curriculum · 2019. 3. 4. · cd 8.5.1 curriculum disciplinĂ redacția: 06 data: 20.09.2017 pag....
Post on 23-Nov-2020
2 Views
Preview:
TRANSCRIPT
CD 8.5.1 CURRICULUM DISCIPLINĂ
Redacția: 06
Data: 20.09.2017
Pag. 1/12
FACULTATEA MEDICINĂ 1
PROGRAMUL DE STUDII 0914.4 OPTOMETRIE
CATEDRA DE FILOSOFIE ȘI BIOETICĂ
CURRICULUM
DISCIPLINA COMUNICARE ȘI COMPORTAMENT ÎN MEDICINĂ
Studii integrate
Tipul cursului: Disciplină obligatorie
Chişinău, 2017
CD 8.5.1 CURRICULUM DISCIPLINĂ
Redacția: 06
Data: 20.09.2017
Pag. 2/12
I. PRELIMINARII
Prezentarea generală a disciplinei: locul şi rolul disciplinei în formarea competenţelor specifice
ale programului de formare profesională / specialităţii
Valoarea și necesitatea disciplinei Comunicare și comportament în medicină pentru mediciniști este
determinat de diversele situații lipsite de claritate și precizie cu care lucrătorul medical se confruntă în
activitatea sa. Dificultatea respectivă, de obicei oscilează între ce este bine și ce este rău, ce este corect și
ce nu este corect, ce este normal și ce este anormal. Ritmul intens care i se impune medicului în practică
face să nu realizeze că se confruntă cu multiple greutăți ce implică abilități de comunicare și de control
(dirijare) comportamental. Un lucru este cert, că un stil de comunicare personal bine conturat profesional
și formare a unor calități morale ce dictează un comportament calm (în general normal) în situațiile
dificile din activitate, vă finaliza cu sporirea satisfacției pacientului, verticalitatea medicului și nu în
ultimul rând cu calitatea actului medical.
În contextul noilor cerințe de pregătire profesională al viitorului medic se realizează cursul
Comunicare și comportament în medicină înaintat și recomandat pentru toate specialitățile din sistemul
sanitar.
În dorința de a crearea o atmosferă comunicațională eficientă și a unui comportament echilibrat nu
este suficient doar de cunoștințe medicale specializate, dar și de cunoștințe care redau condiția reală de
complexitate al relațiilor dintre medic și pacient. Raportul medicului cu pacientul presupune în primul
rând abilități de comunicare eficientă formată în temeiul naturii umane, un comportament moral între
medic și pacient fundamentat pe esența ființei umane și nu pe aparențele accidentale ce deseori ori
survin în actul medical.
Cursul Comunicare și comportament în medicină are scopul să eficientizeze exersarea profesiei
medicale, să formeze la viitorul lucrător medical simțul responsabilității ca om și ca specialist. Să-și
creeze propriul stil comunicațional și comportamental în concordanță cu menirea nobilă a profesiunii de
medic.
Misiunea curriculumului (scopul) în formarea profesională
De a prezenta mediciniștilor cunoștințe și tehnici de comunicare și comportament acompaniate de un
suport moral profesional, precum și însușirea unor abilități de înțelegere a condițiilor specifice în care se
desfășoară actul comunicațional medical, care să asigure o comunicare pentru schimbarea
comportamentului părților implicate în relațiile medicale.
Limba de predare a disciplinei: română;
Beneficiari: studenții anului I, facultatea Medicina, specialitatea Optometrie.
II. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI
Codul disciplinei U.04.O.030
Denumirea disciplinei Comunicare și comportament în medicină
Responsabili de disciplină dr. hab. în filos., conf. univ. Vitalie Ojovan
dr. în filos., lect. univ. Ludmila Rubanovici
asist. univ. Ion Banari
Anul II Semestrul 4
Numărul de ore total, inclusiv: 120
CD 8.5.1 CURRICULUM DISCIPLINĂ
Redacția: 06
Data: 20.09.2017
Pag. 3/12
Curs 20 Lucrări practice/ de laborator
Seminare 40 Lucrul individual 60
Forma de evaluare E Numărul de credite 4
III. OBIECTIVELE DE FORMARE ÎN CADRUL DISCIPLINEI
La finele studierii disciplinei studentul va fi capabil:
la nivel de cunoaştere şi înţelegere:
procesul de comunicare și funcţiile comunicării;
tehnici de comunicare în crearea unor relaţii funcţionale medic-pacient;
criteriile comunicaționale și comportamentale ale faptului medical calitativ;
diverselor situaţii de manifestare a barierelor de comunicare în relația medic-pacient;
modele de comunicare eficientă, tehnici de ascultare activă pentru profesarea reușită;
structura și calitatea conflictului, cauzele care pot genera conflicte în actul terapeutic;
principalele surse de malpraxis pentru a le preveni;
drepturile şi obligaţiile medicului şi pacientului;
componentele unei comunicări pentru schimbarea comportamentului cu risc pentru sănătate
la nivel de aplicare:
tehnicile de comunicare intra şi interorganizaţionale, în vederea integrării optime în echipa
medicală;
competenţele de descifrare şi aplicare a metacomunicării în practica medicală;
imagini adecvate unui lucrător medical prin evitarea situațiilor de malpraxis;
tehnici specifice de depășire a barierelor în comunicare;
elementele de comunicare eficientă în relaţia medic-pacient;
principalele strategii de soluţionarea conflictelor la nivel interpersonal, personal și social;
managementul conflictului medical prin prisma bioeticii;
comportamentale interculturale în relația medic-pacient;
reacțiile comportamentale ale pacienților în dependență de personalitate;
calitățile morale în clarificarea problemelor cu privire la viața și sănătatea pacienților ori/și a
persoanelor din anturajul lor;
la nivel de integrare:
tehnicele de comunicare în condițiile activității medicale;
cunoștințele pentru a organiza sau reorganiza propriul stil de comunicare în medicină;
imaginea profesională în conformitate cu statutul și rolul social al medicului;
cunoștințe și abilități de depistare a surselor de conflict din practica medicală;
abilități de depășire a barierelor comunicaționale din medicină;
teoria comunicării interculturale în dialogul cu pacienții din diferite etnii;
să integreze strategii și tehnici de comunicare pentru schimbarea comportamentului cu risc
pentru sănătate;
caracterul moral al omului ce determină conduita profesională;
CD 8.5.1 CURRICULUM DISCIPLINĂ
Redacția: 06
Data: 20.09.2017
Pag. 4/12
IV. CONDIŢIONĂRI ŞI EXIGENŢE PREALABILE
Cunoștințe esențiale din domeniul comunicării și științele comportamentului aplicate în practica
medicală pentru a eficientiza implicațiile individuale și calitatea actului medical, precum și schimbarea
comportamentului cu risc pentru sănătate.
V. TEMATICA ŞI REPARTIZAREA ORIENTATIVĂ A ORELOR
Cursuri (prelegeri), lucrări practice/ lucrări de laborator/seminare și lucru individual
Nr.
d/o ТЕМА
Numărul de ore
Prelegeri Lucrări
practice
Lucru
individual
1. Comportamentul uman – un complex bio-psiho-social. 2 4 6
2. Comportament şi personalitate. 2 4 6
3. Comportament şi societate. Elemente de sociologie medicală. 2 4 6
4. Comunicarea. Definiţii şi funcţii. 2 4 6
5. Metacomunicarea şi diferenţele culturale. 2 4 6
6. Bariere şi clivaje în comunicare. 2 4 6
7. Conflictul – element constitutiv esențial al comunicării. 2 4 6
8. Comportament în context intercultural. 2 4 6
9. Comportamente cu risc pentru sănătate. Comunicarea pentru
schimbarea comportamentului cu risc pentru sănătate. 4 8 12
Total 20 40 60
VI. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI UNITĂŢI DE CONŢINUT
Obiective Unităţi de conţinut
Tema 1. Comportamentul uman – un complex bio-psiho-social
să definească noțiunea de
comportament uman, formula
complexă de constituire și
consolidare a
comportamentului;
să cunoască criteriile de
stabilire a normalității;
1. Conceptul de comportament uman. Clasificarea comportamentului
uman. Factorii ce influenţează comportamentul uman: biologic,
psihologic şi social.
