wordpress.com… · web view2021. 1. 26. · „cu mulți ani în urmă, ... ei pregăteau...
Post on 18-Aug-2021
6 Views
Preview:
TRANSCRIPT
POVEȘTI LA GURA SOBEI- SĂRBĂTORILE DE IARNĂ ALE
BUNICILOR
“Bunicul meu obișnuiește să îmi povestească cât mai multe lucruri din
copilăria sa, teleportându-se înapoi în timp și retrăind toate momentele frumoase,
pe care le petrecea în fiecare an,odată cu sărbătorile de iarnă.
Diminețile acestuia de Crăciun începeau cu foșnetul bunicii sale în fața
sobei în care îndesa lemne înainte de-a se fi luminat de ziuă. Începeau cu jocul
flăcărilor pe pereți, cu mirosul de cald și iarnă împreună. Începeau cu agitația
pentru pregătirea mesei festive. Se făceau atâtea drumuri pe ușa ce despărțea cele
două cămăruțe în care obișnuia să stea, încât era nevoie ca un coș cu lemne să fie
mereu plin, în așteptare. Apoi urmau drumurile în care se aduceau bucatele. Multe
dintre felurile de mâncare erau pregătite cu zile întregi înainte, altele se făceau
atunci pe loc.”
SUPERSTIȚII ȘI OBICEIURI POPULARE DE CRĂCIUN DE
PE VREMEA BUNICILOR
„Cu mulți ani în urmă, cele mai răspândite şi mai fastuoase obiceiuri
populare erau cele legate de marele Praznic al Crăciunului şi de sărbătorirea
Anului Nou. Deşi puţine dintre acestea se mai păstrează astăzi, este foarte
interesant de văzut în ce credeau bunicii şi străbunicii noştri şi cum sărbătoreau ei
unele dintre cele mai importante evenimente din an.
Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde pe
lângă colindele propriu-zise – cântece de stea, vicleimul, pluguşorul, sorcova,
vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii,
căluşerii) – şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în
credinţe şi mituri străvechi sau creştine.”
Eleva: Andreea Maria Furtuna, clasa a- VIII-a
ȘEZĂTOAREA LA ROMÂNI PE VREMURI
“Pe vremuri, când zilele deveneau mai scurte, iar nopțile mai lungi, lumea
se aduna seara la câte o casă și lucrau. Unele femei torceau, altele faceau ghem,
altele tricotau iar altele coseau ii frumoase pe care le îmbrăcau la zi de
sarbatoare. Gazdele făceau gogoși pentru cei care le treceau pragul. La aceste
șezători (așa se numeau) se adunau și fete și flăcăi, care începeau să spună
ghicitori, snoave și zicători. Tot la aceste șezători era nelipsit și cântecul. Se cânta
la diferite instrumente și din gură. Tot în acest timp se mai făceau și clăci. Se
adunau mai mulți la un loc și despănușau porumb, curățau porumb sau diferite
alte treburi Așa era o dinioară la țară. Așa se distrau fetele și flăcăi, îmbinând
utilul cu plăcutul.”
Sezatoare intr-un sat din Judetul Buzau
Elev: Popescu Luca Darius, clasa a V a
OBICEIURI PRIN OCHI DE COPILMersul la colindat,cu plugușorul sau cu sorcova erau cele mai frumoase
lucruri făcute de bunicii noștri .
Ei primeau pe urma colindatul câte o nuca, o prăjitură, chec pentru ca strămoși noștri nu aveau o varietate asa de mare de dulciuri ca noi care avem dulciuri de la Kinder și mai știu eu ce ,,branduri „.
Urarea cu plugul sau cu buhaiul, Plugușorul cum i se spune în popor, este un străvechi obicei agrar, care se practică și azi, de obicei în Moldova. În ajunul Anului Nou, iar, în multe locuri, chiar în ziua de Anul Nou, ceata de urători formată din patru până la douăzeci de flăcăi sau bărbați însurați de curând, pleacă din casă în casă să ureze cu Plugușorul sau să “hăiască” cum se spune în Moldova. Cu Plugușorul urează astăzi și copiii.
Sorcova este un obicei popular românesc, practicat pe 1 ianuarie.Aparținând obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu Sorcova e mai cu seamă bucuria copiilor. Aceștia poartă o crenguță înmugurită de copac sau o sorcovă confecționată dintr-un băț în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată.Numele de Sorcova vine de la cuvântul bulgar surov (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă dintr-un arbore.
