AlfredKuen

Cum să • v znterpretam

BIBLIA Traducere: Constantin Moisa

"inţelegi tu ce citeşti?" "Cum ~ putea să Înţeleg dacă nu

mă va călăuzi cineva?" (Faptele Apostoli/orB: 30-31)

Editura O Stephanus

Consilier editorial: CONSTANTIN MOISA

Coperta: CORNEL MIU

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale KUEN, ALFRED

Cum să interpretăm Biblia I Alfred Kuen' Irad'

Constantin Moisa - Bucurcşti : Editura StePhanu~, 2ooi. p. ;cm. ISBN 973 . 9438 . 36 . 9

1. Moisa, Constantin (trad.)

261.8

Titlul original in limba franccză :

"Commcnt intcrprctcr la Biblc"

C 1991 Edition EmmaUs, CH - 1806, Saint-Lcgicr

«:1 2002 Editura Stcphanus Toate drepturile rczcrvate.

Este i~terzisă rcp~ucerea intcgrală sau pal1ială a Cărtll, fără pcnnlSlUnea scrisă a Edi turii.

Editura Stephanus Bibescu Vodă 1, secI. 4,

Bucuresti - 70521

tel. 335.33.49, fax. 335.59.48, e-mail : slephanu@fx.ro http ://www.stephanus.ro

Tiparul executat sub comanda nr. 212002 la Tipografia Stephan us

Redactor: CONSTANTIN MOISA

Tehnoredaclor: OLGA CHIBleI

Procesare: ANGELA VÎNĂTORU

ISBN 973 - 9438 - 36 _ 9

PARTEA ÎNTÂI

INTRODUCERE

Biblia rămâne, de-a lungul veacurilor, cartea cea mal ras­

pândită din lume. Tradusă integral sau parţial, în circa 2 000 de

limbi, difuzată în sute de milioane de exemplare anual, ea este

cumpărată, donată şi citită de tot mai mulţi oameni, pentru că

cei ce fac lucrul acesta au convingerea că ea conţine un mesaj

de importanţă capitală pentru fiecare fiinţă omenească. Isus

Cristos a formulat clar motivul pentru care contemporanii Săi

studiau Sfânta Scriptură: "Cercetaţi Scripturile pentru că socotiţi

că în ele aveţi viaţa veţmicăH (Ioan 5.39). Iată scopul cu

care şi-a redactat opera autorul uneia din cărţile biblice: "Dar

lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să aveţi

ViaţaH (Ioan 20.31). La rândul său, apostolul Petru compara

"Cuvântul viu ţii veşnic al lui Dumnezeu H cu "o sămânţă

care nu poate putrezi"', în stare să regenereze fiinţa omenească

(1 Pet. 1.23). Apostolul Pavel spune că Biblia ne permite să

ducem o viaţă după voia lui Dumnezeu, o viaţă neprihănită şi

disciplinată, şi ne face destoinici pentru a săvârşi orice lucrare bună

(2 Tun. 3.16-17). "Foarte bine - spunea cineva odată - Biblia este cartea cea

mai răspândită, dar şi... cea mai puţin citită." De ce? Din pri­

cină că mulţi dintre cei ce s-au lăsat antrenaţi în lectura ei o

abandonează după câteva încercări de a o înţelege şi declară cu

amărăciune: "Eu nu pricep nimic!" Sau se limitează numai la

câteva pasaje (care nu le pun probleme) din Evanghelii, Faptele

Apostolilor sau poate Geneza şi cartea Psalmilor. Restul îl lasă

pe seama teologilor. De altfel, ascultându-i pe aceştia şi văzând

ce scot ei din textele biblice în predicile lor, ajung să creadă că

5

+ Alfred Kuen +

sunt necesare studii de specialitate, cunoaşterea limbilor ebraică şi greacă, a istoriei şi filozofiei antice pentru a putea extrage şi din celelalte pasaje biblice nişte învăţături valabile.

Dar oare o asemenea perspectivă corespunde ea intenţiei di­vine? Nicidecum, căci: "roATA Saiptma este insufJa/ă de Dumne­zeu şi DE FOLOS ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bunăH (2 Tim. 3.16-17).

Dumnezeu vrea ca noi să citim şi să înţelegem toată Biblia. Dar, vom spune noi, multe texte sunt dificile, şi la întrebarea pe care Filip o pune famenului etiopian: "lnţelegi tu ce citeşti?" vom fi adesea tentaţi să răspundem ca acest african: "Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?" (F.A. 8.30-31).

Dificultatea aceasta a fost resimţită din cele mai vechi tim­puri. Primul efort de interpretare a fost depus de Moise în cazul Deuteronomului. El a interpretat propriile sale scrieri, re for­mulând legile divine, spre a le face mai inteligibile şi a înlesni evitarea unei înţelegeri eronate a acestora, precum şi pentru a le adapta şi aplica noilor condiţii în care avea să se afle poporul Domnului în viitorul imediat.

Cu prilejul citirii, într-un cadru solemn, a Legii lui Moise, în vremea lui Neemia, leviţii "lămureau poporului Legea ... ci­teau desluşit în cartea Legii lui Dumnezeu şi-i arătau înţe­lesul, ca să-i facă să înţeleagă ce citiseră" (Nem. 8.7-8). Se puneau bazele, încă la acea dată, unui grup de specialişti în mterpretarea Legii: cărturarii (gramateis, nomikoi, adică doctori sau învăţători ai Legii, sau nomodidaskaloi: învăţători ai Legii). ~nele . traduceri redau aceste cuvinte prin "interpreţi ai Legii", cac~ el ~veau şi sarcina de a stabili reguli pentru înţelegerea Scnptunlor. Pe vremea lui Isus, cărturarii constituiau un fel de castă care deţinea monopolul interpretării Cuvântului lui Dumnezeu.

De-a lungul veacurilor, s-a dezvoltat o ştiinţă numită henne­neutica, ~l cărei o~iect este tocmai ineterpretarea Sf. Scripturi. N~rr;al.ca nu eXiSta o hern;'eneutică unitară, o singură hennene­utlca, CI numeroase tradlţu hermeneutice, foarte diverse: herme­neutica rabinică, hermen~utica patristică (aceea a Părinţilor Bise­ricii), hermeneutica med:~vaIă, hermeneutica Reformei, precum şi diferitele hermeneutici moderne.

6

+ Cum sA interpretAm Biblia +

Numeroase tratate cu caracter hermeneutic încep cu o istorie a metodelor şi principiilor folosite într-o epocă sau alta. Noi nu vom intra, însă, în acest labirint întortocheat, scopul nostru fiind unul mai modest, dar mai practic, şi anume acela de a oferi creş­tinului care doreşte să citească toată Scriptura câteva reguli generale care să-i permită s-o înţeleagă, chiar dacă are de-a face cu texte mai dificile decât Ioan 3.16 sau istoria potolirii furtunii.

Primele elemente ale acestei cărţi au fost adunate în urmă cu vreo treizeci de ani pentru o tabără de tineri având ca temă toc­mai interpretarea Bibliei. După ce am căutat zadarnic să mă documentez cu ajutorul a diferite cărţi pe care le-am avut la îndemână, m-am adresat decan ului Facultăţii de Teologie din oraşul nostru pentru a-i cere unele referinţe. Câteva zile mai târziu, el a venit la mine, mâhnit de rezultatele investigatiilor sale:. exceptând două-trei lucrări ce datau din sec. XIX, nu se afla nimic altceva în biblioteca facultăţii lor care număra, totuşi, nu mai puţin de câteva zeci de mii de volume. în anul 1965, Wilbur Smith constata că nu există practic nici o lucrare de hermeneutică scrisă în sec. XX. După O perioadă de 30 de ani, dezbaterile pe teme hermeneutice se aflau la ordinea zilei, în toate cercurile literare şi teologice.'

10-11. Husser semnalează, În această privinţă, principalele etape ale acestei dezbateri în diferite cercuri: existau nişte studii în prima jumătate a sec. XX­potrivit unor surse cato lice - un articol al lui J. Cruveilhier în "Supplement au Dictionnaire de la Bible" (1938); Pierre Cheminant, "Precis d'lntroduction aux Saintes Ecritures", 1940, a cărui ultimă parte este consacrată hermeneuticii. O altă etapă importantă: "Encyclique Divino Afflanto Spiritu", 1943, care recu­noaşte importanţa genurilor literare. Vezi articolul "Genres lith~raires" al lui H. H6pfl în "Supplement au Dictionnaire de la Bible", voI. II, 1943, col. 202-212; Henry Cazelles: "Ecriture, Parole et Esprit", Desclee, Paris, 1971, pp. 16--20; P. Lapointe:"Les trois dimension de l'hermeneutique", Paris, 1967).

în paralel, în sfera protestantă liberal ă, reflectii le asupra "proble mei hermeneutice" erau în curs de desfăşurare, pornind de la reflecţiile hermeneutice ale lui Bultmann (chestiunea "demitologizării "), rezumate la conferinţa din anul 1941 desfăşurată sub genericul "Noul Testament şi mitologia" . Ideile sale au fost introduse În Franta de către Părintele R. Marie şi lucrarea sa "Bultmann et l'Interpretation du 'Nouveau Testament" (Paris, 1956). Primele traduceri franceze ale scrierilor lui Bultmann datează din anul 1969: "Foi et Comprehension I et Il; Eschatologie et demythologisation", Paris, Seuil, 1969. Pe aceeaşi linie, G. Ebeling schiţează, începând cu anul 1949, cercetările sale pe probleme de hermeneutică pe care avea să le dezvolte în lucrarea "Wort und Glaube", în anul 1960. Gadamer

7

+ Alfred K uen +

abordează ~cea~tă problemă dintr-un punct de vedere filozofic începând cu anul 1~6~ (refermţe m CazeJ/es; pag. 47). James Barr scrie incisiva sa "Semantics of Blbl~cal Language" În anul 1961 (unde atacă metodele filozofico-teologice ale lucranl lUi .K~tt~1 mtitulată "Theologisches Wărterbuch"). În Franţa, problema hermeneutica ajunge la o rdinea zi lei începând cu anu11967. O dezbatere într-un număr al r:vistei:,Esp ~it", în octombrie 1967. Lucrarea Părintelui Marie despre "La p!obleme t~eologlque de l'hermeneutique", Paris, 1968. Lucrările lui Ri­cceu,; Incepute din anul 1969, precedate de reflecţi ile asupra "La symbolique du mal, q'ans, Aub~er-Monta,~gne, 1960); "Le conflit des interpretations", 1969; "Ex~e:e ~t Her~eneuhque [lucrări prezentate la Congresul ACFEB (Congresul ASOCiaţiei ~:tohce Franceze pentru studiul Bibliei) desfăşurat la Chantilly in an~l 1969 ŞI In anul 1971 J; " La metaphore vive", 1975 ; "Exegesis, problemes de m:thode et exerClCes de lecture" (în colaborare cu alţi autori), Delachaux et Nlestle, 1975.

în cercuri le evanghelice, dezbaterile hermeneutice au Început în jurul anului 1970:

- pe plan exegetic, prin exegeţi chemaţi să-şi definească metodele; ef. G. E. Ladd, "Th~ New Testament and Criticism" (Grand Rapids, Eerdmans, 1967), sau ~e su.blecte exa~te (de exemplu, ~ucrări asupra genului literar "evanghelia", cu nişte lntrod~cen: "Luke: Hlstonan and Theologian" ( H. Marshall, 1970); "Mark: EvangelIst and Theologian" (R. P. Martin, 1972).

I - pe, pla~ dogm~tic. ~? articol. foarte important a l lui J. Packer, /IL herm~neuhque et I autonte de la Blble", publicat În anul 1975 de revista "T~emehos", traducere În numărul special al publicaţiei "Hokhma" pe tema "Blble et interpretation" (nr. 8,1978, pp. 2-24). ~ - lucrarea colec~ivă "New Testament Interpretations "(publicată sub m~rumarea d?r:muIUi L H. Marshall) a marcat o etapă decisivă (1977), dovedind eXl~tenţa unUl şrr de specialişti evangheliei la curent cu problemele unor dezba­ten contemporane.

