drept uniunii europene i
Post on 07-Jul-2018
285 Views
Preview:
TRANSCRIPT
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
1/130
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BR ŞOV
FACULTATEA DE DREPT
DREPTUL UNIUNII EUROPENE I
SUPORT DE CURS REDACTAT ÎN TEHNOLOGIE ID
LECT.UNIV.DR. OANA SARAMET
AN II SEMESTRUL II
2014
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
2/130
4
Introducere
Dreptul Uniunii Europene I s-a impus ca disciplina in planurile de invatamant ale programelor de studii Drept organizate si desfasurate de facultati din cadrul universitatilor din
Romania, inca inainte de aderarea noastre la Uniunea Europeana, chiar si inainte de
demararea efectiva de catre autoritatile romane a procedurilor de preaderare, iar ulterior a
celor de aderare. Cu atat mai mult aceasta disciplina s-a impus in aceste planuri de invatamant
ulterior momentului aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, anul 2007 determinand, o data
cu semnarea Tratatului de la Lisabona, si o reconsiderare o denumirii acestei discipline prin
adaptarea la noua terminologie impuse de prevederile tratatului amintit. Astfel, in locul
titulaturii Drept comunitar european s-a preferat folosirea celei de Dreptul Uniunii Europene.Schimbarea statutului Romaniei din candidat la aderarea la Uniunea Europeana in
membru al Uniunii Europene a impus acordarea unei mari atentii acestei ramuri de drept,
cunoasterea institutiilor unionale, a mecanismelor, a actiunilor, a procedurilor de la nivelul
Uniunii Europene devenind o necesitate pentru orice student la programul de studii Drept,
viitor absolvent al acestuia.
Obiectul cursului de faţă îl constituie analiza instituţiilor primare ale dreptului Uniunii
Europene I.
Noţiunile, conceptele, terminologia folosite, proprii limbajului de specialitate, mai ales
a unui limbaj oarecum diferit de cel specific dreptului national, cu care studentii sunt mai
putin familiarizati si au posibilitatea de a se familiariza pe parcursul intregului ciclu de
invatamant de licenta, pot prezenta dificultati, mai ales cu ocazia parcurgerii pentru prima
data a prezentului suport de curs. Studierea cu seriorizitate, consecventa si constanta a fiecarei
unitati de invatare va permite fiecarui student familiarizarea cu limbajul speficic dreptului
unional, cu notiunile, conceptele, mecanismele, procedurile si corelatiile dintre acestea
specifice institutiilor dreptului Uniunii Europene. Studierea cu atentie a institutiilor dreptului
Uniunii Europene va permite fiecarui student a intelege inclusiv corelatiile dreptului nostru cu
dreptul unional, precum si raporturile stabilite intre acestea atat prin prevederile tratatelorconstitutive, cat si prin jurisprudenta instantei de judecata europene, permitand inclusiv o
ancorare in realitatea politico-juridica europeana, realitate ce nu mai poate fi ignorata de
dreptul national, precum nici de organele, institutiile, autoritatile publice de la nivel local,
regional sau national.
Consideram necesar a sublinia si faptul ca structura nui suport de curs redactat in
tehnologie ID (IFR) permite o analizare punctuala, concreta a institutiilor juridice identificate
in fisa disciplinei in cauza. Insa nu trebuie omis faptul ca inclusiv dreptul Uniunii Europene,
poate cu atat mai mult decat dreptul national avand in vedere numarul statelor membre aleUniunii Europene, dar si diversitatea, precum si particularitatile sistemelor juridice specifice
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
3/130
5
acestora, este influentat si de multiplele, diversele si nuantatele interpretări doctrinare,
exprimate in lucrări de specialitate, precum tratate, cursuri universitare, monografii, studii, si
nu in ultimul rand soluţii jurisprudenţiale, inclusiv in comentariile acestora. Or intelegerea si
insusirea corecta a notiunilor, conceptelor si, in final, a institutiilor juridice ale dreptului
Uniunii Europene presupune o cercetare aprofundata ce se traduce intai de toate printr-o
studiere serioasa si a lucrarilor de specialitate identificate ca surse bibliografice relevante
pentru prezentul suport de curs.
Obiectivele cursului
Prin tehnica de expunere a cursului, studenţii vor intra, treptat, în procesul
de asimilare şi înţelegere a limbajului de specialitate, deprinzând în acelaşi timp
corelaţiile între instituţiile de drept. Cercetarea fiecărei instituţii juridice este
diseminată în structuri componente, aflate în strânsă interdependenţă, încât este
necesară stăpânirea în parte a fiecărei sursă de cunoaştere pentru corelarea acesteia
cu cunoştinţele aflate în derulare. Prezentarea fiecărui modul permite, la finalul
însuşirii elementelor sale, deprinderea mecanismului de ansamblu a instituţiei
analizate, raportarea la diferite situaţii practice, concrete.
Obiectivele cursului constau, în principal, în:
• familiarizarea studenţilor cu noţiunile de bază ale dreptului UniuniiEuropene, precum Parlament European, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene,
izvor primar de drept unional, izvor secundar şi complementar al dreptului unional,
drept şi libertate fundamentală la nivelul UE, actiunea in carenta, actiunea
preliminara, etc.;
• dezvoltarea de catre student a abilităţilor de a aplica corect cunoștinţele
teoretice acumulate pentru soluţionarea problememlor practice şi a speţelor din
domeniul dreptului Uniunii Europene;• dezvoltarea de catre student a abilităţilor necesare pentru a determina şi
preciza conţinutul drepturilor şi libertăţilor fundamentale consacrate la nivelul UE,
pentru a determina categorii de acte emise de diferitele instituţii ale UE, pentru a
determina moduri adoptare a unor astfel de acte, pentru a identifica si analiza
instituţiile UE şi activitatea desfăşurată de acestea, pentru a identifica modul de
organizare şi funcţionare a instituţiilor UE;
•
dezvoltarea de catre student a abilităţilor necesare să selecteze şi să aplicecorect metodele și principiile de bază învățate în soluţionarea problemelor practice
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
4/130
6
şi a speţelor de drept al Uniunii Europene, printr -o riguroasă studiere, discutare,
analizare a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene;
• dezvoltarea de catre student a abilităţilor necesare să realizeze eseuri şi
proiecte de cercetare pe teme de drept al Uniunii Europene.
Evident, prezentul suport de curs, datorită limitărilor de întindere, poate asigura
doar incipienta si initiala aprofundare a materiei dreptului Uniunii Europene,
astfel încât, pentru optime rezultate în cadrul activităţii lor profesionale în calitate
de studenţi, aceştia ar trebui să recurgă şi la una sau mai multe din lucrările recente
indicate în bibliografia aflată la sfârşit.
Competenţe conferite
După parcurgerea materialului şi a bibliografiei indicate, fiecare student isiva însuşi noţiunile de bază cu privire la constituirea şi evoluţia Comunităţilor
Europene şi a Uniunii Europene, la instituţiile fundamentale ale UE; va intelege
izvoarele dreptului UE şi actele specifice relaţiilor externe ale UE; va intelege rolul
Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în interpretarea şi dezvoltarea ordinii juridice
a UE; va înţelege, isi va însuşi şi va putea explica natura şi caracteristicile
dreptului unional; va înţelege, isi va însuşi şi va putea interpreta raporturile politice
şi juridice între instituţiile Uniunii, între acestea şi statele membre, precum şi adinamicii acestor raporturi; va putea interpreta normele juridice de drept unional;
va putea corela cunoştinţele teoretice cu abilitatea de a le aplica în practică,
inclusiv prin soluţionarea unor speţe privind aplicarea principiilor şi normelor
dreptului Uniunii Europene; va înţelege, va putea explica şi interpreta
jurisprudenţa UE; va fi capabil a identifica şi califica actele emise de instituţiile
UE; va putea interpreta natura obligaţiilor determinate de diferite categorii de acte
juridice ale UE şi capacitatea de a aplica în practică normele de drept ale UE în cazde conflict cu cele de drept intern; va înţelege poziţia, interesele şi conţinutul
obligaţiilor ce revin autorităţilor administrative şi judiciare din România prin
efectul integrării în UE; va putea implementa şi manifesta o atitudine responsabila
faţă de pregătirea continuă, cunoaşterea operativă şi aplicarea corespunzătoare a
unor noi acte normative, inclusiv a modificărilor celor existente, precum şi a
jurisprudenţei din domeniul dreptului unional.
De asemenea fiecare student va putea aplica cunoştinţe dobândite la curs, in
discutii libere sau ghidate pe teme indicate de profesor; va putea a identifica
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
5/130
7
notiuni si concepte juridice ale dreptului unional european din legislatia in vigoare,
de a le intelege si de a le folosi in descrierea mecanismelor juridice ale dreptului
unional, ale spetelor in domeniu, putand aprecia şi evalua date oferite de curs
aplicate pe domeniul de interes al studentilor;
va putea formula enunturi coerente notiuni, concepte si principii ale acestei
discipline care sa le permita sa-si exprime punctul de vedere sau opiniile in mod
corect si coerent.