Înclinată de mai multe ori în direcția unei anumite persoane, Sorcova joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare și tinerețe celui vizat. Textul urării, care amintește de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mișcării Sorcovei.
Sorcovitul poate fi și prilej de blesteme.
În ziua de azi și eu pot zice că îmi plac extrem de mult datinile și obiceiurile de Crăciun pentru că am acumulat 3 ani de colindat la Muzeul Satului Dimitrie Gusti , pe la Buzău și prin alte locuri! Anul trecut am avut ocazia chiar ocazia în formația Plugului.
Argăseală Ștefan, clasa a V-a
CRĂCIUNUL PENTRU BUNICII NOSTRI
Pentru ei, Crăciunul era cea mai fericită perioadă din an, pentru
că puteau merge cu colindul, plugul si sorcova.Ei nu primeau tot felul
de dulciuri, primeau covrigi, portocale, uneori și bani. Ei erau fericiți
cu tot ce primeau de Crăciun.
Porneau cu colindul, plugul și sorcova de dimineață.Mergeau în
grupuri foarte mari. Tradițiile aveau un farmec aparte datorat, poate,
cadourilor ascunse în diferite locuri.
Bradul împodobit cu tot felul de luminițe și globulețe era cea mai
mare bucurie pentru ei.Așteptau cu drag sărbătorile mai ales întâlnira
cu rudele.
Totul era frumos de Crăciun!
STRIGATURĂ
Bădișor cu părul creț
Bădișor cu părul creț
Ce te ții așa măreț?
Numa * dealul de l-oi trece
Oi găsi ca tine zece!
Petriceanu Eduard Gabriel, clasa a V-a
LEGENDA LUI MOS CRACIUN
“Moș Crăciun este sufletul sărbătorilor de iarna. Mulți îl cunosc dar nu ii
cunosc Legenda. Acesta are mai multe legende dar eu o sa o zic doar pe cea mai
cunoscuta și frumoasa.
Moșul era un om rău și Maica Domnului l-a prefăcut într-un om bun. Și
povestea începe de aici: Maica Domnului era pe cale sa îl nască pe Iisus și
aceasta veni la Betleem. A bătut la o ușă sa ii adăpostească, în casa aceea trăia
Moș Ajun si era sărac, de aceea a refuzat-o și le-a zis sa merga la fratele lui Moș
Crăciun ca el este bogat.
Aceasta asa a făcut și s-a dus la casa lui Moș Crăciun, le-a răspuns soția lui
și i-a primit, dar nu a putut sa o lase sa nască în casa ei pentru ca Moș Crăciun
era un om rău, de aceea a trimis-o sa nască în grajdul animalelor.
Doamna Crăciun ar fi ajutat-o sa nască dar ii era frica sa nu ii taie Domnul
Crăciun mâinile, Maica Domnului ar fi putut sa ii lipească mâinile și Moș Crăciun
când ar fi văzut asta ar fi devenit,,
primul creștin” și ar fi cerut
iertare lui Dumnezeu pentru toate
păcatele lui. Iar a doua zi Moș
Crăciun și-ar fi împărțit toată
averea copiilor săraci, în fiecare
an merge cu sania trasa de reni la
copii pentru a le duce cadouri și de
atunci în colo copii îl așteaptă pe
Moș Crăciun cu lapte și fursecuri drept recunoștință pentru darurile aduse și
pentru drumul lung pe care îl străbate prin zăpadă.” Elev:
Marinescu Andrei, clasa a VI-a
“Mie, mi-a povestit bunica mea, ca la ea Crăciunul se sărbătorea tot la fel
cum se sărbătorește acum. La ea în familie avea o tradiție, de fiecare data, cei din
familie,trebuiau sa prepara un fel de mâncare, iar cea care era cea mai gustoasa
primea un cocoș cu coada verde. Ei pregăteau cozonac cu foarte multa
nuca,piftea, fagure cu crema de vanilie și lămâie, sarmale, ciorba de os afumat și
multe altele. Ciorba de os afumat, o face în fiecare, de Craciun bunica mea la fel
cum o făcea și atunci. E atât de buna și delicioasă. Mama ei făcea cele mai bune
sarmale din familie, cu foarte mult orez plus și niște ceapa călită lângă ele. În ziua
CRACIUNUL IN TRECUT
de Crăciun, bradul îl aducea Moș Gerilă, fiinca atunci nu se numea Moș Crăciun.
