identici ; erau doi in individualitate, însă erau una in spirit, in inim ă şi in caracter."
D om nul Hi’istos n -a v en it în lu m ea n o a s tră ca f iind independen t. T a tă l şi D uhu l S fîn t L -au trim is. Isa ia c itează pe D om nul c înd zice : „De la ob îrş ia acesto r lu c ru r i am fost de fa ţă . Şi acu m D om nul D u m nezeu M -a t r im is cu D u h u l Său" . (Is. 43,16).
Deşi D um nezeu a tr im is pe F iu l Său, în su ş i H ris to s a a'les să Se unească p r in Duhul cu fam ilia om enească p e n tru a deven i F iu a l om ulu i şi F iu a l lui Dum nezeu. „Hristos a acceptat natura om enească atunci cînd neam ul om e- nesc fusese slăbit de patru mii de ani de păcat... Hristos Şi-a în suşit natura omenească cu un preţ infinit, pe un drum dureros, de ne înţeles atît pentru îngeri cît şi pentru oameni."
Facem b in e să re ţin em to td e a u n a fa p tu l că „H ristos n -a în ce ta t să fie D um nezeu a tunci c înd a d e v en it om " ; şi to tuşi, ca om, E l n -a ex e rc ita t nici o p u te re pe c a re om ul n -o p o a te avea. E l a d ep ins de D uhu l S fîn t p e n tru a b iru i is p ita in acelaşi fel în care u n copil n ă scu t de cu rîn d treb u ie să d e p in d ă de o p u te re d in a fa ră şi d e sus. V ră jm aşu l a fost b i ru i t de H ristos în n a tu ra Sa om enească. P u te rea dum neze ir ii M în tu ito ru lu i a fost ascunsă. E l a b i ru i t în n a - ţu ra om enească sp r i j in in d u -S e p e D um nezeu p e n tru pu tere . A cesta este p riv ileg iu l tu tu ro r . T ă r ia a to t
p u te rn ică a D uhu lu i S fîn t este în
a p ă ra re a o rică ru i sufle t pocăit. P r in lu c ra rea cea p u te rn ică a D u
— — -...— — — — — — ..... —........— ........ - -..—...—~ | QIanuarie—februarie 1978 L J t
h u lu i S fîn t v a fi în v in sa şi supusă g u v e rn a re a Satanei.
P e n t ru a cunoaş te m ai b ine pe D om nul t reb u ie să avem în con s id e ra ţie în tru p a re a Sa. F a p tu l că D u m n ezeu S-a m an ife s ta t în fe lu l ( acesta în n a tu ră om enească este des ig u r o ta in ă şi f ă ră a ju to ru l D uhulu i S fîn t nu p u tem spera să în ţe legem acest subiect.
Cu toa te aces tea ucenicii D om n u lu i H ristos născu ţi d in nou nu n u m a i că po t a ju n g e să cunoască u n ire a n a tu r i i d iv ine cu cea om enească în F iu l Său, d a r po t şi e x p e r im e n ta aceas tă u n ire în ei înşişi. D iv inu l şi u m an u l sînt u n ite în ace la care a re D u h u l lu i Hristos. O d a tă cu d a ru l D u h u lu i S fîn t D u m nezeu ne a tr ib u ie şi v ia ţa lu i H r is tos. A tr ib u ire a D uhu lu i este a t r i b u irea v ieţii lu i Hristos.
S a tan a a a d u n a t pe to ţi fiii în tu n e r ic u lu i în t r -u n efort d isp e ra t p e n tru a zădărn ic i n a ş te re a din B etleem . E l a ră cn it ca u n leu le ga t şi s f id ă to r şi a p re tin s p u te re a a su p ra t ru p u r i lo r şi su fle te lo r oa m enilor. T im p u l lu c ră r i i personale a lu i H ris tos p r in tre oam eni, a fost t im p u l celei m ai m ari ac tiv ită ţi p e n tru fo rţe le în tunericu lu i, c are la f iecare pas, se s tră d u ia u să ' con te s te lu c ra re a lu i H ristos. în su ş i şa rp e le a făcut- p e H ristos ţ in ta t u tu r o r a ta c u ri lo r iadului.
A rh iv ră jm a şu l a înce rca t să a n u leze în d e lu n g a ră b d a re a lu i D u m nezeu. a stfe l ca E l să abandoneze lu m e a în fa v o a re a sa, a d ic ă a S a ta nei. E l s-a s t r ă d u i t să facă pe p ă că to s a t î t de dezgustă to r, d e n e c u ra t ş i d e re sp in g ă to r , în c î t a ceas tă s ta re s ă sc îrb ească s im ţu r i le C elui A to t pu tern ic .. C o rp u l f i in ţe lo r o m en eşti deven ise locaşu l dem onilo r. E l in su l ta ş i u l tra g ia ceru l. S i tu a ţ ia a de v e n it a t î t de scan d alo asă în c î t lu m i le n ecăzu te a ş te p ta u să v a d ă pe Ie- h o v a r id ic în d u -S e p e n tru a n im ici p e păcă toşi — Şi dacă D u m n ezeu a r f i fă cu t lu c ru l acesta, S a ta n a era g a ta să a ru n ce o cara a su p ra lu i D u m n ezeu şi să-şi e x t in d ă r ă z v ră t i r e a şi în lu m ile de sus. C h ia r în m ij lo cu l aces te i crize F iu l lu i D u m nezeu a v e n it eu solia h a ru lu i d i
v in .V ăzînd că H risto s rezis ta p în ă
la ex trem , S a ta n a Ii p rezen tă în
pu st ie cea m ai ad em en ito a re d in «e le t r e i isp ite . E l în ce rcă să-L,
c o ru p ă şi să fa că o în ţe legere cu
F iu l lu i D um nezeu p e n tru a - I in
s p i ra to a te p re te n ţii le sale. P e n tru
u n m o m en t ochiul lu i Isus S -a
o prit a su p ra slavei p re ze n ta tă în a in te a Sa ; d a r S -a în to rs şi a r e fuza t să m a i p rivească acel spec tacol a tră g ă to r . A tunc i s-a m a n i fe s ta t in d ig n a re a d iv in ă a lui H ris tos şi E l p o ru n c i Sa tane i să se r e trag ă : „ în ap o ia M ea !“
Ucenicii îu i H ristos d in zilele n o astre constitu ie ţ in ta deoseb ită a m în ie i celu i rS u . 'E i au de lu p ta t d esigu r cu p u te r i su p ra n a tu ra le , îm p o tr iv a isp ite lo r, d a r s în t asigu ra ţ i şi de u n a ju to r su p ra n a tu ra l . A lă tu r i de e i n u s în t n u m a i îngeri. D uhu l Sfîn t, re p re z e n ta n tu l C ăpe ten ie i o ş t ir ii D om nulu i v in e să d ea to t a ju to ru l . în g e r i i sub
su p ra v e g h e re a D u h u lu i S fîn t r e s p ing fo r ţe le în tu n e ricu lu i . S igu r a n ţa n o a s t ră constă în a fi in fo rm aţi că îngerii cei ră i. dacă li s-n-r îngădu i, a r p u tea să ne ia m in te a =ă tu lb u re şi să ră s to a rn e t im p u r i le ca să n e d is tru g ă viaţa . Şi a t i ta t im p cit sîritem în necu- n o ş t in ţă cu p r iv ire l a 'ş i r e t e n i a lor, ei vor av ea u n a v a n ta j ap ro ep e de neconceput.
Serva D om nulu i ne spune : „ In v it pe s lu jito rii lui H ris to s să im p r im e în m in te a tu tu ro r acelora cu care v in în contact, ad ev ă ru l cu p r iv ire In lu c ra rea îngerilor. Orice copil nl lu i D um nezeu t reb u ie să cunoască lu p te le n ev ăzu te c a re se dau în ju ru l n o s tru — b ă tă lii le d in tre p u te r i le b ine lu i şi a le rău lu i.
F ieca re în p a r te h o tă ră ş te dacă se v a b u c u ra de în so ţirea îngerilo r s f in ţi sau se v a su p u n e isp ite lo r cclu i rău . A ceia c a re se în to rc
de la în v ă ţă tu r i le c la re a le S c r ip tu r ii şi de la p u te re a conv ingă to a re a D u h u lu i lu i D um nezeu, se aşează sub s tă p în ire a în g erilo r răi. F ă ră în d o ia lă că a tu n c i c în d Legea lu i D u m n ezeu n u e s te re sp e c ta tă b i se rica v a su fe r i şi o m a i m a re p a r te d in ea decît p u tem n o i an tic ip a , v a ceda a m ă g ir i lo r ş i isp ite lo r celu i rău .
E ste locul să a m in tim că îngerii ceru lu i n u v in pe p ă m în t să con ducă şi să p re t in d ă în ch in a re ci să coopereze p e n tru în ă l ţa re a fi ilo r cerului. Ei secondează e fo r tu r ile no astre p e n tr u a p re a m ă r i îm p ă r ă ţ ia lu i H ris to s şi se b u c u ră de succesu l n o s tru în cele sp ir i tu a le . O ri de c îte o r i su fle te le n o a s tre se su p u n in f lu e n ţe i iu b ito a re şi con d u că to a re a D u h u lu i lu i D um nezeu sub a c t iv i ta te a aces to r îngeri, este m are b u c u r ie în ce ru ri .
Ce m o tiv e a condus pe H ristos
să p ă răsească b u cu rii le ceru lu i şi
să în tîm p in e n iş te in im i ostile ? El a p re v ăz u t o îm p ă ră ţ ie a „ n ep r i hăn irii , păcii şi b u cu rie i în D uhu l Sfîn t.“ (Rom. 14,17). E l do re ş te ca noi să îm p ă r tă ş im v iz iunea Sa.
B u cu ria în D uhu l S f în t t reb u ie să a p a r ţ in ă ucen ic ilo r lui H ristos ch ia r acum . Noi t reb u ie să sesizăm in sp ira ţ i ile D u h u lu i lu i D um nezeu. C um . p u tem recep ţiona D u h u l M în- tu ito ru lu i n o s tru ? M ed itînd a su p ra v ieţii f ă r ă p ă ca t a lui H ris to s şi la j e r t f a de pe C alvar, p u te m deveni în n o b ila ţi cu D u h u l Sfîn t. C on tem - p lîn d în v ă ţă tu r i le şi su fe r in ţe le Sale, noi p u te m d ev en i m a i p ro fu n d p lin i de D u h u l ■ Care a su s ţi n u t pe M în tu ito ru l n o s tru . T o t ceea ce es te m a i sen sib il în in im ă va ră sp u n d e a tu n c i la co n tem p la rea lu i H ris to s pe cruce.
Ca E m an u e l — D um nezeu cu noi — Isus a sim ţit în ce rcă r ile şi a su p o rta t isp ite le noastre . E l a lu a t a su p ra Sa n a tu ra om ulu i cu toa te posib ili tă ţi le ei de a cădea în ispită . El a fost u n om supus încercării. D acă n -a r fi fost isp iti t în to a te lu c ru r i le în c a re este is p i t i t şi om ul, a tu n c i n - a r fi fost nici o posib ili ta te de căd e re p e n tru El. D um nezeu a în g ăd u it ca E l să facă fa ţă p r im e jd ii lo r v ie ţii ca şi o r ica re a lt su fle t om enesc, cu r iscu l d e a cădea şi a fi p ie rd u t p e n tru veşnicie. Isus cunoştea r iscu l a su
m a t ; E l a ' fo st isp iti t în ceea ce
a su fe r i t şi în acelaşi t im p s -a t e
m ut. (Evr. 2,18 ; 5,7). M în tu ito ru l
nostru , d e p en d en t de p u te re a T a tă lu i Său p e n tru a face fa ţă v r ă j
m aşu lu i, s -a ru g a t p e n tru p u te re a
re în n o ito a re a D uhu lu i S fîn t şi a
p r im it zilnic u n botez p ro a sp ă t al Său.
A tunc i c înd m ed ităm la p red ica de pe m u n te , la in te rp re tă r i le D om
n u lu i cu p r iv ire la S c r ip tu r i le V e
ch iu lu i T es tam en t, la p a rab o le le şi m in u n ile Sale, începem să cu n o aş
tem cu a d e v ă ra t p rin c ip i ile care sus ţin în v ă ţă tu r i le Sale. E l d e
c la ra : „Eu sîn t calea, a d ev ă ru l şi
v iaţa ." (Ioan 14,6). P e dep lin s tă -
p în it de D uhul, E l sp u n ea u cen i
c ilor Săi : „C uvin te le p e c a re v i le
sp u n s în t d u h şi v ia ţă ." (Ioan 6,63).
Deşi n u le -a p re ze n ta t în tr -u n
m od am ă n u n ţit , E l a în v ă ţa t ad e v ă ru r i de p r im ă im p o r ta n ţă cum
a r fi l ib e r ta te a a legerii în d re p tă ţ i
r e a şi s f in ţ irea p r in c red in ţă , a s
c u lta rea p r in c red in ţă şi t r a n s fo r m are a f iin ţe i la a doua S a ven ire .
10 Curierul Adventist
A specte d in t im p u l lu c ră r i lo r C om ite tu lu i Div. E u ro — A frica , 10—17 N oiem , 1977
A ceia care p rim esc D u h u l Său vor re flec ta ob liga t ch ipu l Său. Isus avea o ţ in tă — să descopere d r a gostea lui D um nezeu şi să p r e a m ărească N um ele Său.
G recii c a re au v e n it să ro ag e pe F ilip : „Dom nule, am v re a să v e dem pe Isus,“ (Ioan 12,21), a u a u zit şi ei s t ra n ia e x p r im a re a D om n u lu i a tu n c i c înd E l t ră ia re a l i ta te a crucii : „A cum su fle tu l M eu este tu lb u ra t ; şi ce voi zice, T ată , izbăveşte-M ă din aces t ceas ?“ (Ioan 12,27).
O m enescu l D om nulu i H ris tos se da înapoi în ceasul părăsirii... El ezita în fa ţa u n e i m o rţi ru şinoase şi dezonoran tă , d a r n -a ren u n ţa t . In d ife re n t de u rm ăr i , EI S -a ho- t ă r î t să m ea rg ă înain te , înă lţînd ru g ăc iu n ea : „Tată, p roslăveş te -Ţ i N um ele !“ A tunci a ven it u n ră s p u n s care a c u tre m u ra t v ăzd u h u l : „ L -am p ro slăv it ş i-L voi m ai p ro slăvi. “ G recii c a re -L c ău ta u au v ă zu t noru l, au auz it glasul, i - a u în -
' ţe les în se m n ă ta te a şi au recu n o s cu t în D o m n u l H ris to s p e Acela c a re le-a fost descoperit ca t r im i su l lu i Duinnezeu. Cel P re a În a lt ş i-a pus sigiliul Său p e n tru a tre ia o a ră a su p ra m is iu n ii F iu lu i Său. A ceasta a fost în co ro n area dovezii M esian ită ţii Sale,
N im eni n u poa te p roslăv i pe D um nezeu daca n -a re D uhu l Său. Z elu l p e n tru . p ro s lăv irea lu i D u m nezeu e s te in sp ira t d e D u h u l Sfîn t şi n u m ai lu c ra rea n e în tre ru p tă a D uhu lu i S fîn t îl poa te sădi în su flet. „T ată p ro s lăv eş te -Ţ i N um ele", a fost no ta d o m in a n tă a v ieţii lu i Hristos, şi dacă noi II u rm ă m pe El, aceas ta va fi şi n o ta d o m in an tă a v ie ţ i i n o a s tre sp ir i tu a le . G în d u r i b u n e şi s im ţă m in te f ru m o ase se sp u lb e ră ad esea în zile d e ten s iu n e ş i a p ăsa re . D a r H ris to s Ş i-a u rm ă r i t ţ in ta . E l ş tia că a p re a m ă r i pe D um nezeu însem nează ascu lta re . V ia ţa Sa a a te s ta t f a p tu l că n a tu ra om enească u n i tă cu cea d iv ină, nu p o a te păcă tu i.
