21 isprăvnicia creştină
Post on 22-Jul-2015
520 Views
Preview:
TRANSCRIPT
C e c red A dventi tii de şZiua a apteaŞ
Studiul 22
Isprăvnicia creştină
Isprăvnicia creştină
De memorizat: „Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte
ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu,
Isprăvnicia creştină
De memorizat: încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit
credincios în lucrul încredinţat lui."
1 Cor. 4,1.2.
Isprăvnicia creştină
A.
Toate sunt ale
lui Dumnezeu
Al cui este pământul şi tot ce este pe el? Lev. 25:23
ţara este a Mea, iar voi sunteţi la Mine ca
nişte străini şi venetici.
Al cui este pământul şi tot ce este pe el? Ps. 24:1
Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!
Al cui este pământul şi tot ce este pe el? Deut. 10:14
ale Domnului, Dumnezeului tău,
sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce
cuprinde el.
Al cui este pământul şi tot ce este pe el? 1Cor. 10:26
Căci ,,al Domnului este pământul şi tot
ce cuprinde el.
Cui a dat Domnul pământul? Ps. 115:16
Cerurile sunt ale Domnului, dar
pământul l-a dat fiilor oamenilor.
Care trebuie să fie concepţia creştinului referitoare la relaţia sa faţă
de bunurile pământeşti? 1Cor. 4:1.2
Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca
nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte
ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu.
Care trebuie să fie concepţia creştinului referitoare la relaţia sa faţă
de bunurile pământeşti? 1Cor. 4:1.2
Încolo, ce se cere dela ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul
încredinţat lui.
Care trebuie să fie concepţia creştinului referitoare la relaţia sa faţă de bunurile pământeşti? 1Petru. 4:10
Ca nişte buni ispravnici ai harului
felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul, pe
care l-a primit.
Isprăvnicia creştină
B.
Dăruirea sistematică în
Biblie
Prin ce sistem de dăruire în V.T. a arătat Dumnezeu dreptul Său de
proprietate asupra bunurilor copiilor Lui? Lev. 27:30
Orice zeciuială din pămînt, fie din
roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este
un lucru închinat Domnului.
Prin ce sistem de dăruire în V.T. a arătat Dumnezeu dreptul Său de
proprietate asupra bunurilor copiilor Lui? Gen. 28:20-22
Iacov a făcut o juruinţă, şi a zis:
,,Dacă va fi Dumnezeu cu
mine ... dacă-mi va da pâine să mănânc şi
Prin ce sistem de dăruire în V.T. a arătat Dumnezeu dreptul Său de
proprietate asupra bunurilor copiilor Lui? Gen. 28:20-22
haine să mă îmbrac,... piatra
aceasta, pe care am pus-o ca stâlp de
aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu,
Prin ce sistem de dăruire în V.T. a arătat Dumnezeu dreptul Său de
proprietate asupra bunurilor copiilor Lui? Gen. 28:20-22
şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi
vei da.
Cugetă asupra următoarelor texte, care dovedesc că sistemul zecimii a rămas valabil şi în N.T.: Mat. 23:23
Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi daţi
zeciuială din izmă, din mărar şi din
chimen,
Cugetă asupra următoarelor texte, care dovedesc că sistemul zecimii a rămas valabil şi în N.T.: Mat. 23:23
şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi
credincioşia;
Cugetă asupra următoarelor texte, care dovedesc că sistemul zecimii a rămas valabil şi în N.T.: Mat. 23:23
pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea (zecimile) să nu le
lăsaţi nefăcute.
Cugetă asupra următoarelor texte, care dovedesc că sistemul zecimii a rămas valabil şi în N.T.: Evrei 7:8
Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială, sunt
nişte oameni muritori; pe când acolo, o ia cineva,
despre care se mărturiseşte că este
viu.
Cum a arătat ap.Pavel perpetuarea dăruirii sistematice şi în NT? 1Cor. 9:13.14
Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele
sfinte, sunt hrăniţi din lucrurile dela
Templu, şi că cei ce slujesc altarului, au
parte dela altar?
Cum a arătat ap.Pavel perpetuarea dăruirii sistematice şi în NT? 1Cor. 9:13.14
Tot aşa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să
trăiască din Evanghelie.
Care să fie spiritul care să stea la baza credincioşiei creştinului? 2Cor. 9:7
Fiecare să dea după cum a hotărît în inima lui: nu cu
părere de rău, sau de silă, căci ,,pe cine dă
cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu
Care să fie spiritul care să stea la baza credincioşiei creştinului? Fapte 20:35
Este mai ferice să dai decât să
primeşti.
Isprăvnicia creştină
C.