După ani '90, s-a schimbat numele(dupa spusele bunicii). În brad, puneau globuri
colorate și sclipicioase și beteala. Atunci, nu se decora toată casa cu decorațiuni,
dar la bunica mea da, Într-un fel în casa punea clopoței, iar la ușa principala, o
coronita făcută din crengi din brad și niște praf de scorțișoară. De Craciun,
bunicii mei și familiile lor se îmbrăcau în ie, la fel ca de Paște. Mai pe seară, se
duceau în curte, iar bunicul meu, aprindea câte o petarda și o dădea pe pământul
rece și umed. Mi-ar fi plăcut și mie sa fiu cu ei atunci. La lăsarea lunii, aprindeau
un foc și începea sa danseze pe muzica populara,în jurul focului, femeile purtau
cizme. Iar următoarele doua zile, mâncau și împărtășeau o gramada de întâmplări
din viata de zi cu zi!” Elev: Spataru Alexandra, clasa a V-a
CRĂCIUNUL ȘI TRECEREA DINTRE ANI ÎN
VREAMEA PĂRINȚILOR MEI!“Bunicii mei impodobeau bradul prntru parintii mei cu nuci imbracate in
staniol si in loc de beteala puneau lana alba ca si cum ar fi nins pe el.
Ei primeau de Craciun, dulciuri, imbracaminte iar numele mosului ce
aducea cadouri era Mos Gerila.
Trecerea dintre ani sau Anul nou pe vremea parintilor mei
era la fel deoarece si parinti lor pregateau masa cu multe gustari deosebite , doar
ca un singur lucru era diferit,se lua curentul foarte des. Unele lucruri erau la fel
ca acum dar altele cu totul diferit , dar caldura din sanul familie este mereu
acelasi si in trecut dar si in present.”
Elev: Roman Antonela, clasa a- VII-a
IARNA PE VREMEA BUNICILOR MEI
“Bunicii mei aveau o iarnă destul de grea.Pe lângă faptul că haine si
încălțări le împărțeau intre ei ,pentru ca nu aveau , nici alimente nu erau asa cum
sunt acum.Ca sa se încălzească ,aproape in fiecare zi se duceau in pădure ca sa
aduca lemne.Sincer ,chiar daca nu aveau toate condițiile necesare , erau fericiți.
Crăciunul era cel
mai așteptat. In Ajunul
Crăciunului se duceau la
colindat. Imi povestea bunica
mea, ei daca primeau un covrig
sau o bomboana era
Sfânta. Merele si perele le
pastrau si le duceau acasă
pentru a le pune in beci si a le
manca pe timpul iernii.
Când in casa se pregateau
cozonacii, bunica si cu sora
ei stateau pe langa strabunica
si se uitau aproape la orice miscare pe care o facea.
Ajunge si ziua de Craciun. Atunci bunica mea vede pentru prima data
bradul. Nu-l impodobeau ei, ci il primeau cadou cu cateva mere, nuci, pere si
covrigi. Acesta erau cadoul lor de la Mos Crăciun si sincer erau mult mai fericiti
ca acum.” Elev: Vavalug Ada Mihaela, clasa a VIII a
COLINDAT IN TRECUT
„În trecut copiii se duceau la colindat dis-de-dimineață. Cu câteva zile înainte de
Ajun aceștia făceau grupurile, repetau colindele și stabileau ora și locul plecării.
Pe atunci rar primeai bani, dar primeai: covrigi, nuci , mere ,pere și gogoși.
Gheorghiță era un copil de 9 ani care iubea să meargă cu colindul . Într-o iarnă
acesta împreună cu prietenul lui Mihăiță s-au dus să-l colinde pe Moș Gavril,
unchiul lui Mihăiță care locuia pe un deal departe de sat. Cu o noapte înainte
ninsese mult, iar din cauza zăpezii poteca a fost acoperită și cei doi prieteni s-au
rătăcit.Acestia au ajuns într-o pădure și fără să-și dea seama traista a fost ruptă
într-un colț de o creangă în care s-a agățat. Când au ajuns la Moș Gavril
Gheorghiță și-a dat seama că are traista goală.
Gheorghiță s-a supărat iar prietenul lui s-a gândit să împartă cu el
dulciurile rămase. După această întâmplare Gheorghiță a fost foarte atent cu
traista și lucrurile lui și-a povestit pățania lui tuturor copiilor din sat.”
Eleva: Toma Karina
Clasa a- VI-a
POVESTI LA GURA SOBEI
“Amintirile bunicilor sunt niste carti vechi si prafuite,care o data deschise,
ne bucura cu frumusetea si diversitatea lor ,parca vazute printr-un televizor alb-
negru.