Nu in ultimul rand orice student ar trebui să demonstreze că poate lucra atat
independent cat si in grupuri în scopul informării ştiinţifice şi obţinerea datelor
necesare pentru realizarea sarcinilor de lucru; să aibă capacitatea de a ut iliza în
mod corect limbajul de specialitate astfel încât să poată comunica cu alte persoane
în cadrul muncii în echipă; să fie capabil de a putea intelege şi dezbate conţinutul
manualelor şi publicaţiilor de specialitate demonstrând că le înţeleg şi le po t
transmite mai departe; ar trebui să dovedească: progresul în însuşirea unor noi
tehnici de învăţare, abilităţi de autocontrol permanent şi conştient privind
motivaţiile pentru învăţare, capacitatea de a face distincţie între date, informaţii şi
cunoaştere şi a gestiona toate acestea; conştientizarea motivaţiei învăţării continue.
Resurse şi mijloace de lucru
Pentru evaluarea semestrială a cunoştinţelor, la acest nivel, este suficientă
studierea termenilor, noţiunilor şi caracterelor care definesc instituţiile analizate.
Dezvoltarea şi aprofundarea tematicilor, lărgirea sferei de aplicare a
jurisprudenţei presupun cercetarea tratatelor şi cursurilor universitare detaliate, a
monografiilor, revistelor de specialitate, culeger ilor de hotărâri ale Curtii de
Justitie a Uniunii Europene.
Este indispensabilă parcurgerii cursului procurarea Tratatului privindUniunea Europeana si a Tratatului privind functionarea Uniunii Europene, inclusiv
protocoalele si declaratiile anexa la Tratatul de la Lisabona, in special Statutul
Curtii de Justitie a Uniunii Europene.
Structura cursului
Structura cursului conţine:
- cinci module pentru semestrul II al anului I, cursul fiind dezvoltat si
in semestrul I al anului III de studii, conţinutul celor cinci module
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
6/130
8
rezultă din cuprins;
- unităţile de învăţare (UI) au un conţinut care evoluează în
complexitate, putând fi însuşite în procesul de învăţare în perioade
cuprinse între 1 ora şi 3 ore;
- configuraţia tehnică a ghidului a permis oferirea de exemple, cu
trimitere la soluţiile practice ale instantei de judecata europene, la
doctrina specifica, fapt de natură a facilita înţelegerea noţiunilor şi a
instituţiilor juridice
- rezumatul existent la sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare, se doreşte
un ajutor sistematic al activităţii de învăţare, constituind o enumerare
a problematicii analizate;
- în fine, testele de evaluare au drept scop antrenarea studenţilor în
soluţionarea unor probleme sau chiar a unor speţe practice, adaptate
tematicii fiecărei unităţi de învăţare.
Cerinţe preliminare
Cunoasterea sistemului constitutional, a notiunilor, conceptelor si principiilor
fundamentale ale dreptului, astfel precum au fost insusite urmare a parcurgerii
cursurilor: Teoria generala a dreptului, Drept constitutional, Institutii politice.
Discipline deservite
Studiul disciplinei influenţează major demersurile de însuşire a cunoştinţelor în
domeniul tuturor ramurilor dreptului privat, chiar ale dreptului public.
Durata medie de studiu individual
Timpul necesar estimat pentru înţelegerea instituţiilor şi mecanismelor juridice
cuprinse în primele trei module este de 28 ore, timp consacrat cu atenţie
concentrată.
Evaluarea
Examen scris, sistem mixt – rezolvarea unor intrebari de tip grilă si solutionarea
unor subiecte de genul „intrebare - raspuns”.
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
7/130
9
Cuprins
Introducere ............................................................................................................................. 4
Modulul I . SCURT ISTORIC AL APARITIEI SI EVOLUTIEI UNIUNII EUROPENE ........... 13
Introducere. .......................................................................................................................... 13
Competenţe .......................................................................................................................... 13
Unitatea de învăţare I.1. Scurt istoric al aparitiei si evolutiei Uniunii Europene...................14
I.1.1. Introducere ................................................................................................... 14
I.1.2. Competenţe ................................................................................................... 14
I.1.3. Premisele constituirii Comunitatilor Europene ............................................. 14
I.1.4. Procesul de formare al Comunitatilor Europene ........................................... 15
I.1.5. Dezvoltarea constructiei comunitare (unionale)............................................ 18
Modulul II . IZVOARELE DREPTULUI UNIUNII EUROPENE ........................................... 22
Introducere. .......................................................................................................................... 22
Competenţe .......................................................................................................................... 22
Unitatea de învăţare II.1. Izvoarele dreptului unional. Aspecte generale. Izvoarele primare
sau originare ........................................................................................................................ 23
II.1.1. Introducere.................................................................................................. 24
II.1.2. Competenţe ................................................................................................. 24
II.1.3. Noţiunea izvoarele dreptului unional. Clasificare ........................................ 24
II.1.4. Tratatul privind înfiinţarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului
(CECO), semnat la Paris, la 18 aprilie 1951 ......................................................... 25
II.1.5. Tratatul privind înfiinţarea Comunităţii Economice Europene (CEE), semnat
la Roma, la 25 martie 1957, intrat în vigoare la 14 ianuarie 1958 ......................... 25
II.1.6. Tratatul privind înfiinţarea EURATOM, semnat la Roma, la 25 martie 1957,
intrat în vigoare la 14 ianuarie 1958........................................................................26
II.1.7 . Convenţia privind organele comune ale CE, semnată la Roma, la 25 martie
1957 (cunoscută şi sub denumirea Convenţia relativă la unele instituţii comune
Comunităţilor Europene) ....................................................................................... 26
II.1.8. Prot ocolul asupra Statutului Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene, semnat la Bruxelles, la 17 aprilie 1957 .................................................................. 26
II.1.9. Tratatul de fuziune din 8 aprilie 1965, semnat la Bruxelles .......................... 27
II.1.10. Protocolul privind privilegiile şi imunităţile acordate CE din 8 aprilie 1965,
semnat la Bruxelles ................................................................................................ 27
II.1.11. Tratatul privind modificarea unor prevederi bugetare ale Tratatului privind
înfiinţarea CE şi ale Tratatului d e fuziune din 22 aprilie 1970 ............................... 27
II.1.12. Actul Unic European, semnat la Luxemburg şi Haga, la 17 şi 28 februarie
1986, intrat în vigoare la 1 iulie 1987 .................................................................... 28
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
8/130
10
II.1.13. Tratatul privind Uniunea Europeană, semnat la Maastricht, la 7 februarie
1992, intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993 (TUE) ................................................. 28
II.1.14. Tratatul de la Amsterdam privind completarea Tratatului privind UE din 17
iulie 1997, intrat în vigoare la 1 mai 1999 ............................................................. 29
II.1.15. Tratatul de la Nisa privind modificarea Tratatului Uniunii Europene, a
tratatelor de înfiinţare a Comunităţilor Europene, respectiv a unor acte normative
conexe celor sus-arătate, d in 26 februarie 2001, intrat în vigoare la 1 februarie
2003........................ ............................................................................................... 31
II.1.16. Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunii
Europene şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, din 13 decembrie
2007................. ...................................................................................................... 35
Unitatea de învăţare II.2. Izvoarele secundare sau derivate .................................................. 40
II.2.1. Introducere.................................................................................................. 40
II.2.2. Competenţe ................................................................................................. 40
II.2.3. Noţiunea izvoarele secundare sau derivate .................................................. 40
II.2.4. Regulamentul .............................................................................................. 42
II.2.5. Directiva ..................................................................................................... 43
II.2.6. Decizia ........................................................................................................ 44
II.2.7. Avizul si recomandarea ............................................................................... 44
Unitatea de învăţare II.3. Izvoarele nescrise si complementare ale dreptului unional ........... 47
II.3.1. Introducere.................................................................................................. 47 II.3.2. Competenţe ................................................................................................. 47
II.3.3. Izvoarele nescrise ale dreptului unional ...................................................... 47
II.3.4. Izvoarele complementare ale dreptului unional ........................................... 49
Modulul II I. PRINCIPIILE DREPTULUI UNIUNII EUROPENE ........................................ 51
Introducere. .......................................................................................................................... 51
Competenţe .......................................................................................................................... 51
Unitatea de învăţare III.1. Principiile dreptului Uniunii Europene ....................................... 52
III.1.1. Introducere ................................................................................................ 52
III.1.2. Competenţe ................................................................................................ 52
III.1.3. Principiul atribuirii sau principiul imputernicirii special limitate .............. 53
III.1.4. Principiul imputernicirii implicite .............................................................. 55
III.1.5. Principiul subsidiaritatii ............................................................................ 56
III.1.6. Principiul proportionalitatii ....................................................................... 59
III.1.7. Principiul echilibrului institutional ............................................................ 59
III.1.8. Principiul rangului prioritar al dreptului unional fata de dreptul national . 59
III.1.9. Principiul aplicarii directe.......................................................................... 62
III.1.10. Principiul respectarii drepturilor omului ................................................... 63
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
9/130
11
III.111. Principiul transparentei si democratiei ..................................................... 66
Modulul I V. INSTITUTIILE UNIUNII EUROPENE I .......................................................... 71
Introducere....................... ..................................................................................................... 71
Competenţe..................... ...................................................................................................... 71
Unitatea de învăţare IV .1. Consiliul European ..................................................................... 72
IV.1.1. Introducere ................................................................................................ 72
IV .1.2. Competenţe ................................................................................................ 72
IV.1.3. Infiintare, compunere, conducere ............................................................... 73
IV.1.4. Atributii...................................................................................................... 73
IV.1.5. Functionare ................................................................................................ 74
