curs 4 asistenti - bacili gram negativi refacut
Post on 19-Jan-2016
118 Views
Preview:
TRANSCRIPT
BACILI GRAM NEGATIVI
ESCHERICHIA COLI SALMONELLA SCHGELLA VIBRIONUL HOLERIC
ESCHERICHIA COLI
Fam. Enterobacteriaceae, gen Escherichia, specia E. Coli
TAXONOMIE HABITAT: E.Coli include tulpini saprofite
prezente in microbiota intestinala,tulpini conditionat patogene si tulpini patogene frecvent implicate in patologia infectioasa
CARACTERE MORFOLOGICEBacili Gram negativi, cu polimorfism accentuat, lungime 2-3 microni, nesporulati, necapsulati (exceptie speciile cu atg. K), mobili cu cili peritrichi (unele imobile)
E.coli-Frotiu colorat Gram
Imagine ME
ESCHERICHIA COLI
CARACTERE DE CULTURĂMedii: bulion glucozat, geloză simplă, Istrate Meitert, Levine, Mc Conkey, Drigalski
Mediu bulion glucozat
Mediu DrigalskiFermentarea glucozei cu
gaz
E. COLI – CARACTERE DE CULTURĂ
Mediul geloză simplă
Mediul geloză sânge
Mediul Levine
Mediul Mc Conkey
E.COLI- Caractere de cultura
Geloză EMB (Eozina Metilen Blue)
Mediul MacConkey
ESCHERICHIA COLI
CARACTERE BIOCHIMICE sunt germeni aerobi, facultativ anaerobi fermentează glucoza cu producere de gaz fermentează lactoza şi zaharoza produc indol nu folosesc citratul ca sursă de carbon (Simmons negativ) nu produc urează nu produc hidrogen sulfurat
E.COLI – CARACTERE BIOCHIMICE
Mediul TSI Mediul MIU
Mediul Simmons(citrat)
- +
Galerii API
TSI: G+, L+, Z+, H2S - ; MIU: U-, I+, M+ ; Uree: - ; Simmons: -
ESCHERICHIA COLI
STRUCTURA ANTIGENICĂ
O (somatic) antigens: S-R
variation
H (flagellar) antigens: H-O
variation
K (capsular) antigens
Vi (virulence) antigens
E. COLI Virulenţă
Adezine: Numite şi factori de colonizare Pili sau fimbrii Factori ne-fimbriali: intimina Există 21 tipuri de adezine Anticorpii anti-adezine pot preveni colonizarea
Capsula Enterochelina – permite legarea fierului Proteine ale membranei implicate în ataşare şi iniţierea endocitozei
Toxinogeneză: Toxina de tip ST – produsă de EAggEC – cauzează diareea apoasă. Hemolysins – lizează hematiile şi leucocitele prevenind fagocitoza Endotoxina
Există serotipuri patogene: ETEC - E. coli EnteroToxigen EIEC - E. coli EnteroInvaziv EPEC - E. coli EnteroPatogen EHEC - E. coli EnteroHemoragic EAggEC – E. coli EnteroAgregant DAEC – E. coli Difuz Aderent
ESCHERICHIA COLI - PATOGENIETipuri patogene de E. coli
ESCHERICHIA COLI
ASPECTE CLINICE1. Infecţii enterale (cauzate de serotipurile patogene
ETEC, EIEC, EPEC, EHEC, EAggEC): diareea malignă a nou născutului, boala diareică de tip dizenteriform, enterocolitele adulţilor (diareea turiştilor).
2. Infecţii ale tractului urinar (ITU): cistite, pielonefrite3. Infecţii genitale4. Infecţii respiratorii5. Septicemii cu punct de plecare intestinal6. Peritonite7. Meningite neonatale
E. coli - mecanism de actiune al enterotoxinei LT
14
ESCHERICHIA COLI - Epidemiologie
E. COLI – INFECTII DE TRACT URINAR
E. coli, serotipurile uropatogene, reprezintă principala cauză de infectii de tract urinar care pot evolua spre cistită acută şi pielonefrite.
