curs 01 1. sisteme informaŢionale Şi sisteme · pdf filesubsistemul informatic privind...
Post on 01-Feb-2018
278 Views
Preview:
TRANSCRIPT
curs 011. SISTEME INFORMAŢIONALE ŞI SISTEME INFORMATICE
1.1 Managementul afacerii şi tehnologia informaţiei
Astăzi, mai mult ca niciodată, desfăşurarea oricărei activităţi economice, financiare sau bancare nu
se poate imagina fără utilizarea unui puternic suport informaţional care să asigure avantajul concurenţial
în raport cu ceilalţi competitori de pe piaţă. A dobândi cunoaştere prin informaţia obţinută este rolul
tehnologiei informaţiei (TI).
Def : TI înseamnă hardware, software, comunicaţii, reţele, baze de date, automatizarea lucrărilor
de birou precum şi toate celelalte echipamente şi componente software necesare prelucrării
informaţiei. TI oferă astăzi nu doar suportul informaţional necesar desfăşurării afacerii în condiţii de
eficienţă, ci şi soluţii pentru regândirea modului de a-ţi organiza afacerea cu scopul menţinerii
competitivităţii.
Def : Reingineria afacerilor. Reengineering înseamnă regândirea fundamentală şi reproiectarea
radicală a proceselor afacerii pentru obţinerea de îmbunătăţiri substanţiale privind costurile, calitatea,
viteza de reacţie a decidenţilor. Această regândire a modului de a face afaceri este influenţată şi găseşte
totodată răspunsuri în noile soluţii TI. Modul de desfăşurare a afacerii în cadrul oricărei firme se schimbă
(fig 1.1) ca urmare a acţiunii conjugate a următorilor factori (lista acestora rămâne deschisă):
• Globalizare
• Competiţie de nivel înalt
• Informaţia devenită resursă cheie
• Spaţiul virtual de muncă şi chiar derularea activităţii în condiţiile companiei virtuale
• Comerţ electronic
• Existenţa în cadrul firmei a personalului specializat în procesarea datelor şi analiză (knowledge
worker)
• Un nou tip de relaţie cu banca prin care se obţin servicii şi produse noi ca urmare apromovării
noilor soluţii TI etc.
Impactul TI asupra firmei nu se resimte doar din mediul exterior ci şi din interiorul firmei. Orice
organizaţie (firmă, bancă etc) presupune existenţa a cinci elemente (componente) interdependente:
- Structura organizatorică
- Managementul şi procesele afacerii
- Tehnologia informaţiei
- Strategia organizaţiei
- Angajaţii şi cultura organizaţiei.
Aceste componente trebuie să se găsească într-o stare de echilibru şi această stare se va menţine
atât timp cât nu se produc schimbări semnificative în mediul extern sau în oricare dintre componente.
curs 01Componenta TI cunoaşte o dinamică deosebită. Acest lucru determină mutaţii calitative asupra
celorlalte componente. Dinamica componentei TI se resimte şi la nivelul strategiei organizaţiei oferind
mijloace şi instrumente specifice analizei şi fundamentării strategiei.
1.2 Sistem informaţional şi sistem informatic
Def : Un sistem reprezintă un ansamblu de elemente (componente) interdependente, între care se
stabileşte o interacţiune dinamică, pe baza unor reguli prestabilite, cu scopul atingerii unui anumit
obiectiv. Interacţiunea dinamică dintre elemente se materializează în fluxurile stabilite între acestea,
fluxuri implicând resursele existente.
Conform teoriei sistemelor orice organism economic este un sistem deoarece:
1. Prezintă o structură proprie constând dintr-o mulţime de elemente constitutive careinteracţionează
între ele pe principii funcţionale;
2. Fluxurile existente între componentele organizatorice implică resursele organismului economic.
Încadrul oricărui organism economic se produc:- fluxuri materiale (de materii prime, semifabricate,
produse finite etc)- fluxuri financiare- fluxuri informaţionale
3. Mulţimea componentelor organizatorice şi interacţiunea dintre acestea urmăresc realizarea
unuianumit obiectiv global: funcţionarea firmei în condiţii optime sau atingerea unor obiective.Lucrările
în domeniul sistemicii au condus la definirea unui model care promovează viziunea sistemică asupra
întreprinderii pe care o consideră formată din următoarele trei subsisteme:
• Subsistemul decizional valorifică informaţiile oferite de subsistemul informaţional în
fundamentarea deciziilor.
• Subsistemul informaţional joacă un dublu rol: pe de o parte asigură toate informaţiile necesare
luării deciziilor pe toate nivelurile de responsabilitate, conducere şi control iar pe de altă parte asigură
căile de comunicare între celelalte subsisteme, deoarece deciziile formulate de subsistemul de conducere
sunt transmise factorilor de execuţie prin subsistemul informaţional (flux descendent).
• Subsistemul operativ (în cadrul căruia se desfăşoară procesele economice specifice domeniului
de activitate a agentului economic) are loc culegerea datelor care apoi sunt transmise subsistemului
informaţional (flux ascendent) în vederea stocării şi prelucrării datelor necesare obţinerii informaţiilor
utilizate în fundamentarea deciziilor la nivelul subsistemului decizional (de conducere).
Subsistemul decizional necesită informaţii specifice necesare fundamentării pe de o parte a
deciziilor strategice iar pe de altă parte deciziilor tactice şi operaţionale.
Nivelul managementului strategic şi tactic se caracterizează prin solicitarea de informaţii:
- Ad hoc, neanticipate, determinate de un anumit context creat în care managerul este obligat să-şi
fundamenteze decizia;
- Sintetizate: pe măsură ce urcăm treptele ierarhiei manageriale are loc o selecţie şi o sintetizare
treptată a informaţiei;
curs 01- Previzionale, permiţând anticiparea tendinţelor de evoluţie a procesului condus;
- Externe care să definescă mediul economic, financiar, concurenţial în care firma va opera.În cazul
managementului operaţional, căruia îi sunt caracteristice deciziile structurate, informaţiile oferite sunt:
- Prestabilite, conţinutul lor acoperind nevoia informaţională determinată de deciziile derutină luate
la acest nivel
- Detaliate deoarece managerul trebuie să cunoască în detaliu modul de derulare aactivităţii din aria
sa de responsabilitate
- Interne
- Punctuale
- Prezintă caracter istoric
- Se obţin cu o anumită frecvenţă, momentul furnizării informaţiilor fiind prestabilit.
Subsistemul informaţional reprezintă ansamblul tehnico-organizatoric de culegere, transmitere,
stocare şi prelucrare a datelor în vederea obţinerii informaţiilor necesare procesului decizional.
Subsistemul informaţional se interpune între subsistemul decizional şi subsistemul operativ având drept
scop asigurarea informaţiilor necesare staffului managerial reprezentând în acelaşi timp un mijloc de
comunicare între celelalte două subsisteme. Subsistemul informaţional nu trebuie văzut doar ca o interfaţă
între sistemul operativ şisistemul de conducere ci şi ca elementul de legătură a mediului intern al firmei şi
cel exterior lui (mediu economic, financiar, bancar). Scopul principal al sistemului informaţional este de a
furniza fiecărui utilizator, în funcţie deresponsabilităţile şi atribuţiile sale, toate informaţiile necesare.
Def : Sistemul informatic reprezintă o parte a sistemului informaţional care permite realizarea
operaţiilor de culegere, transmitere, stocare, prelucrare a datelor şi difuzare a informaţiilor astfel
obţinute prin utilizarea mijloacelor tehnologiei informaţiei (TI) şi a personalului specializat în
prelucrarea automată a datelor.
Sistemul informatic cuprinde:
• ansamblul informaţiilor interne şi externe, formale sau informale utilizate în cadrul firmei
precum şi datele care au stat la baza obţinerii lor;
• software-ul necesar procesării datelor şi difuzării informaţiilor în cadrul organizaţiei;
• procedurile şi tehnicile de obţinere (pe baza datelor primare) şi de difuzare a informaţiilor;
• platforma hardware necesară prelucrării datelor şi disipării informaţiilor;
• personalul specializat în culegerea, transmiterea, stocarea şi prelucrarea datelor.
Sistemul informatic este structurat astfel încât să corespundă cerinţelor diferitelor grupuri de
utilizatori:
•factori de conducere la nivelul conducerii strategice, tactice şi operative;
•personalul implicat în procesul culegerii şi prelucrării datelor;
•personalul implicat în procesul cercetării ştiinţifice şi proiectării de noi produse şi tehnologii
defabricaţie.
curs 01Alături de definirea strategiei de afaceri este necesară definirea strategiei sistemului informatic şi
aceasta deoarece:
• sistemul informatic susţine managerii, prin informaţiile furnizate, în conducerea şi controlul
activităţii în vederea atingerii obiectivelor strategice ale organizaţiei;
• sistemele informatice sunt deschise şi flexibile adaptându-se permanent cerinţelor impusede
mediul dinamic în care operează firma;
• promovarea soluţiilor TI susţine organizaţia în consolidarea şi dezvoltarea afacerii (ex.:comerţul
electronic, e-banking etc);
• sistemul informatic oferă informaţiile necesare controlului îndeplinirii şi adaptării planurilor
operaţionale şi strategice ale organizaţiei;
• organizaţia trebuie să cunoască şi să controleze riscurile legate de implementarea noilor tehnologii
şi adaptarea sistemului informatic la noile cerinţe;
• stabilirea unor standarde la nivelul sistemului informatic care au menirea de a preciza
caracteristicile şi performanţele hard şi soft ale componentelor ce urmează a se achiziţiona şi ce
metodologii urmează să se utilizeze în dezvoltarea sistemului.
Analizând structura sistemului informatic global al unei organizaţii putem realiza următoarele
clasificări legate de componentele acestuia:
După aria de cuprindere:
a) Subsisteme informatice acoperind arii distincte, definite pe criterii funcţionale în cadrul
organizaţiei:
o Subsistemul contabilităţii
o Subsistemul producţiei
o Subsistemul cercetării
o Subsistemul comercial
o Subsistemul resurselor umane
Ex: În cadrul sistemului informatic al unei firme regăsim: subsistemul informatic al contabilităţii,
subsistemul informatic privind gestiunea stocurilor, subsistemul informatic privind evidenţa livrărilor etc.
În cadrul sistemului informatic al unei bănci regăsim: subsistemul informatic al contabilităţii, subsistemul
informatic privind operaţiunile de cont curent, subsistemele informatice privind gestiunea produselor şi
serviciilor bancare oferite clienţilor (depozite, credite, certificate de depozit etc), subsistemul informatic
privind operaţiunile de plăţi prin carduri etc.
b) Subsisteme interorganizaţionale concepute să asigure fluxuri informaţionale între:
o Organizaţie şi partenerii săi (furnizori, clienţi, bancă etc). Ex: e-banking, comerţ electronic etc.
o „Firma mamă” şi subdiviziunile sale organizatorice.
