ALIENAREA RELATIILOR INTERUMANE PRIN INTERMEDIUL COMUNICARII

„Sarut – Pe o fetiscana o saruti pe frunte, pe o mama pe obraz, saruti mâna unei femei frumoase, gâtul unui copil, buzele iubitei.” (G. Flaubert)Într-o zi însorita, filozoful Diogene din Sinope se plimba cu o lampa aprinsa prin centrul Atenei. Întrebat de ce face asta, el a raspuns: „Caut un om”. Odata cu dezvoltarea tehnologiilor care permit trimiterea si receptionarea de mesaje la orice distanta, practic instantaneu, „agora” se transforma-n spatiu virtual, unde însa nicio faclie nu patrunde, iar „cautarea” este înlocuita de „gasirea apriorica” (virtuala).În prezentul articol doresc sa dezvolt anumite aspecte legate de pericolul reprezentat de „eliminarea reziduurilor” care-l faceau pe Diogene sa traiasca singur în butoi si înlocuirea lor inconstienta cu altele, poate mult mai grave, care l- ar fi facut sa se mute... în alt butoi.Un prim punct de plecare al lucrarii mele este continuarea faimoasei diatribe a lui Flaubert prin care anatemiza generalizarea prostiei umane reprezentate de folosirea inconstienta în comunicare a unor formule „luate de-a gata” pentru a corespunde standardelor vietii sociale. În acest sens, pentru a ilustra „sublimul progres” înregistrat de la moartea autorului francez, definitia de mai sus trebuie îmbogatita cu emoticonul „:*”, care este folosit în comunicarea instant-messaging cu sensul de „eu am buze imaginare, tu ai buze imaginare, realitatea-i prea complicata, frectioneaza-mi piciorul de lemn ca si cum ar fi lampa lui Aladdin, iar în final va iesi si Djinn-ul care-ti va împlini dorinta reala de a nu fi singur”.Dar ce reprezinta persoana care receptioneaza „sarutul virtual”? O scamatorie, o himera acceptata de nevertebrate în pozitie bipeda, Nimicul Absolut, iar acest fapt va fi demonstrat în continuarea lucrarii mele.Al doilea punct este stirea aparuta în „Foaia Transilvana” despre doi copii din Spania, în vârsta de 12, respectiv 13 ani, care au fost internati într-un centru de tratare a dependentei de messenger si de telefonul mobil, cât si declaratia psihoterapeutul Camelia Bakri, conform careia „Calculatorul genereaza fenomene de alienare, nu trezeste dorinta interactiunii cu ceilalti, ci provoaca satietatea imaginatiei, precum si dorinta de a consuma informatia în singuratate”. Mai pe scurt, „bun venit printre legume” (dar nu în ipostaza lui Candide).Al treilea izvor este reprezentat de observatiile mele personale legate de comportamentul indivizilor angrenati în mediul virtual si stratagemele lor transpuse în viata de zi cu zi. Va fi vorba aici de o metoda de „spalare a creierului”, pe lânga care „Experimentul Pitesti” aduce a irakieni sperând sa doboare cu prastia avioane Stealth.În ultimul rând, doresc sa subliniez remediile pentru ca aceasta „pandemie” sa nu ajunga la metastaza, iar comunicarea umana sa fie libera (si nu apanajul unor sclavi având iluzia acestui deziderat).Se stie ca fluturii în timpul împerecherii simt mirosul partenerului de la o distanta de aproximativ 10 kilometri, pe când oamenii de la abia 40 de centimetri. În acest sens, IM (instant-messaging) poate fi definita ca „metamorfoza unui animal microsmatic (în speta omul, cu un simt olfactiv relativ scazut) într-unul omnismatic (cu un simt acoperind întreaga suprafata a planetei)”.În acest sens, conform Wikipedia, IM reprezinta o forma de comunicare în timp real între doua sau mai multe persoane, bazata în primul rând pe textul scris. Totusi aceasta definitie nu este exhaustiva, textul scris putând fi însotit, sau complet înlocuit, de webcam, sisteme audio sau chiar reprezentari holografice a interlocutorului (într-un viitor nu prea îndeparat). Printre cele mai uzitate variante IM se numara diferitele sortimente de „messenger” (AIM, MySpace, eBuddy, ICQ, Meebo, Gadu Gadu, mundu IM, sau Yahoo! Messenger), Skype si Gizmo5 (bazate pe voce), VZOchat si Paltalk (bazate pe imagine video), descrierea detaliata a acestora neaflându-se printre prioritatile lucrarii de fata.Totusi, cum se explica faptul ca cei 40 de centimetri sunt mai lungi decât circumferinta