Mi-am intrebat bunicii despre iernile lor,si n-am sa mint,totul parea dintr-o
alta lume.Inca mai erau traditii,inca mai era familie,inca mai era libertate.Bunica
mea gatea cu iscusinta si tot ce iesea din mana ei,avea sa dispara in aceeasi zi ,si
astazi le dau dreptate celor care furau pe ascuns din preparatele pentru
sarbatoarea de Craciun.Craciunul era respectat ,fiind o sarbatoare legata de Iisus
Hristos,se tinea intreg postul.
Singurele traditii pe care timpurile le au pastrat inca de atunci
sunt:Impodobirea bradului si colindatul din casa in casa,in urma caruia primeai
covrigi ,mere si cozonac.
O traditie pe care bunicul meu a amintit-o in aceasta discutie erau povestile
pe care ,surprinzator,chiar le spuneau la gura sobei. Pentru ca in noaptea de Anul
Nou,unde ar trebui sa-si povesteasca intamplarile amuzante din anul pe cale sa
treaca cu familia ,nu era vreme, deoarece timpul lor era destul de incarcat,o
faceau in seara de Craciun.Totul era simplu si parca bucuria din ochii bunicilor
povestind aceste lucruri iti faceau sufletul sa doara stiind ca,noi,in zilele de azi
complicam totul atat de mult .Exista pe-atunci si povestea lui Mos Ajun,despre
care se spunea ca era frate geaman cu Mos Craciun,deoarece seamana intre ei ca
doua picaturi de apa.Bunica a adus vorba si de faimoasa legenda a lui Mos
Craciun:legenda spune ca,fara acordul sotului,Craciuneasa o primeste in gazda
pe Fecioara Maria oferindu i adapost in grajd.Afland acest lucru,Craciun se
infurie si ii taie mainile,insa Maica Domnului I le lipeste la loc. Minunea il
converteste pe Craciun la Crestinism.Dupa un joc in cinstea minunii,Craciun
imparte sfintei familii daruri:lapte,cas ,urda,smantana.Aceasta legenda exista inca
din secolul al XIX-lea.
Avem aici si cateva versuri dintr-un colind cantat foarte des in perioada
sarbatorilor din vechii ani,numit ,,Sus in varf la noua meri”:
Sus,in varf,la noua meri,
Oi lerului dai,lerului Doamne,
Imi ard noua lumanari.
Sus imi arde,jos imi pica.
Oi lerului dai ,lerului Doamne,
Pica noua picaturi.
Trei de mir si trei de ceara,
Oi lerului dai,lerului Doamne
Trei de apa limpejoara.
Astazi,traim vremuri grele din pacate,dar,chiar
daca traditiile au disparut din casele noastre si
povestile au disparut de la gura sobei ,ele vor
ramane vesnic in sufletele noastre!”
Eleva: Ana
Maria Milea, clasa a VIII a
IMPODOBIREA BRADULUI
“Din batrani, stim ca se tine pana in ziua de azi traditia cu impodobirea
bradului.
Povestea incepe asa....In ajunul
Craciunului, taticii copiilor plecau prin
paduri pentru a gasi bradul potrivit
pentru Craciunul mult asteptat. Bradul
era punctul culminant , din motiv ce se
gasea destul de greu ,tinand cont ca toata
lumea cauta , si partea preferata a copiilor era ca mosul vine si aseaza cadourile
sub brad.
Ajunul Craciunului nu se incheie doar cu aducerea bradului acasa din
padure. Mamele , matusile , bunicile si copiii pregatesc cu spor bucate alese
pentru masa de sarbatoare . Cozonacii abia scosi din cuptor imprastie mirosul lor
nemaipomenit prin toata casa. Copiii, fericiti mai fura cate o mica bucatica de
cozonac pe ascuns ,chiar daca mereu sunt prinsi , totul este o bucurie . Bradul
pregatit ,intra in casa ca un imparat, pentru a fi impodobit cu tot dragul de
intreaga familie.
Dupa terminarea tuturor si nenumaratelor treburi , toata lumea se pune la
odihna pentru a intampina ziua Nasterii Domnului Iisus Hristos asa cum se cuvine
si binenteles venirea mosului, in cazul copiilor.
ELEVA:GRIGORE ANDREEA,CLASA A VIII A
STRAIELE BUNICILOR
“Pe vremea bunicilor,viața era grea.Nu exista tehnologie ca în ziua de
astăzi,iar ei comunicau prin scrisori,sau chiar față în față când se regăseau.
Pe vremea de atunci,își câștigau existența prin practicarea agriculturii și
creșterea animalelor.