În funcţie de natura activităţilor susţinute:
curs 01a) Sisteme destinate conducerii (MSS - Management Support Systems) au rolul de a oferi
informaţii cu scopul susţinerii şi asistării managerilor în luarea deciziilor şi cuprind.
o Sisteme destinate conducerii curente (MIS – Management Information Systems): sunt sisteme
informatice cu rolul de a oferi managerilor informaţiile necesare monitorizării şi controlului proceselor
afacerii precum şi anticipării unor performanţe viitoare.
o Sisteme suport de decizie (DSS – Decision Support Systems): reprezintă sisteme informatice
interactivecu rolul de a asista managerii (plan strategic) în rezolvarea unor probleme semistructurate
folosind înacest scop modele şi baze de date specializate pe probleme bine definite.
o Sisteme informatice ale executivului (EIS – Executive Information Systems): reprezintă sisteme
informatice gândite să ofere: acces rapid şi selectiv la date interne şi externe firmei, informaţii
referitoare la factorii critici de succesdeterminanţi în realizarea obiectivelor strategice, facilităţi de
calcul şi reprezentări grafice deosebite.
b) Sisteme destinate nivelului operaţional care cuprind:
o Sisteme destinate activităţii de birou (OAS – Office Automation Systems): sunt utilizate în
principal de persoanele implicate în procesul prelucrării datelor (funcţionari, secretari, contabili etc) dar
şi managerilor rolul lor fiind de a colecta, procesa, stoca şi transmite informaţie utilizând mijloace TI. În
această categorie se cuprinde soft specializat pentru: procesare de texte, comunicaţie (electronic mail,
voice mail etc), lucru colaborativ (Electronic Meeting Systems, Collaborative Work
Systems,Teleconferencing), procesarea imaginilor (Electronic Document Management, procesoare
grafice, sistememultimedia), managementul activităţii de birou (agende electronice, accesorii etc).
o Sisteme pentru procesarea tranzacţiilor (TPS – Transaction Processing Systems): sunt
specializate în preluarea, stocarea şi prelucrarea datelor corespunzătoare tranzacţiilor zilnice, de rutină
asigurând actualizarea curentă a bazeide date: se particularizează prin caracterul repetitiv al prelucrărilor
şi complexitatea redusă a acestora, volumul mare al datelor procesate; sunt destinate activităţilor curente
desfăşurate în compartimentele funcţionale ale organizaţiei; sunt utilizate de personalul operativ din
compartimentele funcţionale.
o Sisteme pentru controlul proceselor (PCS – Process Control Systems)
c) Sisteme destinate gestiunii cunoaşterii (KWS – Knowledge Work Systems): permit crearea,
promovarea şi integrarea noilor tehnologii şi cunoştinţe în firmă. Utilizatorii acestor sisteme sunt fie
inginerii şi proiectanţii (care utilizează aplicaţii de tip CAD – Computer Aided Design, pentru proiectarea
noilor produse), fie alţi specialişti – analişti şi consilieri economici, financiari, juridici, ei fiind creatori de
informaţie generatoare de cunoaştere.
Conceptul de grup de lucru virtual (virtual work group): promovarea noilor soluţii TI,
(internetul), permite participarea în cadrul grupului de lucru a unor persoane plasate geografic în locaţii
diferite sau participând cu soluţii în cadrul proiectului în momente de timp diferite.
curs 01Groupware sau collaboration software reprezintă software-ul specializat pentru desfăşurarea
activităţii în cadrul unui grup de lucru virtual. Groupware utilizează facilităţile de comunicaţie oferite de
intranetul organizaţiei creându-seastfel posibilitatea lucrului în paralel şi interactivitatea între membrii
grupului.
SIA-curs 02
1. SISTEME INFORMAŢIONALE ŞI SISTEME INFORMATICE
Sistemul informatic este structurat astfel încât să corespundă cerinţelor diferitelor grupuri de
utilizatori:
•factori de conducere la nivelul conducerii strategice, tactice şi operative;
•personalul implicat în procesul culegerii şi prelucrării datelor;
•personalul implicat în procesul cercetării ştiinţifice şi proiectării de noi produse şi tehnologii
defabricaţie.
Alături de definirea strategiei de afaceri este necesară definirea strategiei sistemului informatic şi
aceasta deoarece:
• sistemul informatic susţine managerii, prin informaţiile furnizate, în conducerea şi controlul
activităţii în vederea atingerii obiectivelor strategice ale organizaţiei;
• sistemele informatice sunt deschise şi flexibile adaptându-se permanent cerinţelor impusede
mediul dinamic în care operează firma;
• promovarea soluţiilor TI susţine organizaţia în consolidarea şi dezvoltarea afacerii (ex.:comerţul
electronic, e-banking etc);
• sistemul informatic oferă informaţiile necesare controlului îndeplinirii şi adaptării planurilor
operaţionale şi strategice ale organizaţiei;
• organizaţia trebuie să cunoască şi să controleze riscurile legate de implementarea noilor tehnologii
şi adaptarea sistemului informatic la noile cerinţe;
• stabilirea unor standarde la nivelul sistemului informatic care au menirea de a preciza
caracteristicile şi performanţele hard şi soft ale componentelor ce urmează a se achiziţiona şi ce
metodologii urmează să se utilizeze în dezvoltarea sistemului.
Analizând structura sistemului informatic global al unei organizaţii putem realiza următoarele
clasificări legate de componentele acestuia:
După aria de cuprindere:
a) Subsisteme informatice acoperind arii distincte, definite pe criterii funcţionale în cadrul
organizaţiei:
o Subsistemul contabilităţii
o Subsistemul producţiei
o Subsistemul cercetării
o Subsistemul comercial
o Subsistemul resurselor umane
Ex: În cadrul sistemului informatic al unei firme regăsim: subsistemul informatic al contabilităţii,
subsistemul informatic privind gestiunea stocurilor, subsistemul informatic privind evidenţa livrărilor etc.
SIA-curs 02
În cadrul sistemului informatic al unei bănci regăsim: subsistemul informatic al contabilităţii, subsistemul
informatic privind operaţiunile de cont curent, subsistemele informatice privind gestiunea produselor şi
serviciilor bancare oferite clienţilor (depozite, credite, certificate de depozit etc), subsistemul informatic
privind operaţiunile de plăţi prin carduri etc.
b) Subsisteme interorganizaţionale concepute să asigure fluxuri informaţionale între:
o Organizaţie şi partenerii săi (furnizori, clienţi, bancă etc). Ex: e-banking, comerţ electronic etc.
o „Firma mamă” şi subdiviziunile sale organizatorice.
În funcţie de natura activităţilor susţinute:
a) Sisteme destinate conducerii (MSS - Management Support Systems) au rolul de a oferi
informaţii cu scopul susţinerii şi asistării managerilor în luarea deciziilor şi cuprind.
o Sisteme destinate conducerii curente (MIS – Management Information Systems): sunt sisteme
informatice cu rolul de a oferi managerilor informaţiile necesare monitorizării şi controlului proceselor
afacerii precum şi anticipării unor performanţe viitoare.
o Sisteme suport de decizie (DSS – Decision Support Systems): reprezintă sisteme informatice
interactivecu rolul de a asista managerii (plan strategic) în rezolvarea unor probleme semistructurate
folosind înacest scop modele şi baze de date specializate pe probleme bine definite.
o Sisteme informatice ale executivului (EIS – Executive Information Systems): reprezintă sisteme
informatice gândite să ofere: acces rapid şi selectiv la date interne şi externe firmei, informaţii
referitoare la factorii critici de succesdeterminanţi în realizarea obiectivelor strategice, facilităţi de
calcul şi reprezentări grafice deosebite.
b) Sisteme destinate nivelului operaţional care cuprind:
o Sisteme destinate activităţii de birou (OAS – Office Automation Systems): sunt utilizate în
principal de persoanele implicate în procesul prelucrării datelor (funcţionari, secretari, contabili etc) dar
şi managerilor rolul lor fiind de a colecta, procesa, stoca şi transmite informaţie utilizând mijloace TI. În
această categorie se cuprinde soft specializat pentru: procesare de texte, comunicaţie (electronic mail,
voice mail etc), lucru colaborativ (Electronic Meeting Systems, Collaborative Work
Systems,Teleconferencing), procesarea imaginilor (Electronic Document Management, procesoare
grafice, sistememultimedia), managementul activităţii de birou (agende electronice, accesorii etc).
o Sisteme pentru procesarea tranzacţiilor (TPS – Transaction Processing Systems): sunt
specializate în preluarea, stocarea şi prelucrarea datelor corespunzătoare tranzacţiilor zilnice, de rutină
asigurând actualizarea curentă a bazeide date: se particularizează prin caracterul repetitiv al prelucrărilor
şi complexitatea redusă a acestora, volumul mare al datelor procesate; sunt destinate activităţilor curente
desfăşurate în compartimentele funcţionale ale organizaţiei; sunt utilizate de personalul operativ din
compartimentele funcţionale.
SIA-curs 02
o Sisteme pentru controlul proceselor (PCS – Process Control Systems)
c) Sisteme destinate gestiunii cunoaşterii (KWS – Knowledge Work Systems): permit crearea,
promovarea şi integrarea noilor tehnologii şi cunoştinţe în firmă. Utilizatorii acestor sisteme sunt fie
inginerii şi proiectanţii (care utilizează aplicaţii de tip CAD – Computer Aided Design, pentru proiectarea
noilor produse), fie alţi specialişti – analişti şi consilieri economici, financiari, juridici, ei fiind creatori de
informaţie generatoare de cunoaştere.
Conceptul de grup de lucru virtual (virtual work group): promovarea noilor soluţii TI,
(internetul), permite participarea în cadrul grupului de lucru a unor persoane plasate geografic în locaţii
diferite sau participând cu soluţii în cadrul proiectului în momente de timp diferite.
Groupware sau collaboration software reprezintă software-ul specializat pentru desfăşurarea
activităţii în cadrul unui grup de lucru virtual. Groupware utilizează facilităţile de comunicaţie oferite de
intranetul organizaţiei creându-seastfel posibilitatea lucrului în paralel şi interactivitatea între membrii
grupului.
1.3. Sisteme informatice de gestiuneSistemele informatice de gestiune sunt definite în literatura de specialitate urmându-se două
abordări:
a) plecând de la informaţie şi de la suportul acesteia;
b) plecând de la funcţia pe care sistemul informatic de gestiune trebuie să o realizeze.
În primul caz, sistemele informatice de gestiune reprezintă ansamblul informaţiilor utilizate în
cadrul firmei, a mijloacelor şi procedurilor de identificare, culegere, stocare şi prelucrare a informaţiilor.
În cea de a doua abordare a definirii sistemelor informatice de gestiune se porneşte de la scopul
acestuia şi anume oferirea informaţiei solicitate de utilizator în forma dorită şi la momentul oportun în
vederea fundamentării deciziilor.
Sistemele informatice de gestiune (SIG) presupun definirea: domeniilor de gestiune, datelor,
modelelor, regulilor de gestiune.
