contabilitatea de gestiune a intreprinderii · pdf filesi costuri fixe. sunt cele doua extreme...
Post on 05-Feb-2018
251 Views
Preview:
TRANSCRIPT
1
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
Facultatea de Științe Juridice, Economice și Administrative Craiova
Departamentul de Științe Economice
Domeniul de studii - Contabilitate
Ciclul de studii - Licență
Programul de studii/Calificarea - Contabilitate și Informatică de Gestiune
Anul de studii: III
Titular de disciplină: Lec.univ.dr. Simionescu Silvia
SINTEZE
CONTABILITATEA DE GESTIUNE
Contabilitatea de gestiune denumita si manageriala sau analitica si control de gestiune are ca
obiect reprezentarea analitica a proceselor interne ale întreprinderii care produc transformari
cantitative si calitative în masa patrimoniului. Informatia construita este destinata întreprinzatorului
(regizorului, administratorului) ca beneficiar intern de informatii care trebuie sa raspunda la
întrebarea cum sa aloce si sa utilizeze resursele încredintate de exterior (investitori) pentru a
construi performanta.
In mod concret obiectul si scopul contabilitatii de gestiune se identifica cu:
gestiunea stocurilor;
calcularea costului produselor, serviciilor, activitatilor si functiilor;
determinarea rezultatelor analitice prin compararea costului produselor cu pretul lor de
vânzare;
previziunea cheltuielilor si veniturilor prin întocmirea retelei interne de bugete;
controlul costurilor si bugetelor prin intermediul abaterilor.
Remarca. Potrivit prevederilor Legii contabilitatii nr. 82/ l991, republicata, persoanele juridice
prevazute la art. 1 alin. (1) din lege, au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea de gestiune
adaptata la specificul activitatii. „Contabilitatea de gestiune va asigura in principal, inregistrarea operatiilor
privind colectarea si repartizarea cheltuielilor pe destinatii, respectiv pe activitati, pe centre de cost/profit, sectii,
faze de fabricatie etc., decontarea productiei, precum si calculul costului de productie al produselor fabricate,
lucrarilor executate si serviciilor prestate, productiei in curs de executie, imobilizarilor in curs, costul bunurilor
vândute etc., corespunzator obiectului de activitate desfasurata”. Modul de organizare a contabilitatii de gestiune este la latitudinea fiecarei untitati
patrimoniale. În acest sens, asa cum prevede Regulamentul, pe lânga conturile de cheltuieli pe
destinatii si de calculatie a costurilor, pot fi utilizate conturi analitice corespunzatoare de venituri si
rezultate, în functie de optiunea fiecarei unitati patrimoniale.
Dat fiind modelul adoptat în România privind contabilitatea de gestiune, în continuare
problematica va fi centrata pe calcularea costurilor si rezultatelor analitice. Procedând astfel, suntem
si în consens cu faptul ca în cadrul procesului de calculatie, problema centrala o reprezinta cea a
costurilor. Prin cost se exprima consumul cu destinatie de resurse, iar pe aceasta cale se gasesc
raspunsuri privind alocarea resurselor pentru a maximiza rentabilitatea.
Structuri privind costurile
Costuri directe si costuri indirecte. Costuri variabile si costuri fixe.
Cheltuielile reprezinta elemente constitutive ale costurilor şi, în consecinţa, trebuie
ierarhizate si clasificate. Pomind de la necesitatea calcularii costurilor si rezultatelor analitice, doua
2
scheme de clasificare au fost adoptate: costuri directe si costuri indirecte, precum si costuri variabile
si costuri fixe. Sunt cele doua extreme între care penduleaza calculatia costurilor pe produs, iar prin
costul produsului si costul perioadei determinarea rezultatului analitic pe produs si functii ale
întreprinderii.
Costurile directe de productie delimiteaza cheltuielile care pot fi individualizate si atribuite
fara ambiguitati unui produs sau activitati consumatoare de resurse si producatoare de rezultate. De
exemplu, consumurile de materii prime, cheltuielile cu remunerarea muncii prestate de catre
muncitorii de baza din sectiile de baza.
Costurile indirecte reprezinta cheltuieli delimitate pe produs sau activitate printr-un calcul
intermediar de repartizare. Ele au un caracter comun mai multor produse, servicii sau activitati.
Analizate ca variabile dependente de volumul productiei sau cel al activitatii consumatoare
de resurse, cheltuielile se grupeaza în costuri variabile si costuri fixe. Costurile variabile sunt
proportionale sau cvasiproportionale cu un anumit nivel de productie sau activitate. De exemplu,
consumurile de materii prime. Costurile fixe sunt cheltuieli relativ constante fata de nivelul de
productie sau de activitate. De exemplu, cheltuielile generale de productie ale sectiilor, cheltuielile
generale de administratie si altele.
Cele doua scheme de clasificare a cheltuielilor prezentate mai sus, în raport de nevoile de
gestiune pot fi mixate. Astfel, extremele costuri directe si costuri indirecte sunt grupate în costuri
directe variabile; costuri directe fixe; costuri indirecte variabile si costuri indirecte fixe. De
asemenea, în conditiile în care se da prioritate criteriului variatiei costurilor, costurile variabile si
cele fixe sunt structurate în : costuri variabile directe, costuri variabile indirecte, costuri fixe directe
si costuri fixe indirecte.
Pentru calcularea si gestiunea costurilor, grupele mari de cheltuieli prezentate mai sus, în
special cele directe si indirecte, se dezvolta pe articole de calculatie.
Articolele de calculatie reprezinta un element sau mai multe elemente de cheltuieli cu
aceeasi destinatie economica sau functie în gestiunea interna a întreprinderii. În mod corespunzator,
se delimiteaza articole de calculatie privind functiile de productie, de administratie, comerciala,
financiara si de cercetare - dezvoltare ale întreprinderii.
Pentru calcularea costului produsului, implicit a rezultatelor analitice, consideram ca poate
fi retinuta urmatoarea nomenclatura de referinta privind articolele de calculatie:
a) costul productiei în curs de executie (productia neterminata la începutul perioadei si la
sfârsitul perioadei, dupa caz);
b) cheltuieli înregistrate în avans (cota de cheltuieli preluate la începutul perioadei,
respectiv cheltuielile înregistrate în avans transferate la sfârsitul perioadei - recunoscute ca
active);
c) cheltuieli directe de productie:
materii prime si materiale directe
remuneratii directe
cheltuieli directe privind asigurarile si protectia sociala
cheltuieli specifice de fabricatie
d) cheltuieli indirecte de productie:
cheltuieli cu întretinerea si functionarea utilajului
cheltuieli generale ale sectiei
e) cheltuieli financiare
cheltuieli cu dobânzile
cheltuieli complementare (accesorii) dobânzilor
f) cheltuieli generale de administratie
g) cheltuieli de desfacere
h) cheltuieli de cercetare si dezvoltare
La articolele de calculatie “materii prime si materiale directe” se cuprind consumurile de
materii prime si materiale care intra în structura produselor, constituind substanta acestora sau
componenti auxiliari (lacuri, coloranti, chimicale si altele similare). De asemenea, se mai cuprind
diverse materiale folosite pentru fabricarea produselor (armaturi, rulmenti, piese de legatura) sau
3
cele destinate sa asigure desfasurarea procesului tehnologic fara a se regasi în substanta produselor
(explozive, lemne de mina, materiale refractare etc.).
Articolul de calculatie “remuneratii directe” cuprinde remuneratiile muncitorilor direct
productivi în acord sau regie calculate pentru munca prestata în productie, care pot fi identificate pe
repere, produse, lucrari, servicii etc. (retributiile tarifare, sporuri pentru conditii deosebite de munca
etc.). Remuneratiile sunt indirecte în cazul în care se platesc pentru munca prestata în productie care
nu poate fi identificata pe repere, produse, lucrari si servicii etc. (premiile, sporurile de reclame si
orice alte sume platite legal pentru munca prestata). Aceste remuneratii, inclusiv indemnizatiile
pentru concediul de odihna, se includ în articolul de calculatie “cheltuieli generale ale sectiei”.
Toate cheltuielile privind contributia întreprinderii la asigurarile sociale, contributia la
fondul de somaj si alte cheltuieli privind asigurarile si protectia sociala a caror baza de calcul o
reprezinta “remuneratiile directe” sunt delimitate prin articolul de calculatie “cheltuieli directe
privind asigurarile si protectia sociala”.
Prin articolul de calculatie “cheltuieli specifice de fabricatie” sunt divulgate conditiile
particulare ale diverselor ramuri de activitate cum sunt:
uzura sculelor, dispozitivelor si verificatoarelor cu destinatie speciala; cheltuieli cu
activitatea de service în industria constructiilor de masini;
reparatii capitale, amortizari specifice, cheltuieli pentru pregatiri miniere si decopertari în
industria energetica, siderurgica si extractiva;
combustibil tehnologic si energie tehnologica în industria de energie electrica, chimica si
siderurgica;
utilaje de constructii în industria de constructii - montaj care cuprinde toate cheltuielile
efectuate cu întretinerea si functionarea utilajului, amortizarea si chiriile privind utilajele si alte
cheltuieli;
alte articole de calculatie specifice ramurilor de activitate.
Continutul articolelor de calculatie privind cheltuielile indirecte de productie, cheltuielile
generale de administratie si cheltuielile de desfacere este redat prin schemele de mai jos:
DENUMIREA POZITIEI DE CHELTUIELI F = Fixe
V = variabile
I. CHELTUIELI INDIRECTE DE PRODUCTIE
1. Cheltuieli cu întretinerea si functionarea utilajului V
1.01. Reparatii la utilajele si mijloacele de transport ale sectiei V
1.02. Amortizarea si chiria utilajelor si mijloacelor de transport ale
sectiei V
1.03. Uzura si reparatia sculelor, dispozitivelor si verificatoarelor
cu destinatie speciala V
1.04. Energie, combustibil si alte cheltuieli pentru scopuri
tehnologice si motrice V
1.05. Alte cheltuieli de întretinere si functionare a utilajului V
2. Cheltuieli generale ale sectiei F
2.01. Remuneratii regie sectie F
2.02. Contributia la asigurari sociale si contributia la fondul de
somaj, pentru personalul sectiei F
2.03. Amortizarea si chiria privind mijloacele fixe ale sectiei
(altele decât utilajele si mijloacele de transport) F
2.04. Reparatii la mijloacele fixe ale sectiei, altele decât utilajele si
mijloacele de transport F
2.05. Energie, combustibil si alte consumuri similare F
2.06. Cheltuieli administrativ - gospodaresti F
2.07. Cheltuieli neeficiente F
2.08. Alte cheltuieli generale ale sectiei F
II. CHELTUIELI GENERALE DE ADMINISTRATIE
1. Remuneratia personalului general de administratie F
2. Amortizarea si chiriile mijloacelor fixe de interes general de F
4
administratie
3. Reparatii la mijloacele fixe de interes general de administratie F
4. Energie, combustibil si alte consumuri similare F
5. Cheltuieli administrativ - gospodaresti F
6. Cheltuieli neeficiente
7. Alte cheltuieli generale de administratie F
III. CHELTUIELI DE DESFACERE
1. Cheltuieli de desfacere (intern) V
1.01. Cheltuieli de transport si manipulare V
1.02. Cheltuieli de ambalare V
1.03. Cheltuieli de publicitate si reclama comerciala V
1.04. Alte cheltuieli de desfacere V
2. Cheltuieli de circulatie a produselor la export V
2.01. Cheltuieli de transport, manipulare, depozitare,
sortare si vamuire V
2.02. Alte cheltuieli de circulatie la export V
Costul produsului si costul perioadei
Discutate în raport de modul de decontare sau imputare, cheltuielile se diferentiaza în costul produsului si costul perioadei. Costul produsului cuprinde toate cheltuielile asociate si decontate unui obiect de calculatie identificat printr-un produs, lucrare sau serviciu. Pe aceasta cale cheltuielile angajate pot fi imobilizate, stocate sau repartizate pe mai multe exercitii. Costul perioadei cuprinde toate cheltuielile recunoscute de rezultatul exercitiului în care au fost angajate fara a se cauta o legatura cu produsul obtinut si vândut. În principiu, cheltuielile generale de administratie, cheltuielile de desfacere, cheltuielile financiare si cele exceptionale sunt costuri ale perioadei si în consecinta nu se includ în costul produselor, reflectându-se direct în rezultatul exercitiului care le-a angajat. În raport de constructia cheltuielilor la formarea valorii produsului, se disting costuri eficiente si costuri neeficiente. Costurile eficiente sunt cheltuieli care în calitatea lor de efort consumat dau valoare unui produs si în consecinta formeaza costul produsului. Costurile neeficiente reprezinta cheltuieli - pierderi determinate de esecurile tehnice sau de neutilizare integrala a patrimoniului activitatii consumatoare de resurse si producatoare de rezultate. Desi apriori au fost considerate costuri de productie, ulterior devin costuri ale perioadei fiind decontate asupra rezultatului perioadei de referinta. Se precizeaza ca prin marimea lor costurile de subactivitate apar ca o disproportie între costul calculat si valoarea bunului obtinut. Problema costului subactivitatii vizeaza delimitarea si evaluarea cheltuielilor generate de productia inferioara capacitatii normale. El se determina pe baza relatiei:
×iactivitati al normalNivelul
iactivitati al realNivelul 1 fixe
Costurile = atiisubactivit
Costul -
Literatura de specialitate, îndeosebi cea franceza, consemneaza si o împartire a costurilor prin prisma procesului decizional în costuri pertinente si costuri indiferente. Costurile pertinente sunt costuri viitoare evaluate, folosite în alternative de decizii si asupra carora se poate actiona în raport cu un plan retinut de conducere. Costurile indiferente sunt costuri istorice sau trecute, asupra carora nu se mai poate actiona pentru sustinerea unor decizii viitoare. Deci aceste costuri au fost deja sacrificate “într-o activitate” desfasurata consumatoare de resurse. Distinctia dintre cele doua costuri nu trebuie absolutizata, o informatie este relevanta atât prin valoarea sa predictiva cât si prin cea retrodictiva. Costurile indiferente pot fi utile deciziei în masura în care, confruntate cu previziunile efectuate în trecut, sa studieze eventualele decizii de luat.
Formule privind costurile
5
Costul unui produs sau activitati poate fi mai mult sau mai putin complet, variabil sau direct. În mod corespunzator se diferentiaza urmatoarele forme de costuri: costul complet comercial, costul de productie, costul variabil, costul rational si costul direct. Costul complet comercial cuprinde toate cheltuielile angajate direct sau indirect. Astfel, modelul clasic (traditional) al costului este definit de relatia:
I"" produsuluiasupra zata
-repartidesfacere
de tuielichel
de Cota
+
I"" produsuluiasupra tizate
- repartra]ie-adminis
de rale-gene ieli-cheltu de
Cota
+
I"" dusului-pro asupra
erepartizatproductie
de recte-indi ieli-cheltu de
Cota
+
"I"luiprodusuaferenteproductie
de directeCheltuieli
=
"I"luiprodusualcompletCostul
Formula costului complet traditional poate deveni o formula a costului complet economic în conditiile în care toate cheltuielile angajate sunt ajustate în vederea unei mai bune expresivitati privind eficacitatea consumurilor. De regula, sunt eliminate costurile neeficiente, inclusiv cele de subactivitate. Costul de productie este un cost a carui formula este definita la nivelul contabilitatii financiare, fiind utilizat în evaluarea si decontarea imobilizarilor si stocurilor intrate din productie proprie.
Pentru informare si reflectare prezinta interes si prevederile Standardului International de
Contabilitate nr. 2 : Costul de achizitie al materiilor prime si materialelor consumate
( + ) Costurile directe cu manopera
( + ) Costurile cu regia de productie, fixe si variabile, (alocarea regiei fixe se face pe baza
capacitatii normale de productie)
( + ) Alte costuri (numai în masura în care sunt angajate pentru a aduce stocurile la locul si
stadiul în care se gasesc, de exemplu, costurile cu regiile generale sau costul produselor
destinate anumitor clienti)
( + ) Pot fi incluse: costurile cu împrumuturile atribuite în mod direct construirii sau producerii
unui activ pe termen lung (dobânzile, amortizarea reducerilor sau primelor aferente
împrumuturilor, amortizarea cheltuielilor complementare realizate în scopul obtinerii
împrumuturilor, diferentele de curs valutar aferente împrumuturilor într-o moneda straina,
în masura în care acestea sunt privite ca o ajustare a cheltuielilor cu dobânda)
( = ) COSTUL DE PRODUCTIE
Potrivit IAS 2, alocarea costurilor privind regia fixa de productie asupra costurilor de prelucrare se efectueaza pe baza capacitatii normale de productie. O asemenea capacitate exprima "productia estimata a fi obtinuta, în medie, de-a lungul unui anumit numar de perioade sau sezoane, în conditii normale, având în vedere si pierderea de capacitate rezultata din întretinerea planificata a echipamentului. Nivelul actual de productie folosit daca se considera ca acesta aproximeaza capacitatea normala. Valoarea regiei fixe alocata fiecarei unitati produse nu se majoreaza ca urmare a obtinerii unei productii scazute sau a neutilizarii unor active. Regia nealocata este recunoscuta drept cheltuiala în perioada în care a aparut. În exercitiile în care se înregistreaza o productie neobisnuit (anormal) de mare, valoarea regiei fixe alocate fiecarei unitati produse este diminuata, astfel încât stocurile sa nu fie evaluate la o valoare mai mare decât costul lor. Regia variabila este alocata fiecarei unitati produse pe baza folosirii reale a facilitatilor productive". Acelasi standard prevede ca în situatia "în care un proces de productie poate duce la obtinerea simultana a mai multor produse. Este cazul, de exemplu, produselor cuplate sau cazul în care un produs este principal si altul este un produs secundar). Atunci când costurile de prelucrare nu se pot identifica distinct, pentru fiecare produs în parte, acestea se aloca pe baza unei metode rationale, aplicate cu consecventa. Alocarea se poate baza, de exemplu, pe valoarea de vânzare relativa pe fiecare produs, fie în stadiul de productie în care produsele devin identificabile, fie în momentul finalizarii procesului de productie. Prin natura lor, majoritatea produselor secundare au o valoare semnificativa. În aceste cazuri, ele sunt evaluate la valoarea realizabila neta si aceasta valoare se deduce din costul produsului principal. Ca urmare, valoarea contabila a produsului principal nu difera în mod semnificativ fata de costul sau".
Potrivit formulei de mai sus, nu sunt incluse în costul de productie, fiind recunoscute drept costuri ale perioadei:
6
costurile de subactivitate privind cheltuielile indirecte de productie (întrucât cheltuielile indirecte de productie sunt, în cea mai mare parte, cheltuieli fixe, repartizarea în functie de gradul de activitate se poate face în mod global, fara împartirea prealabila în cheltuieli variabile si cheltuieli fixe);
costurile generale de administratie care nu participa la aducerea activelor în forma si la locul în care se gasesc în prezent;
costurile de desfacere;
costurile de cercetare si dezvoltare care nu îndeplinesc conditiile pentru a fi incluse în categoria imobilizarilor necorporale;
cheltuielile de deplasare, cu exceptia cazurilor în care astfel de costuri sunt necesare în procesul de productie, anterior trecerii într-o noua faza de fabricatie;
alte costuri neeficiente cum sunt pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie înregistrate peste limitele normal admise.
Costul variabil consta în delimitarea la nivelul fiecarui produs sau activitate numai a
cheltuielilor variabile. Aceste cheltuieli sunt considerate ca fiind ocazionate de fabricarea fiecarui
produs, lucrare sau serviciu. În schimb, cheltuielile fixe sunt considerate costuri ale perioadei, fiind
decontate în întregime asupra rezultatului exercitiului.
Costul direct evoluat. Este o forma perfectionata caracterizata prin calculul contributiei
(marjei) la rezultat în trepte în raport de functiile întreprinderii (productie, desfacere si administratie
generala), nivelurile organizatorice (sectoare de activitate, sectii si ateliere), cu adoptarea
standardelor si bugetelor de cheltuieli. Cheltuielile fixe de productie se imputa pe produs, grupe de
produse, sectii sau ateliere si sectoare de activitate; cele de desfacere, pe produse, grupe de produse
si pe întreprindere, iar cele generale de activitate numai pe total întreprindere.
Schema de formare a costului direct evoluat se prezinta astfel:
productie de variabile
leCheltuieli -
I Cb.vanzare de pret la
evaluate eDesfaceril
I) (Cb. productie de bruta marjasau productie din rezultatul
la bruta aContributi=
desfacere de variabile
Costurile - I Cb.
II) (Cb. comerciala bruta marjasau desfacere din rezultatul
la bruta aContributi=
produs pe fixe
leCheltuieli - II Cb.
III) (Cb. produs pe bruta marjasau produs pe rezultatul
la bruta aContributi=
cheltuieli de locuri pe fixe
leCheltuieli - III Cb.
IV) (Cb. cheltuieli pe bruta marjasau cheltuiel de locuri pe rezultatul
la bruta aContributi=
sectiei ale fixe
leCheltuieli - IV Cb.
V) (Cb. sectii pe bruta marjasau sectii pe rezultatul
la bruta aContributi=
desfacere de fixe
leCheltuieli - V Cb.
VI) (Cb. desfacere de sectorul pe bruta marjasau desfacere de sectoare pe rezultatul
la bruta aContributi=
tieadministra de generale fixe
leCheltuieli - VI Cb.
ereintreprindde nivella pierderea
sau Profitul=
Se precizeaza ca nu se face repartizarea cheltuielilor fixe prin coeficienti. Pentru fiecare
treapta de imputare se au în vedere cheltuielile fixe specifice care au caracter direct. De asemenea,
în cazul cheltuielilor variabile, marimile relative sunt defalcate în cheltuieli variabile standard si
abateri de la cheltuielile variabile standard.
Pentru a raspunde la relatia de mai sus, cheltuielile de productie se vor grupa astfel:
a) Cheltuieli variabile
7
Directe de productie
materii prime si materiale auxiliare directe
remuneratii directe (salarii directe, CAS si CFS aferente, în conditiile
salarizarii în acord)
amortizarea specifica
alte cheltuieli specifice
Indirecte de productie
energia tehnologica
combustibil tehnologic
materiale în scopuri tehnologice
alte cheltuieli indirecte
b) Cheltuieli fixe
Directe (daca este cazul, de exemplu remuneratiile)
Indirecte de productie
În conditiile în care se mentine optiunea pentru gruparea cheltuielilor în costuri directe si
costuri indirecte , formula de ierarhizare a costurilor devine:
I. Cheltuieli incluse în costul de productie
a) Cheltuieli directe de productie
cheltuieli variabile angajate (constatate)
cheltuieli fixe imputate rational
b) Cheltuieli indirecte de productie
cheltuieli variabile angajate (constatate)
cheltuieli fixe imputate rational
c) Dobânzi aferente împrumuturilor de finantare a productiei cu
ciclu lung, daca se refera la perioada de fabricatie
II. Cheltuieli neincluse în costul de productie
a) Costurile de subactivitate privind cheltuielile directe fixe
b) Costurile de subactivitate privind cheltuielile indirecte de
productie fixe
c) Cheltuielile generale de administratie
d) Cheltuielile de desfacere
e) Cheltuielile de cercetare si dezvoltare
f) Alte cheltuieli neeficiente
Formulele prezentate mai sus privind costul productiei si costul perioadei se diferentiaza la
rândul lor în functie de modul de evaluare sau momentul de cost prestabilit si cost efectiv realizat.
Costul prestabilit este un cost antecalculat al produsului sau perioadei pe baza standardelor
(normelor) fizice si valorice privind cheltuielile. El se poate delimita sub forma costurilor standard,
previzionale sau normale.
Costurile efectiv realizate sunt calculate post faptic pe baza documentelor justificative care
au consemnat cheltuielile intrate în perimetrul calculatiei costurilor.
Delimitarea cheltuielilor intre contabilitatea financiara si contabilitatea de gestiune
Contabilitatea de gestiune îsi extrage costurile din contabilitatea financiara care determina si
analizeaza rezultatul în mod global în functie de natura cheltuielilor si veniturilor. Asa cum s-a
aratat mai înainte, în contabilitatea de gestiune cheltuielile si veniturile preluate din contabilitatea
analitica sunt ventilate în functie de destinatia lor. Totodata, prin calcularea costului produsului,
contabilitatea de gestiune furnizeaza informatia necesara evaluarii imobilizarilor, stocurilor si
posturilor de regularizare din contabilitatea financiara.
Situatia prezentata mai sus impune delimitarea raporturilor dintre cele doua sectiuni ale
contabilitatii privind analiza si formarea rezultatelor. Solutia folosita în acest sens este cea a gruparii
cheltuielilor în costuri incorporabile, costuri neincorporabile si costuri supletive.
Costurile incorporabile figureaza atât în contabilitatea financiara cât si în cea de gestiune.
De regula, cheltuielile de exploatare sunt costuriincorporabile, în schimb cheltuielile financiare sunt
8
partial incorporabile, iar cheltuielile extraordinare, deoarece sunt în cea mai mare parte
independente de activitatea curenta, sunt costuri neincorporabile. De asemenea, anumite cheltuieli
de exploatare apreciate ca independente de costul de productie sunt expediate în categoria
cheltuielilor neincorporabile. De exemplu, provizioanele pentru deprecierea conturilor de creante -
clienti, pierderile din creante anulate etc.
Costurile neincorporabile, asa cum s-a aratat mai sus, nu formeaza obiectul înregistrarii si
analizei în contabilitatea de gestiune.
Costurile adaugate sau supletive - structura utilizata pentru a delimita cheltuielile
înregistrate în contabilitatea de gestiune, fara a se regasi în contabilitatea financiara. De exemplu,
remuneratia întreprinzatorului individual, dobânzile calculate pentru capitalul mediu imobilizat,
amortizarea suplimentara calculata pentru depasirea numarului de ore normale (stabilite potrivit
normelor de amortizare) de exploatare a mijloacelor fixe în procesul de productie etc.