E.COLI – PROFILAXIE - TRATAMENT
Profilaxie: Nespecifică: Specifică: este în curs de testare un vaccin cu receptori
pentru fier (proteine chelatoare de fier) care stimulează producţia de anticorpi ce vor împiedica legarea fierului de către bacterii. Se poate efectua vaccinare cu autovaccin.
Tratament: E. coli este de regulă sensibil la o varietate de agenţi
antimicrobieni, însă se înregistrează şi tulpini rezistente. Din acest motiv este esenţială efectuarea antibiogramei. Tratamentul pacienţilor cu infecţii produse de E. coli
enterohemoragic nu este recomandat, deoarece prin liza bacteriilor se poate elibera enterotoxine Shiga-like şi declanşa sindrom hemolitic uremic cu insuficienţă renală acută.
Terapia cu bacteriofagi anti-Escherichia coli.
SHIGELLA
TAXONOMIEFam. Enterobacteriaceae, gen Shigella,
specii S. dysenteriae (shigae), S. flexneri, S. boydii, S. sonnei
CARACTERE MORFOLOGICEBacili Gram negativi, imobili, lungime 1-3 microni, nesporulati, necapsulati
SHIGELLA
STRUCTURA ANTIGENICĂ• Antigenul glucido-lipido-
polipeptidic (endotoxina termostabilă) = atg. O
• Unele tulpini posedă antigenul de înveliş K
• Pe baza structurii antigenice se împart în 4 subgrupuri: A, B, C, D
SHIGELLA – CARACTERE DE CULTURĂ
SHIGELLA – CARACTERE DE CULTURĂ
Mediul MacConkey
Mediul geloză XLD (xiloză,
lisină, dezoxicolat)
Mediul S-S
Mediul geloză cu roşu de
Congo
Mediul geloză Luria
SHIGELLA – CARACTERE BIOCHIMICE
sunt germeni aerobi, facultativ anaerobi fermentează glucoza făra gaz nu fermentează lactoza (excepţie Sh. sonnei) nu folosesc citratul ca sursă de carbon (Simmons
negativ) nu produc urează reduc nitraţii la nitriţi nu produc hidrogen sulfurat
Mediu TSI (G+, L-, Z-,
H2S-)
Mediu MIU(M-, U-, I+/-)
Mediu Simmons
SHIGELLA – CARACTERE BIOCHIMICE
Ureaza- tsi
SHIGELLA - PATOGENIE
CARACTERE DE PATOGENITATE• Factori de aderenţă – adezine• Proteinele ics A,B (Intercellular spread)• proteinele ipa B, C, D – induc endocitarea bacteriei
intracitoplasmatic• Antigenul somatic O (endotoxina)• Exotoxina produsă de S. dysenteriae, eliberată
prin bacterioliză, cu efect citotoxic asupra endoteliului capilar şi efect neurotoxic. Exotoxina se evidenţiază in vivo prin testul Sereny
• S. flexnerii, serovarul 2a, elaborează colicine cu rol în autoselectare şi colonizare intestinală
SHIGELLA – ASPECTE CLINICE
ASPECTE CLINICE1. Dizenteria acută bacilară cu transmitere fecal – orală. Este o toxiinfecţie care debutează brusc, după câteva zile de incubaţie. Se manifestă prin scaune numeroase, moi şi muco-sanghinolente, însoţite de colici abdominale şi tenesme rectale. Starea generală se alterează, putând apărea şi tulburări hemodinamice (lipotimie, colaps). Uneori, prin pierdere de apă şi electroliţi, se produce o acumulare de produşi azotaţi neproteici (azotemie extrarenală). Se descriu şi forme de dizenterie în care scaunele muco-sanghinolente lipsesc, boala manifestându-se prin scaune diareice, fără sânge. La copii, simptomele sunt mai grave, apărând febra, vărsăturile abundente, cu stare de delir.