De aceste lucruri se ocupa bărbatul,iar femeia era casnică,stătea cu
copiii,gătea,țesea,torcea și tricota. Seara,dupa ce ce veneau de pe
câmp,organizau șezători pentru curățarea porumbului sau grâului cules,apoi
mergeau cu ele la moară să le macine pentru a obține mălai/făină.Creșteau și
vindeau animale să câștige un ban pentru a-și întreține familiile. Munceau mai
mult,dar cu folos și-și practicau hrana singuri,având o alimentație sănătoasă.
Cei care mai trăiesc și astăzi, au o pensie muncită din agricultură și creșterea
animalelor de la Cooperativa Agricolă(C.A.P).
Au trecut și prin vremuri grele ,mai exact prin foamete,fiind nevoiți să
mănânce coajă de copac pisată sau fărămițată.Au făcut față unor boli foarte
contagioase și grave printre care se enumeră și Holera,Ciuma Bobonică,Gripa
Spaniolă,Scarlatină,Rujeolă ș.a. Aveau un stil de viață mai creștin, din punct de
vedere religios,pentru că țineau post miercurea și vinerea,însemnând că în acele
zile nu consumau alimente de origine animală.Ei nu consumau băuturi
energizante sau carbogazoase,ci doar apă de izvor. De asemenea,înaintea
sărbătorilor pascale ,se organizau șezători importante la care luau parte toți
oamenii satului. Iarna,se tăiau porcii,fiecare din sat fiind ajutat la rândul lui la
acest lucru. Mâncau din pomana porcului pe săturate, beau o țuică tradițională
de prune fiartă ,iar după se ocupau de peciutul cărnii. În ziua de Ajun,copiii
mergeau cu colindul începând cu ora 03:00 ,până la amiază, îmbrăcați în costum
popular ,iar oamenii îi primea cu brațele deschise dându-le porumb
fiert,gogoși,covrigi,nuci și mere. Rosteau colinde străvechi,iar apoi mergeau
acasă bucuroși,așteptând venirea lui ,,Moș Gerilă”,care,deși nu era încărcat cu
jucării sau dulciuri de diferite soiuri,îi bucura foarte mult pe copiii de atunci.
Bineînțeles că, nu exista nici Moș Nicolae pe atunci,iar copiii nu își pregăteau
ghetuțele precum copiii din ziua de azi.În ziua de Crăciun mergeau la biserică
pentru a lua Sfânta Împărtășanie,apoi mergeau acasă. Se așezau la masă, unde
erau mâncărurile tradiționale și stăteau împăcați.
În data de 31 decembrie al fiecărui an,băieții mergeau cu plugușorul
pentru a le ura un an mai bun și îmbelșugat oamenilor,primind în schimb câte un
bănuț pentru urături. Noaptea,băieții cu vârsta de 15-25 ani mergeau cu
capra,un obicei practicat încă din cele mai vechi timpuri. Acest obicei constă
într-un dans tradițional executat,în general de un tip mascat în chip de capră cu
un cojoc pe dos.Capra și înoțitorii ei merg din casă în casă,dansând la ușa
fiecaruia,în prag de Revelion. La noi,capra este denumită și ,,brezaia”,din cauza
înfățișării pestrițe a măștii. Pe data de 1 ianuarie,fetele practicau mersul cu
sorcova ,un obicei ce bucura ,în trecut pe oricine. Acesta se face cu ajutorul unei
crenguțe înmugurite de copac sau cu ajutorul unui băț,în jurul căruia se
amplasează flori din hârtie colorată. Acest obicei era practicat și de băieți,în
partea de nord a Buzăului. Prin acest lucru,copiii urau oamenilor ani cu belșug
și ani cât mai buni.
De asemenea,portul popular în zona Comunei Gura Teghii este foarte
deosebit. Prin deosebit,mă refer la faptul că,erau țesute cu multă grijă și
atenție de către bunici,străbunici,mătușe sau alte persoane. Portul popular era
considerat un simbol al patriotismului față de țara și originea din care
provenim.
` Costumul fetelor,era alcătuit din ie(cea mai frumoasă parte a
costumului,din punct de vedere al texturii și al modelului),ilicul(era lucrat din
dimie țesută și era decorat cu mărgele și paiete),poalele(o fustă decorată cu
țesături la partea de jos),fota(alcătuită din 1-1.50 metri ,se înfășoară deasupra
poalelor),opinicile,ciorapii și broboada.