_ . Tendinţa actuală, pe plan evanghelic, este, în general, aceea a unei colabo­ran ~nstr~~ve înt~diferitele poziţii evanghelice, în punctele deosebite şi dificile. fVezllu~ranle cole:nve recent apărute sub indrumarea lui D. A. Carson şi J. D. Woodbndge: "Scnpture and Truth" (Leicester, lnter Varsity Press, 1983, 446 pag.) ŞI "Hermeneuhcs, Authority and Canon"(Grand Rapids, Zondervan, 1986, 468 pag.)].

De se~:lat, ~e asemenea, Într-un crenel destul de "practic", o excelentă lucrare catolica ce vizează dobândirea unei sensibilităţi exegetice şi hermeneutice de :ătre persoanele dornice să aprofundeze cunoaşterea textelor biblice: Ni l GUlJle mette, "Introduction â la lecture du Nouveau Testament" (Paris Cerf colecţia "lnitiations", 1980, 417pag.). ' ,

în sfârşit, pe plan teologic, avem articolele lui H . Blocher, în "Hokhma " care abordează următoarel e teme:

- "L:hermen~utique selon Rudolf BuItmann", Hokhma, 2, 1976, pp.II-34. - "L, hermeneuhque selon Paul Ricceur", Hokhma, 3, 1976, pp.1I-57. - "L analogie de la fOi dans l'etudede l'Ecriture Sainte", Hokhma, 36, 1987,

pp.I-20. Nota Ed . Emmatis).

8

+ Cum să interpretăm Biblia +

Bibliografia de la finele acestui volum ne permite să ne facem o anumită idee despre abundenţa publicaţiilor recente care abor­dează acest subiect. Totuşi, cele mai multe dintre aceste lucrări sunt consacrate mai ales reflecţiilor pe tema pertinenţei textelor vechi pentru omul modern, şi nu caută să dea un răspuns practic la întrebarea: "Cum să înţelegem Biblia?" Doar câteva cărţi ame­ricane au fost consacrate acestei chestiuni primordiale.

Părinţii Bisericii afirmă că Scriptura este "temelia şi stâlpul credinţei noastre" (Irineu, 125- 202) şi că ea este "sursa mân­tuirii ... pe deplin sufieientă pentru a ne da cunoştinţa ade­vărului"(Athanase, 298-373). Acelaşi lucru îl cred şi creştinii

evangheliei. Noi suntem întru totul de acord cu Reformatorii când ei consideră Solo Scriptura (Singură Scriptura) unul din fundamentele esenţiale ale credinţei creştine . Noi afirmăm, ca ş i

ei, că "Biblia este autoritatea supremă în materie de credinţă şi doctrină". Dar la ce servesc nişte declaraţii atât de frumoase, dacă nu este înţeles tocmai textul care stă la fundamentul cre­dinţei noastre, sau dacă i se denaturează sensul? în realitate, toate ereziile iau ca sprijin Sf. Scriptură - sau, mai bine spus, o greşită înţelegere a Scripturii. Dacă, în ciuda unei referiri comune la Cuvântul lui Dumnezeu, creştinătatea este totuş i atât de divizată, oare aceasta se datorează, la unna unnei, unor erori de natură her­meneutică? Dacă cineva trage, dintr-un pasaj biblic, o concluzie oarecare şi altcineva una contrară ei, atunci unul sau altul (sau poate amândoi?) interpretează greşit Scriptura.

J. l. Packer se arată foarte mirat că "cei ce afirmă autoritatea Scripturii în acelaşi mod ca Reformatorii exploa tează atât de rar relaţia existentă între această temă şi hermeneutică", pentru că, adaugă el, "autoritatea Bibliei rămâne o noţiune vagă dacă nu ştim cum să determinăm ceea ce vrea Biblia să ne spună" .

"Unul din motivele pentru care - mai spune J. l. Packer -teologia evanghelică este incapabilă să dea celorlalţi protes­tanţi impresia de a avea ceva mai mult decât o relaţie marginală

cu dezbaterile teologice (actuale) este acela că ea nu pare a fi preocupată de problema hermeneutică" (1978, pag. 2).

Teologul elveţian Emil Brunner susţinea în urmă cu peste 50 de ani că "redobândirea unei juste înţelegeri a Sf. Scripturi este astăzi, ca de altfel în toate timpurile, sarcina cea mai urgentă,

9

+ Alfred Kuen +

nu numai pentru teologi, dar pentru credincioşi în general"2 Noi nu putem să nu fim întru totul de acord cu acest punct de vedere.

După două capitole introductive asupra naturii, nevoii şi condiţiilor interpretării, vom examina mai amănunţit unele reguli de interpretare, aplicabile oricărui text dificil, fie el religios sau pro­fan . Apoi, vom vedea ce reguli suplimentare se impun în cazul Bi­bliei, Cuvântul lui Dumnezeu, unul şi unicul, plin de atâtea sim­boluri şi fi&uri de stil, martor al unei revelaţii progresive centrate pe Cristos. In continuare, vom studia reguWe speciale privind dife­ritele genuri literare întâlnite în Biblie: povestiri, discursuri, texte poetice, psalmi, legi, profeţii, pilde, epistole. În sfârşit, vom vedea cum se poate trece de la explicaţie la aplicaţie, ţinând seama de faptul că aplicaţia este însuşi scopul final al întregului proces herme­neutic. În Apendice, veţi găsi un scurt rezumat al reflecţiilor con­temporane asupra problemei interpretării şi vom confrunta me­toda preconizată în această carte cu "noile hermeneutici" .

Lucrarea de faţă datorează esenţa conţinutului .ei reflecţiilor tuturor acelora care, de-a lungul veacurilor, şi mai ales în ultimele decenii, s-au preocupat de problema care constituie însuşi titlul cărţii.

Bibliografia menţionată la finele prezentului volum este, în primul rând, o dovadă a recunoştinţei noastre faţă de toţi aceşti colaboratori mai puţin cunoscuţi marelui public şi citaţi în lucrarea de faţă, iar în al doilea rând un ajutor pentru cei interesaţi de un studiu mai profund asupra interpretării Bibliei.

De la prima sa redactare care a avut loc în urmă cu doi ani (1989, n.tr), manuscrisul acestei cărţi a suferit o seamă de modificări şi corecturi datorate sfaturilor amabile şi strălu­cite ale domnilor D. Arnold, J. Dubois, F. Horton, T. Huser, precum şi sugestiilor provenite din partea doamnelor Brunner, Sinclair-Kuen şi Zolliker. Tuturor caldele mele mulţumiri.

De asemenea, îmi exprim recunoştinţa faţă de doamna Hoehn şi ajutoarele sale care s-au obosit să introducă textul pe propriul lor ordinator.'

2 Inspiration und Offenbarung, (1927), in "Ein offenes Wort", Ziirich, 1981, pag. 156. Nota Ed. Emmaus.

JPentru a nu încărca subsolul paginilor cu prea multe note, referinţele la operele citate în bibliografie au fost plasate direct în text. Numărul care v ine după numele autorului corespundeulti~elor două cifre ale anului apariţiei cărţii, ceea ce va permite uşor identificarea sa în bibliografie.

Capitolul 1

NATURA ŞI NECESITATEA INTERPRETĂRII

Ce este interpretarea?

Potrivit dicţionarului, interpretarea este "acţiunea de a explica, de a da o semnificaţie clară unui lucru obscur". Un interpret este un fel de traducător care serveşte ca intermediar între două persoane care vorbesc limbi diferite şi nu se pot înţelege direct. Se mai vorbeşte despre interpretarea unei compoziţii muzicale sau a unei piese de teatru; în acest caz, artistul sau interpretul încearcă să transmită publicului mesajul pe care autorul sau compozitorul l-a încredinţat operei sale. în toate cazurile aces­tea, interpretarea este o funcţie de intermediere între un emiţător şi receptorii lui. Fără o asemenea mediere, mesajul emis nu ar ajunge la cei cărora le-a fost destinat, iar comunicarea nu ar avea loc.

Calităţile fundamentale ale unui bun interpret sunt compe­tenţa şi fidelitatea: o cunoaştere aprofundată a celor două limbi (sau a muzicii când este vorba despre o interpretare în acest do­meniu), loialitatea faţă de autorul mesajului (pentru a nu se substitui acestuia, transmiţându-şi propriile idei şi gânduri în numele autorului). Nu toţi dirijorii de orchestre şi nu toţi so­liştii sunt buni interpreţi, deoarece uneori muzica lor nu este aceea a lui Bach sau Beethoven, ci o concepţie şi o reformulare proprii interpretului. În muzică, aceasta nu reprezintă o greşeală de o mare gravitate, esenţialul fiind plăcerea ascultătorilor. Dar pentru un text juridic sau administrativ, lucrurile iau o în­torsătură de maximă importanţă: dacă un contract este rău

11

+ Alfred K uen +

tradus, sau o frază dintr-un testament greşit interpretată, conse­cinţele por fi dintre cele mai dramatice. în ce priveşte Cuvântul lui Dumnezeu - depozitar al Revelaţiei şi voinţei divine - aici este o chestiune de viaţă sau de moarte, de consecinţe care se răsfrâng asupra întregii veşnicii. Toate ereziile care au dus în rătăcire milioane de bărbaţi şi femei, de-a lungul veacurilor, toate sectele care au antrenat în eroare uriaşe mulţimi, se sprijineau pe nişte false interpretări ale textului biblic.

Interpretarea biblică are ca scop să determine semnificaţia exactă a Sf. Scripturi, adică să contribuie la înţelegerea gândului autorului inspirat, să descopere ce semnifica el pentru primii săi destinatari şi care este mesajul său actual. Interpretarea a fost definită ca fiind "modul de a citi o carte veche spre a face să transpară din conţinutul ei o învăţătură pe deplin valabilă pen­tru omul modem" (J. Packer, 78, pag. 8).

Este necesară interpretarea?

"Biblia este foarte clară pentru cel ce vrea s-o înţeleagă. Când eu o citesc, nu sunt deloc preocupat de interpretarea ei, ci îl las pe Dumnezeu să-mi vorbească prin cuvintele sale. Si aceasta este deajuns."

Desigur că în această afirmaţie se ascunde mult adevăr. Claritatea Scripturii a fost afirmată de Reformatori în faţa re­prezentanţilor Bisericii Romana-catolice din vremea lor. Clerul catolic pretindea că Biblia ar fi o carte obscură şi, deci, cu nepu­tinţă de înţeles de către credincioşii obişnuiţi fără magisterul Bisericii.

în " Traite du serf-arbitre", Luther vorbea chiar despre o dublă claritate a Cuvântului lui Dumnezeu: claritatea interioară şi cea exterioară. în opinia lui, claritatea interioară este lucrarea de iluminare făcută de Duhul Sfânt în inima noastră pentru a ne ajuta să înţelegem scrierile inspirate de El. Prin claritatea exteri~ară, Luther înţelege faptul că Biblia foloseşte un limbaj mteligIbil: ea nu urmăreşte să încurce sau să întunece lucrurile ci s~ !ecomunice. "Dacă exprimarea ta ţine seama de regulil~ c1antaţ" extenoare, absolut nimic nu mai rămâne obscur sau îndoielnic; tot ce conţine Scriptura este adus, prin intermediul

12

•

+ Cum să interpretăm Biblia +

cuvintelor, la lumina cea mai vie şi apoi proclamat întregii lumi." Luther nu neagă existenţa unor pasaje mai dificile, dar sublini­ază că acestea nu constituie nicidecum un argument împotriva clarităţii Revelaţiei lui Isus Cristos.

La rândullui, Zwingli a emis o opinie asemănătoare: "Dacă Biblia este obscură într-un loc, Cuvântul lui Dumnezeu face lumină în altă parte" (Disputa de la Baden, 1526).

