Alternativa educaţională Waldorf.

Alternativa educaţională WaldorfFondatorul alternativei educaţionale Waldorf, a fost Rudolf Steiner, născut în anul 1861.

Această alternativă a luat naştere în 23 aprilie 1919 la îndemnul făcut către Steiner de unii funcţionari.

Prima şi cea mai importantă etapă pentru înfiinţarea unei astfel de şcoli, a fost pregătirea cadrelor didactice, care la deschidere, şcoala avea opt clase şi număra aproximativ trei sute de elevi unde li se oferea ceva cu totul nou. Până în cursul superior, elevii de toate condiţiile conveţuiau împreună.

Pedagogia Waldorf ia în considerare cele trei faze ale dezvoltării şi anume:

- Perioada de sugar şi copil mic, unde copilul stă în sânul familiei, lângă mama;- Cea de-a doua perioadă este cea în care el se îndreaptă în direcţia lumii exterioare une

şcoala devine parte din viaţa sa;- Iar cea de-a treia perioadă este cea în care copilul urmează ciclul primar şi îl pregăteşte

pentru viaţa profesională.

Un alt aspect important, care se ia în considerare în alternativa Waldorf, îl reprezintă evoluţia Eului în dezvoltarea copilului. În dezvoltarea fiecărui individ există un moment în care se manifestă pentru prima dată trezirea propriului Eu.

Pentru a ne da seama cum anume funcţionează alternativa educaţională Waldorf, este nevoie să cunoaştem trăsăturile de bază ale acestei pedagogii. Aceste trăsături, sunt, de fapt, ceea ce înseamnă şi ceea ce se face efectiv într-o şcoală Waldorf.

Prima trăsătură este cea a Ritmului zilei. Este necesar să se ia în considerare ritumul fiecărui copil, deoarece acesta trăieşte în ritmul dintre veghe şi somn, preluare şi uitare.

Cea de-a doua trăsătură este Ziua de şcoală care începe cu aşa numitul curs de bază sau curs principal, după care urmează acele discipline care necesită o continuă repetare ritmică în ore separate. Aceste discipline pot fi limbi străine, euritmia, gimnastica, muzica şi religia. Spre prânz sunt puse disciplinele precum lucrul manual, meseriile, grădinăritul etc., iar în cele din urmă totul se finalizează cu activităţi artistico-plastice.

O structură a primelor ore din cursul principal este exemplificată astfel:

- Partea ritmică;- Repetarea conţinuturilor învăţate cu o zi înainte;- Continuarea expunerii dascălului;- Fapta, care constă în povestiri, sintetizări etc.;- Povestirea cu care se încheie ora principală.

Alternativa educaţională Waldorf.

Cea de-a treia trăsătură este cea în care predarea se face pe epoci, care în clasa I, ele sunt mai lungi şi puţin diferenţiate. Activităţile întreprinse sunt desenul formelor, povestioare cu tâlc din natură şi despre anotimpuri, mediul înconjurător şi ţinutul natal al copilului, scrisul şi cititul, socotitul.

Mai tărziu aceste epoci ale cursului principal durează până la 3-4 săptămâni, unde se specializează din ce în ce mai mult şi se diferenţiază, ajungându-se la tratarea fiecărui domeniu: limbă maternă, geografie, zoologie şi cunoştinţe despre om, botanică, geologie, fizică, chimie, istorie, matematică şi geometrie etc.

O altă trăsătură a pedagogiei Waldorf o reprezintă activitatea artistică, unde pictura, desenul, modelajul, recitarea şi reprezentarea unor scene dramatice sunt întreţesute în toate disciplinele de studiu din clasele inferioare.

Cuvântul viu este o altă trăsătură sau mai bine spus o lege, prin care manualele sunt evitate în şcolile Waldorf în primii ani de şcoală, dar şi în ceilalţi ani de şcoală. Firul roşu, care străbate de-a lungul unei epoci de predare care este bine structurată şi ordonată, de la pregătire, trecând prin punctul culminant, până la finalul în care apar noi întrebări pregătind următoarea epocă, nu poate fi găsit în nici un manual.

Şcoala Waldorf este o şcoală fără note şi asta este o altă caracteristică a ei. O întrebare bună, care putem să o adresăm adulţilor este Cum ar fi să primim la serviciu în mod regulat note? Acestă caracteristică se bazează în mod special pe impulsul copilului pentru a învăţa, pentru nou şi se consideră că nu este nevoie de o presiune în acest sens.

Lucrul cu cărţi şi caiete de epocă, este un alt aspect al şcolii Waldorf. Copiii primesc materia doar prin comunicarea verbală a profesorului. Profesorul doar recomandă elevilor

Alternativa educaţională Waldorf.

mai mari şi tinerilor cărţi de specialitate. În loc de manuale, copii îşi confecţionează aşa numitele caite de epocă, în care ei strâng esenţa unei perioade de predare.

Serbarea lunară este inima întregii pedagogii Waldorf. La un interval de o lună, clase îşi arată una alteia şi părinţilor ceea ce au învăţat în orele de curs în care spun poezii, cântă, interpretează jocuri dramatice de mici sau mari dimensiuni.

Evaluarea elevilor şi relaţia părinţi-şcoală. Informaţiile cu privire la performanţele elevilor, sunt furnizate către părinţi prin prezentarea caietelor de epocă, prin însăşi serbarea şi prin întâlnirile regulate cu dascălul. La sfărşitul fiecărui an şcolar, elevul primeşte un certificat, în care fiecare profesor îşi descrie activitatea din toate punctele de vedere.

Pe lângă toate aceste trăsături, care în mod evident diferenţaiză şcoala Waldorf de cea trandiţională, mai apare un alt aspect care pune sub aceeaşi lumină această alternativă şi anume că un elev îşi petrece opt ani alături de învăţător, căci în intervalul 7-14 ani copilul are nevoie de o autoritate solidă în jurul său, astfel şcoala Waldorf, consideră că menţinerea unei autorităţi eficiente a învăţătorului până la 14 ani este mult mai importantă decât predarea fiecarei discipline de către un specialist.

Toate acestea fiind spuse, putem concluziona că şcoala Waldorf se bazează pe voinţă şi ritm, pe învăluirea cunoştinţelor prin metode artistice, plăcute elevilor, în care accetul se pune pe stare de spirit al acestuia, iar unul dintre principile esenţiale ale şcolii este interdisciplinaritatea.

Bibliografie: http://waldorf.ro/

Student: Moldovan Dana Andreea