Prezenta celor trei categorii de costuri impune urmatoarea articulare între rezultatul din
contabilitatea financiara si cel din contabilitatea de gestiune.
Rezultatul din contabilitatea financiara
( + ) Costurile neincorporabile
( ) Costurile supletive
( = ) Rezultatul din contabilitatea analitica
Întrucât în contabilitatea de gestiune nu exista produse care sa fie retinute ca venituri
financiare si venituri exceptionale si alte venituri, relatia de mai sus trebuie formulata astfel: Rezultatul din contabilitatea financiara
( + ) Costurile neincorporabile
( ) Costurile supletive
( ) Veniturile nerecunoscute de contabilitatea de gestiune
( = ) Rezultatul din contabilitatea analitica
Pentru contabilitatea de gestiune din România, care nu înregistreaza si calculeaza rezultatul
analitic, relatia de articulare la rezultatul calculat în contabilitatea financiara capata forma:
Rezultatul din contabilitatea financiara
( + ) Costurile neincorporabile
( ) Costurile supletive
( + ) Costurile din contabilitatea financiara
( = ) Venituri din contabilitatea financiara
sau Costurile din contabilitatea de gestiune
( + ) Costurile neincorporabile
( ) Costurile supletive
( = ) Cheltuieli din contabilitatea financiara
Fara ca modelele analitice de calcul al rezultatelor sa fie reglementate, în continuare, pe baza
literaturii de specialitate, sunt redate unele scheme ce pot fi folosite în acest sens.
Astfel, pentru întreprinderea producatoare, cu deosebire cea industriala, schema simplificata
a modelului de calcul al rezultatului analitic se prezinta astfel: Pretul de vânzare al produselor sau serviciilor vândute în cadrul perioadei
( ) Costul de productie al produselor vândute, din care
Costuri directe de productie (din care, pe
articole de calculatie)
Costuri indirecte de productie (din care, pe
articole de calculatie)
( = ) Marja bruta de productie
( ) Costul în afara productiei, din care
Costurile de desfacere (pe articole de calculatie)
Costurile generale de administratie (pe articole de calculatie)
Costurile financiare incluse în costul produsului
( = ) Rezultatul (profit sau pierdere) analitic pe produs sau servicii
9
Pentru întreprinderea comerciala, rezultatul analitic al marfurilor vândute se calculeaza pe
baza relatiei:
Venituri din vânzari
( ) Reduceri comerciale acordate
( ) Returnari de marfuri
( = ) Cifra de afaceri
( ) Costul bunurilor vândute, din care
Costul de cumparare al stocului de la începutul perioadei
+ Costul stocurilor cumparate
- Costul de cumparare al stocurilor de la începutul perioadei (cheltuieli privind
cumpararile)
= Costul bunurilor disponibile pentru vânzare
( = ) Marja bruta comerciala (profit brut din vânzari)
( ) Costuri de desfacere, din care
Costurile cu transportul
+ Costurile de ambalare
+ Remuneratii
+ Costurile cu asigurarile si protectia sociala
+ Costurile cu publicitatea si reclama comerciala
+ Costurile cu posta, telegraful, telefonul si telexul
+ Comisioanele pentru operatiile de vânzare
+ Alte costuri de desfacere
( ) Costuri generale de administratie, din care
Remuneratia personalului general de administratie
+ Amortizarea si chiriile mijloacelor fixe de interes general de administratie
+ Energie, combustibil si alte consumuri similare
+ Costuri administrativ - gospodaresti
+ Alte costuri generale de administratie
( = ) Profit sau pierdere din exploatare
5.Relatia de eficienta a contabilitatii de gestiune
Contabilitatea de gestiune este centrata pe determinarea costurilor si rezultatelor analitice.
Relatiile de calcul, implicit de eficienta, proprii sunt de forma:
a) rezultatul total ( R )
R = A - C
in care:
A - cifra de afaceri
C - costul total al produselor si serviciilor incluse în cifra de afaceri
A = qipi, i = 1, …, n
în care:
qi - cantitatea din produsul “i” vânduta;
pi - pretul de vânzare al produsului “i”.
C = qici i = 1,…, n
în care:
ci - costul produsului “i”, care poate fi complet, partial sau variabil, dupa
caz
În masura în care costul produsului nu este un cost complet, relatia de calcul al rezultatului
în contabilitatea de gestiune devine:
Rezultatul sub forma de marja bruta
R = qi (pi – ci)
Rezultatul sub forma de profit sau pierdere
R = qi (pi – ci) - Cp
în care:
10
Cp - costul perioadei
Pornind de la relatia privind marja bruta se poate aprecia ca activitatea este rentabila daca se
verifica inegalitatea,
qi (pi – ci) > Cp
Contabilitatea interna asigura si controlul de gestiune, relatia folosita în acest sens fiind de
forma:
R – R = (qi – qi) (ci – ci) – (Cp – Cp)
în care semnul indica marimea standard (normala).
6.Procedeele de calculatie a costurilor pe unitatea de produs
6.1. Diferentieri
Procedeul de calculatie reprezinta tehnicile de calcul cu ajutorul carora costurile evidentiate
pe feluri si locuri de costuri sunt delimitate si decontate fiecarui purtator de costuri.
Procedeele de calculatie se individualizeaza si opereaza an cadrul metodelor de calculatie.
Cu ajutorul lor se ventileaza si deconteaza costurile pe tot traseul (filiera) formarii costului
produselor. Obiectul calculatiei il constituie costurile directe si indirecte in raport cu purtatorul de
costuri, respectiv, costurile variabile si cele fixe in raport cu acelasi purtator.
Ca parti componente ale metodelor de calculatie a costurilor, procedeele de calculatie se
diferentiaza in raport de caracteristicile tehnice ale procesului de productie si repetabilitatea
produsului fabricat. Din acest punct de vedere se poate aprecia ca procedeul de calculatie este un
reflex in plan valoric al procedeului de productie.
6.2. Calculatia prin diviziune simpla
Acest procedeu se aplica in conditiile intreprinderilor cu productie omogena si are la baza
raportul dintre totalul costurilor de productie si cantitatea de productie obtinuta.
La rândul sau, procedeul diviziunii simple se aplica in doua variante: o singura treapta si
mai multe trepte.
6.2.1. Calculatia prin diviziune simpla in faza unica (o singura treapta)
Q
Ct cu =
unde:
cu reprezinta costul unitar al produsului ca purtator de costuri;
Ct – costul total al perioadei de calculatie;
Q – cantitatea de productie fabricata
6.2.2. Calculatia prin diviziune in trepte (mai multe trepte)
Exemplu, doua trepte: sectorul de productie si sectorul de desfacere
Productia
Costuri de productie 10 000 u.m.
Productia 1 000 buc.
Costuri de productie unitare pe buc. 10,00 u.m.
Desfacerea
Costuri de desfacere 4 000 u.m.
Desfacere 800 buc.
11
Costuri de desfacere unitare pe buc. 5,00 u.m.
Costuri complete unitare pe buc. 10,00 + 5,00 = 15,00 u.m.
6.3. Calculatia prin coeficienti de echivalenta
In cadrul acestui procedeu toate cheltuielile colectate pe locuri de costuri se repartizeaza pe
fiecare purtator de costuri prin intermediul unor coeficienti de echivalenta. Acestia reprezinta
raporturi cantitative stabilite intre produse in baza unor parametrii de referinta comuni cum sunt:
cantitatea de energie utilizata, cantitatea de materie prima utilizata, valoarea manoperei necesare,
pretul de vânzare etc.
6.3.1. Calculatia prin coeficienti de echivalenta simpli
Coeficientii de echivalenta se calculeaza pe baza unui singur parametru de referinta,
exemplu consumul de materii prime, pretul de vânzare etc.
In continuare se prezinta modul de calcul al coeficientilor de echivalenta si utilizarea lor in
repartizarea costurilor indirecte, luându-se ca parametru pretul de vânzare. |n acest sens, se
presupun urmatoarele date:
productia fabricata, in cursul unei luni in cadrul unei sectii principale de productie,
evaluata la pretul de vânzare:
produsul A - 10 000 unitati, pretul de vânzare 6 u.m.;
produsul B - 24 000 unitati, pretul de vânzare 12 u.m.;
produsul C - 20 000 unitati, pretul de vânzare 3 u.m.;
totalul costurilor de productie efectuate in sectie este de 374 000 u.m..
In vederea stabilirii coeficientilor de echivalenta pentru fiecare produs se ia un produs
etalon (produsul A), al carui pret de vânzare este de 6 u.m., pentru care se stabileste coeficientul 1.
In raport cu acest coeficient se stabilesc coeficientii pentru celelalte produse, prin raportarea pretului
de vânzare al fiecarui produs la pretul de vânzare al produsului luat ca etalon. Coeficientii astfel
stabiliti sunt:
k1 (produs A) = 6/6 = 1;
k2 (produs B) = 12/6 = 2;
k3 (produs C) = 3/6 = 0,5;
Coeficientii de echivalenta se inmultesc cu cantitatile realizate pentru fiecare produs si se
obtine productia in unitati echivalente astfel:
produs A = 10 000 1 = 10 000 u.m.
produs B = 24 000 2 = 48 000 u.m.
produs C = 20 000 0,5 = 10 000 u.m.
Total productie in unitati echivalente = 68 000 u.m.
Prin raportarea totalului costurilor la productia obtinuta exprimata in unitati echivalente se
obtine costul pe unitatea echivalenta (Cue)
u.m. 5,50 000 68
000 374 Cue ==
Costul pe unitatea echivalenta se inmulteste cu cantitatile realizate din fiecare produs
exprimate in unitati echivalente si se obtin costurile totale aferente pentru fiecare produs. Daca
raportam aceste costuri la cantitatile realizate (exprimate in unitati fizice) pentru fiecare produs, se
obtin costurile efective pe unitatea de produs.
Pe baza datelor de mai sus, situatia se prezinta astfel:
Situatia de calculatie a costurilor pe baza coeficientilor de echivalenta
12
Denumirea
produsului
Pretul
de
vânzare
Coeficienti
echivalenta
Productie realizata
Costuri efective
Cantitati
fizice
Cantitati
echivalente
Total
costuri de
productie
Pe unitate
A 6 1 10000 10000 55000 5,50
B 12 2 24000 48000 264000 11,00
C 3 0,5 20000 10000 55000 2,75
TO-
TAL
x x x 68000 374000 x
6.3.2. Calculatia prin coeficienti de echivalenta complecsi
Coeficientii de echivalenta se calculeaza pe baza a doi sau mai multi parametrii. Deci,
,b b
,i i
ip p
pp k =
in care: ki reprezinta indicele de echivalenta complex, i = 1 n.
pi si p’i – marimea celor doi parametrii corespunzator purtatorului de costuri
pentru care se calculeaza coeficientul de echivalenta.
pb si pb’ marimea celor doi parametrii corespunzând produsului ales ca baza de
referinta.
Exemplificativ, calculul se prezinta astfel:
Total costuri 416 000 u.m.
Baza de referinta: produsul A.
Produ-
sul
Parame-
trii
Coeficienti
echivalenta
Productia in
unitati fizice
Productia in
unitati
echivalenta
Costul
unitar
Total
costuri de
productie
1 2
0 1 2 3 4 5 = 3 4 6 7 = 4 6
A 5 4 (54) : (54) = 1 30 000 30 000 4,00 120 000
B 6 8 (68) : (54) =
2,4
10 000 24 000 9,60 96 000
C 10 5 (105) : (54)
=2,5
20 000 50 000 10,00 200 000
TO-
TAL
x x x x 104 000 x 416 000
Costul pe unitate echivalenta= u.m. 4,0 000 104
000 416=
6.3.3. Calculatia prin coeficienti de echivalenta agregati
Valoarea metodologica a metodei coeficientilor de echivalenta sporeste in conditiile in care
se utilizeaza coeficientii de echivalenta agregati. Agregarea se face prin inmultirea coeficientilor de
echivalenta simpli, stabiliti diferentiat pe articole de calculatie, (exemplu pentru cheltuielile cu
materiile prime se va lua in considerare consumul pe unitatea de produs) cu greutatea specifica a
fiecarui articol de calculatie in costul total de repartizat.
Formula de calcul a coeficientului de echivalenta total agregat este:
ij
m
1 J
i K Kt
, i = 1 n
in care:
13
Kt reprezinta coeficientul de echivalenta total agregat,
i - greutatea specifica (ponderea) fiecarui articol de calculatie “i” in totalul costurilor;
Kij -coeficientul de echivalenta simplu pe fiecare articol de calculatie “i”
pentru fiecare produs “j”.
Coeficientul de echivalenta al fiecarui produs este egal cu i Kij.
Odata calculati coeficientii de echivalenta agregati, repartizarea costurilor in vederea
calcularii costului pe unitatea conventionala si pe fiecare produs se efectueaza potrivit metodologiei
coeficientilor de echivalenta simpli, ponderati mai inainte.
Exemplu
I. Costurile totale de productie si ponderea lor pe articole de calculatie:
-SIMPLIFICAT-
Articole de calculatie Costuri totale de
productie
Ponderea
1.Materii prime 500 000 0,5
2.Salarii directe 300 000 0,3
3.Costuri indirecte de productie 200 000 0,2
TOTAL 1 000 000 1,0
II. Coeficientii de echivalenta partiali simpli, calculati pentru fiecare articol de calculatie
Articole de calculatie
Parametrii Coeficienti de echivalenta
simpli partiali
Produse Produse
X Y Z KX =
1:2
KY =
2:2
KZ =
3:2
0 1 2 3 4 5 6
1.Materii prime 6 10 4 0,6 1,0 0,4
2.Salarii directe 8 4 2 2,0 1,0 0,5
3.Costuri indirecte de
productie
2 2 4 1,0 1,0 2,0
TOTAL x x x 3,6 3,0 2,9
III. Determinarea coeficientilor de echivalenta agregati
Articole de
calculatie
Ponderea
articolelor de
calculatie
Produse- Coeficienti echivalenta
X Y Z
1.Materii prime 0,5 0,5 0,6 = 0,3 0,5 1,0 = 0,5 0,5 0,4 = 0,2
2.Salarii directe 0,3 0,3 2,0 = 0,6 0,3 1,0 = 0,3 0,3 0,5 = 0,15
3.Costuri
indirecte de
productie
0,2 0,2 1,0 = 0,2 0,2 1,0 = 0,2 0,2 2,0 = 0,4
COEFI-
CIENTI TOTALI
AGREGATI
1,0 1,1 1,0 0,75
IV. Productia in unitati de echvalenta
Produsele Cantitati in unitati
naturale
Coeficienti echivalenta
agregati
Cantitati in unitati
echivalenta
X 4 000 1,1 4 400
Y 2 000 1,0 2 000
Z 1 000 0,75 750
TOTAL x x 7 150
14
V. Calculatia costurilor pe unitati de echivalenta, in structura pe articole de calculatie
Articole de calculatie Costuri totale Productia in unitati
echivalenta
Costul unitatii
echivalenta
0 1 2 3 = 1 : 2
1.Materii prime 500 000 7 150 69,93
2.Salarii directe 300 000 7 150 41,95
3.Costuri indirecte de
productie
200 000 7 150 27,83
TOTAL 1 000 000 7 150 139,71
VI. Calculul costului unitar pe fiecare sortiment, cu ajutorul coeficientilor de echivalenta
Produsele Costul unitate
echivalenta
Coeficienti echivalenta
agregati
Costul pe unitate
materiala
X 139,71 1,1 153,68
Y 139,71 1,0 139,71
Z 139,71 0,75 104,78
VII. Calculul costului pe articolele de calculatie
Articole de
calculatie
X Y Z
0 1 2 3
1.Materii prime 139,71 0,3 = 41,95 139,71 0,5 = 69,93 139,71 0,2 = 27,83
2.Salarii directe 139,71 0,6 = 83,83 139,71 0,3 = 41,95 139,71 0,15 = 20,96
3.Costuri
indirecte de
productie
139,71 0,2 = 27,83 139,71 0,2 = 27,83 139,71 0,4 = 55,88
TOTAL 153,81 139,71 104,67
6.4. Calculatia prin suplimentare
Acest procedeu se foloseste in acele intreprinderi sau sectii in cadrul carora se fabrica mai
multe produse pentru care se calculeaza costuri de productie distincte. Folosirea acestui procedeu
presupune urmatoarele calcule:
determinarea unui singur sau a mai multor coeficienti de suplimentare care se obtin prin
raportarea sumei totale a costurilor de repartizat la o anumita baza conventionala (criteriu) de calcul
a coeficientilor, care pot fi costurile cu materiile prime, costurile cu manopera directa, total costuri
directe, numar ore de functionare a masinilor, greutatea pieselor etc. Relatia principiala de calcul
este de forma:
( )ΣBj
=
produs pe costurilor rea repartizapentru folosita re repartizade baza Total
)(C t repartizade costuri Total
)(resuplimenta de
ulCoeficienti
ik
unde:
i = 1 m, reprezinta coeficientul de suplimentare;
j = 1 n reprezinta produsul la nivelul caruia s-a identificat in mod direct baza de
repartizare.
stabilirea costurilor pentru fiecare produs; in acest scop se inmultesc coeficientii de
repartizare stabiliti cu valoarea elementului luat ca baza de repartizare delimitat la nivelul fiecarui
produs.
O mare importanta pentru repartizarea cât mai judicioasa a costurilor pe produse o are
alegerea bazei de repartizare care trebuie sa tina seama de raportul dintre volumul costurilor
indirecte si obiectele de calculatie care le-au ocazionat. Intre acestea trebuie sa existe un raport de
cauzalitate. Relatia de calcul folosita in acest sens este de forma:
15
)(Bprodus pe
delimitata costurilor are repartizade Baza
)(
re repartizadeulCoeficient
)(Garepartizat
costuride Cota
Jikij
×=
Un exemplu simplificat privind aplicarea procedeului suplimentarii pentru repartizarea
costurilor indirecte de productie, prin calcularea unui singur coeficient global sau unic se prezinta
astfel:
Totalul costurilor indirecte de productie colectate la sectia nr. 1 sunt de 600 000 u.m.;
procedeul de repartizare coeficienti de suplimentare. Baza de repartizare sunt salariile directe in
suma de 400 000 u.m., care pentru cele 3 produse fabricate in sectie se prezinta astfel: produsul A
150 000 u.m., produsul B 200 000 u.m., produsul C 50 000 u.m., deci total 400 000 u.m..
1,5 000 400
000 600
( re repartizade baza Total
)(C produc]ie de indirecte costuri Total
resuplimenta
de ulCoeficient i==
ΣBj)=
Cota de costuri indirecte pentru fiecare produs este calculata in tabelul urmator:
Situatia repartizarii cheltuielilor comune ale sectiei
Denumirea produsului Baza de repartizare
(BJ)
Coeficient de
repartizare (ki )
Costuri repartizate
(Gi)
A 150 000 1,5 225 000
B 200 000 1,5 300 000
C 50 000 1,5 75 000
TOTAL 400 000 x 600 000
Procedeul coeficientilor de suplimentare se poate aplica in doua variante:
a) procedeul coeficientului de suplimentare cumulativ. Consta in folosirea unei singure baze
implicit a unui singur coeficient pentru repartizarea tuturor structurilor de costuri asupra purtatorilor
de costuri.
La rândul sau acest procedeu se poate aplica prin suplimentare cumulativa fata de calculatia
pe locuri de costuri (coeficient global sau unic) si prin suplimentare cumulativa cu calculatia pe
locuri de costuri (coeficienti diferentiati sau multiplii).
b) procedeul coeficientilor de suplimentare selectivi. Se caracterizeaza prin utilizarea mai
multor baze de repartizare diferentiate pe categorii de costuri. De exemplu, costurile indirecte de
productie dependente de materiile prime se repartizeaza in functie de costurile cu materiile prime,
cele dependente de salariile indirecte se repartizeaza in raport de costurile cu salariile directe etc.
{i acest procedeu se poate aplica prin suplimentare selectiva fara calculatia pe locuri de
costuri (coeficienti analitici globali) si prin suplimentare selectiva cu calculatia pe locuri de costuri.
In continuare este prezentata exemplificativ metodologia de calcul proprie fiecarui
procedeu.
6.4.1. Calculatia prin suplimentare cumulativa fara calculatia pe locuri de costuri (coeficient
global)
I. Bazele sau marimile de referinta posibile
Cantitate Valori
Materii prime 100 Kg 10 000 u.m.
Salarii directe de productie 400 ore 8 000 u.m.
Costuri indirecte de productie x 2 000 u.m.
Costuri comune x 24 000 u.m.
16
TOTAL 44 000 u.m.
II. In mod alternativ sunt posibile mai multe procedee de suplimentare. Alegerea unuia sau
altuia depinde de proportionalitatea care sta la baza raportului dintre marimea (baza) de referinta
si costul repartizat.
a) Coeficienti de suplimentare valorici
suplimentare fata de materiile prime
u.m. 000 10
u.m. 000 24= 2,4 u.m. la 1 u.m. baza de referinta
suplimentare fata de salarii
u.m. 000 8
u.m. 000 24= 3,00 u.m. la 1 u.m. baza de referinta
suplimentare fata si la costul cu materiile prime plus salariile directe
u.m. 000 18
u.m. 000 24 = 1,3333 u.m. la 1 u.m. baza de referinta
suplimentare fata si la suma costurilor individuale directe (materii prime + salarii directe
+ costuri individuale speciale)
u.m. 000 20
u.m. 000 24=1.20 u.m. la 1 u.m. baza de referinta
b) Coeficienti de suplimentare cantitativ – cantitatea de materii prime
u.m./Kg 240 Kg100
u.m. 000 24=
c) Coeficienti de suplimentare de timp – pe ora salarii directe
u.m./or` 60 ore 400
u.m. 000 24=
III. Calculatia costurilor unei comenzi
1. Costuri directe
Materii prime de productie 800,00 u.m.
+ Salarii directe de productie 1 200,00 u.m.
+ Costuri speciale de fabricatie 210,00 u.m.
TOTAL 2 200,00 u.m.
2. Costuri (indirecte) de productie
a) aplicarea suplimentarii cantitative (suplimentare la cantitatea materialelor)
6 Kg 240,00 u.m./Kg = 1 440 ,000 u.m. costuri comune
Total costuri de productie = 2 200,00 u.m. + 1 440,00 u.m. = 3 640,00 u.m.
b) aplicarea coeficientilor de suplimentare valoric (fata de total costuri directe)
2 200,00 u.m. 1,3333 = 2 667,00 u.m.
Total costuri de productie = 2 200,00 u.m. + 2 667,00 u.m. = 4 867,00 u.m.
6.4.2. Calculatia prin suplimentare selectiva fara calculatia pe locuri de costuri (coeficienti
analitici)
I. Detalierea costurilor indirecte Costuri indirecte dependente de materiile prime 1 200 u.m. Costuri indirecte dependente de salariile directe 8 000 u.m. Costuri indirecte dependente de costurile speciale de
fabricatie
1 000 u.m.
Restul costurilor indirecte 3 000 u.m.
24 000 u.m.
II. Determinarea coeficientilor de suplimentare
a) fata de materii prime
120 100 u.m. 000 10
u.m. 000 12=× %
b) fata de salarii directe
17
100 100 u.m. 000 8
u.m. 000 8=× %
c) fata de costuri speciale de fabricatie
50 100 u.m. 000 2
u.m. 000 1=× %
d) fata de materii prime plus salarii directe
16,66 100 u.m. 000 18
u.m. 000 3=× %
e) fata de cantitatea de materii prime
u.m./Kg 120 Kg100
u.m. 000 12=
f) fata de orele functionare
u.m./ora 20 ore 400
u.m. 000 8=
III. Calculatia unei comenzi (valori individuale ca la 6.4.1.)
Materii prime de productie 800 u.m. 6 Kg
+ Costurile indirecte dependente de
materia prima 120 u.m. 6 Kg = 720 u.m.
= Costurile materiale 1 520 u.m.
+ Salarii directe de productie 1 200 u.m.
+ Costurile indirecte dependente de
fabricatie 1 200 u.m. 100 % = 1 200 u.m.
= Costuri de prelucrare (fabricatie) 2 400 u.m.
+ Restul costurilor indirecte
(1,666 fata de materiile prime plus
salariile directe)
( 800 + 1 200 ) 16,66 = 333,33
u.m.
+ Costurile speciale de fabricatie
(directe)
200 u.m.
+ Costurile indirecte dependente de
costurile speciale (individuale) (200 50 %) = 100 u.m.
= COSTURILE DE PRODUCTIE 4553,33 u.m. 4 553,33 u.m.
6.4.3. Calculatia prin suplimentare cumulativa pe locuri de costuri
Schema generala de calculatie Materii prime COSTURI DE
MATE-
RIALE
COSTURI DE
PRO-
DUCTIE
COSTURI
COMPLETE ALE
PRODUSELOR
VÂNDUTE
+ Costuri comune de materiale
Salarii directe loc de cost A
COSTURI DE
PRELU-
CRARE
+ Costuri comune de fabricatie loc
de cost Aa)
+ Salarii directe loc de cost B
+ Costuri comune de fabricatie loc
de cost Ba)
+ Salarii directe loc de cost C
+ Costuri comune de fabricatie loc
de cost Ca)
+ Costuri speciale directe
+ Costuri generale de administratie a)
COSTURI DE
ADMINIS-
TRATIE {I
DESFACE-
RE
+ Costuri de desfacere directe
+ Costuri de desfacere indirecte a)
a) Costurile finale ale locurilor: materii prime, productie, administratie si desfacere
6.4.4. Calculatia prin suplimentare cumulativa pe locuri de costuri
18
I. Determinarea coeficientilor de suplimentare pe locuri de costuri
Specificare
Marimea costurilor
Baza de referinta
Coefici-
enti de
suplimen-
tare
Fel Marime
0 1 2 3 4 = 1 : 3
1.Costuri indirecte
privind gestiunea
materialelor
30 000 Costul
materiilor
prime
200 000 u.m. 0,15
2.Costuri indirecte de
productie
2.1. Sectia A 480 000 Salarii directe 400 000 u.m. 1,20
2.2. Sectia B 1 600 000 Ore – masina 20 000 ore 80,00 u.m.
2.3. Sectia C 360 000 Greutatea
produselor
180 000 Kg 20,00 u.m.