O rice p recep t sau p ro fe ţie d in S fin te le S c rip tu ri , orice p a rab o lă sau făgădu in ţă , în a l ţă în tr -u n a n u m it fel pe D u lgheru l d in N azare t deoarece însuşi D u h u l î l în a lţă . N u
, se poa te a ş tep ta ca p u te re a ploii tîrz ii a D uhu lu i S fîn t să p u n ă s tă p în ire pe u rm aş ii lu i H ris to s cu u n a lt scop dec ît cu ace la de a în ă l ţa p e H ristos şi pe El, răstign it .
P a s to r
Dumitrescu Nelu
î n t r e 10 şi 17 n o iem brie 1977, a
» avut loc. In E lve ţia , şed in ţa Comi-
j. tetului E xecu tiv a l O rganizaţie i
t Adventiste Diviziunea Euro-A frica .
' L u c ră r ile aces tu i Com itet s -au des-
> fă şu ra t la B e rn a şi apoi la S an a-
[i toriul A.Z.S. „La L ign ie re“ d in
>( Gland.:iJ Din p a r te a U n iun ii A.Z.S. din
> ţa r a n o as tră , a u p a r t ic ip a t f r a ţ i i :
. D u m itru Popa , m em b ru a l E xecu-
> tivu lu i acestu i o rganism , şi N clu
. D um itrescu , ca inv ita t.
• La aceste lu c ră r i au p a r tic ip a t
. 55 de delegaţi d in E uropa, A frica
» şi America. D in partea Conferinţei
. Generale au fost prezenţi fraţii :
> H. Emmerson, Trezorier al Organi-
( zaţiei M ondiale A.Z.S. Conferinţa
Generală şi A lf L ohne, Vice-Pre-
I şedinţe al Conferinţei Generale.
Agenda lucrărilor, a cuprins pro-
( bleme legate de viaţa şi activitatea
bisericii cum şi aspecte a le vieţii
( spirituale ale comunităţilor Cultu-
’ lui nostru.
> In cuvintul de salut al delegaţiei
noastre pe lingă un călduros şi fră-
I ţese salut din partea frăţietăţii ad-
vente din România, s-a adus şi un
i cuvînt de m ulţum ire tuturor celor
1 ce au sim ţit împreună cu noi în
i tragedia de la 4 martie 1977, şi
care, prin ajutoarele trimise au de
monstrat dragostea şi împreuna lor
simţire.
Am fost bucuroşi să auzim ra
portul pe care fratele Ludescher,
p reşed in te al Diviziunii Euro-
Africa, l - a prezentat în urma v iz i
tei făcute în iunie 1977 în ţara
noastră, împreună cu fratele
R. H. Pierson, raport care a scos
în evidenţă activitatea şi viaţa b i
sericii A.Z.S. din România, cum şi
libertăţile de care ne bucurăm în
d e s fă şu ra rea vieţii şi activităţii
n o as tre bisericeşti.
Putem spune că v izite le efectuate
in ţara noastră cum şi participarea
delegaţilor noştri la diferite întîl-
mri pe plan internaţional, au con
tribuit la cunoaşterea m ai bine a
realităţilor existente, la strîngerea
legăturilor frăţeşti, la prestigiul pa
triei noastre.
Tcţi participanţii, în num ele fră
ţietăţii advente a căror delegaţi
erau, au transmis un frăţesc salut
credincioşilor Cultului A.Z.S. din
România.
N e facem o plăcută datorie a.
transmite pe această cale tuturor,
aceste plăcute sentim ente frăţeşti.
D u m itru P o p a
Ianuarie—februarie 197811
n u ltim ele n u m ere a le re-mj vistei n o a s tre am p re ze n ta t o
“ se rie de no te şi com en tarii pe m a rg in e a cap ito lu lu i 8 a l ep is to le i c ă t r e Evrei. în a rtico lu l de l'aţă vom înche ia g în d u rile în leg ă tu ră cu p ro b lem a tica legăm in te lo r, p rezen - t în d o serie de dec la ra ţii a le in sp i ra ţie i d iv ine în leg ă tu ră cu acest .subiect.
Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt. „M în- tu ire a f i in ţe lo r om eneşti este o lu c r a r e vastă, c a re cu p rin d e în aceas tă ac ţiune orice a tr ib u t a l n a tu r i i d iv ine . T ată l, F iu l şi D uhu l Sfîn t S -au lega t îm p re u n ă să facă pe copiii lu i D um nezeu m ai m u lt decît b iru ito r i p r in El, c are i-a iubit. D om nul este bun , în d e lu n g r ă b d ă to r şi doreşte ca n im en i să n u p iară . De aceea El n e -a d a t p u te re a care s ă ne facă în s ta re să deven im b i- ru i to r i“. (R.H. 1903).
L egăm în tu l milei. „M în tu irea celo r păcă toşi a fost to td eau n a obiec tu l consiliilor d in ceruri. L eg ăm în tu l m ilei a fost în ch e ia t m a i în a in te ca tem eliile p ă m în tu lu i să f ie puse. El ex is tă d in veşn icie şi este n u m it leg ăm în tu l cel veşnic. D upă cum este
:s igur fap tu l că n -a ex is ta t nici u n m o m e n t c înd D um nezeu să n u fi ■ex is ta t, to t a şa de s ig u r este fap tu l •că n -a e x is ta t nici un t im p cînd să Jiu fie b u c u r ia şi p lăce rea F iin ţe i ^Divine ca să-Şi m an ife s te h a ru l şi
g ra ţia Sa fa ţă de fiii lu i A d a m “ . (S.T. 1901).
L egăm în tu l h a ru lu i . ,.După cu m B ib lia ne p re z in tă două legi, u n a sch im b ă to are şi a l ta veşnică , u n a prov izo rie şi c ea la l tă de nesch im bat, to t aşa s în t şi două legăm in te . L e g ă m în tu l h a ru lu i a fost, la început, făcu t cu A d am în Eden, a tu n c i c înd d u p ă căd erea lui, i-a fost d a tă fă g ăd u in ţa d iv in ă că săm în ţa fem eii v a zdrobi cap u l şarpelu i. P e n tru to ţi păcătoşii, acest leg ăm în t oferă ie r ta re şi h a ru l su s ţin ă to r a l lui D um nezeu, p e n tru o v iito a re a scu lta re p r in c red in ţa în Isus Hristos. L or le e ste de asem enea fă g ăd u ită v ia ţa veşn ică cu condiţia a scu ltă r ii şi credincioşie i fa ţă de L egea lui D um nezeu. î n acest fel, p a tr ia rh ii au p r im it n ăd e jd ea m în tu ir i i“ . (P.P. 370).
Ş i-au d a t m ina . „ în a in te de a se fi aşeza t tem e lii le p ă m în tu lu i, T a tă l şi F iu l Se u n ise ră în tr -u n leg ă m în t p e n tru ră sc u m p ă ra re a celui păcătos, dacă e l u rm a să fie b i ru it d e Satan . Ei ş i-a u d a t m in a în tr -u n leg ăm în t so lem n, cum că H ristos se v a face g a ra n t p e n tru n eam u l o m e nesc. L eg ăm în tu l acesta fusese îm p lin it de D om nul Hristos. C înd pe c rucea G olgotei a s tr ig a t : „S-a s f îrş i t“, E l Se ad resase T ată lu i. î n ţe legerea fusese pe dep lin îm plin ită . A cum d ec la ră : „Tată , s-a sfîrşit.
epistolaA m îm p lin i t vo ia Ta, o, D um nezeul m eu ! A m sfîrş it lu c ra re a de r ă s cu m p ăra re . D acă d re p ta tea T a este sa tis făcu tă , v re a u ca şi aceia pe care M i i-a i dat, să fie cu M ine acolo u n d e s în t E u “ . (H.L.L. 611).
Nu o idee venită mai la urmă. „ P lan u l p e n tru m în tu ire a n o a s tră n u a fost o idee v e n ită m ai la u rm ă , d u p ă căd erea lu i A dam în păcat. El a fost o rev e la ţie a ta ine i, care a fost ţ in u tă ascu n să t im p de v e ac u r i11 (Rom. 16,25). A fost o d e s fă şu ra re a p rinc ip iilo r c a re a u fost d in veşnicii tem e lia t ro n u lu i lu i D um nezeu. D um nezeu şi H ristos au ş t iu t de la începu t de apostaz ia lu i S a tan şi de căd e rea lu i Adam p r in p u te re a în şe lă to are a celui rău . D um nezeu n -a o rd o n a t ex is ten ţa p ă ca tu lu i ; d a r i -a p re v ăz u t e x is ten ţa şi a lu a t m ăsu r i ca să în tîm p in e aceas tă g rozavă nenorocire. Atît de m are a fost iu b ire a L ui fa ţă de lu me, îneît a lu a t so lem na h o tăr îre , de a da pe u n icu l L u i F iu născu t, „ca oricine c rede în El, să n u p ia ră , ci să a ib ă v ia ta veşnică". (Ioan 3,16 ;H.L.L. 17).
„Mai inainte ca tem eliile păm întului să fi fost puse, a fost făcut legămîntul ca toţi cei ce vor fi ascultători, toţi aceia care, prin ha rul nespus de mare ce este pus la dispoziţie, vor deveni sfinţi în ca racter şi fără pată înaintea lui Dum nezeu, prin lucrarea acestui har, să f ie copii ai lui Dumnezeu. Acest legămînt făcut pentru veşnicie, a fost dat lui Abraam cu sute de ani m ai înainte de venirea Domnului Hristos. Cu ce interes sfînt şi cu ce intensitate a studiat Domnul Hristos, în trupul nostru, neam ul omenesc, spre a vedea dacă noi sîntem dispuşi să ne folosim de cele ce ne-au fost oferite" (F.C.E. 403).
Dumnezeu a suspendat executa rea im ediată a condamnării la moarte. „F iu lu i lu i D um nezeu I-a fost m ilă de căd erea lu i A d am şi deci a fiilo r Săi. El şt ia că L egea T a tă lu i Său este to t aşa de nesch im b ă to a re ca şi El însuşi. El nu v e dea decît o singură cale de scăpare p e n tru păcătos. E l S -a o fe rit pe S ine T a tă lu i Său, ca o jertfă de isp ăşire în locul celor căzuţi, spre a lu a v in a şi pedeapsa asupra Sa, şi să-i răscumpere din moarte, murind E l în locul lor, plătind astfel preţul răscumpărării. Tatăl a consimţit să dea pe scumpul Său Fiu spre a m întui pe cei păcătoşi; şi prin m eritele şi lucrarea mijlocirii Sale, El făgădui să primească din nou pe păcătos în graţia Sa, şi să redea s f in ţen ia tuturor acelora ce sînt d ispuşi a accepta , în d re p tu l lor,
12Curierul Adventist
către evreij e r t f a ispăşitoa re o fe rită lo r cu m u ltă d ragoste şi să a scu lte de L e gea Sa. De d rag u l scum pulu i Său Fiu, D om nul D um nezeu a su sp en da t e x ecu ta rea im ed ia tă a c o n d am n ă rii la m o a r te d a to r i tă p ăca tu lu i şi a în c re d in ţa t D om nulu i Hristos, n e am u l om enesc căzu t p rin n eascu l t a r e " . (S.G. voi. 111,346—347).
Domnul Hristos invită pe Tatăl.„S u b p u te rn ic u l im p u ls a l iub irii Sale, El a lu a t locul n o stru în u n i vers şi a in v ita t pe C ond u căto ru l a to a tă f iin ţa , să -L tra te ze ca re p re z e n ta n t a l fam ilie i om eneşti. E l S -a id en tif ica t p e Sine cu in te rese le noastre , şi Ş i-a descoperit p iep tu l c a să p r im ească lo v itu ra m orţii , a lu a t a su p ra Sa v in a celui păcă tos şi p ed eap sa ei, şi S -a o ferit pe Sine în locul păcă tosu lu i, ca sacrificiu
'd e să v îr ş i t p e n tru D um nezeu. In v i r tu te a je r t fe i Sale ispăşitoare , El a re p u te re a de a oferi p ăcă tosu lu i p e r fec ţiunea n e p r ih ă n ir ii Sa le şi o m îh tu ire deplină . O ric ine ,ndec i, va c red e în El ca un M în tu ito r p e r sonal, n u v a p ieri, ci v a avea v ia ţa veşn ică11. (R.H. 1893. p. 241—242).
Domnul Hristos şi desăvîrşirea lu crării Sale. „Isus a re fu za t să p r i m ească în ch in a rea a lo r Săi p în ă n -a p r im it a s ig u ra re a că ispăşirea L ui •este p r im ită de T ată l. S -a su i t în •curţile cereşti, şi auzi ch ia r de la D um nezeu a s ig u ra re a că ispăşirea
L,ui p e n tru p ăca te le oam en ilo r fusese îndes tu lă toa re , şi că p r in sîngele L u i to ţi p o t să c îş tige v ia ţa v eş nică. T a tă l a în tă r i t leg ăm în tu l f ă c u t cu D om nul H ristos, că El va p r im i p e cei c a re se pocăiesc şi s în t a scu ltă to r i , şi că-i v a iub i a ş a cum iubeş te p e F iu l Său. H r is tos u rm a să-Ş i d esăv îrşească lu c ra rea, şi să-Şi îm p linească legăm în tu l de a face p e oam en i m ai p re ţioşi d e c î t a u ru l cu ra t, şi m a i scum pi dec ît a u ru l d in O fir’. (Is. 13,12). 'T oată p u te re a în cer şi pe p ă m în t s e d ăd u D om nulu i Vieţii, şi E l Se re în to a rse la u rm aş ii Săi d in lu m ea p ăcă toasă , ca să le p o a tă d a d in p u te r e a şi slava L u i“ . (H.L.L. 581).
Hristos a îndeplinit. „In ru g ă c iu n e a de m ijloc ire a D om nulu i H r is to s ad re sa tă T a tă lu i Său, El a ră tă fa p tu l că a în d ep lin it condiţiile care făceau ob liga to rie p e n tru T a tă l îm p lin irea p ă r ţi i Sale în co n tra c tu l în ch e ia t în c e ru r i în leg ă tu ră cu c ă d e r e a lu i A d a m “ . (R.R.p. 77—78).
Definirea în mod clar a relaţiilor. .„El av ea de asem enea o cerere, o so l ic i ta re în leg ă tu ră cu cei aleşi a i Săi de p e p ăm în t. E l a d o ri t să •aibă p ro b lem a re la ţ ie i în m od clar
defin ită , p e n tru ca cei ră sc u m p ă ra ţi ai Săi să p o a tă fi apoi su s ţi n u ţi în ceruri, în a in tea T a tă lu i Său. B iserica Sa tre b u ia să f ie în d re p tă ţ i tă şi a cc ep ta tă m a i în a in te ca E l să accep te o n o a rea cerulu i. E l a d e c la ra t că este v o in ţa Sa, ca acolo u n d e va fi El să fie şi b iserica Sa ; dacă El u rm a să a ib ă p a r te de s la vă, a tu n c i b ise r ica Sa t reb u ia să fie p ă r ta şă aceste i slave. Cei care au su fe r it îm p re u n ă cu E l aici, pe p ăm în t, t re b u ie în final să d o m n ească îm p re u n ă cu El şi în îm p ă r ă ţ ia Sa. Deci, în m odu l cel m ai l ă m u r i t D om nul H risto s a p led a t p e n tru b iserica Sa, iden tif ic înd in te resu l S ău cu cel a l acestora, a p ă - r în d cu o d ragoste şi s ta to rn ic ie m ai p u te rn ic ă decît m oartea , d re p tu r i le şi t i t lu r i le c îş tiga te p r in E l“. (S.P. III p. 202— 213).
Conform cu făgăduinţa legăm în- tului. „A-i avea cu E l“ fa p tu l aces ta este în co n fo rm ita te cu fă g ăd u in ţa leg ăm în tu lu i şi cu în ţe leg erea fă cu tă cu T a tă l S ă u “ . (R.H. 1893/p. 645).