pamântului? Foarte simplu, prin IM circumferinta pamântului se reduce la maxim un centimetru, reprezentat de grosimea ecranului. Sa ne imaginam acum „Demonul lui Descartes” (o entitate malefica pusa pe sotii care are drept scop înselarea noastra), de aceasta data pozitionat în spatele ecranului de sticla, care ne vinde gogosi pe banda rulanta, fara nicio certitudine care dintre ele sunt proaspete si care expirate.Desi pare superstitie, nu e, pe ecran apare în stânga celui cu care se comunica simbolul „:|”, iar în cazuri fericite cel de “” sau poza interlocutorului, iar când se deschide fereastra prin dublu clic nimeni niciodata nu va putea demonstra ca dincolo e-n carne si oase cine se presupune ca e.Un alt calup al dezavantajelor „sticlei” este prezentat în lucrarea lui Giovanni Sartori, Homo Videns. Imbecilizarea prin televiziune si post-gândirea”, unde scriitorul italian arata ca odata cu aparitia ecranului, omul risca sa devina o noua specie, întreaga gândire abstracta, baza cunoasterii, fiind compromisa de invazia imaginilor: “Televiziunea e cea care modifica prima, si într-un mod fundamental, natura însasi a comunicarii, deplasând-l din contextul cuvântului scris în contextul imaginii”. Asadar, în cele din urma, “homo sapiens” ajunge sa fie un “homo videns”, incapabil de a formula concepte, asemanator regnului animal din care a evoluat, dar totodata lipsit de vigoarea lor.Chiar presupunând ca detinem certitudinea identificarii interlocutorului, interactiunea se desfasoara solamente prin cuvinte (pare imposibil ca „demonul” sa înregistreze un sincron pe care sa-l difuzeze prin webcam si casti, iar persoana de la tastatura sa fie alta?!?) si nu degeaba Talleyrand spunea ca „Dumnezeu a dat oamenilor cuvintele ca sa-si ascunda gândurile”. Iar gândurile ascunse sunt dezvaluite, conform sinergologiei, de miscarile inconstiente ale corpului.Chiar daca în cultura occidentala s-a operat începând cu „Cartesius” o diviziune între corp si „spirit” (fiecare întelegând aici ce vrea în functie de superstitiile si fobiile personale), sinergologii afirma o permanenta si indisolubila interactiune între ele, activitatea fizica stimulând-o pe cea intelectuala, în ciuda educatiei primite corpul face miscari imperceptibile, care exprima vointa, dorinta, placerea ura sau dragostea. Astfel, desi omul deseori abdica de la propriile idei din politete sau complezenta pentru a nu-si deteriora relatiile cu „celalalt”, exista-nfiecare un „salbatic ancestral” în cautarea coitului si empatiei asociata uneori acestuia (numita „dragoste”), dominatiei, cruzimii, alimentatiei sau situarii în vârful lantului trofic.Prin IM aceasta „simbioza” este rupta, intimitatea dintre interlocutori fiind situata la un nivel superficial, al butoanelor paralelipipedice de pe tastatura, daca nu devine cu totul inexistenta, odata cu adoptarea legii 298/2008, care obliga operatorii de telefonie mobila si furnizorii de Internet sa stocheze timp de sase luni date despre traficul convorbirilor telefonice, respective IM. Concret asta- nseamna stocarea urmatoarelor:- date necesare pentru urmarirea si identificarea sursei unei comunicari; - date necesare pentru identificarea destinatiei unei comunicari; - date necesare pentru a determina data, ora si durata comunicarii; - date necesare pentru identificarea tipului de comunicare (sublinierea-miapartine); - date necesare pentru identificarea echipamentului de comunicatie alutilizatorului sau a dispozitivelor ce servesc utilizatorului dreptechipament; - date necesare pentru identificarea locatiei echipamentului de comunicatiimobile.Si asa, încet-încet, se ajunge la povestea lui Winston Smith din romanul scris în 1948 de George Orwell, 1984.