Costumul băieților,era alcătuit din căciulă(albă sau neagră,din piele de ovine),
ie,ilic(maro/negru/alb),poale(,scurte,cam 30 cm),pantaloni(albi sau
negri),ciorapi și opinci. Și în ziua de astăzi se mai poartă costumul popular,un
semn că ținem la propria glie!!!”Eleva: Baroian Sidonia,clasa a VI-a
COPILARIA BUNICILOR MEI
“În urmă cu aproximativ 40 și ceva de ani copilăria bunicilor noștri era total
diferită de a noastră.
CUM ÎȘI PETRECEAU VACANȚA DE VARĂ?
Pentru ei, vacanța de vară era o parte a anului în care nu aveau timp
să se plictisească. În timpul zilei mergeau la scăldat, își ajutau părinții să
strângă fânul și participau la treburile gospodărești: spălau hainele cu
mâna, ajutau părinții în gradină, măturau curtea și dădeau de mâncare la
animale. Seara, se strângea o ceată de copiii se jucau de-a-v-ați-ascunselea,
săreau coarda, jucau elasticul și șotronul.
CE FĂCEAU ÎN TIMPUL LIBER?
Bunicii noștri, în timpul lor liber, mai mereu citeau și se jucau. Își
confecționau din propria lor imaginație și câteva materiale pe carele aveau
la îndemână, jucării simple, însă pentru ei perfecte.
CUM ERA LA ȘCOALĂ?
Înainte de a pleca la școală, se strângeau câte trei fete și plecau
împreună pe jos către școală. Pe drum își repetau lecțiile, se întrebau una
pe alta cum și-au rezovat exercițiile la temă. Pe atunci la școală era U.T.C-
ul (Uniunea Tineretului Comunist), unde se alegea președintele. Când
împlineau vârsta de 8 ani se alegea un șef de detașament și îi făceau
pionieri pe elevii care învățau foarte bine, iar apoi se adunau în jurul
catargului, se ridica steagul și cântau cântece patriotice.
CE FĂCEAU DE SĂRBĂTORI?
Sărbătorile le petreceau împreună cu familia, iar duminica mergeau
la film.
CUM MERGEAU CU COLINDUL?
Când venea Crăciunul, una dintre cele mai mari bucurii a copiilor
era să colinde. Se adunau în grupuri mari și mergeau din casă în casă.
Mersul cu coindul era o zi de sărbătoare pentru toată lumea și fiecare copil
primea bani, covrigi, nuci și portocale.
Ca concluzie, copilăria bunicilor noștri a creat amintirii plăcute și de
neuitat pentru că nicio zi nu a petrecut-o în fața calculatorului sau jucând
jocuri video.Eleva: Ivascu Paula Nicoleta
Informatii: Ciobanu Ecaterina
CE FACEA BUNICA PE VREMEA EI….“Cand eram mica, bunica imi povestea o mulțime de povești din copilăria
ei, si din adolescență! Mi-a spus că a trăit fără tata de la vârsta de opt ani,
deoarece acesta murise în război la Râmnicul-Sărat. „A fost greu fără el...” îmi
povestea. Nu il cunoștea prea bine, era mică atunci când acesta decedase, insa pe
parcursul anilor, aceasta simțea dorul față de tatăl ei!
Statea ce statea si îmi povestea ,parca cu lacrimi în ochi ,întâmplările ei
din copilarie! O ajuta pe mama ei la țesutul lânei, la gospodarie, pentru a avea
din ce trai. Vremurile erau foarte grele pe atunci! Mergea vara pe camp si
recolta pentru oamenii din sat diverse roade. Imi povestea si de viața ei impreuna
ca bunicul. Avea o gospodarie mare impreuna cu el! Oi, vite, cai... toate pentru a
avea din ce trai. Imi povestea cum făcea întreceri cu caii prin păduri!
Căsnicia ei împreuna cu bunicul a fost pe Valea-Războiului un loc unde
poate aveai norocul sa te întâlnești cu ursul la poartă! Imi povestea foarte multe
întâmplări din viața ei, care ma fascinau, si ma faceau sa zâmbesc cu gura pana
la urechi! O apreciez pe bunica pentru efortul ei si o iubesc din tot sufletul!”
Eleva:Pertea Magdalena, Clasa a VII-a
COLINDATUL
“Înainte când se mergea la colindat, colindătorii se pregăteau multe zile
pentru ca atunci când vor merge din casă în casă să cânte foarte bine. Ei mergeau
îmbrăcați în costumul popular specific zonei și plecau foarte de dimineață. Câțiva
plecau pe la 2 dimineața, alții pe la 3 dimineața pentru a fi primii. Colindătorii
mergeau în cârduri(grupuri) foarte mari de copii, ei nu mergeau doar în satul în
care locuiau, ci și în satele vecine.