3.Costuri generale de
administratie
600 000 Costuri de
prelucrare
(fabricatie)
4 000 000 u.m. 0,15
4.Costuri indirecte de
desfacere
400 000 Costurile de
productie ale
productiei
vândute
3 000 000 u.m. 0,1333
II. Pentru simplificarea calculatiei, din portofoliul de comenzi de fabricatie se va retine o
singura comanda
Costurile directe ale comenzii
Materiile prime 400 u.m.
+ Salarii directe (din care sectia A 800 u.m.) 2 000 u.m.
+ Costurile speciale de fabricatie 100 u.m.
+ Costurile de desfacere directe 200 u.m.
= TOTAL COSTURI DIRECTE 2 700 u.m.
b) Date de identificare,
Timp de fabricatie, sectia B 16 ore – masina
Greutatea produselor, sectia C 160 Kg
c) Calculatia costului comenzii
Materiile prime 400,00 u.m.
+ Costurile indirecte – materiale 60,00 u.m.
= Costuri materiale 460,00 u.m.
+ Salariile directe 200,00 u.m.
+ Costurile indirecte de productie
Sectia A ( 800 u.m. 1,20) 960,00 u.m.
Sectia B (16 ore 80,00 u.m.) 1 280,00 u.m.
Sectia C (160 Kg 20,00 u.m.) 3 200 u.m.
+ Costurile speciale de fabricatie 100,00 u.m.
= Costuri de prelucrare (fabricatie) 7 540,00 u.m.
= COSTURILE DE PRODUCTIE 8 000,00 u.m. 8 000,00 u.m.
+ Costurile generale de administratie (8
000 u.m. 0,15)
1 200,00 u.m.
+ Costurile de desfacere indirecte
(8 000 u.m. 0,1333)
1 066,66 u.m.
+ Costurile de desfacere directe 200,00 u.m.
= Costurile de administratie si
desfacere
2 466,66 u.m.
19
= COSTURILE COMUNE 10 466,00 u.m. 10 466,00 u.m.
6.4.5. Calculatia prin suplimentare selectiva cu calculatia costurilor pe locuri de costuri
Se caracterizeaza prin folosirea unor baze (marimi) de referinta, implicit calculatia unor
coeficienti de suplimentare diferentiati pe locuri de costuri, iar in cadrul locurilor diferentiati pe
feluri de costuri indirecte.
Exemplificativ, aplicarea procedeului se infaptuieste prin urmatoarele etape:
Determinarea coeficientilor selectivi pe locuri de costuri
Specificare Marimea
costurilor
Baza de referinta Coeficienti de
suplimentare
u.m. Fel Marime
0 1 2 3 4 = 1 : 3
1.Costuri indirecte
privind gestiunea
materialelor
1.1. Salarii 16 800 Timp de
productie
2 100 ore 16 800 : 2 100 = 8
u.m./ora
1.2. Materiale 5 000 Greutatea
materialelor
1 000 Kg 5 000 : 1 000 = 5 u.m./Kg
1.3. Alte costuri 6 000 Costul
materiilor
prime
200 000
u.m.
6 000 : 200 000 = 0,03
2.Costuri indirecte de
productie (Sectia A)
2.1. Salarii 21 000 Salarii directe 300 000
u.m.
21 000 : 300 000 = 0,07
0 1 2 3 4 = 1 : 3
2.2. Alte costuri 42 000 Timp de
productie
2 000 ore 42 000 : 2 000 = 20
u.m./ora
3.Costuri generale de
administratie
3.1. Salarii 6 200 Timp de
productie
2 100 ore 6 200 : 2 100 = 4 u.m./ora
3.2. Alte costuri 8 662 Cost de
productie
590 800
u.m.
8 662 : 590 800 u.m. =
0,015
4.Costuri indirecte de
desfacere
4.1. Salarii 6 200 Cost de
productie volum
de desfacere
620 000
u.m.
6 200 : 620 000 = 0,01
4.2. Alte costuri 5 000 Numar comenzi 40 5 000: 40 = 125 u.m./cd.
II. Calculatia unei comenzi
1. Marimi de referinta
Materii prime 3 000 u.m.
Salarii directe 5 000 u.m.
Greutatea materialelor 80 Kg
Timp de productie 65 ore
2. Calculatia
Materii prime 3 000 u.m.
+ Costuri indirecte materiale
Salarii
(8 u.m. 65 ore)
520 u.m.
20
Materiale indirecte
( 5 u.m. 80 Kg)
400 u.m.
Alte costuri indirecte materiale
( 0,03 3 000 u.m.)
90 u.m.
= Costuri materiale 4 010,00 u.m.
+ Salarii directe 5 000 u.m.
+ Costuri indirecte de productie
Salarii indirecte
( 0,07 5 000 u.m.)
350 u.m.
+ Alte costuri indirecte de productie
( 20 u.m. 65 ore)
1 300 u.m.
= Costuri de fabricatie (prelucrare) 6 650,00 u.m.
= COSTURI DE PRODUCTIE 10 660,00 u.m. 10 660,00 u.m.
+ Costuri generale de adiminstratie
Salarii administratie
( 4 u.m. 65 ore)
260,00 u.m.
Alte costuri generale de
administratie
(1,5 % din 10 660 u.m.)
159,90 u.m.
+ Costuri de desfacere indirecte
Salarii desfacere
(1 % din 10 660 u.m.)
106,60 u.m.
Alte costuri comune de desfacere
(125 u.m. pe o comanda)
125,00 u.m.
= Costuri administrative si de
desfacere
651,50 u.m.
= COSTURI COMPLETE 11 311,00 u.m. 11 311,00 u.m.
6.5. Procedee de calculatie in cazul productiei cuplate
6.5.1. Procedeul valorii ramase (restului, substractiv)
Se aplica in cazul unei productii cuplate, unde din procesul tehnologic rezulta un produs
principal si unul sau mai multe produse secundare. Totodata, intre produsul principal si podusele
secundare exista o puternica discrepanta valorica.
Formula de calcul se prezinta astfel:
undaresecproduselor ale)vânzare( revalorifica
de Pre]urile -
cuplat produc]iede procesului ale
totale Costurile
principalprodusului al
total Costul=
Preturile de valorificare (vânzare) ale produselor secundare sunt eventual diminuate cu
costurile speciale de fabricatie repartizabile pentru prelucrarea sau pregatirea produselor secundare
dupa incheierea procesului de productie cuplat.
Exemplu:
a) Cantitatea de produs principal 10 000 Kg
b) Costurile totale ale procesului de
productie cuplata
700 000 u.m.
c) Costurile totale pentru pregatirea si
desfacerea produselor cuplate dupa
incheierea procesului de productie cuplata
produse secundare 170 000 u.m. produsul principal 10 000 u.m.
TOTAL 180 000 u.m.
d) Costurile totale ale perioadei 880 000 u.m.
e) Produse secundare:
Felul produsului Incasari din valori Costuri speciale Marja (contributia de
21
secundar fiecare acoperire)
A 200 000 30 000 170 000
B 50 000 20 000 30 000
C 40 000 15 000 25 000
D 60 000 25 000 35 000
E 70 000 80 000 10 000
TOTAL 420 000 170 000 250 000
f) Costurile ce revin din procesul de
productie al produsului principal cuplat
(700 000 – 250 000)
450 000 u.m. 45 u.m./Kg
g) Costurile ce revin produsului principal
dupa incheierea procesului cuplat
10 000 u.m. 1 leu/Kg
h) Costurile totale ce revin produsului
principal
(45 000 u.m. + 10 000 u.m.)
460 000 u.m. 46 u.m./Kg
i) Venituri din vânzarea produsului
principal
55 000 u.m. 55 u.m./Kg
j) Profit total 90 000 u.m. 9 u.m./Kg
6.5.2. Procedeul repartizarii
Domeniul de aplicare al acestui procedeu, il reprezinta productia unde rezulta mai multe
produse cuplate aproape identice ca valoare. In aceste conditii, repartizarea costurilor procesului de
productie cuplata se face dupa caz, in raport cu datele de piata (preturi, incasari), in raport cu
parametrii cantitativi sau dupa criterii tehnice (putere calorica , rezistenta la presiune etc).
Exemplul 1. Repartizarea in raport cu valoarea veniturilor realizate (cantitatea pretul).
Costurile totale ale procesului cuplat sunt de 2 701 u.m., in timpul perioadei.
Pro-
duse
Cantitati
vândute
Preturi de piata Venituri din vânzari Costurile de productie
unitare
u.m.
Cifre absolute
u.m.
% Total
u.m.
pe Kg
u.m.
1 271 3,65 989 33 691,33 3,29
2 293 3,35 982 32 2,95
3 197 2,85 561 18 486,18 2,47
4 169 2,20 372 12 342,12
5 96 1,65 158 5 135,05
TO-
TAL
1 026 x 3 062 100 2 701,00
Daca apar costuri speciale pentru diferitele produse cuplate, dupa inchiderea procesului
cuplat se procedeaza similar cu 6.3.1.
Exemplul 2. Repartizarea conform datelor tehnice (exemplu, puterea calorica in unitati
valorice)
Cocsificarea a 1 000 Kg antracit genereaza:
320 mc gaz cu 5 100 unitati calorice = 163 200 unitati calorice= 23 %
750 cocs cu 6 900 unitati calorice = 5 175 000 unitati calorice = 72 %
40 Kg pacura cu 9 000 unitati calorice = 360 000 unitati calorice=5 %
In raport cu aceste proportii vor fi repartizate toate costurile perioadei asupra produselor
cuplate in conformitate cu ponderea 23 %, 72 %, si 5 %.
6.6. Calculatia prin imputarea rationala a costurilor
22
In raport cu contributia costurilor la formarea valorii produsului, se disting costuri eficiente
si costuri neeficiente.
Costurile eficiente sunt cheltuieli care, in calitatea lor de efort consumat, dau valoare unui
produs si, in consecinta, formeaza costul produsului.
Costurile neeficiente reprezinta cheltuieli – pierderi determinate de esecurile tehnice sau de
neutilizare integrala a patrimoniului activitatii consumatoare de resurse si producatoare de rezultate.
Desi apriori au fost considerate costuri de productie, ulterior, devin costuri ale perioadei, fiind
decontate asupra rezultatului perioadei de referinta. Se precizeaza ca in marimea lor costurile de
subactivitate apar ca o disproportie intre costul calculat si valoarea bunului obtinut.
In raport de modul de imputare a costurilor angajate asupra costului produsului se disting
urmatoarele forme: costuri absorbante, costuri variabile si costuri rationale.
Costurile absorbante se caracterizeaza prin imputarea sau amortizarea tuturor cheltuielilor
angajate, in sensul perioadei de referinta, asupra purtatorului de costuri. Imputarea se face in mod
nemijlocit pentru costurile directe si prin repartizare pentru cele indirecte. Pe aceasta cale rezulta
costul complet sau comercial al produsului
Costurile variabile (direct – costing) se caracterizeaza prin delimitarea la nivelul fiecarui
purtator de valoare numai a costurilor variabile. Aceste costuri sunt considerate ca fiind ocazionate
direct de fabricarea fiecarui produs, lucrare sau serviciu. In schimb, costurile fixe sunt tratate drept
costuri de structura si exprima costul capacitatii intreprinderii de a produce si conduce. Ele sunt
acelea care variaza in functie de intervalul de timp in conditiile unor niveluri normale de utilizare a
capacitatii. In consecinta, aceasta categorie de cheltuieli nu se deconteaza la nivelul fiecarui purtator
de costuri, ci, in mod global, asupra venitului total obtinut din vânzari.
Costurile directe impun delimitarea in costul produsului numai a costurilor directe, toate
costurile indirecte sunt considerate costuri ale perioadei si afecteaza marja, respectiv diferenta dintre
pretul de vânzare si costul direct.
Gruparea costurilor in variabile si fixe conduce la problema imputarii rationale a costurilor
fixe. Desi volumul costurilor fixe ramâne constant, pe unitatea de produs se va diminua sau va
creste, pe masura ce va creste sau se va micsora volumul productiei, adica o relatie invers
proportionala.
Pentru a elimina incidenta variatiilor volumului de activitate, implicit a mentine constant
costul fix pe unitatea de produs, este necesara o imputare rationala, in functie de capacitatea
normala, a cheltuielilor fixe totale.
Imputarea rationala a costurilor impune, gruparea costurilor fixe in costuri de activitate si
costurile de subactivitate.
Costurile de activitate sunt costurile fixe recunoscute si absorbite de catre costul produsului.
Formula de calcul a marimii lor se prezinta astfel:
Capacitate
Activitate angajate
fixe Costuri activitate
de Costurile×=
Costurile de subactivitate sunt costurile fixe care nu se deconteaza asupra produsului. Ele se
calculeaza pe baza relatiei:
×=aCapacitate
aActivitate - 1 angajate
fixe Costuri atesubactivit
de Costuri
Daca se revine la normele contabile din România, in aplicarea metodelor de calculatie a
costurilor “este necesar sa se asigure determinarea costului subactivitatii care, de regula, nu se
include in costul produselor, ci se reflecta direct in rezultatul exercitiului”.
Problema costului subactivitatii vizeaza delimitarea si evaluarea cheltuielilor generate de
productia inferioara capacitatii normale. El se determina pe baza relatiei:
iactivitati al normalNivelul
iactivitati al realNivelul - 1 fixe
Cheltuieli = atiisubactivit
Costul
Pentru exemplificare, se presupune ca intreprinderea fabrica doua produse X si Y in
conditiile:
a) nivelul productiei normale:
produsul X = 100 unitati cantitative;
produsul Y = 80 unitati cantitative.
23
b) nivelul productiei reale:
produsul X = 80 unitati cantitative;
produsul Y = 64 unitati cantitative.
c) gradul de folosire a activitatii:
8,080 100
64 80 activitate de gradul =
+
+=
Calculatia costurilor pe cele doua produse:
Specificare Total X Y
1.Costuri variabile 2 400 900 1 500
2.Costuri fixe
2.1. Totale 1 200 450 750
2.2. Repartizarea in functie de
nivelul de folosire a
activitatii (1 200 0,8)
960 360 600
2.3. Costuri fixe de subactivitate 240 90 150
COST TOTAL (1 + 2.2) 3 360 1 260 2 100
3.Cantitatea de productie - 80 64
4.Costul unitar - 15,76 32,13
Repartizarea costurilor fixe pe cele doua produse s-a facut proportional cu costurile
variabile.
Remarca . In masura in care in calculatia costului este adoptata nomenclatura pe articole
de calculatie, solutia prezentata mai sus pentru repartizarea costurilor fixe poate fi adoptata si in
cazul repartizarii costurilor indirecte de productie, precum si a costurilor generale de administratie
si a costurilor de desfacere in situatia in care se includ in costul produsului. Totodata , este necesar
ca alaturi de costurile subactivitatii sa fie delimitate si “declasate”in costuri ale perioadei,
costurile ineficiente determinate de caderea calitativa a productiei (rebuturi), consumul nerational
al resurselor si alte cheltuieli.
Metoda imputarii rationale permite “netezirea”costului de productie in pofida variatiei
activitatii si independent de vointa administratorului de patrimoniu. Pentru exemplificare se
presupune ca pentru o activitate normala a intreprinderii corespunde o productie de 1 000 t din
produsul “A”. Cheltuielile variabile unitare sunt de 200 u.m., iar cheltuielile fixe totale sunt de 50
000 u.m. (50 u.m. pe produs). La sfârsitul exercitiului “N”productia reala este de 800 t, iar pentru
exercitiul “N+1”de 1 200 t.
Calculatia prin imputarea rationala se prezinta astfel:
PRODUCTIA ACTIVITATEA
NORMAL|
1 000 t
SUBACTIVITATE
800 t
SUPRAACTIVITATE
1 200 t
Costuri variabile
totale
200 000 160 000 240 000
Costuri fixe totale 50 000 50 000 50 000
Coeficient de IR 1,00 0,80 1,20
Costuri fixe
imputate
50 000 40 000 60 000
Cost productie total
IR
250 000 200 000 300 000
Cost productie
unitar IR
250 250 250
Costul de productie
unitar angajat
250,00 262,50 225,00
7.Procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte
Problematica repartizarii cheltuielilor indirecte este similara cu cea prezentata mai inainte in
cazul calculatiei costurilor pe produs.
24
8.Metode de calculatie a costurilor
Metodele de calculatie a costurilor exprima modul de organizare a colectarii cheltuielilor de
productie in scopul determinarii costurilor pe produs. Pe aceasta cale se asigura corelarea pâna la
integrare a calculatiei pe feluri de costuri, locuri de costuri si purtatori de costuri.
Criteriul de baza in alegerea, iar pe aceasta baza delimitarea unei metode de calculatie a
costurilor este cel al caracteristicilor procesului tehnologic si tipul de productie.
Din punct de vedere tehnologic, procesul de productie poate fi simplu si complex. Simplu in
cazul in care produsul rezulta prin prelucrarea succesiva a materiei prime, complex atunci când
produsul este fabricat prin combinarea (asamblarea) partilor componente.
Tipul de productie vizeaza organizarea si repetabilitatea produselor fabricate. In acest sens
se disting urmatoarele procedee de fabricatie: productia de masa; productia de sorturi; productia de
serie; productia individuala si productia cuplata.
Productia de masa. Din aceleasi materii prime si materiale se realizeaza in aceleasi conditii
de constructie si combinatie, precum si in aceeasi succesiune tehnologica, prin repetare continua
cantitati mari ale acelorasi produse. In cazul extrem, ele sunt produse identice, deci produse
omogene. Exemplu, industria energetica, industria de asigurare a apei, industria chimica (productia
sodei calcinate, a acidului clorhidric sau sulfuric etc).
Productia de sorturi.Din materii prime initial identice se realizeaza prin variatii ale
succesiunii procesului tehnologic si/sau alte materiale consumabile, produse foarte asemanatoare.
Deosebirile constau in diferentierea unor parametrii ca lungime, latime, sau grosime si/sau grade
diferite de calitate. Prin variatiile intervenite in procesul de productie apar costurile de schimbare a
sortului, ca de exemplu pentru reorientarea, reprogramarea masinilor. Exemplu, productia de bere
sau productia de hârtie.
Productia de serie. Se caracterizeaza prin stabilitatea relativa a fabricarii unor produse ce se
executa pentru anumite cantitati denumite si loturi, precum si printr-o durata relativ mica a ciclului
de productie, prin specializarea locurilor de munca in efectuarea anumitor operatii de acelasi fel si
folosirea unui utilaj specializat paralel cu folosirea unui utilaj universal. In functie de cantitatile ce
se fabrica intr-un lot se distinge o productie de serie mica, mijlocie sau mare. Exemplu, productia de
serii mari (bunuri de consum, productia aparatelor de radio, televizoare, automobile) serii mici
(bunuri de investitii, exemplu constructia de aparate, constructia de masini si utilaje etc).
Productia individuala. Fiecare produs fabricat se deosebeste de celelalte, este unicat, o
individualitate. Nu este o productie pentru piata anonima ci o productie pe baza de comenzi.
Exemplu: productia mestesugareasca, constructia de masini si instalatii mari, constructii navale,
precum si cea mai mare parte a industriei constructiilor.
Productia cuplata. Dintr-o materie prima initiala, identica se nasc in cadrul unui proces de
productie unitar, in mod fortat, mai multe produse. Exemplu: la cocsificarea antracitului se obtin in
mod fortuit, alaturi de cocs si gaz, bitum, amoniac si benzol.
Intersectia dintre particularitatile tehnice si organizatorice ale productiei si metodele
calculatiei costurilor se realizeaza prin intermediul obiectului si unitatii de calculatie. Obiectul de
calculatie reprezinta structura tehnico – economica in raport cu care se sectorizeaza procesul de
productie in scopul conducerii lui din punct de vedere tehnic si valoric, iar pe aceasta baza calculatia
costurilor. In mod concret, obiectul de calculatie se poate identifica cu un anumit produs, lucrare,
serviciu, comanda, loturi de produse, operatie tehnologica, faza tehnologica, grup de masini etc. In
masura in care obiectul de calculatie nu se identifica cu produsul, el constituie o treapta
intermediara necesara gruparii costurilor in scopul delimitarii lor pe feluri de purtatori de valoare.
Etalonul natural, conventional, banesc sau munca folosit pentru masurarea si exprimarea
obiectului de calculatie formeaza unitatea de calculatie.
Corespunzator criteriului aratat mai sus s-au conturat, in principal, urmatoarele metode de
evidentasi calculatie ale costurilor: metoda globala, metoda pe comenzi si metoda pe faze.
Metoda globala se utilizeaza la intreprinderile monoproducatoare, unde din procesul de
productie rezulta un singur produs, o singura lucrare sau se presteaza un singur fel de serviciu. De
exemplu, intreprinderile producatoare de energie, de oxigen, de extractie a carbunelui, carierele
25
pentru substantele minerale solide, salinele cu extractie in solutie prin sonde, precum si unitatile
care fabrica produse cuplate din aceeasi materie prima.
In cadrul acestei metode costurile cu materiile prime si materialele directe, cele cu
remuneratiile directe, impozitele si contributiile asupra retributiilor, precum si alte costuri directe se
colecteaza si se calculeaza, dupa caz, pe fiecare produs sau global pe toate produsele cuplate,
rezultate simultan din aceeasi materie prima.
Costurile indirecte de productie ale sectiei si, daca este cazul, cele generale de administratie
sunt, mai intâi, colectate pe locuri de cheltuieli distincte, iar apoi repartizate pe produs.
Costul total al produsului (Cj), se determinape baza relatiei:
Cj = Dj + Kj, j = 1 n
unde Dj reprezinta costurile directe pentru produsul “j”, iar Kj cota de costuri indirecte repartizata.
Prin raportarea costului total (Cj) la cantitatea obtinuta din produsul in cauza se obtine costul efectiv
pe unitatea de masura.
In situatia obtinerii de produse cuplate, costurile se repartizeaza dupa caz pe feluri de
produse cu ajutorul coeficientilor de echivalenta sau procedeului valorii ramase.
Metoda pe comenzi se aplica in intreprinderile pluriproducatoare cu productie individuala si
de serie mica, unde produsul finit rezulta prin asamblarea partilor sale componente (piese,
ansamble, subansamble) si al caror proces tehnologic se sectorizeaza in cadrul unor locuri de
productie (sectii, ateliere). Exemplu, industria constructoare de masini, industria mobilei, industria
confectiilor.
Obiectul de calculatie il constituie comanda de productie lansata pentru o anumita cantitate
de produse, semifabricate ca elemente asamblabile, lucrari sau servicii care pot fi executate in cursul
unei perioade (de regula o luna). La fiecare lansare de productie dintr-un anumit produs se creeaza
un loc de costuri pe fiecare comanda si sectie de executare a acesteia.
In esenta, aceasta metoda consta in colectarea si repartizarea costurilor de productie pe
sectii de fabricatie si pe comenzi, iar in cadrul acestora pe articole de calculatie.
Pe masura ce comanda se executa, se procedeaza la calculatia costului produsului ce
constituie obiectul comenzii. Relatia de calcul a costului produsului, folosita in acest sens, se
diferentiaza in raport cu sistemul de lansare si urmarire a comenzilor, descentralizat pe
semifabricate ca elemente asamblabile (piese, agregate si ansambluri) ale produselor sau centralizat
la nivel de produs finit. In primul caz, partile componente, constituie gestiuni distincte si, in
consecinta, obiect de calculatie. In continuare, asamblarea lor constituie o realizare interna sau un
consum intermediar de semifabricate pentru realizarea produsului finit. Pentru cel de-al doilea caz,
produsul finit in totalitatea lui constituie un obiect de comanda diferentiat pe sectii prelucratoare si
sectia de montaj.
Pentru primul caz, relatia de calcul a costului produsului finit (Cj) este de forma:
Cj = Gj(m)
+ qkjck ; (k = 1,...,m)
unde: G(m)
– costurile de asamblare efectuate in sectia de montaj;
qkj – cantitatea din semifabricatul “k”consumatapentru comanda de
produs “j”;
ck – costul unitar al semifabricatului k.
Pentru cel de-al doilea caz, relatia de calcul a costului produsului finit (Cj) este de forma:
Cj = Gj(p)
+ Gj(m)
; j = 1,...n
unde: Gj(p)
– costurile de productie ale comenzii efectuate in cadrul sectiilor de prelucrare.
Costul pe unitatea de produs sau de lucrari se stabileste prin impartirea lui “Cj” la cantitatea
de productie obtinuta la terminarea comenzii.
Când perioada de calculatie nu corespunde cu cea a terminarii comenzii, loturile de produse,
(piese) predate partial clintului sau depozitelor se evalueaza la costul prestabilit sau efectiv al
produselor similare. La decontarea partiala, costurile
repartizate asupra produselor terminate nu pot depasi costurile efective inregistrate la comanda in
cauza.
26
Costul efectiv se calculeaza numai pentru locul ce coincide cu inchiderea comenzii. El este
egal cu totalul costurilor de productie colectate pe comanda, mai putin valoarea loturilor predate
partial, evaluate la unul din preturile mentionate mai sus.
Metoda pe faze se aplica la intreprinderile cu productie de masa sau serie mare, unde
procesul tehnologic are un caracter relativ omogen, iar produsul finit se obtine prin prelucrarea in
stadii succesive a materiei prime. Exemplu: industria extractiva, metalurgica, textila, a berii etc. Ea
consta in colectarea cheltuielilor de productie si calculatia costurilor pe faze, in cadrul acestora pe
feluri sau grupe de produse, iar in continuare pe articole de calculatie.
Faza ca obiect de calculatie evidentiaza o faza de productie sau o etapa a procesului
tehnologic caracterizate printr-un anumit specific al formarii costurilor si obtinerii productiei.