U nitatea de învăţare IV.2. Consiliul (Consiliul Uniunii Europene) ....................................... 76
IV.2.1. Introducere ................................................................................................ 76
IV.2.2. Competenţe ................................................................................................ 76
IV.2.3. Caracterizare. Precizari terminologice....................................................... 77
IV.2.4. Componenta ............................................................................................... 77
IV.2.5. Atributii...................................................................................................... 78
IV.2.6. Functionare ................................................................................................ 79
Unitatea de învăţare IV.3. Comisia europeana ..................................................................... 83
IV.3.1. Introducere ................................................................................................ 83
IV.3.2. Competenţe ................................................................................................ 83
IV.3.3. Componenta. .............................................................................................. 84 IV.3.4. Atributii si functionare ............................................................................... 85
Unitatea de învăţare IV.4. Parlamentul european ................................................................. 91
IV.4.1. Introducere ................................................................................................ 91
IV.4.2. Competenţe ................................................................................................ 91
IV.4.3. Componenta. .............................................................................................. 92
IV.4.4. Atributii...................................................................................................... 93
Unitatea de învăţare IV.5. Curtea de Conturi si Banca Centrala Europeana......................... 97
IV.5.1. Introducere ................................................................................................ 97
IV.5.2. Competenţe ................................................................................................ 97
IV.5.3. Curtea de Conturi ...................................................................................... 98
IV.5.4. Banca Centrala Europeana ........................................................................ 98
Modulul V. INSTITUTIILE UNIUNII EUROPENE II ......................................................... 100
Introducere....................... ................................................................................................... 100
Competenţe..................... .................................................................................................... 100
Unitatea de învăţare V.1. Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) ........................... 101
V.1.1. Introducere ................................................................................................ 101
V.1.2. Competenţe................................................................................................ 101
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
10/130
12
V.1.3. Precizari generale. Caracterizare. Principii .............................................. 102
V.1.4. Componenta .............................................................................................. 104
V.1.5. Competenta ............................................................................................... 109
V.1.6. Proceduri .................................................................................................. 111
Unitatea de învăţare V.2. Tribunalul. Tribunalul functiei publice ....................................... 115
V.2.1. Introducere ................................................................................................ 115
V.2.2. Competenţe................................................................................................ 115
V.2.3. Tribunalul. ................................................................................................ 116
V.2.4. Tribunalul functiei publice ......................................................................... 118
Unitatea de învăţare V.3. Actiunile in fata instantelor europene ......................................... 121
V.3.1. Introducere ................................................................................................ 121
V.3.2. Competenţe................................................................................................ 121
V.3.3. Acţiunea în constatarea încălcării tratatelor unionale de către statele
membre. .................................................................................................................. 122
V.3.4. Acţiunea în anulare ................................................................................... 123
V.3.5. Actiunea in carenta (actiunea privind omisiunea de a actiona) .................. 126
V.3.6. Actiunea preliminara. ................................................................................ 127
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
11/130
13
Modulul I. SCURT ISTORIC AL APARITIEI SI EVOLUTIEI
UNIUNII EUROPENE
Cuprins
Introducere. ........................................................................................................... 13
Competenţe............................................................................................................ 13
Unitatea de învăţare I.1. Scurt istoric al aparitiei si evolutiei Uniunii Europene....14
Introducere
Primul modul al cursului destinat disciplinei dreptul Uniunii Europene , îşi
propune familiarizarea studenţilor cu aspectele teoretice şi practice introductive
referitoare la aparitia si evolutia Uniunii Europene, la ratiunile si cauzele care
au determinat statele europene sa constituie comunitatile europene si sa aiba in
vedere dezvoltarea acestora spre ceea ce este, in prezent, Uniunea Europeana.
Astfel, studenţii vor fi introduşi atât în studiul sistemului institutional initial al
Uniunii Europene, cât și in ceea ce a determinat dezvoltarea acest uia, inclusiv a
Uniunii Europene sub aspectul numarului statelor membre, dar si a criteriilor in
functie de care se decide aderarea de noi state membre. De asemenea cursanţiivor fi familiarizaţi cu concepte operaționale precum comunitate europeana,
constructie europeana.
Competenţe
Parcurgerea primului modul va permite studentului:
dezvoltarea capacităţii cursanţilor de a delimita elementele specifice
fiecărei noţiuni prezentate în această unitate de învăţare, cât şi de a decela
raportul dintre acestea;
să explice şi să interpreteze geneza și diferențele existente între diferitele
comunitati europene, pe de o parte, dar, pe de alta parte intre acestea si actuala
Uniune Europeana.
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
12/130
14
Unitatea de învăţare I.1. Scurt istoric al aparitiei si evolutiei Uniunii
Europene
Cuprins
I.1.1. Introducere ................................................................................................... 14
I.1.2. Competenţe ................................................................................................... 14
I.1.3. Premisele constituirii Comunitatilor Europene ............................................. 14
I.1.4. Procesul de formare al Comunitatilor Europene ........................................... 15
I.1.5. Dezvoltarea constructiei comunitare (unionale)............................................ 18
I.1.1. Introducere
Secţiunea permite familiarizarea studenţilor cu aspectele teoretice şi
practice introductive referitoare la aparitia si evolutia Uniunii Europene, la
ratiunile si cauzele care au determinat statele europene sa constituie comunitatile
europene si sa aiba in vedere dezvoltarea acestora spre ceea ce este, in prezent,
Uniunea Europeana.
I.1.2. Competenţele unităţii de învăţare
Aprofundarea tematicii permite intelegerea motivelor, a scopului care au
determinat crearea Comunitatilor europene, precum si evolutia acestora spre
Uniunea Europeana.
Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.
I.1.3. Premisele constituirii comunitatilor europene
Apariţia comunităţilor europene nu a avut loc deodată, în urma unei singure întâlniri
politice la nivel înalt sau ca urmare a demersurilor unei singure personalităţi marcante a vieţii
sociale de la jumătatea secolului trecut.
Reconstrucţia ţărilor care au suferit pagube materiale şi umane în timpul celui de -al
doilea război mondial (1939 - 1945) a impus reglementarea unor norme de conduită în plan
internaţional (norme de natură politică, monetară, socială şi comercială), reglementări
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
13/130
15
concretizate, din punct de vedere tehnico- juridic, în negocierea şi semnarea unor convenţii
internaţionale.
In perioada 7-10 mai 1948 a avut loc la Haga, un Congres european organizat de către
Comitetul Mişcării pentru Unitatea Europei, mişcare fondată încă din anul 1947, congre s la
care au participat 750 de reprezentanţi din 26 de state care au solicitat constituirea unei uniuni
economice şi politice deschisă tuturor popoarelor europene care doreau să trăiască după
principiile şi într -un sistem statal democratic cu obligaţia respectării şi garantării drepturilor
omului. Rezultatul nemijlocit al acestor demersuri de instituţionalizare a unor criterii şi valori
europene comune a fost constituirea la 5 mai 1949 a Consiliului Europei.
Constituirea Consiliului Europei – organ politic nu a reuşit să răspundă ideii de
integrare şi unificare europeană astfel precum s-a dorit iniţial, fiind mai mult o soluţie de
compromis faţă de atitudinea negativă a Marii Britanii faţă de caracterul parlamentar propus
pentru organul reprezentativ al noii organizaţii. In domeniul militar, la nivelul Europei, a fost constituită Uniunea Europei Occidentale
(UEO), prin semnarea Tratatului de la Bruxelles, din 17 martie 1948, tratat ce a fost revizuit
prin Acordul de la Paris din 23 octombrie 1954 (din această uniune au făcut parte Franţa,
Marea Britanie, Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania, Italia, Spania, Portugalia şi Grecia),
precum şi Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), urmare a semnării Tratatului
de la Washington la 4 aprilie 1949 – organizaţie ce nu cuprinde doar state europene, ci şi de
pe continentul american
In domeniul economic, în 16 aprilie 1948, a fost constituită Organizaţia Europeană deCooperare Economic (OECE), al cărei principal scop a fost acela de a permite statelor
europene a gestiona, în comun, ajutorul american atribuit în cadrul Planului Marshall, şi care
se va transforma, în 1960, în Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OCED) .
Exemple
Exemplele in acest caz reies din cele de precizate in cele de mai sus.
I.1.4. Procesul de formare al comunitatilor europene
A. Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO sau CECA)
Experienţa nefericită a războiului, imensele pagube materiale şi omeneşti au
impulsionat opinia politică a înalţilor demnitari europeni pentru a găsi soluţii care să
preîntâmpine declanşarea unei alte conflagraţii de dimensiunile celor două războaie mondiale.
În acest sens un rol important pentru apropierea statelor europene şi pentru demararea
procesului de integrare în accepţiunea lui actuală îi este atribuit lui Jean Monnet, datorită
căruia s-au făcut primele demersuri în scopul realizării unei noi unităţi europene. Acesta,îndeplinind funcţia de şef al Organizaţiei naţionale a planificării din Franţa, a propus ca
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
14/130
16
producţia de cărbune şi oţel din Franţa şi Germania să fie administrată de către un organism
supranaţional.
La 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul afacerilor externe al Franţei lansa
declaraţia, inspirată de către Jean Monnet, prin care propunea crearea unei pieţe a cărbunelui
şi oţelului, care să fie condusă potrivit metodelor supranaţionale ce implică o ruptură de
schemele tradiţionale ale relaţiilor dintre state. Se dorea realizarea unei solidarităţi sectoriale,
în special în domeniul economic, în defavoarea unificării politice. Această declaraţie urmărea
evitarea unei conflagraţii mondiale, prin realizarea unui control internaţional asupra ramurilor
de bază ale industriei de armament, şi anume cărbunele şi oţelul, prin intermediul unui tratat
inviolabil.