Domeniile de gestiune corespund fiecăreia dintre activităţile omogene desfăşurate în cadrul firmei -
cercetare-dezvoltare, comercială, de producţie, de personal, financiar-contabilă – cu luarea în considerare
a interacţiunilor dintre ele. Mai mult, abordarea acestor domenii se realizează într-o viziune ierarhică
conducând la indentificarea următoarelor nivele:
• Tranzacţional în cadrul căruia se efectuează operaţii elementare;
• Operaţional unde se desfăşoară operaţii curente, deciziile luate la acest nivel sunt curente, de
rutină;
• Tactic corespunzând activităţilor de control şi deciziilor pe termen scurt;
• Strategic caracteristic deciziilor pe termen lung şi/sau care angajează global firma.
SIA-curs 02
Datele reprezintă “materia primă” a oricărui sistem de gestiune. Sunt avute în vedere toate datele
vehiculate şi prelucrate indiferent de natura lor, caracterul lor formal sau informal sau de suporturile pe
care se află.
Modelele de gestiune regrupează procedurile proprii unui domeniu. Putem exemplifica prin
modelul:
• Contabil, specific domeniului financiar-contabil;
• Tehnologiei de fabricaţie specifică domeniului producţiei;
• De vânzări specific domeniului comercial.
Regulile de gestiune permit prelucrarea datelor şi utilizarea informaţiilor în conformitate cu
obiectivele sistemului.
În cadrul unei firme cu activitate de producţie şi/sau comercială pot fi identificate următoarele reguli
de gestiune:
- aprovizionarea se realizează când stocul efectiv scade sub stocul normat;
- evaluarea materialelor se realizează conform metodei FIFO;
- o materie primă se stochează în una sau mai multe gestiuni;
- pentru produsele de calitatea a doua preţul se reduce cu 5% etc.
În cazul unei bănci, pentru sistemul informatic privind operaţiunile de cont curent pot fi precizate
următoarele reguli de gestiune:
- soldul minim 1000 RON ;
- plăţile se efectuează în limita soldului;
- dobânzile calculate pentru conturile la vedere sunt 11% pe an;
- pot fi înregistrate maxim două persoane cu drept de semnătură.
Prin noţiunea de domeniu ajungem la conceptul de subsistem informatic de gestiune determinat pe
criterii funcţionale, pe care se grefează celelalte două concepte: modelul de gestiune şi regulile de
gestiune.
Def: Sistemul informatic de gestiune asigură obţinerea şi furnizarea informaţiei solicitate de
utilizator, folosind mijloacele TI, pentru fundamentarea deciziilor privind un anumit domeniu din cadrul
firmei.
Sistemele informatice de gestiune actuale sunt sisteme integrate. Ele se caracterizează prin
aplicarea principiului introducerii unice a datelor şi prelucrării multiple a acestora în concordanţă cu
nevoile informaţionale specifice fiecărui utilizator.
SI integrat al contabilităţii se caracterizează printr-o introducere unică a datelor, preluate din
documentele primare care actualizează o bază de date unică a contabilităţii care va fi ulterior exploatată
pentru asigurarea atât a lucrărilor specifice contabilităţii financiare, cât şi a celor specifice contabilităţii de
gestiune răspunzându-se astfel cerinţelor de prelucrare ale tuturor utilizatorilor.
SIA-curs 03
1
1. SISTEME INFORMAŢIONALE ŞI SISTEME INFORMATICE
1.4 Abordări în realizarea sistemelor informatice
În realizarea unui sistem informatic se poate opta pentru una din următoarele soluţii:
o sistem informatic centralizat
o sistem informatic descentralizat
Sistemul informatic centralizat se caracterizează prin faptul că întregul proces de stocare şi
prelucrare a datelor precum şi de dezvoltare a sistemului se realizează la nivelul unei singure locaţii în
care se află un singur sistem de calcul, de regulă, un mainframe, care stochează o bază de date unică
precum şi ansamblul programelor de aplicaţie. Utilizatorii interacţionează cu sistemul prin intermediul
terminalelor (care au rol de thin-client).
Avantajele centralizării sunt reprezentate de:
- controlul efectiv asupra utilizării şi dezvoltării software-ului;
- controlul asupra securităţii şi integrităţii datelor;
- partajarea resurselor hard, soft şi a datelor între utilizatori;
- eliminarea riscului incompatibilităţii hard şi soft în cadrul sistemului;
- promovarea cu uşurinţă a standardelor (tehnice, de proiectare, procedurale etc) la nivelul întregului
sistem;
- asigurarea serviciilor solicitate de către utilizatori prin puterea de calcul a sistemului
central(mainframe-ul).
Dezavantajele centralizării sunt reprezentate de următoarele aspecte:
- “căderea“ sistemului de calcul blochează toţi utilizatorii;
- alterarea datelor şi a programelor, voită sau accidentală, afectează toţi utilizatorii;
- sistemul se poate dovedi lent şi inflexibil la nevoile utilizatorilor, adesea fiind insuficient adaptat
nevoilor locale sau de grup ale utilizatorilor;
- poate realiza un timp mare de răspuns în cazul unor solicitări simultane ale mai multor utilizatori.
Sistemul informatic descentralizat se caracterizează prin faptul că datele, software-ul şi puterea de
calculsunt dispersate în diferite locaţii (chiar dispersate geografic) ale organizaţiei. Prelucrarea se
realizează pe calculatoare personale independente sau în cadrul unor reţele locale.
Avantajele descentralizării:
- datele sunt stocate şi prelucrate local;
- soft-ul este mai bine adaptat nevoilor locale;
- avariile hard, soft sau ale bazei de date la nivelul unei locaţii nu afectează celelalte locaţii;
- configuraţia sistemului poate fi gândită în funcţie de nevoile diferitelor departamente din cadrulor
ganizaţiei sau chiar a utilizatorilor locali;
SIA-curs 03
2
- mai marea autonomie şi motivare la nivelul utilizatorului local.
Dezavantajele descentralizării:
- riscuri mari legate de incompatibilităţi hard şi soft între diferite locaţii;
- apariţia inerentă a unor duplicări ale datelor şi software-ului în diferite locaţii;
- dificultatea realizării unor proiecte complexe la nivel local;
- riscul de fragmentare a politicii TI;
- costuri mai mari în comparaţie cu sistemul centralizat.
Tendinţa actuală este net orientată către descentralizare care trebuie să se realizeze astfel încât:
• întreaga responsabilitate şi autoritate pentru funcţiile descentralizate ale SI să aparţină
managementului local;
• să se asigure alinierea la standardele utilizate la nivelul SI global al organizaţiei;
• la nivel central urmează să se realizeze:
- elaborarea strategiei la nivelul întregului SI al organizaţiei;
- managementul comunicaţiilor în cadrul reţelei locale ale organizaţiei;
- administrarea datelor;
- refacerea în caz de dezastre.
Astăzi, arhitectura promovată în realizarea sistemelor descentralizate este arhitectura client-server
caracterizată prin faptul că aplicaţiile şi datele puse la dispoziţia utilizatorilor sunt dispersate pe diferitele
componente hardware în funcţie de numărul utilizatorilor care trebuie să aibă acces şi de puterea de calcul
necesară.
Componentele hardware sunt reprezentate de:
- staţii de lucru (calculatoare personale) folosite de utilizatori individuali;
- servere departamentale partajate de utilizatori caracterizaţi prin aceleaşi nevoi de prelucrare;
- server central partajat de toţi utilizatorii.
Software-ul exploatat în cadrul organizaţiei este reprezentat de:
- Aplicaţiile la nivelul clienţilor care:
• rulează pe staţia de lucru pusă la dispoziţia clientului;
• exploatează date stocate pe calculatorul clientului;
• sunt reprezentate în principal de: procesoare de tabele, procesoare de texte, aplicaţii exploatând
baze de date.
- Aplicaţii departamentale care:
• rulează pe serverul departamental;
• exploatează la nivelul departamentului, datele stocate pe serverul acestuia;
• sunt partajate de utilizatorii aceluiaşi departament;
- Aplicaţii la nivelul organizaţiei care:
SIA-curs 03
3
• rulează pe serverul central;
• exploatează datele de interes general stocate pe serverul central;
• sunt partajate de utilizatorii mai multor departamente;
• necesită putere mare de prelucrare.
1.5. Principiile proiectării şi realizării sistemelor informatice de gestiune
Desfăşurarea unei activităţi riguroase şi performante de proiectare şi realizare de sisteme
informatice de gestiune impune respectarea următoarelor principii:
1. Abordarea globală a problemei de rezolvat;
2. Utilizarea unei metodologii unitare în proiectarea şi realizarea sistemului informatic;
3. Aplicarea celor mai moderne soluţii şi metode de proiectare şi realizare a sistemului
informatic;
4. Structurarea sistemului informatic ţinând seama de structura organizatorică din cadrul firmei.
5. Participarea nemijlocită a viitorului beneficiar la activităţile de analiză, proiectare ş
iimplementare a sistemului informatic.
O astfel de participare asigură formularea clară a specificaţiilor necesare proiectării şi validarea
eşalonată a soluţiilor propuse de proiectant toate acestea asigurând în final un produs care să corespundă
deplin cerinţelor utilizatorului;
6. Respectarea cadrului legislativ. Fiind vorba de sisteme informatice de gestiune devine
obligatorie realizarea evidenţelor, calcularea indicatorilor şi întocmirea lucrărilor de sinteză în
conformitate cu reglementările aflate în vigoare.
7. Realizarea unor sisteme informatice corespunzătoare resurselor disponibile la utilizator;
8. Întrucât prin natura sa software-ul este supus schimbării, această schimbare trebuie anticipată
şi controlată;
9. Compromisurile sunt inerente în dezvoltarea de software şi ele trebuie explicitate şi
documentate.
Studiile de specialitate au încercat să evidenţieze factorii de succes în desfăşurarea proiectelor
software.
Raportul Standish, spre exemplu, plasează ca primi factori de succes:
• Implicarea utilizatorului final
• Sprijinul managementului executiv
• Claritatea cerinţelor
• Planificarea.
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 04
1. SISTEME INFORMAŢIONALE ŞI SISTEME INFORMATICE
1.6. Arhitectura sistemelor informatice
Arhitectura sistemului informatic reprezintă soluţia generică privitoare la procesele de prelucrare a
datelor modul de integrare a datelor şi prelucrărilor. Sistemul informatic global al firmei se descompune
în subsisteme, fiecare dintre acestea acoperind un domeniu de activitate distinct. La rândul său, fiecare
subsistem se descompune în aplicaţii, fiecare dintre acestea acoperind o activitate distinctă în cadrul
domeniului.