Urmatorii parametrii se folosesc la delimitarea fazei ca loc de costuri: posibilitatea de masurare si
inregistrare a costurilor de productie si a productiei obtinute; necesitatea stabilirii unei raspunderi
privind costurile efectuate; functia distincta a productiei in cadrul procesului de productie;
simplificarea si rationalizarea muncii de evidenta si calculatie.
Costul efectiv se calculeaza pe fiecare faza si pe feluri de produse rezultate din faza de
prelucrare. Costul produsului finit (Cj) este format din costurile cu materia prima+ costurile de
prelucrare specifice fiecarei faze.
Relatia de mai sus se particularizeaza in masura in care se deconteaza sau nu costurile de la
o faza la alta, corespunzator consumului intermediar de semifabricate. Daca pentru fiecare faza se
calculeaza atât costurile specifice, cât si cele primite in cadrul relatiilor interne de decontare, relatia
este de forma:
Cj = Gnj ; ......j = 1,...,m;
unde: Gnj reprezinta cheltuielile colectate in ultima faza”n”pentru produsul “j”.
Când in cadrul fiecarei faze se calculeaza costurile specifice de prelucrare:
Cj = Gij ; i = 1,...,m;
unde: i – indica fazele de prelucrare prin care a trecut materia prima in scopul obtinerii
produsului finit.
Când in cadrul aceleiasi faze, din aceeasi materie prima, cu acelasi utilaj si forta de munca
se fabrica simultan mai multe produse (principale si secundare), toate cheltuielile se determina pe
purtatorul de valoare prin calculul de repartizare. In acest scop se folosesc doua procedee: al
coeficientilor de echivalenta si al valorii ramase.
Dintre metodele de calculatie a costurilor analizate mai sus nici una nu se regaseste intr-o
forma pura in practica intreprinderilor. In cele mai multe cazuri ele se utilizeaza intr-o forma
combinata.
Metodele de calculatie a costurilor analizate mai sus capata noi dimensiuni in conditiile in
care sunt adoptate costurile prestabilite sub forma costurilor normate/planificate sau costurilor
standard. De aceea, in cele mai multe lucrari de specialitate, inclusiv in reglementarile contabile din
tara noastra, in sistematica metodelor de calculatie a costurilor, calculatia costurilor standard sau
normate, este analizata ca o metoda distincta.
O asemenea metoda consta in antecalculul costurilor inainte de inceperea fabricatiei
produsului, urmarirea si controlul abaterilor de la aceste costuri in vederea luarii masurilor necesare
inlaturarii lor. De regula, costurile prestabilite si abaterile sunt transformate in marimi de
inregistrare si decontare contabila. Prin adunarea sau scaderea, dupa caz, a abaterilor la costurile
standard sau normate se determina costurile efective ale productiei obtinute.
Problematica specifica calculatiei costurilor standard este prezentata la paragraful 12.2.
9.Modelul general, daca nu clasic, de calcul a costurilor si rezultatelor analitice
Modelul contabil de calculatie a costurilor si rezultatelor se întemeiaza pe sistemul de
costuri. Prin structura sa exprima gruparea si ventilarea cheltuielilor si veniturilor în raport cu
destinatia lor. Astfel, fiecare cheltuiala de natura “g” (determinata ca un produs între cantitatea din
factorul de productie consumat si pretul sau tariful lui unitar) este descompusa în cheltuiala “ai”
afectata direct produsului “i” si în cheltuiala “bi” comuna mai multor produse, care este mai întâi
colectata într-un cost distinct corespunzator locului de cheltuiala, iar apoi repartizata asupra
27
produsului “j”. Repartizarea se face proportional cu un parametru care reprezinta, de regula, o
cheltuiala identificata direct pe produs (materia prima, salariile directe etc.).
În aceasta conditie modelul general de evidenta si calculatie a costului produsului este de
forma:
C j = d j + kj'
, j = 1,... , n
în care:
dj - costul direct al produsului j:
kj - costul indirect
unde d = a
i = 1
m
, j = 1,... , nj ij
în care :
aij - cheltuiala directa de natura “i” afectata produsului “j”
unde k = k
f = 1
s
, j = 1, ... nj fj
în care:
kfj - cheltuiala locului de activitate “i” repartizata în mod
indirect asupra produsului “j”.
k = zij f fj
în care:
f - coeficientul de repartizare a costului indirect
zfj -baza (parametrul) de repartizare diferentiata pe feluri de costuri indirecte
“f” si pe feluri de produse
fjf
f z
b = μ
în care:
bf -totalul cheltuielilor indirecte aferente locului de activitate “f”.
Rezultatul total generat de obtinerea sau vânzarea produsului “j” se determina pe baza
relatiei:
n..., 1, = j jjj ]p q = R
în care:
qj - cantitatea din produsul “j”
pj - pretul de vânzare al produsului “j‟
Rezultatul net (beneficiul sau pierderea) generat de produsul “j” se determina pe baza
relatiei:
jjj C - R= R
Pentru exemplificare, se presupune ca în sectia de productie nr. 1 se fabrica doua produse -
“X” si “y”. Cheltuielile efectuate în acest sens si înregistrate în sistemul de conturi se prezinta astfel:
-SIMPLIFICAT-
DESTINATIA
CHELTU-
IELILOR
NATURA
(FELUL)
CHELTUIELI
LOR
COSTURI DIRECTE COSTURI INDIRECTE
CHELTUIELILE ACTIVIT|TII
DE BAZ|
Cheltuieli
indirecte de
productie
Cheltuieli
generale de
admi-
nistratie
Cheltu-
ieli de
desfacere
PRODUSUL
X Y
TOTAL
1. Materiale 1500 2000 3500 400 300 -
2. Remuneratii
personal
4000
1000
5000
600
200
-
28
3. Amortizarea
mijloacelor fixe
500
1000
1500
1000
500
-
TOTAL 6000 4000 10000 2000 1000 -
4. Cheltuieli
indirecte de
productie
1600
400
2000
5. Cheltuieli
generale de
administratie
600
400
1000
6. Cheltuieli de
desfacere
TOTAL
CHELTUIELI
INDIRECTE
REPARTIZATE
2200
800
3000
COSTUL TOTAL
COMERCIAL
8200
4800
13000
7. Cantitatea de
productie ( buc.)
2000
1000
X
COSTUL
COMERCIAL PE
UNITATEA DE
PRODUS
4,1
4,8
X
8. Pretul de vânzare 6,0 6,2 X
9. Cantitatea
vânduta
1800 1000 X
10. Venituri totale
din vânzarea
produsului
10800
6200
17000
11. Costul
produselor vândute
7380
4800
12180
12. Rezultatul total 3420 1400 4820
13. Costul
productiei stocate
820
-
820
Pentru determinarea costului complet al fiecarui produs, alaturi de costurile directe
evidentiate nemijlocit pe produs, este necesar sa se repartizeze si costurile indirecte. Relatiile de
calcul folosite în acest sens sunt:
a) Repartizarea cheltuielilor indirecte de productie:
calcularea coeficientului de repartizare a cheltuielilor indirecte de productie ( cip ), baza
de repartizare este cea a salariilor directe:
0,4 = 000 1 + 000 4
000 2 = cipμ
determinarea costurilor indirecte de productie repartizate pe fiecare produs (Kcip)
lei 000 2
lei 400 = 000 1 0,4 = YK
lei 600 1 = 000 4 0,4 = XK
cip
cip
×
×
b) Repartizarea cheltuielilor generale de administratie:
29
calcularea coeficientului de repartizare a cheltuielilor generale de administratie (cga),
baza de repartizare este cea a totalului cheltuielilor directe, cga 1 000 / 10 000 = 0,1
determinarea costurilor generale de administratie repartizate pe fiecare produs:
lei 000 1
lei 400 = 000 4 0,1 = YK
lei 600 = 000 6 0,1 = XK
cga
cga
×
×
Costul total al fiecarui produs se prezinta astfel:
( )
( )
lei 000 13
lei 800 4 = 400 + 400 + 000 4 = C
lei 200 8 = 600 + 600 1 + 000 6 = C
Y
X
Restul calculelor se desprind direct din tabel.
În situatia în care s-ar fi folosit cele doua structuri extreme, costuri variabile si costuri fixe,
modelul general de calculatie a costului se prezinta astfel:
a) Date de detaliu privind exemplul de mai sus:
Costuri variabile,
materii prime 1 500 lei “X” si 2 000 lei “Y”
salarii directe 4 000 lei “X” si 1 000 lei “Y”
amortizarea mijloacelor fixe 500 lei “X” si 1 000 lei “Y”
cheltuieli indirecte de productie, articolul de calculatie
“cheltuieli cu întretinerea si functionarea utilajului ” 7 000 lei,
din care materiale 300 lei, salarii 400 lei, amortizarea 500 lei
Costuri fixe: cheltuieli generale de productie 800 lei, din care materiale 100 lei, salarii
200 lei si amortizari 500 lei; cheltuieli generale de administratie 1 000 lei, din care materiale 300
lei, salarii 200 lei, si amortizari 500 lei
b) Alcatuirea modelului de calculatie a costurilor:
Specificare
Produsul
TOTAL
CHELTU-
IELI
Cheltuieli cu
întretinerea si
functiona-
TOTAL
GENERAL
X Y rea utilajului
I. Costuri variabile
directe
1. Materiale 1500 2000 3500 300 3800
2. Remuneratia
personalului
4000
1000
5000
400
5400
3. Amortizarea
mijloacelor fixe
500
1000
1500
500
2000
TOTAL 6000 4000 10000 1200 11200
5.Costuri variabile
indirecte
720
480
1200
II. Total costuri variabile
6720
4480
11200
30
6. Calculatia de
productie (buc.)
2000
1000
X
7. Costul unitar variabil
3,36
4,48
X
8. Pretul de vânzare 6,00 6,20 X
9. Marja unitara 2,64 1,72 X
10: Cantitatea vânduta 1800 1000 X
11. Venituri din vânzarea
produselor
10800
6200
17000
12. Costul produselor
(bunurilor) vândute
6048
4480
10528
III. Marja bruta totala
4752
1720
6472
IV. Costuri fixe X X 1800
1. Cheltuieli generale de
productie
X
X
800
2.Cheltuieli generale de
administratie
X
X
1000
V. Rezultatul total X X 4672
VI. Costul productiei
stocate
672
X
672
Semnificatia si determinarea fiecarui indicator se desprind direct din tabel, în consecinta se
va explica numai repartizarea cheltuielilor variabile indirecte; baza de repartizare este cea a
costurilor variabile directe. Se poate folosi si pretul de vânzare:
Calculul coeficientului de repartizare ( cvi):
0,12 = 000 4 + 000 6
200 1 = cviμ
Determinarea costului variabil indirect repartizat pe fiecare produs (Kcvi ):
lei 480 = 000 4 0,12 = YK
lei 720 = 000 6 0,12 = XK
cvi
cvi
×
×
10.Proceduri contabile si paracontabile proprii contabilitatii de gestiune
Pentru organizarea calculatiei analitice a costurilor si rezultatelor se pot folosi doua
proceduri contabile si doua paracontabile, cum sunt:
contabilitatea de gestiune prin conturile de decontari interne (reflectare);
contabilitatea de gestiune integrata;
tabloul de colectare si decontare;
codificarea multipla.
Problematica specifica fiecarei proceduri va fi prezentata prin prisma contabilitatii din
România.
10.1. Contabilitatea de gestiune prin conturile de decontari interne. Varianta din România
Denumita si contabilitatea de gestiune autonoma, se caracterizeaza prin folosirea conturilor
de decontari interne pentru reflectarea costurilor preluate din contabilitatea financiara. Procedând
astfel, conturile proprii contabilitatii de gestiune nu intra în corespondenta cu cele din contabilitatea
financiara.
O asemenea modalitate se regaseste în contabilitatea de gestiune din România. În acest
scop, toate conturile necesare calculatiei costurilor sunt grupate într-o clasa distincta, clasa 9
“Conturi interne de gestiune care se prezinta astfel:
Grupa 90 “Decontari interne”
31
Sunt conturi de reflectare sau oglinda care asigura independenta contabilitatii interne de
gestiune în raport cu contabilitatea financiara. Prin intermediul lor se preiau cheltuielile de
exploatare din contabilitatea financiara si se transfera în aceeasi contabilitate productia obtinuta.
Contabilitatea
financiara
lecheltuieli
privind interne
Decontari 901
lorcheltuieli
Preluarea
productiei
Costul93
calculatie de
Conturi 92
ernaintateaContabilit
obtinuta productia
privind interne
Decontari 902
productiei
Decontarea
Contabilitatea
financiara
Grupa 92 “Conturi de calculatie”
Sunt conturi pentru gruparea costurilor în raport cu destinatia lor. În debitul lor se
înregistreaza colectarea costurilor, iar în credit decontarea costurilor efective. Nu prezinta sold.
Grupa 93 “Costul productiei”
Sunt conturi create pentru a suplini lipsa conturilor de stocuri pentru evidenta productiei
obtinute. Ele se pot denumi si “Conturi de productie”. Se debiteaza cu productia obtinuta, se
crediteaza cu atasarea costurilor la resursele consumate. Prin intermediul acestor se da expresie
relatiei privind rata costurilor.
1 consumate r resurseloCostul
create rserviciilo si produselor Costul costurilor Rata ==
Tipurile de înregistrari opozabile acestei variante de contabilitate sunt:
1. Colectarea costurilor pe baza documentelor justificative:
92x = 901
Conturi de calculatie Decontari interne privind cheltuielile
2. Obtinerea de produse finite în cursul lunii, evaluate la cost prestabilit (standard sau
normat):
931 = 902
Costul productiei obtinute Decontari interne privind productia obtinuta
3. Calcularea si decontarea costurilor de productie:
circulatia interna între sectiile auxiliare, între sectiile de baza si cele auxiliare, între
sectiile auxiliare:
922 = 922
Cheltuielile activitatilor auxiliare
(analitic, sectia primitoare)
Cheltuielile activitatilor auxiliare
(analitic, sectia furnizoare)
si
921 = 922
Cheltuielile activitatii de baza Cheltuielile activitatilor auxiliare
De asemenea, pentru activitatile auxiliare furnizate intern se pot debita si conturile 923
“Cheltuieli indirecte de productie” , 924 “Cheltuieli generale de administratie” si 925 “Cheltuieli de
desfacere” prin creditarea contului 922 “Cheltuielile activitatilor auxiliare”.
repartizarea costurilor indirecte incluse în costul produsului:
921 = 923
Cheltuielile activitatii de baza Cheltuieli indirecte de productie
922 924
Cheltuielile activitatilor auxiliare Cheltuieli generale de administratie
925
Cheltuieli de desfacere
costul efectiv al productiei neterminate:
933 = 92x
Costul productiei în curs de executie Conturi de calculatie
costul efectiv al productiei finite:
902 = 92x
Decontari interne privind productia
obtinuta
Conturi de calculatie
(sold debitor)
stabilirea si înregistrarea diferentei între costul prestabilit si costul de productie:
32
D 902 Decontari privind productia obtinuta C
Costul efectiv de productie Cost prestabilit de productie
Sold creditor - economii Sold debitor – depasiri
Soldul se poate lichida prin creditarea contului, în rosu în cazul economiilor si în negru în
cazul depasirilor, dupa cum urmeaza:
903 = 902
Decontari interne privind
diferentele de pret
Decontari interne privind productia obtinuta
închiderea conturilor de costuri neincluse în costul de productie:
902 = 923
Decontari interne privind
productia obtinuta
Cheltuieli indirecte de productie
924
Cheltuieli generale de administratie
925
Cheltuieli de desfacere
închiderea contului 933 “Costul productiei în curs de executie” pentru costul efectiv de
productie:
902 = 933
Decontari interne privind
productia obtinuta
Costul productiei în curs de executie
interfata costul productiei - costuri ocazionate:
901 = 931
Decontari interne privind
cheltuielile
Costul productiei obtinute
(costul prestabilit)
903
Decontari interne privind diferentele de pret
(diferenta de pret, rosu sau negru, dupa caz)
În urma operatiilor de mai sus, ramân deschise doua conturi care se închid reciproc:
901 902
Decontari interne Decontari interne
D privind cheltuielile C D privind productia obtinuta C
Costul productiei
finite
Totalul cheltuieli
ocazionate în
Total cheltuieli
ocazionate în cursul
Costul productiei finite
cursul perioadei
perioadei
S.C. Costul
productiei
S.D. Costul productiei
neterminate neterminate
901 = 902
Decontari interne privind
cheltuielile
Decontari interne privind productia obtinuta
Pentru exemplificare se prezinta urmatoarea situatie:
a) Situatia costurilor:
Destinatia
costurilor
Produsul
Costurile
activi-
tatilor
auxili-
are
Costurile
indirec-
te de produc-
tie
Costurile generale de
adminis-
tratie
Felul costurilor X Y
1. Materii prime 1000 600 500 - -
2. Materiale
consumabile
-
-
200
500
100
3. Remuneratii 800 200 400 400 200
33
4. Amortizari - - 200 600 200
TOTAL 1 800 800 1 300 1 500 500
5. Productia obtinuta 1 000 t 200 t x x x
6. Costul prestabilit 4 u.m. 5 u.m. x x x
b) Nivelul de activitate: 80
c) Activitatea sectiei auxiliare este decontata astfel: 90 la sectia de baza si 10 la
sectorul administrativ
d) Productia neterminata:
initiala, produsul X 200 u.m.
finala, produsul X 100 u.m. si produsul Y 50 u.m.
Rezolvare
1. Colectarea costurilor de productie:
a) productia initiala:
200 u.m. 921 = 901 200 u.m.
Cheltuielile activitatii de
baza
Decontari interne privind
cheltuielile
b) colectarea costurilor efectuate în cursul perioadei:
2 600 u.m. 921 = 901 5 900 u.m.
Cheltuielile activitatii de
baza
produs X
1 800 u.m.
produs Y
800 u.m.
Decontari interne privind
cheltuielile
1300 u.m. 922
Cheltuielile activitatilor
auxiliare
1 500 u.m. 923
Cheltuieli indirecte de
productie
500 u.m. 924
Cheltuieli generale de
administratie
2. Obtinerea de produse finite în cursul perioadei:
5 000 u.m. 931 = 902 5 000 u.m.
Costul productiei
obtinute
produs X
4 000 u.m.
produs Y
1 000 u.m.
Decontari interne privind
productia obtinuta
3. Calcularea si decontarea costurilor de productie:
a) calcularea si decontarea costurilor activitatilor auxiliare 90 % asupra sectiilor de baza
si 10 % asupra sectorului administrativ:
1 170 u.m. 923 = 922 1 300 u.m.
Cheltuieli indirecte de
productie
1 300 u.m. 90
Cheltuielile activitatilor
auxiliare
130 u.m. 924
Cheltuieli generale de
administratie
1 300 u.m. 10 %
b) repartizarea costurilor indirecte de productie proportional cu salariile directe si nivelul
de activitate de 80 ; se considera ca toate costurile au un caracter fix:
34
Total costuri indirecte de productie = 1 500 + 1 170 = 2 670 u.m.
Determinarea coeficientului de repartizat (KCIP):
directe salarii leu 1 / cip lei 2,67 200 800
760 2 KCIP =
+=
Stabilirea cotei de repartizat,
CIPX = 800 2,67 0,8 = 1 709 u.m.
CIPY = 200 2,67 0,8 = 427 u.m.
2 136 u.m.
Costuri de subactivitate:
2 670 – 2 136 = 534 lei
sau
2 670 × 0,2 = 534 lei
Înregistrarea contabila:
2 136 u.m. 921 = 923 2 136 u.m.
Cheltuielile activitatii de baza
X = 1 709 u.m.
Y = 427 u.m.
Cheltuieli indirecte de
productie
c) Evaluarea si înregistrarea productiei neterminate la sfârsitul perioadei:
150 u.m. 933 = 921 150 u.m.
Costul productiei în curs de
executie
X = 100 u.m.
Y = 50 u.m.
Cheltuielile activitatii de
baza
d) calculatia costului productiei fabricate:
D 921.X C
Productia neterminata
800
Productia neterminata
finala
100
Materii prime 1 000
Salarii directe 800
CIP 1 709
3 709
Sold debitor 3 609
D 921.Y C
Materii prime 600 Productia neterminata
finala
50
Salarii directe 200
CIP 427
1 227
Sold debitor 1 177
Costul de productie X = 3 709 100 = 3 609 u.m.
Costul de productie Y = 1 227 50 = 1 177 u.m.
TOTAL 4 786 u.m.
e) decontarea costului de productie:
4 786 u.m. 902 = 921 4 786 u.m.
Decontari interne
privind productia
obtinuta
Cheltuielile activitatii de baza
X
Y
3 609 u.m.
1177 u.m.
f) stabilirea si înregistrarea diferentei de pret:
D 902 C
4 786 5 000
SC 214
(214) u.m. 903 = 902 (214) u.m.
35
Decontari interne
privind diferentele de
pret
Decontari interne privind
productia obtinuta
g) închiderea conturilor de costuri privind costul perioadei:
1 164 u.m. 902 = 923 534 u.m.
Decontari interne
privind productia
obtinuta
Cheltuieli indirecte de productie
(costul de subactivitate)
924 630 u.m.
Cheltuieli generale de
administratie
(500 u.m. + 130 u.m.)
h) închiderea conturilor 933 “Costul productiei în curs de executie”:
150 u.m. 902 = 933 150 u.m.
Decontari interne
privind productia
obtinuta
Costul productiei în curs de
executie
4. Interfata costul productiei - costuri ocazionate:
a) costul productiei obtinute:
D 931 C D 903 C
(2) 5 000 (3f) (214)
D 902 C
(3g) 1 164
(4) 150
+ 6 100 u.m.
b) costuri ocazionate
D 901 C
(1a) 200
(1b) 5 900
6 100
c) închiderea conturilor:
6 100 u.m. 901 = 931 5 000 u.m.
Decontari interne
privind cheltuielile
Costul productiei obtinute
903 (214) u.m.
Decontari interne privind diferentele
de pret
902 1 314 u.m.
Decontari interne privind productia
obtinuta
10.2. Contabilitatea de gestiune integrata
O asemenea procedura se distinge prin aceea ca acelasi cadru contabil asigura concordanta
dintre cele doua contabilitati, fara a exista doua sisteme contabile diferite. Este vorba de un sistem
integrat care gestioneaza aceleasi informatii si mijloace materiale de tratare a datelor.
Poate fi organizata în doua variante, ca o prelungire a contabilitatii financiare si respectiv ca
un nucleu al contabilitatii financiare.
a) Varianta prelungirii contabilitatii financiare. Se caracterizeaza prin aceea ca înregistrarile
contabile analitice se succeda celor din contabilitatea generala, aplicându – se aceleasi procedee de
tratare a datelor. În consecinta, nu se folosesc conturile din grupa 90 “Decontari interne”iar
conturile din PCG clasele 6 “Conturi de cheltuieli”si 70 “Conturi de venituri”sunt conturi de trecere
36
care înregistreaza cheltuielile si veniturile clasificate în functie de natura, urmând a se solda prin
conturile din clasa 9 “Conturi de gestiune” în raport cu destinatia lor.
Tipurile de înregistrari proprii acestei variante sunt:
a) înregistrarea costurilor în functie de natura lor:
6xx = 28x,29x,3xx,4xx,5xx
Conturi de cheltuieli Conturile de bilant care conditioneaza natura
factorilor consumati
b) înregistrarea costurilor în functie de destinatia lor:
92x = 6xx
Conturi de calculatie Conturi de cheltuieli
c) înregistrarea productiei obtinute:
3xx = 71x
Conturi de stocuri si productie în curs
de executie
Variatia stocurilor
d) înregistrarea veniturilor din vânzari:
= 7xx
Conturile de bilant
(4 si 5)
Conturi de venituri
(pret de vânzare)
si concomitent pentru costul de productie al bunurilor vândute,
71x = 3xx
Variatia stocurilor Conturi de stocuri si productie în curs de
executie
e) construirea contului de rezultate analitice
pentru pretul de vânzare,
70x
= 9xx
Venituri din vânzari
(pretul de vânzare)
Rezultate analitice
(cont nou de introdus în clasa 9 Conturi de
gestiune)
71x
Variatia stocurilor
(soldul creditor al contului)
Daca contul 71 “Variatia stocurilor” prezinta sold debitor, acesta se va credita.
decontarea costurilor de productie al productiei fabricate, pentru determinarea marjei
brute
9xx = 93x
Rezultate analitice
Costul productiei
si concomitent,
93x = 92x
Costul productiei
Conturi de calculatie
decontarea costului perioadei,
9xx 923, 924 si 925
Rezultate analitice = Conturile privind costul perioadei
h) construirea contului 121 “Profit si pierdere”:
pentru rulajul debitor al conturilor de rezultate analitice:
121 = 9xx
Profit si pierdere
Rezultate analitice
pentru rulajul creditor al conturilor de rezultate analitice:
9xx = 121
Rezultate analitice Profit si pierdere
37
b) Contabilitatea integrata- varianta nucleu. Nu se utilizeaza conturile din grupa 90
„Decontari interne”. Conturile din clasele 6 “Conturi de cheltuieli” si 7 “Conturi de venituri” nu
functioneaza în cursul perioadei, ele intra în rol numai la sfârsitul perioadei când preiau cheltuielile
si veniturile de analizat si grupat în functie de destinatia lor.
Tipurile de înregistrari proprii acestei modalitati sunt:
a) înregistrarea în cursul perioadei a costurilor ierarhizate în functie de destinatia lor,
92x = 28x, 29x, 3xx, 4xx, 5xx
Conturi de calculatie Conturile de bilant privind resursele
consumate
b) înregistrarea productiei obtinute în cursul perioadei,
3xx = 93x
Conturi de stocuri si productie în curs de
executie
Costul productiei
c) înregistrarea tranzitarii costurilor si veniturilor în contabilitatea financiara, la sfârsitul
perioadei,
93x = 71x
Costul productiei Variatia stocurilor
si
6xx = 92x
Conturi de cheltuieli Conturi de calculatie
Delimitarea si sortarea cheltuielilor si veniturilor în functie de natura lor se realizeaza prin
atribuirea unui cod în momentul contabilizarii în debitul conturilor 92 “Conturi de calculatie”,
respectiv în creditul contului 93 “ Costul productiei”.