În aceasta viziune sumbra, cuceririle stiintei, cum sunt monitoarele, au rolul de a ajuta sistemul si a exercita un si mai mare control, nediferentiat, asupra membrilor de partid si a maselor si nu pentru a îmbunatati calitatea vietii. Asta în timp ce sunt elaborate strategii, ca razboiul perpetuu, pentru a lua posibilitatea educarii oamenilor simpli necesare întelegerii potentialului unei vieti mai bune, cu scopul ascuns de a mentine factiunea conducatoare la putere pentru eternitate.Protagonistul din 1984 traieste într-o garsoniera, manânca pâine neagra sau mâncare sintetica servita la serviciu si bea gin industrial, fiind profund nemultumit de viata sa, în acest sens el tinând un jurnal în care-si scrie nemultumirile legate de partid, speriat ca daca ar fi gasit de

“Politia Gândirii” (despre care spune ca detine monitoare în fiecare încapere apartinând partidului siîn multe locuri publice, cât si microfoane si înformatori) ar duce la executarea sa imediata.Slujba lui consta în “tratarea” înregistrarilor din istorie care nu corespund variantei oficiale, totodata fiind fascinat de trecutul real si încercând pe ascuns sa afle mai mult despre adevarul interzis. Acolo, la “Ministerul Adevarului”, el o întâlneste pe Julia, un mecanic la masinile de scris, de care se îndragosteste, si împreuna cu care începe o relatie clandestina, întâlnindu-se de regula în mediul rural, unde se presupunea ca supravegherea nu exista, sau într-o camera deasupra unui magazin de antichitati în zona prolilor (muncitori necalificati).Fara sa stie însa, camera aceea era supravegheata, iar când O’Brien, membru al Partidului Interior, îl interpeleaza, el crede ca a intrat în legatura cu rezistenta, drept dovada stând cartea pe care o primeste în dar, în care se explica nevoia razboiului perpetuu si a sloganului de partid (corespondentul acestora este reprezentat actualmente de statusurile utilizatorilor, asezate la dreapta numelui ales de utilizatorul IM, menite sa-i dea o aparenta de eruditie, o „pseudo-ideologie personala”, statusul oficial din „1984” fiind “Razboiul este pacea, libertatea este sclavie, ignoranta e putere”).Cei doi “porumbei” sunt la scurt timp prinsi în “cuibul lor” si dusi la „Ministerul Iubirii”, unde sunt interogati separat. Winston îl gaseste aici pe O’Brien, care acum îl tortureaza, explicându-i totodata ca rolul torturii nu este de a extrage o falsa marturie, ci de a altera modul în care torturatul gândeste, iar când va fi complet “vindecat”, doar atunci va fi executat. El este apoi trimis într-o carcera în care cea mai mare temere a unui om este împinsa la cote maximale, în cazul lui soarecii, la vazul carora exclama: “Trimiteti-ti-i lui Julia” (probabil cea mai profunda calatorie în atât de labilul psihic uman facuta vreodata), la care tortura ia sfârsit si Winston este retrimis în societate. Înfrângerea totala a spiritului uman apare spre sfârsitul cartii, când o-ntâlneste întâmplator pe Julia într-un parc, cei doi parând a fi dezgustati de “sentimentele rele” pe care le-au avut unul fata de celalalt, în realitate fiind doar constienti de distrugerea constiintei lor prin tradare.O alta excrescenta a acestei „legi sublime” adoptate în „Cacania” (descrisa în romanul Omul fara însusiri de Robert Musil) este si situatia din povestirea lui Kurt Vonnegut, Harrison Bergeron, unde autorul prezinta un stat în care, prin constitutie, toti cetatenii aveau datoria sa fie egali în ceea ce priveste inteligenta,aspectul fizic sau agilitatea. Aceasta egalitatate a fost obtinuta prin “handicaparea” exemplarelor