2. Factorii bio-psiho-sociali care influenţează actul medical.
Comportamentul şi sănătatea. Impactul comportamentului uman
asupra sănătăţii.
CD 8.5.1 CURRICULUM DISCIPLINĂ
Redacția: 06
Data: 20.09.2017
Pag. 5/12
Obiective Unităţi de conţinut
sa demonstreze implicarea
factorilor interni și externi la
determinarea
comportamentului;
să aplice cunoștințele
obținute în determinarea
tipurilor de comportamente;
să integreze caracterul
moral al omului ce determină
conduita profesională.
3. Normalitate comportamentală. Conceptul de normalitate.
Normalitatea ca proces. Criterii de normalitate. Normalitate şi
comunicare. Normalitatea ca sănătate, normalitatea şi adaptarea,
sănătate şi adaptare.
4. Anormalitatea. Criterii de definire anormalităţii. Anormalitate şi
boală. Tipuri de comportamente anormale.
Tema 2. Comportament şi personalitate
să definească ce este
personalitatea și elementele
structurale ale ei;
să cunoască impactul
caracterului uman asupra
reușitei profesionale;
să aplice reacțiile
comportamentale ale diferitor
tipuri de personalitate;
să integreze decizii eficiente
care modelează diferite tipuri de
comportamente particulare.
1. Conceptul de personalitate. Trăsăturile și structura
personalității.
2. Comportament şi temperament. Tipurile de temperament
coleric,: sangvinic, flegmatic şi melancolic.
3. Comportament şi somaticul uman. Tipologiile morfologice.
4. Comportament și ,,psihicos”-ul uman. Tipologiile
psihofiziologice și psihologice.
Tema 3. Comportament şi societate. Elemente de sociologie medicală
să definească conceptul de
sociologie medicală, statut şi
rol social, bioetică,
deontologie medicală;
să cunoască tipurile de
relaţie medic-pacient;
sa conștientizeze drepturile
şi obligaţiile medicului şi
pacientului;
să aplice imagini adecvate
unui lucrător medical prin
evitarea situațiilor de
malpraxis;
să integreze imaginea
profesională în conformitate
cu statutul și rolul social al
medicului.
1. Noţiunea de sociologie şi sociologie medicală.
2. Caracteristica noțiunilor statut şi rol social şi conflict de rol.
3. Statutul şi rolul social al medicului. Rolul social al bolnavului. Relaţia
medic-pacient ca relaţie de roluri.
4. Tipuri, modele şi strategii de relaţie medic-pacient. Stadiile actului
medical: anamneză şi explorarea simptomelor de către medic;
precizarea diagnosticului şi decizia în legătură cu tratamentul;
complianţa la tratament, procesul tratamentului şi stadiul
posttratament. Acordul informat.
5. Malpraxis şi noncomplianţa la tratament ca devieri de la obligaţia de
rol. Automedicația.
6. Elemente de bioetică şi deontologie medicală.
Tema 4. Comunicarea. Definiţii şi funcţii
să definească derularea
procesului de comunicare,
funcţiile comunicării;
1. Noţiunea de comunicare. Elemente constitutive ale comunicării.
Funcţii ale comunicării.
CD 8.5.1 CURRICULUM DISCIPLINĂ
Redacția: 06
Data: 20.09.2017
Pag. 6/12
Obiective Unităţi de conţinut
să cunoască diverse tehnici de
comunicare utile în crearea unor
relaţii funcţionale medic-pacient;
sa demonstreze eficacitatea
actului comunicațional în
diverse situații profesionale;
să aplice tehnicile de
comunicare intra şi
interorganizaţionale, în vederea
integrării optime în echipa
medicală;
să integreze cunoștințele
pentru a organiza sau
reorganiza propriul stil de
comunicare.