10.3. Tabloul de colectare si decontare
Se caracterizeaza prin folosirea unor situatii sau tablouri de colectare a cheltuielilor în
functie de destinatia lor, respectiv repartizarea si decontarea (imputarea) costurilor asupra productiei
obtinute. Se inspira si valorifica valentele calculatorii si informationale ale colii de decontare.
Tabloul colectarii costurilor se bazeaza pe schema de principiu: DESTINATIA COSTURILOR
NATURA
COSTURILOR
PRODUSUL LOCUL DE COSTURI
SECTIA
ACTIVITATEA
1.Materii prime si materiale
.
.
.
m. Alte cheltuieli de exploatare
x11...............................x1n
. .
. .
. .
xm1..............................xmn
y11...............................y1f
. .
. .
. .
ym1..............................ymf
TOTAL COSTURI INDIVIDUALE X1................................Xn Y1................................Yf
1.Costuri comune 1 s11...............................s1n
. .
. .
. .
sf1..............................sfn
.
.
.
f.Costuri comune f
TOTAL COSTURI DIRECTE {I
INDIRECTE
C1...............................Cn
Exactitatea datelor se verifica pe baza “controlului patrat”dintre rânduri si coloane. De
asemenea, se efectueaza un control între totalurile si subtotalurile din tablourile de colectare si
decontare, din contabilitatea de gestiune, si cele evidentiate în conturile din clasele 6 “Conturi de
cheltuieli” si 7 “Conturi de venituri”.
10.4. Procedura codificarii multiple
Consta în atribuirea a doua sau mai multe codificari, costurilor, dupa criterii diferite, înca de
la intrare si pe masura trecerii fiecarei etape a analizei.
38
Metodologic o asemenea codificare se poate realiza în conditiile partidei duble sau pe calea
retelelor sau tabelelor de analiza a costurile si veniturilor.
11.Organizarea contabilitatii cheltuielilor
Contabilitatea colectarii costurilor de productie incepe cu identificarea si evaluarea
baneasca a factorilor de productie consumati si se continua cu gruparea lor pe locuri de costuri, pe
obiecte de calculatie si articole de calculatie, precum si pe perioade de gestiune.
Cu ocazia colectarii costurilor de productie se debiteaza conturile de calculatie (921
“Cheltuielile productiei de baza”, 922 “Cheltuielile activitatilor auxiliare” ,923 “Cheltuieli indirecte
de productie”, 924 “Cheltuieli generale de administratie”si 925 “Cheltuieli de desfacere”) si se
crediteaza contul 901 “Decontari interne privind cheltuielile”.
11.1. Contabilitatea cheltuielilor cu materiile prime si materialele
Consumurile de materii prime si materiale care sunt identificate direct pe obiecte de
calculatie sunt evidentiate la articolul de calculatie “Materii prime si materiale directe” din cadrul
conturilor 921 “Cheltuielile activitatii de baza “si 922 “Cheltuielile activitatilor auxiliare”. Celelalte
consumuri de materiale care nu sunt identificate direct pe produs se includ la articolele de calculatie
923.01 “Cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilajului”, cele consumate pentru asigurarea
functionarii si reparatiei utilajelor si mijloacelor de transport din sectiile de baza sau auxiliare,
923.02 “Cheltuieli generale de productie”, cele consumate pentru nevoile administrative si
gospodaresti ale sectiilor de bazasi auxiliare, 924 “Cheltuieli generale de administratie”, cele
consumate pentru nevoile administrative si de conducere ale intreprinderii si 925 “Cheltuieli de
desfacere”, in cazul materialelor consumate ca materiale de ambalat, ambalaje s.a.
Inregistrarea consumului de materiale in majoritatea intreprinderilor are loc, de regula la
sfârsitul lunii. In urma prelucrarii bonurilor de consum sau fiselor limita, ca documente justificative
privind consumul, se intocmeste “Situatia repartizarii consumurilor” ca document centralizator de
precontabilizare.
11.2. Contabilitatea cheltuielilor privind servicile utilizate
In aceasta categorie de costuri sunt incluse toate lucrarile si serviciile primite de la terti.
Daca costurile au un caracter direct sunt delimitate prin articolul de calculatie “Alte cheltuieli
specifice”sau “Cheltuieli cu serviciile utilizate”, fiind inregistrate in debitul conturilor 921
“Cheltuielile activitatilor de baza”si 922 “Cheltuielile activitatilor auxiliare”. In situatia in care sunt
costuri indirecte se inregistreaza, dupa caz, in debitul conturilor 923 “Cheltuieli indirecte de
productie”, 924 “Cheltuieli generale de administratie”si 925 “Cheltuieli de desfacere”.
11.3. Contabilitatea cheltuielilor cu personalul
Consumul de munca ca factor de productie genereaza cheltuieli cu remuneratiile
personalului si cheltuieli privind asigurarile si protectia sociala.
Cheltuielile cu remuneratiile sunt alcatuite din salariul brut de baza, sporuri, indemnizatii si
alte adaosuri, compensari si indexari, precum si avantaje in natura (salariul in natura). Toate salariile
calculate pentru munca prestata sau rezultatele obtinute cuvenite muncitorilor direct productivi, in
acord sau regie, se includ la articolul de calculatie “salarii directe” din cadrul debitului conturilor
921 “Cheltuielile activitatilor de baza”si 922 “Cheltuielile activitatilor auxiliare”.
Se delimiteaza prin articolul de calculatie “Cheltuieli generale de productie”, debitul
contului 923 “Cheltuieli indirecte de productie”, salariile indirecte cuvenite muncitorilor direct
productivi in acord sau regie, care nu se pot identifica pe repere, produse, lucrari, servicii, etc.
(premiile, sporurile si adaosurile, compensarile si indexarile, indemnizatiile pe timpul concedilor de
odihna). La acelasi articol de calculatie se includ remuneratiile cuvenite personalului de conducere
tehnic, economic si administrativ al sectiilor de productie. Salariile cuvenite personalului de
conducere tehnic, economic si administrativ al intreprinderii se inregistreazain debitul contului 924
39
“Cheltuieli generale de administratie” la articolul de calculatie cu aceeasi denumire. In contul 925
“Cheltuieli de desfacere” se inregistreaza remuneratiile cuvenite personalului folosit la operatiile de
desfacere a productiei (ambalare, expeditie, etc).
Cheltuielile determinate de contributia pentru asigurari sociale si contributia la fondul de
somaj se inregistreaza astfel:
a) debitul contului 921 “Cheltuielile activitatilor de baza”si 922 “Cheltuielile activitatilor
auxiliare” pentru contributiile calculate asupra salariilor directe.
b) debitul conturilor 923 “Cheltuieli indirecte de productie”, 924 “Cheltuieli generale de
administratie”si 925 “Cheltuieli de desfacere” pentru contributiile calculate asupra salariilor din
sectorul administrativ, respectiv de desfacere al intreprinderii. Se precizeaza ca nu este indicat sa se
delimiteze articole de calculatie distincte pentru aceste cheltuieli deoarece ele fac parte integranta
din cheltuielile cu personalul.
11.4. Contabilitatea cheltuielilor cu impozitele, taxele si varsamintele asimilate
Aceste cheltuieli se includ la articole de calculatie diferite, dupa cum urmeaza:
a) 921 “Cheltuielile activitatilor de baza”si 922 “Cheltuielile activitatilor auxiliare” articolul
de calculatie “Cheltuieli cu impozitele si taxele”, TVA aferenta bunurilor si serviciilor acordate in
contul salariiilor directe sub forma avantajelor in natura;
b) 923 “Cheltuieli indirecte de productie”, 924 “Cheltuieli generale de administratie” si 925
“Cheltuieli de desfacere” in functie de destinatie sau baza de calcul pentru cheltuielile privind:
prorata din TVA deductibila devenita nedeductibila, TVA aferenta bunurilor si serviciilor folosite in
scop personal, precum si cea aferenta bunurilor si serviciilor acordate salariatilor sub farma
avantajelor in natura (cu exceptia cazului de la punctul a); diferentele de pret la gaze si titei obtinute
din productia interna, impozitul pe cladiri, impozitul pe terenuri, taxa pentru folosirea terenurilor
proprietate de stat, alte impozite si taxe.
Acelasi criteriu se foloseste pentru inregistrarea cheltuielilor determinate de datoriile si
varsamintele efectuate la alte organisme publice cum sunt: contributia la fondul special de risc si
accident, contributia la fondul special pentru sanatate, contributia la fondul special pentru
dezvoltarea si modernizarea drumurilor publice, contributia la fondul special pentru dezvoltarea si
modernizarea punctelor de control pentru trecerea frontierei, precum si a celorlalte unitati vamale si
contributia la fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic.
11.5. Contabilitatea cheltuielilor cu amortizarile si provizioanele
Cheltuielile de exploatare privind amortizarile si provizioanele se inregistreaza, dupa caz, la
articolele de calculatie ”Amortizarile directe”, debitul conturilor 921 “Cheltuielile activitatilor de
baza”si 922 “Cheltuielile activitatilor auxiliare”, in cazul amortizarii utilajului, constructiilor
speciale, mijloacelor de transport si altor mijloace fixe care participa direct la productia in cauza. In
cazul in care amortizarea este cheltuiala indireca , in functie de locurile de folosire a mijloacelor
fixe, se inregistreaza prin debitarea conturilor care indica locurile de cheltuieli ca: 923 “Cheltuieli
indirecte de productie”, 924 “Cheltuieli generale de administratie” si 925 “Cheltuieli de desfacere”.
Problema care se ridica in contabilitatea cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe deriva
din contabilitatea financiara, si anume includerea amortizarii in cheltuielile de exploatare in functie
de gradul de utilizare a mijloacelor fixe de baza aflate in patrimoniul intreprinderii.In conditiile in
care amortizarea figureaza ca o componenta a cheltuielilor indirecte de productie sau a cheltuielilor
fixe, se pune problema daca marimea preluata din contabilitatea financiara mai este sau nu
recalculata in functie de gradul de activitate pentru a determina costul de subactivitate. Normal, in
virtutea principiului potrivit caruia nici o marime nu trebuie “netezita”de doua ori, nu ar trebui
recalculata in functie de gradul de activitate.
11.6. Contabilitatea cheltuielilor financiare
In contabilitatea de gestiune sunt reflectate numai cheltuielile financiare incluse in costul
produsului, formate din cheltuieli cu dobânzile, amortismentul primelor de emisiune, amortismentul
40
costurilor accesorii generate de realizarea imprumuturilor. Delimitarea si inregistrarea lor directa la
articolul de calculatie “Cheltuieli financiare”, respectiv inregistrarea in debitul conturilor 921
“Cheltuielile activitatilor de baza”si 922 “Cheltuielile activitatilor auxiliare” se realizeaza pe fiecare
produs prin aplicarea ratei de capitalizare la cheltuieli de constructie sau de productie ale bunurilor
care necesita o perioada de pregatire importanta inainte de a fi utilizate sau vândute. La rândul sù,
rata de capitalizare se determina prin raportarea cheltuielilor financiare de imprumut suportate in
cursul perioadei la suma imprumuturilor in curs in timpul exercitiului. Se poate utiliza si rata noilor
imprumuturi relative la cheltuielile de constructie sau de productie a bunurilor specifice.
11.7. Contabilitatea cheltuielilor de cercetare si dezvoltare
Toate cheltuielile de cercetare si dezvoltare, in masura in care sunt legate de un proiect
recunoscut ca imobilizare necorporala, sunt inregistrate, dupa caz, in debitul conturilor 921
“Cheltuielile activitatilor de baza”si 922 “Cheltuielile activitatilor auxiliare”. Ele sunt formate din
materii prime si servcii utilizate, amortismente, costuri si cheltuieli generale legate de activitatea de
cercetare si dezvoltare. Daca nu sunt legate de un anumit proiect recunoscut ca activ imobilizat,
cheltuielile de cercetare si dezvoltare sunt incluse in costul perioadei când au fost angajate, fiind
tratate similar costurilor generale de administratie si costurilor de desfacere.
11.8. Contabilitatea rezultatelor obtinute din procesul de productie
Din procesul de productie pot rezulta produse finite, semifabricate, produse reziduale
(rebuturi, materiale recuperabile sau deseuri), lucrari executate si servicii prestate pentru terti,
investitii proprii sau alte activitati de productie in curs de executie.
Evidenta productiei obtinute, constând in produse finite, semifabricate, destinate vânzarii,
lucrari executate si servicii prestate pentru terti, investitii propii sau alte activitati, se realizeaza prin
contul 931 “Costul productiei obtinute”.Se debiteaza in cursul lunii cu productia obtinuta si se
crediteaza la sfârsitul lunii cu ocazia decontarii costurilor asupra productiei obtinute. Tipurile de
inregistrari sunt:
a) Obtinerea productiei:
931 = 902
Costul productiei obtinute Decontari interne privind productia obtinuta
b) Interfata dintre costuri si productie, la sfârsitul lunii,
901 = 931
Decontari interne privind cheltuielile Costul productiei obtinute
Pretul de evaluare si inregistrare a productiei obtinute este , in principiu, egal cu costul de
productie. Totusi, in cursul lunii, in astepstarea calcularii costului de productie definitiv al
elementelor fabricate se poate procedala folosirea pretului prestabilit. In acest caz, inregistrarile
devin:
a) Inregistrarea productiei obtinute la pret prestabilit,
931 = 902
Costul productiei obtinute Decontari interne privind productia obtinuta
b) Inregistrarea la sfârsitul lunii a diferentelor intre pretul prestabilit si costul de prodictie
efectiv, in situatia in care costul efectiv este mai mare decât pretul prestabilit:
903 = 902
Decontari interne privind diferentele de
pret
Decontari interne privind productia obtinuta
când costul efectiv este mai mic decât pretul prestabilit:
902 = 903
Decontari interne privind productia
obtinuta
Decontari interne privind diferentele de pret
Cele doua tipuri de inregistrari pot fi redate in conditiile in care sumele sunt consemnate in
negru in cazul diferentelor nefavorabile si in rosu in situatia celor favorabile. Tipul de formula
contabila este:
41
903 = 902
Decontari interne privind diferentele de
pret
(in negru sau in rosu, dupa caz)
Decontari interne privind productia obtinuta
Remarca. Contabilitatea productiei obtinute la pret prestabilit se poate realiza si in varianta
in care se creeaza o grupa distincta 94 “Stocuri de productie”, iar in cadrul sau 941 “Stocuri de
produse finite”, 942 “Stocuri de semifabricate”, 943 “Stocuri de produse reziduale”si 944 “Stocuri
de productie in curs de executie”.
Inregistrarile care intervin in acete conditii sunt:
a) Inregistrarea pretului prestabilit:
931 = 902
Costul productiei obtinute Decontari interne privind productia obtinuta
b) Când costul de productie este definit, calculat si aprobat:
94x = 931
Stocuri de productie Costul productiei obtinute
Soldul debitor sau creditor al contului 931 “Costul productiei obtinute” este lichidat
obligatoriu la inchiderea exercitiului prin inregistrarea:
901 = 931
Decontari interne privind
cheltuielile
Costul productiei obtinute
11.9. Calculatia costurilor efective si decontarea lor
Calculatia costurilor efective se efectueaza, de regula, lunar pe fiecare produs si pentru
intreaga productie obtinuta. Pentru determinarea costului efectiv este necesar ca la nivelul fiecarui
obiect de calculatie evidentiat cu ajutorul conturilor 921 “Cheltuielile activitatilor de baza”si 922
“Cheltuielile activitatilor auxiliare”. sa se delimiteze alaturi de cheltuielile directe – identificate cu
ocazia colectarii – si cheltuielile indirecte delimitate prin repartizare. In acest scop, pornind de la
legaturile reale dintre locurile de cheltuieli si perioadele de gestiune, calculatia costurilor se
realizeaza in mai multe etape, cum sunt: evaluarea si calculatia rebuturilor; calculatia si evaluarea
circulatiei (cesiunilor) interne, repartizarea cheltuielilor indirecte; determinarea costului productiei
neterminate; evaluarea si decontarea costului productiei obtinute.
Cu ocazia calculatiei anuale, la inchiderea exercitiului trebuie rezolvata si problema
delimitarii in timp a cheltuielilor inregistrate in avans, a celor de repartizat asupra mai multor
exercitii. O asemenea problema poate fi rezolvata si in cursul exercitiului cu ocazia calculatiilor
lunare, dar ea are un caracter intern fara a antrena inregistrari si in contabilitatea financiara.
11.9.1. Delimitarea in timp a cheltuielilor inregistrate in avans si a celor de repartizat asupra mai
multor exercitii
In sfera cheltuielilor inregistrate in avans se inscriu, dupa caz, urmatoarele categorii de
cheltuieli: reviziile tehnice si reparatiile curente, chirii, redevente, abonamente si alte cheltuieli
anticipate, iar in sfera cheltuielilor de repartizat asupra mai multor exercitii se incadreaza
cheltuielile cu reparatiile capitale neprevizibile si cheltuielile cu emisiunea de obligatiuni daca este
folosita varianta continentala potrivit careia aceste cheltuieli sunt amortizate pe o perioada de
maximum 5 ani sau repartizate pe durata totala a imprumutului.
Toate cheltuielile in avans ajunse la scadenta se recupereaza conform scadentarelor
intocmite, inregistrarile fiind de forma:
a) colectarea cheltuielilor
92x = 901
Conturi de calculatie Decontari interne privind cheltuielile
b) cheltuieli aferente perioadelor urmatoare sau exercitiilor urmatoare:
902 = 92x
Decontari interne privind productia Conturi de calculatie
42
obtinuta
sau
933
Costul productiei in curs de executie
analitic: Cheltuieli inregistrate in avans
c) cheltuielile constatate la sfârsitul perioadei anterioare sau exercitiului anterior ca fiind
efectuate in avans, aferente perioadei sau exercitiului in curs,
92x = 933
Conturi de calculatie Costul productiei in curs de executie
analitic: Cheltuieli inregistrate in avans
In sfera delimitarii in timp a cheltuielilor intrasi cheltuielile de repartizat asupra mai multor
exercitii reglate in contabilitatea financiara prin contul 1541 “Provizioane pentru cheltuieli de
repartizat pe mai multe exercitii”.
Tipurile de inregistrari care intervin cu aceasa ocazie sunt:
a) constituirea provizioanelor,
92x = 901
Conturi de calculatie Decontari interne privind cheltuielile
b) cheltuielile devenite exigibile, inregistrate in contabilitatea financiara, nu mai sunt
preluate in contabilitatea de gestiune, fiind considerate cheltuieli neincorporabile.
11.9.2. Evaluarea si calculatia rebuturilor
Din procesul de productie pot rezulta rebuturi, respectiv produse, semifabricate, piese,
subansamble, etc, care nu corespund calitativ standardelor, conditiilor tehnice stabilite si nu pot fi
utilizate potrivit destinatiei lor sau pot fi utilizate dupa efectuarea unor imbunatatiri
(reconditionari).
Reflecrarea in contabilitatea a rebuturilor si a cheltuielilor cu acestea are in vedere gruparea
rebuturilor dupa doua criterii si anume:
a) Dupa locul unde se face constatarea, rebuturi interne si externe. Rebuturile interne sunt
constante in cadrul intreprinderii inainte de expedierea produselor la clienti, iar cele externe dupa ce
produsele au fost predate clientilor;
b) Dupa carecterul defectelor exista rebuturi reconditionabile si definitive. Rebuturile
reconditionabile (partiale) sunt produse ale caror defecte pot fi inlaturate prin efectuarea unor
operatii de remaniere (reconditionare), acestea fiind posibile din punct de vedere tehnic si avantajos
din punct de vedere economic.
Rebuturile definitive (totale) sunt acele produse sau lucrari care nu pot fi folosite in starea in
care se gasesc. Reconditionarea lor nu este posibila din punct de vedere tehnic si nici avantajos din
punct de vedere economic. Se considera rebuturi definitive si semifabricatele sau piesele rebutate cu
ocazia reglarii utilajelor sau matritelor in procesul de asimilare a noilor produse si tehnologii.
Rebuturile remaniabile constante se evidentiaza in documentul “Nota de remaniere”, iar
cele definitive se consemmneaza in “Nota de rebut”. Pe baza acestor documente, la sfârsitul lunii, se
intocmeste o situatie centralizatoare a rebuturilor definitive si a costurilor cu remanierea rebuturilor
partiale.
Rebuturile definitive rezultate din procesul de productie sunt incluse in sfera produselor
reziduale, fiind inregistrate prin formula:
931 = 921
Costul productiei obtinute Cheltuielile activitatii de baza
922
Cheltuielile activitatilor auxiliare
Remarca. Intrucât costul rebuturilor nu se include in costul produsului, este recomandabil ca
in locul contului 931 “Costul productiei obtinute” sa se utilizeze contul 902 “Decontari interne
privind productia obtinuta” , fiind tratate in regimul costurilor perioadei.
Costurile ocazionate de remedierea rebuturilor reconditionabile se inregistreaza in debitul
conturilor 921 “Cheltuielile activitatilor de baza”sau 922 “Cheltuielile activitatilor auxiliare”,
analitice distincte pe obiecte de calculatie. La sfârsitul perioadei aceste costuri nu se includ in costul
43
produsului, fiind decontate direct asupra contului 902 “Decontari interne privind productia
obtinuta”.
Interes pentru contabilitatea de gestiune prezinta inregistrarea costurilor determinate de
remnedierea defectelor constante in perioada de garantie. Intrucât aceste costuri sunt reglate in
contabilitatea financiara prin intermediul provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli – deductibile din
punct de vedere fiscal, - solutia folosita poate fi cea prezentata mai inainte pentru provizioanele
privind cheltuielile de repartizat asupra mai multor exercitii. In acest scop, in structura cheltuielilor
directe se poate crea un articol de calculatia “Cheltuieli cu activitatea de service”. {i totusi,
activitatea de service se individualizeaza ca un centru de gestiune distinct al intreprinderii. In aceste
conditii este necesara crearea in cadrul conturilor 921 “Cheltuielile activitatilor de baza”sau 922
“Cheltuielile activitatilor auxiliare” a unei evidente destinate centrului de gestiune privind
activitatea de service. O asemenea solutie determina urmatoarele tipuri de inregistrari contabile:
a) Inregistrarea costurilor previzionate pentru garantie de buna executie
921 = 901
Cheltuielile activitatii de baza Decontari interne privind cheltuielile
922
Cheltuielile activitatilor auxiliare
Marimea costurilor se determina in functie de pretul de vânzare al produselor vândute in
cursul perioadei si cota de preliminare folosita in contabilitatea financiara.
b) Constatarea costurilor ocazionate de remedierea defectelor:
921 = 901
Cheltuielile activitatii de baza
sau
Decontari interne privind cheltuielile
922
Cheltuielile activitatilor auxiliare
analitic distinct privind activitatea de service
si la sfârsitul perioadei cu ocazia efectuarii calculatiei se efectueaza inregistrarea:
902 = 921
Decontari interne privind productia obtinuta Cheltuielile activitatii de baza
sau
922
Cheltuielile activitatii de baza
analiticul distinct
privind activitatea de service
Solutia prezentata mai sus poate fi retinuta si pentru contabilitatea provizioanelor privind
costurile de repartizat asupra mai multor exercitii. Avem in vedere costurile cu reparatiile
previzibile.
11.9.3. Calcularea si decontarea costurilor activitatilor auxiliare
Costul efectiv al activitatilor auxiliare se calculeaza pe baza datelor furnizate de contul 922
“Cheltuielile activitatilor auxiliare” . Structural el este format din costurile initiale specifice,
costurile privind consumul intern (autoconsumul si consumul intermediar primit de la alte sectii).
Costurile primare initiale specifice sunt costuri directe inregistrate in faza de colectare; si
din cheltuielile indirecte de productie repartizate din contul 923 “Cheltuieli indirecte de productie”;
autoconsumul sectiilor auxiliare exprima partea din productie a fiecarei sectii consumata pentru
nevoile proprii (exemplu, o centrala producatoare de aburi consuma aburi pentru propriile
necesitati); consumul intermediar reprezinta productia livrata reciproc intre sectiile auxiliare
(exemplu, centrala de abur furnizeaza aburi centralei de apa si primeste de la aceasta apa).
Generalizând se poate spune ca, prin structura lor, costurile activitatilor sau productiei
auxiliare sunt formate din doua segmente cu implicatii organizatorice asupra contabilitatii. Aceste
segmente sunt redate mai jos in figura:
COSTURI COSTURI PRIVIND CONSUMUL INTERN
INITIALE SPECIFICE Autoconsumul Consumul intermediar
44
COSTUL SECTIILOR AUXILIARE
Costurile initiale specifice directe sunt delimitate pe fiecare sectie, produs sau comanda in
faza de colectare a lor. Cu aceasta ocazie, contul 922 “Cheltuielile activitatilor auxiliare” se
debiteaza prin creditul contului 901 “Decontari interne privind cheltuielile”.
Cota de costuri indirecte repartizata in cazul sectiilor cu productie omogena are un caracter
direct fata de productie fabricata; in consecinta, ea se evidentiaza numai ca o structura distincta in
vederea asigurarii datelor de analiza si gestiune. In cazul sectiilor cu productie eterogena, cota de
costuri indirecte de productie se repartizeaza pe fiecare produs sau comanda proportional cu
remuneratiile directe.
Costurile generate de consumul propriu se determina in mod diferentiat in raport cu felul
productiei auxiliare. Astfel, la sectile cu productie eterogena sau pluriproductie, toate costurile
directe implicate de consumul propriu sunt inregistrate mai intâi in contul 923 “Cheltuieli indirecte
de productie”, de unde sunt repartizate pe baza unor criterii de referinta asupra comenzilor si
produselor.
La sectiile cu productie omogena costurile implicate de consumul propriu nu sunt
evidentiate distinct, ele sunt luate in calcul in mod indirect prin diminuarea productiei obtinute cu
cantitatea autoconsumata.