mai inteligente, mai atletice sau mai atragatoare, pâna la “cel mai mic multiplu comun”, întregul proces fiind supervizat de un “handicapator general”.Eroul distopiei, Harrison Bergeron, poseda inteligenta, înaltime, putere si aspect exceptionale, din aceasta cauza el fiind nevoit sa-ndure numeroase neajunsuri de egalizare, ca prezenta de sunete care sa-i distraga atentia, 136 de kilograme în plus (fericitii utilizatori IM nu vor avea nevoie niciodata de kilograme în plus pentru fi pe placul statului egalitarist), ochelari care sa-i dea dureri de cap si schimbari cosmetice care sa-l faca sa para neatragator (în prezent se folosesc alte asemenea accesorii, cum ar fi poze la avatar cu masini luxoase sub fund de pitipoanca). În ciuda acestor lipsurilor create artificial, el reuseste sa preia controlul unei televiziuni prin cablu, se elibereaza de handicapurile generale, facând acelasi lucru cu o balerina, pe care o cheama la dans, în cele din urma ambii fiind împuscati letal de “Handicapator General”.Povestea este vazuta în final printr-o alta perspectiva, cea a parintilor eroului, care vad la televizor evenimentele, dar nu se pot concentra îndeajuns pentru a-si aminti dupa aceea incidentul (confuzia datorata bombardamentului informational pe IM).„Harta topografica” a lumii IM este prezentata în lucrarea din 1970 a lui Ira Levin, „This Perfect Day”. În aceasta “utopie tehnocratica”, în care trasatura definitorie este uniformitatea, întreaga populatie a pamântului vorbind engleza, toate grupurile etnice au fuzionat pentru a forma “Familia”, indivizii sunt recunoscuti dupa cele opt nume de familie (patru pentru barbati si patru pentru femei), prenumele fiind reprezentat de un cod alfanumeric format din noua caractere, cu

totii manânca “totalcakes” si beau “Cola”, purtând totodata aceleasi haine zi de zi.Aceasta lume aparent perfecta este condusa de un ordinator gigantic, numit “UniComp” (am uitat sa mentionez aceasta marca la descrierea de mai sus a variantelor de messenger), care a fost programat sa monitorizeze permanent absolut fiecare om de pe pamânt, cât si prin injectarea regulata cu o substanta pentru a nu-si constientiza umanitatea, ordinatorul spunând oamenilor unde satraiasca, când sa manânce, cu cine sa se casatoreasca, când sa se reproduca, slujba pentru care urmeaza a fi pregatiti, cu totii fiind prevazuti cu o bratara de identificare, care interfereza cu scannere, iar la 62 de ani mor din cauza unui lichid eliberat din bratari, din când în când mai decedând si la 61 sau 63 de ani, pentru ca nimeni sa nu devina prea suspicios.Orice neconcordanta-n sistem este rezolvata de programatori, oamenii reali, traind în ascunzisuri subterane, care reprezinta guvernul din umbra al lumii. Cei razvratiti sunt trimisi pe insule izolate, de unde “mintile luminate” sunt recrutate si manipulate pentru a se alatura programatorilor si a-i ajuta sa mentina echilibrul în lumea “perfecta” a “Familei UniComp”.Tot aceasta lege a stocarii datelor aduce-n prim-plan ideile anarhistului francez Pierre-Joseph Proudhon, pentru care „A fi guvernat înseamna a fi tinut la vedere, inspectat, spionat, dirijat, legiferat, reglementat, priponit, înradacinat, povatuit, controlat, estimat, apreciat, cenzurat, condamnat de catre fiinte care nu au nici blazon, nici stiinta si nici virtute... jucat pe degete, tras pe sfoara, insultat, dezonorat, înregistrat, recenzat, tarifat, timbrat, masurat, cotat, cotizat, patentat, licentiat, autorizat, admonestat, împiedicat, reformat, redresat, corectat. Înseamna a fi, sub pretextul utilitatii publice si în numele interesului general, pus la contributie, exersat, jefuit, exploatat, monopolizat, delapidat, epuizat, mistificat, furat; mai apoi, la cea mai mica forma de rezistenta, la prima