SHIGELLA – ASPECTE CLINICE
2. Dizenteria cronică.Apare ca urmare a unei dizenterii acute insuficient tratate sau printr-o infecţie cu o tulpină de Shigella rezistentă la chimioterapie. Clinic, boala se poate manifesta cu semne necaracteristice de enterocolită sau pot exista purtători “aparent” sănătoşi, diagnosticaţi doar cu ajutorul coproculturilor pozitive pentru Shigella.
SHIGELLA – EPIDEMIOLOGIE-PROFILAXIE Dizenteria bacilară este o boală digestivă infecţioasă. Sursa de infecţie este reprezentată de omul bolnav de dizenterie
acută sau cronică. Poarta de intrare este digestivă, infecţia făcându-se prin
consumarea alimentelor contaminate, mâini murdare, obiecte infectate (“boala mâinilor murdare”). Contagiunea hidrică este mai frecventă vara, muştele având un rol însemnat în vehicularea Shigellelor.
Cauzele favorizante ale bolii sunt reprezentate de: infecţii intercurente, alte boli digestive, efort, oboseală etc. Boala apare la orice vârsă, dar este mai frecventă la copiii sub 5 ani. La noi în ţară predomină: Sh. flexneri 2a şi S.sonnei (stabilite prin lizotipare).
Profilaxia generală prevede: depistarea şi tratarea cazurilor; controlul foştilor bolnavi prin cel puţin 3 coproculturi, dezinfectarea obiectelor contaminate de bolnavi, igienă alimentară riguroasă, dezmuştizare, educaţia sanitară. Profilaxia specifică se bazează pe aplicarea vaccinului viu T32 preparat cu o tulpină de Sh. flexneri 2a nevirulentă, cu administrare per orală.
SHIGELLA – TRATAMENT
• Tratament antibacterian: • Se folosesc sulfamide, streptomicină, tetraciclină,
ampicilină, cloramfenicol.• Tulpinile rezistente sunt din ce în ce mai
frecvente, fiind necesară efectuarea antibiogramei • Regim igieno-dietetic.
SALMONELLA
TAXONOMIEFam. Enterobacteriaceae gen Salmonella specii
S. enterica, cu subspeciile S. enterica, S. salamae, S. arizonae, S. diarizonae, S. houtenae, S. indicaS. bongori
serovaruri: S. typhi, S. paratyphi, S. enteritidis, S. typhimurium
SALMONELLA
CARACTERE MORFOLOGICEBacili Gram negativi, mobili, lungime 2-4 microni, cili peritrichi, nesporulati, necapsulati
CARACTERE DE CULTURĂMedii: Istrate Meitert, Drigalski, Mc Conkey, S-S (Salmonella-Shigella) , selenit acid de sodiu, Wilson-Blair
SALMONELLA - MORFOLOGIE
SALMONELLA
STRUCTURA ANTIGENICĂ• Antigenul glucido-lipido-
polipeptidic (endotoxina termostabilă) = atg. O
• Antigenul flagelar H• Unele tulpini posedă antigenul de
înveliş Vi• Antigenul “M”, asemănător cu Vi,
prezent la tulpinile mucoide
SALMONELLA-IDENTIFICARE SEROLOGICA
SCHEMA KAUFFMANN-WHITE
Clasificarea taxonomică a salmonelelor după schema Kauffmann-White
SALMONELLA – CARACTERE DE CULTURĂ
Mediul Hectoen enteric agar
Mediul Mac Conkey Mediul CLED(Cystine-Lactose-
Electrolyte Deficient)
Mediul MLCB agar(mannitol lysine crystal violet brilliant green)
Mediul Istrate Meitert
Mediul Drigalski
SALMONELLA – CARACTERE DE CULTURĂ ŞI BIOCHIMICE
Mediul S-S
Mediul geloză lactozată
Mediul TSI
TSI: G+, L-, Z- , H2S+SIM: H2S+, I-, M+ Uree: - Simmons: +
SALMONELLA
CARACTERE BIOCHIMICE fermentează glucoza cu gaz nu fermentează lactoza şi zaharoza folosesc citratul ca sursă de carbon în
majoritate nu produc urează, indol, fenil-alanin