De exemplu, subsistemul informatic pentru domeniul comercial se va descompune în aplicaţii
distincte pentru fiecare din următoarele activităţi: aprovizionare, desfacere, marketing. Procesul de
descompunere continuă şi în pasul următor pentru fiecare aplicaţie se vor defini proceduri realizând
funcţii distincte în cadrul aplicaţiei (exemplu: proceduri pentru dirijarea prelucrărilor, proceduri pentru
actualizarea bazei de date, proceduri pentru consultarea bazei de date). La rândul lor, procedurile se
descompun în module. Acestea cuprind secvenţe de cod realizând câte o funcţie distinctă în cadrul
procedurii. De exemplu, o procedură de actualizare a bazei de date va cuprinde: un modul pentru
adăugare de înregistrări, un modul de modificare a tuplurilor, un modul de ştergere a tuplurilor.
În definirea arhitecturii sistemului informatic s-au cristalizat în timp trei strategii:
Strategia descendentă: top-down pleacă de la principiul descompunerii sistemului informatic
complex în componente prezentând o complexitate mai redusă (definite pe domenii de activitate, de
exemplu) parcurgându-se succesiv mai multe niveluri de detaliere în cadrul fiecărei componente definite.
Prin această abordare, sistemul informatic dobândeşte o structură ierarhic modulară în care fiecare
componentă îndeplineşte o anumită funcţionalitate şi va fi coordonată în funcţionarea sa de componentele
plasate la nivelul ierarhic imediat superior.
Strategia ascendentă: bottom up promovează iniţiativa la nivelul fiecărui domeniu de gestiune
(contabilitate, comercial, producţie etc) fără a exista o soluţie cadru şi o arhitectură definită pentru
sistemul informatic global la nivel de organizaţie. Sistemele de gestiune se proiectează, realizează şi
exploatează independent, răspunzând cerinţelor de gestiune ale domeniilor pentru care au fost realizate,
urmând ca ulterior să se treacă la integrarea acestora în cadrul sistemului informatic global al organizaţiei.
Datorită lipsei unei strategii unitare în plan hardware şi software, a unei soluţii unitare de proiectare şi
realizare există riscul unui grad redus de integrare a subsistemelor de gestiune realizate în cadrul
sistemului informatic al organizaţiei.
Strategia mixtă: reprezintă o combinare a strategiei descendente cu strategia ascendentă reţinându-
se punctele lor forte. În această abordare se optează pentru o definire a componentelor sistemului
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 04
informatic în conformitate cu cerinţele strategiei descendente, urmând ca proiectarea, realizarea şi
integrarea acestor componente să se realizeze urmând cerinţele strategiei ascendente.
Indiferent de strategia utilizată în definirea arhitecturii trebuie ca această soluţie să permită
dezvoltarea ulterioară a sistemului informatic prin crearea şi integrarea de noi componente. O astfel de
abordare conduce la definirea de arhitecturi deschise pentru sistemele informatice. Numai astfel sistemul
informatic va putea evolua odată cu activitatea organizaţiei asigurând suportul informaţional necesar
procesului de conducere şi se va putea totodată moderniza prin integrarea de noi soluţii TI.
Arhitectura sistemelor informatice bancare. În planul abordărilor şi realizării sistemelor
informatice bancare s-au înregistrat în ultimii ani mutaţii sensibile care privesc:
Orientarea spre sisteme informatice bancare oferite de firme de soft specializate şi renunţarea
treptată la soluţiile “in house”;
Regândirea arhitecturii sistemelor informatice bancare;
Diversificarea aplicaţiilor şi creşterea gradului de integrare a acestora;
Platformele de lucru utilizate;
Tehnicile pe protecţie utilizate;
Canalele de distribuţie şi promovare a produselor şi serviciilor bancare.
Arhitectura noilor sisteme informatice bancare are la bază o nouă abordare caracterizată prin
orientarea pe client, nu pe conturi sau produse.
Din analiza arhitecturii se identifică următoarele subsisteme :
Operaţiuni a cărui arie de cuprindere este foarte largă incluzând modulele:
• Conturi curente prin care se realizează toate tranzacţiile de încasări şi plăţi prin contul curent al
clientului;
• Home banking, modul care asigură servicii de: informare a clientului cu privire la contul său sau
de furnizare de informaţii generale (rata dobânzii, cursul valutar etc), efectuare de plăţi ordonate de client
etc.
• Decontări electronice implicând, în general, conturi ale persoanelor juridice;
• Depozite prin care se realizează gestiunea depozitelor deschise de clienţi cu toate operaţiile
implicate: actualizarea datelor privind depozitele constituite, calculul dobânzii, plata dobânzii la scadenţă,
capitalizarea dobânzii, generarea de extrase privind contul de depozit, lichidarea depozitelor, calculul şi
reţinerea comisioanelor precum şi a impozitului pe venit (aferent dobânzilor încasate);
• Certificate de depozit asigurându-se gestiunea acestor produse bancare oferite clienţilor băncii;
• Carduri, modul destinat exclusiv gestiunii tranzacţiilor efetuate prin conturile de card. Acest
modul interacţionează cu cel definit pentru conturile curente pentru a se putea realiza alimentarea
periodică a conturilor de card din acestea.
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 04
• Casa prin care se realizează gestiunea tuturor operaţiilor cu numerar (în lei sau valute), încasări
şi plăţi. Bineînţeles că acest modul este complet integrat cu alte module care generează operaţiuni de
încasare-plată în numerar: cont curent, depozite, certificate de depozit, alte operaţiuni. La nivelul acestui
modul se asigură o evidenţă completă a monetarului pe cupiuri, pe lei şi devize, la nivelul fiecărui ghişeu.
Funcţiunile specifice acestui modul sunt: operaţiunile de deschidere/închidere casă, încasare/plată
numerar, schimb valutar, schimb bancnote, monitorizare case, generare rapoarte specifice etc.
• Alte operaţii.
Clienţi, subsistem permiţând actualizarea permanentă a datelor privind clienţii băncii. Se realizează o
gestiune unică a clienţilor la nivel de unitate operativă (un client este introdus o singură dată indiferent
câte produse/servicii bancare utilizează) şi o administrare unică a clienţilor la nivel de bancă. Acest
subsistem este integrat cu celelalte subsisteme gestionând produse şi servicii bancare personalizate: cont
curent, depozite, credite etc.
Credite asigurând gestiunea contractelor de credit. Acest subsistem poate cuprinde două module:
• Gestiunea riscului permiţând realizarea analizei financiare a clientului, plasarea creditului într-o
grupă de risc, pe baza unor criterii prestabilite, în vederea luării decizieide creditare;
• Gestiunea propriu-zisă a creditelor acordate: stocarea informaţiilor privitoare la creditele
acordate, încasarea dobânzilor şi ratelor scadente, calculul dobânzilor penalizatoare, evaluarea financiară
permanentă a clientului.
Juridic, gestionând creditele litigioase pentru care se derulează procedurile juridice specifice.
Contabilitate care oferă ca funcţiuni de bază: actualizarea planului de conturi, definirea condiţiilor de
dobândă la nivelul conturilor sintetice/analitice, definirea monografiei de operaţiuni bancare, deschiderea
şi închiderea conturilor interne, calculul, înregistrarea şi plata/încasareadobânzilor, situaţiile contabile de
sinteză şi raportare.
Personal asigurând gestiunea personalului şi calculul salariilor.
Marketing oferind informaţia specifică activităţii de conducere.
Management bancar, subsistem specializat în determinarea şi monitorizarea indicatorilor de rating
bancar: lichidităţi, profitabilitate, grad de îndatorare etc precum şi elementele specifice gestiunii riscului,
gestiunii poziţiilor de schimb etc. Ar fi de dorit ca în cadrul acestui subsistem să regăsim integrate module
de asistare a deciziei, evaluare a scenariilor etc.
La aceste componente ale arhitecturii am mai putea adăuga şi altele cum ar fi:
• Trezorerie (schimb valutar, titluri, derivate).
• Module de interfaţă cum ar fi cel necesar uniformizării structurilor de date şi sintetizării acestora
în vederea contabilizării
• Modulul “Nucleu” oferind funcţiuni şi structuri de date necesare altor module: structura bancară,
dispersia teritorială, valute şi cupiuri, rate de schimb, calendar bancar etc.
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 04
• Decontări intrabancare
• Decontări interbancare, specific centralei băncii (cuprinzând inclusiv subsistemul Swift).
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 05
1
1. SISTEME INFORMAŢIONALE ŞI SISTEME INFORMATICE
1.6. Arhitectura sistemelor informatice - continuare
Concepţia şi optimizarea sistemului informatic bancar trebuie să se realizeze pe trei niveluri şi
anume:
1. Decizional (nivelul conducerii).
2. Datawarehouse & Reporting (nivelul conducerii). La acest nivel structurile de date definite
permit un înalt nivel de performanţă a cererilor multiple. Orice bancă dispune de informaţii multiple
referitoare la clienţii săi. Dar această informaţie este dispersată, gestionată prin aplicaţii diverse.
Datawarehouse reprezintă o colecţie de date detaliate, cu o înaltă valoare informaţională, provenite din
toate sursele relevante din cadrul băncii, permiţând interogarea dinamică şi analiza informaţiilor cu scopul
susţinerii proceselor decizionale. Se realizează astfel posibilitatea cunoaşterii preferinţelor referitoare la
produse şi servicii, comportamentului şi nevoilor clientului. Uneltele de data mining (ansamblu de tehnici
bazate pe motoare de asistarea cunoaşterii – arbori de decizie, reţele neuronale – permiţând elaborarea, pe
baza unor volume mari de date, de modele de previziune) permit descoperirea unor tendinţe sau corelări
semnificative prin analiza datelor curente şi istorice referitoare la clienţi. Instrumentele de analiză
multidimensională pe care le pune la dispoziţie datawarehouse autorizează navigarea prin informaţia
stocată şi identificarea corelaţiilor celor mai complexe şi ascunse. Ele se pot baza pe tehnologii avansate
cum ar fi bazele de date multidimensionale permiţând coroborarea datelor pe chiar cinci axe de analiză cu
posibilitatea focalizării succesive pe indicatorii doriţi.
3. Front-office/Back-office. Relaţia clientului cu banca se realizează prin front office folosind ca
suport telefonul, corespondenţa pe suport hârtie, e-mail sau web. Front office-ul reprezintă interfaţa
utilizatorului. Centrele de apel au fost primele soluţii front office – bazate exclusiv pe comunicaţia
telefonică. Aceste probleme sunt valabile şi în cadrul firmelor care şi-au realizat sisteme informatice
suportând comerţ electronic ca o legătura directă, imediată şi personală cu clientul. Angajaţii băncii
preiau apelurile clienţilor, răspund la întrebări, actualizează conturile acestora, le oferă produse şi servicii.