O piatră de încercare a
credincioşilor
În ce L-au încercat israeliţii de pe vremuri pe Dumnezeu? Mal. 3:8
Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi
voi? Dar voi întrebaţi: Cu ce Te-
am înşelat? Cu zeciuielile şi darurile
de mâncare.
Zecimea este piatra de încercare a propriei noastre credincioşii: Mal. 3:10
Aduceţi însă la casa vistieriei toate
zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la
încercare, zice Domnul oştirilor,
Zecimea este piatra de încercare a propriei noastre credincioşii: Mal. 3:10
şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide
zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de
binecuvântare.
Zecimea este piatra de încercare a propriei noastre credincioşii: Fapte 5:3.4
Petru i-a zis: ,,Anania, pentruce ţi-a umplut Satana
inima ca să minţi pe Duhul Sfânt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?
Zecimea este piatra de încercare a propriei noastre credincioşii: Fapte 5:3.4
Dacă n'o vindeai, nu rămânea ea a ta?
Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai
să faci ce vrei cu preţul ei?
Zecimea este piatra de încercare a propriei noastre credincioşii: Fapte 5:3.4
Cum s'a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N'ai minţit
pe oameni, ci pe Dumnezeu.
Notă suplimentară
Introducere: „Banii nu ne-au fost daţi ca prin ei să ne onorăm şi glorificăm pe noi înşine. Ca
administratori credincioşi trebuie să-i folosim pentru onoarea şi gloria lui Dumnezeu. Unii
socotesc că numai o parte din bunurile lor sunt ale Domnului. Când au pus deoparte ceva pentru scopuri religioase şi de calitate, ei
gândesc că pot socoti partea rămasă ca fiind a
Notă suplimentară
lor şi să facă cu ea ceea ce găsesc că ar fi potrivit. Dar aceasta este o greşeală. Tot ceea
ce posedăm este al Domnului şi suntem răspunzători faţă de el pentru folosirea lui. În
folosirea fiecărui ban se va vedea dacă îl iubim pe Dumnezeu în mod suprem şi pe
aproapele nostru ca pe noi înşine."
Notă suplimentară
Domnul nu a dat pământul şi bunurile lui numai unora, ci întregii omeniri ca să fie folosite pentru binele tuturor. De aceea,
Biserica lui Dumnezeu trebuie să sprijine cu conştiinţă curată orice sforţare colectivă, care
are ca scop realizarea unor reforme sociale echitabile pentru fiecare om care doreşte să facă imposibil egoismul omenesc, pentru ca
baza convieţuirii umane să fie responsabilitatea şi dragostea reciprocă a
oamenilor.
Notă suplimentară
„Suntem ispravnicii acelor daruri cu care ne-a binecuvântat Dumnezeu... Dumnezeu ne-a dat
toate bunurile din bunătatea Sa şi ni le-a rânduit spre folosul nostru doar ca nişte
bunuri încredinţate, de care trebuie să dăm socoteală. Să le folosim astfel ca totdeauna să
se audă în urechile noastre chemarea: Dă-ţi socoteala de isprăvnicia ta (Luca 16,2).
Să nu uităm cine cere această socoteală:
Notă suplimentară
este Acela care recomandă lepădarea de sine şi modestia, dar condamnă risipa, mândria,
fala şi vanitatea, care aprobă folosirea bunurilor”, dar cere ca aceasta să se facă
ţinând cont de porunca de a iubi pe aproapele nostru ca pe noi înşine.
Notă suplimentară
„Oare noi care ne bucurăm de o lumină deplină şi de privilegiile Evangheliei, trebuie să ne mulţumim a da mai puţin decât aceia
care trăiau pe vremuri sub o dispensaţiune a harului mai puţin privilegiată? Nicidecum. Oare obligativitatea noastră nu trebuie să
crească în mod proporţional cu binecuvântările cele mari de care ne
bucurăm?"
Notă suplimentară
„Zecimea este sfântă, rezervată de Dumnezeu pentru Sine. Ea trebuie să fie adusă în
tezaurul Lui, pentru a fi folosită la susţinerea lucrătorilor Evangheliei în lucrarea lor. De
multă vreme Domnul este jefuit pentru că sunt unii care nu-şi dau seama că zecimea este
partea rezervata Domnului."
Notă suplimentară
„Dăruirea sistematică nu trebuie să devină însă o constrângere sistematică. Numai daruri de bunăvoie primeşte Dumnezeu. Adevărata dăruire creştină izvorăşte din
principiul, dragostei recunoscătoare. Iubirea de Hristos nu poate să existe fără o dragoste
corespunzătoare faţă de aceia pentru care El a venit în lume ca să-i răscumpere."