dezaminază decarboxilează lizina unele serovaruri produc hidrogen
sulfurat
SALMONELLA – CARACTERE BIOCHIMICE
Testul SerovaruriTyphi Paratyphi Choleraesuis Gallinaru
mPullorum Celelalte
serovaruriProducere de gaz din glucoză
- + + - + +
Folosirea citratului ca sursă de carbon (Simmons)
- - d + - +
Producere de H2S
(48 ore)
- - - - +
Producere de lizin- decarboxilază
+ - + + + +
Producere de ornitin decarboxilază
- + + - + +
Mobilitate + + + - - +
SALMONELLA - EPIDEMIOLOGIE
Transmitere pe cale digestivă odată cu alimentele (carne, lapte, ouă, apă) datorită condiţiilor precare igieno-sanitare sau igieno-veterinare privind pregătirea acestora.
Apa potabilă poate fi contaminată direct de om sau de animalele bolnave sau de apele reziduale insuficient purificate. Un rol important îl au şi vectorii (muştele, rozătoarele).
Factori favorizanţi: intensificarea comerţului, turismului şi al călătorilor la mari distanţe,
migraţiile populaţionale, industrializarea alimentaţiei şi a creşterii animalelor de consum (porci,
păsări) în mari colectivităţi consumatoare de hrană cu adaosuri proteice deseori contaminate (făină furajeră de carne, oase, sânge),
alimentaţia colectivă (cantine), deficienţe de igienă comunală alimentară, vârstele extreme (copii, bătrâni), hipoaciditatea sau anaciditatea gastrică, dereglări la nivelul microbiocenozei intestinale în urma tratamentelor cu
antibiotice, diminuarea concentraţiei de IgAs etc.
SALMONELLA – ASPECTE CLINICE
1) Salmoneloze sistemice (febrele enterice), reprezentate de febra tifoidă şi febrele paratifoide.
Se declanşează odată cu pătrunderea pe cale digestivă a salmonelelor. De la nivelul intestinului, penetrează mucoasa intestinală, trecând în submucoasă. Ajungând în formaţiunile limfoide (ganglioni mezenterici, plăci Payer), se produce o multiplicare intensă, după care trec în canalul toracic, în sânge, declanşând bacteriemia. La nivelul intestinului se produc modificări de permeabilitate şi leziuni ulcerative ale plăcilor Peyer. O parte din bacilii distruşi de sistemul reticulo-histiocitar, eliberează endotoxine cu efecte: neurotrop, piretogen, leucopenizant.
Simptomatologia clinică este următoarea: febră 40°C stare tifică, datorată neutropismului endotoxinei constipaţie, meteorism abdominal splenomegalie pete lenticulare pe tegumente angina Dugnet leucopenie cu neutropenie
Salmonelele sunt eliminate prin: bilă, materii fecale, urină. Dintre complicaţiile care pot apărea: peritonita, tulburările funcţionale: hepatice, pulmonare, renale.
SALMONELLA – ASPECTE CLINICE
2) Salmoneloze enterice (salmoneloze “minore”) Reprezintă forma comună endemo-epidemică a sindromului diareic
bacterian. Gastro-enterita acută se manifestă prin: diaree, vărsături, febră 38-40oC, colici. Simptomele apar la 6-48 ore de la prânzul infectant şi sunt mai accentuate la bătrâni şi sugari.
Toxiinfecţiile alimentare apar prin ingestia unui aliment bogat în salmonele. Se manifestă clinic prin:
sindrom digestiv – diaree apoasă sindrom cardio-vascular – insuficienţă circulatorie sindrom urinar – oligurie cu sediment urinar patologic. Sunt implicate în etiologie: S. agona, S. panam, S. Heidelbery, S.
typhimurium.