Astăzi s-a extins posibilitatea de comunicare folosind Internetul – prin e-mail şi web. Astfel sunt puse la
dispoziţia clienţilor multiple canale de comunicaţie: corespondenţa pe suport hârtie (rămâne totuşi
esenţială pentru back-office), fax, e-mail,web, telefon. Rolul centrelor de apel a evoluat şi s-a extins. Ele
au devenit arme competitive în atragerea de noi clienţi, menţinerea celor existenţi şi creşterea veniturilor
băncii. Noul obiectiv al acestora, devenite astăzi centre de interacţiune cu clienţii (customer interaction
center) este de a personaliza relaţia cu fiecare client al băncii. Cheia atingerii acestui nou mandat este
cunoaşterea clientului. Aceasta presupune pe de o parte identificarea celor mai buni clienţi şi oferirea de
servicii ireproşabile cunoscându-se faptul că 20% dintre clienţi (aşa numiţii clienţi de aur) asigură 70-
80% din veniturile băncii. Pe de altă parte este necesară cunoaşterea relaţiei în timp cu clientul astfel încât
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 05
2
fiecare contact cu acesta să reprezinte o oportunitate de afacere (oferirea unui nou produs sau serviciu).
Această cunoaştere a clientului se poate realiza prin crearea şi utilizarea de datawarehouse care stochează
informaţii privind tranzacţiile efectuate de client, produsele şi serviciile pe care acesta le preferă,
informaţii pe baza cărora se poate obţine un “portret” şi o descriere a comportamentului clientului în
relaţia cu banca. Tehnologia pentru interacţiunea cu clientul a evoluat deosebit de dinamic în ultimii ani.
Astăzi, când un client apelează telefonic banca, switch-uri inteligente numite ACD-uri (Automatic Call
Distributors) identifică apelantul, softul extrage informaţii despre client şi le transmite angajatului băncii
care preia apelul. Tehnologia de rutare a apelurilor aplică regulile de gestiune din cadrul băncii definite
pentru relaţia cu clienţii, identificând “clienţii de aur”, tipul de serviciu solicitat şi angajatul băncii
(specialist în probleme de creditare, valutare, de gestiune a portofoliului etc) care trebuie să preia apelul.
De altfel primul contact client – centru de apel este realizat de Voice Response Unit care are rolul de a
determina identitatea clientului şi tipul de solicitare.
Middle office-ul este o entitate distinctă plasată între front şi back office, permiţând circulaţia
datelor în dublu sens între aceste două componente. Middle office-ul se comportă ca un router din punct
de vedere al prelucrărilor derulate. Principala lui funcţie este de a transmite datele preluate de front office
(provenite din diverse surse şi deci în formate multiple) către back office. Middle office reţine două
imagini separate ale datelor:
- una corespunde front office-ului care preia datele în formatul lor “nativ” determinat de canalul
de distribuţie folosit de client;
- înregistrările returnate de back office după stocarea şi prelucrarea datelor.
Middle office-ul oferă deci platforma pentru “reconcilierea” datelor şi raportare, asigurând în
egală măsură controlul riscului legat de managementul datelor. Riscul este determinat de obţinerea datelor
dintr-un număr mare de alte sisteme informatice. Adesea aceste date sunt în formate diferite, din baze de
date diferite, rulând pe platforme hardware diferite şi sub sisteme de operare diferite. De aceea pot apărea
o mulţime de probleme privind extragerea datelor şi “înţelegerea” lor datorită formatului diferit pe care îl
prezintă. Stocarea datelor şi prelucrarea se realizează în back office, locul unde se execută TPS-urile
(procesele tranzacţionale). Back office-ul este cel care oferă front office-ului informaţiile solicitate ca
urmare a faptului că aici se găsesc aplicaţiile şi baza de date. O problemă importantă o reprezintă
realizarea unei soluţii integrate de front office/ back office care să permită pe lângă oferirea unei
multitudini de canale de comunicaţie către client, rutarea apelurilor clienţilor către specialiştii băncii şi
conducerea proceselor derulate în back office pentru satisfacerea cererilor clienţilor.
Noile soluţii TI implementate în cadrul SI bancare au condus la o adevărată schimbare în ceea ce
numim cultura organizaţională. S-au promovat concepte noi cum ar fi groupware şi workflow.
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 05
3
Workflow-ul are ca obiect automatizarea informaţiilor (documente securizate, imagini,
documente compozite) între diferite posturi de lucru. Este un sistem interactiv asigurând dezvoltarea,
executarea, analiza şi conducerea operaţională a proceselor multi-utilizator şi multitask.
Groupware este un concept care promovează ideea de lucru cooperativ utilizând facilităţile de
comunicaţie oferite de intranet.
Conceperea unui nou produs bancar necesită competenţe încrucişate şi complementare. Intranetul
facilitează lucrul în paralel şi interactivitatea între diferitele persoane implicate într-un proiect furnizându-
le infrastructura de comunicare necesară unui schimb optimizat. Nu puţin interes prezintă şi serviciile pe
care le oferă intranetul: poşta electronică, schimbul de fişiere, forumuri electronice, instrumente de
navigare pe Internet.
Gestiunea electronică a documentelor (GED) presupune definirea de reguli şi metode de
gestiune stabilite înaintea implementării sistemelor.
1.7. Structura generală a unui sistem informatic de gestiune
Pentru a defini structura generală a unui sistem informatic este necesar să plecăm de la funcţia
acestuia de a prelucra datele disponibile în vederea obţinerii informaţiilor necesare luării deciziilor în
procesul conducerii.
Cele trei componente majore care formează sistemul informatic sunt:
• Intrările
• Prelucrările
• Ieşirile
Intrările reprezintă ansamblul datelor încărcate, stocate şi prelucrate în cadrul sistemului în vederea
obţinerii informaţiilor.
Intrările se clasifică în două grupe şi anume:
1. Tranzacţiile externe care redau dinamica operaţiilor şi proceselor economice şi financiare din
cadrul firmei. Provin din mediul exterior sistemului informatic. Sunt tranzacţii externe: datele
referitoare la aprovizionările cu materii prime, datele reflectând operaţiile de încasări şi plăţi
etc. Tranzacţiile interne sunt reprezentate de:
• Date consemnate în documente primare, la locul producerii operaţiilor pe care le evidenţiază, în
cadrul firmei (de exemplu: un bon de consum, o factură emisă unui client etc);
• Date care provin din mediul economic-financiar-bancar, consemnate în documente sau înscrise în
norme şi/sau prevederi legale (facturi primite de la furnizori, ordin de plată onorat de client, cota
legală de TVA, cotele de impozit pe profit etc);
• Date provenind de la alte sisteme informatice operaţionale în cadrul aceleiaşi firme.
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 05
4
• Date provenind de la alte sisteme informatice exterioare firmei.
Datele consemnate în documente vor fi introduse în sistemul informatic în următoarele moduri:
- Executarea unor proceduri specializate ale sistemului informatic permiţând încărcarea datelor tastate
de operator pe baza unor machete de culegere a datelor generate pe monitorul calculatorului şi
validarea datelor;
- Scanarea documentelor, tehnologie modernă pe principii optice, permiţând preluarea unui volum
foarte mare de date într-un interval scurt de timp.
Intrările pot fi realizate în mod direct, utilizându-se mijloace moderne ale TI cum ar fi:
- Transferul de date prin reţeaua locală din cadrul firmei, o reţea Novell de exemplu sau reţeaua
intranet reuşindu-se astfel ca ieşirile unui subsistem informatic al firmei să devină intrări pentru un alt
subsistem;
- Transfer de date la distanţă:
o Prin Internet, inclusiv utilizarea tehnologiei EDI – Electronic Data Interchange;
o Prin reţele private.- MICR (Magnetic ink character recognition) documentele sunt completate
folosind caractere stilizate înscrise cu cerneală magnetică citirea documentelor făcându-se prin
intermediul unor echipamente specializate :
- Carduri cu bandă magnetică
- Smart card-uri
- Coduri de bare
- Recunoaştere vocală
- Camere digitale
- Ecrane tactile.
2. Tranzacţiile interne sunt urmarea unor prelucrări automate desfăşurate în cadrul sistemului
informatic conducând la modificări structurale în cadrul colecţiilor de date. Exemple: valoarea totală a
produselor livrate, valoarea totală a încasărilor etc.
Prelucrările, cel de al doilea element definitoriu al sistemului informatic, reprezintă un ansamblu
omogen de proceduri automate realizând:
• Crearea iniţială şi actualizarea bazei de date
• Exploatarea bazei de date
• Reorganizarea bazei de date
• Salvarea/restaurarea bazei de date.
Ieşirile sistemului informatic sunt reprezentate de rezultatele prelucrărilor desfăşurate. Aceste
ieşiri, în funcţie de natura prelucrărilor care le-au generat, sunt de două categorii:
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 05
5
• Ieşiri obţinute în urma unor operaţii de transfer al datelor, care nu şi-au modificat valoarea faţă
de momentul introducerii lor în sistem. De exemplu: numărul şi data unei facturi, denumirea unui produs,
cantitatea facturată etc.
• Ieşiri obţinute în urma unor operaţii de calcul pe baza unor algoritmi prestabiliţi (valoarea
produsului facturat, total factură, valoarea vânzărilor pe luna…etc). Ieşirile sistemului informatic pot fi
clasificate în funcţie de conţinutul şi forma lor de prezentare în:
• Indicatori sintetici regăsiţi în tablourile de bord oferite managerilor ce pot fi consultate on-line;
• Rapoarte (situaţii) care grupează diverşi indicatori sintetici sau analitici sub formă tabelară.
Exemplu: Statul de plată, Situaţia stocurilor de produse finite la data …, Balanţa sintetică etc.
a) După gradul de agregare a datelor rapoartele se clasifică astfel:
-Rapoarte sintetice, cuprinzând indicatori cu grad mare de sintetizare, destinate analizei activităţii
şi fundamentării deciziilor. Exemple: Situaţia evoluţiei vânzărilor pe produse şi trimestre, Balanţa
sintetică, Bilanţul contabil etc.
-Rapoarte analitice conţinând informaţii detaliate privind desfăşurarea unei activităţi pe un anumit
segment de timp (exemplu: Situaţia consumului de materiale pe luna…, Situaţia intrărilor de materiale pe
gestiuni etc). Sunt destinate utilizării în cadrul compartimentelor funcţionale.
b) După criteriul naturii informaţiilor prezentate rapoartele se pot clasifica în:
-Rapoarte conţinând date de stare reflectând valoarea patrimoniului la un moment dat, volumul
activităţii la o anumită dată. Cel mai elocvent exemplu este bilanţul contabil care reflectă o“fotografiere”
a situaţiei patrimoniale la sfârşitul perioadei de gestiune.
-Rapoarte statistice cuprinzând informaţii având caracter statistic necesare raportărilor ierarhice
(ministere, bănci etc), Comisiei Naţionale de Statistică, BNR, centralei băncii în cazul sucursalelor sau
fundamentării unor decizii vizând perioade viitoare de timp.