Pentru a spori capacitatea informatica a calculatiei costurilor activitatilor auxiliare, costurile
de productie generate de consumul propriu al sectiilor auxiliare pot fi determinate similar celor
privind consumul intermediar.
In vederea determinarii costurilor de productie privind consumul intermediar, se procedeaza
la evaluarea cantitatii de productie livrata reciproc intre sectiile auxiliare. In acest scop, cantitatea de
productie furnizata reciproc se poate evalua folosind una din bazele : pretul intern de cesiune, pretul
prestabilit sau costul efectiv.
In baza criteriilor de mai sus, modelul de calculatie a costurilor productiei auxiliare poate fi
redat astfel:
DESTINATIA COSTURILOR Fluxuri intre
locuri
Costuri
decontate in
afara sistemului
Total costuri
FELUL
COSTURILOR
1....m
FL
UX
UR
I
INT
RE
LO
CU
RI
{I
AU
TO
-
CO
NS
UM
INT
ER
N
Locul 1
Locul m
x11 x1m
xm1 xmm
Y1
Ym
G1
Gm
CO
ST
UR
I PR
IMA
R
E
Materiale consumabile
Personal salarii datorate z11 z1m
z21 z2m
Amortizari privind
imobilizarile z31 z3m
Furnizori z41 z4m
Conturi curente la banci z51 z5m
Costul total G1 Gm
Cantitatea de productie obtinuta Q1 Qm
G1 = x11 + x1m + Y1
Gn = xm1 + xmm + Ym
45
sau
G1 = x11 + + xm1 + z11 + z21 + z31 + z41 + z51 + z61 + z71
Gn = x1m + + xmm + z1m + z2m + z3m + z4m +
z5m + z6m + z7m
Matricea “X” privind costurile generate de consumul intern se determina prin inmultirea
cantitatilor autoconsumate si consumate reciproc cu preturile folosite pentru decontare. In acest scop
se fioloseste matricea U = (uij) ale carei elemente reprezinta cantitatea autoconsumata si consumata
reciproc si vectorul P = (pj) privind preturile de evaluare a consumurilor sau cota cu coeficientul de
repartizare (vezi repartizarea cheltuielilor comune).
Intr-o descriere analitica matricea “X” se calculeaza astfel:
LOCURI
CONSUMATOARE
LOCURI
FURNIZOARE
1...............m
U = (uij) =
1
m
u11 ..............u1m
um1..............umm
PRETUL DE DECONTARE SAU
COEFICIENTUL DE REPARTIZARE
LOCUL
DE COSTURI
P = (pj)
1
m
p1
pm
X = Diag U P
LOCURI
CONSUMATOARE
LOCUl
FURNIZOR
1...............m
X =
1
m
u11p1 ..............u1mp1
um1pm..............ummpm
Problema se rezolva usor când preturile de decontare folosite sunt costurile normale sau
planificate.
Pentru exemplificare presupunem ca intreprinderea are trei sectii auxiliare: centrala
electrica, centrala de abur si centrala de apa.
a) Total costuri primare colectate:
Centrala electrica- 85 000 u.m.
Centrala de abur – 63 750 u.m.
Centrala de apa- 42 500 u.m.
b) Productia obtinuta: 300 000 Kwwh; 200 000 m3 abur; 300 000 m
3 apa.
c) Consumul intermediar si autoconsumul sunt redate in tabelul de mai jos:
Situatia consumului intermediar si autoconsumului
46
Sectia
furnizoare
Sectia consumatoare
1 2 3
1.Centrala electrica 1 000 15 000 10 000
2.Centrala de abur 100 000 2 000 20 000
3.Centrala de apa 100 000 50 000 1 000
d) Costul planificat: 0,80 u.m. Kwh; 0,45 u.m. m3 abur si 0,20 m
3 apa;
e) Matricea “X” se calculeaza in tabelul de mai jos:
Calculul matricei X
Sectia
furnizoare
Sectia consumatoare
1 2 3
1.Centrala electrica 1 000 0,80 15 000 0,80 10 000 0,80
2.Centrala de abur 100 000 0,45 2 000 0,45 20 000 0,45
3.Centrala de apa 100 000 0,20 50 000 0,20 1 000 0,20
In situatia folosirii costurilor efective din perioada curenta ele capata caracter de
necunoscute si deci matricea devine un model matematic.
Sistemul de ecuatii folosit pentru determinarea costului efectiv este de forma:
5mz 1mz mpmmu 1p1mu mpmQ
51z 11z mpm1u 11u 1p1Q
unde necunoscutele sunt elementele “pj”, j = 1 m.
Pentru exemplul de mai sus, sistemul de ecuatii se creeaza astfel:
3213
3212
3211
p 0001 p 000 20 p 000 10 500 42 p 000 300
p 000 50 p 000 2 p 5001 750 63 p 000 200
p 000 100 p 000 100 p 0001 000 85 p 000 300
In urma rezolvarii sistemului de ecuatii, p1 = 34,20 p2 = 71,09 p3 = 34,30
Cheltuielile privind consumul intern se inregistreaza numai in contabilitatea analitica. In
acest sens se foloseste relatia:
922 = 922
Cheltuielile activitatilor auxiliare/sectia
primitoare
Cheltuielile activitatilor auxiliare/sectia
furnizoare
Odata determinate cheltuielile generale de consumul propriu si intermediar, in continuare se
calculeaza costul unitar al productiei auxialiare. El se determinaa pe baza relatiei de principiu:
Qj
Gjpj =
unde:
pj reprezinta costul efectiv unitar;
Gj – totalul cheltuielilor de productie privind activitatea auxialira „J”
Qj – cantitatea totala de productie auxiliara „j”
Daca s-ar fi folosit pretul intern de cesiune sau pretul prestabilit ca pret de evaluare a
consumului intern, ar fi indicat ca relatia de calcul de mai sus sa fie circumscrisa numai la productia
auxiliara livrata in afara sistemului sectiilor auxiliare. In acest scop, Gj luat in calcul cuprinde numai
cheltuielile initiale specifice, iar din Qj se scade productia autoconsumata si livrarile intermediare
intre sectiile auxiliare. Prodecând astfel, diferentele intre pretul intern de cesiune sau pretul
prestabilit si cel efectiv create cu ocazia evaluarii si decontarii consumului intern se repartizeaza in
intregime asupra productiei livrate in afara sistemului sectiilor auxiliare.
In situatia in care pentru evaluarea consumului intern s-a utilizat costul efectiv al perioadei,
calculatia costului efectiv unitar se realizeaza cu ocazia rezolvarii sistemului de ecuatii specific
matricei „x”.
47
La sfârsitul perioadei, dupa efectuarea calculatiei costului efectiv, se procedeaza la
decontarea lui corespunzator destinatiei auxiliare. In acest sens, se debiteaza, dupa caz, conturile
care reflecta destinatia productiei auxiliare 921 “Cheltuielile activitatilor de baza”, 923 “Cheltuieli
indirecte de productie”, 924 “Cheltuieli generale de administratie” , 925 “Cheltuieli de desfacere
pentru consumurile interne”, 902 “Decontari interne privind productia obtinuta”pentru productia
livrata in afara intreprinderii si se crediteaza contul 922 “Cheltuielile activitatilor auxiliare”.
11.9.4.Repartizarea cheltuielilor indirecte de productie
Cu ocazia repartizarii cheltuielilor indirecte de productie se face inregistrarea de principiu:
921 = 923
Cheltuielile activitatii de baza Cheltuieli indirecte de productie
922
Cheltuielile activitatilor auxiliare
Remarca. Pentru a similifica procesul de contabilizare a circulatiei interne, avem in vedere
consumul intern intre sectiile de productie si repartizarea cheltuielilor indirecte, consideram ca se
poate folosi drept cont intermediar 902 „Decontari interne privind productia obtinuta”. Tipurile de
inregistrari in acest caz ar fi:
a)circulatia interna in cursul si la sfârsitul lunii:
92 = 902
Conturile de calculatie Decontari interne privind productia obtinuta
b)evaluarea si decontarea circulatiei interne la sfârsitul perioadei cu ocazia calculatiei
efective:
902 = 92
Decontari interne privind productia obtinuta Conturile de calculatie
11.9.5. Evaluarea si decontarea productiei in curs de executie
Productia în curs de executie se determina prin inventarierea productiei neterminate la
sfârsitul perioadei, prin metode tehnice de constatare a stadiului sau gradului de efectuare a
operatiilor tehnologice si prin metode contabi1e directe.
Productia neterminata cuprinde acea parte a productiei al carei proces de fabricatie nu a fost
terminat, prezentându-se sub forma unor obiecte ale muncii aflate în curs de prelucrare, în sectiile
de productie si care ocupa o situatie intermediara între materia prima si semifabricat sau între
semifabricat si produsul finit. Pro-ductia neterminata include si acele produse finite nereceptionate
si pentru care nu s-au întocmit formele de predare la magazie.
În expresie baneasca, productia neterminata este formata din valoarea materialelor,
semifabricatelor si pieselor în curs de prelucrare, precum si din cheltuielile de manopera aferente. În
unele cazuri cheltuielile aferente productiei neterminate cuprind si o cota de cheltuieli indirecte de
productie.
Metoda directa sau a inventarierii consta în inventarierea stocurilor de productie neterminata
la sfârsitul perioadei si evaluarea acestora.
Inventarierea stocurilor de productie neterminata este precedata de restituirea, predarea la magazie a
materialelor care nu au suferit nici o prelucrare, a pieselor complet finisate, a rebuturilor definitive
si a deseurilor care nu pot fi asimilate cu productia ne-terminata. În listele de inventariere, întocmite
pe fiecare sectie, se înscriu stocurile de productie neterminata constatate pe fiecare produs, comanda
sau piesa, cu indicarea gradului de finisare.
Evaluarea stocurilor de productie neterminata stabilite prin inventariere se efectueaza la cost
efectiv din perioada curenta stabilit, de regula, pe ace1easi articole de calculatie uti1izate, în
determinarea costului efectiv al productiei finite.
În ramurile cu ciclu scurt de fabricatie în care volumul productiei neterminate este
neînsemnat sau în cazul productiei de masa la care volumul productiei neterminate este relativ
constant de la o perioada la alta, în valoarea productiei neterminate se includ numai cheltuielile
directe. Cu ocazia evaluarii productiei neterminate, nivelul cheltuielilor cu materiile prime si
materialele directe se determina pe baza cantitatilor de materiale consumate pâna în faza de
48
prelucrare în care se afla productia neterminata (stabilite în functie de normele de consum specific),
ponderate cu preturile unitare ale materialelor.
Marimea cheltuielilor cu manopera rezulta din însumarea remuneratiilor directe prevazute
pentru fazele de prelucrare pe care le-a parcurs productia neterminata, contributia la asigurarile
sociale si contributia la fondul de somaj, se calculeaza prin aplicarea procentelor legale la baza de
calcul folosita.
Cheltuielile indirecte de productie se stabilesc potrivit procedeelor folosite la repartizarea
lor. În acest scop, se aplica coeficientii de repartizare la baza de referinta, de regula, remuneratiile
directe corespunzatoare productiei neterminate.
Pentru evaluarea productiei neterminate se pot utiliza în afara costului efectiv al perioadei si
alte categorii de costuri cum sunt: costul efectiv din perioada precedenta si costul prestabilit.
Utilizarea acestor preturi permite calcularea costului pro-ductiei finite cu rapiditate, dar
implica anumite abateri fata de cheltuielile efective încorporate în productia neterminata care
influenteaza exactitatea costului efectiv calculat pentru productia finita.
Metoda gradului de finisare tehnica consta în determinarea si evaluarea productiei
neterminate pornind de la gradul de finisare sau gradul de efectuare a operatiilor tehnologice stabilit
procentual de catre comisia tehnica de inventariere. Productia finita are gradul de finisare 100%. Un
asemenea grad poate capata caracter de permanenta, fiind stabilit ca o norma tehnica privind
productia neterminata.
Relatiile de calcul al productiei neterminate în cazul acestei metode sunt:
a) exprimarea productiei fabricate (finita si neterminata) în ,,unitati conventionale grad de
finisare (Qconv),
Q conv = %) 100-0 (intre finisare de gradul cu raportin
exprimata ta neterminaproductie de Cantitatea
% 100 finisare de grad inexprimata finita productie de Cantitatea
+
b) determinarea costului de productie pe „unitate de productie conventionala grad de
finisare” (Cconv):
conv Q
calculatie de obiectul pe delimitate productie de costuri Total Cconv=
c)evaluarea productiei neterminate:
%) 100-0 (intre finisare de gradul cu raportin exprimatata neterminaproductie de Cantitatea
Cconv perioadei sfarsitul la ta neterminaProductia
×=
Metoda contabila consta în stabilirea cheltuielilor aferente pro-ductiei neterminate pe baza
datelor contabilitatii si ale evidentei operative, fara a se proceda la inventarierea ei, si din aceasta
cauza are un caracter conventional.
Potrivit acestei metode, valoarea productiei neterminate se stabileste pe fiecare obiect de
calcu1atie, pe baza datelor din contul 921 ,,Cheltuielile activitatii de baza”, analiticul respectiv, care
reflecta în debit totalul cheltuielilor efective, iar în credit costul efectiv al productiei finite, soldul
debitor reprezentând costu1 efectiv al productiei neterminate.
Pentru evaluarea productiei finite predate la magazie sunt folosite costul standard sau costu1
efectiv al perioadei precedente. Diferentele care apar între acest pret de înregistrare si costul efectiv
stabilit la terminarea întregii comenzi se reflecta în costul ulti-mului lot de produse predat.
Utilizarea acestei metode implica o anumita aproximatie la întreprinderile cu productie
individuala sau de serie mica, unde evidenta cheltuielilor de productie se organizeaza pe comenzi,
existând posibilitatea separarii, cu ajutorul analiticelor contu1ui 921 ,,Cheltuieli1e activitatii de
baza”, a cheltuieli1or privind comenzile terminate de cheltuielile privind comenzile neterminate.
Productia neterminata evaluata potrivit uneia din cele trei metode se înregistreaza prin
relatia,
933 = 921
Costul productiei in curs de executie Cheltuielile activitatii de baza
922
Cheltuielile activitatilor auxiliare
11.9.6.Calculatia costului efectiv al productiei finite de baza si decontarea lui
49
Costul efectiv al productiei finite cuprinde totalitatea costurilor de productie ocazionate de
procesul de fabricare, costuri care au fost colectate in cursul lunii potrivit principiului delimitarii pe
locuri, iar la sfârsitul lunii, prin repartizare, sunt evidentiate in debitul contului 921 “Cheltuielile
activitatilor de baza” desfasurat pe analitice pe obiecte de calculatie si pe articole de calculatie.
Deoarece costurile inregistrate in cursul perioadei de gestiune in debitul contului 921
“Cheltuielile activitatilor de baza” nu se refera in totalitate la productia finita, pentru care se
calculeaza costul efectiv, calculatia efectiva a costurilor privind productia terminata se intemeiaza
pe relatia de principiu: totalul costurilor colectate in debitul contului 921 “Cheltuielile activitatilor
de baza” minus valoarea productiei neterminate la sfârsitul lunii, valoarea materialelor existente in
sectii neintroduse in procesul de productie si valoarea rebuturilor.
Pentru exemplificarea operatiilor contabile care intervin cu ocazia decontarii costului
efectiv al productiei presupunem urmatoarea situatie pe care o prezentam in tabelul de mai jos
Situatia costurilor de productie pe articole de calculatie si feluri de produse
-SIMPLIFICAT-
Specificare Productia totala Produsul A Produsul B
Materii prime si
materiale directe
1 180 000 900 000 280 000
Remuneratii directe 400 000 300 000 100 000
Costuri cu intretinerea
si functionarea
utilajului
470 000 290 000 180 000
Costuri generale de
productie
180 000 110 000 70 000
Pierderi din rebuturi - - -
Costuri totale ale
productiei
2 230 000 1 600 000 630 000
Productia neterminata 185 000 85 000 100 000
Rebuturi definitive 25 000 25 000 -
Pe baza datelor din tabel se stabileste costul efectiv al productiei finite fabricate astfel:
+= definitiveor rebuturilValoarea
eneterminat
produc]iei Valoarea - totale
Costuri efectiv
Cost
Pentru produsul A:
Cost efectiv = 1 600 000 – (85 000 + 25 000) = 1 490 000 u.m.
Pentru produsul B:
Cost efectiv = 630 000 – 100 000 = 530 000 u.m.
Decontarea costului efectiv al productiei finite se inregistreazain contabilitate astfel:
2 020 000 u.m. 902 = 921 2 020 000 u.m.
Decontari interne
privind productia
obtinuta
Cheltuielile activitatii de
baza
analitice
produs A
produs B
1 490 000 u.m.
530 000 u.m.
In contul 921 “Cheltuielile activitatilor de baza” si in analiticele sale, dupa inregistrarea
acestei operatii, situatia se prezinta astfel:
D 921 Cheltuielile activitatii de baza C
Materii prime si materiale 1 180 000 Productia neterminata 185 000
Remuneratii directe 400 000 Rebuturi definitive 25 000
Cheltuieli cu intretinerea si
functionarea utilajelor
470 000 Cost efectiv al productiei finite 2 020 000
Cheltuieli generale de
productie
180 000
Total cheltuieli 2 230 000 Total costuri 2 230 000
50
D 921 Cheltuielile activitatii de baza/produsul A C
Materii prime si materiale 900 000 Productia neterminata 85 000
Remuneratii directe 300000 Rebuturi definitive 25 000
Cheltuieli cu intretinerea si
functionarea utilajelor
290 000 Cost efectiv al productiei finite 1 490 000
Cheltuieli generale de
productie
110 000
Total cheltuieli 1 600 000 Total costuri 1 600 000
D 921 Cheltuielile activitatii de baza/produsul B C
Materii prime si materiale 280 000 Productia neterminata 100 000
Remuneratii directe 100 000 Cost efectiv al productiei finite 530 000
Cheltuieli cu intretinerea si
functionarea utilajelor
180 000
Cheltuieli generale de
productie
70 000
Total cheltuieli 630 000 Total costuri 630 000
12.Dezvoltari privind contabilitatea de gestiune
12.1.Varianta calcularii rezultatului analitic pe produs
O varianta pe care o supunem atentiei este cea a evidentei si calcularii rezultatului analitic
fara prezenta conturilor de stocuri. În acest scop, structura clasei 9 “Conturi de gestiune”ar trebui sa
aiba urmatoarea configuratie:
Consta în dezvoltarea clasei 9 “Conturi de gestiune” pe urmatoarea structura:
90 Decontari interne
901 Decontari interne privind cheltuielile
902 Decontari interne privind productia obtinuta
903 Decontari interne privind diferentele de pret
904 Decontari interne privind circulatia interna
905 Decontari interne privind vânzarile
92 Conturi de calculatie
921 Cheltuielile activitatii de baza
922 Cheltuielile activitatilor auxiliare
923 Cheltuielile indirecte de productie
924 Cheltuielile generale de administratie
925 Cheltuieli de desfacere
93 Costul productiei
931 Costul productiei obtinute
933 Costul productiei în curs de executie
935 Costul productiei vândute
95 Conturi de rezultate analitice
951 Rezultate analitice
Ciclul de înregistrari contabile se prezinta astfel:
1. Preluarea stocurilor initiale de produse finite:
931 = 902
Costul productiei obtinute Decontari interne privind productia obtinuta
si
902 = 901
Decontari interne privind productia
obtinuta
Decontari interne privind cheltuielile
2. Colectarea costurilor efective:
51
92x = 901
Conturi de calculatie Decontari interne privind cheltuielile
3. Obtinerea de produse finite în cursul lunii, evaluate la costul standard:
931 = 902
Costul productiei obtinute Decontari interne privind productia obtinuta
4. Vânzarea productiei înregistrate la pretul de vânzare:
905 = 951
Decontari interne privind vânzarile Rezultate interne analitice
5. Calcularea si decontarea costurilor de productie:
costul efectiv al productiei neterminate:
933 = 902
Costul productiei în curs de executie Decontari interne privind productia obtinuta
costul efectiv de productie al productiei totale (finita si neterminata):
902 = 92x
Decontari interne privind productia
obtinuta
Conturi de calculatie
calcularea si înregistrarea diferentei de pret între costul efectiv si costul standard al
productiei obtinute:
903 = 902
Decontari interne privind diferentele de
pret
Decontari interne privind productia obtinuta
si
931 = 903
Costul productiei obtinute Decontari interne privind diferentele de pret
decontarea costului efectiv de productie al productiei vândute:
935 = 931
Costul productiei vândute Costul productiei obtinute
si cu aceeasi valoare,
951 = 905
Rezultate analitice Decontari interne privind vânzarile
decontarea costului perioadei:
951 = 923
Rezultate analitice Cheltuieli indirecte de productie
924
Cheltuieli generale de administratie
925
Cheltuieli de desfacere
6. Stabilirea si înregistrarea rezultatului analitic:
D 951 Rezultate analitice C
Pretul standard Pretul de vânzare
Diferenta de pret
S.C. Rezultate analitice pozitive S.D. Rezultate analitice negative
Închiderea contului 951 “Rezultate analitice” prin contul 905 “Decontari interne privind
vânzarile”:
-rezultatul pozitiv,
951 = 905
Rezultate analitice Decontari interne privind vânzarile
Daca rezultatul este negativ înregistrarea este inversa.
Se poate folosi si varianta în care contul 903 “Decontari interne privind diferentele de pret”
se crediteaza prin debitul contului 901 “Decontari interne privind cheltuielile”. În acest caz, în
conturile 931 “Costul productiei obtinute” si 935 “Costul productiei vândute”, productia este
evaluata si înregistrata la pret standard. Totodata, la preluarea stocului initial de produse finite se
face înregistrarea:
931 = 902
52
Costul productiei obtinute
(pretul standard)
Decontari interne privind productia obtinuta
(costul efectiv de productie)
903
Decontari interne privind diferentele de
pret
(diferentele de pret)
7. Interfata costul productiei - costuri ocazionate:
901 = 905
Decontari interne privind cheltuielile Decontari interne privind vânzarile
(soldul debitor)
931
Costul productiei obtinute
(soldul debitor)
933
Costul productiei în curs de executie
(soldul debitor)
935
Costul productiei vândute
(soldul debitor)
12.2.Varianta costurilor standard a contabilitatii de gestiune
Una din formele de planificare a costurilor o reprezinta calculatia costurilor standard a carei
geneza se gaseste în SUA si în Marea Britanie. Costurile standard ca ca marimi etalon, au introdus
comparatii între costul standard si costul efectiv, deschizându-se palierul analizei abaterilor de la
costul standard.
Istoria calculatiei costurilor standard este marcata de numeroase faze de evolutie, pentru
calculatia costurilor de plan un impact direct a avut “Estimated Cost System” (Sistemul costurilor
antecalculate) si “Standard Cost Accounting” (Calculatia costurilor standard).
Sistemul costurilor antecalculate consta în esenta în antecalcularea anuala a costurilor de
productie pe unitate de produs, separat pentru costul materialelor si separat pentru cel al prelucrarii.
In fiecare luna, se înmulteste productia în unitati cantitative cu costurile antecalculate pe unitatea de
produs, iar rezultatul se compara cu costurile efective. Pentru simplificare, costurile efective se
calculeaza în mod global pentru întreaga productie si nu în mod analitic pe fiecare purtator de
costuri. Singura calculatie analitica este cea a costurilor antecalculate.
Sistemul costurilor antecalculate este în general, sincron cu forma germana de calculatie a
costurilor normale, cu deosebirea ca primul nu lucreaza cu cote de costuri normalizate pe locuri de
costuri, ci cu costuri de prelucrare (fabricatie) normalizate pe unitate de produs. Daca s-ar detalia pe
locuri de costuri, sistemul de costuri antecalculate se apropie pâna la congruenta cu calculatia
costurilor normale.
Masura în care sistemul costurilor antecalculate se apropie de calculatia costurilor normale,
cea a costurilor standard sau a costurilor de plan depinde de modul în care se construiesc costurile
antecalculate pe unitate de produs – valori medii, calcule tehnice si analiza consumurilor.
Prin dezvoltare si perfectionare “Estimated Cost System” s-a transformat în “Standard Cost
Accounting”.
Calculatia costurilor standard a reprezentat fermentul preocuparilor autorilor eurpoeni
pentru dezvoltarea si perfectionarea procedeelor de calculatie, Un asemenea interes în Germania, a
condus treptat la transformarea calculatiei rigide a calculatiei costurilor normale în calculatia
rigida a costurilor de plan.
În cadrul acestei transformari doua probleme rezolvate au contribuit efectiv la trecerea de la
costurile normale la cele de plan. Prima, elaborarea de marimi standard, respectiv marimi de plan
pentru costurile comune. Solutia adoptata e cea a determinarii costurilor comune planificate pe baza
unor marimi de referinta proportionale stabilite în mod analog cu cele care se foloseau, înca de mult,
ca etalon pentru dimensionarea costurilor directe planificate de salarii. S-a constatat ca în cele mai
multe cazuri, costurile comune sunt într-un raport direct proportional cu timpul de fabricatie.
53
Asadar, prin calcularea de cote de costuri comune pe unitate de timp (ore – productie, ore- masina)
ponderate la rândul lor cu timpul de fabricatie planificat s-a putut ajunge la determinarea costurilor
comune planificate pe fiecare loc de costuri.
A doua, abordarea calculatiei costurilor prin prisma metodelor analitice ale stiintei
organizarii si conducerii întreprinderii, respectiv, recunoasterea faptului ca pretul de cost este o
functie a numerosilor factori de influenta, a condus la concluzia ca pentru calculatia de costuri
etalon sunt necesare:
stabilirea relatiilor de dependenta a costurilor fata de factorii de influenta;
determinarea unor marimi etalon sau de referinta care sa arate gradul de influenta a
fiecarui factor;
transcrierea relatiilor de dependenta a costurilor sub forma de ecuatii liniare, prin luarea în
considerare a gradului de influenta a fiecarui factor.