Tratatul asupra Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului a fost semnat la Paris la
18 aprilie 1951 pentru o perioadă de 50 de ani, la 23 iulie 1952, Tratatul a intrat în vigoare,
dată la care şi Înalta Autoritate, una dintre instituţiile CECO, şi-a început activitatea, sub preşedinţia lui J. Monnet.
Aşadar, acest tratat a încetat să mai producă efecte la data de 23 iulie 2002, motiv
pentru care Consiliul, prin Decizia nr. 234/2002/CECA a Reprezentanţilor guvernelor statelor
mem bre, a hotărât că „toate elementele patrimoniului activ şi pasiv al CECO, aşa cum există
la data de 23 iulie 2002, sunt administrate de Comisia europeană în numele statelor membre,
începând cu data de 24 iulie 2002”. Se mai precizează, în esenţă, că urmare a procesului de
lichidare, tot ceea ce rămâne în patrimoniul CECO va fi considerat patrimoniu destinat
cercetării în sectoarele legate de industria cărbunelui şi oţelului. Semnatarii Tratatului CECA au avut din partea naţiunilor pe care le reprezentau,
mandatul politic de a constitui o organizaţie total nouă, atât din punct de vedere al
obiectivelor, cât şi al metodelor sale de transpunere în practică a misiunii trasate. La cererea
reprezentanţilor Olandei, a fost constituit un Consiliu de Miniştri, dar şi o Adunare
Parlamentară şi o Curte de Justiţie.
Toate deciziile importante pentru viaţa economică şi socială a ţărilor semnate se
adoptau cu unanimitate de către Înalta Autoritate, organism a cărui independenţă şi autonomie
au fost avute în vedere drept principii pentru tratatul întreg, ca reguli care nu pot fi încălcate
în nici un fel.
Structura instituţională a CECO era următoarea:
•Înalta Autoritate – instituţie independentă, supranaţională, ce reprezintă interesele
Comunităţii
•Consiliul Special de Miniştri – instituţie interguvernamentală care apăra interesele
statelor membre
•Adunarea Comună – care reprezenta interesele cetăţenilor statelor membre
•Curtea de Justiţie – instituţie jurisdicţională, care contribuia la aplicarea uniformă a
normelor juridice ale Comunităţii
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
15/130
17
R elaţiile foarte strânse între statele europene au demarat prin intermediul industriilor
de război (cărbune şi oţel), dar în scurt timp s-a evidenţiat nevoia unei mai strânse colaborări
între statele fondatoare ale CECO.
B. Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice
(CEEA/Euratom)
Astfel, Paul Henz Spaark, politician de origine belgiană, a redactat raportul care îi
poartă numele, raport prin care a propus şi argumentat nevoia creării a încă două organizaţii la
nivelul statelor europene: o uniune economică la nivel general, dar şi o uniune particulară
pentru gestionarea în comun a problemelor în legătură cu utilizarea paşnică a energiei
atomice.
Pe baza negocierilor începute în 21 aprilie 1956, în 25 martie 1957, la Roma, au fost
semnate două noi tratate: Tratatul instituind Comunitatea Economică Europeană (CEE) – aveaca principal scop realizarea unei pieţe comune generalizate şi Tratatul privind Comunitatea
Europeană a Energiei Atomice (CEEA/Euratom) – urmărea o solidaritate sectorială.
Ambele tratate au intrat în vigoare la 14 ianuarie 1958.
Fiecare dintre cele două organizaţii avea câte un sistem instituţional propriu constituit
din:
•câte o Comisie – atribuţiile fiind unele executive
•câte un Consiliu – atribuţiile fiind legislative
•câte o Adunare – instituţii cu atribuţii de control politic •câte o Curte de Justiţie – cu atribuţii în domeniul jurisdicţional
Noile comunităţi s-au inspirat din concepţiile cu privire la instituţiile comune puse
deja în practică prin tratatul CECO, pe calea unei uniuni din ce în ce mai strânse între
popoarele europene.
In aceeaşi zi cu semnarea Tratatelor de la Roma, cele 6 state fondatoare (Franţa,
Germania, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg) au semnat şi Convenţia cu privire la
instituţiile comune, stabilind că tuturor celor 3 comunităţi, create prin statate diferite şi cu
misiuni distincte, li se alătură în sfera lor de competenţă aceeaşi Adunare parlamentară şi
aceeaşi Curte de justiţie. Deşi avută în vedere încă de la început, unitatea deplină a instituţiilor
celor trei comunităţi, CEE, CECO şi CEEA, s-a realizat abia prin Tratatul de la Bruxelles
instituind o Comisie Unică şi un Consiliu unic (Tratatul de fuziune al executivelor
comunitare, semnat în 1965 şi intrat în vigoare în 1967). Unificarea instituţiilor a reprezentat
doar o reducere a numărului acestora pentru că dispoziţiile privind funcţionarea şi atribuţiile
lor nu au fost modificate. Tratatului de la Bruxelles i-a fost anexat şi Protocolul unic privind
privilegiile şi imunităţile, fiind înlocuite cele trei protocoale anterioare proprii celor trei
Comunităţi.
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
16/130
18
Repartizarea responsabilităţilor între cele 4 instituţii nu se suprapune schemei
creionate de Montesquieu, potrivit căreia parlamentul este legislativul, guvernul şi, după caz,
şeful statului reprezintă executivul, iar judecătorii, de regulă, exercită puterea jurisdicţională.
Originalitatea sistemului instituţional comunitar constă în faptul că, alături de cele 3 „puteri
clasice dintr-un stat” regăsim, în acelaşi plan, şi instituţia având atribuţii de control, anume:
Adunarea Comună pentru CECO, respectiv Adunarea pentru CEE şi Euratom.
Exemple
Exemplele in acest caz reies din cele de precizate in cele de mai sus.
I.1.5. Dezvoltarea constructiei comunitare (unionale)
Sistemul creat prin cele 3 tratate s-a dezvoltat în 2 direcţii principale:
•o primă direcţie a avut în vedere perfecţionarea instituţiilor comunitare raportat la care pot
fi reţinute 3 momente:
* existenţa unor crize şi eşecuri
O astfel de situaţie este criza cunoscută sub denumirea de - politica scaunului gol,
practicată de Franţa în 1965 timp de şapte luni. Reprezentanţii Franţei nu au participat la nici
una din lucrările organismelor comunitare timp de şapte luni, ca formă de protest faţă de
propunerea Comisiei de a realiza în comun politica agricolă, subiect prioritar pentru viaţa
economică şi socială a Franţei, apreciind că se pune în discuţie interesul naţional. În realitate,
Franţa dorea păstrarea modului de vot în baza votului unanim în general , dar în special pentru
probleme care vizează bugetul pentru agricultură, în timp ce Comisia dorea trecerea politicii
agricole Europene în compentenţa decizională a Parlamentului, care să poată lu a decizii pe
baza unui vot calificat. Practic Franţa, mai bine zis generalul de Gaulle, nu dorea să accepte
faptul că aşa-numita „perioadă de tranziţie” – din 1958 – până în 1965 – s-a încheiat, votul în
unanimitate urmând a fi înlocuit de votul majorităţ ii calificate. Criza s-a soluţionat în baza
„Compromisului de la Luxemburg”. Textul acestui document a avut puterea de rezolva una
dintre cele mai importante crize de debut ale Comunităţilor, acordând statelor posibilitatea caîn cadrul Consiliului, să adopte deciziile pentru problemele importante tot cu unanimitate de
voturi. Acest compromis a făcut ca votul calificat în cadrul procesului decizional comunitar să
fie aplicat cu mare întârziere.
O altă criză a fost respingerea candidaturii Regatului Unit al Marii Britanii şi al
Irlandei de Nord pentru a doua oară, în anul 1967, veto-ul aparţinându-i tot Franţei ca şi în
anul 14 ianuarie 1963. Deblocarea acestei crize a fost posibilă doar urmare a demisie
generalului de Gaulle, preşedintele Pompidou şi cancelarul german Brandt contribuind prin
politica de deschidere, respectiv prin acţiunile pozitive la dezamorsarea acestei crize. Astfel,urmare a Summit-ului de la Haga, din 1 – 2 decembrie 1969, s-a ajuns la un acord cu privire
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
17/130
19
la desăvârşirea Comunităţilor prin adoptarea deciziei privind resursele proprii şi a deciziei de
creştere a puterilor bugetare ale Parlamentului European; la aprofundarea ideii comunitare
prin luarea în considerare a instituirii unei Uniuni economice şi monetare, şi la extinderea
comunitară.
O altă criză a fost cea a Tratatului privind o Constituţie pentru Europa prin care se
dorea, în esenţă, instituirea unei structuri instituţionale eficiente care să contribuie la
afirmarea pe plan mondial a UE, ţinându-se cont şi de continua extindere a acestei uniuni.
Însă, în anul 2006, 14 state membre (Austria, Belgia, Germania, Ungaria, Italia,
Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Slovacia şi Spania) ratificaseră Tratatul, 2 – Franţa şi
Olanda nu, or Tratatul trebuia să fie ratificat de către toate statele membre. Această criză a
fost stinsă prin elaborarea şi prezentarea, în cadrul Conferinţei reprezentanţilor guvernelor
statelor membre, reunită la Bruxelles, la 3 decembrie 2007, a Tratatului de modificare a
Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene,tratat ce a fost semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007 şi care a intrat în vigoare la 1
decembrie 2009.