Pentru Calvin, Biblia era însăşi norma în lumina căreia tre­buiau judecate toate lucrurile. El nu estima, totuşi, că spusele ei ar fi întotdeauna uşor de înţeles. Ca dovadă, şi el a căutat s-o explice într-un comentariu de câteva mii de pagini.

John Knox, la prima sa întrevedere cu Mary, regina Scoţiei, a afirmat următoarele: Jn principiu, Cuvântul lui Dumnezeu este clar în sine însuşi; însă, dacă, totuşi, apare o neclaritate undeva, Duhul Sfânt, Care nu Se poate contrazice niciodată, va explica lucrul acela, în altă parte, astfel încât să nu rămână loc pentru nici o îndoială - excepţie făcând doar aceia care se încăpăţânează să se complacă în ignoranţă.

într-adevăr, cel care înainte de a începe să citească Biblia îi cere lui Dumnezeu lumină şi că1ăuzire, va fi inundat de o ase­menea lumină încât poate trece uşor prin punctele obscure, mai ales dacă are înţelepciunea de a începe lectura cu Evangheliile, Faptele Apostolilor şi Epistolele cele mai uşoare ale Noului Tes­tament, sau cu textele narative ale Vechiului Testament.

Nu avem nevoie de o interpretare specială pentru a înţe­lege că "Domnul Isus Cristos a murit pentru păcatele noas­tre, a fost îngropat şi a înviat a treia zi", - ceea ce Pavel amin­teşte a fi învăţătura creştină fundamentală (1 Cor.15.1, 3-4.). Nici pentru a aplica următoarea poruncă a Mântuitorului: "Tot ce voiţi să vă facă oamenii, faceţi-le şi voi la fel" (Mt. 7.12). Or, Domnul Isus a spus că, în porunca aceasta, sunt cuprinse Legea şi Proorocii, adică reprezintă un rezumat al Vechiului Testament. Este cunoscută butada lui Mark Twain: "Nu pasajele pe care nu le înţeleg din Biblie mă întristează, ci acelea pe care le înţeleg". într-adevăr, dacă noi am pune în practică ceea ce este clar şi foarte inteligibil în Sf. Scriptură, lumea va deveni cu totul alta.

Însă, în Biblie, există nu numai pasaje accesibile tuturor, ci şi altele dificile. Pentru a le prinde sensul, avem trebuinţă de

13

+ Alfred Kuen +

căIăuzirea unor reguli fiabile, elaborate în decursul secolelor de oameni credincioşi profund preocupaţi de înţelegerea Sfintelor Scripturi.

In concluzie, interpretarea este necesară din două motive: • primul ţine de natura noastră. Noi abordăm lectura Bi­

bliei, înarmaţi cu o serie întreagă de prejudecăţi, care adesea ţin loc de reguli ale interpretării. De altfel, fie că o recunoaştem sau nu, noi toţi suntem nişte interpreţi ai Bibliei.

• al doilea ţine de na tura Bibliei, care nu este o carte ca ori­care alta.

Raţiunea de a fi a interpretării

a) Noi toţi suntem interpreti ai Scripturii într-adevăr, nici unul dintre noi nu abordează Biblia de pe o

poziţie de neutralitate. Inevitabil, noi introducem, în lectura noastră: experienţa noastră, cultura noastră, o anumită înţele­gere a sensului cuvintelor şi ideilor care ne este specifică.

De exemplu, când citim cuvântul "cruce", la ce ne gândim imediat? Evident că ne apare brusc înaintea ochilor imaginea a două bucăţi de lemn aşezate cruciş, aşa cum iconografia creş­tină ne-a impregnat mintea, deşi, după toate probabilităţile, crucea pe care a fost răstignit Isus a avut forma literei "T".

Apoi, când citim că apostolii mergeau la Templu, ne închi­puim imediat o mare clădire cu bănci, pe când, în realitate, era vorba despre o curte care înconjura un edificiu inaccesibil cre­dincioşilor simpli.

Când Domnul Isus zice, cu privire la Irod: "Duceţi-vă /li spuneţi vulpii aceleia ... ", noi ne imaginăm că EI face aluzie la un monarh viclean. Or, relaţia vulpe-vicleşug provine de la "Roman de Renart" (Romanul lui Renart), deci din Evul Mediu. Pe vremea lui Isus, vulpea era un simbol al cruzimii.

Şi s-ar putea adăuga o sumedenie de alte exemple asemă­nătoare. Botez, cină, episcop, diacon, credinţă, carne ... sunt cuvinte pe care le citim cu ajutorul unor "ochelari confesionali" pe care îi purtăm deja din copilărie sau pe care ni i-a impus cui tura noas tră.

O lectură "naivă" a Bibliei nu este naivă decât în sensul că cititorul nu este conştient de toate prejudecăţile pe care el le

14

+ Cum să interpretăm Biblia +

introduce în lectura sa şi care îi orientează, în mod automat, înţelegerea, însă, nu întotdeauna neapărat şi în direcţia cea bună. Fiecare dintre noi a înregistrat deja un anumit număr de inter­pretări biblice prin predicile ascultate, prin conversaţiile parti­culare avute, prin studii biblice, casete, conferinţe şi predici la radio, alte lecturi. .. Aşadar, noi ne-am făurit un sistem de inter­pretare inconştientă pornind de la maniera în care un sistem de interpretare inconştientă pornind de la maniera în care inter­pretau Biblia cei ce ne-au servit ca modele. Dar oare interpretarea lor a fost întotdeauna cea mai bună cu putinţă? Şi dacă totuşi era, am asimilat-o noi în mod corespunzător?

în numele interpretării lor, autorităţile ecleziastice au con­damnat Galileea; martorii lui Iehova neagă divinitatea lui Isus Cristos, mormonii se botează pentru cei morţi, Copiii lui Dum­nezeu practică "flirty fishing", teleevangheliştii americani pre­dică "evanghelia sănătăţii şi a prosperităţii", numeroşi creştini sunt, fie libertini, fie legalişti, ecumenişti sau separatişti, conser­vatori sau liberali. .. şi toate acestea cu toată sinceritatea şi cu un cuget bun!!!

"Sensul evident" al unor pasaje biblice nu este, de multe ori, decât o evidenţă selectivă care insistă asupra unor texte şi le trece cu vederea pe cele aflate de partea cealaltă. Oare de ce - cum bine au remarcat G. Fee şi D. Stuart (82, pag. 17, 19) - cei care se sprijină pe Deuteronom 22.5 pentru a le interzice femeilor să poarte pantaloni, încalcă, în mod intenţionat, celelalte porunci consemnate în acelaşi capitol (parapetul împrejurul acoperi­şului, două feluri de sămânţă sau două fire în ţesătură, tăiatul colţurilor bărbii, franjuri la cele patru margini ale veşmintelor, etc.) printre particularităţile culturale ale epocii respective?

De ce aceia care le cer femeilor, pe baza textului din 1 Corin­teni 11, să-şi acopere capul în adunări nu se simt câtuşi de puţin presaţi să le îngăduie să se roage sau să proorocească, aşa cum o face apostolul Pavel în acelaşi capitol? Iată, deci, o exegeză selectivă unde tradiţia comandă hermeneutica. Or, fiecare din­tre noi are un "punct orb" în .ochiul său spiritual care îl împie­dică să vadă ceea ce, în sistemul său de gândire, este inspirat de prejudecăţi sau presupuneri, şi nu de o judecată sănătoasă, de o exegeză serioasă.

15

+ Alfred K uen +

Citind Biblia cu proprii noştri ochelari, nu mai reuşim să facem distincţie între mesajul Cuvântului lui Dumnezeu şi propria noastră interpretare dată acestui mesaj. Astfel, calvinistul con­vins va găsi, în lectura de fiecare zi a Bibliei, pagina care să-i confir­me doctrina alegerii, în timp ce arminianul va descoperi pretu­tindeni pasaje care să afirme libertatea individului. Dispensa­ţionalistul va aranja toate pasajele profetice în câte o căsuţă a viitorului din sistemul Scofield, în timp ce amilenaristul va aplica aceleaşi pasaje vremii de acum. De altfel, majoritatea celor citaţi aici adop tă o interpretare sau alta, fără a şti dacă ei sunt dispensaţionalişti sau amilenarişti. Hermeneutica inconştientă este adesea mai imperativă şi mai nesupusă decât o opţiune conştientă ale cărei puncte slabe şi limite sunt cunoscute. Din moment ce noi toţi suntem interpreţi, este cu atât mai necesar să realizăm interpretarea cea mai bună, adică urmând acele reguli pe care practica le-a verificat cu prisosinţă.

b) Dificultăţi inerente naturii Scripturii A doua raţiune a interpretării ţine de natura Scripturii.

Lansaţi-vă într-o cronică de pe vremea lui Ludovic XIII sau a Revoluţiei Franceze, şi veţi percepe imediat ce "distanţă istorică" vă separă de acea epocă din istoria poporului nostru. Or, în cazul Bibliei, trebuie să creştem de zeci de ori aceste distanţe pentru a reactualiza momentul redactării primelor sau ultimelor sale cărţi. Nu trebuie să ne facem iluzii cu privire la actualitatea uimitoare a Bibliei: nu mai puţin de 20-35 de secole ne despart de autorii să i şi de civilizaţia căreia i-au aparţinut ei: alte ţări, alte moravuri, alt limbaj. Toate acestea ne pun în dificultate.

Imaginaţi-vă că nişte arheologi aparţinând anului 4 000 sau 5000 d.Cr. vor găsi un ziar din vremea noastră . Cum vor putea ei să înţeleagă o frază pe care noi o citim zilnic: "Un grup de delegaţi ai diferitelor sindicate au făcut un tour de l'assiette al revendicărilor lor". Fără un efort susţinut de interpretare, sen­sul acestei afirmaţii le va scăpa cu siguranţă. Va trebui să fie reconstituit tot cadrul cultural contemporan pentru a se şti: ce este un sindicat? Dar un delegat al acestuia? De ce există mai multe sindicate? Ce semnificaţie are aici cuvântul asietă?' Ce

~ în lb. franceză, "assiette" înseamnă: farfurie; înclinare longitudinală a unei nave ca urmare a repartizării neuniforme a încărcăturii; mod de livrare a impozitelor datorate statului. N.tr.

16

+ Cum să interpretăm Biblia +

înseamnă "a face turul" unei chestiuni? încercaţi să vă imaginaţi câte sensuri false le-ar putea sugera o asemenea frază unor oameni care, fără îndoială, ar prefera să se dispenseze cât mai curând de o astfel de muncă, de exemplu: preoţii unei secte ezoterice dansând împrejurul unei farfurii în care şi-au pus ofrandele .. .

Sau gândiţi-vă ce s-ar putea înţelege numai peste un secol din propoziţia ciatată de S. Romerowsky: "Le Quay d 'Orsay'" a trimis un emisar în statele Golfului"(Lien faraternel, 11.87). Acest exemplu arată că sensul unor cuvinte sau expresii nu poate fi cunoscut decât înţelegând contextul cultural respectiv, fără să mai luăm în calcul eventualitatea unor echivocuri prilejuite de diferitele sensuri posibile ale aceluiaşi cuvânt. De exemplu, un creştin care citea în versiunea pe care o avea la îndemână: "lmpărăteasa din Seba a venit la Ierusalim cu mare pom­pău (1 tmp. 10.2), a înţeles aluzia la acest "cadou", deoarece în altă parte se spune că Solomon avea grădini mari (care trebuiau udate! !). Dar nici concluzia pe care ar putea-o trage un copil citind acest pasaj în versiunea Darby nu ar fi nicidecum cea corectă, pentru că acolo citim că ea "a venit la Ierusalim cu un tren (!) foarte mare".