A d ev ă ru ri le infinite. A ceea ce s-a socotit în consiliile ceru lu i ca f i in d esen ţia l p e n tru m în tu irea celui păcătos, a fo st h o tă r î t d in v eş nicie de c ă tre A d ev ă ru l In fin it, a - d e v ă ru r i pe c a re fi in ţe le m ărg in i te nu pot să nu le înţeleagă'* (F.C.E.p 408).
Un simplu aranjament. „Deşi acest legăm în t a fost făcu t cu A dam şi re în n o it lu i A b raam , el n -a p u tu t fi ra ti f ica t p în ă la m o artea D om nu lu i Hristos. El a ex is ta t p r in f ă g ă d u in ţa lu i D um nezeu de la p r im a în ş t i in ţa re ce a fo st d a tă cu p r iv ire la m în tu ire ; a fost a ccep ta t p rin c red in ţă ; şi to tuşi, a tu n c i c înd a fost ra tif ic a t de c ă tre D om nul H r is tos, a fost n u m it u n leg ăm în t nou. L egea lu i D um nezeu a s ta t la baza acestu i legăm în t, c a re a fost în m od sim plu , un a ra n ja m e n t făcu t spre a aduce pe p ăcă to s d in nou în a r m on ie cu v o in ţa d ivină, aşezîndu-1 în s itu a ţ ia ca e l să p o a tă ascu lta de L egea lu i D um nezeu". (P.P. p. 370—371).
Adam şi Eva in s tru iţ i de îngeri. „P rim ii noştr i p ă r in ţ i n -a u fost l ă sa ţi f ă r ă nici u n fel de a v er tiza re cu p r iv ire la perico lu l ce-i a m e n in ţa. Solii cereşti le -au descris isto r ia căderii lui Sa tan , cum şi com plo tu l său p e n tru d is tru g erea ' lor, desfă şu r în d u -le m u lt m ai dep lin n a tu ra conducerii d ivine, p e care p r in ţu l în tu n e ricu lu i încerca s-o răs toarne . P r in n e ascu lta re de p o ru n c ile cele d re p te a le lu i D u m nezeu a căzu t S a tan şi oştirea lui.
Cît de im p o rtan t, e ra deci, ca A dam şi Eva să dea a scu lta re acelei Legi, p r in care şi n u m ai p r in care, e ra posibil, ca o rd in ea şi ech ita tea să fie m e n ţ in u te 11. (Idem. p. 52).
A genţi m o ra li liberi. „D um nezeu a in s tru it pe p r im ii n o ştr i p ă r in ţ i în leg ă tu ră cu pom ul cunoştin ţe i, şi ei a u fost pe dep lin in fo rm a ţi în leg ă tu ră cu căd erea lu i S a tan , cum şi de p r im e jd ia a scu ltă r ii su gestiilor lui. E l n u i-a l ip s it de p u te rea de a m în ca d in po m u l oprit. Ca agen ţi m o ra li l iberi E l i -a l ă sa t să c read ă c u v în tu l Său, să a s cu lte de p o ru n c ile Sale şi să t r ă ia s că sau să c read ă pe isp ititor, să ni? ascu lte şl să p ia ră '1. (S.P. 40).
Adam şi Eva asiguraţi de îngeri.„ în g e rii în m od cu r te n ito r şi p lin i de iu b ire le -a u d a t toa te in fo rm a ţiile pe c a re le -a u dorit. E i le -au spus de a sem en ea desp re ră z v ră t i r e a lu i S a tan şi a c ăd e r ii acestu ia. Apoi ei i -au in fo rm a t în mod c la r că p om ul cunoştin ţe i b i ne lu i şi ră u lu i a fost aşeza t în g ră dină, ca să fie ca o înce rca re a a s cu ltă rii şi iu b ir ii lo r fa ţă de D u m nezeu ; şi că poz iţia cea în a l tă de fe r ic ire a s f in ţilo r îngeri, p u tea fi p ă s tra tă , cu cond iţia a scu ltă rii , şi că ei e rau în aceeaşi situaţie . A stfel, p u teau păzi L egea lui D um nezeu şi să fie p lin i de fe r ic ire sau să nt; ascu lte şi să p ia rd ă poziţia lo r îna ltă , p ră b u ş in d u -se în tr -o d ispe r a re f ă ră de scăpare . A d am şi E v a a u as ig u ra t p e îngeri că n ic ioda tă ei n u v o r călca p o ru n ca e x p resă a lui D um nezeu, deoarece p lăce rea lor cea m a re e ra aceea de a face n u m ai voia L u i“ . (Idem. p. 33—35).
Numai prin Hristos „ T a tă l a d a t lu m ea în m în a F iu lu i Său p e n t ru ca E l s-o ră sc u m p e re d in b les tem şi d in d isg ra ţia căderii lui A dam , s-o ră sc u m p e re d in căd erea p ăca tu lu i. N u m ai p r in D om nul H ristos p o a te cel păcă tos să a ib ă acum in tra re la Dum nezeu. Şi n u m ai p r in H ristos v a com unica D u m nezeu cu p ă c ă to su l" . (R.T. p. 17).
O altă încercare. C înd D om nul H ristos a m u r i t „D um nezeu Ş i-a p leca t cap u l sa tisfăcut. Acum , d re p ta te a şi m ila s -a u p u tu t în tîln i, ş i-au p u tu t da m îna. Acum , El p u tea fi d rep t, şi to tuş i să fie în d re p - tă ţ i to ru l tu tu ro r celor ce v o r c rede în Hristos. E l a p r iv i t a su p ra b i ru in ţe i m u r in d pe cruce, sp u n în d : „S-a s fîrş it“. N eam u l fiilo r lu i A dam u rm a să a ib ă posib ili ta tea unei noi în ce rcă ri" . (Y.1.1900, p. 195).
„Pentru ca cel păcătos să poată avea posibilitatea unei noi încercări . . . Fiul cel veşnic al lui Dum nezeu S-a angajat singur să ia a- s>iipră-Si pedeapsa neascultării". (R.H. 1898. p. 85).
„O infinită înţelepciune este descoperită în Hristos. El a suferit în locul nostru, pentru ca cel păcătos să poată avea posibilitatea anei noi încercări (probe)". (S.1.28).
---------------- ------------------------------------------------------ 13
Ianuarie—februarie 1978
Domnul Hristos „a avansat propunerea unicului mijloc ce avea să fie acceptat de către Dumnezeu Tatăl şi care avea să ofere posibilitatea unei noi încercări, punîndu-1 din nou la p ro b ă " . (R.T. p. 14).
„Aceeaşi în ce rca re pe care D u m nezeu a pu s-o în a in tea lu i A dam şi E vei în g ră d in a E d en u lu i, v a îi p u să în a in te a o r ică ru ia d in tre noi. A scu lta re a f a ţă d e D u m n ezeu a fost c e r in ţa ce a s t a t în a in te a iu i A d am şi noi s tă m în aceeaş i s i tu a ţ ie ca şi el, de a t rece o no u ă p robă , sp re a se v ed ea d a că no i a sc u ltă m de v o cea lu i S a tan , d ev en in d n e ascu ltă to r i de D um nezeu , sau p lec în d ,u- rechea la cu v în tu l lu i D um nezeu , să a sc u ltă m " . (R.H. 1890, p . 354).
C erin ţe le lu i D um nezeu. „ în acest m om en t, D um nezeu ne c e re e x ac t ace laşi lu c ru pe care l-a c e ru t lui A d am în g ră d in a P a ra d is u lu i în a in te
d e c ăd e re — şi anum e, o a sc u lta re d esăv îrş ită de L egea Sa. C e rin ţa pe care Dumnezeu o are fa ţă de p ă cătos în leg ăm în tu l ha ru lu i, este exact aceeaşi cerinţă pe c are El a pus-o înaintea lui Adam şi Eva în Pa rad is . Noi do rim să în ţe legem p re te n ţii le lu i D um nezeu fa ţă de noi, ca să p u te m a ju n g e la în ă l ţ i m ea c e r in ţe lo r Cuvîntului'* lu i D um
nezeu fa ţă de noi, p e n tru ca şi noi să p u tem m o şten i v ia ţa veşn ică . Noi t reb u ie să t r ă im în co n fo rm ita te cu orice c u v în t ce iese d in g u ra lu iD u m n ezeu 11, (idem , p. 433).
L egea p o a te fi păzită . „El, D om n ul Hristos, a fost o re p rezen ta re în a in tea oam en ilo r şi în a in tea în gerilor, a c a ra c te ru lu i D um nezeu lu i cerurilo r. El a d em o n s tra t fa p tu l că a tu n c i c înd păcă toşii dep ind în to tu l de D um nezeu , po t păzi şi pot a scu lta d e p o ru n c ile lu i D um nezeu ca să tră ia scă , ia r L egea L ui să fie lu m in a och iu lu i p e n tru ei". (S.T.M. p. 59).
D om nul H ristos d ă tă r ie . „ în p ro p r ia sa p u te re , păcă tosu l n u poa te face fa ţă ce r in ţe lo r lu i D um nezeu. P e n tru a ju to r , el t reb u ie să m e a r gă la Cel c a re i-a p lă t i t p re ţu l r ă s cum părării . P r in sine şi în p ro p ria lu i tărie , p ăcă to su l n u p o a te ţ ine
Legea. N u m ai D om nul H ristos îi po a te da p u te re să fa că acest lu cru. M în tu ito ru l a v en it în aceas tă lum e, în t ru p om enesc şi a t r ă i t o v ia ţă de a sc u lta re d esăv îrş ită , p e n t ru ca p ăcă to su l să p o a tă s ta în a in te a lu i D um nezeu în d re p tă ţ i t şi p r im it" . (S.T. 1901, p. 482).
In opoziţie cu Dumnezeu. „Isp ite le la c a re a fost su p u s D om nul
H ristos au fost de o re a l i ta te to tală . Ca p e rso an ă liberă , E l a fost pus la probă, av în d l ib e r ta te a să s e su p u n ă isp ite lo r lu i S a tan şi să ac ţioneze în opoziţie cu D um nezeu. Dacă n -a r fi fost aşa, dacă n -a r fi fost cu p u t in ţă p e n tru S ine ca să cadă sub înce rca rea ispitei, a tunc i El n -a r fi fost isp itit în to a te lu c ru r ile aşa cum es te isp iti tă fa m il ia f iilo r lu i A d a m “. (Y.X. 1899, p. 519).
C ăd erea lu i A dam . „D om nul H r is tos a co nsim ţit să p u n ă la o p a r te s lava Sa, a u to r i ta te a Sa îm p ă r ă tească, g lo ria Sa a lă tu r i de T a tă l ; să Se u m ilească lu în d a su p ră -S r n a tu ra u m a n ă şi să Se an gajeze în tr -o lu p tă cu p r in ţu l cel p u te r nic a l în tunericu lu i, p e n tru ca să ră scu m p ere pe păcătos. P r in u m ilin ţa şi să răc ia Sa, D om nul H r is tos av ea să Se iden tif ice cu s lăb ic iunea şi s ta rea decăzu tă a u r m a şilo r lu i A d am şi p r in tr -o s tr ic tă a sc u lta re să a ra te că ei po t r e a b ili ta căd e rea lu i Adam , p r in t r -o a scu lta re p l in ă de um ilin ţă , ca apoi să p o a tă reciştiga E d en u l p ie rd u t" . (R.T. p. 14).
C erînd să m o ară . „Cînd A dam şi E va ş i-au d a t seam a c ît de în a l tă şi s f în tă e ra Legea lu i Dum nezeu, a căre i că lcare a n eces ita t u n sa c rific iu a şa d e m a re sp re a - i scăp a pe ei şi u rm aş ii lor de o ru in ă veşnică, ei au ce ru t ca m o a rte a să fie im ed ia t p a r te a lor, sau să-i lase p e ei şi pe u rm aş ii lo r să în d u re p e deapsa p e n tru ne leg iu irea lor, de- cît ca F iu l P re a Iu b it a l lu i D u m nezeu să facă acest m are sac rif i c iu". (S.P. I p . 50).
S u fe r in d pedeapsa . „Toţi aceia care , în a in tea u n iv e rsu lu i lu i D u m nezeu sîn t co n d am n a ţi — în H ris tos — a în d u ra p ed eap sa Legii c ă l cate, şi în E l îndep linesc n ep r ih ă - n irea ei, v o r avea v ia ţa veşnică. Aceştia , vor fi u n a în ca ra c te r cu D om nul H ristos" . (S.I. p. 29).
B iru ito r p r in El. „Se v a p r in d e cel păcă tos de p u te re a d iv in ă şi cu h o tă r î re şi p e rse v e re n ţă v a rez is ta el lu i Sa tan , aşa cum a d a t e x em p lu D om nul H ristos în conflic tu l Său cu v ră jm a şu l a tu n c i c înd E l a fost isp iti t în p u stie ? D um nezeu n u poa te m în tu i pe om îm p o tr iv a vo in ţe i lui, nu-1 p o a te scăpa d e sub p u te re a am ăg ito a re a lu i Sa tan . P ăcă to su l t reb u ie să folosească p ro p r ia sa p u tere , a ju ta t f i in d de p u te re a d iv in ă a D o m nulu i H ris tos , să rez is te şi s ă b iru ia scă p e cel ră u . în concluzie, e l t reb u ie să b iru iască , a şa d u p ă cu m a b i ru i t şi D om nul H ristos. Ş i apoi, p r in b iru in ţa care es te p riv ileg iu l s ă u să o câştige în a to tp u te rn ic u l N um e a l D om nulu i H ristos, el p o a te deven i u n m oşte n i to r a l lu i D um nezeu şi îm p re u n ă m o şten ito r cu D om nul Hristos. A ceasta n -a r fi fost posibil, dacă D om nul H risto s s in g u r n - a r fi f ă cu t totul. P ăcă to su l t reb u ie să a ib ă desigur şi el p a r te a lui. E l t re b u ie să a ju n g ă să fie b i ru i to r p r in El, şi p r in p u te re a şi h a ru l d a te lui de D um nezeu. P ăcă to su l t reb u ie să
a Curierul Adventist
f i e îm p re u n ă lu c ră to r cu D om nul H ristos în lu c ra rea de c îş tigare a b iru in ţe i şi a tu n c i v a f i p ă r ta ş cu H ris to s ş i la s la v a S a “. (4 T. p. 32.)
Biruitor în natura umană. „Cînd D om nul H ristos Ş i-a p leca t capu l şi a m u r it , E l a lu a t eu S ine în m o rm în t s tîlp ii îm p ă ră ţie i lu i Sa tan . El a în f r în t pe S a tan în aceeaşi n a tu ră în care, în. Eden, S a tan a o b ţin u t b iru in ţa . V ră j m aşu l a f o s t ' î n f r în t de că tre D om n ul H ris to s în n a tu ra Sa om en eas că. P u te re a M în tu ito ru lu i ca fiind cea de a doua p e rso an ă a D um - nezeirii, a fost ascunsă . E l a b iru it în n a tu ra om enească, sp r îj in in d u -S e p e p u te re a lu i D um nezeu. A cesta e ste p riv ileg iu l n o s tru a l tu tu ro r , î n r a p o r t de c red in ţa noastră , va f i şi b i ru in ţa n o a s tră" . (Y.1.1901, p. 130).
..Mîntuitorul a biruit spre a arăta păcătosului cum să biruiască. Tuturor ispitelor lui Satan, Domnul Hristos le-a făcut faţă şi le-a în- tîmpinat cu Cuvîntul lui Dum nezeu. Încrezîndu-Se în făgăduinţele lui Dumnezeu, El a primit puterea de a asculta de poruncile Sale, şi ispititorul n-a avut nici un succes". (M.H. 181).