* reflecţiile cu privire la modalităţile de depăşire a crizelor şi eşecurilor;
* adoptarea de noi prevederi comunitare de natură a revizui sau dezvolta prevederile
iniţiale ale tratatelor institutive.
•o a doua direcţie a urmărit extinderea Comunităţilor, prin cooptarea de noi membri
In 1970 statele membre ale Comunităţilor au adoptat o poziţie comună ce a permis
deschiderea negocierilor comune cu statele candidate.Astfel, începând cu 1 ianuarie 1973, devin state membre Regatul Unit al Marii Britanii
şi al Irlandei de Nord, Irlanda şi Danemarca, Norvegia neratificând tratatul de aderare, urmare
a rezultatului negativ al referendumului consultativ, rezultat care se va repeta şi-n 1994.
1981 – Grecia semnează tratatul de aderare şi devine al 10-lea membru.
1986 – Spania şi Portugalia devin state membre.
1995 – Austria, Finlanda şi Suedia – devin state membre, tratatele de aderare fiind
semnate la Corfu în 1994.
2004 – este anul în care a avut loc cea mai mare extindere a UE, 10 state devenind
state membre – Cipru, Malta, Ungaria, Polonia, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia,
Slovenia.
2007 – este anul în care devin membre UE şi Bulgaria şi România
2013 – este anul in care in randul statelor membre UE este primita si Croatia.
La aderare unui stat nou stat membru se au în vedere trei criterii principale, aşa-
numitele criterii de la Copenhaga:
1.criteriul politic care presupune instituţii democratice stabile, respectarea drepturilor omului
şi ale minorităţilor, existenţa şi funcţionarea unei justiţii independente
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
18/130
20
2.criteriul economic care are-n vedere existenţa în statul candidat a unei economii de piaţă
funcţională, capabilă să facă faţă presiunilor concurenţiale ale pieţei interne a UE
3.criteriul instituţional care presupune transpunerea acquis-ului comunitar, capacitatea de a
pune în aplicare angajamentele asumate. Termenul acquis comunitar desemnează totalitatea
drepturilor şi a obligaţiilor comune care decurg din statutul de stat membru al Uniunii
Europene, incluzând, pe lângă tratate, şi actele adoptate de către instituţiile UE, acquis -ul
comunitar este în continuă evoluţie.
Exemple
Exemplele in acest caz reies din cele de precizate in cele de mai sus.
Să ne reamintim...
1. Aparitia Comunitatilor europene a fost precedata de aparitia altor organizatii
regionale la nivelul continentului european, precum: Consiliul Europei, Uniunea
Europei Occidentale, Organizaţia Europeană de Cooperare Economic.
2. Constructia Uniunii Europene incepe in anul 1951 prin constituirea Comunitatii
Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO sau CECA), anul 1957 fiind marcat de
constituirea celorlalte doua comunitati europene relevante, anume Comunitatea
Economică Europeană (CEE) si Comunitatea Europeană a Energiei Atomice
(CEEA/Euratom).
3. Constructia comunitara se va concentra ulterior pe doua directii, anume
perfecţionarea instituţiilor comunitare; respectiv
extinderea Comunităţilor, prin
cooptarea de noi membri.
Rezumat
1. Tratatul asupra Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului a fost semnat la
Paris la 18 aprilie 1951 pentru o perioadă de 50 de ani, la 23 iulie 1952, Tratatul a
intrat în vigoare, prin care se incearca, in esenta, evitarea unei conflagraţii mondiale,
prin realizarea unui control internaţional asupra ramurilor de bază ale industriei de
armament, şi anume cărbunele şi oţelul, prin intermediul unui tratat inviolabil.
2. La 25 martie 1957, la Roma, au fost semnate două noi tratate: Tratatul instituind
Comunitatea Economică Europeană (CEE), ce avea ca principal scop realizarea unei
pieţe comune generalizate, şi Tratatul privind Comunitatea Europeană a Energiei
Atomice (CEEA/Euratom), ce urmărea o solidaritate sectorială, ambele tratateintrand în vigoare la 14 ianuarie 1958. Fiecare dintre cele două organizaţii nou create
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
19/130
21
avea câte un sistem instituţional propriu.
3. Constructia comunitara se va concentra ulterior pe doua directii, anume
perfecţionarea instituţiilor comunitare raportat la care pot fi reţinute 3 momente:
existenţa unor crize şi eşecuri, reflecţiile cu privire la modalităţile de depăşire a
crizelor şi eşecurilor, adoptarea de noi prevederi comunitare de natură a revizui sau
dezvolta prevederile iniţiale ale tratatelor institutive; respectiv extinderea
Comunităţilor, prin cooptarea de noi membri. Aceasta ultima directie este cea de
care a beneficiat si Romania care a aderat la Uniunea Europeana in 2007, pentru ca
in iunie 2013, Croatia sa devina cel mai nou membru al Uniunii Europene.
Test de evaluare a cunoştinţelor
1. Precizati cele trei comunitati „originare” ale actualei Uniuni Europene, precumsi anul in care a fost semnat tratatul de infiintare pentru fiecare dintre acestea.
2. Analizati comparativ, identificand asemanarile si deosebirile, Comunitatea
Economică Europeană (CEE) si Comunitatea Europeană a Energiei Atomice
(CEEA/Euratom).
3. Identificati criteriile de la Copenhaga, scopul crearii acestora, precum si
continutul fiecaruia.
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
20/130
22
Modulul II. IZVOARELE DREPTULUI UNIUNII EUROPENE
Cuprins
Introducere................................................................................................................22
Competenţe............................................................................................................ 22
Unitatea de învăţare II.1. Izvoarele dreptului unional. Aspecte generale.
Izvoarele primare sau originare........................................................................... 23
Unitatea de învăţare II.2. Izvoarele secundare sau derivate ................................... 40
Unitatea de învăţare II.3. Izvoarele nescrise si complementare
ale dreptului unional ............................................................................................. 47
Introducere
Aceast modul urmăreşte familiarizarea studenţilor cu notiunea si clasificarea
izvoarelor dreptului Uniunii Europene, precum si cu izvoarele diferitele izvoare
ale acestui drept . Astfel, studenţii vor fi introduşi atât în studiul tratatelor
constitutive ale Comunitatilor Europene, precum si al celor de modificare a
acestora, inclusiv al Tratatului de la Lisabona, tratat ce guverneaza, in prezent,
Uniunea Europeana, cat si a izvoarelor derivate ale dreptului unional.
Competenţe
Structura de învăţare permite:
dezvoltarea capacităţii cursanţilor de a delimita elementele specifice
fiecărei noţiuni prezentate în această unitate de învăţare, precum izvoarele
dreptului Uniunii Europene, cât şi de a decela raportul dintre acestea;
să identifice şi să interpreteze principalele izvoarele originare sau primare
ale dreptului Uniunii Europene.
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
21/130
23
Unitatea de învăţare I I .1.
Izvoarele dreptului unional. Aspecte generale. Izvoarele primare sau
originare
Cuprins
II.1.1. Introducere.................................................................................................. 24
II.1.2. Competenţe ................................................................................................. 24
II.1.3. Noţiunea izvoarele dreptului unional. Clasificare ........................................ 24
II.1.4. Tratatul privind înfiinţarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului
(CECO), semnat la Paris, la 18 aprilie 1951 ......................................................... 25
II.1.5. Tratatul privind înfiinţarea Comunităţii Economice Europene (CEE), semnat
la Roma, la 25 martie 1957, intrat în vigoare la 14 ianuarie 1958 ......................... 25
II.1.6. Tratatul privind înfiinţarea EURATOM, semnat la Roma, la 25 martie 1957,
intrat în vigoare la 14 ianuarie 1958........................................................................26
II.1.7 . Convenţia privind organele comune ale CE, semnată la Roma, la 25 martie
1957 (cunoscută şi sub denumirea Convenţia relativă la unele instituţii comune
Comunităţilor Euro pene) ....................................................................................... 26
II.1.8. Protocolul asupra Statutului Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene, semnat la Bruxelles, la 17 aprilie 1957 .................................................................. 26
II.1.9. Tratatul de fuziune din 8 aprilie 1965, semnat la Bruxelles .......................... 27
II.1.10. Protocolul privind privilegiile şi imunităţile acordate CE din 8 aprilie 1965,
semnat la Bruxelles ................................................................................................ 27
II.1.11. Tratatul privind modificarea unor prevederi bugetare ale Tratatului privind
înfiinţarea CE şi ale Tratatului d e fuziune din 22 aprilie 1970 ............................... 27
II.1.12. Actul Unic European, semnat la Luxemburg şi Haga, la 17 şi 28 februarie
1986, intrat în vigoare la 1 iulie 1987 .................................................................... 28
II.1.13. Tratatul privind Uniunea Europeană, semnat la Maastricht, la 7 februarie
1992, intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993 (TUE) ................................................. 28
II.1.14. Tratatul de la Amsterdam privind completarea Tratatului privind UE din 17
iulie 1997, intrat în vigoare la 1 mai 1999 ............................................................. 29
II.1.15. Tratatul de la Nisa privind modificarea Tratatului Uniunii Europene, a
tratatelor de înfiinţare a Comunităţilor Europene, respectiv a unor acte normative
conexe celor sus-arătate, din 26 februarie 2001, intrat în vigoare la 1 februarie
2003........................ ............................................................................................... 31
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
22/130
24
II.1.16. Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunii
Europene şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, din 13 decembrie
2007................. ...................................................................................................... 35
II.1.1. Introducere
Aceasta unitate de invatare permite familiarizarea studenţilor cu conceptul de
izvor al dreptului Uniunii Europene, cu diferitele categorii de izvoare, precum si
cu acelea care reprezinta categoria izvoarelor originare sau primare ale dreptului
unional.