Dificultăţile pot fi de ordin istoric (aluzii la civilizaţii şi naţiuni dispărute) , geografic (ţări, clima te, detalii topografice stranii), cultural (obiceiuri legate de căsătorie, relaţii între părinţi şi copii, sclavi şi stăpânii lor, poligamie .. . ), lingvistic (cuvinte străine al căror sens a evoluat odată cu scurgerea timpului, unităţi de măsură care s-au schimbat, sintaxă, stil, genuri literare).

Expresii ca: "a vorbi despre superiorul său" (Ioan 7.18)6, "în numele lui" sau cuvinte ca: neprihănire, inimă, carne, măruntaie, rărunchi, curăţi e, cumpătare, piatră de poticnire, taină etc. au un sens biblic cu totul diferit de cel actual. Apoi, termeni ca: pocăinţă, îndurare, poftă ... sunt folosiţi îndeosebi în limbajul religios, motiv pentru care trebuie să fie definiţi pornind de la Sf. Scriptură.

O dificultate suplimentară provine din subiectul principal al Bibliei - relaţia noastră spirituală cu Dumnezeu - care nu se

~Ministerul de Externe al Franţei. N .tr. (,Corni lescu redă prin "a căuta slava celui ce l-a trimis". N.tr.

Cum să interpretăm c-2 17

+ Alfred K uen +

încadrează câtuşi de puţin în tiparele noastre obişnuite de comu­nica re. Aşadar, cum limbajul nostru curent nu este adaptat exprimării unor realităţi spirituale, pentru a le putea evoca, scri­itorii sacri trebuie să recurgă la imagini şi simboluri luate din lumea materială.

Nevoia interpretării apare şi mai clar în pildele Domnului Isus. "Dacă semnificaţia fiecărei pilde era imediat aparentă, atunci de ce mai puneau ucenicii întrebări vizând interpretarea pildelor (Mc.4.10-20 şi pasajele paralele)?" (Thiselton in Lundin, 85, pag. 84) .

Or, dacă această nevoie era resimţită de înşişi contemporanii lui Isus, cu cât mai mult ni se impune ea nouă, care trăim într-o epocă atât de îndepărtată de evenimentele relatate în Biblie!

Mai trebuie adăugat, însă, că nici una din aceste dificultăţi nu este insurmontabilă. Vom vedea în capitolele următoare că astăzi, mai mult ca oricând, creştinii au la dispoziţie mijloacele necesare depăşirii acestor dificultăţi, cu condiţia să fie oneşti şi dispuşi să facă anumite eforturi intelectuale.

Hermeneutica în Biblie

în jargon teologic, ştiinţa interpretării se numeş te herme­neutică. Se pare că acest cuvânt provine din numele grecesc al zeului Mercur: Hermes, purtătorul de cuvânt al zeilor, cel ce le transmitea oamenilor mesajele divine . De asemenea, Hermes era zeul ştiinţei, al elocvenţei, literaturii şi artelor.

Verbul hermeneuâ înseamnă a traduce, a interpreta sau a explica. Cuvântul a interpreta (a tălmăci) apare, atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. În Vechiul Testament, pathra şi pithron se referă mai ales la tălmăcirea viselor. în Noul Tes tament, cuvintele din familia lui hermeneuâ se găsesc în numeroase pasaje în care evangheliştii traduc, pentru cititorii lor de limbă greacă, nume sau cuvinte ebraice ori aramaice, sau când le explică semnificaţia (Mt. 1.23; Mc. 5.41; 15.22, 34; Ioan 1.38; 9.7; F.A. 4.36; 9.36; 13.8) .

La începutul secolului nostru, marele predicator londo­nez Joseph Parker a clădit o predică celebră pe simplele cuvinte: "Ceea ce înseamnă ... " (lit. "Ceea ce, interpretat, este ... "). El zice, printre altele: "Interpretarea vine la noi ca o lampă . . . Când noi am

18

•

+ Cum să interpretăm Biblia +

auzit cuvântul Emanuel, am rămas pur şi simplu bloca ţi; acesta era pentru noi un cuvânt străin, el nu ne sugera nici o asociaţie de idei, nu ne spunea mai nimic. Dar când a venit interpretul, când el şi-a pus degetul pe acest cuvânt şi ne-a zis: "Acest cuvânt însemnează : «Dumnezeu este cu noi», atunci am realizat semni­ficaţia sa şi am acumulat o nouă bogăţie . Noi avem nevoie de interpreţi care să traducă în limba noastră maternă cuvintele străine ş i un limbaj dificil"(citat în Ramm, 56, pag. XIV).

Luca foloseşte cuvântul dihermeneuâ pentru studiul biblic pe care l-a făcut Isus cu cei doi ucenici de la Emaus: "Şi a în­ceput de la Moise şi de la toţi proorocii şi le-a tâlcuit,. în toate Scripturile, ce era cu privire la EI U (Lc. 24.27). Apos tolul Pavel vorbeşte despre darul interpretării limbilor (1 Cor. 12.10) şi îi numeşte interpreţi pe cei cărora le-a fos t acordat (14.28). Auto-rul Epistolei către Evrei " interpretează" numele lui Melhisedec z icând că, după numele său, acest personaj era împărat al nepri-hănirii şi al păcii (7.2) .

Dincolo de cuvintele aparţinând familiei hermeneuâ, ar mai trebui semnalată practica rea hermeneuticii de înşiş i autorii biblici: profeţii care citeau ş i interpretau cuvintele unor prooroci anteriori. Domnul Isus citează ş i interpretează cuvintele Legii (Mt. 5.21-48), precum ş i pro feţiile referitoare la El (Lc. 24.27) . Se poate vorbi despre o întreagă hermeneutică a apostoli lor Domnului. într-adevăr, cu câtă libertate au citat şi au aplicat ei, de atâtea ori, texte din Vechiul Testament, sau au folosit concepte ale epocii lor (logos ... ), pentru a le face inteligibile, contem­poranilor lor, adevărurile veşnice! Vom reveni asupra acestei chestiuni atunci când vom vorbi despre relaţia dintre Vechiul şi Noul Testament, în partea a treia, capitolul 4 al cărţii de faţă.

Her.neneutica şi exegeza

Cele două cuvinte au sensuri foarte apropiate . încercarea de a face o distincţie între hermeneutică şi exegeză este de dată relativ recentă . Actualmente, se rezervă termenul de exegeză studiului detaliat al unui pasaj biblic (în principiu, pornind de la textul ebraic sau grecesc), pentru a i se da sensul pe care acesta îl avea în mintea autorului. Cuvântul hermeneutică are două semnificaţii:

19

+ Alfred Kuen +

1) ELaborarea regulilor teoretice ale exegezei, plecând de la studiul mai multor texte biblice. Hermeneutica este deci teoria interpretării, şi se referă La exegeză, pentru ilustrarea principiilor sale. Cât despre exegeză, aceasta se ocupă concret de text şi se referă, în permanenţă, la hermeneutică pentru a descifra sem­nificaţia textului; dar "savanţii şi-au elaborat teoriile herme­neutice pornind de la nişte exempLe practice ale exegetului" (B. Ramm in Turnbull, 68, pag. 100). Ea este o rezultantă ş i,

totodată, un ghid al exegezei. I~elaţia dintre cele două discipline poate fi comparată, sub acest raport, cu cea existentă între cir­culaţie şi coduL rutier.

2) Cuvântul hermeneutică a căpătat astăzi un sens mai larg, pornind de la o întrebare formulată în cadrul dezbaterilor con­temporane: cum se poate ajunge, în sec. XX cu niveLuL său spe­cific de civilizaţie, La înţeLegerea unui text scris în sec. VIIl sau V Î.Cr., sau pe v remea apostolilor, într-un context culturaL totaL diferit de ceL în care trăim noi? în plus, hermeneutuL încearcă să eLucideze semnificaţia textului respectiv pentru noi, cei de azi, adică să determine ce aplicaţie practică are acest text pentru viaţa noastră , ţinând seama de distanţa cuLturaLă care ne sepa ră.

Aşadar, procesul hermeneutic în ansambluL său este cu muLt mai vast ca exegeza. TeoLogii anglo-saxoni contemporani fac deseori distincţie între sensuL unui text (meannig), adică sensul său istoric, şi răsunetul, valoarea sau semnificaţia (significance) Lui, care include şi apLicaţia sa actuală. "A prinde sensul unui text biblic înseamnă a-L înţelege în contextuL său istoric, printr-o investigaţie istorico-gramaticaLă; a-i pătrunde semnificaţia, ecouL sau vaLoarea practică înseamnă a-L aplica, într-un mod <:onstruc­tiv, intereseLor actuaLe ale interpretului. Aceasta reprezintă ceea ce se "scoate" din text, printr-o amplificare viabilă, atunci când sensuL istoric întâlneşte o altă persoană, timpuri noi, circum­stanţe sau idei noi".7

"Exegetul - continuă B. Ramm - apeLează la nişte instrumente din domeniuL istoriei şi al filoLogiei care îl definesc mai degrabă

11. A. Fair, 86, pag. 34, care trimite, pentru o înţelegere mai clară a distincţiei dintre meaning ş i significance, la E. D. Hirsch jr., "Validity in Jnterpretation", New Haven, Yale University, 1967, pag. 8, precum şi la ultimele evoluţii în abordarea problemelor hermeneutice. V. Apendice. N. Ed. Emmaus.

20

+ Cum să interpretăm Biblia +

ca istoric decât ca teolog. Misiunea sa începe cu o examinare atentă şi critică a textuLui, în contextuL său istoric, ţinând seama de condiţiile politice, cuLturaLe, religioase şi fiLozofice specifice. StudiuL Lui cuprinde şi o analiză a LimbajuLui folosit, abordân­du-L din considerente de ordin gramatical, sintactic şi lexico­logie. .. de unde şi termenul de metodă exegetică istorico-gra­maticaLă" (pp. 35-36). "inţeLegerea textului Scripturii ar fi astfel o operaţie în doi timpi, sau o scară cu două trepte: 1. A înţe­Lege ceea ce textuL zice (exegeza) ; 2. A înţeLege ceea ce textuL ne zice (hermeneutica) ... Exegeza face referire la situaţia istorică, hermeneutica vizează situaţia noastră actuală" (P. CourthiaL, 70, pag. 18). Vom mai reveni asupra acestor diferite noţiuni (V. Apendice).

Hermeneutica este o ştiinţă şi, în aceLaşi timp, o artă: o ştiinţă, din pricină că ea a stabilit nişte reguli bazate pe experienţa a numeroase generaţii, reguli universaL vaLabile. Dar aceste reguli nu pot fi aplicate în mod mecanic. ELe cer o anumită dexteritate, sensibilitate şi supLeţe din partea interpretuLui. La fel ca medICma, hermeneutica presupune, atât ştiinţă, cât şi abilitate sau artă.

Hermeneutica este fundamentuL dogmaticii. O dogmă nu este biblică decât în măsura în care se sprijină pe o corectă interpretare a Cuvântului lui Dumnezeu. După cum zicea P. Courthial: "Dog­matica ecleziastică nu progresează niciodată decât ca urmare a unui progres reaLizat de hermeneutica ecleziastică" (P. Court­hiaL, 70, pag. 23-24). Aceasta era situaţia deja pe vremea Dom­nuLui Isus: "Nu este un Lucru foarte semnificativ - se întreba H. Blocher - că marile poLemici ale Scripturii sunt tocmai nişte dezbateri aprinse pe tema interpretării (ef. Mt .. 1S.6; Ioan 5.39; 2 Cor. 3.14)?" (60, pag. 8).

Hermeneutica este maniera de a mânui Cuvântul lui Dum­nezeu. Dacă acţionăm un aparat complex, de exemplu un ordi­nator, fără a ţine seama de regulile saLe de funcţionare, riscăm să-i cauzăm prejudicii serioase. Aducând anumite îmbunătăţiri moduLui nostru de operare, vom obţine, probabil, nişte rezultate mai bune, dar fără a pune în aplicare toate regulile prevăzute în manualul de utiJizare, nu vom putea expLoata niciodată ordina­torulla parametrii pentru care a fost proiectat. La fel stau lucru­rile cu Biblia şi regulile hermeneu ticii.