2. Procesul comunicării. Tipuri şi forme ale comunicării.
3. Semnificaţia comunicării în activitatea medicală. Tipuri de
comunicare medic-pacient.
4. Comunicarea în funcție de diagnostic. Comunicarea cu diferite
tipuri de pacienți.
5. Comunicarea în echipa medicală: medic, asistent, bioetician, preot,
psiholog, psihiatru, asistent social, pacient.
Tema 5. Metacomunicarea şi diferenţele culturale
să definească valoarea și
impactul metacomunicării în
actul medical;
să cunoască principiilor
metacomunicării şi a
importanţei acesteia în
practica medicală, în contextul
respectării normelor bioetice;
sa demonstreze competenţe
de descifrare şi aplicare a
limbajului verbal, paraverbal,
nonverbal şi extraverbal al
metacomunicării în practica
medicală;
să aplice codului bunelor
maniere în viața de zi cu zi,
inclusiv în activitatea
profesională;
să integreze înţelegerea şi
interpretarea mesajului
pacienţilor, utilizarea de către
medic a limbajului corporal în
comunicarea cu pacienţii,
evaluarea adecvată în funcţie
de cultura vorbitorului.
1. Noțiunea de metacomunicare.
2. Descifrarea limbajului verbal al metacomunicării.
3. Limbajul paraverbal: râsul, geamătul, oftatul, tusea seacă şi dresul
vocii.
4. Limbajul nonverbal: postura trupului, mimica şi gestica.
5.Interacţiunea dintre comunicarea verbală şi nonverbală. Poziţii
interculturale în comunicarea nonverbala.
6. Eticheta. Din istoria etichetei. Elemente ale codului bunelor
maniere. Comportamentul în viaţa profesională.
7. Imaginea element esenţial în societatea contemporană. Conceptul de
imagine. Imaginea personală. Limbajul vestimentaţiei – paleta
culorilor. Limbajul culorilor. Garderoba feminină şi masculină.
8. Imaginea studentului medic şi a medicului.
9. Elemente de programare neurolingvistică: metamodelul, arta de a
pune întrebări, degete şi cuvinte critice, reprezentarea senzorială,
cheile de acces vizual şi cum ţinem obiectivele.
Tema 6. Bariere şi clivaje în comunicare
să definească conceptul de
bariere în comunicare, cauza
apariției și clasificarea lor,
sintetizarea principalelor
1. Conceptul de barieră în comunicare, cauza apariţiei şi clasificarea
lor.
2. Bariere tehnice: zgomotul, perturbările sonore şi filtrele.
CD 8.5.1 CURRICULUM DISCIPLINĂ
Redacția: 06
Data: 20.09.2017
Pag. 7/12
Obiective Unităţi de conţinut
tipologii ale barierelor de
comunicare;
să cunoască diverselor
situaţii de manifestare a
barierelor de comunicare în
relația medic-pacient, modele
de comunicare eficientă,
tehnici de ascultare activă;
sa demonstreze tehnici
specifice de depășire a
barierelor în comunicare;
să aplice principiile
metacomunicării ca model de
depășire a barierelor în
comunicare;
să integreze abilități de
depășire a barierelor
comunicaționale din medicină.
3. Bariere socio–culturale: politice, religioase, sociale şi profisionale.
4. Bariere psihologice: de atitudine şi deprindere.
5. Bariere de înţelegere: fonetice, semantice, stilistice şi logice.
6. Comunicarea eficientă și ineficientă.
7. Tehnici și forme de ascultare activă.
8. Elemente ale ascultării active: formularea întrebărilor, parafrazarea,
sumarizarea și oferirea de feedback.