Notă suplimentară
După cum Dumnezeu Şi-a rezervat un pom în Eden, o zi pe săptămână care să-l fie
dedicată Lui, astfel Şi-a rezervat o parte din bunurile pe care ni le-a dăruit, ca semn de recunoaştere că toate cele dobândite le-am
primit de la Dumnezeu.„Dumnezeu dă omului nouă zecimi, pe când El pretinde o zecime pentru scopuri sfinte,
după cum a dat omului şase zile pentru lucrările sale proprii şi Şi-a rezervat, Şi-a pus
Notă suplimentară
deoparte ziua a şaptea pentru Sine. Căci, ca şi Sabatul, a zecea parte a câştigului este sfântă;
Dumnezeu a rezervat-o pentru Sine.“
Notă suplimentară
Mulţi sunt ispitiţi să cadă în păcatul lui Anania şi Safira. Păcatul lor constă în a fi
prezentat „puţinul" pe care l-au adus pe altar ca fiind „totul", sau „jertfa întreagă".
Credincioşia nu înseamnă nici mai mult, nici mai puţin decât restituirea lui Dumnezeu a ceea ce declară El că pretinde de la noi. A
minţi pe Dumnezeu este egal cu a crede într-un Dumnezeu care nu este atotştiutor şi
atotvăzător,
Notă suplimentară
ori aceasta nu înseamnă doar o lipsă decunoaştere a adevăratului Dumnezeu, ci
este o adevărată idolatrie.
Concluzii dogmatice
Noi suntem ispravnicii lui Dumnezeu, înzestraţi de El cu timp, posibilităţi,
capacităţi, bunuri, cu binecuvântările şi resursele pământului, dar suntem răspunzători
pentru buna folosire a lor. Prin serviciul nostru credincios faţă de Dumnezeu şi faţă de
semenii noştri recunoaştem dreptul de proprietate al lui Dumnezeu asupra a tot ceea ce a creat El, restituind zecimea Proprietarului care a rânduit-o pentru susţinerea Evangheliei,
Concluzii dogmatice
respectiv a bisericii Sale. Isprăvnicia este un privilegiu dat nouă de Dumnezeu pentru creşterea în dragoste, spre a învinge
egoismul şi lăcomia. Ispravnicul se bucură de binecuvântările care se răsfrâng asupra altora
prin credincioşia sa.
Concluzii etice
Ispravnic înseamnă administrator de bunuri străine. Creştinul are o dublă isprăvnicie: în
viaţa de toate zilele, la locul lui de muncă este ispravnicul bunurilor comune, iar în viaţa de
credinţă este ispravnicul bunurilor lui Dumnezeu. În primul caz datoria sa este să fie cinstit în totul faţă de colectivitate şi faţă de bunurile ei. În cel de al doilea caz datoria sa o
exprimă termenul de credincioşie.
Concluzii etice
Ambele ispravnicii sunt apărate şi dirijate de porunca a opta „Să nu furi". Cinstea şi
credincioşia trebuie să izvorască dintr-un principiu personal, lăuntric, care îşi are
motivaţia în propria conştiinţă şi care este reală chiar când nu este controlată. Nu este o cinste şi o credincioşie dependentă doar de
legi, de revizori şi de teama de a nu fi descoperit, ci una al cărei temei este principiul
în sine al nobleţei credincioşiei şi al cărei
Concluzii etice
revizor este conştiinţa iluminată de Duhul lui Dumnezeu şi în supunere faţă de prescripţiile
Legii divine şi rânduielilor stabilite de Dumnezeu în biserică.
Note teologiceDăruirea sistematică în biserica A. Z. Ş.:
La început, lucrarea a fost susţinută de jertfe ocazionale şi personale. Mulţi şi-au vândut
proprietăţile ca să ajute lucrarea. Joseph Bates şi-a sacrificat casa pentru tipărirea unei broşuri despre Sabat. J. White lucra ca
spărgător de piatră la calea ferată, şi din puţinul realizat astfel ajuta colaboratorii
trimişi în lucrare. În aprilie 1858, o clasă biblică condusă de J.N. Andrews (1829-1883)
Note teologicea ajuns la concluzia că dăruirea regulată şi proporţională este principiul Bibliei. Ei au
recomandat „binefacerea sistematică". Planul a fost susţinut cu entuziasm în 16 ianuarie
1859 şi adoptat în comunitatea Battle Creek. Apoi alte comunităţi s-au alăturat planului.
Planul prevedea dăruirea regulată a unei sume săptămânale pentru lucrare în raport cu
posibilităţile. În „Review and Herald" din 9 aprilie 1861, J. White ridică prima dată
Note teologiceproblema principiului zecimii biblice. În 1876
D.M. Canright (1840-1919) face atentă biserica, afirmând că zecimea dată pentru
susţinerea servilor lui Dumnezeu „este partea Domnului". Sesiunea Conferinţei Generale din 5 octombrie 1876 a adoptat ca principiu denominaţional sistemul dăruirii sistematice (zecimea). În practica generală a bisericii a
fost introdusă în decembrie 1878.