Principiile Legii. „Sabatu l po ru n c ii a p a tr a a fost in s t i tu i t în Eden. D upă ce D um nezeu a făcu t lu m ea şi a c rea t pe om pe fa ţa p ă m în tu lu i , E l a făcu t şi S ab a tu l p e n tru om. (M arcu 2,27). D upă pă - c ă tu ire a lu i A d am şi c ăd erea lui, n u s -a scos n im ic d in Legea lui Dum nezeu. P rin c ip i i le Celor Zece P o ru n c i a u e x is ta t în a in tea căderii lu i A dam , şi e rau de u n carac te r ce se p o tr iv e a condiţiilo r u n o r p e rso a n e sfinte. D upă cădere, p r in c ip iile acesto r p recep te n u s-au sch im ba t, d a r au fost ad ău g a te noi precep te , c a re să v in ă în sp r ij in u l c reş tin u lu i în s ta re a lu i c ă z u tă " . (3) S.G.p. 289).
„Legea lui Dumnezeu exista mni înainte de aducerea la fiinţă a lui Adam. Ea a fost adaptată condiţiilor fiinţelor sfinte ; chiar îngerii erau guvernaţi de ea. După căderea lui Adam, principiile neprihănirii au rămas neschimbate. Nu s-a scos nimic din Lege ; niciunele din preceptele ei sfinte nu m ai pu teau fi îmbunătăţite. Şi după cum ea există din veşnicie, tot aşa va continua să existe prin veacurile nesfîrşite a le eternităţii". „Mărturia (Legea) Ta“, spunea psalmis- t u l . . . „rămîne veşnic". (S.T. 1886, p. 226).
A ra n ja tă şi formulată, „Legea lui D um nezeu ex is ta m a i înainte de a d u c e re a la e x is ten ţă a lu i Adam, altfel acesta n-ar fi putut păcătui. După căderea în păcat a lu i Adam, principiile Legii n-au fost schim bate, dar au fost în mod cert aranjate şi formulate, ca să vină în întîmpinarea Celui în starea decăzută a păcatului. Domnul Hristos, consfătuindu-Se cu Tatăl Său, a instituit un, sistem al jertfelor ; a- cesta, pentru ca, în loc ca moartea să fie imediat adusă ca pedeapsă asupra celui ce a păcătuit, să
fie t ra n s fe ra tă a su p ra v ictim ei, care u rm a să p re f ig u reze m are a şi de- săv îrş ita je r t fă a F iu lu i lu i D u m nezeu". (idem, 1878, p. 81).
Mai explic it prezentată. „Legea lu i Dum nezeu, d a tîn d m ai în a in te de iCreaţiunea lu m ii noastre , a fost c u p rin să în d o u ă m a r i p rinc ip ii : „Să iubeşti pe D om nul, D u m n e zeul tău , ,cu' to a tă in im a tă, .cu to t su fle tu l (tău , şi cu .to t cugetu l tău ,; A ceasta este cea d in tî i şi ,cea m âi m a t e : poruncă. I a r a doua, asem e n ea ei, este : S ă iu b e ş ti r pe a p ro a p e le tă u ca pe t in e însuţi. In a - ceste două p o ru n c i se. cu p rin d e to a tă L egea ş î P rooroc ii" (Mat. 23,37— 40). A ceste do u ă ţn a r i .p rinc ip ii c u p r in d a ţf t p r im e le p a tru "porunci, a ră t în d .datoria .n o as tră f a ţă de Dum nezeu, c ît şi u ltim e le şase, a- r ă tîn d d a to r ia n o a s tră fa ţă de a- p roapele nostru . A ceste p rinc ip ii .au fost m u lt m â i exp lic it p re ze n ta te d u p ă cădere şi fo rm u la te ca să fie de a ju to r - in te l ig e n ţe lo r căzu te în păca t. A cest lu c ru a fost necesar ca o consecin ţă a o r b i r i i . m in ţi i o- m en eşti p r in p ă că tu ire " . (Idem, 1875, p. 181).
Precepte religioase. „D ato rită con t in u e i p ăcă tu ir i , L egea m o ra lă a fost re p e ta tă în tr -o e x tra o rd in a ră m ăre ţ ie pe m u n te le Sinai. D om nul D um nezeu a d a t lu i M oise p recep te re lig ioase c a re t re b u ia u să g u v e r neze v ia ţa lo r de f iecare zi. Aceste p re ce p te a u fo s t p rezen ta te în m od c la r şi d a te p e n tru a păzi Cele Zece Porunci. Cele Zece Porunci, n -a u fost n ic id ecu m u n tip a l u m brelor, c a re a v ea u să d isp a ră od a tă cu m o ar te a D om nulu i Hristos. E le u rm a u să f ie o b lig a to r ii în toa te t im p u ri le . A cestea a u fost p ro m u lg a te p r in p u te re a Legii m o ra le şi e le ex p lică în m o d c la r şi c a tegoric aceas tă L ege". — (Idem).
Haina trupului omenesc. ^D om n u l H ris tos p lîn g e şi se în tr is tează p e n tru n e ascu lta re a fiecăre i fiin ţe om eneşti. E l a lu a t a su p ră -S i ch ia r v in o v ăţia lu i C aiafa , cunoscînd i- pocriz ia ce se a f la în su f le tu l acestu ia , în t im p c ş în m od fă ţa rn ic ş i -a sf îş ia t veşm in te le . D om nul H ristos n u Ş i-a r u p t hainele, d a r su fle tu l S ău e ra sfîşiat. H a in a n a tu r ii Sale om eneşti, a t ru p u lu i Său om enesc a fost sf îş ia tă în t im p ce a t î rn a pe cruce, ca u n p u r tă to r de p ă ca te a l n e am u lu i omenesc. P r in su fe r in ţe le şi m o a r te a Sa, s -a deschis o cale n o u ă şi vie" . (R.H. 1900, p. 370).
Conform cu legăm întul făgăduinţei. „Să ascultăm rugăciunea Mijlocitorului, reprezentantul n o s tru în ceruri : „Tată, vreau ca acolo unde sînt Eu, să f ie îm preună cu Mine şi aceia pe care Mi i-a i dat Tu, ca să vadă slava Mea.O, cît de m ult a dorit Divinul Conducător ca să aibă Biserica cu Sine. Ei au avut părtăşie cu El în suferinţele şi umilinţa Lui şi este marea Lui bucurie aceea de a-i avea cu El, ca să-I fie părtaşi la slavă. Dom nul Hristos Şi-a e x primat acest deziderat, a cerut privilegiul de a avea biserica Sa cu
Sine. 'V reau ca acolo u n d e s în t Eu,, să fie îm p re u n ă cu M ine şi aceia, p e care m i i-ai d a t T u !’ A -i avea cu El, fa p tu l acesta e ste conform cu leg ă m în tu l făgădu in ţe i , cu în ţelegerea pe care El a av u t-o cu T ată l . Său. El, cu m u lt re spec t a p re ze n ta t la tro n u l h a ru lu i, fap tu l că El a te rm in a t lu c ra re a m ijlocir ii Sa le în fav o area celor ră sc u m p ă ra ţi. C ercu l făg ăd u in ţe i în co n ju ra pe în lo c u ito ru l şi C e rti tu d in ea m în tu ir i i noastre , a tu n c i c înd A cesta îşi în ă l ţa cere rea Sa în a in tea T a tă lu i : ’T ată , v re au ca acolo u n d e s în t E u , s ă fie îm p re u n ă cu M ine şi ace ia p e care Mi i-a i d a t Tu... ca să v a d ă slava M ea’... Noi (cei m în tu iţi) , vom p riv i p e Mîn^ tu ito ru l n o s tru în to a tă f ru m u se ţe a Lui, ia r B iserica va fi slăv ită ." (idem, 1893, p. G45).
Nici o m in u n e . „A fost în să o c lauză a leg ăm în tu lu i în ch e ia t în ceruri, ca D om nul H ristos, lu înd a su p ra Sa t ru p u l n a tu r i i no as tre om eneşti, să n u săv îrşească n ici o m in u n e în folosul Său personal, ci să fie cu a d e v ă ra t u n O m în tre oam eni" (S.W. 1904, p. 142).
C a rtea legăm în tu lu i. „Moise a scris — n u Cele Zece Porunci, ci ju d ecă ţi le p e care D um nezeu a d o rit ca ei să le observe şi făg ă du in ţe le , cu condiţia ca ei să a s cu lte de El. E l le citi poporu lu i, şi a cesta s-a lega t să ascu lte to a te cuv in te le pe c a re le -a ro s t i t D om n u l D um nezeu. A tunci, M oise a scris în tr -o c a r te a n g a ja m e n tu l lo r so lem n şi a adus je r tfe D om nului, p e n tru popor. Şi Moise, a lu a t c a r tea legăm în tu lu i, şi a c itit-o în fa ţa poporu lu i. Ei au zis : ’Vom face şi vom ascu lta to t ce a zis D om nul'. Moise a lu a t sîngele, şi a s tro p it poporu l, z icînd : T a tă s în gele legăm în tu lu i, pe care l -a fă cu t D om nul cu voi p e tem eiu l tu tu ro r acesto r cuv in te .’ (Ex. 24,7.8). Poporu l a re p e ta t so lem nul lo r a n g a ja m en t fa ţă de D um nezeu, de a îm plin i to t ceea ce El a zis şi de a fi ascu ltă to ri" (3 S.G. p. 270—271).
Exeget
Ianuarie—februarie 1978 15
Cercetarea v ie ţ i i şi ac tiv ită ţii a-
cestu i bărbat, inves tigaţii le făcute
in u ltim ii ani in Europa şi A m e
rica, au scos la lum ină o serie de
docum ente ce p erm it cercetă toru
lui să vadă m ai clar şi să înţeleagă
m ai bine odiseea v ie ţii acestui s lu
j i to r al Evangheliei.
P roblem ele fam iliare şi f in a n c i
are, cum şi disensiunile din tre
M.B. C zechow ski şi prezb iteru l co
m unită ţii d in Tramelan, Elveţia
(Jean Vuilleum ier), l-au de term inat
pe acest ze los pastor să părăsească
E lveţia , lăsînd în urm a sa, ca un
rod al ac tiv ită ţ i i sale u n grup o r
ganizat de păzitori ai S a b a tu lu i ;
d a r şi o m u lţ im e de datorii pe care
nu le-a m ai pu tu t plăti, cum şi o
fam ilie ce se destrăm ase deja. Cu
priv ire la situaţia lui fam ilială
vo m reven i in tr-u n capitol special,
pen tru că acest aspect al v ie ţii
sale trebuie să fie analiza t aparte,
fiind destu l de contradictoriu şi n e
e lucidat pe deplin.
I n ceea ce-l p r iveş te pe M.B.
C zechow sk i, tr im ite rea lu i în E u
ropa de către „A d ven tiş t i i creştin i“,
în se m n a ?i unele obligaţii pe care
el şi le asum ase, p r in tre care f ig u
ra şi t r im ite rea cu regularita te de
rapoarte despre ac tiv ita tea sa, ra
poarte pe care aceştia le-au tipărit
în rev is ta „W orld’s C risis“ pe care
o publicau.
C ine erau aceşti „ A d ven tiş ti
C reştin i“ sau „A d ven tiş t i de Z iua
In t î i ?
A şa cu m se ştie, după d e za m ă
girea dureroasă d in 22 oct. 1844,
m işcarea m iler ită s-a fă r îm iţa t în
cu ren te şi grupări d iverse, c u m ar
f i :
„ A d v en tiş t i i E vanghelic i" , g ru p a
re organizată în anu l 1858. Ei cre
deau că om ul, dup ă ce m oare ră-
m în e to tuş i în tr -o stare de conşti
e n ţ i şi de asem enea, sus ţineau că
su fer in ţe le celor păcătoşi vor f i
veşnice.
„A d ven tiş t i i C reştin i“ sau „ A d
ven t iş t i i de Z iua In tîia" , erau cei
ce s-au separa t de principala m iş
care m iler ită în anu l 1854, după
J f i . C B . @ . z . t t k ( \ u ) i k L
S c r i s o r idin
Ungariace m işcarea in iţ ia tă de Jonathan
C um nings a d a t greş. J. C um nings
a fo s t u n pastor al m işcării m ile -
rite de la 1844. Acesta, m a i t îr z iu
şi anum e, in anu l 1852, a începu t
să p re t in d ă şi să facă declaraţii
publice, cu m că el are „o lu m in ă
nouă“ in legă tură cu cronologia
pro fe ţiilor d in Daniel şi în conse
cinţă, ven irea de a doua oară a
D om nulu i v a avea loc în 1854.
Foarte m u l ţ i d in tre dezam ăgiţii d in
1844, cum şi alţii, s-au a lă tura t
acestui nou curent. Dar, aşa cum
era de aştep ta t, dezam ăg iţii au
fo s t iarăşi dezam ăgiţi. Gruparea
„A d v e n t iş t i i C reştin i“ sau „ A d v e n
tiş tii de Z iu a In tîia" , a răm as to
tu şi o m işcare in fluen tă , n -a u p r i
m i t adevăru l cu priv ire la Sabat.
Ei t ipăreau rev is ta „W orld’s Crisis“
şi s în ţ cei ce au f in a n ţa t ven irea lui
C zechow sk i în Europa.
A cestea n u erau însă singurele
curen te sau grupări ce s-au des
prins din m işcarea m ilerită . M ai
a m in t im aici „Biserica lui D u m n e
zeu “, organizată la 1866 ; „Viaţa şi
Uniunea A d v e n tă " grupare in iţia tă
de George Storrs, care sus ţinea că
nu va m a i f i nici o în v ie re a celor
păcătoşi, iar m ilen iu l constitu ie o
problem ă a trecu tu lu i. De a sem e
nea, în afară de „Biserica A d v e n
tiş tilor de Z iua a Şaptea", m a i era
şi „Biserica lui D u m n ezeu în Hris-
tns l su s“.
A m fă cu t această paranteză , ce-i
d r e p t . . . m a i m are, p e n tru a ne-
face o idee cu priv ire la realităţile
v ie ţii religioase de dup ă 1844, cum
şi p en tru a încerca să în ţe leg em
m ai b ine struc tura destu l de co m
p lexă a lu i M.B. C zechow ski.
Rapoarte le pe care acesta le tr i
m e tea celor ce i-au f in a n ţa t v e n i
rea în Europa, au fo s t pub lica te în
rev is ta „W orld ’s Crisis“ şi ele con
sti tu ie astăzi do cu m en te preţioase
ale a c tiv ită ţii lu i C zechow ski. A s t
fel, în scrisoarea sa d in 1 martie-
1869, p r im a scrisoare d in Ungaria,
scrisoare publicată în „W orld’&
Crisis, n u m ă ru l d in 31 m a r tie
1869, pag. 12, C zech o w sk i sp u n e
c u m a p leca t în Ungaria, arătînd'
în tre alte le :
„ A m sosit la Pesta la 20 Ianua
rie 1869, şi a m găsit s trăz ile Pestei...
p lin e de noroi, iar D unărea cea f r u
m oasă acoperită toată cu g hea ţăr
dar foarte p u ţin ă ză p a d ă “.
P lec înd d in E lveţia , C zech o w sk i
m erge în G erm ania , şi de la M iin-
chen, m erge în Ungaria, la B u d a
pesta, v ia V iena , aşa c u m co n sem
nează el în scrisoarea c ita tă m a i
s u s :
„Cheltuielile m e le de călătorie,
deşi fă cu te cu foarte m u l tă econo
m ie, d in E lve ţia la M u n c h en şi
Viena, au fo s t to tuş i fo a r te
m a r i“ . . . Czechoivski, ră m în e în
Ungaria m a i bine de u n an.
Im e d ia t ce a sosit la B u d a p es ta r
după m e to d a sa de lucru, Cze
ch o w sk i face o v iz ită „colegilor“
săi, pastorilor bisericii L u te ra n e şi
C alviniste .
In B udapesta , pastoru l C zechow
sk i a tră i t în condiţii f in anc iare
fo a rte precare. Trei, d in cele cinci
H “ rI .161 Curierul Adventist
scrisori ce se cunosc — pînă în
p re ze n t d in această perioadă, sîn t
scrise d in B udapesta , str. L a m m e r-
gasse 6, cam era 12. N u s-a p u tu t
■identifica e x is ten ţa acestei străzi
in B udapesta de astăzi. Totuşi, după
o teorie ar pu tea f i strada R udas
Lăszlo. în perioada cînd C zechow -
sk i se afla în Budapesta , ex is ta
acolo u n han cu n u m e le „La trei
m ie i“ şi n-ar f i exc lus ca C ze
c h o w sk i să f i locuit în acest han
la cam era 12.