-Rapoarte previzionale care permit pe baza informaţiilor privitoare la perioade anterioare de
gestiune să se anticipeze evoluţia unor procese şi fenomene economice şi/sau financiare. Aceste rapoarte
sunt necesare atât în fundamentarea deciziilor tactice cât şi a celor strategice.
c) După destinaţie, conţinut şi modul de structurare rapoartele se pot clasifica astfel:
-Rapoarte de uz intern al căror conţinut este determinat de cerinţele proprii de informare şicontrol;
-Rapoarte de uz general al căror conţinut este prestabilit (exemplu: bilanţ contabil, balanţă de
verificare etc) multe dintre acestea fiind destinate şi mediului exterior firmei (băncilor în procesul de
creditare, organelor fiscale etc).
d) După frecvenţa de generare:
-Rapoarte zilnice
-Rapoarte lunare
-Rapoarte trimestriale
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 05
6
-Rapoarte anuale
În cadrul acestor rapoarte gradul de agregare/sintetizare a informaţiei conţinute este cu atât mai
mare cu cât intervalul de timp la care se referă este mai larg.
Rapoartele pot fi generate pe imprimantă, pe monitorul calculatorului, pe suport magnetic sau
optic pentru a fi transmise off-line beneficiarului sau transmise la distanţă on-line (sub formă de fişiere)
prin intermediul reţelelor.
• Grafice care permit reprezentarea într-o formă sugestivă (bi sau tridimensională) a dinamicii
indicatorilor sintetici şi analitici precum şi a structurii indicatorilor. Graficele pot fi de mai multe tipuri:
liniare, histograme, bursiere, de structură (pie), mixte etc.
• Foi de calcul electronice generate cu ajutorul procesoarelor de tip EXCEL, LOTUS 1-2-3 ale
căror date pot face obiectul exporturilor/importurilor către sistemele de gestiune a bazelor de date în
vederea obţinerii altor prelucrări.
• Ieşiri destinate altor sisteme reprezentate de fişiere transmise on-line sau off-line în vederea
continuării prelucrărilor în cadrul altor subsisteme informatice.
1.8. Ciclul de viaţă al unui sistem informatic
Punctul de început al acestui ciclu este reprezentat de decizia de realizare a unui nou SI mai
performant, iar punctul final al ciclului de viaţă este reprezentat de momentul deciziei de înlocuire a SI
existent cu unul nou, mai bine adaptat cerinţelor asigurând performanţe informaţionale, tehnice şi
economice superioare.
În timp au fost elaborate mai multe modele ale ciclului de viaţă al SI, autorii încercând să identifice,
în viziune proprie, etapele de dezvoltare a produsului software.
Numărul, numele, conţinutul şi înlănţuirea fazelor propuse în cadrul acestor modele diferă, dar
încercând o sinteză putem reţine următoarele faze ca elemente comune diferitelor abordări:
1. Definirea cerinţelor utilizatorilor: utilizatorii vor preciza obiectivele pe care urmează să le
îndeplinească viitorul SI, criteriile de eficienţă, securitate, performanţă pe care acesta urmează să le
asigure. Calitatea şi performanţele unui produs software depind de abilitatea echipei de analiză în
colectarea de specificaţii cât mai complete de la viitorul utilizator şi de a-l face pe acesta să “vadă”
funcţionalitatea viitorului SI.
2. Specificaţia cerinţelor sistemului: prezentarea detaliată a rezultatelor pe care SI urmează să le
asigure. Se va evidenţia ce anume urmează să facă sistemul fără a se sugera în nici un fel cum va face
acest lucru sistemul. Această fază este un răspuns la specificaţia cuprinzând cerinţele utilizatorului şi va fi
utilizată în faza de proiectare a sistemului.
3. Specificaţia cerinţelor software: evidenţiază ce urmează să facă produsul software şi restricţiile
sub care funcţionalitatea sa urmează să fie asigurată.
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 05
7
4. Proiectarea generală în cadrul căreia se definesc soluţii cadru, conceptuale privind viitorul SI.
5. Proiectarea de detaliu care rafinează soluţia cadru, rezultat al proiectării generale, având ca
finalitate definirea soluţiei finale a sistemului informatic.
6. Realizarea componentelor SI pe baza soluţiilor oferite de proiectarea de detaliu.
7. Testarea componentelor: verificarea modului de funcţionare, modului de îndeplinire a cerinţelor
şi fiabilitatea în utilizare.
8. Integrarea componentelor şi testarea finală a sistemului: reunirea componentelor în cadrul
produsului final şi verificarea funcţionării lui în ansamblu.
9. Implementarea şi testarea produsului la beneficiar urmate de acceptarea produsului de către
acesta.
10. Exploatarea şi întreţinerea sistemului: utilizarea curentă a SI şi întreţinerea lui.
11. Dezvoltarea SI: realizarea şi integrarea de noi componente care să îmbunătăţească şi/sau sa
dezvolte funcţionalitatea şi performanţele sistemului.
32. În cadrul diferitelor modele, aceste faze (alături de cele specifice fiecărui model) sunt reunite în
cadrul unor etape şi anume:
Analiza sistemului care pleacă de la analiza sistemului existent şi se continuă cu fazele 1-3 mai
susmenţionate;
Proiectarea generală (4)
Proiectarea de detaliu (5)
Realizarea SI (6-8)
Instalarea SI pe sistemele de calcul ale beneficiarului (9)
Exploatarea şi întreţinerea SI(10)
Dezvoltarea SI (11).
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 06
1
2. MODELAREA CONCEPTUALĂ A DATELOR
2.1 Modelul Entitate-Asociere (EA)
Pentru definirea modelului conceptual al datelor se apelează la modele intermediare care sunt
folosite ca suport al unei metodologii de proiectare.
Un model conceptual este un ansamblu de concepte şi reguli de combinare a acestor concepte
permiţând reprezentarea realităţii circumscrise domeniului supus informatizării.
Modelele utilizate se numesc modele semantice şi au drept obiectiv ca prin conceptele oferite să
permită reprezentarea lumii reale. Modelele semantice utilizează abstracţii reprezentând lumea reală ca pe
o colecţie de entităţi şi de legături, stabilite între acestea. Majoritatea modelelor permit definirea de
restricţii descriind aspectele statice, dinamice sau chiar temporale ale entităţilor.
Modelul entitate-asociere (EA) pe care îl vom utiliza în continuare pentru definirea modelului
conceptual al datelor este şi el un model semantic (Fig. 2.1).
Fig. 2.1 Procesul de modelare a datelor şi prelucrărilor
Modelul EA urmăreşte obţinerea unei reprezentări fidele, utilizând concepte specifice, a realităţii
(problemei de rezolvat ce urmează a fi informatizată). Această reprezentare a lumii reale se va realiza
făcându-se abstracţie de orice restricţie fie ea informatică sau organizatorică. Pornind de la semantica
obiectelor lumii reale şi a legăturilor stabilite între acestea modelul EA serveşte în egală măsură ca un
Sistem InformaţionalProceduriInformaţii
Documentare şi analiză
Informaţii şi legăturidintre informaţii
Proceduri şi reguli degestiune
Modelare
Modelul conceptual aldatelor:- date- tipuri de entităţi- asocieri între entităţi
Modelul conceptual alprelucrărilor (MCP)
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 06
2
mijloc de comunicare între modelator (informatician) şi viitorul utilizator al sistemului (beneficiarul
sistemului informatic), care descrie realitatea supusă modelării în conformitate cu propria lui percepţie.
Concepte de bază ale modelului Entitate AsociereENTITATEA reprezintă un obiect al realităţii modelate caracterizat printr-o existenţă proprie, cu
o identitate proprie (care-l face identificabil în raport cu celelalte obiecte de acelaşi tip) şi o mulţime de
caracteristici care exprimă proprietăţile acestuia. Pentru exemplificare vă propunem ca domeniu de studiu
gestiunea poliţelor încheiate de o societate de asigurări.
Entităţile pe care le putem defini sunt: o poliţă de asigurare, instrumente de plată, etc. Entitatea
poliţă de asigurare nr. 25 se defineşte prin următoarele realizări ale caracteristicilor: 15/03/2005 (data
încheierii), Ionescu Costel (numele agentului de asigurare), Popescu Marius (titularul poliţei de
asigurare), 22/03/2005 (data inceperii perioadei asigurate), etc. Entitatea poliţă de asigurare nr. 25 are
propria identitate, distingându-se clar de celelalte entităţi de acelaşi tip (celelalte poliţe încheiate) prin
numărul său şi are o existenţă de sine stătătoare (Fig.2.2).
Fig. 2.2 Entităţi aparţinând tipului de entitate poliţă de asigurare
În activitatea de modelare interesul se focalizează pe definirea tipurilor de entităţi aparţinând
problemei de rezolvat şi nu pe entităţi care reprezintă realizările tipurilor de entităţi. În locul noţiunii de
tip de entitate, unii autori folosesc conceptul de clasă de entităţi. Modelul abstract pe care ni-l oferă
modelul EA se bazează tocmai pe aceste tipuri generice de entităţi şi a legăturilor stabilite între acestea.
TIP DE ENTITATE reprezintă un concept generic desemnând mulţimea tuturor entităţilor
prezentând aceleaşi caracteristici constructive. Exemple : produs, comandă, angajat, student, contract,
poliţă de asigurare, depozit bancar, ordin de tranzacţionare la bursă etc. De această dată tipul de entitate
produs desemnează ansamblul produselor aflate în catalogul firmei, produse descrise plecând de la
aceleaşi caracteristici comune: codul produsului, denumirea, unitatea de măsură, data omologării, procent
TVA.
Tipul de entitate student desemnează ansamblul studenţilor caracterizaţi prin aceleaşi trăsături
comune: număr matricol, nume, data-naşterii, localitatea, facultatea, specializarea etc.
2515/03/2005Ionescu CostelPopescu Marius22/03/2005
2710/03/2005Ionescu CostelPopescu Ion17/03/2005
11711/03/2005Ion DanManea Marian18/03/2005
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 06
3
Atenţionăm asupra faptului că o entitate poate aparţine mai multor tipuri de entităţi diferite. De
exemplu, entitatea cititorului Ionescu poate aparţine şi tipului de entitate profesor şi tipului de entitate
doctoranzi (desemnând ansamblul persoanelor care urmează forma de pregătire doctorală). Fiecare tip de
entitate se defineşte prin mulţimea caracteristicilor comune entităţilor aparţinând tipului.
ATRIBUTUL defineşte o proprietate distinctă a unei entităţi. Fiecare atribut prezintă un
domeniu, adică o mulţime de valori admise. Într-o entitate se regăsesc realizări corespunzătoare
caracteristicilor definitorii pentru tipul de entitate.
Atributele pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii:
a) După complexitate atributele sunt:
• elementare (simple) ale căror realizări nu pot fi descompuse (exemplu: unitate monetară, preţ unitar,
număr matricol al studentului, marca angajatului, etc).
• decompozabile (complexe) ale căror realizări sunt decompozabile (ex: data calendaristică – se poate
descompune în zi, lună, an; adresa - se poate descompune în stradă, număr, codul de clasificare al unui
mijloc fix, etc).
b) După realizările pe care le pot prezenta atributele pot fi:
1) • obligatorii (trebuie să prezinte obligatoriu o realizare, ceea ce corespunde sintagmei NOT NULL –
orice realizare) şi • opţionale ( sunt atribute care pot să nu prezinte nici o valoare (realizare) în cadrul
unei entităţi (de exemplu atributele: telefon, fax, e-mail - nu toate persoanele au telefon, fax, adresă e-
mail).