De asemenea, acceptarea adevarului potrivit caruia costul este o functie de numerosi factori
a transformat calculatia costurilor în pivotul hotarâtor în realizarea obiectivului central al planificarii
rentabilitatii întreprinderii. In aceste conditii, singura varianta masura nu putea fi decât calculatia
costurilor de plan.
12.2.1.Caracteristicile calculatiei costurilor standard
Urmatoarele elemente definesc conceptual calculatia costurilor standard:
a) stabilirea de costuri standard pe fiecare purtator de costuri, respectiv pe unitatea de
produs care prin componenta lor sunt costuri de productie sau costuri complete;
b) calcularea unor cote de costuri standard diferentiate pe locuri de costuri pentru elaborarea
costurilor de regie (indirecte). Aceste cote sunt fundamentate, fie prin bugete care pot fi fixe sau
flexibile;
c) întrucât în forma initiala, calculatia costurilor standard se bazeaza pe o anumita încarcare
a întreprinderii, luând în considerare oscilatiile gradului de activitate, poate fi catalogata ca o forma
a calculatiei rigide a costurilor;
d) integrarea calculatiei costurilor standard în sistemul de planificare al întreprinderii.
Autorul german Winkelmann a divizat esafodajul calculatiei standard în patru trepte:
alegerea încarcarii planificate;
elaborarea de etaloane ale încarcarii;
construirea de locuri de costuri, a unor costuri comune standard, corespunzatoare
încarcarii planificate;
calcularea si evaluarea corecta a abaterilor.
12.2.2. Metodologia privind calculatia costurilor standard
Revenind la calculatia standard asa cum este ea perceputa în tarile anglo – saxone, aplicarea
sa implica mai multe etape dupa cum urmeaza:
EI. Stabilirea volumului standard al activitatii. Consta în alegerea volumului standard de
activitate al întreprinderii în functie de care sunt dimensionate costurile standard. Acest volum este
exprimat în unitati cantitative sau valorice (ore unitati monetare, standard, salarii etc.). De regula se
aleg orele – executie, care redau în mod real volumul standard al activitatii.
EII. Stabilirea pe baza fiselor tehnologice sau retetelor de fabricatie a costurilor standard
pentru costurile directe de materiale si manopera.
Pentru determinarea costurilor standard de materiale se folosesc standardele cantitative,
adica normele de consum cuprinse în documentatia tehnica de fabricatie, precum si standardele de
pret, respectiv preturile de achizitie prestabilite ale materiilor prime, materialelor de baza si ale
celorlalte feluri de materiale prevazute a se utiliza în procesul de productie. |n cazul salariilor,
preturile sunt înlocuite prin tarifele de salarizare. Aceste preturi prestabilite pot fi egale, dupa caz,
cu preturile medii de achizitie realizate în perioadele precedente actualizate în functie de evolutia
preturilor si alti factori.
54
stabilitestandard Preturile
materialedeecantitativ eStandardel
materialedestandard Costurile
×=
Costurile standard se stabilesc pe baza relatiei:
repereoperatii, pe stabilite salarizare de orare Tarife
timp) de (norleme manoperadeecantitativ eStandardel
salarii destandard Costurile
×=
Analizate prin prisma valorii lor informationale, standardele fizice si valorice folosite pot fi
curente (ale perioadei de referinta) si de baza (permanente) valabile pe o perioada mai îndelungata
(5 – 10 ani).
EIII. Stabilirea standardelor pentru costurile indirecte. |n vederea standardizarii costurilor
indirecte de productie (regia sectiilor), generale de administratie (regia generala) si de distributie
(desfacere) se pot folosi doua metode: metoda analitica si metoda sintetica, implicit standardele
individuale si standardele globale.
Standardele individuale reprezinta norme valorice privind costurile indirecte, stabilite pe
unitate de masura a volumului activitatii obtinut în cadrul locului de costuri (centrului de gestiune).
Ele se stabilesc pe feluri de costuri indirecte, apelând la disocierea lor în costuri fixe si costuri
variabile.
Standardele individuale privind costurile variabile se antecalculeaza în doua etape
principale, dupa cum urmeaza:
a) determinarea costurilor variabile normale pe baza relatiei:
precedenta perioada in realizareiactivitati Volumul
standard iactivitati Volumul precedenta perioada din
variabile costuri Total normale
variabile Costurile×=
b) determinarea costurilor standard variabile, în baza relatiei:
)standard perioada in realizatde economii de Procentul
-(100 variabile normaleCosturile
variabilestandard Costurile
×=
Standardele individuale privind costurile fixe se stabilesc pe baza realizarilor din perioadele
precedente, folosind media statistica neactualizata sau media statistica actualizata.
Standardele globale reprezinta volumul total al costurilor indirecte determinat pe baza
mediilor pe mai multi ani sau pe baza rezultatelor obtinute în anul precedent. Pentru edificare se
prezinta urmatorul exemplu:
media anuala a costurilor indirecte de productie pe 5 ani anteriori 750 000 u.m.
diferenta între volumul mediu al productiei pe cei 5 ani si cel al productiei standard este
de 10 (diminuare)
Standard global costuri indirecte de productie= 750 000 750 000 10 = 675 000 u.m.
Relevanta calculului sporeste în conditiile în care costurile sunt grupate în variabile si fixe.
În aceste conditii sunt recalculate în functie de cresterea/micsorarea volumului activitatii numai
costurile variabile, cele fixe preluându-se în calcul la nivelul mediei anuale.
Sinteza lucrarilor de stabilire a standardelor pentru costurile indirecte se realizeaza cu
ajutorul bugetului de costuri. Acesta se întocmeste pe fiecare loc de costuri si pe întreprindere, în
ansamblu. Exemplificativ, întocmirea bugetului costurilor indirecte de productie ale sectiei de
montaj se prezinta astfel:
BUGETUL COSTURILOR INDIRECTE ALE SECTIEI MONTAJ
- SIMPLIFICAT -
Elementele de costuri Costuri cu
întretinerea si
functionarea
utilajului
Costuri generale de
productie
TOTAL
1. Materiale consumabile 1 000 277 1 277
2.Amortizarea mijloacelor
fixe
9 000 2 000 11 000
3. Remuneratii 4 000 1 000 5 000
4. Alte cheltuieli 2 000 323 2 323
TOTAL 16 000 3 600 19 600
55
Pe baza standardelor privind cheltuielile indirecte se determina cotele standard pentru
decontarea costurilor indirecte. Acestea se stabilesc în raport de volumul standard al activitatii ales
pentru locul de costuri. Relatia de calcul este:
costuri de locului iactivitati Volumul
costuri de locului ale atestandardiz indirecte totale Costuri decontate standard
costuri de Cota=
Structural calculatia se poate face în mod global sau diferentiat pe feluri de costuri.
Pentru a spori relevanta calculatiei, costurile indirecte se împart în costuri variabile si
costuri fixe.
Determinarea costurilor indirecte decontate asupra purtatorilor de costuri se face pe baza
relatiei:
decontate standardcosturi de Cota
costuri de uipurtatorulal standard Volumul
decontatetotale Costuri
×=
Întrucât calculatia standard este o forma rigida a calculatiei costurilor, relatia este valabila
pentru orice fel de costuri indirecte.
Exemplu. Bugetul sectiei de montaj se prezinta astfel: Costuri fixe totale 570 000 u.m.
Costuri variabile totale 450 000 u.m. Volumul activitatii standard 300 000 ore
Cotele de costuri standard/decontare se prezinta astfel:
cota de costuri fixe =ore 000 300
u.m. 000 570 = 1,90 u.m./ora
cota de costuri variabile =ore 000 300
u.m. 000 450 = 1,50 u.m./ora
Total costuri de decontare asupra purtatorului de costuri “A” preluat în cadrul sectiei
100.000 ore se prezinta astfel:
costuri fixe = 100 000 ore 1,90 u.m. = 190 000 u.m.
costuri variabile = 100 000 ore 1,50 u.m. = 150 000 u.m.
TOTAL COSTURI DECONTATE 340 000 u.m.
EIV. Stabilirea costurilor standard pe purtator de costuri. La nivelul costurilor standard se
poate calcula costuri complete sau costuri partiale. De regula se calculeaza un cost de productie
bazat pe formula: costuri directe de productie + costuri indirecte de productie (costurile de regie
ale sectiilor).
Modelul general de calculatie a costurilor standard pe purtatorii de costuri se prezinta astfel:
Costurile standard de
materiale directe
= Cantitatea standard de
materiale de consumat Pretul standard unitar
privind materialul direct
de consumat
+ Costurile standard cu
salariile directe
= Cantitatea standard de
manopera de consumat Tariful standard unitar
privind ora de salarizare
+ Costurile de regie)
variabile
= Volumul standard al
purtatorului de costuri Cota de costuri variabile
standard de decontat
+ Costurile de regie fixe)
= Volumul standard al
purtatorului de costuri Cota de costuri fixe
standard de decontat
= TOTAL COSTURI STANDARD AL PURT|TORULUI DE COSTURI
În cazul în care la nivelul purtatorului de costuri se calculeaza costurile complete,
determinarea costurilor generale de administratie si a costurilor de desfacere este similara celei
prezentate în modelul de mai sus privind costurile de regie ale sectiilor.
Pe baza costurilor standard totale se calculeaza costul standard pe unitatea de produs.
Relatia de calcul este o simpla diviziune a costurilor standard totale la cantitatea standard privind
produsul nominalizat.
Documentar, calculatia costurilor standard pe purtatori de costuri poate fi formalizata astfel:
CALCULUL COSTULUI STANDARD PENTRU PRODUSUL X
) Cele dou\ pozi]ii în cazul calcula]iei rigide pot figura [i sub denumirea de “Costuri indirecte de produc]ie”
56
Articolul de calculatie Costuri standard totale
1. Materii prime si materiale 53 799,553
2. Semifabricate 173,000
3. Retributii directe + impozit pe salarii si C.A.S. 4 268, 000
4. Total cheltuieli directe 231 068,353
5. Cheltuieli cu întretinerea si functionarea utilajelor ) 313,756
6. Cheltuieli generale de productie )
1 313,936
7. Total cost de productie 232 696,045
8. Total pret de vânzare 271 800,000
9. Marja bruta 39 103,731
)
Cele doua pozitii pot fi reunite si sub denumirea de costuri indirecte de productie.
Fisa de cost standard prezentata mai sus este recomandabila pentru întreprinderile cu
productie complexa. Daca în componenta produsului reperele si operatiile de prelucrare nu sunt
numeroase, se poate folosi urmatorul model de fisa care descrie în mod analitic formarea costului
standard.
FI{| DE COST STANDARD
Produsul X
Cost standard pe unitate 738 u.m.
I. MATERII PRIME
{I MATERIALE DIRECTE
Produsul : X
Perioada
Nr. Crt. Denumirea
materialului
Cantitatea Pret unitar Total lei Suma totala
1. materialul a 100 1,00 100
2. materialul b 200 0,07 14
3. materialul c 120 2,50 300
Total 414
II. MANOPERA DIRECT|
Nr.crt. Denumirea
operatiei
Timp
standard
Tarif
standard/ora
Total lei
1. Operatia X 60’ 60 60
2. Operatia Y 80’ 72 96
3. Operatia Y 40’ 90 60
Total 216 216
III. COSTURI INDIRECTE DE PRODUCtIE
(50 asupra manoperei) 108
IV. COST STANDARD PE UNITATE DE
PRODUS 738
EV. Evidenta abaterilor. Costurile standard se urmaresc operativ pe feluri si pe locuri de
costuri (fabrici, sectii, ateliere si alte locuri de munca) pe parcursul desfasurarii procesului de
exploatare. În raport cu felul costurilor, respectiv cu particularitatile si tehnologia productiei,
evidenta abaterilor se poate realiza în unul din urmatoarele moduri:
Pe baza documentelor de lansare si urmarire a consumurilor de materiale sau manopera
(bon de consum, bon de lucru, raport de fabricatie). În toate cazurile când se fac economii sau se
depaseste consumul standard de materiale si manopera, abaterea respectiva se consemneaza în
cadrul aceluiasi document de lansare sau documente distincte.
Periodic (decadal, chenzinal, lunar) prin compararea nivelului efectiv al consumurilor de
materiale, al remuneratiilor, al costurilor cu nivelul standard din documentatia tehnologica sau
bugetele de costuri.
Abaterile de la costul standard privind materialele se explica prin relatiile:
a) abaterile de cantitate ( Q)
Q = Q(e) – Q
(s) pu(s)
unde:
57
Q(e)
= cantitatea efectiva aferenta productiei realizate;
Q(s)
= cantitatea standard aferenta productiei realizate
pu(s)
= pretul unitar standard
b) abaterea de preturi ( P)
P = Q(e)
( pu(e)
– pu(s)
)
unde:
pu(e)
= pretul unitar efectiv
sau
P = ( Q(e)
pu(e)
) – ( Q(e)
pu(s)
)
c) abaterile totale de consum si preturi ( T)
T = ( Q(e)
pu(e)
) – ( Q(s)
pu(s)
)
Abaterile de la costurile standard de salarii se definesc prin prisma relatiilor:
a) abaterile din folosirea orelor productive ( H)
H = ( H(e)
- H(s)
) tu(s)
unde:
H(e)
= timpul efectiv aferent prodiuctiei realizate,
H(s)
= timpul standard aferent productiei realizate;
tu(s)
= tariful unitar standard
b) abaterile din variatia tarifelor de salarizare ( S)
S = H(e)
( tu(e)
– tu(s)
)
unde:
tu(e)
= tariful unitar efectiv
sau
S = ( H(e)
tu(e)
) – ( H(e)
tu(s)
)
c) abaterile totale de folosire a orelor si din tariful de salarizare ( T)
T = ( H(e)
tu(e)
) – ( H(s)
tu(s)
)
În analiza abaterilor privind costurile indirecte se opereaza cu urmatoarele relatii de calcul:
a) abateri din schimbarea volumului costurilor indirecte ( G( r )
):
G ( r )
= G ( e )
– G ( r )
unde:
G ( e )
reprezinta costurile efective;
G ( r )
- costuri recalculate
iar
G ( r )
= Q ( e )
cv (s)
+ Cf ( s )
Q ( e )
– volumul efectiv al activitatii
cv ( s )
– costuri variabile unitare standard
Cf ( s )
– costuri fixe totale standard
b) abateri din activitate G ( a)
G ( a)
= G ( r )
– G ( a )
unde G (a)
reprezinta costuri standard aferente productiei efective (ore efective).
G ( a )
= Q ( e )
cu ( s )
cu(s)
– costuri standard unitare (variabile si fixe) sau cota standard de decontare a
costurilor indirecte.
c) abateri din variatia randamentului muncii sau de eficienta ( G ( e)
)
G ( e)
= G ( a )
– G (w)
unde G (w)
reprezinta costuri standard pentru orele standard aferente productiei realizate
(efective)
G
( w) = H
( e) cu
(s)
H
(e ) – ore standard corespunzatoare productiei realizate
58
H (e =
)
productie de unitatepe standard Ore
realizata
productie de Cantitatea×
Pentru exemplificare se presupune ca structura costurilor indirecte sectia “A”sunt definite
prin urmatoarele date:
Standard Efective
Total ore productive 100 000 98 000
Ore standard pentru productia
realizata
105 000 -
Costuri fixe 90 000 88 000
Ore variabile 50 000 49 500
Total costuri indirecte de productie 140 000 137 500
Costuri fixe pe ora 0,90 -
Costuri variabile pe ora 0,50 -
Costuri indirecte de productie totale
pe ora
1,40 -
Costurile realizate
Costuri fixe standard 90 000 u.m.
+ Costuri variabile (98 000 ore 0,50 u.m.) 49 000 u.m.
= Costuri indirecte recalculate 139 000 u.m.
Cota de decontare costuri indirecte de productie 2,94 u.m.
a) abateri din modificarea volumului costurilor indirecte de productie,
Costuri efective 137 500 u.m.
- Costuri recalculate 139 000 u.m.
= G( r )
- 1 500 u.m.
b) abateri din modificarea activitatii
Costuri recalculate 139 000 u.m.
- Costuri standard aferente orelor
efective (98 000 ore 1,40 u.m.)
137 200 u.m.
= G(a )
+ 1 800 u.m.
c) abateri de eficienta
Costuri standard aferente orelor efective 137 200 u.m.
- Costuri standard pentru orele standard
aferente productiei realizate
147 000 u.m.
= G(ar )
- 9800 u.m.
Însumând algebric cele trei feluri de abateri se obtine abaterea totala de – 9500 u.m. Cheia
de control a calculelor este:
Costuri indirecte efective 137 500 u.m.
- Costuri standard pentru orele standard
aferenta productiei realizate
147 000 u.m.
= Abaterea totala - 9 500 u.m.
În analiza abaterilor privind costurile indirecte, se poate opera si cu urmatoarele relatii de
calcul:
a) abaterea totala ( T ):
T = G( e )
G( s )
b) abateri de activitate ( Q( r )
):
Q ( r )
= G( r )
G( s )
c) abateri de eficienta ( C ( e )
):
C ( e )
= G( e )
G ( r )
în care:
G( e )
reprezinta costurile efective, G( s )
costurile standard, G ( r )
costurile standard
recalculate în functie de gradul de activitate calculat pe baza relatiei: nivelul real al
activitatii/nivelul standard al activitatii
59
O alta metodologie de evidenta si analiza a abaterilor, aplicabila în conditiile existentei
bugetelor flexibile, opereaza cu urmatoarele relatii:
a) abateri totale ( T ):
= G( e )
G( s )
b) abateri de volum ( Q( r )
):
Q ( r )
= G( r )
G( e )
În cadrul acestei ultime relatii recalcularea se face numai pentru costurile variabile, cele fixe
preluându-se la nivelul celor înscrise în buget. Relatia de calcul folosita pentru determinarea lui G( r )
este:
G ( r )
= Q (e)
cv (s )
+ Gf ( s )
în care:
Q ( e )
reprezinta volumul efectiv al activitatii centrului de gestiune, cv costul variabil
standard pe unitate de volum în standardele financiare cu caracter variabil, Gf costurile fixe de
standard.
c) abateri de eficienta ( C ( e )
):
C ( e )
= G G ( r )
La rândul lor abaterile de eficienta se diferentiaza în:
c1) abateri privind modificarea costurilor variabile pe unitate de activitate
(Cv (e)
):
Cv ( e )
= Gv( e )
Gv ( r )
în care:
Gv reprezinta costurile efective cu caracter variabil, Gv(r)
costurile recalculate cu caracter
variabil, iar
Gv ( r )
= Q( e )
cv( s )
c2) abateri privind modificarea sumei absolute a costurilor fixe ( Cf ( e )
):
Cf ( e )
= Gf( e )
Gf( s )
în care:
Gf reprezinta suma absoluta a cheltuielilor fixe realizate.
E.V. CONTABILITATEA COSTURILOR STANDARD. În conditiile folosirii metodei
costurilor standard se pot aplica trei variante de organizare a contabilitatii: metoda costului standard
unic, metoda costului standard partial si metoda costului standard dublu.
V.1. Metoda costurilor standard unic se caracterizeaza prin debitarea si creditarea contului
921 “Cheltuielile activitatii de baza” la nivelul costurilor standard. În debit se înregistreaza
costurile standard corespunzatoare productiei din perioada respectiva iar în credit costurile standard
aferente productiei finite si semifabricate obtinute. Soldul conturilor de calculatie reprezinta
valoarea în costuri standard a productiei în curs de executie.
Contul 921”Cheltuielile activitatii de baza” se dezvolta pe analitice pe produse (daca se calculeaza
costul efectiv pe purtatori) si pe articole de calculatie sau feluri de costuri (materii prime, salarii si
costuri cu regia de fabricatie). Similar, se trateaza evidenta la contul 922 “Cheltuielile activitatilor
auxiliare”.
Abaterile se înregistreaza în conturi distincte de abateri care functioneaza paralel cu
conturile de costuri standard pe produse si articole de calculatie. Conturile de abateri se închid la
sfârsitul perioadei prin rezultatul exercitiului. O asemenea metoda se preteaza întreprinderilor cu un
mare numar de produse si repere.
Ciclul de înregistrari contabile proprii acestei variante de contabilitate interna de gestiune se
prezinta astfel:
1. Colectarea costurilor primare, pentru costul efectiv al factorilor de productie utilizati, cu
defalcarea lor în conturile de calculatie, în cost standard si abateri.
În raport cu felul costurilor, respectiv particularitatea organizarii si tehnologiei productiei,
identificarea si evidenta abaterilor de la costurile standard se pot realiza printr-unul din procedeele:
a) pe baza documentelor de lansare si urmarire a consumurilor de materiale sau manopera
(bon de consum, bon de lucru, raport de fabricatie). În toate cazurile când se fac economii sau se
60
depaseste consumul standard de materiale si manopera, abaterea respectiva se consemneaza în
cadrul aceluiasi document de lansare sau documente distincte;
b) periodic (lunar) prin compararea nivelului efectiv al consumurilor de materiale, al
remuneratiilor, al costurilor indirecte cu nivelul lansat prin documentatia tehnologica sau prin
bugetele operative. În acest scop, se întocmesc situatii distincte în cadrul carora se calculeaza
marimea abaterilor:
În continuare folosind actualul PCG din România se prezinta înregistrarile de colectare, cu
precizarea ca abaterile se vor înregistra numai în debitul conturilor asociate, în rosu sau negru, dupa
caz.
consumul de materii prime,
921.1.1 = 901
Cheltuielile activitatii de baza-costuri standard
materii prime
(consumuri standard)
Decontari interne
(consumuri efective la cost efectiv)
921.2.1
Cheltuielile activitatii de baza-abateri materii
prime
(abateri înregistrate în rosu sau negru)
consumul de manopera directa:
921.1.2 = 901
Cheltuielile activitatii de baza- costuri standard-
salarii directe
921.2.2
Decontari interne
(salarii efective)
Cheltuielile activitatii de baza - abateri salarii
directe
colectarea cheltuielilor indirecte efective,
923 = 901
Cheltuieli indirecte de productie
924
Decontari interne
Cheltuieli generale de administratie
925
Cheltuieli de desfacere
repartizarea cheltuielilor indirecte standard de productie,
921.1.5 = 923
Cheltuielile activitatii de baza- costuri indirecte
standard
(pentru cota standard aferenta orelor efective)
921.1.6
Cheltuielile indirecte de productie
(cheltuielile efective)
Cheltuielile activitatii de baza - abateri costuri
indirecte de productie
2.Înregistrarea productiei obtinute în decontarea abaterilor
productia marfa fabricata, evaluata si înregistrata la cost standard,
931 = 902
Costul productiei obtinute Decontari interne privind productia
obtinuta
productia neterminata, evaluata si înregistrata la cost standard
933 = 902
Costul productiei în curs de executie Decontari interne privind productia obtinuta
decontarea costurilor standard
902 = 921.1.1.
Decontari interne privind productia obtinuta
Cheltuielile activitatii de baza- costuri
standard materii prime
61
921.1.2.
Cheltuielile activitatii de baza- costuri
standard salarii directe
921.1.3.
Cheltuielile activitatii de baza- costuri
indirectestandard
decontarea abaterilor
903 = 921.2.1.
Decontari interne privind diferentele de pret Cheltuielile activitatii de baza- abateri
materii prime
921.2.2.
Cheltuielile activitatii de baza- abateri
salarii directe
921.2.3.
Cheltuielile activitatii de baza- abateri
costuri indirecte de productie
V2.Metoda costurilor standard partial se distinge prin înregistrarea în debitul conturilor 921
“Cheltuielile activitatii de baza” si 922 “Cheltuielile activitatilor auxiliare” a costurilor efective
aferente întregii productii, iar în credit costurile standard ale produselor finite si productiei
neterminate. În acest caz, soldul conturilor de calculatie reprezinta abaterile de la costurile standard
care este preluat în conturi distincte de abateri, care sunt apoi virate la contul de rezultate. În detaliu,
conturile de costuri si cele de abateri se dezvolta pe feluri de produse (numai daca se efectueaza o
calculatie pe produs) si pe articole de calculatie (materii prime, salarii directe si cheltuieli indirecte
de productie).
Abaterile de calculeaza numai la sfârsitul perioadei (lunii). În acest scop este necesar ca în
prealabil sa se determine cantitativ si sa se evalueze în costuri standard productia neterminata.
Tipurile de înregistrari proprii acestei metode, prin recurs la contabilitatea din România, în
conditiile în care abaterile se înregistreaza în negru sau rosu prin debitarea conturilor asociate si
creditarea conturilor principale de calculatie a costurilor.
consumul de materii prime, la cost efectiv
921.1 = 901
Cheltuielile activitatii de baza-costuri costuri
materii prime
Decontari interne
consumul de manopera directa, la cost efectiv,
921.2 = 901
Cheltuielile activitatii de baza-costuri salarii
directe
Decontari interne
colectarea cheltuielilor indirecte, la cost efectiv, factori de productie consumati
923 = 901
Cheltuielile indirecte de productie
Decontari interne
924
Cheltuielile generale de administratie
925
Cheltuielile de desfacere
repartizarea cheltuielilor modificate efective de productie asupra costului purtatorilor
921.3 = 923
Cheltuielile activitatii de baza- costuri indirecte
de productie
Cheltuielile indirecte de productie
productia marfa fabricata, evaluata la cost standard
62
931 = 921.1
Costul productiei obtinute
Cheltuielile activitatii de baza-costuri
materii prime
921.2
Cheltuielile activitatii de baza-costuri
salarii directe
921.3
Cheltuielile activitatii de baza-costuri
indirecte de productie
productia neterminata determinata si evaluata la închiderea perioadei
933 = 921.1
Costul productiei în curs de executie
Cheltuielile activitatii de baza-costuri
materii prime
921.2
Cheltuielile activitatii de baza-costuri
salarii directe
921.3
Cheltuielile activitatii de baza-costuri
indirecte de productie
înregistrarea abaterilor de la costurile standard, calculate ca sold debitor sau creditor,
dupa caz, al costurilor de calculatie.