II.1.2. Competenţele unităţii de învăţare
Aprofundarea tematicii permite intelegerea disctintiei dintre dinferitele izvoare ale
dreptului Uniunii Europene, studentul putand identifica izvoarele care seincadreaza in categoria acestor izvoare, in special a celor primare sau originare,
putand astfel a opera corect cu acestea tinand cont de forta lor juridica, de
momentul intrarii in vigoare.
Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 4 ore.
II.1.3. Noţiunea izvoarele dreptului unional. Clasificare
In sens material, prin izvoarele dreptului UE se înţeleg acele fapte, evenimente care
generează apariţia dreptului UE, precum: opinia publică europeană, convingerile juridice
europene, etc.
In sens formal, prin izvoarele dreptului UE se înţeleg acele forme de exteriorizare a
normelor unionale, mijlocul juridic în care se îmbracă acestea.
Criteriul cu cea mai largă susţinere în funcţie de care se poate distinge î ntre izvoareledreptului UE, este cel al forţei juridice. În funcţie de acest criteriu clasificarea acestor izvoare
este următoarea:
- izvoarele originare sau primare – respectiv tratatele de înfiinţare a Comunităţilor
Europene şi UE, care au pus bazele actului legislativ comunitar viitor şi au stabilit scopurile
acestuia, adică normele juridice care provin direct de statele membre;
- izvoarele secundare sau derivate – respectiv ansamblul actelor normative adoptate de
instituţiile abilitate ale UE, în vederea realizării obiectivelor unionale fixate în izvoarele
originare de drept unional
- izvoarele nescrise
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
23/130
25
- izvoarele complementare ale dreptului UE.
II.1.4. Tratatul privind înfiinţarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului
(CECO), semnat la Paris, la 18 aprilie 1951
Acest tratat a fost în vigoare în perioada 1951 – 2002, fiind încheiat pe o durată
determinată de 50 de ani.
Obiectivele acestui tratat au fost:
- crearea unei pieţe comune pentru produsele industriilor cărbunelui şi oţelului, prin
măsuri precum:
- interzicerea taxelor de intrare sau de ieşire ori a taxelor având un efect
echivalent şi a restricţiilor cantitative care afectau circulaţia produselor;
- interzicerea practicilor restrictive ce tindeau la repartizarea sau la exploatarea
pieţelor .- înfiinţarea unor organe comune şi stabilirea mijloacelor de acţiune în vederea
realizării pieţei comune, ridicării nivelului de trai şi creşterii cotei de ocupare a forţei de
muncă (Aceste organe comune au fost: Înalta Autoritate, Comitetul Consultativ, Consiliul
Ministerial Special, Curtea de Justiţie, Adunarea Comună.)
- realizarea unor intervenţii comunitare, spre exemplu, în: programul investiţional sau
în repartizar ea resurselor în caz de „criză majoră”.
II.1.5. Tratatul privind înfiinţarea Comunităţii Economice Europene (CEE),semnat la Roma, la 25 martie 1957, intrat în vigoare la 14 ianuarie 1958
Constituie un „lex generalis comunitar”, prevederile acestuia putând fi folosite şi în
celelalte domenii în lipsă de reglementări concrete. In prezent a fost înglobat în Tratatul
privind Uniunea Europeană (TUE), precum şi în Tratatul privind funcţionarea Uniunii
Europene (TFUE)
Obiectivele acestui tratat au fost:
- crearea unei pieţe comune pentru produse industriale şi agrare;
- promovarea unei dezvoltări armonioase şi echilibrate a activităţilor economice în întreaga
Comunitate;
- asigurarea unei expansiuni economice continue şi echilibrate;
- asigurarea unei stabilităţi economice mărite;
- creşterea nivelului de trai şi a calităţii vieţii;
- crearea unor relaţii noi de solidaritate între statele membre.
Acţiunile, activităţile avute în vedere pentru realizarea obiectivelor de mai sus, au fost:
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
24/130
26
- eliminarea în relaţiile dintre statele membre a taxelor vamale la importuri şi exporturi de
bunuri, pr ecum şi stabilirea unor tarife vamale şi a unei politici comune în relaţiile cu terţe
state;
- asigurarea la nivelul statelor membre a liberei circulaţii a mărfurilor, persoanelor, serviciilor
şi capitalurilor;
- adoptarea unei politici comune în domeniul agriculturii, transporturilor, concurenţei
comerciale;
- armonizarea legislaţiilor naţionale ale statelor membre ale CEE, în vederea funcţionării
optime a pieţei comune;
- crearea unei Bănci Europene de Investiţii.
II.1.6. Tratatul privind înfiinţarea EURATOM, semnat la Roma, la 25 martie 1957,
intrat în vigoare la 14 ianuarie 1958
Este în vigoare şi în prezent.
A stabilit ca si obiective:
- crearea unei pieţe comune nucleare, realizată la 1 ianuarie 1959 ;
- asigurarea unei aprovizionări judicioase cu minereuri, materii prime şi materiale fisionabile
speciale;
- controlul investiţiilor în domeniu şi înfiinţarea unor întreprinderi comune, cu personalitate
juridică comunitară; - promovarea cercetărilor şi difuzarea cunoştinţelor de specialitate
- asigurarea protecţiei sănătăţii
- exercitarea unui control de securitate.
II.1.7. Convenţia privind organele comune ale CE, semnată la Roma, la 25 martie 1957
(cunoscută şi sub denumirea Convenţia relativă la unele instituţii comune Comunităţilor
Europene)
Prin aceasta conventie cele 6 state membre (Franţa, Germania, Italia, Olanda, Belgia,
Luxemburg) au stabilit ca la nivelul celor trei Comunităţi să existe un Parlament şi o Curte de
Justiţie.
II.1.8. Protocolul asupra Statutului Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene, semnat la
Bruxelles, la 17 aprilie 1957
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
25/130
27
Acest protocol reprezintă legea de organizare judecătorească comunitară ce
reglementează statutul judecătorilor şi al avocaţilor generali, organizarea Curţii, principiile de
bază ale procedurii şi statutul Tribunalului de Primă Instanţă (acesta din urmă din 1988).
Intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa a unificat cele trei statute speciale pentru
Curtea de Justiţie Europeană (CJE), pentru că odată cu acesta a intrat în vigoare noul Statut alCJE.
In prezent acest statut este parte a Tratatului de la Lisabona, fiind adoptat sub forma
Protocolului nr.3 privind Statutul Curţii de Justiţie.
II.1.9. Tratatul de fuziune din 8 aprilie 1965, semnat la Bruxelles
In virtutea prevederilor acestuia:
- Consiliul CE sau Consiliul Ministerial a preluat atribuţiile Consiliilor Ministeriale ale CEE şi EURATOM şi ale Consiliului Ministerial Special al CECO;
- Comisia CE a preluat atribuţiile Comisiei CEE şi EURATOM, precum şi pe cele ale Înaltei
Autorităţi a CECO;
- s-a adoptat un statut unic pentru funcţionarii europeni.
II.1.10. Protocolul privind privilegiile şi imunităţile acordate CE din 8 aprilie 1965,
semnat la Bruxelles
In vederea realizării obiectivelor, CE a stabilit că statele membre să beneficieze de o
serie de privilegii şi imunităţi, precum:
- inviolabilitatea spaţiilor, sediilor CE;
- inviolabilitatea secretului arhivelor;
- executarea bunurilor CE doar cu aprobarea acesteia;
- scutirea de la plata impozitelor directe a bunurilor, veniturilor şi obiectelor de valoare
comunitară;
- dreptul la libera circulaţie a informaţiilor ;
- imunitate de jurisdicţie pentru acţiunile şi declaraţiile făcute de funcţionarii europeni în
timpul exercitării atribuţiilor .
Este în vigoare şi în prezent, conform prevederilor TFUE.
II.1.11. Tratatul privind modificarea unor prevederi bugetare ale Tratatului privind
înfiinţarea CE şi ale Tratatului de fuziune din 22 aprilie 1970
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
26/130
28
R enunţând la atribute din propria suveranitate, statele au conferit Comunităţilor o
anumită autonomie financiară prin conferirea dreptului exclusiv de a percepe taxe şi impozite,
respectiv de repartizare a veniturilor astfel obţinute
Sursele de finanţare ale UE, în prezent, sunt:
- suprataxe agrare percepute la graniţele externe pentru egalizarea preţului străin cu celcomunitar;
- taxele vamale aplicabile importului din state terţe;
- o parte de 0,5% din TVA încasată de statele membre;
- cotizaţiile statelor membre în funcţie de PIB;
- alte surse.
II.1.12. Actul Unic European, semnat la Luxemburg şi Haga, la 17 şi 28 februarie 1986,
intrat în vigoare la 1 iulie 1987
Actul Unic European a adus o revizuirea generală a dreptului comunitar originar .