21

Capitolul 2

CONDIŢIILE

UNEI BUNE INTERPRETĂRI

Condiţii spirituale

Cel mai bun interpret al unei cărţi este insuşi autorul ei. Deoa­rece "oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt" (2 Pel. 1.21), Duhul Sfânt poate foarte bine să ne clarifice sensul a ceea ce ei au scris. Iluminarea Duhului Sfânt este indis­pensabilă pentru înţelegerea sens ului Cuvântului lui Dumnezeu. în lipsa iluminării, Scriptura nu ne spune nimic, sau nu înţelegem nimic din cuvintele sale.

Totuşi, nu trebuie să confundăm această iluminare (care ne ajută să înţelegem Scripturile) cu revelaţia (de care au benefi­ciat autorii biblici). Revelaţia era perfectă. Cuvântul transcris este infailibil. Dar nici un om, oricât de spiritual ar fi el, nu poate pre­tinde infaibilitatea interpretării sale.

Iluminarea în discuţie ne este dată cu anumite condiţii:

1. Să fim născuţi din nou "Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea (nici

înţelege) lmpărăţia lui Dumnezeu H (Ioan 3.3). Această naştere ' din nou este o experienţă de natură existenţială care schimbă toate lucrurile, întregul sistem de abordare a Bibliei. J. Stotl poves­teşte că, în copilărie şi adolescenţă, a citit Biblia ca o dovadă de ascultare faţă de mama sa, dar fără a înţelege ceva. "Însă, după întoarcerea mea la Dumnezeu, Biblia a devenit brusc pentru mine o carte vie ... Ea imi vorbea într-un mod cu totul nou, pentru că

22

+ Cum să interpretăm Biblia +

Duhul Sfânt dădea mesajului ei o nouă strălucire şi o aplica propriei mele vieţi"(Stott, pag. 176).

"Omul natural (lit.: psychique, adică cel care nu are decât facultăţile sale psihice - raţiune, sentiment, voinţă) nu primeşte (nu înţelege) lucrurile lui Dumnezeu, căci ele sunt o neb.u­nie pentru el; şi nici nu le înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşteM (1 Cor. 2.14). Cuvântul parakJetos, tradus în general prin "Mângâietor" (Ioan 16) se mai poate reda şi prin "interpret"8Numai Duhul Sfânt ne face capabili de a interpreta corect textele pe care El le-a insuflat'.

2. Să credem că Biblia este Cuvântul inspirat de Dumnezeu Unele persoane sunt născute din nou şi totuş i nu cred în

inspiraţia întregii Biblii . Dar atâta vreme cât creştinul nu va aborda Cuvântul lui Dumnezeu cu această credinţă deplină în inspiraţia sa divină, Duhul Sfânt, "întristat" (Ef. 4.30) printr-o asemenea atitudine, nu-i va putea oferi tot ajutorul Său. Un text este abordat într-un anumit fel când ştim că el conţine ideile despre Dumnezeu ale unor scriitori ca Ezra, . Pa:el sau vr:un compilator anonim şi într-un mod cu totul difent atunCi cand suntem convinşi că el reprezintă însăşi rewlaţia dată de Duhul Sfânt, într-un moment precis, unui om - cu cuvintele şi modul de exprimare specifice vremii sale, dar totuşi "inerante", adică scutite de posibilitatea de a da greş.

Biblia este fundamentul autorităţii Duhului Sfânt asupra noastră. Dacă ea ar fi cuvântul omului, atunci eu mi-aş putea permite să mă aşez deasupra ei, s-o judec, s-o critic, să operez nişte selecţii în textul ei. însă, dacă o recunosc a fi ceea ce este într-adevăr - Cuvântul lui Dumnezeu -, atunci mă plasez sub autoritatea ei.

Credinţa în inspiraţia plenară a Bibliei ne determină să ne apropiem de ea cu smerenie, supunere şi încredere. Dumnezeu nu dezvăluie tainele Cuvântului Său decât celor ce sunt gata să-I

RVezi C. Tresmontant, "Essai sur la pensee hebraique", Cert Paris, 1953,

pag.167. Nota Ed. Emmaus. <) Vezi A. Kuen, "TI faut que vous naissiez de nouveau", pp. 125, 203, 204.

Nota Ed. Emmaus.

23

+ AlEred Kuen +

asculte şi să-I împlinească: "Dacă vrea cineva să facă voia Ta­tălui Meu, va ajunge să cunoască ... H (Ioan 7.16; ef. lac. 1.22-25). Cunoştinţa vine în funcţie de dorinţa şi disponibilitatea noastră de a împlini voia lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu ne poate dezvălui sensul real şi profund al Cuvântului Său şi uni­tatea vie a Revelaţiei Sale, făcându-ne să descoperim conexiunile, adesea neobservate, dintre diferitele texte biblice.

Această credinţă se aplică şi aspectelor istorice ale relatărilor biblice. Se aud tot mai des 'voci care declară că adevărul istoric contează mai puţin, esenţialul fiind învăţătura pe care Dum­nezeu doreşte s-o pună la dispoziţie prin intermediul istorisirilor biblice. Dar oare pentru a ne instrui, Dumnezeu are nevoie să deformeze nişte fapte istorice? "Este dificil - zice BilI Flatt - să acredităm ideea că ceva fals din punct de vedere istoric ar putea avea o cât de mică semnificaţie teologică" (86, pag. 67).

Credinciosul care şi-a pus toată încrederea în cuvintele Bibliei se bucură să vadă - cum notează T. D. Hadley - că "printre sa­vanţii din întreaga lume se manifestă o apreciere crescândă a fiabilităţii scrierilor biblice" (in Kearley, 86, pag. 115). Evident că un creştin care manifestă deplină încredere în Cuvântul lui Dumnezeu nu este deloc tributar declaraţiilor oamenilor de ştiinţă, dar el se simte, totuşi, fortificat şi stimulat în credinţa şi în convingerile sale constatând că, după aproape două secole de critică negativă, se amorsează o mişcare teologică într-o direcţie în care înaintează el însuşi.

3. Să citim Biblia cu rugăciune Când ucenicii nu înţelegeau cuvintele lui Isus, ei îi cereau

lămuririle necesare (Mt. 13.36; Mc. 4.10), iar El răspundea de fiecare dată dorinţei lor (Mc. 4.34; Lc. 24.45). Aceste exemple "ne oferă regula fundamentală pe care ar trebui s-o aplicăm ori de câte ori citim Sf. Scriptură: să ne rugăm implorându-L pe Domnul să ne facă lămurite cuvintele Sale. N-ar trebui niciodată să ne consacrăm studiului biblic fără a-L fi rugat iniţial pe Învă­ţătorul nostru să ne desch!s'ii mintea şi să ne explice Cuvântul Său" (Lund, 85, pag. 25).

24

+ Cum să interpretăm Biblia +

Condiţii intelectuale

1. Să ne punem mintea la con tribuţie

DomnulIsus face deseori apella raţiunea apostolilor, la bunul lor simţ (Mc. 3.4; Lc. 10.36-37; 14.25-33); de asemenea şi apos­tolul Pavel (1 Cor. 10.15; 11.13; 14.20; 1 Tes. 5.21). Mintea este ceva specific omului, fiind un dar al lui Dumnezeu. Încercaţi să găsiţi, cu ajutorul unei Concordanţe, toate pasajele din cartea Pra­verbele care se referă la acest subiect. Dumnezeu ne-a dat raţiunea ca să ne putem înţelege unii cu alţii, dar şi pentru a putea pricepe ce vrea El să ne spună prin Cuvântul Său. Nici sentimentele, nici intuiţia nu o pot înlocui. Fără îndoială că vom avea numai de câştigat dacă ne dedicăm unei munci serioase pentru a înţelege Cartea lui Dumnezeu.

2. Să nu precupeţim nici un efort personal înţelegerea pildelor Domnului Isus era întotdeauna rezer­

vată celor ce ţineau cu tot dinadinsul să le pătrundă semnificaţia (Mt.13). Luca îi apreciază pe creştinii din Bereea pentru strădania cu care verificau temeinicia învăţăturilor transmise prin viu grai cu ajutorul celorlalte scrieri sfinte (F.A. 17.11). Noi socotim ca fiind ceva foarte normal să se acorde ani în şir studierii matema­ticii sa\! iniţierii în tainele unei meserii. Şi atunci cum ne-am putea aştepta ca cele mai importante cunoştinţe ale vieţii să ne vină de la sine?! Oare ar putea Dumnezeu să ia în serios dorinţa noastră de a înţelege mesajul Său dacă noi dăm înapoi din faţa celui mai mic efort? Din nefericire, ne-am obişnuit să primim informaţii de "mâna a doua", distilate de mass-media (radio, TV, presă ... ), dar oare ne putem baza pe opiniile altora şi atunci când este în joc însăşi mântuirea noastră veşnică?!

"Când Domnul Isus a zis: « Cercetaţi Scripturile ... » (Ioan 5.39), El a folosit un termen care defineşte, de obicei, munca grea a unui miner care sapă şi răscoleşte pământul cu mare grijă în căutarea metalelor preţioase, angajându-se astfel într-o mun­că ce solicită migală şi multă răbdare" (Lund, pag. 24).

După cum nota Ramrn (56, pag. 61, nota 5), una din proble­mele cele mai tulburătoare este să vezi că doi oameni călăuziţi de Duhul Sfânt pot ajunge la rtişte interpretări diferite. "Explicaţia

25

+ AlEred Kuen +

- spune Ted Carruth - constă în faptul că Duhul Sfânt a vorbit prin intermediul cuvintelor consemnate în Sf. Scriptură ... El nu ne dă acum o interpretare specială", pentru a-Şi explica revelaţia. Şi atunci, cum s-o înţelegem? "Nu există nimic - continuă Car­ruth - care să poată înlocui studiul, cercetarea şi perseverenţa" (86, pag. 59). în plus, fiecare dintre noi este direct influenţat de prejudecăţile cu care abordează studiul Bibliei: dacă ne aşteptăm să găsim acolo anumite vederi care ne sunt familiare şi dăm la o parte, mai mult sau mai puţin, textele care nu ni le confirmă, nu vom face mari progrese în cunoaşterea adevărului, iar doctrinele noastre ne vor face să ne opunem în continuare celor ce citesc Biblia cu alţi ochelari.

3. Să mergem întotdeauna de la simplu spre complex Dacă veţi începe prin a încerca să interpretaţi vedeniile lui

Zaharia sau ale lui Ioan în Apocalipsa, vă veţi descuraja în scurt timp şi veţi ajunge pe punctul de a lăsa totul baltă. De aceea, este bine să începeţi cu una din primele trei Evanghelii. Veţi găsi acolo destul "calciu" pentru a vă creşte dinţii. Un asemenea stu­diu vă va furniza primele noţiuni. Treceţi apoi la cartea Faptele Apostolilor, la Evanghelia după Ioan, Geneza, etc. în lumina a ceea ce aţi primit deja, veţi citi mai cu uşurinţă Epistolele şi celelalte cărţi ale Vechiului Testament. Esenţialul este să rămânem în Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 8.31), sau, după cum spune apostolul Pavel: "Cuvântul lui Cristos să locuiască din belţ>ug în voi ... H (Col. 3.16).