9. Comunicarea eficientă medic-pacient. Bariere personale în relația
medic-pacient.
Tema 7. Conflictul – element constitutiv esențial al comunicării
să definească structura și
calitatea conflictului;
să cunoască cauzele care
pot genera conflicte;
sa demonstreze abilități în
soluţionarea conflictelor la
nivel interpersonal, personal și
social;
să aplice managementul
conflictului prin prisma
bioeticii, atribuind un rol
pozitiv prin condamnarea
însuşirilor, faptelor imorale și
amorale.
să integreze cunoștințe și
abilități de depistare a surselor
de conflict din practica
medicală;
să integreze strategii de
rezolvare a conflictelor dintre
medic și pacient.
1. Conceptul de conflict şi conflictologie. Obiectul de studiu al
conflictologiei.
2. Structura conflictului: obiectul conflictului, părţile conflictului,
mediul înconjurător şi cerinţele conflictului, interpretarea subiectivă a
conflictului şi elementele sale individuale.
3. Tipologia conflictelor. Strategii de rezolvare a conflictelor.
4. Aspectul etic al conflictului.
Tema 8. Comportament în context intercultural
să definească procesul de
comunicare interculturală, a
diferitor tipuri de
comunicatori interculturali;
1. Conceptul de cultură și comunicare interculturală.
Multiculturalitate, interculturalitate, transculturalitate.
2. Etnocentrismul şi comunicarea interculturală. Etnocentrismul ca
problemă a comunicării interculturale.
CD 8.5.1 CURRICULUM DISCIPLINĂ
Redacția: 06
Data: 20.09.2017
Pag. 8/12
Obiective Unităţi de conţinut
să cunoască surse de gafe
interculturale în comunicarea
medicală;
sa demonstreze
comportamentale
interculturale în relația medic-
pacient;
să aplice structural dialogul
intercultural;
să integreze teoria
comunicării interculturale în
dialogul cu pacienții din
diferite etnii.
3. Caracteristicile structurale ale comunicării interculturale. Surse de
gafe in comunicarea interculturala.
4. Comunicarea interculturală medic-pacient.
Tema 9. Comportamente cu risc pentru sănătate. Comunicarea pentru schimbarea comportamentului cu
risc pentru sănătate
să definească formele
(varietățile) și conținutul
comportamentelor cu risc
pentru sănătate;
înțeleagă cunoștințele
necesare depistării, în procesul
comunicării, a
comportamentelor deviante și
nocive;
să cunoască clasificarea
conduitelor deviante;
sa demonstreze capacități
comunicațional-
comportamentale pentru
întreținerea unui dialog medic-
pacient în cazul depistării
comportamentelor deviante
sau nocive, cu scopul
anihilării sau diminuării
deprinderilor respective;
să aplice subiecte bioetice
în clarificarea problemelor cu
privire la viața și sănătatea
pacienților ori/și a persoanelor
din anturajul lor;
să integreze proiectarea,
susţinerea şi evaluarea unui
discurs adaptat criteriilor de
prevenire a comportamentelor
deviante sau nocive;
să integreze strategii și
1. Noţiune de conduită deviantă. Importanţa anihilării acesteia în
societate şi medicină.
2. Clasificarea conduitelor deviante.
3. Tulburări de personalitate. Sindroame comportamentale în bolile
psihice.
4. Violenţa în familie. Deviaţii sexuale.
5. Stări persistente de conflict.
6. Comportamentul nociv pentru sănătate: caracteristica generală.
7. Delimitarea celor principalelor probleme ale comportamentului
nociv.
8. Suprasolicitarea fizică şi nervoasă. Alimentaţia dezechilibrată.
9. Fumatul, consumul de alcool şi de droguri.
10. Comportamentul faţă de medicament: repulsie, indiferenţă,
deprinderi, abuz. Efectul Placebo.
11. Aspecte generale ale procesului de schimbare comportamentală:
principii şi etape în evaluarea schimbării comportamentului.