3) Septicemiile salmonelozice sunt de fapt complicaţii ale formelor enterice, generalizate pe fondul unei agresiuni puternice la organisme imunodeficiente (copii, vârstnici, boli cronice, boli maligne, tratamente imunosupresive, infecţia cu HIV etc.), care înregistrează o rată înaltă de mortalitate. Se pot produce localizări secundare cu manifestări: bronho-pulmonare, cardio-vasculare, genito-urinare, articulare etc. Sunt implicate în etiologie: S. choleraesuis, S. typhimurium, S. enteritidis.
SALMONELLA – EPIDEMIOLOGIE-PROFILAXIE Salmonelele se transmit pe cale digestivă odată cu apa şi alimentele
contaminate (ouă de raţă, creme, frişcă, conserve, mezeluri, brânzeturi fermentate, zarzavaturi stropite cu apă poluată cu fecale, fructe nespălate, apă potabilă poluată cu rezuduuri umane sau animale care conţin salmonelle). O altă sursă de contaminare este reprezentată de purtătorii “aparent sănătoşi”, majoritatea foşti bolnavi de infecţie cu salmonella, dar nesterilizaţi din punct de vedere bacteriologic.
Profilaxia generală (nespecifică) se referă la: depistarea bolnavilor şi a purtătorilor de Salmonella, izolarea şi tratarea lor
corectă până la vindecare bacteriologică (3 coproculturi negative, consecutive); construirea de instalaţii sanitare corespunzătoare; controlul periodic bacteriologic al apei potabile şi industriale conform legislaţiei
sanitare; prepararea adecvată a alimentelor, pasteurizarea laptelui; măsuri de igienă individuală şi colectivă; controlul bacteriologic al rezervorului animal de carne (vite, porci etc.). Profilaxia specifică Se realizează prin vaccinarea anti-tifoparatifică (TAB) cu vaccin corpuscular
inactivat, administrat parenteral. Se preconizează vaccinarea per orală cu vaccin viu atenuat care să stimuleze producerea locală de IgAs specifice şi eficiente.
SALMONELLA- EPIDEMIOLOGIE
SALMONELLA-TRATAMENT Tratamentul corect al salmonelozelor se face conform
rezultatelor antibiogramei, în doze suficiente şi cu control bacteriologic (3 coproculturi negative succesive).
Medicamente eficiente sunt: gentamicina, neomicina, nitrofurantoinul, septrinul.
Există tulpini de salmonelle rezistente la unele antibiotice/chimioterapice, datorită mutaţiilor genetice, prin selecţie de mutante rezistente şi prin transfer de factor “R”.
VIBRIONUL HOLERIC
Ordinul: Vibrionales Familia: Vibrionaceae Genul: Vibrio Specia: Vibrio cholerae (Vibrio comma) Biovaruri: Cholerae şi El Tor 3 serovaruri Ogawa, Inaba, Hikojima
HABITATApă – ape dulci (tranzitoriu), ape marine sau estmarine în simbioză cu vertebratele şi nevertebratele acestor ecosisteme
Se găsesc în unii crabi comestibili (Vibrio El Tor, toxigen)
VIBRIONUL HOLERIC
Specii din genul Vibrio implicate în patologia umană
VIBRIO CHOLERAE – Morfologie
Germeni incurbați cu formă de virgulă, lungime 2-3 mm, Gram negativi, mobili, prezintă un cil polar, nesporulaţi, necapsulaţi.