Colindătorii nu erau primiți de toți oamenii, deoarece o parte nu aveau ce
sa le ofere, pentru că atunci se dădeau nuci, mere, covrigi și câțiva dădeau și
cuburi de zahăr. Pe atunci protocoalele, mandarinele, ciocolata, tot ce primesc
colindătorii astăzi, nu se găseau atât de ușor și nici bani nu primeau pentru că și
aceștia erau puțini.”
Eleva:
Popa
Valentina
Diana,clasa a VI a
POVEȘTI DIN BĂTRÂNI
În zilele ploioase de toamna sau în cele friguroase de iarnă îmi face plăcere
să stau să-mi ascult bunicii cum povestesc întâmplări din trecutul lor. Aceste
povești au pentru mine un farmec aparte, mai ales atunci când bunicii povestesc,
cu lacrimi în ochii, despre părinții lor ce au trăit întâmplări mai puțin obișnuite
din război.
Printre poveștile auzite se regăsesc și cele legate de petrecerea sărbătorilor
de iarnă. Cel mai frumos Crăciun era acela în care mergeau cu steaua din casă în
casă, colindau tot satul și peste tot erau primiți cu drag. Formau niște trupe mari,
de la 6-7 copiii până la 20-25. Mergeau și se colindau între ei, colegii, prietenii,
vecinii. Așa învățau și foarte multe colinde și obiceiuri. Primeau covrigi, mere,
uneori prăjituri și chiar bănuți. Erau nămeți mari de zăpadă, aproape cât ei și era
frig de scârțâiau cizmele pe zăpadă. De Crăciun, mergeau la biserică cu toată
familia și asistau la slujbă, iar Moș Crăciun le aducea în dar hăinuțe noi, pe care
le îmbrăcau la slujba de Crăciun.
Bradul îl împodobeau întotdeauna cu părinții și frații. Fiind la poalele
muntelui, întotdeauna aveau un brad frumos, adus de tata din pădure. Pentru
împodobit aveau un anumit ritual: începeau cu globurile și instalația de luminițe
noi și terminau cu cele vechi. În vârf puneau întotdeauna aceeași stea, păstrată cu
grijă de la an la an. Pe ramuri puneau artificii pe care le aprindeau cu grijă.
Ghirlandele erau niște lănțișoare făcute din hârtie creponată și, mai târziu, din
staniol. S-a păstrat mult timp obiceiul de a pune vată care crea senzația de brad
încărcat cu zăpadă. Apoi puneau bomboanele și restul dulciurilor.
În Ajunul Anului Nou, băieții mergeau cu plugusorul și în ziua următoare
fetele mergeau cu sorcova pentru a ura un an mai bun și îmbelșugat.
Pentru bunicii , iarna venea cu multă zăpadă, iar ulițele satului vuiau de
gălăgia pe care aceștia o făceau în după-amiezile în care se strângeau la săniuș,
de obicei acolo unde era panta mai abruptă. Totul avea un farmec aparte atunci
când se însera și când nu mai conta nici gerul, nici mâinile și nasurile înghețate.
De asemenea, în zilele fără zăpadă copii, tineri, bătrâni, cu toții se strângeau la
casa câte unui cunoscut pentru a face o clacă (ajutau familia respectivă la o
activitate gospodărească).
Iarna bunicilor mei se aseamănă foarte mult cu cele din poveștile citite de
mine: cu multă zăpadă și geruri mari, cu multă veselie și gălăgie pe ulițele satului,
cu multă activitate și prietenie.
Eleva: Ivascu Paula Nicoleta,Clasa a VII-a
SĂRBĂTORILE DE IARNĂ PE VREMEA BUNICILOR MEI
Crăciunul:La bunicii mei, cu ocazia sărbătorii Craciunului, nu contau foarte mult
cadourile, ci Nasterea Domnului, sărbătoarea în sine .Ei nu primeau cadouri,
deoarece nu erau prea multe pe timpul lor, ci primeau o portocala si inca ceva.
Craciunul lor era foarte diferit fata de Craciunul nostrum, in care aproape
toti copiii primesc ce isi doresc.Eu stiu ca pe timpul lor nu era vorba despre ce
primesc, deoarece pentru ei cel mai important lucru era sa fie cu familia si sa
sarbatoreasca cu totii. Pentru mine nu conteaza ce primesc, deoarece ma bucur de
fiecare lucru, oricat de mic sau mare ar fi, ci conteaza sa fim cu familia , sa
sarbatorim cu bine si sa fim sanatosi. Fiecare om trebuie sa stie bine de ce
sarbatorim Craciunul si cum sarbatorim Craciunul .