4. Să fim deschişi şi receptivi faţă de Cuvântul Domnului Dacă citim Biblia doar pentru a găsi în ea o nouă confirmare

a ceea ce deja cunoaştem, evident că nu vom face noi descoperiri. Interesul pentru studiul Cuvântului lui Dumnezeu rezidă tocmai în faptul că el poate să ne înveţe, să ne convingă şi să corijeze greşelile noastre (2 Tim 3.16). Desigur că fiecare dintre noi abordează lectura Bibliei cu un anumit bagaj de cunoştinţe doc­trinale şi ecleziastice de natură să ne influenţeze în selectarea versetelor care ne impresionează şi ne vorbesc direct. "Pentru nici unul dintre noi - mărturiseşte J. G. McConville - exegeza nu este un exerciţiu independent care să pemită a extrage, în

26

+ Cum să interpretăm Biblia +

mod obiectiv, semnificaţia unui text dat. Aceasta din pricină că toţi interpreţii lucrează cu o idee preconcepută despre ceea ce sunt ei pe cale să facă, fapt care determină, la rândul său, o credinţă particulară, specifică faţă de Biblie" (87, pag. 51). Dacă vrem ca studiul biblic să ne ajute să înaintăm în viata de credinţă, trebuie să fim dispuşi a pune în discuţie ideile cu care abordăm textul şi să ne lăsăm îndruma ţi şi instruiţi de el. Căci abordând Cuvântul lui Dumnezeu de pe o poziţie corectă, principială, sun­tem obligaţi a pune pe un plan secundar toate prejudecăţile noastre şi să ne deschidem inima faţă de Duhul Sfânt pentru a vedea, asemenea creştinilor din Bereea, dacă ceea ce am învăţat este corect (EA. 17.11), pentru a putea primi idei noi şi a permite ca gândul nostru să fie remodelat după gândullui Dumnezeu. Chiar dacă nu putem fi de acord cU R. Bultmann, în multe pri­vinţe, nu l-am putea contrazice cănd scrie: "Orice exegeză călău­zită de nişte prejudecăţi dogmatice nu aude glasul textului citit, ei sileşte textul respectiv să spună ceea ce vrea ea însăşi să spună" (ciatat de B. Flatt, 86, pp.61-62). Deci, pentru a înţelege ce vrea să spună Cuvântul lui Dumnezeu, avem nevoie de o "hermeneutică ce se aşază deasupra a ceea ce este considerat ca fiind evident în tradiţia ecleziastică - sau, eventual, chiar i se opune acesteia - şi care, la fel ca Reformatorii şi profeţii din vechime, pune chestiuni de ordin autocritic şi inconfortabile" (A. C. Thiselton in Lundin, 85, pag. 81).

Cititorul modem se apropie de Biblie cu o serie de idei pre­concepute. B. Flatt menţionează câteva dintre acestea (Kearley, 86, pp. 62-70), cărora le putem opune, prin credinţă, altele ins­pirate de revelaţia divină:

1) Adevăruri sunt numai ace­acelea care au la bază ob­servaaia (empirism).

2) Orice fapt este rezultatul unui oarecare număr de ca­uzenaturale(determinism).

27

Adevărul poate fi cunoscut şi prin alte mijloace decât observaţia empirică (adică

printr-o revelaţie divină).

Fiinţele omeneşti dispun de o anumită libertate de a ale­ge (liberul arbitru).

+ AlEred K uen +

3) Nu există adevăr absolut de valoare constantă (re­lativism).

4) întregul comportament uman poa te fi redus la câteva mici unităţi mai uşor de studiat şi, în ma­re măsură, la comporta­mentul animalelor (reduc­ţionism).

5) Omul este singur în Uni­vers. De aceea, singura semnificaţie a vieţii lui este aceea pe care i-o dă el în­suşi (naturalism).

Există norme absolute de bine ş i rău în Cuvântul lui Dumnezeu.

Omul este mai mult decât suma unor impulsuri ner­voase, a unor acţiuni hormo­nale, sinapse şi alte unităţi de bază care pot fi analiza­te. El este o unitate spirituală şi somatică, o entitate emo­ţională şi socială, o fiinţă capabilă să gândească, să

simtă şi să acţioneze diferit de animale.

Dumnezeu există! Univer­sul întreg este o mărturi vie în acest sens. El S-a revelat în istoria lumii. Biblia este inspirată de El şi conţine re­velaţia Sa.

Noi nu suntem singurii interpreţ:i ai Bibliei

Noi nu suntem nici primii, nici ultimii oameni care doresc să studieze şi să înţeleagă Biblia: avem mulţi fraţi şi multe su­rori, în Biserica locală şi în afara ei, în prezent şi în trecut. Putem beneficia de ajutorul lor oral sau prin ceea ce au lăsat scris. în capitolul 16 vom reveni asupra nevoii de a interpreta Biblia în comuniune cu Biserica. Deja aceasta ne pune în faţa realităţii că Dumnezeu a "rând uit" de-a lungul veacurilor în Biserica Sa "învăţători" (1 Cor. 12.28) a căror misiune constă tocmai în a lămuri Cuvântul Său. A desconsidera darul lor înseamnă a ne asuma riscul de a ne rătăci în nişte impasuri sterile. Un bun interpret nu se poate lipsi de anumite instrumente (diferite ver­siuni biblice, dicţionare, comentarii), elaborate prin munca asi­duă şi răbdătoare a numeroase generaţii de cercetători, aşa cum

28

+ Cum să interpretăm Biblia +

un bun meseriaş nu renunţă la sculele specifice profesiei sale. Aceată dependenţă reciprocă ne dă o lecţie de mare importanţă în înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu, şi anume umilinţa.

"Hermeneutul creştin nu este un individ izolat. Sarcina sa se înscrie în comunicarea cu poporul Noului legământ, potrivit cu 1 Petru 2.9 ... Hermeneutul, ca şi doctrinarul creştin, poate fi auzit spunând: «Alţii au lucrat, ~i voi aţi intrat în oste­neala loc» (Ioan 4.38)" (P. Courthial, 70, pp. 23-24).

Marele predicator C. H. Spurgeon care şi-a închinat viaţa studierii şi transmiterii Cuvântului lui Dumnezeu, zicea: "Pro­babil că nu veţi ajunge atât de îngâmfaţi încât să vă închipuiţi că puteţi prezenta învăţăturile Sf. Scripturi fără ajutorul unor oameni consacraţi şi competenţi care au lucrat, înaintea voastră, în acest domeniu al interpretării ... Este o nesăbuinţă să vezi oameni care vorbesc atât de mult despre ceea ce Duhul Sfânt le-a descoperit lor încât nu se sinchisesc aproape deloc de ceea ce le-a revelat El ş i altora" (citat de Ramrn, 56, pag. 119). El însuşi a studiat cu multă seriozitate interpretările Cuvântului lui Dum­nezeu realizate de generaţiile anterioare. Astfel, în "Treasury of David" (un comentariu asupra Psalmilor), a adunat mii de citate referitoare la pasajele studiate.

Duhul Sfânt şi metoda

"Biblia a luat naştere pentru că Duhul Sfânt i-a călăuzit pe autorii săi; prin iluminarea Lui, oamenii au ajuns la adevărata cunoaştere a Scripturilor. De asemenea, Duhul Sfânt "pecetlu­ieşte" adevărul mântuitor al Evangheliei în inima credinciosului. Duhul Sfânt îI asigură şi îI convinge pe păcătosul care crede că adevărul mântuitor al lui Dumnezeu ajunge la oameni, în ge­neral, şi la el însuşi, în special, prin Sf. Scriptură. Duhul lui Dum­nezeu este Cel ce ne deschide Sf. Scriptură şi, de asemenea, inimile noastre în faţa Scripturii ... Prin Duhul Sfânt, noi învăţăm să ascultăm de Dumnezeu şi, într-o anumită măsură, să-L şi

vedem pe Dumnezeu în Scriptură" (Veenhof, 87, pp. 118--119). Dar cum ne este asigurat acest ajutor? Printr-o iluminare

directă, sau pe o filieră indirectă - studiul - recurgând la nişte mijloace omeneşti (istorie, arheologie, lingvistică ... )?

29

+ Alfred K uen +

Altădâtă teologii făceau o anumită distincţie intre hermene­utica profană şi hermeneutica sacră. Pentru cea dintâi, interesată numai de înţelegerea " istorică " a textului, ziceau ei, ajutorul Duhului Sfânt nu este absolut necesar. în timpul "ortodoxiei protestante", se susţinea tocmai contrariul: chiar o cunoaştere

istorică "obiectivă" a Scripturilor ar fi imposibilă fără ajutorul Duhului Sfânt. Exegeza ştiinţifică trebuie să fie, de asemenea, o exegeză "pneumatică", fiindcă nu poate avea loc o adevărată înţelegere a Scripturilor fără ajutorul Duhului Sfânt Care le-a inspirat. Pietismul exprima tocmai această convingere, afirmând că un interpret trebuie să fie născut din Duhul, legând lucrarea Duhului Sfânt mai mult de persoana omenească decât de Cuvântul însuşilO

Evident că procesul hermeneutic este unul singur şi că noi avem nevoie, de la început până la sfârşit, de căIăuzirea şi spri­jinul Duhului Sfânt. Totuşi, chiar fără a fi luat personal o poziţie favorabilă învăţăturii creştine, cineva poate aduce, prin lucrările sale, un preţios ajutor la înţelegerea "materială" a textului biblic. Astfel, istoricii ne ajută să pătrundem mai bine contextul istoric al Orientului Antic; arheologii întreprind excavaţii în locurile unde s-au petrecut diferite fapte consemnate în istoria biblică şi ne ajută să înţelegem mai bine contextul social, cultural şi reli­gios; lingviştii studiază legile limbajului şi stabilesc semnificaţia cuvintelor pornind de la documentele vechi. Toţi aceştia colabo­rează, în folosul nostru, spre a ne ajuta să prindem sensul exact al acestor texte vechi. însă, cel mai adesea, aportul lor se opreşte aici. Când nişte teologi nenăscuţi din nou încearcă să stabilească relaţia dintre diferite texte ale Sf. Scripturi pentru a da o explica­ţie unuia dintre acestea, ei nu reuşesc decât să încurce totul şi, nu numai că nu rezolvă problemele, dar creează altele noi. Apos­tolul Pavel stabileşte cauzele unei asemenea stări de lucruri la 1 Corinteni 2.10-16: nu putem cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu

10 Vezi G. Maier, Heillinger Geist und SchriEtausJegung, Wuppertal, 1983: .,în pietism, persoana interpretului se află în centrul atenţiei, prin accentul pus pe theologia regenitorum. Astfel, accentul trece, într-o oarecare măsură, de la Scriptura inspirată la interpretul inspirat." Vezi Apendice: In faţa noilor curente hermeneutice. Nota Ed. Emmaiis.

30

+ Cum sI. interpretl.m Biblia +

puse la dispoziţia noastră prin harul Lui, decât dacă am primit Duhul Sfânt, fiindcă omul care se bizuie numai pe facultăţile sale intelectuale nu va putea pricepe şi primi niciodată lucrurile duhovniceşti.

"Adevărata înţelegere - zice Veenhof - se realizează numai printr-o relatie personală cu Dumnezeu. Din punct de vedere me­todologic, această relaţie face parte din «precomprehensiunea» (Vorverstăndnis) interpretului" (87, pag. 120) "care îi permite să se afle pe aceeaşi lungime de undă cu autorul textului, să aibă aceleaşi interese şi să fie preocupat de aceleaşi chestiuni. Acelaşi Duh, Care i-a călăuzit pe autorii sacri, în experienţele lor perso­nale, şi i-a inspirat în redactarea textului primit lucrează şi în noi, cei care citim scrierile lor, aducându-ne într-o stare de empa­tie cu ei. Aşadar, lucrarea Duhului Sfânt în noi începe odată cu lecturarea textului biblic şi continuă pe tot parcursul studiului nostru, El apelând la raţiunea, voinţa şi sensibilitatea noastră."

"Duhul Sfânt - continuă Veenhof - nu suprimă umanitatea noastră, ci doreşte s-o folosească în lucrarea Lui. în această fire omenească a noastră, sunt incluse posibilităţile şi metodele care ne stau la dispoziţie . Omenescul din noi nu este subestimat, ci valorificat. Lucrarea Duhului în noi, cu noi şi prin noi va influ­enţa modul în care noi, în calitate de interpreţi, utilizăm metodele diferite de care dispunem." (87, pag. 122).