A extins cooperarea dintre statele membre asupra domeniului politic.
Unele dintre modificările semnificative aduse de acest tratat sunt, spre exemplu:
- fixarea obiectivului pentru CE de realizare a unei pieţe interne până în 1992 (piaţa internă
presupune liberalizarea totală, anume eliminarea tuturor barierelor şi ale celor nevamale peste
eliminarea taxelor vamale şi a restricţiilor cantitative);
- consacrarea juridică a Consiliului European;- introducerea procedurii legislative a cooperării între Parlament şi Consiliu;
- dobândirea de către Parlament a dreptului de codecizie la aprobarea aderărilor şi asocierilor
cu state terţe;
- reglementarea adoptării unor decizii în cadrul Consiliului Ministerial cu majoritate
calificată;
- punerea bazelor necesare înfiinţării Tribunalului de Primă Instanţă;
- identificarea unor noi domenii de cooperare supranaţională: politica socială, cercetarea,
dezvoltarea tehnologică, mediu, cooperarea în politica economică şi monetară.
II.1.13. Tratatul privind Uniunea Europeană, semnat la Maastricht, la 7 februarie 1992,
intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993 (TUE)
Tratatul privind Uniunea Europeana, semnat la Maastricht, a transformat UE într-o
formă de cooperare interguvernamentală care avea la bază:
- Comunităţile Europene;
- politica externă şi de securitate comună;
- cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne.
O biectivele pe care UE şi le-a propus, prin acest tratat, au fost:
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
27/130
29
- promovarea unui progres economic şi social echilibrat şi durabil, inclusiv prin crearea
monedei unice;
- afirmarea identităţii proprii pe scena internaţională prin implementarea unei po litici externe
şi de securitate comună, precum şi a unei politici de apărare comună, prin:
- ocrotirea valorilor comunitare şi a independenţei UE;- întărirea securităţii statelor membre, precum şi a celei internaţionale;
- promovarea cooperării internaţionale;
- dezvoltarea şi consolidarea democraţiei şi a statului de drept ;
- respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
UE este reprezentată în acest domeniu de preşedinţia Consiliului, sub autoritatea politică a
Consiliului European, prin folosirea troicii europene (În prezent aceasta este formată din
Preşedintele Consiliului Eur opean, Secretarul general al Consiliului European, în calitate de
Înalt Reprezentant pentru Politică Externă şi Securitate Comună, şi reprezentantul statuluimembru care urmează să deţină preşedinţia). Consiliul, de comun acord, cu instituţiile Uniunii
Europene Occidentale, adoptă măsurile practice necesare. Preşedinţia Consiliului European
consultă Parlamentul cu privire la aspectele principale şi a opţiunilor fundamentale în
domeniul politicii externe şi de securitate comună (PESC), luând în c onsiderare punctele de
vedere exprimate de acesta.
- întărirea protecţiei drepturilor şi intereselor cetăţenilor statelor membre prin instituirea unei
cetăţenii a UE;
- dezvoltarea cooperării în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, în cadrul căreia un accentdeosebit a f ost pus pe libera circulaţie a persoanelor, motiv pentru care un interes sporit a fost
arătat faţă de problematici specifice precum: politica privind azilul, reguli privind trecerea
frontierelor, politica privind imigraţia şi politica privind cetăţenii statelor terţe, cooper area
judiciară civilă, penală, vamală şi poliţienească, lupta împotriva toxicomaniei, fraudei.
Nedispunând de personalitate juridică asemănătoare cu cea a Comunităţilor Europene sau a
statelor membre, Uniunea, sub imperiul acestui tratat, nu a avut la dispoziţie pentru a
soluţiona problemele anterior expuse, decât un sistem rudimentar de organe. Creatorii
Tratatului de la Maastricht au fost conştienţi, astfel, încă de la bun început, de necesitatea
revizuirii acestui tratat.
- menţinerea integrală, dar şi dezvoltarea acquis-ului comunitar.
II.1.14. Tratatul de la Amsterdam privind completarea Tratatului privind UE din 17
iulie 1997, intrat în vigoare la 1 mai 1999
Principalele modificări aduse de acest Tratat au fost următoarele:
1. Libertatea, securitatea şi dreptul au primit o nouă dimensiune, fiind reconfigurată protecţia
drepturilor fundamentale ale omului şi protecţia împotriva discriminării. S-a prevăzută că
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
28/130
30
nerespectarea de către statele membre a drepturilor fundamentale, poate atrage aplicarea de
sancţiuni, una dintre cele mai grave fiind suspendarea temporară a exercitării unor drepturi
izvorâte din dreptul originar, precum suspendarea dreptului de vot din Consiliu.
2. S-a demarat un proces de construire treptată a unui spaţiu al dreptăţii, libertăţii şi securităţii,
prin trecerea unei părţi a Pilonului III – Cooperarea în domeniul justiţiei şi al afacerilorinterne, din Tratatul de la Maastricht (Tratatul UE) în Tratatul Comunităţii Europene. Acest
proces de transfer a impus şi întărirea restului Pilonului III, a cărui denumire a şi fost
schimbată cu această ocazie în Cooperarea judiciară şi de poliţie în materie penală, prin
întărirea cooperării între organele de justiţie, de poliţie, vamale şi a altor organe şi instituţii
abilitate în acest domeniu, precum şi prin acordarea de atribuţii operative pentru Europol. De
asemenea sistemul Schengen a fost introdus în dreptul originar, prin preluarea de către
Tratatul de la Amsterdam.
3. S-au avut în vedere şi domenii care afectau: - direct cetăţenii unionali, domenii precum: crearea de locuri de muncă, politica socială,
mediul înconjurător, protecţia consumatorului, sănătatea;
- indirect cetăţenii unionali, domenii precum: aplicarea principiului subsidiarităţii, printr -un
protocol destinat exclusiv acestui principiu s-au precizat criteriile de aplicare
S-a prevăzut dreptul cetăţenilor la folosirea limbilor oficiale ale tratatelor şi la a primi
răspunsuri la petiţie în aceeaşi limbă.
S-a pus accent pe transparenţă, facilitându-se cetăţenilor accesul la documentele şi
bazele de date ale Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei. 4. Cât priveşte politica externă s-a îmbrăţişat ideea transformării acesteia într -una eficientă şi
coerentă, în special prin dezvoltarea mijloacelor şi structura unei politici externe comune. În
acest sens s-au decis aspecte precum:
- întărirea rolului Consiliului European pentru a putea elabora şi adopta strategii commune;
- Consiliul de Miniştri putea decide, pe baza strategiilor comune, prin majoritate calificată;
- s-a introdus conceptul de „abţinere constructivă” potrivit căruia abţinerea de la vot a unui
stat membru nu este echivalentă cu un vot împotrivă, iar statul care a votat astfel nu poate fi
obligat a executa hotărârea, dar nici nu poate împiedica statele care au votat pentru a o
executa;
- statele membre şi-au păstrat un drept de veto ce putea fi exercitat pentru motive importante
care privesc politica naţională proprie;
- s-a recunoscut UE o personalitate juridică restrânsă, specializată pentru că i s -a permis a
încheia acorduri cu state sau organizaţii internaţionale.
5. Cât priveşte politica de securitate comună:
- Secretarul general, ce va îndeplini rolul de Reprezentant Înalt, va sprijini preşedinţia
Consiliului în cadrul politicii de securitate comună;
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
29/130
31
- UE va prelua „sarcinile Petersberg (prin această Declaraţie, miniştrii Uniunii Occidentale au
subliniat importanţa UEO şi NATO pentru securitatea Europei şi necesitatea aderării la UEO
a celorlalte state comunitare”) cât priveşte acţiunile umanitare şi cele de salvare şi menţinere
a păcii;
- s-a avut în vedere şi dezvoltarea unei cooperări în domeniul politicii de înarmare. 6. Cât priveşte relaţiile economice internaţionale:
- i s-a acordat posibilitatea Consiliului ca, prin decizii luate în unanimitate, să adopte măsuri
privind extinderea mecanismelor valabile pentru politica comercială comună, precum şi
negocierea şi încheierea unor acorduri internaţionale privind serviciile şi drepturile de
proprietate intelectuală
7. Referitor la reformarea instituţională, s-a avut în vedere:
- modificarea în timp a componenţei Comisiei astfel ca, în timp şi în anumite condiţii, statele
care trimiteau câte doi reprezentanţi (Franţa, Germania, Italia, Anglia şi Spania) să trimitădoar unul, iar la momentul la care componenţa acestuia va depăşi 20 de membri, statele să se
reunească pentru a revizui tratatele sub aspectul compoziţiei, a modului de lucru şi a
procedurii instituţiilor comunitare;
- simplificarea procedurilor de codecizie;
- scăderea numărului procedurilor de legiferare;
- extinderea codeciziilor cu Parlamentul European;
- extinderea votului cu majoritate calificată în cadrul Consiliului;
- reglementarea raporturilor cu parlamentele naţionale.8. S-a pus un accent şi pe cooperarea intensificată în cadrul grupurilor de state membre care
vor să progreseze în domeniul integrării mai repede ca celelalte (proces cunoscut şi sub
denumirea de „Europa cu mai multe viteze”).
9. Deşi nu s-a reuşit simplificarea, unificarea şi codificarea tratatelor de bază, Tratatul de la
Amster dam a reuşit a trece mai multe domenii ce ţineau de Pilonul II şi Pilonul III, în Pilonul
I, acestea fiind trecute din sfera cooperării în cea a integrării juridice.