reclamatie, reprimat, amendat, defaimat, ofensat, haituit, ocarât, doborât, dezarmat, legat fedeles...” (Preposiet, pp. 64).Dupa cum orice utilizator IM stie, de obicei se practica o clasificare implicita a utilizatorilor în „Family”, „Friends”, „Colleagues”, „Others”. Aceasta situatia îsi are corespondentul în opera din 1932 al lui Aldous Huxley, Brave New World, în care persoanele sunt împartite în patru caste, Alpha, Beta, Gamma si Epsilon (în fiecare casta mai existând diferentiere între “membrii plus” si “membrii minus”), cu totii fiind îndoctrinati sa fie buni consumatori si implicati în activitati sociale, timpul petrecut în singuratate fiind condamnat, nevoia de introspectie fiind eliminata prin intermediul drogului “soma” (prin care se induce multumire pentru apartenenta la casta specifica).Surprinzator, la-nceput se prezinta o veritabila utopie, cu oameni lipsiti de griji, sanatosi si avansati din punct de vedere tehnologic, razboiul si saracia au fost eradicate si toti sunt, în aparenta, vesnic fericiti. Toate acestea au fost însa obtinute prin eliminarea caracteristicilor individuale, ca familia, arta, religia si filozofia.Aceasta societate este totodata hedonistica, placerea permanenta fiind obtinuta prin practicarea relatiilor sexuale întâmplatoare. Toate se-ntâmpla pentru ca nasterile naturale au disparut aproape complet, iar oamenii sunt creati în laborator si crescuti într-un incubator special, pâna când fetusul a ajuns la maturitate, drept consecinta competitia sexuala si romantismul devenind superflue.Cei care nu sunt integrati în acest sistem traiesc în “Rezervatia Salbaticilor”, unde se reproduc normal, desi se spune ca si aici acest lucru se-ntâmpla rar.În acest cadru descris mai sus traiesc Bernard si Lenina, primul reusind sa obtina aprobarea unei calatorii în lumea salbaticilor, sugestiv intitulata “Malpais” (însemnând “Tara cea Rea”, pe limba spaniola), împreuna cu “perechea sa”.La-nceput ei sunt dezgustati de mediul “nesteril” de aici, dupa care o-ntâlnesc pe Linda, o femeie care a trait mai demult în tara lor, “World State”, dar care a fost exilata aici, dupa ce a nascut natural un baiat, John. Acesta, spre deosebire de conationalii sai, care erau analfabeti, a fost educat de mama sa, având acces la literatura cenzurata în cealalta lume, cum ar fi opera lui Shakespeare, intrând totodata în contact cu religia “salbaticilor”.

John este intrigat de cei doi vizitatori si îsi manifesta vointa de a li se alatura pentru a vedea si el tara de provenienta a mamei sale. Ajunsi în lumea lor, Bernard îl denunta pe directorul “Centrului de Reconditionare” ca a avut o aventura cu Linda, pe care a lasat-o însarcinata, din cauza dezvaluirii directorul, profund umilit, dându-si imediat demisia.Între timp, John este fascinat de lumea noua descoperita, îndeosebi de promiscuitatea Leninei, dar este ravasit de aflarea vestii mortii mamei sale, ajungând sa fie arestat împreuna cu acolitii sai pentru distrugerea unei mari cantitati de soma. Acestia sunt adusi în fata conducatorului lumii, Mustapha Mond, care decide sa-l mentina pe John în libertate, ca un experiment, în timp ce ceilalti doi sunt exilati în Islanda, respectiv Falkland.Dupa ce este eliberat, John încearca sa se izoleze de societate, dar nu reuseste din cauza obsesiei pentru Lenina, pe care ajunge s-o atace în timpul unei orgii. Oripilat de ce a facut, a doua zi el decide sa se sinucida, singura solutie a unui visator care ia prea brusc contact cu „cealalta lume” (sau „First Life”, pentru amatorii de high-tech).Dar nu doar „amatorii de high-tech” au mai multe vieti într-una singura (asa se face ca în jocul numit „Second Life”, utilizatorii mimeaza ca traiesc facând tot ce-si doresc). Înca din cele mai vechi timpuri, modelele educationale au avut ca stâlpi de sustinere excluderea minciunii.Totusi, cel mai puternic instinct uman e considerat cel de autoconservare, iar pentru asta esti nevoit, în special în cazul societatii actuale de hiperconsum, ca de exemplu la întrebarea „esti în stare sa faci ce nu esti capabil sa realizezi?”, raspunsul sa fie „da”, asta implicând minciuna prin omisiune si cea de supraevaluare, acordul tacit cu cel care pune întrebarea fiind ca „se cauta ambitiosi optimisti si mincinosi, nu realisti negativisti si transparenti”.