AJUNUL
Ei mergeau din casa in casa si cantau colinde . Pe timpul lor ,ei primeau
covrigi,mere si nuci.
Bunicii mei de Craciun impodobeau bradul cu nuci imbracate in staniol si
in loc de beteala puneau lana alba ca si cum ar fi nins pe el.
ZIUA DE CRACIUN
Ei mergeau tot din casa in casa cu steaua in mana pentru a vesti oamenilor
nasterea lui Iisus prin cantece.
Dupa slujba de la biserica ,bunicii mei se asezau la masa si sarbatoreau
adevaratul Craciun .La ei nu conta sa mearga la hoteluri de lux, ci sa
sarbatoreasca cu familia acasa .
Acestia il numeau pe Mos Craciun ,Mos Gerila. Bunicii mei iubeau aceasta sarbatoare, deoarece era importanta pentru ei,
dar din pacate, in ziua de azi, pentru unii nu este importanta si nu se mai
sarbatoreste asa cum se facea acum multi ani.
ELEVA:ROMAN ELENA ANTONELA ,CLASA A VII A
CRĂCIUNUL PE VREMEA BUNICILOR
Dintotdeauna, magia serii de Ajun și Crăciunul, au fascinat imaginația
celor mici, fie ei bogați sau săraci.
Frumusețea sărbătorilor de iarna a fost pentru copilăria bunicilor nostri, o
perioadă de basm. Ei trăiau diferit față de cei de la oraș. Cei de la oraș ascultauu
colinde la radio, trimiteau felicitări și primeau cadouri.Cei de la sate trăiau o altă
poveste:cei mici se mulțumeau de Crăciun cu o bundă nouă sau o pereche de
pantaloni, iar flăcăii primeau o căciulă nouă din blană de miel. Colindătorii
primeau nuci și covrigi și rareori, câte un popă sau un om mai înstărit le dădea
câte un bănuț.
Crăciunul însemna pentru copilăria bunicilor noștri de la țară, multă
muncă, mai ales pentru femei. Pe vremea aceea nu existau frigidere și dacă era
uun Crăciun călduros, trebuia să pregătească repede porcul tăiat, să-l pună la
fum, apoi în ulcioare de lut la untură. Nici mașini de spălat nu existau, iar fetele
pregăteau leșie pentru a spăla culmi de rufe murdărite de la munca cu tăiatul
porcului. Deoarece nu se inventase drujba, băieții trăgeau din zori și până seara
cu fierăstrăul pentru a tăia lemne.
La țară, nu toți oamenii aveau curent electric și foloseau lampa cu
gaz.Aceasta afuma repede tavanul, iar fetele nemăritate trebuia să dea repede cu
var, deoarece, în momentul în care veneau colindători casa trebuia să fie curată.
În dimineața de Crăciun, învățătorii duceau copiii încolonați la împărtășit,
apoi rămâneau la slujbă.Seara, băieții și fetele mergeau la bal, iar distracția ținea
până după Bobotează.
Așa își petreceau bunicii noștri sărbătorile.
ELEV:PASCOV ALEXANDRU, Cls a VII-a
CRACIUNUL DE DEMULT Demult Craciunul pentru oameni era o sarbatoare mult asteptata,
mai ales de copii.Oamenii erau buni, mergeau la biserica impreuna cu copiii
pentru a se marturisi si a se impartasi. Tineau post si de abia asteptau ca de
Craciun sa se bucure de bucatele ce le pregateau cu drag. Cozonacii cresteau in
forme si erau bagati la cuptor. Copiii mergeau la colindat si asteptau cu
nerabdare sa manance graunte fierte. Erau primiti cu mare drag de catre batrani,
se intorceau cu traistele pline cu mere, nuci, covrigi. La ferestre se vedeau
beculetele, iar in casa se simtea miros de brad.
Fiecare petreceau Craciunul cu familia si erau folarte bucurosi, apoi se
pregateau ca in seara de Anul Nou sa mearga cu capra.Se adunau carduri mari si
faceau repetitii, se costumau in: capra, urs, baba, mos si mergeau in fiecare
gospodarie pentru a ura un An Nou mai bun si mai bogat.
Totul era mai simplu dar mai frumos. Cu totii erau mai fericiti si mai
sanatosi si se multumeau cu ce aveau.
Beteringhe Darius Ionut, clasa a V-a
top related