12. Condiţiile esenţiale pentru schimbarea comportamentului.
13. Importanţa comunicării în schimbarea comportamentului. Strategii
şi tehnici de comunicare pentru schimbarea comportamentului.
Comportamentul faţă de medicament.
CD 8.5.1 CURRICULUM DISCIPLINĂ
Redacția: 06
Data: 20.09.2017
Pag. 9/12
Obiective Unităţi de conţinut
tehnici de comunicare pentru
schimbarea comportamentului
cu risc pentru sănătate.
VII. COMPETENŢE PROFESIONALE (SPECIFICE (CS) ȘI TRANSVERSALE (CT)) ŞI
FINALITĂŢI DE STUDIU
Competențe profesionale (specifice) (CS)
CP2. Cunoașterea temeinică și aplicarea în practică a algoritmului investigaţiilor optometrice și
ortoptice strict individualizat, ţinând cont de vârsta persoanei, caracterul patologiei, de
specificitatea, sensibilitatea, accesibilitatea metodelor de examinare, și criteriilor de referire.
CP3. Testarea și monitorizarea funcțiilor vizuale ale persoanelor aflate la evidența medicului
specialist oftalmolog, inclusiv sreening-ul patologiilor oculare cecitante (retinopatie diabetica,
glaucomul, etc), aplicarea știintelor biologice, umane, în corelație cu științele tehnice, pentru a
ajunge la o adaptare reciprocă optimă între om, și munca sa, în scopul protecției funcțiilor
vizuale.
CP5. Elucidarea cauzelor și condițiilor care influențează nivelul, structura și dinamica
dezabilității vizuale în rândul populației din RM și participarea activă în reabilitarea acestora.
Competențe transversale (CT)
CT1. Executarea sarcinilor cu responsabilitate, rigurozitate, punctualitate și perseverență în
munca. Asumarea răspunderii pentru rezultatele activității personale, precum și respectarea
normelor și a valorilor de etică profesională.
CT2. Manifestarea în activitatea profesională a unei poziții civice active față de rezolvarea
problemelor ce ţin de sănătatea analizatorului vizual și de prevenirea patologiilor oculare,
promovarea și menținerea sănătății oculare (importanța examinării regulate a ochilor) prin mass-
media, etc.
CT3. Identificarea oportunităților de perfecționare continuă a competențelor profesionale și
utilizarea eficientă a cunoștințelor obținute în vederea sporirii calității serviciilor prestate și
reducerii numărului pacienților cu deficiențe de vedere.
Finalități de studiu
La finalizarea studierii unității de curs studentul va fi capabil:
să distingă componentele unui act comunicațional eficient;
să identifice caracterul vertical moral al omului pentru a profesa cu succes medicina;
să păstreze echilibrul emoțional și moral în situațiile profesionale dificile;
să stabilească sursele de malpraxis întâlnite în cursul desfășurării relației medic și pacient;
sa ia decizii constructive în situații conflictuale fie cu pacienții, fie cu colegii de serviciu;
să perfecționeze tehnicile și strategiile, tipurile și modelele de comunicare și comportament în
activitatea profesională și în viața cotidiană;
să aprecieze valoarea și necesitatea unui comportament moral în realizarea actului medical;
să caracterizeze conduitele deviante și nocive pentru a promova comportamentul sănătos de
viață.
CD 8.5.1 CURRICULUM DISCIPLINĂ
Redacția: 06
Data: 20.09.2017
Pag. 10/12
Notă. Finalităţile disciplinei (se deduc din competenţele profesionale şi valenţele formative ale
conţinutuluui informaţional al disciplinei).
VIII. LUCRUL INDIVIDUAL AL STUDENTULUI
Nr. Produsul
preconizat Strategii de realizare Criterii de evaluare
Termen de
realizare
1.
Lucrul cu
cartea si
TIC.
Lucrul sistematic în biblioteca și
mediateca.
Explorarea surselor electronice actuale
referitor la tema pusa în discuție.