N e p u tîn d — d in m o t ive f in a n c i
are — să înch irieze vreo sală p e n
tr u adunări, el a fo rm a t adunări
fam iliare , aşa c u m m ărtur iseş te
e l în u na d in aceste scrisori :
„în t im p u l celor treizeci şi opt
d e z ile de ac tiv ita te foarte dificilă
aici, B u n u l şi A to tp u te rn ic u l D u m
n e ze u m -a b in ecu v în ta t d in bel
şug, fo rm în d cinci m ic i grupe de
credincioşi de ju r îm p re ju ru l ora
lu lu i , u na chiar _în „ in im a11 B u d a
pes te i , iar a lta în O f f e x “. 1)
V o rb in d despre activ ita tea sa,
C zech o w sk i spunea : „ A m făcut, cu
a ju to ru l lui D um nezeu , to t ceea ce
a m pu tu t, v iz i t in ă pe credincioşi în
j a m i l i e 2)
Din ,scriso/ile sale se degajă un
s im ţă m â n t de amărăciune, pen tru
că în ciuda e forturilor sale, a c tiv i
ta tea sa n u dădea roade, n u p ro
gresa, deşi o p t im ism u l său străbă-
tea p r in r îndurile sate, căci, su b l i
n ia el :
„Cu toate a c e s te a . . . n u s în tem
fă ră de b inecuvîn tarea cerului . . .
căci m u l te in im i nobile şi sincere
au p r im i t cu bucurie ves tea cea
bună a n i în tu ir i i“. 3)
în ceea ce-l p r iveş te pe el p e r
sonal, C zech o w sk i m ăr tur iseş te că :
„A m fost foarte grav bolnav t im p
de cinci săp tăm în i. N -a m p u tu t
vorb i şi n ici n - a m p u tu t răspunde
în trebărilor ce m i se adresau. Dar
slavă lu i D um n ezeu , acum pot lu
cra d in n ou cu m îin ile m e le pen tru
susţinerea scu m p e i m e le fam ilii , şi
să vestesc Evanghelia lui Isus
Hristos, duc înd pe bă trînu l şi slă-
bitu l m eu spate u n pachet greu cu
cărţi“ . . . -1)
Dar ac tiv ita tea acestui neobosit
slu jitor al lui D um nezeu , n -a fost
lim ita tă n u m a i la Budapesta. El a
călătorit şi în a lte localităţi.
Dar să ana lizăm p u ţ in cele cinci
scrisori ce le a v e m la dispoziţie
pînă în prezent, pen tru a ne face
o im agine mai clară asupra a c tiv i
tă ţii sale d in această perioadă.
P rim a scrisoare a sa publicată în
n u m ă ru l d in 31 m a r tie 1869 al r e
v is te i W o r ld ’s Crisis, este data tă :
Pesta, Ungaria, 1 m ar tie 1869, ;S
Larnmergasse nr. 6, C amera nr. 12.
In teresan t p e n tr u spiritu l său şi
concepţia sa organizatorică, este
titu la tura pe care el o dădea .lu
crării, sale aici în Ungaria : „Misi
ri nea Est-Europeană a creştinilor
A d v e n t iş t i d in Ungaria." 5)
V orb ind despre Ungaria, C ze
chow sk i ni se prez in tă şi ca unul
ce este in teresa t a cunoaşte c it m ai
m u lte despre geografia şi istoria
ţării şi poporu lu i un d e se află.
A s t fe l el arată că — la data aceea,
Ungaria era îm părţi tă , din p u n c t de
vedere a d m in is tra t iv , în c incizeci şi
două de com ita te , pe care le ase
m ăna cu cantoanele e lve ţiene. T o t în
această ordine de idei, e l arată că
unele d in aceste com ita te ocupau u n
spa ţiu foarte mare...
V orb ind despre populaţia U n
gariei, el p rez in tă o statis tică a re
ligiilor e x is ten te la data aceea şi
an u m e : R om ano-C atolic i, L u t e
rani. R e form aţi , B iserica Unită
Greacă, Unitarieni. Evrei, etc.
N e fi ind u n specialist în m a terie
şi f i in d un s tră in care se af la n u
m a i de c îteva zile in Ungaria, cu
siguranţă că el s-a fo los it de datele
statistice oficiale ce i-au fo s t puse
la dispoziţie şi care n u aveau nici
u n in teres să n u prezin te realitatea
ex is ten tă atunci.
V e d e m d in cele de m a i sus că
M.B. C zechow sk i n u era u n om
unilateral, ci era foarte recep tiv
p en tru to t ceea ce observa în ju ru l
său. î n p r im u l lu i raport, a ţ in u t
să dea deta lii m a i a m ă n u n ţ i te şi
cu referire la ţara şi poporu l în
m ijlocu l căruia se afla. Dar despre
celelalte scrisori şi de ia lîi în tr -u n
articol viitor,
D, Popa
Note B ibliografice
1). M.B. C zechow ski, „Lucrarea în
Ungaria“ —■ m anuscr is pag. 4.
2). Id e m
3). Id e m pag. 5
4). Id e m
5). Idem
Ianuarie—februarie 1978 H? i
(JltmcL f-g iH ita bagăţie. a. karuLiiL
Indricău Gh.Pastor
e uv în tu l „păcat" este, p r in excelen ţă, u n te rm e n biblic, în cu p rin su l Scrip turii, de
la p r im a p în ă la u l t im a ei carte, no ţiu n ea de „păcat" a p a re de n e n u m ă ra te ori. Ea îl foloseşte de p r im a d a tă în tex tu l d in Gen. 4,7. „N u-i a şa ? Dacă faci b ine, vei fi b ine p r im it ; d a r dacă faci rău , p ăca tu l p în d eş te la uşă ; d o r in ţa lui se ţ in e d u p ă tine, d a r tu să-l stăp îneşti" . E v id en t că în v o rb irea sa f ig u ra tă de aci Moise pe rso n ifi că p ăca tu l asem uindu-1 ca să z icem aşa, cu o f ia ră c a re p îndeşte la uşă, ca la m o m en tu l oportun să în h a ţe p rada.
D ar ce este p ăca tu l ? D acă am în ce rca să ex p licăm sensu l cuv în - tu lu i fo losind te rm en i, o a recu m sinonim i, a i v o cab u la ru lu i lim bii de to a te z ilele şi ai exp res ii lo r j u r i dice d in l im b a m odernă , am p u tea e x p rim a aceeaşi idee p r in cuv in te ca : abatere , încălcare, in frac ţiune , delic t sau c r im ă a tu n c i c înd este vo rb a de fa p te m ai grave.
B ib lia este c a r tea care, în m a jo r i ta tea cazurilo r, îşi defineşte p ro p r i i ei te rm e n i pe care-i foloseşte. A şa şi în cazul de fa ţă . D efin ind păca tu l, ea spune : „O ricine face păcat, calcă L egea ; şi p ă ca tu l este c ă lcarea Legii". (1 Ioan 3,4). Deci, în l im ba j biblic, că lcarea Legii m orale , ad ică L egea celor Zece P o ru n c i a le lui Dum nezeu, se n u m eş te păca t. A şa fiind, în ceea ce n e priveşte , p ăca tu l a a p ă ru t p e n t ru p r im a d a tă în c lipa în c a re — în E den f iin d — A dam şi E va au călca t po ru n ca ex p resă a lu i D u m nezeu, c a re spunea : „Poţi să m ă- nînci d u p ă p lăce re d in orice pom d in g ră d in ă ; d a r d in pom ul cunoştin ţe i b inelu i şi rău lu i să n u m ă- nînci, căci în z iua în care vei m înca din el, vei m uri negreş it" . (Gen. 2,16.17). A d am a m în ca t din ceea ce e ra p o ru n c it să n u m ăn în - ce, şi astfel „a in t r a t p ăca tu l în lu me, şi p r in p ă ca t a in t r a t m o a r tea . . . c are a t rec u t a su p ra tu tu ro r oam enilo r, d in p ric ină că toţi au p ăcă tu it" . (Rom. 5,12).
ş i
„Prin păcatul lui Adam, în lume a intrat principiul păcatului". P ă catul, la rîndul lui, a devenit sursa a nenumărate „greşeli". In toată secţiunea aceasta se poate vedea o distincţie între „păcat" ca principiu, şi fapte concrete de pă cat. Apostolul Pavel prezintă p ă catul ca venind din afară. Primul om, Adam, a călcat Legea lui D um nezeu, şi în felu l acesta păcatul a fost introdus între urmaşii lui. Dincolo de aceasta apostolul Pavel nu discută originea răului. înainte de a intra păcatul în lume, D um nezeu avertizase pe Adam că urmarea păcatului avea să fie m oartea. După păcat, Dum nezeu a rostit sentinţa : „Ţărină eşti, şi in ţă- rînă te vei întoarce". (Gen. 3,19).
„Cînd Adam şi Eva au păcătuit împotriva lui Dumnezeu, ei nu nu mai că au pierdut dreptul la pomul vieţii, care a avut ca rezultat în med inevitabil moartea lor şi transmiterea morţii la descendenţii lor. dar prin păcat s-au produs m odificări negative în ce priveşte firea lor, slăbindu-le astfel puterea de a se împotrivi răului. în felul acesta Adam şi Eva au transmis posterităţii lor o tendinţă spre p ă c a t . . . Prin călcarea de către ei a Legii, păcatul a fost introdus ca o putere stricăcioasă în natura fiinţei create . . . Datorită acestei stricăciuni a naturii, venită în urma păcatului lui Adam, e nevoie ca toţi să fie născuţi din nou“ . (Coment. Biblic AZS).
„A ctul unic de p ăcă tu ire a iui A dam a fă cu t ca p ăca tu l, ca p r in cipiu şi pu tere , să in tre în lu m ea noastră . C h ia r şi în a b se n ţa a b a te r i lo r personale , ca în cazul p r u n c ilor nou născu ţi, u rm aş ii lui A dam sîn t supuşi m orţii . Ap. P av e l scoate în ev id en ţă u n iv ersa l i ta tea p ă catu lu i şi a m orţii aşa că, p rin con trast, el poa te să scoată în ev i d e n ţă u n iv e rsa l i ta tea ha ru lu i" . (Com ent. B iblic AZŞ).
C red inc ioşii ş t iu că aposto lu l P avel v o rb eş te — m ai ales în episto la sa c ă t re R om ani — d esp re p ă
c a t şi h a r . El c au tă să facă pe c re dincioşi să în ţe leag ă că cu to a tă căderea în p ăca t a lui Adam , şi cu to a te u rm ă r i le d ezas truoase pe c are le -au a d u s iv irea lui, n u este cazul de a deznădăjdu i, p e n tru că, d acă în tî iu l A dam a fost b i ru i t de isp ită şi a căzut, ceea ce a avu t ca u rm a re m o arte a lu i şi a tu tu ro r descenden ţilo r lui. a l doilea A dam , ad ică Isus H ristos, a b iru it şi b i ru in ţa Lui a adus „o h o tă r îre de n e p r ih ă n ire c a re dă v ia ţa ." (Rom. 5.18).
C înd apostolul P av e l vorbeşte despre ra p o r tu l care ex is tă in tre p ăca t şi har , el spune că : „Legea a ven it p e n tru ca să se în m ulţească g reşeala ; d a r un d e s-a în m u lţ i t p ă catul, acolo h a ru l s-a în m u lţ i t şi m ai m ult." (Rom. 5,20). „Din cauza tendinţei moştenite şi cultivatc- spre rău, efectul Legii a fost de fapt, să multiplice greşeala. Legea avea efectul acesta deoarece interzicea anumite fapte păcătoase care pînă la acea dată nu fuseseră recunoscute ca păcătoase. Dar cînd Legea a fost afirmată formal, con tinuarea acestor acte a devenit o păcătuire premeditată. întrucît Legea este spirituală şi sfîntă şi in terzice poftele păcătoase, ea în mod inevitabil exercită opoziţie în inimile nerenăscute şi în felu l acesta devine ocazie de aţîţare a păcatului şi de înmulţire a greşelii. Dacă inima noastră ar fi sfîntă, şi dacă ar fi o înclinaţie spre a face binele, Legea n-ar avea o astfel de tendinţă." (Com ent. Biblic- AZŞ) „D ar u n d e s-a în m u lţ i t p ă c a tul, acolo h a ru l s-a în m u lţ i t şi m ai m u lt.“ Cu a lte cuvin te , acolo u n d e este p ăca t m ult, este nevoie şi de
h a r m ult.
Apostolu l P avel a începu t cap itolul 5 d in R om ani „p r in descrie rea bucurie i şi a s ig u ră r ii pe care le ob ţine credinciosul care a p r i m it în d re p tă ţi re a p r in c red in ţă în Isus H ristos. A ceasta l -a d e te rm i n a t să vo rbească d esp re m ăre ţ ia iub irii şi h a ru lu i lu i D um nezeu p r in aceea că face cu p u t in ţă un
Curierul Adventist
p la n a t î t de generos de a m în tu i po păcătoşii lipsiţi de m erite . Apoi, p e n tru a p re am ări h a ru l şi iub irea lui D um nezeu ca tem ei al nădejd ii iji încrederii creştine , ap. Pavel c au tă să p rez in te c o n tra s tu l în tre a b u n d p n ţa şi p u te re a n em ărg in ită a h a ru lu i m în tu i to r a lui D u m n e z e u p r in Isus Hristos, şi p ă că to şen ia şi degenerescen ta c a re a r e z u l ta t din că lcarea lui Adam . D u m n ezeu a lu a t m ăsu ri am ple p e n tru a p re în t îm p in a toa te rezu lta te le . o ricît de grave, a le m ari i apostazii." (Coment. B iblic AZŞ)
F a p tu l că h a ru l se în m u lţeş te în aceeaş i m ăsu ră în care se în m u l ţeşte şi păcatu l. înseam nă, oare. că p u tem păcă tu i oricît, b izu indu-ne p e h a ru l îm belşugat al lui D u m n e zeu ? Pe t im p u l aposto lu lu i P avel e ra u un ii c a re îl v o rb eau de rău, a şa cum reiese d in tex tu l b iblic : „Şi de ce să nu facem ră u l ca să v ină bine d in el. cum p re tin d unii. c a re n e vorbesc de rău , că spunem noi ? O sînda acesto r oam eni este d reap tă ." (Rom. 3,8) „A cuzaţia că ;ap. P av e l şi c reş tin ii în general, ar fi v inovaţi de în v ă ţa re a unei astfel d e e ro r i e ra e v id e n t o d educţie t ra s ă d in în v ă ţă tu r i ca aceea că păcătosu l e s te în d rep tă ţi t p r in c red in ţă şi nu p rin fap te le Legii (Rom. 3.20.28) şi că „u n d e s-a în m u lţ i t p ăca tu l, acolo h a ru l s-a în m u lţ i t şi m ai m u lt .“ {Coment. B iblic AZŞ). Apostolul P av e l însă, a sigu rase pe credincios că, în c iuda ten d in ţe lo r spre rău m o ş ten ite sau cu ltivate , h a ru l lui D um nezeu este m ai m u lt decît în
des tu lă to r p e n tru a-1 m în tu i d in p ă catu l său, p e n tru a sch im ba p ăcă toşenia in n e p r ih ă n ire şi m oartea in v ia ţă veşn ică .“ (Coment. Biblic AZŞ). P e n tru a e lim ina orice gînd în ce p r iv eş te în g ăd u in ţa de a p ă cătu i p e n tru că este h a r în d es tu lă tor. ap. Pavel p u n e această în t r e b a re răsco litoare .: „Ce vom zice da r ? Să p ăcă tu im m ereu, ca să se înm ulţească h a ru l ? Şi ră sp u n su l vine p ro m p t şi categoric : „N icidecum ! Noi care am m u rit fa ţă de păcat, cum să m ai t ră im în p ăca t ? (Rom. 6.1.2).