Note teologicePrincipiul zecimii în istoria bisericească: În biserica primară şi postapostolică nu este cunoscut un alt sistem de dăruire. Dar din
scrierile lui Ciprian (sec. III) reiese că a scăzut credincioşia creştinilor. Ambrozie, Hieronim
şi Ioan Gură de Aur, de multe ori, atrag atenţia credincioşilor creştini că plata zecimii
este o datorie sfântă creştină. Augustin consideră că invazia popoarelor germanice ar
fi o pedeapsă divină pentru necredincioşia
Note teologicecreştinilor în plata zecimii. Ioan Gură de Aur, referindu-se la unii creştini care se
uimesc când aud despre un coreligionar că dă zecime din venitul său, afirmă: „Ce ruşine!
Ceea ce pe vremuri pentru iudei a fost ceva de la sine înţeles, pentru creştini a devenit
obiectul uimirii". Dacă reţinerea zecimii a fost atunci un lucru nedemn, gândeşte-te cu cât mai nedemn pentru un creştin este el acum!
Până în secolul VI, zecimea a avut un caracter
Note teologicebenevol. Dar începând cu acest secol se
înmulţesc canoanele care impun sistemul sub ameninţarea anatemei în cazul de
nesupunere. În timp ce Conciliul din Tours II (566) recomandă credincioşilor credincioşia
în darea zecimii, Conciliul din Macon II (585) o hotărăşte ca ordin legal, recunoscută de legislaţia carolingiană pentru Franţa ca o prestaţie obligatorie a credincioşilor faţă de paroh. Carol cel Mare a introdus sistemul
Note teologicezecimii conform uzanţei vechi testamentale în tot imperiul său. Ne darea zecimii a fost
declarată păcat ce trebuie mărturisit la spovedanie. Sinodul din Arles (813) a decretat
că zecimea se va da nu numai din roadele câmpului, ci şi din toate veniturile realizate din comerţ. În această etapă, sistemul biblic
şi-a pierdut caracteristica lui de voluntarietate, devenind impozit impus şi stors cu sila.
Marele teolog scolastic, Toma de Aquino,
Note teologicea văzut în sistemul zecimii dreptul divin dat
servilor lui Dumnezeu.Reformatorii nu au pus prea mult în discuţie sistemul zecimii, ci l-au practicat în forma existenta la data aceea. Cei care totuşi, s-a
pronunţat în public, aprobându-i a fost Martin Luther: „Zecimea este o orânduire
divină, distinsă şi ar merita ca creştinismul să rămână la uzanţa ca preotul să fie întreţinut
din zecime".
Note teologiceŢăranii revoltaţi în primăvara anului 1525 s-au declarat a fi pentru sistemul zecimii, dar nu pentru abuzuri. În timpul refomaţiunii şi a erei protestantismului ortodox, zecimea a fost
singurul sistem folosit pentru întreţinerea bisericilor reformaţiunii din principatul
transilvănean. În oraşul Cluj-Napoca şi astăzi există strada Dijmei, care şi-a primit numele
de la grânarele bisericii aflate în această stradă, unde se aducea zecimea în natură.
Note teologiceBiserica romano-catolică pe vremea aceea a
respins orice încercare de a şterge din uzanţă plata zecimii către biserică. Sinodul din
Trident (1545-1563) s-a declarat ca fiind de acord cu fundamentarea biblică a principiului
decretând că este o datorie a credincioşilor faţă de Dumnezeu.
Revoluţia franceză (1789) a desfiinţat în Franţa sistemul zecimii al bisericii catolice.
Note teologiceÎn ţările protestante, probabil din cauza
necredincioşiei membrilor bisericii, contribuţia voluntară a fost înlocuită cu
contribuţia impusă, cu impozitul către biserică.
Având în vedere că în teologie asistăm la o tendinţă de reaşezare a motivaţiilor dogmatice
pe fundamentare biblică, contribuţia sistematică a reînviat în practica mai multor denominaţiuni. Creştinii principali ai zilelor
Note teologicenoastre fac cunoştinţă din nou cu
binecuvântările credincioşiei şi ascultării de Cuvânt. Încheiem această succintă trecere în revistă a acestui principiu biblic cu o luare de
atitudine în această problemă din partea unuia dintre cei mai mari evanghelişti ai
contemporaneităţii: „Biblia ne învaţă să dăm zeciuială. Adică a zecea parte din câştigul
nostru net aparţine lui Dumnezeu."
Copyrightul aparţine casei de editură
Viaţă ş i Sănătate
(http://www.viatasisanatate.ro)Transcriere pe computer şi fişiere PowerPoint: AZSVaslui.org
top related