1. Calitatea judecăților
formate, gândirea logică,
flexibilitatea.
2. Calitatea sistematizării
materialului informațional
obținut prin activitate
proprie.
Pe
parcursul
semestrului.
2. Referat.
Analiza surselor relevante la tema
referatului.
Analiza, sistematizarea si sinteza
informației la tema propusa.
Alcătuirea referatului în conformitate cu
cerințele în vigoare și prezentarea lui la
catedră.
1. Calitatea sistematizării și
analizei materialului
informațional obținut prin
activitate proprie.
2. Concordanța informației
cu tema propusă.
Pe
parcursul
semestrului.
3.
Analiza
studiului
de caz.
Alegerea și descrierea studiului de caz
Analiza cauzelor problemelor apărute în
studiul de caz.
Prognosticul cazului cercetat.
Deducerea rezultatului scontat al cazului.
1. Analiza, sinteza,
generalizarea datelor
obținute prin investigare
proprie.
2. Formarea unui algoritm
de cunoaștere în baza
concluziilor obținute.
Pe
parcursul
semestrului.
IX. SUGESTII METODOLOGICE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE-EVALUARE
Metode de predare şi învăţare utilizate
Prelegerea constă într-o expunerea interactivă a conținutului de baza a cursului.
Seminarul și activitatea extraauditorială a studentului presupune aplicarea a unui șir de metode după
cum urmează: conversația euristică, problematizarea, brainstorming, lucrul în grup, studiul individual,
dezbaterea, rezolvarea situațiilor de problemă, joc de rol, studiul de caz.
Strategii/tehnologii didactice aplicate (specifice disciplinei
Studiul textelor de documente; jocurile de rol; studiul de caz; instruirea asistată de calculator.
Metode de evaluare (inclusiv cu indicarea modalității de calcul a notei finale)
Curentă: control frontal sau/și individual prin:
evaluarea nivelului de implicare a studenților și calității acesteia in realizarea sarcinilor curente;
CD 8.5.1 CURRICULUM DISCIPLINĂ
Redacția: 06
Data: 20.09.2017
Pag. 11/12
evaluarea răspunsurilor (argumentelor și deciziilor studenților) la întrebările situațiilor de
problemă sau studiilor de caz;
evaluarea lucrării de control.
Finală: Examen.
Proba finală - test oral ce constă din 3 întrebări: o întrebare pentru evaluarea cunoștințelor și două
întrebări pentru evaluarea competențelor.
Răspunsurile se apreciază cu note de la 0 până la 10 în conformitate cu regulamentele naționale de
evaluare a cunoștințelor și competențelor. Media anuală se formează din suma tuturor notelor
împărţită la numărul de note acumulat.
Nota finală va fi calculată din nota medie anuală (coeficientul 0,5) şi nota la proba finală (coeficientul
0,5).
Modalitatea de rotunjire a notelor la etapele de evaluare
Grila notelor intermediare (media anuală,
notele de la etapele examenului)
Sistemul de notare
național
Echivalent
ECTS
1,00-3,00 2 F
3,01-4,99 4 FX
5,00 5
E 5,01-5,50 5,5
5,51-6,00 6
6,01-6,50 6,5 D
6,51-7,00 7
7,01-7,50 7,5 C
7,51-8,00 8
8,01-8,50 8,5 B
8,51-8,00 9
9,01-9,50 9,5 A
9,51-10,0 10
Nota medie anuală și notele tuturor etapelor de examinare finală (asistate la calculator, testare,
răspuns oral) - toate vor fi exprimate în numere conform scalei de notare (conform tabelului), iar nota
finală obținută va fi exprimată în număr cu două zecimale, care va fi trecută în carnetul de note.
Neprezentarea la examen fără motive întemeiate se înregistrează ca “absent” şi se echivalează cu
calificativul 0 (zero). Studentul are dreptul la 2 susţineri repetate ale examenului nepromovat.