2) • monovaloare: atribute care prezintă o singură valoare în cadrul unei entităţi (exemplu: nume student,
nr. matricol, data naşterii, codul numeric personal etc) şi • multivaloare: atribute care prezintă mai multe
realizări în cadrul aceleiaşi entităţi (de exemplu, în tipul de entitate ANGAJAT, entitatea Popescu Marius
poate prezenta pentru atributul STUDII mai multe valori: Facultatea de Mecanică, Facultatea de Ştiinţe
Economice) (Fig. 2.3).
Fig.2.3 Entităţi care aparţin aceluiaşi tip
POLIŢĂ DE ASIGURARE
- Număr- Data încheierii- Agentul- Beneficiarul- Data începerii- Suma asigurată- Prima de asigurare
2515/03/2005Ionescu CostelPopescu Marius22/03/2005
2710/03/2005Ionescu CostelPopescu Ion17/03/2005
11711/03/2005Ion DanManea Marian18/03/2005
Realizări aleatributelor
Atribute
Tip de entitate
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 06
4
Problema de modelat este adesea deosebit de complexă în cadrul ei putându-se identifica obiecte
simple, compozite şi/ sau complexe. În modelul EA obiectelor lumii reale le corespund entităţi, iar
entităţile definite prin aceleaşi caracteristici formează un tip de entitate. Aceasta înseamnă că obiectelor
simple le va corespunde în modelul conceptual al datelor câte un tip de entitate.
Exemplu: pentru conturile deschise de o bancă se poate defini în cadrul modelului conceptual al
datelor tipul de entitate cont bancar (Fig.2.4).
Fig. 2.4 Tipul de entitate Cont Bancar
Clienţilor (persoane fizice) ai unei bănci, deoarece sunt definiţi prin aceleaşi caracteristici (nume
client, cod numeric personal, cod de identificare în cadrul băncii, adresa etc), le va corespunde în modelul
EA un singur tip de entitate, numărul de realizări ale acestuia (de entităţi) fiind egal cu numărul clienţilor.
Obiectele compozite se caracterizează prin faptul că ele conţin una sau mai multe caracteristici
multivaloare (cărora în modelul EA le vor corespunde atribute multivaloare). Aceasta va determina ca în
modelul conceptual optimizat al datelor acestui obiect compozit să-i corespundă mai multe tipuri de
entităţi (atributele multivaloare se vor regăsi într-un tip de entitate distinct).
Exemplu: Documentelor bonuri de consum le va corespunde tipul de entitate bon de consum
definit prin atributele monovaloare: număr bon, data bon, secţia, gestiunea dar şi atributele multivaloare:
cod material, cantitate eliberată, preţ unitar. Aceasta face ca tipul de entitate bon de consum, definit iniţial
prin mulţimea tuturor atributelor mai sus menţionate, să conducă în final la definirea a două tipuri de
entităţi: Bon de consum (documentul în sine) definit prin atributele: număr bon, data bon, secţia,
gestiunea şi tipul de entitate Material eliberat definit prin atributele: cod material, cantitate eliberată,
preţ unitar (Fig.2 5).
CONT BANCAR- Nr. cont- Tip Cont- Data deschiderii- Limita credit- Moneda
BON DE CONSUM- Nr.bon- Data bon- Secţia- Gestiunea Cod material
Cantitate eliberatăPreţ unitar
BON DE CONSUMNr.bonData bonSecţiaGestiunea
MATERIAL ELIBERATCod materialCantitate eliberatăPreţ unitar
Tip de entitate
Caracteristicimultivaloare (un bon deconsum serveşte laeliberarea din magazie amai multor materiale)
Obiect compozit
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 06
5
Fig.2.5 Reprezentarea obiectelor compozite sub formă de tipuri de entităţi
Într-un mod asemănător putem reprezenta în modelul EA facturile, comenzile emise de clienţi
pentru livrarea produselor etc.
Obiectele compuse sunt decompozabile ele regrupând în structura lor obiecte simple între care
există o anumită legătură. Chiar dacă în modelul EA iniţial pentru un obiect compus s-a definit un singur
tip de entitate, ulterior acesta se va descompune în tipuri de entităţi de sine stătătoare corespunzătoare
obiectelor elementare care intră în structura obiectului compus (Fig. 2.6).
Fig. 2.6 Reprezentarea obiectelor compuse sub formă de tipuri de entităţi
Fiecare tip de entitate prezintă un IDENTIFICATOR reprezentat de un atribut sau un grup
minimal de atribute al cărui rol este de a permite identificarea în mod unic, fără echivoc, a entităţilor. De
multe ori identificatorul este reprezentat de un atribut de tip “număr de ordine” (incrementat cu 1 pentru
fiecare nouă valoare atribuită) sau de un cod (construcţie artificială având o anumită semnificaţie).
Exemple: pentru tipul de entitate STUDENT identificatorul va fi Nr Matricol, în cazul entităţii BON
CONSUM identificatorul va fi atributul Nr. Bon (atribut de tip număr de ordine), etc. În reprezentarea
grafică a tipului de entitate, identificatorul este marcat distinct prin subliniere (Fig. 2.7).
Fig. 2.7 Tipul de entitate STUDENT
CONTRACT DE CREDIT- Nr.contract- Data contract- Titular- Valoare contract- Unitate monetară- Garanţii
TITULARCod identificareNumeCNPAdresaData naşterii
GARANŢIENr. documentData emiteriiBanca emitentăSuma
Tipuri deentităţi
Obiect compus
STUDENTNr. matricolNume studentData naşteriiAdresa
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 06
6
ASOCIEREA dintre entităţi exprimă legătura stabilită dintre acestea şi rolul pe care îl joacă
fiecare entitate participantă la legătură. Exprimând o legătură dintre entităţi ea nu are o existenţă de sine
stătătoare. O asociere poate prezenta unul sau mai multe atribute proprii cu rol de a caracteriza, explicita,
legătura stabilită între entităţile participante la asociere. Atributele Data debut şi Data sfârşit
caracterizează asocierea Ocupă şi aceasta deoarece ele nu sunt proprietăţi ale entităţii Camere, aceiaşi
cameră cu nr. 10 poate fi ocupată la date diferite şi de către clienţi diferiţi. Fiecare entitate participantă la
asociere joacă un anumit rol. În exemplul prezentat în figura 2.8 entitatea Client joacă rolul Ocupant
(clientul x ocupă în data y camera z) iar entitatea Camera prezintă rolul este ocupată (camera z este
ocupată în data y de clientul x).
TIPUL DE ASOCIERE se defineşte ca ansamblul legăturilor, prezentănd aceeaşi semnificaţie,
dintre entităţile aparţinând la două sau mai multe tipuri de entităţi. Exemplu: tipul de asociere Ocupă din
figura 2.8.
Fig. 2.8 Tipul de asociere Ocupă
CARDINALITATEA cuplului entitate-asociere reprezintă cuplul de valori întregi (x,y) astfel
încât:
• x (cardinalitate minimală) exprimă numărul minim de realizări ale legăturii (asocierii) existând
pentru o entitate.
• y (cardinalitate maximală) reprezintă numărul maxim de apariţii ale corespondenţei putând
exista pentru o entitate.
Cardinalitatea minimală 0 indică faptul că pot exista entităţi care să nu participe la nici o
asociere: Există clienţi potenţiali ai unei firme cărora încă nu li s-au încheiat poliţe de asigurare –
cardinalitate minimală 0, dar sunt clienţi cărora li s-au încheiat mai multe poliţe – cardinalitate maximală
n (Fig. 2.9).
Este ocupatăOcupant
CLIENŢICod clientNumeAdresăCNP
CAMERENr. camerăTipTarif cameră
Ocupă
Data debutData sfârşit
Cardinalităţi
1,n 1,n
Roluri
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 06
7
Fig. 2.9 Cardinalitatea minimală 0
Cardinalitatea minimală 1 indică faptul că toate realizările tipului de entitate trebuie să participe
la o realizare a tipului de asociere. De exemplu, orice contribuabil aflat în evidenţa administraţiei
financiare are deschis un rol şi numai unul singur (în acest caz şi cardinalitatea maximală este tot 1) (Fig.
2.10).
Figura 2.10 Cardinalitatea minimală 1
Cardinalitatea maximală 1 indică faptul că numărul de roluri deschise unui contribuabil la
administraţia financiară nu poate fi mai mare de 1. Săgeata din figura 2.10 indică caracterul imuabil al
asocierii (rolul fiscal nu-şi modifică titularul).
Cardinalitatea maximală n indică faptul că mai multe entităţi de un anumit tip participă la o
asociere. Un client emite unul sau mai multe documente de plată (Fig. 2.11).
Fig. 2.11 Cardinalitatea maximală n
Dar uneori valoarea lui N poate fi specificată clar printr-o constantă. De exemplu, pentru o poliţă
de asigurare (încheiată pe un an) sunt calculate maxim 4 prime de asigurare - câte una pe trimestru (Fig.
2.12). Valorile uzuale pentru exprimarea cardinalităţii sunt : 0,1; 1,1; 0,n;1,n.
CLIENTCod clientNumeAdresăCNP
POLIŢANr.poliţăData poliţăValoare asigurată
încheie0,n 1,1
CONTRIBUABILCod-identificareNumeAdresă
ROLNr.rolData deschiderii
ARE1,1 1,1
POLIŢANr.poliţăData încheieriiData începutData sfârşitSuma asigurată
PRIME DE PLATĂData scadenţeiSuma de plată
prevede1,4 1,1
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 06
8
Fig. 2.12 Cardinalitatea maximală 4
Între realizările a două tipuri de entităţi se pot stabili mai multe asocieri prezentând semantică
diferită şi prin urmare cardinalităţi diferite. Exemplu: un profesor lucrează la o disciplină cu un grup de
studenţi, unora dintre aceştia (maxim 10) conducându-le şi proiectul de semestru la disciplina respectivă
(Fig. 2.13).
Fig. 2.13
După numărul de tipuri de entităţi participante asocierea poate fi:
• unară (refexivă)
• binară
• complexă
Asocierea reflexivă (ciclică, unară) se caracterizează prin faptul că exprimă legăturile stabilite
între entităţi aparţinând aceluiaşi tip (Fig. 2.14).
Fig. 2.14 Asociere reflexivă
Spre exemplu, o materie primă necesară pentru fabricarea unui produs poate fi substituită (dacă
nu există cantitatea necesară în stoc) printr-o altă materie primă (având aceleaşi caracteristici dar spre
exemplu o altă concentraţie) într-o anumită cantitate.