In a fa ră de fap tu l că v ră jm aşii aposto lu lu i P avel ră s tă lm ăceau doctrina În d re p tă ţ ir i i p r in C red in ţă ca fiind o în c u ra ja re de a face rău l p e n tru ca p r in ră u l făcu t să v ină b inele „m ai e ra şi p r im e jd ia ca p înă şi credincioşii să abuzeze de p roaspă t descoperita slobozenie." El le a trag e fo a r te serios a ten ţia a su p ra acestei p rim e jd ii , c înd zice : „Fra ţilo r, voi a ţi fost ch em aţi la slobozenie. N um ai, nu faceţi d in slobozenie o p r ic in ă ca să tră i ţ i p e n tru f irea păm în tească , ci slu jiţ i unii a lto ra în iubire ." (Gal. 5,13). „Slobozenia nu trebuie confundată cu viaţa imorală. Adevărata iubire conduce pe credincios să caute, să înţeleagă şi să facă voia lui Dum nezeu. Iubirea şi harul lui Dum nezeu nu ne scuteşte de credincio- şia şi de ascultarea faţă de El. Libertatea Evangheliei nu îngăduie nimănui să practice „faptele firii pămînteşti.“ Dumnezeu liberează pe toţi de păcat şi apoi lucrează
în ei „după plăcerea Lui şi voinţa şi înfăptuirea." (Coment. Biblic AZŞ).
Tocm ai p e n tru fap tu l că doc trina în d re p tă ţ i r i i p r in C red in ţă — fă ră fap te le Legii — a a ju n s să fie a tî t de g reşit in te rp re ta tă de unii de pe v rem ea sa, aposto lu l P avel exp lică cu g r i jă c a re t reb u ie să fie u rm a rea unei a d ev ă ra te ex p erien ţe a dob înd irii în d rep tă ţir i i p r in c re d inţă. U rm a rea treb u ie să fie n e a p ă ra t sfin ţirea , ad ică n e tră i re a m ai dep arte în ceea ce e l n u m eş te „ fap tele f ir ii p ăm în teş ti" , ad ică în p ă cat. A rg u m e n ta ţ ia aposto lu lu i P a vel a ra tă că — deşi este h a r îndestu lă to r — tră i re a în p ăca t e ste in com patib ilă cu fap tu l că od a tă s-a m u r i t fa ţă de el. în m u lţ i re a h a r u lui n u însem nează în m u lţ ire a p ă c a tului. „Noi, c a re am m u r it fa ţă de păcat, cum să m ai t ră im în p ă cat ?“ U n a este ca d in cauza s lă b iciunii firii p ăm în teş ti c ineva să săvîrşească, ocazional, un păcat, şi cu to tu l a ltcev a este a t ră i în p ă cat. A tră i în p ăca t în seam nă că p ă ca tu l este e lem en tu l în care tră im , el este a tm o sfe ra pe care sufle te le no astre o respiră. O astfel de v ia ţă este abso lu t n ep o tr iv ită cu cred in ţa , c it şi cu ha ru l lui D u m nezeu, c a re „ne în v a ţă s-o rupem cu p ă g în ă ta te a şi cu p o fte le lu m eşti" . . . (Tit 2,11).
Din clipa în care am cunoscut iub irea cea m are a lui Dum nezeu, C uv în tu l Lui n e în v a ţă să t r ă im o v ia ţă f ă ră păcat, în aşa m ăsu ră în- cît să ne ap rop iem to t m ai m u lt de desăvîrş ire . Cu a lte cuvinte, C uv în tu l lui D um nezeu ne în v a ţă să u r m ăr im pacea şi s f in ţirea vieţii fă ră de care n im en i n u va vedea pe D um nezeu. (Evr. 12,14).
Deci, atunci cînd apostolul Pavel spune că „unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult“ , nu înseamnă că in dispen- saţiunea Noului Legămînt s-a dat prin aceasta îngăduinţă de a nu mai asculta de Legea lui Dum nezeu, adică de a păcătui, ci acest cuvint trebuie înţeles în sensul că nici un păcătos — oricît de mult ar fi păcătuit — să nu-şi piardă nădejdea in mîntuire, deoarece pricit de m ulte ar fi păcatele sale, pînă a cunoaşte cu adevărat pe Dumnezeu, există belşug de îndurare, există bar îndestulător la Dumnezeu ca să le cuprindă pe toate în iubirea Sa iertătoare, fără ca păcătosul să o merite. Un astfel de păcătos iertat şi primit prin ha
ianuarie—februarie 1978 19
ru l d iv in cu s ig u ra n ţă că, d re p t recu n o ş tin ţă fa ţă de D um nezeu p e n tru h a ru l L ui cel m are , va cău ta să n u m ai t ră ia sc ă cu n i- c iun chip în păca t, ci în tr -o con t in u ă a scu lta re fa ţă de L egea Sa cea „sfin tă , d re ap tă şi bu n ă .“ (Rom. 7,12).
H a ru l şi fi in ţe le n ecăzu ie în păcat.
D acă h a ru l c reş te a tunci cînd p ăca tu l se înm ulţeş te , în seam n ă că şi h a ru l descreşte a tunc i c înd desc reş te şi păca tu l. Cu a lte cuvinte, cu cît se p ăcă tu ie ş te m ai puţin , cu a tî t va fi nevoie de h a r m ai pu ţin . D ar aceas ta n u în seam n ă că fa ţă d e acela care, d u p ă convertire , a r reuşi ■— să zicem p rin ab su rd — să tră ia scă o v ia ţă d esăv îrş ită de orice n u a n ţă de n a tu ră păcătoasă , h a ru l m în tu i to r care în acest caz nu şi-a r găsi aplicare , n -a r m ai avea ce să opereze. O, nu ! „C hiar şi în ab sen ţa a b a te ri lo r personale , ca în cazu l p ru n c ilo r nou născuţi, u rm aşii lu i A dam sîn t supuşi m o r ţii. '1 C h ia r dacă am reuşi, după convertire , să t ră im o v ia ţă abso lu t desăv îrş ită , noi avem , pe de o parte , t recu tu l no stru în care am săv îrş it p ăca te p e rsona le pe care nu le poa te d esfiin ţa n im en i p rin p ro p ria lui pu tere , şi, pe de a ltă parte , m a i avem şi f irea noastră , păcătoasă , ca u rm aş i ai lui A dam . c are p r in n e ascu lta re de po ru n ca lui D um nezeu a păcă tu it , făcînd astfe l ca m o ar te a să treacă , p r in el „ asu p ra tu tu ro r oam enilor." (Rom.5,12). A stfe l că — v o rb in d desp re h a ru l d iv in — p e n tru a dob în d i m în tu irea , fiecare d in noi avem nevoie de h a r în m ăsu ra păca te lo r săv îrş ite de noi şi sp re în locu irea f ir ii n o as tre p ăcă to ase cu f irea d u hovnicească a se m ă n ă to a re aceleia f i in ţe lo r nccăzu tc în păcat.
P lecînd de la ideea că h a ru l scade în m ăsu ra în care scade şi păca tu l, se po a te spune că ap ro - p i in d u -n e to t m ai m u lt de p e rfec ţiune, h a ru l — ra p o r ta t la d e să vârşirea c a re c reş te m ereu — va deveni şi el d in ce în ce m ai mic. D ar în s ta rea de desăv îrş ire , A dam se găsea n u m ai în a in te de căderea lui în p ăca t şi, deci, n u m ai fa ţă de A dam şi Eva, a tî ta v re m e cît, au s ta t în P a rad is , h a ru l m în tu i to r nu-şi avea nici o aplicare . De la cădere încoace, f iecare a re nevoie d e h a ru l d iv in m în tu ito r, p e n tru că f iecare este în f a ţa lu i D um nezeu păcătos. De aici re zu ltă că h a ru l m în tu i to r a l lu i D um nezeu nici nu
-este o fe r it a lto r f iin ţe în a fa ră de
u rm aş ii lu i A d a m care au m o ş ten it n a tu ra lu i păcă toasă . M ai re z u l tă că acele f i in ţe a le lu i D um nezeu care n -a u căzu t n ic io d a tă în p ăca t, n -a u nevoie de n ici u n h a r m în tu i to r . L u c ru l a ces ta e s te u şo r de înţeles, d acă r e ţ in e m fa p tu l eă h a ru l lu i D um nezeu a d u ce m în tu ire n u m ai p e n tru păcătoşi.
î n p r iv in ţa aceasta, S p iri tu l P r o fetic a ra tă că ..Dum nezeu iubeşte pe îngerii f ă r ă păcat, c a re î i s lu jesc şi a scu ltă de to a te porunciie Lui, d a r lo r n u le dă nici u n h a r ; ei nici n - a u - nevoie de et, p e n tru că n -a u p ă c ă tu i t ,n ic iodată . H a ru l este a tr ib u i t num ai acelor fiin ţe care nu-1 m eri tau ." ; '(M.P. 519). Această idee este re d a tă şi în b in e cunoscutul im n religios : . .îngerii pot să m ărească p r in c în tă r i pe Dumnezeu": d a r ca desp re h a r să cînte, ei n u pot, ci n u m ai eu."
Harul div in aduce m întuire pentru cei care prin neascultarea primilor oameni, au pierdut nemurirea şi slava unei vieţi veşnice. De aceea, numai cel m întuit din păcat poate preţui harul divin al lu i Dumnezeu. Num ai el poate înălţa la tronul Celui Prea îna lt imnuri de preamărire pentru graţia divină prin care liunul Dum nezeu îi acordă m întui- rca în dar. Fericirea izvorîtă din actul cu adevărat divin prin care „Dum nezeul iubirii" acordă, în dar. mîntuirea Sa cea minunată, poate fi simţită num ai de neamul cel răscumpărat prin meritele nespus de preţioase ale singurului Fiu al lui Dumnezeu, Domnul şi Mîntuitorul nostru Isus Hristos. M ulţimea ce lor mintuiţi prin harul lui Dum nezeu va cînta în nesfîrşite cîntări de laudă minunatul „imn al harului" în tot decursul veşniciilor v i i toare, prin care mîntuiţii vor aduce Iui Dumnezeu-Tatăl cinste, slavă şi preamărire pentru „nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus." (Efes. 2,7).
A postolu l Ioan, în descoperirea pe c a re a avu t-o , i -a au z it pe cei m în tu iţi în ă l ţ în d u -ş i g lasu rile în sem n de om ag iu şi în ch in a re lu i Dum nezeu, zicînd : „M în tu irea este a D um nezeu lu i nostru , c a re sade pe scaunu l de dom nie, şi a M ielului !“ „A D um nezeulu i n o s tru să fie lauda , slava, în ţe lepc iunea , m ulţum irile , c instea, p u te re a şi t ă ria, în vecii vecilor." (Apoc.7,10.12). F e r ice de c ine v a a junge să ia p a r te la aceas tă m a re se rb a re de a d o ra re a Iu l D um nezeu în „ îm p ă ră ţ ia c e ru r i lo r !“
*
om nu
— D om nul H ristos făcu t cunoscu t de D um nezeu T ată l. „D u m n e zeu descoperă pe D o m n u l Hristos celui păcătos, şi c înd el, păcătosul, ved e purita tea F iulu i lui D u m n e ze u n u m a i este în necunoştin iă în ce priveş te caracterul păca tu lui. P r in cred in ţa în lucrarea ş i puterea D o m n u lu i Hristos, ura î m po triva păca tu lu i şi a lu i Sa tan este s t îrn i tă în in im a sa. A ce ia p e care D u m n ezeu îi iartă, m a i în - tîi s -au pocăit
— D om nul H ristos a trag e pe p ă
cătos la Sine. „D om nul Hristos
atrage pe păcătos p r in m a n i fe s ta
rea dragostei Sale pe crucea de la
Golgota şi acest fa p t în m o a ie in im a. im presionează m in tea şi
t rezeşte în su f le t o adîncă şi s in
ceră pocă in ţă .“
,.D o m n u l Hristos atrage în con
t in u u pe păcătoşi la S ine , în
t im p ce Satan caută cu sirguinţă.
p r in to t fe lu l de am ăgiri şi n ăs
cociri, să îndepăr teze pe păcătoşi
de la M în tu i to ru l lor."
„In t im p ce D o m n u l Hristos a-
trage pe cei păcătoşi să privească
la crucea Sa, să vadă pe Cel ce a fo s t s trăpuns p en tru păcatele
lor, Legea iub ir ii rev in e în con
ş tiin ţă . N elegiuirea d in v ia ţa lor,
păcatul adine pă truns în su flet, l e
este descoperit. Ei încep să în ţe
leagă ceva d in neprihănirea D o m
n u lu i Hristos şi e xc la m ă : ’Ce este
păcatul p e n tru ca acesta să ceară
o as tfe l de je r t fă p en tru ră scu m p ă
rarea v ic t im e i sale ? Toată această
iubire, toată această suferinţă,,
toată această um ilire, a fo s t cerută
p e n tru ca noi să n u pierim , ci să
a v em v ia ţă veşnică
— D om nul H ristos aco rd ă pocă
in ţa . „Pocăinţa este to t u n dar al
D o m n u lu i Hristos aşa cu m este şi
iertarea, şi ea n u poate f i găsită
în in im a in care n u a lucrat D om -
i n u l Isus. N oi n u p u te m să ne po-
c&im fără D uhu l D o m n u lu i H r is
tos care trezeşte conştiinţa, după
cu m nici n u p u tem f i ier ta ţi fără
Hristos
Curierul Adventist
ncprtnăn(rea noastră
însem nătatea lucrării Domnului Hristos
— Dom nul H ristos izvorul p u terii. P en tru credincios, „Domnul Hristos este izvo ru l tu tu ro r i m pulsiilor curate. El este s ingurul Care poate stîrn i in in im a firească ura îm p o tr iva păcatului. El este i z voru l pu ter ii noastre dacă dorim să f im m în tu iţ i . N ici u n su fle t nu se poate pocăi fără haru l D o m n u lu i Hristos .“
— D om nul H ristos în tru p a re a n e p r ih ă n ir ii . „Neprihănirea lui D u m n ezeu este în tru p a tă in D o m nul Hristos. Noi p r im im n ep r ih ă nirea, p r im in d u -L pe El.“
D om nul H ristos N eg u ţă to ru l Ceresc. ,.D om nul Isus m erge d in uşă
în uşă. stînd în fa ţa f iecărui t e m
p lu sufletesc, rostind cuv in te le :
’Eu S ta u la uşă şi bat.’ Ca N e g u
ţă tor ceresc, El deschide comorile
Sale şi strigă : ’C um pără de la
M ine aur cură ţit p r in foc, ca să te
îm bogăţeş ti ; şi haine albe, ca să
te îm brac i cu ele, şi să n u ţi se
vadă ruşinea goliciunii tale.’ A u ru l
pe care El îl o feră este fără a m e s
tec, m a i preţios decît acela din
O f i r ; deoarece este credinţă şi
dragoste. H ainele albe p en tru care
in v i tă pe păcătos să le poarte, r e
p rez in tă propria Sa haină a n ep r i
hăn ir i i ; şi a lifia p e n tru ochi este
unsoarea haru lu i Său, care va da
vedere sp irituală su f le tu lu i orb, în
tunecat, p e n tru ca el să poată face
deosebire în tre lucrările D uhulu i
lu i D u m n ezeu şi cele ale lui Satan.
Deschideţi uşă in im ii voastre,
spune m arele N eguţător, şi face ţi
această în ţe legere cu Mine. Eu,
S a lva toru l tău, s în t Cel care te
sfă tu iesc să cu m p eri de la M ine.“
R ăd ăc in a N ep rih ăn ir ii . „N eprihă
n irea îşi are rădăcina în sp ir i tua li
tate. N im e n i n u poate în con tinuu
să m en ţină , în fa ţa sem enilor săi,
o v ia ţă spirituală viguroasă şi cu
rată, dacă v ia ţa lu i n u este ascunsă
cu Hristos în D um nezeu . Cu cît ac
t iv ita tea sp irituală a s lu jitorilor lui
D u m n ezeu este m a i mare, cu atît
m ai strînsă trebu ie să f ie c o m u n iu
nea in im ii cu cerul."