Vibrion holericschemă
Frotiu colorat Gram
Vibrion holericImagine ME
VIBRIO CHOLERAE – Caractere de Cultură
Mediul lichid apă peptonată alcalină: tulbură uniform mediul cu văl
Mediul TCBS (thiosulfate/citrate/bile salt/sucrose agar): colonii galbene datorită fermentării zaharozei, fără hidrogen sulfurat
Mediul BSA (bile/salt/agar): colonii incolore , hipertransparente (”picături de rouă”) cu halou specific opac
Mediul Mac Conkey: colonii lactozo-negative
Mediul geloză sânge: colonii beta-hemolitice
VIBRIO CHOLERAE – Caractere de Cultură
Mediu TCBS(Tiosulfat Citrat Bilă Sare
Sucroză
Geloză sânge
VIBRIO CHOLERAE Caractere Biochimice
Sunt germeni aerobi, facultativ anaerobi
Prezintă catalază și oxidază
Fermentează glucoza, zaharoza, fructoza, galactoza
Nu fermenteaza lactoza (speciile diareigene)
Producerea de acetoină din glucoză (r. Voges Proskauer ) este
negativă pt biotipul clasic și pozitivă pentru biotipul El Tor
Nu produc hidrogen sulfurat
Produc indol
Nu produc urează
Folosesc citratul ca sursă de carbon
VIBRIO CHOLERAE - Patogenie
Vibrionii colonizează lumenul intestinal și determină afecţiunea prin virulenţă şi toxinogeneză.
Virulenţa este dată de enzimele litice elaborate
Toxinogeneza: vibrionii posedă endotoxina (antigenul O) şi eliberează exotoxina holerigenă
Exotoxina dereglează pompa electrolitică Na/K de absorbţie intestinală (se elimină prin scaun ioni Cl, K, HCO3, şi inhibă reabsorbţia ionului de Na). Rezultă diaree apoasă cu azotemie extrarenală.
VIBRIO CHOLERAE - Patogenie
Porțiunea pentamerică se leagă de suprafața enterocitelor
După legare subunitatea A se detașează și intră în celulă prin endocitoză.
În celulă subunitatea A ribozilează subunitatea Gs a proteinei G, ceea stimulează producția de AMPc.
Producția de AMPc duce la secreția în lumenul intestinal de apă, Na, K, Cl și HCO3.
Mecanismul de acţiune al toxinei LT.
VIBRIO CHOLERAE – Aspecte Clinice
Formele clinice variază de la diaree ușoară la diaree severă cu potențial letal.
Incubația durează 1-3 zile Semnul specific este diareea masiva, apoasă, ce conține urme de
mucus, denumită “apă de orez”. Diareea poate ajunge la 20 litri pe zi, concentratia vibrionilor fiind
de 10 milioane / ml. Pot apare vomismente, colici abdominale, febră, crampe musculare Dacă nu se înlocuiesc pierderile hidro-electrolitice scade volumul
și presiunea sanguină, crește vâscozitatea sângelui cu apariția insuficienței renale și colaps cardiovascular.
În cazurile letale, moartea survine în câteva zile, rata de deces fiind de 30-50 % pentru boala netratată și 1 % pentru cazurile tratate prin rehidratare orală sau intravenoasă.
VIBRIO CHOLERAE Epidemiologie-Profilaxie. Tratament
Boala este endemică, poate evolua epidemic în anumite zone (India, Thailanda, Iran, Japonia, ţări ale Orientului apropiat).
Infecţia se produce pe cale digestivă prin consum de apă şi alimente contaminate. Rezervorul de vibrioni este reprezentat de bolnavi şi purtători aparent sănătoşi (care vin din ţări endemice).
Profilaxia nespecifică – se realizează prin: depistarea, izolarea şi tratarea bolnavilor, cu externarea acestora după 3 coproculturi negative succesive, aplicarea măsurilor de igienă comună şi individuală.
Profilaxia specifică se realizează cu ajutorul vaccinurilor antiholerice inactivate corpusculare. Ea se realizează la anumite categorii de persoane (cele care fac călătorii în zone endemice). Durata eficienţei vaccinării este de maxim 6 luni.
Tratamentul este antibacterian (tetraciclină, cloramfenicol, sulfamide) şi rehidratare.
top related