X. BIBLIOGRAFIA RECOMANDATĂ:
A. Obligatorie:
CD 8.5.1 CURRICULUM DISCIPLINĂ
Redacția: 06
Data: 20.09.2017
Pag. 12/12
1. Comunicare și comportament în medicină (cu elemente de bioetică). Suport de curs. Coord.
V.Ojovanu. Chișinău: CEP Medicina, 2016.
2. Codul cadru de etică (deontologic) al lucrătorului medical şi farmaceutic. Chișinău: Min. Săn. al
R.Mold., 2008.
3. Dicţionar de Filosofie şi Bioetică. Autori: T.Ţîrdea, P.Berlinschi, A.Eşanu, D.Nistreanu,
V.Ojovanu. Chişinău: Medicina, 2004.
4. Dumitrașcu Dan L. Comunicare medicală. Curs pentru studenții la medicină. Cluj-Napoca: Editura
Medicală Universitară „Iuliu Hațieganu”, 2013.
5. Fica Simona, Minea Liudmila. Ghid de comunicare şi comportament în relaţia cu pacientul. Bucureşti:
Editura Universitară „Carol Davila”, 2008.
6. Miu Nicolae. Ştiinţele comportamentului. Cluj-Napoca: Editura Medicală Universitară „Iuliu Haţieganu”,
2004.
7. Spinei Angela. Comunicare şi comportament. Chişinău: Medicina, 2005.
8. Ţîrdea Teodor. Bioetică: origini, dileme, tendinţe. Suport de curs. Chişinău: Medicina, 2005.
B. Suplimentară:
1. Birkenbihl Vera F. Semnalele corpului. Cum să înţelegem limbajul corporal. Bucureşti: Gemma
Pres, 1999.
2. Cornelius Helena. Știința rezolvării conflictelor. Bucureşti: Ed. Știința și Tehnica, 1996.
3. Cosman D. Psihologie Medicală. Iași: Ed. Polirom, 2010.
4. Dinu Mihai. Comunicarea. Bucureşti: Editura ştiinţifică, 1999.
5. Guillemont A., Laxenaire M. Anorexie mentale et boulimie. Le poids des facteurs socioculturels.
Ed. Masson, 1994.
6. Hogan Kevin. Depăşeşte cele 8 obstacole în calea comunicării. Bucureşti: EdituraAmaltea, 2006.
7. Jung C. G. Descrierea tipurilor psihologice. București: Ed. Anima, 1994.
8. Jung C.G. Despre formarea personalității. În: Psihologie individuală și socială. București: Ed.
Anima, 1994.
9. Legea cu privire la exercitarea profesiunii de medic (Nr. 264 din 27.10.2005). În:
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=313062.
10. Marinescu A. Codul bunelor maniere astăzi. Bucureşti: Ed. Humanitas, 2002.
11. Munteanu D. Politeţe şi bună cuviinţă. Bucureşti: Ed. Ramida, 1992.
12. Pascu Rodica. Comunicare interculturală. Sibiu: Editura Universității ”Lucian Blaga”,2007.
13. Pasecnic V. Psihologia imaginii. Chișinău: Știința, 2006.
14. Pease Allan, Garner Alan. Limbajul vorbirii. Bucureşti: Ed. Polimark, 1994.
15. Popa-Velea O. Ştiinţele comportamentului uman. Aplicaţii in medicină. Bucureşti: Ed. Trei, 2010.
16. Prutianu Ștefan. Manual de comunicare și negocieri în afaceri. Vol. I. Comunicarea. Iasi: Editura
Polirom, 2000.
17. Râmbu Nicolae. Comunicare interculturală. Suport de curs universitar. În: Comunicare socială și
relații publice. Iași: Editura Universității “Al. I. Cuza”, 2007, p.167–218.
18. Rogozea L. Etică şi Deontologie medicală. Braşov: Editura Universităţii TRANSILVANIA, 2006.
19. Мягков И.Ф., Воков C.Н., Чаев С.И. Медицинская психология. Москва: Логос. 2003.
top related