N e p r ih ăn irea îşi a re ră d ăc in a în sp ir i tu a lita te . N im e n i n u dev ine
nep rih ă n it decît dacă are credinţă
în D u m n ezeu şi m e n ţ in e legătura
v ita lă cu El. D upă cum floarea de
pe c îm p îşi are rădăcina în pă-
m în t, după cum ea trebu ie să p r i
m ească aer, rouă, apă şi lum ina
soarelui ; to t a s t fe l şi noi trebu ie
să p r im im de la D u m n ezeu ceea
ce a ju tă v ie ţii noastre spirituale.
N u m a i d even in d părtaşi ai na turii
Sale, noi p r im im pu tere să ascu l
tăm de poruncile Sale. N ici un
credincios, f ie cu vază, f ie n e în
sem nat, cu e xp er ien ţă sau fără e x
perienţă, n u poate să-şi păstreze
co n tin u u în a in tea sem enilor săi o
v ia ţă sp irituală curată, p lină de
v ita lita te, dacă v ia ţa sa n u este
ascunsă cu H ristos în D um nezeu .
Să dezvo ltăm ceea ce h a ru l divin
p u n e în in im a n o astră . „Deoarece
el, păcătosul, a re nevoie de a ju to r
d ivin, acel fa p t n u face a c t iv ita
tea sa n e în sem n a tă . D in p a r te a
p ăcă tosu lu i se cere c red in ţă , deo a
rece c red in ţa lu crează d in iub ire
şi cu ră ţeş te su fle tu l. El dă de lu
c ru f iecăru ia ; şi fiecare lu c ră to r
a d e v ă ra t este o lu m in ă p e n tru se
m enii lui, în tru c î t el este u n i t cu
D um nezeu, cu D om nul H ristos şi
cu îngerii cereşti în m a re a lu c ra re de m în tu ire a celo r p ie rd u ţi . P r in
co lab o rare d iv in ă el dev ine d in ce
în ce m ai in te lig en t în în d ep li
n irea lu c ră r i lo r lui Dum nezeu.
P r in d ezv o lta rea a ceea ce h a ru l
d iv in p u n e în in im ă, cred inciosu l
dev ine m are d in p u n c t de vedere sp ir i tu a l1-'.
A n tid o tu l fo rm alism u lu i. „N epri
hănirea pe care D om nul Hristos a
p rezen ta t-o este conform area in i
m i i şi a v ie ţ i i cu vo in ţa descope
r ită a lui D u m n ezeu . Cei păcătoşi p o t deven i n ep r ih ă n iţ i n u m a i dacă
au credinţă în D u m n ezeu şi păs
trează o legătură, v ie cu El. A tu n c i
adevăra ta sp ir itua lita te va înălţa
gîndurîle şi v a înnobila viaţa.
A tu n c i fo rm e le de m a n ifes ta re e x
terioară a religiei corespund cu purita tea lăun tr ică a creştinului. A tu n c i cerem oniile ceru te în serv iciu l lu i D um enezeu , n u m a i s în t r i tu a lu r i fără în sem nă ta te , ca acelea ale Fariseilor fă ţa rn ic i .“
O p u te re sp ir i tu a lă d in a fa ra
păcă tosu lu i. „Pentru a ob ţine b iru
in ţa asupra oricărei ispite , noi tre
buie să ne în su ş im o pu tere care
este în afara noastră. N oi trebu ie să
m e n ţ in e m o legătură vie, continuă
cu D om nul Hristos, care are pu tere
să dea b iru in ţă f iecăru i su f le t care
va păstra o a titu d in e de încredere şi
sm eren ie
— P u te re a aceea este Dom nul
Hristos. „Credinţa este cea care
prim eşte neprihănirea D om nulu i Hristos.“
In te rese le p ăm în teş ti su b o rd o
nate . „Pentru a p r im i in v i ta ţia la
ospăţul E vanghelie i, trebu ie ca in
teresele egoiste să f ie subordonate
u n u i singur scop de a p r im i pe
D o m n u l H ristos şi n eprihăn irea Sa.
D u m n ezeu a da t to tu l p e n tru pă
cătos, şi El îi cere să considere lu
crarea Sa m a i presus de orice con-
sidera ţiune egoistă.
Teme potrivite pentru studiu.
— L u cra rea de m ijlocire a D om n u lu i H ristos. „Lucrarea de m ij lo
cire a D o m n u lu i Hristos, ta ine le
m a ri şi s f in te ale răscum părării,
nu s în t s tud ia te sau în ţe lese de
cei care p re t in d că au o lum in ă
m ai m are dec ît a ltcineva.
— P lanul de m în tu ire . „Pe m ă
sură ce ne aprop iem de încheierea
t im p u lu i . . . trebu ie să ne ded icăm
s tu d iu lu i p la n u lu i de m în tu ire ,
p en tru ca să p u te m aprecia cît de
m u l t a p re ţu it D om nul Isus m în -
tu irea noastră“.
— C red in ţa . „ A devăruri noi,
l în t vechi, trebu ie to tuş i încă adă
ugate la te za u ru l cunoştin ţe lor
noastre. N oi n u în ţe leg em sau nu
tră im credinţa aşa cu m ar trebui.
D o m n u l Hristos a fă cu t m a r i f ă
g ăduin ţe cu pr iv ire la revărsarea
D u h u lu i S f în t asupra B isericii Sale,
şi to tuş i cît de p u ţ in s în t apreci
a te aceste fă g ă d u in ţe ! N oi c red in
cioşii s în te m ch em a ţi să ne în ch i
n ă m şi să s lu j im lu i D um nezeu . El
cere dezvo ltarea darurilor cereşti. El
ne aduce în tr -o poziţie u n d e e n e
vo ie de lucrări m a i bune, care ne
îna lţă su fle tu l."
Ianuarie—-februarie 1978
L egea lu i D um nezeu în p r iv in ţa în d re p tă ţ i r i i p r in C red in ţă . L egea o oglindă. „In t im p ce păcătosul con tem p lă neprihănirea D om nulu i
Hristos d in precep tele d iv ine , el
e x c l a m ă : ,Legea lu i D u m n ezeu
este desăv irşită şi înviorează su f le
t u l D e o a r e c e păcătosul este ierta t
d e nelegiu irea sa p r in m erite le
D o m n u lu i Hristos, deoarece el este
îm b ră ca t cu neprihănirea D o m n u
lu i H ristos p r in credinţa în El, el
declară, îm p re u n ă cu psa lm istu l.
„Ce dulci s în t cu v in te le Ta le p e n
tru cerul gurii m e le ! M ai du lc i d e
cît m ierea în gura m e a ! . . . Ele s în t
m a i de p re ţ dec ît aurul, dec ît m u l t
aur c u r a t ; s în t m a i du lc i decît
mierea, decit p icuru l d in fa g u re“.
— L egea cere n ep rih ăn ire . „Le
gea cere neprihăn ire , şi cu aceasta
e da tor păcătosul fa ţă de Lege î n
să el este ne îns tare a o îm p lin i
„Cu toată dep lina m ăr tur is ire cu
gura şi cu buzele, dacă însă carac
te ru l n u este in arm on ie cu Legea
lu i D um nezeu , aceia care fac m ă r
tu ris ire de p ro fu n d ă religiozitate,
aduc roade ale n e leg iu ir ii" .
— S in g u ra m ă su ră de a face fa ţă
ce r in ţe lo r Legii. „Păcătosul n u
poate în n ici u n chip să în d ep l i
nească cer in ţe le Leg ii lu i D u m n e
ze u n u m a i în pu tere omenească.
F aptele sale, v o r f i m în j i te de pă
cat. U n re m e d iu a fo s t p re v ă zu t în
persoana M în tu ito ru lu i , Care poate
d a celui credincios v ir tu te a m e r i tu
lu i Său şi să-l facă conlucrător în
m area lucrare de m în tu ire . D o m n u l
H ris tos este neprihăn ire , s f in ţire şi
răscum părare p e n tru aceia care cred
î n El şi care calcă pe u rm ele L u i“.
„Prin ascultarea Sa desăvirşită
El a fă cu t posib il ca orice păcătos
care-şi recunoaşte starea lu i şi
vrea, să poată asculta de poruncile
lu i D um nezeu . C înd ne su p u n e m
D o m n u lu i Hristos, in im a noastră
se uneş te cu in im a Sa, vo in ţa noas
tră se cu fu n d ă în vo in ţa Sa, m i n
tea noastră d ev in e u na cu m in tea
Sa, cugetele noastre s în t robite
L u i ; no i tră im v ia ţa Sa. A ceasta
în sem n ea ză să f i i îm brăcat cu
m a n tia neprihăn ir ii Sale. Iar a tunci
c înd D o m n u l ■ priveş te la noi, El
vede, n u m a n tia d in fru n ze de
sm och in , n u goliciunea şi s lu ţen ia
■păcatului, ci propria Sa m a n t ie a
neprihănir ii, ceea ce în sem n ea ză
ascultare p er fec tă de Legea lui
D u m n ezeu " .
„Singura cale p r in care cel păcă
tos poate să a ju n g ă la neprihănire
este p r in credin ţă . P rin cred in ţă el
poale p re zen ta lu i D u m n ezeu m e
rite le D o m n u lu i H ristos ş i D u m n e
z e u trece ascultarea F iulu i S ă u în
contu l celu i păcătos. N eprihăn irea
D o m n u lu i Hristos este p r im ită în
locul căderii o m u lu i în păcat şi
D u m n ezeu prim eşte , iartă, în d re p
tă ţeşte pe cel pocăit, care crede, şi
îl tra tează ca şi cu m ar f i n ep r i
hănit, şi îl iubeş te aşa c u m iubeş te
pe Fiul Său. In fe lu l acesta cre
d in ţa este p r iv i tă ca n e p r ih ă n ir e ;
şi cel ier ta t creşte d in har în har,
d in lu m in ă în m a i m are lum ină .
El poate să spună cu bucurie : „El
ne-a m în tu it , n u p e n tru fa p te le f ă
cute de noi în neprihănire , ci p e n
tru indurarea Sa, p r in spălarea n a ş
terii d in nou şi prin înnoirea f ă
cută de D u h u l S fîn t, pe care L -a
revărsat d in belşug peste noi, prin
Isus Hristos, M în tu ito ru l nostru,
p en tru ca, odată socotiţi n e p r ih ă
n i ţi p r in haru l Său, să d even im , în
nădejde, m oşten ito r i ai v ie ţ i i v e ş
nice
„D omnul Hristos Ş i-a da t v ia ţa
ca jer tfă , nu p en tru a desfiin ţa
Legea lui D u m n ezeu , ci p e n tru a
m e n ţin e drep ta tea şi p e n tru a da
păcătosu lu i o a doua ocazie de p ro
bă. N im e n i n u poate să păzească
poruncile lu i D u m n ezeu decît prin
pu terea D o m n u lu i Hristos. El a p u r
ta t în t ru p u l S ău păcatele în treg e i
om eniri, şi E l a tr ibu ie neprihăn irea
Sa oricărui ins care crede".
..Legea n u are nici o pu tere să
ierte pe păcătos, ci îl în d ru m ă la
Isus Hristos, Care îi spune : „Eu voi
lua păcatul tău asupra M ea î n
sum i, dacă v re i să M ă p r im eş ti ca
în locu itor şi garant al tău. In toar-
ce-te la pocăinţă şi Eu îţi vo i a-
tr ibu i neprihăn irea M ea “.
„M oartea D o m n u lu i Isus Hristos
a fo s t u n a rg u m en t în favoarea p ă
cătosulu i ce n u a p u tu t f i ră s tu r
nat. Pedeapsa p en tru călcarea L e
gii a că zu t asupra Celui care era
egal cu D um nezeu , iar păcătosul
era liber să accepte neprihănirea
D o m n u lu i Hristos, şi p r in pocă in ţă
să biruiască, aşa cu m Fiul lui D u m
nezeu ob ţinuse b iru in ţa asupra p u
terii lui Satana. A s t fe l D u m n ezeu
este drept, şi încă acordă iertare
tu turor celor care cred în D o m n u l
Isus".
P la n u l d iv in în p re ze n ta re a ce
r in ţe lo r Legii. „Dacă dorim să a -
v e m sp ir itu l şi pu terea în tre ite i
solii îngereşti, trebu ie să p re zen tă m
Legea şi Evanghelia îm preună , d e
oarece ele s în t str ins un ite" .
„In prezen tarea cerinţelor, cu ca
racter de obligativita te, ale Legii,
u n ii u i tă să în fă ţişeze iub irea n e
m ă rg in ită a D o m n u lu i Isus. E i
care trebu ie să p re z in te credincio
şilor a d evă ru ri a tît d e mari, în v ă
ţă tur i a tît de im portan te , n u -ş i dau
sea m a de valoarea je r t fe i de ispă
şire ca o expres ie a m a re î iubiri
a lu i D u m n ezeu fa ţă de cel păcă
tos. Iub irea p en tru D om nul Isus şi
iub irea D o m n u lu i Isus p e n tru p ă
cătoşi, s în t scoase d in experien ţa
religioasă a lor, iar eu l este în ă lţa t
în locul R ă scu m p ă ră to ru lu i o m e
nirii"
P astor
Popa Mihail
i f f i ........ Curierul Adventist
SFIRS1T DE CALE
V V , X -_____► MAyM. -
„Şi am auzit un glas din cer care zicea : „Scrie: ’Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul !... Ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează 1“ (Apoc. 14,13).
Această asigurare pe care o primim din partea Domnului Hristos cu privire la fraţii şi surorile în credinţă, care ne părăsesc, este pentru toţi deosebit de valoroasă. Aceasta constitu ie o asigurare fermă nu numai că este ferice de ei sau că se odihnesc de toate ostenelile lor, ci că se vor bucura •de restabilirea intr-o deplină curăţenie şi desăvirşire a fiinţei lor, în ziua cînd Domnul Hristos îi va chema din pulberea inexistenţei lor actuale. In această frumoasă speranţă— care este speranţa adventă — spicuim doar cîteva nume din nenumăratele nume pe care nefiinţa le şterge mereu din registrele comunităţilor noastre:
— Sora Anica Soare, membră a comunităţii Sperieţeni jud. Argeş, în vîrstă de 74 ani a încetat din viaţă la 15 ian. 1977, după o lungă şi necruţătoare suferinţă. Frumuseţea şi nobleţea caracterului ei este •demn de im itat căci faptele ei bune o urmează. Pastorul Pă- trăncuş Ioan, a rostit cuvîntul Scripturii şi al nădejdii ad- vente.
— Sora Baciu Maria, soţia pastorului - pensionar Baciu
Gheorghe, membră a comunităţii Craiova, a încheiat rostul vieţii sale pămînteşti în ziua de 15 febr. 1977, după o lungă şi grea suferinţă. Foarte timpuriu în viaţa sa, a făcut cunoştinţă cu întreita solie îngerească, căreia i s-a consacrat pe deplin şi pe care a iubit-o mult. Suflet înăscut nobil şi plin de bunătate, transform at apoi prin puterea Evangheliei, s-a distins în mod deosebit prin căldura sufletului ei constituind pentru toţi cei din jurul ei un adevăra t izvor de inspiraţie. Ca soţie de pastor, a fost cu prisosinţă la înălţimea răspunderilor unei asemenea chemări, însoţindu-1 oriunde era chemat şi dăruin- du-se cu adevărat şi în temere de Dumnezeu tu turor acelora care aveau nevoie să fie ajutaţi şi mîngîiaţi. Dovedind o deplină înţelegere a planurilor divine, dînsa spunea : „Dacă Domnul Hristos, găseşte cu cale ca viaţa mea să fie pînă aici, să se facă voia Sa. Cred că El m-a iertat şi că prin harul Său voi putea fi m înutită.“
Cuvintele pline de speranţă ale Domnului Hristos au fost prezentate de pastorii Moldo- van Ioan, Şamotă Constantin, Stoiu Ioan şi Ofiţeru Ilie.