II.1.15. Tratatul de la Nisa privind modificarea Tratatului Uniunii Europene, a
tratatelor de înfiinţare a Comunităţilor Europene, respectiv a unor acte normative
conexe celor sus-arătate, din 26 februarie 2001, intrat în vigoare la 1 februarie 2003
Adoptarea acestui tratat a fost determinată de extinderea UE la 21 de state membre
ceea ce a impus modificarea prevederilor tratatelor privind componenţa şi modul de
funcţionarea a Comisiei şi ponderea voturilor din Consiliul UE, dar s-a şi construit cadrul
necesar pentru crearea „capacităţii de lărgire”
Aspectele de noutate aduse de acest tratat au fost:
- introducerea unei ponderi a voturilor în cadrul Consiliului UE ţinându -se cont de:
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
30/130
32
a) mărimea populaţiei unei ţări;
b) principiul potrivit cărui UE este formată din state care nu au renunţat în
totalitate la drepturile suverane.
- s-a permis Comisiei ca, printr-o clauză rendez-vous, să-i coreleze mărimea şi componenţa în
funcţie de cerinţele ce se vor ivi;- s-au reformat prevederile cu privire la Curtea de Justiţie Europeană (CJE) şi la Tribunalul de
Primă Instanţă având în vedere creşterea volumului de activitate a acestora;
- cooperarea intensivă a fost „transformată” pentru a prelua rolul de „motor al integrării”.
- aplicarea de sancţiuni statelor se va putea face doar cu respectarea principiilor statului de
drept;
- s-a extins votul majoritar la încă 28 de domenii;
- adoptarea unei poziţii comune privind extinderea, inclusiv cu privire la extinderea număr ului
de voturi din Consiliu şi a numărului de membri în Parlament.Modificările aduse Tratatului Uniunii Europene (TUE) au fost:
- introducerea unui sistem de avertizare timpurie, prin modificarea art.7 TUE, în cazul în care
ar exista pericolul ca un stat să încalce prevederile art.6 TUE, caz în care decizia aparţine
Consiliului EU împreună cu Parlamentul European, CJE putând decide exclusiv asupra
respectării procedurii. Sancţiunea aplicabilă în acest caz este suspendarea dreptului de vot al
statului vizat.
- politica externă şi de securitate comună va cuprinde toate problemele referitoare la
securitatea UE, inclusiv stabilirea progresivă a unei politici de apărare comună, scop în careComitetul politic existent s-a transformat în Comitetul polit ic şi de securitate, aflat sub
supravegherea Consiliului UE şi cu atribuţii de control politic şi coordonare strategică în
gestionarea crizelor.
- întărirea rolului Eurojust (Oficiul European pentru Cooperare în Justiţie) prin:
- cooperarea în procedurile judecătoreşti şi executarea hotărârilor
judecătoreşti;
- facilitarea extrădărilor între statele member;
- evitarea conflictelor de competenţă;
- participarea la cercetările în cazul infracţiunilor transfrontaliere grave;
- facilitarea cooperării cu Europol, OLAF (Unitatea Europeană de
Luptă Antifraudă) şi Reţeaua Judiciară Europeană.
Modificări aduse Tratatului instituind Comunitatea Europeană au fost:
- acestea au presupus reformarea fiecărui organ comunitar astfel:
- Consiliul UE:
- s-a acceptat introducerea modului de votare cu majoritate triplu calificată care ţine
seama şi de mărimea populaţiei din statele membre. Conform acestui mod de votare, trebuie
întrunită nu numai majoritatea voturilor exercitate de reprezentanţii unui anumit număr de
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
31/130
33
state membre, ci aceste voturi trebuie să vină de la reprezentanţii acelor state membre a căror
populaţie reprezintă majoritate la nivelul populaţiei UE. Acest „veto demografic” presupune,
aşadar, adoptarea actelor normative comunitare cu un vot care reprezintă cel puţin 62% din
populaţia UE.
- dacă după Tratatul de la Amsterdam numărul aproximativ al domeniilor în care sevota cu unanimitate era de 70, numărul acestora va scădea după Tratatul de la Nisa, votul cu
majoritate calificată fiind extins inclusiv la domenii precum:
- măsurile împotriva discriminării (art.13)
- reguli generale privind libera circulaţie a cetăţenilor unionali (art.18)
- cooperării judiciare în materie civilă (art.65, art.67)
- numirii preşedintelui şi a membrilor Comisiei (art .214)
- votul cu unanimitate, la solicitarea statelor mari, a fost menţinut, însă, în domenii
precum:- politica de vize şi imigrarea
- impozitele şi securitatea socială
- comerţul cu servicii culturale şi audiovizuale
- in cadrul acestui Consiliu, România are, în prezent, 14 membri
- Parlamentul European
- s-a încercat corectarea, dacă nu chiar demolarea „deficitului democratic” de la
nivelul acestei instituţii prin reîmpărţirea locurilor de parlamentari astfel încât:
- să se realizeze o reprezentare proporţională - să se extindă competenţele legislative ale Parlamentului
- numărul parlamentarilor este de 732, România având 33 de mandate parlamentare
- Comisia Europeană
- la momentul depăşirii a 27 de membri, s-a convenit ca autoritatea care va stabili, cu
unanimitate de voturi, numărul membrilor Comisiei să fie Consiliul, numărul membrilor
urmând a fi oricum sub 27, numir ea făcându-se, în principiu, prin rotaţie
- comisarii s-a stabilit ca urmau a fi desemnaţii de şefii de state şi de guverne reuniţi în
cadrul Consiliului UE, cu majoritate calificată, cu aprobarea Parlamentului European
- a fost crescut rolul de conducător al preşedintelui Comisiei Europene
- Curtea de Justiţie Europeană (CJE) şi Tribunalul de Primă Instanţă (TPI)
- a fost recunoscut rolul de asigurare a respectării dreptului în interpretarea şi
aplicarea tratatului prezent, atât CJE cât şi TPI, evident în limita competenţelor acestora,
confirmându-se, astfel, existenţa unui veritabil sistem jurisdicţional
- TPI îi sunt subordonate Camere de Judecată care vor exercita competenţe
jurisdicţionale în domenii special reglementate prin tratat
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
32/130
34
- componenţa CJE a rămas neschimbat, fiecare stat având dreptul de a trimite un
judecător, dar pe lângă completele de 3 sau 5 judecători sau introdus şi cele de 11 judecători,
pentru a reduce încărcătura instanţei
- căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate de Camerele de Judecată vor fi
judecate de TPI- hotărârile date în judecarea căilor de atac de către TPI vor fi controlate de CJE doar
în acele cazuri în care există un pericol întemeiat că unitatea sau coerenţa dreptului comunitar
va fi afectată
- TPI a primit şi dreptul de a soluţiona, în anumite domenii ce sunt stabilite prin
Statutul CJE, acţiuni preliminare, hotărârile acestuia putând fi controlate de CJE doar dacă
coerenţa şi unitatea dreptului comunitar sunt periclitate. Acţiunea preliminară este o acţiune
de drept comunitar prin care o instanţă naţională din statele membre ale Comunităţilor poate
sau este obligată să solicite CJE acordarea unui sprijin prin luarea unei decizii privind:- interpretarea tratatelor de înfiinţare
- valabilitatea şi interpretarea actelor normative ale organelor CEE,
Euratom şi ale Băncii Centrale Europene
- interpretarea statutelor instituţiilor fondate de Consiliu, dacă este
permis de prevederile acestora aşa ceva
- validitatea deliberărilor Înaltei Autorităţi şi ale Consiliului, dacă într -
un litigiu pendinte în faţa sa se ridică probleme de interpretare a acestora sau se contestă
validitatea lor şi clarificarea acestei probleme de către CJE ajută la soluţionarea litigiului înfond.
- judecătorii de la Camerele de judecată trebuie să îndeplinească doar condiţiile pentru
ocuparea funcţie de judecător
La nivelul celorlalte organe comunitare, modificările aduse au vizat componenţa
acestor a, anume numărul de membri şi numărul reprezentanţilor naţionali.
Cu acest prilej a fost elaborată şi dată publicităţii în decembrie 2000 şi Carta UE a
drepturilor fundamentale, fiind astfel revigorat şi domeniul respectării drepturilor
fundamentale ale omului.
A fost adoptată şi Declaraţia privind viitorul Uniunii prin care s-a subliniat că prin
acest tratat a fost creat un cadru instituţional capabil să facă faţă aderării de noi state şi că se
doreşte lansarea unei dezbateri publice privind viitorul UE.
Beneficii aduse de adoptarea acestui tratat pot fi amintite:
- fixarea numărului de membri în organele comunitare ţinând cont de şi de statele candidate
- reformarea sistemului jurisdicţional comunitar
- trecerea de noi domenii în sfera votului cu majoritate calificată
- clarificarea mecanismului de cooperare intensive
-
8/18/2019 Drept Uniunii Europene I
33/130
35
Din pacate, este necesar a releva si existenta unor minusuri urmare a adoptării acestui
tratat, anume:
- garantarea confuză a drepturilor fundamentale
- nerealizarea transparenţei vizate
- complicarea procesului legislativ comunitar prin introducerea sistemului de vot ce ţine contde populaţie
- nesimplificarea tratatelor în sensul redactării acestora într -un limbaj obişnuit cetăţeanului
comunitar.
II.1.16. Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunii Europene
top related