Să nu uităm niciodată că procesul hermeneutic nu se reduce la înţelegerea cu mintea a unui text biblic. El include şi aplica­rea adevărurilor descoperite în viaţa noastră. Or, în această fază - aplicarea - ajutorul Duhului Sfânt se dovedeşte a fi indispen­sabil, dacă dorim ca textul respectiv să aibă un impact spiritual asupra noastră. Duhul Sfânt ne conduce Hîn tot adevărul'" (Ioan 16.13). Or, tot adevărul este ceva mai mult ca o simplă informaţie istorică ce ar putea afecta doar cunoştinţele noastre intelectuale. Această expresie implică însăşi transformarea fiinţei noastre după chipul şi asemânarea Celui ce a putut spune: ",Eu sunt adevărul'" (Ioan 14.6). Iar o astfel de transformare nu este posibilă decât prin lucrarea ",Duhului adevărului'" (Ioan 16.13).

S-a întâmplat deseori, în istoria Bisericii, ca unii credincioşi să contrapună Duhul Sfânt Cuvântului scris al lui Dumnezeu

31

+ AlEred Kuen +

sprijinindu-se pe o greşită interpretare a pasaj ului din 2 Corin­teni 3.6: "Slova omoară, dar Duhul dă viaţă", "Spiritualiza­rea" Scripturii, acţiune opusă unui studiu ştiinţific şi sistematic era, cel mai adesea, o interpretare alegorică, mistică sau chiar iluministă. Tendinţa spiritualizării textelor biblice încă se mani­festă şi în zilele noastre, opunându-se unei cercetări pertinente, metodice şi prezentându-se ca o interpretare mai "profundă" (sau mai "elevată") în cercurile unde dispreţul faţă de tot ce ţine de raţiune şi inteligenţă este ridicat la rangul de virtute creştină cardinală. Dar oare cum ar fi posibil ca însuşi Duhul Sfânt, Care a insuflat formularea adevărurilor divine în Sf. Scrip­tură să dezaprobe eforturile serioase depuse tocmai pentru înţelegerea gândurilor Sale din acest Cuvânt inspirat? în adevăr, Duhul lui Dumnezeu a valorificat "cercetările cu de-a mărun­tul" efectuate de evanghelistul Luca în legătură cu istoria Dom­nului Isus şi a Bisericii primare (Le. 1.1-4). Şi atunci va dispreţui Duhul Sfânt strădaniile interpretului cinstit care caută să pă­trundă semnificaţia cuvintelor insufla te şi legătura dintre dife­ritele propoziţii ale Scripturii? Ar prefera EI oare să inspire un sens detaşat de text, ca să nu spunem chiar contrar sensului literal evident? Calvin numea Biblia "şcoala Duhului Sfânt" (Instit. III, 21.3). Numai atunci "când noi acordăm Bibliei res­pectul şi cinstea care i se cuvin îşi arată Duhul Sfânt puterea" (Instit. I. 9.3). "Nici un alt cuvânt nu este Cuvântul lui Dum­nezeu" (IV. 8.8). A scurt-circuita acest Cuvânt al lui Dumnezeu înseamnă a ne cufunda în întuneric spiritual (III. 2.21).

Am ascultat odată o lungă predică după acest verse!: "Isus a părăsit ţinutul Tuu1ui şi a venit iarăşi, prin Sidon, la marea Galileii, trecând prin ţinutul Decapole" (Mc. 7.31). La termi­narea adunării, oamenii îşi exprimau entuziasmul cu privire la tot ce predicatorul "a putut să scoată din acest verset", recurgând la tot felul de jonglerii privitoare la semnificaţia simbolică a numelor acelor locuri, a numărului 10 (Decapole) şi a "mării Galileii" . Fără îndoială că el a extras din toate acestea nişte "învăţături spiritualeN

1 însă, în nici un caz, ele nu se degajau din sensul literal al acestui pasaj. Pe de altă parte, este limpede că acest predicator nu şi-a stimulat ascultătorii în a studia Cu-

32

+ Cum să interpretăm Biblia +

vântul, căci, după O asemenea predică, ei trebuie să fi ajuns mai convinşi ca oricând că, fără O anumită "initiere" în pătrunderea sens ului ascuns al Scripturii, nu puteau înţelege mai nimic din lectura lor. Or, nu aceasta este intenţia Duhului Sfânt. Privind lucrurile dintr-o asemenea perspectivă, am putea afirma că o exegeză de genul acesta NU este spirituală, căci ea nu onorează Cuvântul lui Dumnezeu, ci îi face chiar unele deservicii printre creştini şi contribuie la discreditarea sa de către cei necredincioşi.

Dumnezeu a folosit limbajul oamenilor pentru a le comunica gândurile Sale. EI a vorbit, într-o manieră inteligibilă, "prin pro­oroci", apoi "prin Hur (Evr. 1.1-2). Aceste gânduri le sunt accesi­bile şi astăzi "oamenilor duhovniceşti, nu prin revelaţii supra­naturale, ci printr-o muncă sârguincioasă". (E. von Dobschiitz)".

"Metoda trebuie să se racordeze Duhului Sfânt, şi astfel va putea fi folosită de EI în favoarea noastră". O asemenea metodă "nu va conduce la căutarea căIăuzirii şi a cuvintelor Duhului Sfânt în afara textului biblic, ci tocmai în Cuvântul inspirat de Duhul lui Dumnezeu" (H. Stadelmann, 85, pag. 118). "Metoda aceasta - precizează în altă parte Stadelmann - trebuie să fie adaptată obiectului de studiu. Nu se măsoară valoarea unui record olimpic la proba de 100 m cu un lanţ topografic, şi nici aceea a unui oratoriu de Bach analizând, din punct de vedere chimic, hârtia şi cerneala manuscrisului original. în calitatea sa de operă literară, Biblia pretinde aplicarea unor metode de cercetare filologică foarte exacte. Ca operă alcătuită în conditii şi circumstanţe istorice concrete şi ca una care prezintă realităţi şi fapte istorice, ea impune metode de cercetare adecvate."

Pe de altă parte, în calitatea sa de revelaţie a lui Dumnezeu cere, din partea interpretului, nu numai o deschidere spre dimen­siunea transcendentă a prezenţei lui Dumnezeu în istoria lumii, dar şi o supunere cu ascultare faţă de acest Cuvânt a raţiunii omeneşti. .. care trebuie să fie gata să se deschidă înaintea Scripturii şi să facă toată lucrarea de cercetare şi intepretare într-un duh de rugăciune şi de ascultare"(pp. 88-89). Ei bine,

Il "Vom auslegen des N .T." Gattingen, 1927, pag. 47. Stadelmann, 85,

pag. 116. Nota Ed . Emmaus.

Cum să interpretăm c-3 33

+ Alfred Kuen +

toate aceste condiţii nu-l vizează numai pe exegetul de profesie, ci ele sunt perfect valabile pentru orice credincios care doreşte să înţeleagă mesajul biblic.

Instrumentele interpretului

La fel ca pentru orice meseriaş, calitatea uneltelor folosite este primordială şi pentru interpretul biblic. Imaginaţi-vă pe cineva care s-ar hazarda să caute, fără un dicţionar sau o altă unealtă, sensul frazelor din Psalmul 23 în versiunea lui Olivetan: "El mă face să mă odihnesc es pasquiers herbeux, mă conduce la ape quaves. Imi nHectianne sufletul... Tu îmi aşezi masa în faţa mor, present ceulx qui me tormentent, îmi ungi capul cu aingnementşi paharul meu este plin peste măsură". (Cuvintele şi expresiile subliniate nu mai sunt folosite în vorbirea curentă franceză. N .tr.). Or, de această versiune nu ne despart decât patru secole!! Sau ch iar într-o versiune modernă, va înţelege el de ce Belşaţar i-a oferit lui Daniel numai "locul al treilea U

în cârmuirea împărăţiei (Dan. 5.29)? Sau ce vrea să spună Domnul Isus când vorbeşte despre o sare care îşi poate pierde gustul (Mc. 9.50)? Sau ce semnificaţie au "cărbunii aprinşiu aruncaţi pe capul vrăjmaşilor noştri ca expresie a unei atitudini binevoitoare faţă de ei (Rom. 12.20)? La ce face aluzie Pavel vorbind despre mireasma de moarte sau de viaţă pe care o răspândim împrejurul nostru (2 Cor. 2.16)?

Cel ce vrea cu tot dinadinsul să înţeleagă bine Biblia are ne-voie de:

1. Câteva traduceri bune ale Sf. Scripturi; 2. O concordanţă biblică; 3. Un dicţionar biblic ; 4. Nişte comentarii biblice bune; 5. O minte sănătoasă sau mult bun simţ.

1) Câteva traduceri bune ale Bibliei 1nstrumentele normale ale unui bun exeget sunt Vechiul Tes­

tament ebraic şi Noul Testament grecesc. Este un mare privi­legiu pentru cei ce stăpânesc într-o asemenea măsură limbile vechi ale Bibliei, încât pot citi, fără vreun alt ajutor din afară, Sf. Scripturi în original! Dar oamenii de felul acesta nu se numără

34

+ Cum să interpretăm Biblia +

cu legi unile, căci ar trebui să fii un ebraist experimentat, dublat de un helenist smerit, pentru a putea pretinde că ai ajuns, prin citirea originalelor, la o mai bună înţelegere a Bibliei decât prin lectura numeroaselor traduceri valabile, suplimenta te de alte in­strumente de lucru (lexicoane, dicţionare biblice, comentarii bi­blice) de care dispunem la ora actuală. Lucrul acesta este valabil mai ales în cazul unor pasaje dificile. În general, pentru astfel de texte, sau originalul este obscur şi atunci diferitele traduceri redau toată paleta de sensuri posibile, sau originalul nu poate fi tradus decât într-un singur mod, şi atunci toate celelalte tra­duceri concordă; într-un asemenea caz, dificultatea provine din altă parte, iar cunoaşterea limbilor vechi va permite doar posibilitatea de a motiva mai bine alegerea exegetică şi păstrarea nuanţelor care sunt greu de tradus (de ex. forma acţiunii indicată prin timpurile verbului în gramatica grecească. Dacă nu puteţi face apel la Discovery Bible care dă aceste nuanţe, revedeţi capi­tolul 5 din partea a doua.

Experienţa creştinilor din veacurile trecute şi istoria activi­tăţii misionare confirmă un adevăr cu valoare de postulat: Biblia poate fi înţeleasă cu ·ajutorul unei traduceri. Este un lucru pe care îl confirmă Biblia însăşi, pentru că autorii Noului Testament citează în general Vechiul Testament în versiunea Septuaginta. Astfel, Duhul Sfânt lşi pune pecetea încuviinţării Sale pe prin­cipiul traducerii Cuvântului pe care l-a insuflat. Si ceea ce este valabil pentru a traducere este valabil ş i pentru taate celelalte.

Avem în limba franceză vreo 30 de versiuni ale Bibliei relativ recente. Însă, este suficient să consultăm o jumătate de duzină din­tre acestea pentru a avea o privire de ansamblu, "stereoscopică" asupra textului: Calambe, Bible du SemeUI; Fram;ais Caurant, TOB, ]erusalem, Synodale, SemeUI; Chouraqui sau Darby.

Traducerile pot fi clasificate în trei grupe: literale, libere sau cu echivalenţă dinamică. Majoritatea versiunilor franceze sunt din prima grupă: literale, sau cu "echivalenţă formală", calche­iate pe farma limbilor ebraică sau greacă . Exemplul extrem în această privinţă îl constituie Bible Chouraqui, care, pentru a fi înţeleasă, pretinde cunoaşterea limbilor ebraică şi greacă. Dintre celelalte, cea mai apropiată este versiunea Darby; iar Colambe, Jerusalem, Synodale şi TOB încearcă să redea textul într-un mod inteligibil, fără a se depărta totuşi prea mult de original.