903 = 921.1
Decontari interne privind diferentele de pret
(analitice pe articole de calculatie)
Cheltuielile activitatii de baza-costuri
materii prime
921.2
Cheltuielile activitatii de baza-costuri
salarii directe
921.3
Cheltuielile activitatii de baza-costuri
indirecte de productie
V 3. Metoda costurilor standard dublu se caracterizeaza prin înregistrarea paralela a
costurilor efective si standard în debitul si creditul conturilor analitice, pe articole de calculatie, ale
contului 921 “Cheltuielile activitatii de baza”, dupa schema:
D 921 Cheltuielile activitatii de baza C
consumuri efective la costuri efective
X
productia obtinuta la costuri efective
y
consumuri standard la costuri standard
X
productia obtinuta la costuri standard
y
productia în curs de executie la cost
efectiv z
productia în curs de executie la
cost standard
z
Se precizeaza ca toate înregistrarile privind colectarea costurilor si decontarea productiei
obtinute se efectueaza la preturi – costuri efective. Formalizarea informatiei privind abaterile se
realizeaza printr-un cont colector denumit “Cont de compensare standard” care preia rulajele
debitoare si creditoare, pret – cost efectiv si pret – cost standard, ale conturilor 921 “Cheltuielile
activitatii de baza” si 922 “Cheltuielile activitatilor auxiliare”.
Exemplu, consumul de materii prime se înregistreaza astfel:
a) consumul în costuri efective,
921.1 = 901
Cheltuielile activitatii de baza-cost efectiv Decontari interne
63
si
921.1 = Cont de compensare standard
Cheltuielile activitatii de baza-cost standard
În continuare se supune atentiei o varianta de organizare a contabilitatii costurilor standard
în masura sa conduca la stabilirea rezultatelor analitice.
Prin recurs la PCG din România, modelul de conturi contabile propus în acest sens se
prezinta astfel:
CLASA 9
CONTURI INTERNE DE GESTIUNE
90 Decontari interne
901 Decontari interne - stocuri initiale
902 Decontari interne - cumparari
903 Decontari interne - abateri
9031 Decontari interne – abateri materiale
9032 Decontari interne – abateri salarii
9033 Decontari interne – abateri costuri indirecte de productie
9034 Decontari interne – abateri alte costuri
904 Decontari interne - cheltuieli si donatii
906 Decontari interne - productia obtinuta
907 Decontari interne - vânzari
908 Decontari interne - rezultate analitice
909 Decontari interne - cont colector
92 Conturi de costuri
921 Cheltuielile activitatii de baza
9211 Cheltuielile activitatii de baza - costuri standard
9212 Cheltuielile activitatii de baza - abateri
922 Cheltuielile activitatilor auxiliare
9221Cheltuielile activitatilor auxiliare- costuri standard
9222 Cheltuielile activitatilor auxiliare - abateri
923 Cheltuielile indirecte de productie
924 Cheltuielile generale de administratie
925 Cheltuieli de desfacere
926 Cheltuieli de circulatie
94 Conturi de inventar
940 Inventar - materii si materiale
9400 Materii prime
9401 Materiale consumabile
9408 Diferente de pret la materii prime si materiale
942 Inventar - obiecte de inventar
9421 Obiecte de inventar
9422 Uzura obiectelor de inventar
9428 Diferente de pret la obiecte de inventar
943 - Inventar productia în curs de executie
9431 Produse în curs de executie
9432 Lucrari si servicii în curs de executie
9438 Diferenta de pret la productia în curs de executie
944 - Inventar - produse
9441 Semifabricate
9445 Produse finite
9446 Produse reziduale
9448 Diferente de pret la produse
945 Inventar - stocuri aflate la terti
9451 Materii si materiale aflate la terti
9452 Obiecte de inventar aflate la terti
64
9453 Produse aflate la terti
9456 Animale aflate la terti
9457 Marfuri în custodie sau consignatie la terti
946 Inventar - animale
9461 Animale si pasari
9468 Diferente de pret la animale si pasari
947 Inventar -marfuri
9471 Marfuri
9478 Diferente de pret la marfuri
948 Inventar - ambalaje
9481 Ambalaje
9488 Diferente de pret la ambalaje
949 Provizioane - stocuri si productie în curs de executie
9490 Provizioane - materii prime
9491 Provizioane - materiale consumabile
9492 Provizioane - obiecte de inventar
9493 Provizioane - productie în curs de executie
9494 Provizioane - produse
9495 Provizioane - stocuri aflate la terti
9496 Provizioane - animale
9497 Provizioane - marfuri
9498 Provizioane - ambalaje
97 Diferente de încorporare
971 Diferente neincorporabile
972 Diferente adaugate (supletive)
98 Rezultate analitice pe locuri si purtatori de costuri
981 Rezultate din vânzari
982 Rezultate interne
983 Rezultate din cedarea activelor
984 Rezultate din reluarea provizioanelor
985 Rezultate din diferente de inventar
986 Alte rezultate analitice
988 Rezultatul global
Din analiza comparativa a clasei 9 de conturi - varianta actuala si varianta propusa - se
constata introducerea a trei grupe: 94 “Conturi de inventar”, folosita pentru evidenta si gestiunea
analitica a stocurilor; 97 “Diferente de încorporare”, pentru delimitarea si evidentierea diferentelor
neincorporabile si supletive; 98 “Rezultate analitice”, pentru calculul si evidenta analitica a
rezultatelor pe purtatori de costuri. Nu s-a creat o grupa distincta pentru evidenta analitica a
veniturilor, din motive de simplificare. Toate veniturile create din vânzari si alte operatii se
evidentiaza direct, prin creditul conturilor din grupa 98 “Rezultate analitice”.
De asemenea, prin crearea grupei de conturi pentru evidenta stocurilor, conturile din actuala
grupa 93 “Conturi privind costul productiei” îsi pierd continutul si functia contabila. Pentru
productia obtinuta, rolul si functia lor sunt preluate de conturile din grupa 94 “Conturi de inventar”.
Pentru definirea functiei conturilor din calasa 9 “Conturi de gestiune” în varianta propusa,
în continuare se prezinta cilcul de înregistrari contabile pentru operatiile de baza si semnificative.
Din acest ciclu, lipsesc înregistrarile privind conturile din grupa 97 “Diferente de încorporare” si
949 “Provizioane – stocuri si productie în curs de executie).
Functionarea conturilor din grupa 97 “Diferente de încorporare” se inspira dintr-un
principiu comun:
se debiteaza atunci când contabilitatea de gestiune înregistreaza mai putine cheltuieli si
mai multe venituri decât contabilitatea financiara;
se crediteaza în cazul invers;
se soldeaza prin virarea la contul 98 “Rezultate analitice”.
În ceea ce priveste conturile de provizioane pentru deprecieri privind stocurile si productia
în curs de executie, se crediteaza prin debitul conturilor de costuri în cazul cresterii provizioanelor
65
calculate pe baza de inventar la închiderea exercitiului si se debiteaza la diminuarea sau reluarea
provizioanelor prin creditul conturilor 98 “Rezultate analitice”.
Contul 921 “Cheltuielile activitatii de baza”, iar în cadrul sau cele doua sintetice de gradul
II se desfasoara pe analiticele corespunzatoare felurilor de cheltuieli, respectiv,
9211.1 Materii prime – consumuri standard
9212.1 Materii prime – abateri
9211.2 Salarii directe – consumuri standard
9212.2 Salarii directe – abateri
9211.3 Costuri indirecte de productie – standard
9212.3 Costuri indirecte de productie – abateri
Similar se procedeaza în cazul contului 923 “Cheltuielile activitatilor auxiliare”.
În cadrul metodei standard unic tipurile de înregistrari sunt:
1. Preluarea stocurilor initiale la costul efectiv sau costul normat, în raport cu metoda de
evaluare adoptata pentru produse si productia în curs de executie:
94xx = 901
Conturi de inventar Decontari interne - stocuri initiale
si
92xx = 94xx
Conturi de costuri Conturi de inventar
2. Cumparari de stocuri la costul de achizitie:
94xx = 903
Conturi de inventar Decontari interne - cumparari
În acest caz, în conturile principale de stocuri este opozabil pretul de înregistrare. Daca
acest pret este diferit de costul efectiv de achizitie, diferentele se înregistreaza în conturile de abateri
create în acest sens.
3.Colectarea costurilor primare, evaluate la costul efectiv al factorilor de productie utilizati,
cu defalcarea lor în conturile de calculatie, în cost standard si abateri.
consumuri standard de materii prime,
9211 = 9400
Cheltuielile activitatii de baza -
costuri stadard
Materii prime
iar pentru abateri
9212 = 9408
Cheltuielile activitatii de baza -
abateri
Diferente de prat la materii prime si materiale
consum de manopera directa
9211 = 904
Cheltuielile activitatii de baza -
costuri stadard
Decontari interne – cheltuieli si donatii
9212
Cheltuielile activitatii de baza -
abateri
colectarea costurilor indirecte de productie:
923
Cheltuieli indirecte de productie
=
94
Conturi de inventar consumuri stocate,
inclusiv conturile de
diferente
903 cumparari nestocate
Decontari interne - cumparari
904
Decontari interne
-cheltuieli si donatii
cheltuielile cu
personalul, amortizarile
si provizioanele
4. Costuri determinate de circulatia interna, inclusiv repartizarea costurilor indirecte de
productie, precum si a costurilor generale de administratie si a costurilor de desfacere în masura în
care sunt incluse în costul produsului:
66
92x = 906
Conturi de costuri
- loc de costuri - primitor
Decontari interne - productia obtinuta
Decontarile se fac la nivelul costurilor standard (cantitatea de productie costul standard).
5. Repartizarea costurilor indirecte de productie asupra costului produsului,
9211 = 923
Cheltuielile activitatii de baza- costuri
standard
Cheltuielile indirecte de productia
(pentru costurile efective)
9212
Cheltuielile activitatii de baza- abateri
Costurile standard repartizate asupra contului 9211 sunt egale costurilor standard aferente
productiei realizate sau cota de decontare standard înmultita cu baza de repartizare efectiva.
6. Productia marfa obtinuta, evaluata si înregistrata la cost standard:
944 = 906
Inventar produse
98
Decontari interne - productia obtinuta
Rezultate din vânzari
(productia nedepozitabila)
Aceeasi înregistrare se face si pentru productia neterminata care se poate evalua la costuri
efective sau costuri standard. Aplicând principiul rationalitatii în delimitarea si alocarea costurilor,
productia în curs de executie se poate evalua si deconta la nivelul costurilor standard. În consecinta,
abaterile de la costurile standard determinate si înregistrate în cursul perioadei sunt decontate asupra
rezultatului.
si
906 = 9211
Decontari interne-productia obtinuta
Cheltuielile activitatii de baza-costuri
standard
sau
9221
Cheltuielile activitatii auxiliare - costuri
standard
7. Vânzarea productiei la pret de vânzare:
907 = 981
Decontari interne - vânzari Rezultate din vânzari
8. Decontarea costurilor standard privind productia vânduta,
981 = 944
Rezultate din vânzari Conturi de inventar
9.Determinarea rezultatelor interne pe purtatorii de costuri,
D 981 C
Costul standard al vânzarilor Vânzari la pretul de vânzare
SC- Marja pozitiva asupra
costului vânzarilor
SD-Marja negativa asupra
costului vânzarilor
10.Preluarea la rezultate a abaterilor de la costurile standard, în rosu sau negru, dupa caz,
982 = 9212
Rezultate interne Cheltuielile activitatii de baza-abateri
sau
9222
Cheltuielile activitatilo auxiliare-abateri
sau
11. Închiderea conturilor de calculatie privind costurile neincluse în costul de productie:
982 = 923
67
Rezultate interne Cheltuieli indirecte de productie
(costul subactivitatii)
924
Cheltuieli generale de administratie
925
Cheltuieli de desfacere
12.Preluarea la rezultatul global a rezultatelor analitice si a celor interne
981 = 988
Rezultate din vânzari Rezultatul global
982
Rezultate interne
Pentru exemplificare se presupun urmatoarele date de evidenta si calcul:
1.Întreprinderea are o singura sectie de productie si fabrica doua produse “X” si “Y”.
2.Cantitatea efectiv fabricata
X 2 000 Kg
Y 1 000 Kg
din care vânduta
X 1 900 Kg
Y 1 000 Kg
3.Timpul standard pe Kg,
X 40 ore
Y 25 ore
4.Costuri directe privind produsele “X”si “Y
Specificare X Ÿ
1.Materii rpime Standard 150 000 50 000
Efective 135 000 45 000
Abateri (15 000) (5 000)
2.Salarii directe Standard 40 000 10 000
Efective 36 000 9 000
Abateri (4 000) (1 000)
Abaterile din diferentele de pret la materii prime si din variatia tarifului de salarizare sunt
egale cu 0 u.m.
5.Costurile indirecte de productie, sectia “A” sunt prezentate la pag..
6.Costul standard pe produs,
a) Materii prime,
X 75 u.m.
Y 50 u.m.
b) Salarii directe
X 20 u.m.
Y 10 u.m.
c) Costuri indirecte de productie,
X 58,80 u.m.
Y 29,40 u.m.
d)Costul de productie standard,
X = 75 +20 + 58,80 = 154,80 u.m.
Y = 50 + 10 + 29,40 = 89,40 u.m.
Pentru exemplificare se presupune ca nu exista costuri generale de administratie, iar costul
produsului se identifica prin costul de productie..
1.Cumparari de stocuri,
200 000 u.m. 9400 = 903 180 000 u.m.
(20 000 u.m.) 9408
2.Consum de materii prime,
68
200 000 u.m. 921.1.1 = 940 180 000 u.m.
(20 000 u.m.) 921.2.1
3.Consum de manopera directa,
50 000 u.m. 921.1.2. = 904 45 000 u.m.
(5 000 u.m.) 921.2.2
4.Colectarea costurilor indirecte de productie,
137 500 u.m. 923 = 904 137 500 u.m.
5.Repartizarea costurilor de productie,
147 000 u.m. 921.1.3. = 923 137 500 u.m.
(9 500 ) u.m. 921.2.3.
6.Productia finita obtinuta,
307 600 u.m. 9445.X = 906 397 000 u.m.
98 400 u.m. 9445.Y
X = 2 000 Kg 153,80 u.m. = 307 600 u.m.
Y = 1 000 Kg 89,40 u.m. = 89 400 u.m.
397 000 u.m.
si
397 000 u.m. 906 = 921.1.1. 200 000 u.m.
921.1.2. 50 000 u.m.
921.2.3. 147 000 u.m.
7.Produsele finite vândute,
380 000 u.m. 907.X = 981.X 380 000 u.m.
si
100 000 u.m. 907.Y = 981.Y 100 000 u.m.
X = 1 900 Kg “X” 200 u.m. = 380 000 u.m.
Y = 1 000 Kg “X” 100 u.m. = 100 000 u.m.
8.Decontarea costului standard al productiei vândute,
262 320 u.m. 981.X = 9445.X 262 320 u.m.
si
89 400 u.m. 981.Y = 9445.Y 89 400 u.m.
X = 1 900 Kg “X” 153,80 u.m. = 262 320 u.m.
Y = 1 000 Kg “X” 89,40 u.m. = 89 400 u.m.
9.Determinarea rezultatelor analitice pe purtatori de costuri
D 981.X C D 981.Y C
262 320 380 000 89 400 100 000
SC 117 680
Marja bruta
SC 10 600
Marja bruta
10.Preluarea la rezultate a abaterilor de la costurile standard
(34 500 u.m.) 982 = 921.2.1 (2 000) u.m.
921.2.2. (5 000) u.m.
921.2.3. (9 500) u.m.
11.Preluarea la rezultatul global a rezultatelor analitice si a celor interne
117 680 u.m. 981.X = 988 162 780 u.m.
10 600 u.m. 981.Y
34 500 u.m. 982
Reluând exemplul de la varianta precedenta, tipurile de înregisytrari care intervin în cazul
metodei costurilor standard partial, înregistrarile care intervin sunt:
1.Cumparari de stocuri,
180 000 u.m. 9400 = 903 180 000 u.m.
2.Colectarea costurilor de productie, în valori la cost efectiv,
consum de materii prime,
180 000 u.m. 921.01 = 9400 180 000 u.m.
69
consum de manopera directa,
45 000 u.m. 921.0.2. = 904 45 000 u.m.
costuri indirecte de productie,
137 500 u.m. 923 = 904 137 500 u.m.
repartizarea costurilor indirecte de productie,
137 500 u.m. 921.0.3 = 923 137 500 u.m.
3.productia finita obtinuta, evaluata în costuri standard
307 600 u.m. 9445.X = 906 397 000 u.m.
98 400 u.m. 9445.Y
si
397 000 u.m. 906 = 921.1.1. 200 000 u.m.
921.1.2. 50 000 u.m.
921.2.3. 147 000 u.m.
Similar se înregistreaza productia neterminata evaluata la costuri standard, cu deosebirea
ca se foloseste contul 943 “Inventar productie în curs de executie”.
4.Produsele finite vândute
380 000 u.m. 907.X = 981.X 380 000 u.m.
si
100 000 u.m. 907.Y = 981.Y 100 000 u.m.
5.decontarea costului standard al productiei vândute
262 320 u.m. 981.X = 9445.X 262 320 u.m.
si
89 400 u.m. 981.Y = 9445.Y 89 400 u.m.
6.determinarea rezultatelor analitice pe purtatori de costuri,
D 981.X C D 981.Y C
262 320 380 000 89 400 100 000
SC 117 680
SC 10 600
7.înregistrarea abaterilor de la costurile standard
(20 000 ) u.m. 9031 = 921.0.1. (20 000) u.m.
(5 000 ) u.m. 9032 = 921.0.2. (5 000) u.m.
(9 500) u.m. 9033 = 921.0.3. (9 500) u.m.
8.preluarea la rezultate a abaterilor de la costurile standard
(34 500) u.m. 982 = 9031 (20 000) u.m.
9032 (5 000) u.m.
9033 (9 500) u.m.
9.preluarea la rezultatul global a rezultatelor analitice si a celor interne
117 600 u.m. 981.X = 988 162 780 u.m.
10 600 u.m. 981.Y
34 500 u.m. 982
13.Contabilitatea de gestiune in conditiile costurilor directe (variabile)
Asa cum s-a anticipat în prima parte, metoda “DIRECT COSTING” consta în separarea
costurilor variabile de cele fixe si calcularea costului produsului numai pe baza costurilor variabile.
Excluderea costurilor fixe se face pe considerentul ca sunt costuri ale perioadei, fiind decontate
direct asupra rezultatului exercitiului.
Pentru întreprinderea de comert, schema DIRECT COSTING se desfasoara pe ruta:
Cifra de afaceri neta (fara TVA)
70
( ) Costul de achizitie al marfurilor vândute
( = ) Marja asupra costului de achizitie
( ) Costurile variabile (altele)
( = ) Marja asupra costului variabil (marja comerciala)
( ) Cheltuieli fixe
( = ) Rezultatul exercitiului
În cazul unei întreprinderi producatoare, schema de calcul al costurilor, marjelor si
rezultatului se prezinta astfel:
Vânzarea de produse, lucrari si servicii (fara TVA)
( ) Costul de achizitie al materiilor prime si materialelor consumabile
corespondente vânzarilor
( = ) Marja asupra costului de achizitie
( ) Cheltuielile de productie variabile
( ) Alte cheltuieli variabile
( = ) Marja asupra costului variabil (marja de productie)
( ) Cheltuieli fixe
( = ) Rezultatul exercitiului
Exemplificativ, mecanismul de formare a costului variabil, a costurilor fixe si a rezultatului
se prezinta astfel:
Specificare Pe unitate Total fata de cifra de
afaceri
Cifra de afaceri 18 900 000 100,0
( ) Costuri variabile 8 400 000 44,44
(=) Marja asupra costurilor
variabile
10
500 000
55,56
() Costuri fixe X 370 000 41,11
( = ) Rezultatul X 130 000 14,45
Pornind de la exemplul de mai sus, interes prezinta analiza relatiei cost - pret - volum prin
prisma indicatorilor:
a) Punctul de echilibru (pragul de rentabilitate) sau cifra de afaceri critica corespunde
situatiei în care rezultatul este egal cu zero.
Acest punct poate fi determinat în numar de unitati vândute pe baza relatiei:
produs deunitati3700 =
10
000 370 =
unitate pe produc]ie de Marja
fixe costuri Total = critic
Punctul
O a doua relatie este cea a calcularii în unitati monetare prin cifra de afaceri critica, relatia
fiind:
55,56
000 370 =
costului asupra Marja
fixe costuri Total =
criticaafaceri
de Cifra = 665 948 lei
b) Factorul de acoperire exprima rata rentabilitatii potentiale, respectiv câte procente din
volumul vânzarilor sunt necesare pentru acoperirea cheltuielilor fixe si obtinerea unui beneficiu.
55,56 = 000 900
000 500 =
realizataafaceri de Cifra
produc]iede bruta Marja
= acoperire deFactorul
sau
55,56 = 968 665
000 370 =
critica afaceri de Cifra
fixe costuri Total = acoperire de
Factorul
c) Coeficientul de siguranta dinamic exprima marimea relativa a reducerii vânzarilor pentru
ca o întreprindere sa nu coboare sub pragul de rentabilitate. El se calculeaza pe baza relatiei:
71
=100
realizataafaceri de Cifracriticaafaceri
de Cifra -
realizataafaceri
de Cifra
=
dinamicranta
-sigu deulCoeficient
×
26 = 100 000 900
948 665 - 000 900×=
O noua relatie privind coeficientul de siguranta dinamic se prezinta astfel:
= 100 produc]ie de bruta Marja
Rezultatul = dinamic siguranta
de ulCoeficient× 26 = 100
000 500
000 130 ×=
d) Marja de siguranta exprima în marime absoluta reducerea ce o poate realiza cifra de
afaceri pentru ca întreprinderea sa ajunga la pragul de rentabilitate. În consecinta, relatia de calcul
capata forma:
= criticaafaceri de Cifra
realizataafaceri de Cifra
= siguranta
de Marja -
900 000 – 665 948 = 234 002
Remarca. În calculul si analiza indicatorilor de mai sus, în cazul în care o întreprindere
realizeaza o productie plurisortimentala, trebuie sa se aiba în vedere o anumita structura bine
precizata a productiei si desfacerii. Orice modificare în aceasta structura are influenta asupra
marimii indicatorilor.
Cheltuielile indirecte de productie, cheltuielile generale de administratie si cheltuielile de
desfacere au un caracter complex, iar comportamentul lor în raport cu volumul activitatii este
diferit. Se ridica astfel problema separarii în cheltuieli fixe si cheltuieli variabile. În acest sens se
practica, în general trei metode: metoda punctului maxim si minim, metoda celor mai mici patrate si
metoda analitica.
METODA PUNCTULUI MAXIM - MINIM. În concordanta cu aceasta metoda se folosesc
urmatoarele relatii pentru determinarea cheltuielilor variabile si a celor fixe:
a) Determinarea cheltuielilor variabile pe unitatea de volum productie:
produc]ie de minimVolumul
produc]ie de maximVolumul
produc]iei al minimvolumuluiaferente Cheltuieli
produc]iei al
maximvolumuluiaferente Cheltuieli
= volum de unitatea
pe variabile Cheltuieli
-
-
b) Determinarea cheltuielilor fixe:
volum de unitatea pevariabile leCheltuieli
referin]adeperioadeiproduc]iei
iactivitÁ]iVolumul
(lunÁ) referin]ade
perioadei aletotale leCheltuieli
= fixeleCheltuieli - ×
De exemplu, în tabelul de mai jos este redata suma costurilor lunare din exercitiul “N”:
LUNA VOLUMUL
ACTIVIT|TII
COSTURI TOTALE COSTURI PE
UNITATEA DE
PRODUS
Ianuarie 700 420 000 600
Februarie 800 448 000 560
Martie 750 412 000 550
Aprilie 800 408 000 510
Mai 1 050 546 000 520
Iunie 1 010 510 050 505
Iulie 1 000 500 000 500
August 950 456 000 480
Septembrie 1 200 552 000 460
Octombrie 1 250 562 000 450
72
Noiembrie 1 000 501 000 501
Decembrie 1 100 550 000 500
Total 11 610 5 866 050 X
Cheltuieli variabile pe unitatea de volum = 7001250
42000562000= 264 lei
Cheltuieli decembrie = 550 000 – 290 400 = 259 600 lei
METODA CELOR MAI MICI P|TRATE. Consta în aplicarea conceptiei matematice a
patratelor celor mai mici privind abaterile de cheltuieli si de volum de activitate.
În exemplul urmator, circumscris numai la primele trei luni ale anului, este redat procesul
de calcul propriu metodei:
Lu-
na
Volum
activi-
tate (în ore
execu-
tie)
Abateri de
la volu-
mul mediu
(760)
Cheltu-
ieli în mii
lei
Abateri la
cheltuie- lile
medii
(432)
Abateri de volum
la patrat
(22)
Produ-
sul celor
doua
abateri
1 700 - 60 420 - 12 3 600 + 720
2 800 + 40 446 + 14 1 600 + 560
3 780 + 20 430 - 2 400 - 40
To-
tal
2 280
0
1 296
0
5 600
+ 1 240
me-
dia
760
-
432
-
-
-
( ) lei 040 264 = 221 760 000 432 = fixe Cheltuieli
lei 221 = 600 5
000 240 1 = volum de unitatea pe
variabile Cheltuieli
- ×
METODA ANALITIC|. Pentru fiecare nivel de activitate se stabileste gradul de variabilitate
a fiecarei pozitii de cheltuieli. De exemplu, o pozitie de cheltuieli luând în considerare un grad de
variabilitate de activitate de 75 , în conditiile în care volumul activitatii devine 100 si
cheltuielile totale din categoria respectiva sunt de 5 000 000 lei, separarea se face astfel:
Cheltuieli variabile = 5 000 000 75 = 3 750 000 lei
Cheltuieli fixe = 5 000 000 3 750 000 = 1 250 000 lei
top related