Într-o astfel de societate paradoxala, al carui „arbore al vietii” îsi are radacinile adânc înfipte în solul minciunii, pe care totodata o condamna cu vehementa, singurul lucru care conteaza este promovarea imaginii, chiar si cea a imaginii ca nu se promoveaza imaginea, într-o lume-n care oricine apare gol în public la temperaturi înalte este încarcerat, cel mai des uzitat proverb e „nu haina-l face pe om” (conform implicatiilor proverbului, hainele sunt o simpla utilitate pentru a compensa fragilitatea corpului omenesc si a-l apara de intemperii; care-i utilitatea lor în lipsa intemperiilor, daca nu de a ascunde ceva?!? Cum sinceritatea ostentativa este o minciuna prin omisiune camuflata, exhibitionismul este tot o imagine, dar nu ar fi exhibitionism renuntarea completa la haine când ambientul le face superflue, asta ca sa folosesc teoriile pragmatismului aflat la mare cautare).O alta forma de minciuna având drept catalizator mediul IM este cea de încuviintare, însemnând a nu-ti contrazice niciodata interlocutorul, pentru a atinge asa-zisa „stare de Nirvana”, altadata obtinuta cu ajutorul drogurilor psihedelice, prin interzicerea existentei elementelor perturbatoare, cuvintele de ordine fiind „armonie”, „uniformizare”, „relaxare permanenta”, în contrapartida cu „somnul ratiunii” lui Goya care nastea monstri. Acum naste odalisce cu impresii de Seherezada si o serie de eunuci visându-se Shahryar, care decid din ce în ce mairar sa se trezeasca, ca niste demni cetateni ai cartierului „Christiania” din Copenhaga.Fondat în 1971, când numeroase persoane cu trecuturi diferite s-au mutat într-o unitate militara dezafectata, cartierul a obtinut în 1995 un statut semi-legal de “comunitate-independenta”.Rezidentii au introdus aici o forma de guvernamânt numita “democratie consensuala” (un eufemism pentru anarhie, legile fiind adoptate doar în cazul unanimitatii), care are la baza interzicerea furtului, armelor, vestelor antiglont si a drogurilor puternice (desi pâna-n 2004 era faimoasa pentru magazinele unde se vindea regulat hasis si marijuana, interzise fiind doar heroina si cocaina).Referitor la remediile „maladiei”... desi Gogol a proiectat Suflete Moarte ca pe o trilogie, cuprinzând Infernul, Purgatoriul si Paradisul, în cele din urma a hotarât sa arda utimele doua parti. “La liberté est la mére et non pas la fille de l’ordre” (Pierre-Joseph Proudhon).BIBLIOGRAFIEFlaubert, Gustave, Bouvard si Pecuchet. Dictionar de idei primite de-a gata, Bucuresti, Allfa, 1997 Huxley, Aldous, Minunata lume noua, Bucuresti, Univers, 1997 Levin, Ira, This perfect

day, London, M. Jones, 1972Lipovetsky, Gilles, Fericirea paradoxala. Eseu asupra societatii de hiperconsum, Iasi, Polirom, 2007 Orwell, George, Nineteen eighty-four, London, Everyman’s Library, 1992 Preposiet, Jean, Istoria anarhismului, Bucuresti, Sirius, 2002Sartori, Giovanni, Homo videns. Imbecilizarea prin televiziune si post- gândirea, Bucuresti, Humanitas, 2005 Turchet, Philippe, Sinergologia, Iasi, Polirom, 2005 Vonnegut, Kurt, Bun venit printre maimute, Bucuresti, Humanitas, 2008BIBLIOGRAFIE ELECTRONICAhttp://en.wikipedia.org/wiki/Instant_messaging http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_13906/avocatnet.html http://www.ftr.ro/sclavii-mess-ului-4596.php