Substituie
Cantsubstit
CLIENTCod-clientNumeAdresăCNP
DOCUMENTNr.docData docTip docSumă
emite1,n 1,1
1,1
1,nPROFESORCod IDNumeGrad didacticTitlu ştiinţific
STUDENTNr.matricolNume student
lucrează
1,10
conduce
MATERIALCodDenumireUnitate de măsură
SubstituieEste
substituit
0,N 0,N
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 06
9
Asocierile binare reprezintă legături (corespondenţe) stabilite între realizările aparţinând la două
tipuri de entităţi diferite.
Exemplu: asocierea Prevede stabilită între tipul de entitate POLIŢĂ şi tipul de entitate PRIMA
DE PLATĂ (Fig. 2.12) sau asocierile Lucrează şi Conduce din Fig. 2.13.
Asocierile complexe exprimă legături stabilite între realizările mai multor tipuri de entităţi. Spre
exemplu, o entitate ternară se poate stabili între tipurile de entităţi: CONTRIBUABIL, TAXA,
DOCUMENT DE PLATĂ (DOC PLATA).
Fig. 2.15 Asociere ternară
Se recomandă însă reducerea acestor asocieri complexe la asocieri binare. Astfel asocierea ternară
prezentată în figura 2.15 se descompune conform figurii 2.16 în asocieri binare. În continuare prezentarea
se va referi doar la asocierile binare.
Fig. 2.16 Descompunerea unei asocieri ternare în asocieri binare
Plătitor
Contribuabil Doc.platăPlăteşte1,N 1,1
Taxă
0,NEmis
Plătită
Contribuabil Doc.platăAchită0,N 1,1
Taxă
1,N
Datorează
Suma
Privesc
1,N
0,N
1,N
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 07
1
2. MODELAREA CONCEPTUALĂ A DATELOR
2.2 Restricţii de integritateRestricţiile de integritate definesc cerinţele pe care datele trebuie să le respecte pentru a fi
corecte şi coerente în raport cu realitatea pe care o reflectă.
Restricţiile de integritate reprezintă o modalitate de integrare a semanticii datelor în mod indirect
în modelul entitate asociere pe care astfel îl îmbogăţesc.
Restricţiile de integritate privesc:
• valorile pe care le pot lua atributele entităţilor şi asocierilor;
• valorile identificatorilor entităţilor;
• rolurile jucate de entităţi în asocierile la care participă;
• asocierile stabilite între entităţi.
Pentru modelul EA prezentat în Fig. 2.17 pot fi definite următoarele restricţii de integritate
privitoare la realizările atributelor:
- data documentului (comenzii) să fie anterioară datei curente sau egală cu aceasta,
- cota de TVA poate fi 0 %, sau 19%,
- produsul cel mai vechi din nomenclatorul de fabricaţie a fost omologat în 01.02.2003,
- numărul gestiunii poate lua valori în mulţimea M={1,2,3},
- tipul depozitului poate fi frigorific/nefrigorific,
- unităţile de măsură sunt KG şi BUC.
Restricţiile de integritate pot fi statice (se verifică permanent) sau dinamice (privesc evoluţia în
timp a datelor). De exemplu, restricţiile referitoare la numărul gestiunii, tipul depozitului şi unităţile de
măsură sunt statice. Restricţia privind cota de TVA este dinamică ea putându-se modifica în timp în
conformitate cu prevederile fiscale în vigoare.
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 07
2
Fig. 2.17. Model EA
2.2.1 Restricţii de domeniu
Domeniul, ca mulţime de valori pe care le poate lua un atribut, poate fi definit printr-o proprietate
(o condiţie privind un atribut sau un grup de atribute), prin precizarea unui interval de valori sau prin
enumerarea mulţimii de valori admise.
Restricţiile de domeniu reprezintă condiţii (reguli) care privesc ansamblul de valori admise
pentru un atribut în cadrul tipului sau domeniului său. Restricţiile pot viza realizările unui/unor atribute
aparţinând unei aceleiaşi entităţi sau asocieri, caz în care se numesc restricţii intraentitate, sau a
unui/unor atribute aparţinând unor entităţi şi/sau asocieri diferite, caz în care se numesc restricţii
interentităţi.
Restricţiile pe domeniu se pot exprima cu privire la:
1. Conţinutul unui singur atribut al unei entităţi sau asocieri:
Exemplu: Unit. Măsură={ “KG”,”Buc”}
TVA = { 0, 19}
Preţ > 10000 şi preţ <10000000
Cantitate > 10 (cantitatea este un atribut definit pentru asocierea CUPRINDE din Fig.
2.17).
2. Corelaţiile ce trebuie să se respecte între valorile mai multor atribute sau asocieri aparţinând
aceleiaşi entităţi sau asocieri:
Exemple: Număr gestiune=1 atunci nume gestionar = “Ion Toma”
Depozitat
StocData stoc
CuprindeCantitate
Comanda
NrdocumentData_document
Produs
CodprodusDenumirePret catalogTVAData omologariiUnitmasura
1,N 0,N
Gestiune
NrgestiuneNume gestionarTip depozit
1,n 1,n
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 07
3
Cod produs=12 atunci Unit Măsură=”BUC”
3. Corelaţiile care trebuie să existe între atributele aparţinând mai multor entităţi sau asocieri
diferite:
Exemplu: În gestiunea 1 se stochează doar produsele având codurile în mulţimea {1000, 1001,
1014}.
Data-stoc > data omologării
Cod produs=112 atunci număr gestiune=1
4. Corelaţii realizate pe baza unor valori obţinute prin operaţii de sintetizare (însumare, calculul
mediei, valorii minime /maxime etc.) a unui ansamblu de entităţi:
Exemplu: Suma cantităţilor comandate pentru un produs nu poate depăşi stocul din data respectivă.
Preţul mediu al produselor >200000
2.2.2 Restricţii structurale
Identificarea entităţilor
Fiecare entitate va trebui să poată fi identificată fără echivoc. Acest lucru impune ca
identificatorul entităţii să ia valori unice diferite de NULL (NULL înseamnă că nu s-a atribuit nici o
valoare, deci valoarea NULL este diferită de zero sau spaţiu).
În definirea modelului EA putem întâlni cazuri mai speciale legate de identificarea entităţilor:
1. Nu putem defini un identificator sub forma unui atribut/grup de atribute pentru un
anumit tip de entitate (Fig. 2.18). Exemplu: Pentru fiecare angajat al firmei se
consemnează lunar prezenţa prin reţinerea orelor efectiv lucrate, orelor absentate, orelor
de concediu medical. Identificarea entităţilor Prezenţa se face prin rolul Realizează pe
care entitatea Angajat îl joacă în asocierea Înregistrează Identificarea prin rol a
entităţilor se poate realiza doar dacă asocierea în cauză nu este ciclică (unară) iar
cardinalitatea cuplului entitate identificată-asociere este 1,1 şi cardinalitatea cuplului
entitate identificator - asociere este 1,1 sau 0,1.
Fig. 2.18
InregistreazaLuna
AngajatMarcaNumeFunctieSalariu
PrezentaOre efectiveOre absenteOre concediuOre medical
1,11,1
Realizeaza Apartine
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 07
4
2. Identificarea unei entităţi se poate realiza prin unul sau mai multe atribute proprii
împreună cu rolul jucat de alt tip de entitate (Fig. 2.19) în cadrul asocierii.
Fig. 2.19
O poliţă de asigurare de viaţă presupune pe lângă specificarea numărului, datei încheierii poliţei,
sumei asigurate şi precizarea primelor de plată cu înscrierea datei limită a plăţii precum şi a sumei de
plată (considerăm că sumele sunt diferite de la o scadenţă la alta). Fiecare poliţă se identifică prin număr,
atribuit în mod unic. Pentru tipul de entitate Scadenţa, atributul Data scadenţei nu poate fi identificator
deoarece, la aceeaşi dată mai multe poliţe au acelaşi termen limită de plată. Identificarea entităţilor Prime
asigurare se va realiza prin valorile atributului propriu Data scadenţei şi rolul Cuprinde jucat de entitatea
Asigurare în asocierea Prevede.
2.2.3 Restricţii de integritate de roluri
În definirea asocierii am subliniat faptul că aceasta exprimă legătura stabilită între entităţi diferite,
fiecare dintre acestea jucând un anumit rol. Plecând de la rolurile jucate de entităţi în cadrul asocierilor
putem defini o serie de restricţii de integritate şi anume de: egalitate, incluziune şi excluziune de roluri.
Restricţia de incluziune de roluri. Restricţia de incluziune de roluri statuează faptul că, dacă o
entitate E1 care joacă rolul r1 în asocierea A1 va trebui să joace şi rolul r2 în asocierea A2. Rezultă că
rolul r1 include (implică prin incluziune) rolul r2 . Pentru reprezentarea restricţiei de incluziune de roluri
se va utiliza următoarea reprezentare grafică:
Fig. 2.20 Incluziune de roluri
Un exemplu îl constituie secvenţa de MCD elaborat pentru o firmă de asigurări. (Fig. 2.21).
Clienţii încheie poliţe de asigurare şi primesc despăgubiri la producerea riscului asigurat dacă au la zi
plata primelor de asigurare. Între rolul despăgubită şi rolul achitată se manifestă o restricţie de incluziune
pe rol. De asemenea este o restricţie de integritate pe rolurile despăgubită şi încheiată pe care le joacă
entitatea poliţă.
Ir1 r2
PrevedeAsigurareNrpolitaDataSuma asigurataPrimaasigurare
Prime asigurare
DatascadentaSumadeplata1,n
1,1
Cuprinde Priveste
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 07
5
Fig. 2.21. Incluziune de roluri
Restricţia de egalitate de roluri. Egalitatea de roluri presupune ca restricţia de incluziune între
roluri să fie reciprocă. Grafic restricţia de egalitate de roluri se reprezintă conform figurii 2.22.
Fig. 2.22. Egalitatea de roluri
Persoanele care au un rol (fişă) deschis la administraţia financiară, deci joacă rol de posesor în
asocierea Are, înseamnă că au obligaţii fiscale, deci joacă rol de contribuabil în asocierea Datorează,
reciproca fiind valabilă: orice persoană care are obligaţii fiscale trebuie să aibă deschis un rol. Dar nu
toate persoanele sunt contribuabili, deci există entităţi ale tipului Persoana care nu joacă rolul de Posesor
în asocierea Are. Grafic, egalitatea de roluri se reprezintă conform figurii 2.23.
=r1 r2
despagubitaincheiata
Client
CodclientNumeclientAdresa
Polita
NrpolitaDatapolitaDatainceputDatasfarsitNumeagent
Despagubire
NrdocumentDatadocumentSumadespagubita
incheie calculeaza
achita
Plata prime
NrchitantaDatachitantaSumaplatita
1,n1,1
1,1 1,1
1,n
1,1
I
Iachitata
calculata
Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 07
6
Fig. 2.23. Egalitate de roluri
1,10,1Persoana
CNPNumeAdresa
Rol
NrrolDatadeschiderii
Are
Impozit
CodimpozitDenumire
Datoreaza
=
1,nContribuabil
top related