— Sora Hîncu Paraschiva, membră a comunităţii Rădăuţi, Jud. Suceava, a închis ochii la data de 17 m artie 1977 în speranţa fericitei reîntîlniri la marea de cristal după o bătrîneţe liniştită, în vîrstă de 77 ani. Atît dînsa cît şi soţul ei, se num ără printre primii credincioşi Adventişti ai plaiurilor îndrăgite din nordul Moldovei. A fost o mamă bună, un adevărat exemplu de credinţă şi sacrificiu în mijlocul familiei sale şi al Bisericii noastre. Nădejdea revederii a fost prezentată
în cuvinte pline de putere prin pastorii Bodnariuc Ioan şi Ciorba Iosif.
— Fratele Manciu Stan, membru al Comunităţii Glo- deanu Sărat, Jud. Buzău, a părăsit familia adventă la data de 21 mai 1977. Spirit vioi, inteligent şi credincios, a fost ani îndelungaţi prezbiterul comunităţii, fiind în acelaşi timp un bun şi de nădejde cetăţean al noii noastre orînduiri în viaţa socială. Om al dreptăţii, un caracter integru, fr. Manciu Stan, s-a distins prin dragostea şi siguranţa sa în speranţa revenirii Domnului Hristos. Pastorii Bur- tescu Ilie şi Bălan Constantin au prezentat mîngîierile Scripturii cu această ocazie.
— In ziua de 5 oct. a.c. comunitatea Piteşti a condus la locul odihnei sale temporare pe fr. Dan Stănilă, un tînăr, în vîrstă de 33 de ani, cu convingerea şi încrederea deplină în buna raţiune a planurilor divine, de multe ori neînţelese de noi. Slujbaş de nădejde al comunităţii Piteşti, fr. Dan Stănilă a crezut şi iubit sincer a- devărurile advente fiind un serios păzitor al Sabatului. Nespus de dureros a fost momentul despărţirii sale de tînăra sa soţie şi cei trei copilaşi ai săi, dar nespus mai fericită va fi întîlnirea cu ei, la cea din urm ă trîmbiţă. Asigurările divine au fost prezentate de pastorii Fa- luvegy Dezideriu, Petre Nicolae şi Pătrăncuş Ioan.
Nu plîngem disperaţi pe cei pierduţi ci îi încredinţăm gliei în deplina nădejde că trîm biţă revenirii lui Isus fi va ridica în curînd, la împlinirea făgăduinţelor pe care le credem şi le trăim.
Redacţia
-î o iIanuarie— februarie 1978
1. Vă rog să precizaţi clacă psalmii! 93 vrea să spună că lungimea v ieţii noastre este d e numai 70 deani, deşi eu a m în ţe les că acest p sa lm a fost scris de Moise, carc a a tin s re sp ec tab ila v îrs tă d e 120 de ani.
■ > ** *
A fo s t oare lu ng im ea v ie ţ i i lui Moise u n caz excepţional, ieşit din co m u n ? N u c u m v a cele exp r im a te in p sa lm u l 90, cu priv ire la durata vieţii , constitu ie oare o pro fe ţie ? S au aceasta, a fo s t c u m v a m edia v ie ţ ii israeliţilor c e .a u tră it şi m u rit în pust ie ?' E x is tă astăzi o e x plicaţie iuda ică a acestui verse t ?
în general, cercetătorii m o d ern i ai Sf. Scr ip tur i n u a tr ibu ie lui Moise acest psalm . M ulţi d in tre ei plasează data scrierii lui undeva , în perioada p osţexilică. Totuşi, foarte m u lţ i , prin tre . care şi com e n ta to r ii apa rţ in în d bisericii A.Z.Ş., a f irm ă că p sa lm u l 90 este al lui Moise. O rugăciune înă lţa tă lui D um nezeu . C om entariile A .Z .Ş . prez in tă şi o serie de e lem en te care indică pe Moise ca f i in d a u toru l acestui psalm .
A cc ep t în d pe M oise ca autor al psa lm ulu i, s în te m co n fru n ta ţ i cu fa p tu l că M oise a tră it p în ă la v îrsta de 120 ani. (Deut. 34,7). M ai
■mult chiar, A a ro n a m u r i t la
vîrsta de 123 ani (N um . 33,39), iar
sora lor Maria, la o v îrstă şi m a i înain ta tă . (N um . 20,1 — v ez i şi Ex. 2,4). N u este im posib il ca aceste cazuri să f i const itu i t e xcep ţii chiar p e n tru acele t im puri. N u a vem nici o posib ilita te a d e te r m in a lung im ea v ie ţ ii israeliţilor în t im p u l peregrinării lor în pustia Sinai. Se pare to tuş i că cel p u ţ in p e n tru un ii d in tre cei ce au m u r m u ra t la auzirea raportu lu i adus d e cele douăsprezece iscoo.de (N um . 13), lung im ea v ie ţii lor a fo s t foarte scurtă, căci n i se spune că :
„Trupurile voastre m o a r te vor cădea în pustia aceasta. V o i toţi... de la v îrsta de douăzeci de ani în
sus, care a ţi c îr ti t îm p o tr iva Mea...
, n u ve ţ i in tra în ţara pe care ju -
u
- R Ă S P U N S U R I - - - - - - - - -rasem că v ă voi da s-o locuiţi... Pe copilaşii voştr i însă, despre care aţi zis că vor f i de ja f, îi voi face să in tre în ea.“ (N um . 14,29-33). Deoarece e l au rătăc it în p ustie t im p de 40 de ani, cei ce erau la da ta aceea de 20 de ani, lung im ea v ie ţ i i lor s-a în tin s pînă la 60 de ani.
Judec ind p rob lem a în c o n tex tu l psa lm u lu i şi al vers. 10, în m o d deosebit, n u se poate trage con cluzia că aici s tă m in fa ţa . une i profeţii.
Specialiştii în litera tura iudaică ne sp u n că aceasta n u aduce nici o lu m in ă asupra aces tu i pasaj d in psalm i. De exem p lu , ia tă ce spune u n com en tar iu iudaic cu p riv ire la acest verse t :
„Zilele v ie ţ i i noastre se rid ică la şaptezeci de an i (Ps. 90,10), ca z i lele v ie ţ ii lu i David. Iar chiar p e n tru cei m a i tari, ei se ridică la optzeci de an i — ca anii lu i Moise a tunci cînd el stătea m a in te a lui Faraon, îm p ă ra tu l Egiptului. „Şi lucrul cu care se m în d reş te omul... nu este dec ît trudă şi durere .“ (Idem). Bar K apara învă ţa că toţi cei şap tezeci de ani ai lui David, pe care el i-a trăit, au fo s t trăiţi în trudă şi durere, şi că to ţi cei optzeci de a n i pe care Moise i-a tră it în casa lu i Faraon în Etiopia şi în M adian şi apoi iar în Egipt, au fo s t n u m a i ani de trudă şi d u rere." (Cartea IV /a p. 96). Precum p u tem vedea, com entarii le iudaice nu aduc o lu m in ă deosebită. în le gătură cu prob lem a în discuţie , noi re zu m în d u -n e la cele p re ze n tate m a i sus.
2. Sf. S c r ip tu ră n e spune că „Afeel e ra Cioban“ . I n t r - u n timp c înd c a rn ea (după raportul biblic)nu e ra în că un a lim en t, de ce oare a a les A bel, la în cep u tu l n eam u lu i omenesc, să devină un c ioban ? L a ce serveau oile dacă în că nu li se consum a carnea ?
** *
E xpres ia ebraică tradusă cu „oaie“ este , „şo’n “, expres ie ce
iden tifică an im a le le m a i m ic i ce se
af lă în tr -o tu rm ă şi a num e, oile şi caprele. De aici, p u tem trage con cluzia că în tu rm a lui A b e l se găseau şi capre.
In ceea ce priveş te raportu l b iblic, n u găsim nici o relatare, cu m că p înă la potop, carnea ar f i fost inclusă în a l im en ta ţia om ulu i. Cineva ar p u tea to tuş i să gindească— m erg in d pe linia cu v în tu l id in sp ira t al B ib liei care ne spune că răutatea n e a m u lu i om eneşe creştea to t m a i m u lt , şi să tragă con cluzia ca aceştia au început să consum e carnea animalelor- sacrif i cate. A ceastă concluzie este co n fir m a tă de inspiraţia divină, care ne spune urm ătoarele pr in pana servei Sale, a tunci cînd vorbeşte d e s pre rău ta tea an tide luv ien ilor :
„Ei îşi g ă se a u p lă c e r e a in n im i cirea v ie ţ ii a n im a le lo r ; iar fo lo s i rea cărnii lor ca hrană, le-a dat o m are înclina ţie spre cruz im e şi se tea de a v ă r sa ' slnge, p înă cînd au a juns să considere v ia ţa omenească cu o in d ife ren ţă u i m i t o a r e ( P . P . p. 92).
Cu toate acestea, deoarece A b e l era credincios fa ţă de D u m n ezeu , niciodată el n -ar f i crescut a n im a lele d in tu rm e le sale cu scopul de a f i sacrificate şi m înca te . U nu l d in tre scopurile p en tru care el creştea an im alele tu rm e i sale este p rezen ta t în Sf. Scrip tură . Ia tă ce c it im în Gen. 4,4 :
„A.bel a adus... o je r t fă de m î n - care d in oile în tî i născute ale tu r m e i lui şi d in grăsim ea lor.“ R e fe ritor la a lte scopuri ale creşterii animalelor, acestea, p u te m să m a i consem năm :
a. C onfecţionarea m a te r ia lu lu i p e n tru îm b răcăm in te .
Cînd A d a m şi Eva au păşit d in colo de porţile E denu lu i şi u n în ger le-a înch is d ru m u l spre că m inu l inocen ţei şi al feric irii lor, D om nul D u m n ezeu a fo losit pielea anim alelor spre a le face haine. A s t fe l c it im :
„D omnul D u m n ezeu a fă cu t lui A d a m şi n eves te i lu i H A I N E DI N PIELE şi i-a îm b ră ca t cu ele (Gen. 3,21). S erva D o m n u lu i dă u r
m ătoarea exp lica ţie :„A tm osfera , c îndva a t ît de
blîndă şi u n i fo rm ă în ceea ce p r i veşte tem pera tura , a fo s t acum su pusă unor sch im bări destu l de mari, înc i t D um nezeu , în b u nă ta tea Sa, le-a p u s la d ispoziţie haine făcu te d in piele , ca o protecţie î m po triva căldurii sau fr ig u lu i .“
24 Curierul Adventist
G ru p u l de legaţi ilo r la şed in ţa Comit. Diviz. E u ro — A frica ţ in u t la G land (Elveţia) la 10—17Noiem. 1977
(Idem . p. 61). Deoarece D u m n ezeu a fă cu t p r im e i perechi de oam eni haine de piele p en tru nevoile lor, m ai departe, ei trebu iau să se î n grijească singuri de treb u in ţe le lor. N u ş t im cit de repede s-a dezvo l tat, după căderea pr im e i perechi \n păcatul neascultării, arta de a fese, dar lina — m a i m u l t ca sigur, că a fo s t u na d in tre prim e le fibre ce au fo s t fo losite în acest scop. Şi a vem toate m o tive le să credem că această artă s-a dezvo lta t foarte de tim p u riu . R ap o rtu l Sf. Scrip tur i m enţionează foarte des această a c t iv ita te domestică.
b. Laptele. Deoarece caprele sînt incluse în aceste tu rm e încep înd cu A bel, cu s iguranţă că laptele a fo s t u n a l im en t im p o r ta n t chiar de la în cep u tu l începu tu lu i. In anii de m a i tîrziu , laptele a fo s t ales ca sim bol al prosperităţii. Ţara Făgădu in ţe i în care poporu l exodulu i era îndreptat, este \ descrisă adesea ca fi in d „ţara unde curge lapte şi m ie re "
Desigur, în toate prob lem ele ce ne co n fru n tă adesea m in tea şi s u f le tu l n ostru este bine să n u u i tăm sfa tu l bă tr înu lu i pa triarh :
„Lucrurile ascunse sîn t ale D o m nu lu i D u m n ezeu lu i nostru, iar lu crurile descoperite: s în t ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să îm p l in im toate cuvin te le legii acesteia“ (Deut, 29,29). D.P.
Cititorii d in s t ră in ă ta te se p o t abona la C urie ru l A d ven tis t a d re s in d u -se la ILEXIÎV1, D e p a r ta m e n tu l E x p o r t—Im p o r t p resă , P. O. BOX, 136—137, te lex 11.226,' B ucureş ti , s tr . 13 D ecem brie n r . 3.
R edac ţia
Avînd in vedere h o tă r i r e a C om ite tu lu i U n iun ii A.Z.S. d in ţ a r a n o a s tră p riv ind în f i in ţa re a u n u i p a t r im o n iu a rh iv is t ic is toric , ru g ă m pe to ţi ace ia c are posedă docu m e n te de orice fel, inc lus iv fo to g ra fii sau t ip ă r i tu r i de o în sem n ă ta te i s torică , să n i le t r im i tă fie în o rig inal fie în copie (fo tog ra ţî i j c a să se p o a tă a lcătu i aces t p a tr im o n iu a rh iv is tic de m a re în sem n ă ta te p e n t ru noi.
JDumitru Popa
Reflecţii şi maxime1. Om ul n u t ră ie ş te n u m a i p e n t ru sine.
El tre b u ie să lu p te p e n t ru b inele a lto ra , to t a t î t de m u lt ca p e n t ru b i nele p ro p r iu . S. Smiles.
2. Raza de soare care te încă lzeş te pe t in e n u ţ i-e îm p u ţ in a tă p r in fa p tu l că se m a i încă lzeş te la ea şi vecinul tău . — Al. V lahuţă .
3. Om ul care a r a tă cu p lăcere calea celui ră tă c i t , face ca şi cum a r a- p r in d e o lu m in ă d in lu m in a sa ; oare lu m in e a z ă m ai pu ţ in p e n tru tine , dacă ai a p r in s d in făclia ta şi pe a a ltu ia ? Q. Ennius.
4. E abso lu t s igu r că, dacă c ineva t r ă ieşte n u m a i p e n t ru s ine însuşi, p lă teşte p e n t ru t re a b a a s ta u n p re ţ în groz ito r . . . p r in re m u şcă r i , p r in s u fe r in ţe , p r in conşti in ţa p ro p r ie i d e g radări . O. Wilde.
5. Cine n u iz b u teş te cu d u h u l blîndeţii , n u o va scoa te la c ap ă t nici cu se v e ri ta tea . — A. P. Cehov.
6. N u-i de a ju n s să faci binele , trebu ie să- l faci şi b ine. — D. D idero t
7. O f i in ţă c a re ş i-a g reş it m e n ire a e o fi in ţă neno roc ită , su fe ră , şi d in s u fe r in ţă na ş te u n e o ri ră u ta te a . — H. de B alzac
8. N u poţi să faci v re u n ră u c înd ai d o a r d ragos te în sufle t. A, F ra n c e
9. B inele n u poa te fi p ra c tic a t decît cu cond iţia de a fi cunoscu t, dorit , voit.— P. J a n e t
10. N u n u m a i o am en ii care fac r ă u l sîn t ră i, ci şi ace ia care n u fac binele.— C. M oldovan
Q u y Lm i l I c  d o m t L U
Organ al Cultului Creştin A dventist de Ziua a Şaptea din Republica Socialistă România
Apare la două luni, sub conducerea unui Comitet Redacţia şi A dm inistraţia:
B ucureşti: Str. Labirint nr. 116 — Sect. 4 — Tel. 20.76.65Kedactor
Dumitru Popa
t. 1>. ..Buh'Unul Oficiat'* — e 2441
top related