35

+ AHred Kuen +

Traducerile cu echivalenţă dinamică sau naturale caută "să transfere sensul şi elementele dinamice ale textului original. A transfera sensul înseamnă a comunica cititorului - sau ascultă­torului - informaţia pe care originalul ar transmite-o cititorului sau ascultătorilor ... Transferul elementelor dinamice implică două lucruri: (a) traducerea să folosească, în mod natural, struc­turile lingvistice ale limbii de sosire şi (b) destinatarii să înţeleagă uşor mesajul" (J. Beckman şi J. Callow, 89, pag. 34). .

În afară de aceste două tipuri de traduceri există parafraze care se bazează pe alte traduceri existente, dar adaugă elemente de interpretare personală (Exemple: Le livre, o traducere în limba franceză a Noului Testament după Living Bible, lucrările lui P. Thivollier: Le Literateur, L'humanite nouvelle), Parole vivante este un caz mai deosebit, izvorât din descoperirea bogă­ţiilor existente în diversele traduceri şi a aportului pe care toate acestea îl pot aduce împreună la înţelegerea textului. Astfel, în Epistolele Noului Testament, ceea ce nu este în original decât un cuvânt sau o frântură de frază este redat, prin diferitele traduceri posibile ale acestui cuvânt şi printr-o reformulare a frazelor, urmând sensuri sugerate de diferite versiuni. Aceasta nu este propriu-zis o parafrazare, deoarece nu se găsesc aici decât opţiunile alese de versiunile fiabile, însă ea nu este nici o traducere în sensul strict al cuvântului, deoarece avem de a face cu o juxta­punere a mai multor traduceri posibile. După părerea unora dintre cei ce o folosesc, ea este o versiune aflată la jumătatea drumului dintre o traducere şi un comentariu (din pricină că oferă numeroase moduri de a înţelege textul biblic). În Evanghelii şi Faptele Apostolilor, "reformuIările" sunt aproape inexistente. Bible du Semeur a renunţat definitiv la toate acestea în favoarea principiului "echivalenţei dinamice" .

"Cea mai bună teorie a traducerii - zice G. Fee - este aceea a echivalenţei dinamice. O traducere literală este utilă, de cele mai multe ori, ca o a doua sursă. Ea vă va spune în ce se asea mână limbajul vostru cu ebraica sau cu greaca. O traducere liberă poate fi şi ea utilă spre a vă stimula capacitatea de gândire, dând nişte sensuri posibile unui text oarecare .. . Problema pe care o pun, însă, traducerile literale este că ele păstrează înrudirea cu originalul tocmai acolo unde aceasta nu prezintă atâta importanţă; în limbaj şi gramatică, adesea ele fac textul şi mai obscur, deşi ebraica şi grea­ca erau foarte clare pentru primii lor destinatari" (Fee, 82, pag. 36).

36

• Cum să interpretăm Biblia +

Se poate întâmpla ca traducerile "literale" să "deformeze gândul autorului" (Lavergne, 47, pag. 5) căci cuvintele şi formele gramaticale nu au acelaşi sens în limba noastră ca în ebraică şi greacă . Părintele Lavergne dă şi o serie de exemple pentru a-şi sprijini aserţiunea. Astfel, la Ps. 53.5: " .•. vor tremura de spai­miI, fiIră să existe spaimă" trebuie citit: "fără să existe pericol de spaimă" sau "pricină de spaimăH (ebraica nu are un cuvânt care să redea ideea de pericol) . Expresia "a uri pe tatăl său" (Lc. 14.29) i-a intrigat pe mulţi cititori, deoarece Dom­nul Isus ne cere să iubim până şi pe vrăjmaşii noştri (Mt. 5.44). Dar "paleta orienta lă nu dispune decât de două culori" (La­vergne, pag. 13), iar a urî pe cineva înseamnă pur şi simplu a nu-I prefera altei persoane. Deci, pasajul acesta ar trebui să fie tradus astfel: " ... dacă încetează să Mă prefere (să Mă iubească mai mult pe Mine) tatălui său, sau mamei sale ... " Când Isus sp une că sânge le Lui "se varsă pentru mulţi", aceas ta nu înseamnă "numai pentru câţiva", ci pentru o mulţime, oricât de mare ar fi aceasta.

Pluralul implică pentru noi ideea unei multiplicităţi, a unei mulţimi, dar plurarul ebraic conţine nişte noţiuni foarte diverse redând: abstractul (pacea, liniştea, tinereţea, viaţa), excelenţa (înţe­

lepciunea Pv. 1.20 = înţelepciunea prin execelenţă; cele sapte Duhuri, Ap. 1.4 = Duhul Sfânt în toată plinătatea Lui), măreţia (cerurile = cerul în toată întinderea sa), toate acestea au forma de plural în ebraică în timp ce singularul poate indica o colectivi­tate (Adam = oamenii; Israel = israeliţii; toată aripa = toate păsările).

Diateza pasivă a verbelor nu pune accentul pe receptorul unei acţiuni suferite, ci este o metodă prin care se evită numirea subi­ectului acestei acţiuni care, în majoritatea cazurilor 'respective, e Dumnezeu Însuşi . De exemplu "Plecăciune ţie, căreia ţi s-a făcut mare har" (Le. 1.28) înseamnă: "căreia Dumnezeu i-a făcut un har". Cel ce are îndoieli cu privire la ceea ce mănâncă "este osândi~ (Rom. 14.23); aceasta vrea să spună că Dumnezeu îl va osândi. Forma vebală folosită în greacă implică ideea că această condamnare este virtual un fapt împlinit. Apoi, unele expresii au un sens diferit de acela pe care li-I dăm noi: "o zi şi o noapte" în­seamnă mai puţin de 24 de ore; "două zile şi două nopţi" = de azi pe mâine; "trei zile şi trei nopţi" = de azi până poimâine.

Ideal este deci să avem o Biblie de studiu (Fee şi Stuart reco­mandă o Biblie cu echivalenţa dinamică. Pentru noi aceasta ar

37

+ AlEred K uen +

fi Bible en Fram;ais Courant sau La Bible du Semew; şi cel puţin câte una din celelalte două tipuri. Cei ce sunt deja familiarizati cu textul şi modurile de exprimare biblică vor prefera o Biblie literală (Colombe, TOB, Jerusalem) ca Biblie de studiu si-i vor adăuga cel putin o traducere cu echivalenţă dinamică ..

Cei ce cunosc engleza sau germana vor găsi O gamă şi mai largă, de ambele părti. Astfel, versiuni cu echivalenţă dinamică sunt: Good News Bible, New International Version, New Ameri­can Bible, New English Bible, Gute Nachricht BibeJ. Traduceri libere: Living Bible, PhiJlips, Weymouth, Pfaffling, Albrecht, Zink, Hoffnung fur alle .. . Traduceri literale: toate celelalte12

Deja Sf. Augustin recomanda consultarea diferitelor versiuni "pentru a întrezări ceva din originalul că tre care ele converg". Sfatul său este pe deplin valabil şi astăzi. Într-adevăr, fiecare traducere este deja o interpretare. "Incovenientul utilizării unei singure traduceri - oricât de bună ar fi aceasta - este că te pome­neşti legat de opţiunile exegetice ale acelei traduceri care pot fi bune sau rele." (Fee, 82, pag 29). Billy Graham spune că soţia sa foloseşte pentru studiul biblic personal vreo 20 de traduceri dife­rite (The Holy Spirit, New-York, 1980, pag. 62) . Se recomandă alegerea unei Biblii care conţine câteva note de natură să semna­leze variantele importante ale manuscriselor şi alte posibile tra­duceri ale textelor obscure (ef. Colombe, ed. Complete), precum ŞI paralelele cele mai importante.

2. Dicţionare biblice Deoarece cuvintele sunt vehicolele concepţiilor şi ideilor, este

foarte important să cunoaştem semnifica ţia lor exactă - atât sensul lor actual, cât şi cel pe care îl aveau la data redactării diferitelor cărţi biblice. Dicţionarele obişnuite ne pot face un real serviciu în privinţa aceasta, precizând sensul unor cuvinte pe care noi credeam că le cunoaştem. Însă, dicţionarele biblice sunt indispensabile pentru cunoaşterea semnificaţiei cuvintelor care aparţin limbajului teologic, şi mai ales sensul cuvintelor ebraice şi greceşti folosite de autorii sacri corespunzătoare celor pe are le găsim în versiunile noastre. Nouveau Dictionnaire BibJique

12 Vezi A. Kuen, Comment etudier la BibJe: Les differentes traductions bibli­ques, pp. 97-101. Nota Ed. Emmatis.

38

+ Cum să interpretAm Biblia +

(Ed. Ernmaiis) şi Dictionnaire de la Bible (Ed. Sator) studiază termenii biblici "în spiritul unei credinţe depline în inspiraţia Sfintei Scripturi" . Ediţia revizuită a Nouveau Dictionnaire Bi­bliqueIJ conţine un număr de 735 articole noi, majoritatea dintre ele referindu-se la o serie de termeni teologici care nu figurează în ediţiile precedente.

Cititorii care cunosc engleza şi germana au la dispoziţie vreo 20 de dicţionare şi enciclopedii biblice de toate dimensiunile.

În ultimii ani, au mai apărut în limba franceză câteva dicţio­nare biblice: C. Mouloubou şi Du Bui t, Dictionnaire Biblique universel (Desclee), Dictionnaire encyclopedique de la Bible (Brepolis), M. Tenney: Petit dictionnaire biblique (Vida); X. Leon-Dufour: Dictionnaire des NT. (Seuil).

3. Concordanţe Majoritatea cuvintelor folosite în Biblie apar de mai multe

ori. Pentru a preciza sensul unui termen, este util să vedem şi alte pasaje în care mai apare eL O concordanţă biblică ne va ajuta să le identificăm rapid. Numai că, într-o concordanţă în lin1ba noastră, nu putem fi niciodată siguri dacă un termen folosit de traducător în mai multe locuri este şi în textul original acelaşi .

De aceea, pentru mai multă certitudine, este bine să apelăm la nişte concordanţe ebraice sau greceşti (sau la un înlocuitor): Englishman's Hebrew and Chaldee Concordance (Bagster, London), Englishman 's Greek Concordance (Bagster) . Pentru Noul Testament, se mai poate folosi Concordance de la Bible: N T. (Cerf-Desclee De Brouwer) şi suplimentul la Concordance com­plete publicat de J. Cochrane şi G. Chouinard: Concordance et Index de la Bible, Tome 2, N .T. (Distributions Evangeliques du Quebec, 1987)14.

1.1 Apărut în româneşte sub titlul 'Nou Dicţionar Biblic, 3vol. Ed. Stephanus.

N.tr. '~Vez i A. Kuen, Comment etudier la Bible: Quelques auxiliaires de J'etude

biblique, pp. 107- 112. Alte concordanţe apărute în limba franceză în ultimii ani sunt: Concordance de Ia Bible (Version J. N. Darby, Vevey 1984), Concordance de la BibJe de Jerusalem (Cerf-Brepols, 1982). Vezi, de asemenea: F. Neirynck - Van Segbroeck: N. T. Vocabulary. (Leuven, 1984); A New Concordance of de o.T. (în ebr.); A. Even Shoshan Uerusalem, 1985), The Word Study Concor­dance, Wigram - Winter (Tyndale House, Wheaton, 1978); Concordance de Ia Bible: les Psaume (Desclee de Brouwer, 1980). Nota Ed. Emmaiis.

39

+ AIFred K uen +

4. Comentarii Cine crede că va putea înţelege Biblia de unul singur dove­

deşte, nu atât credinţă, cât mai ales mândrie şi îngâmfare. Ce semnificaţie are obiceiul corban ului (Mc . 7)7 De ce un om purtând un ulcior cu apă era un semn indubitabil indicând persoana care trebuia urmată pentru găsirea unui loc ascuns ales pentru prăznuirea Paştelor (Me. 14.12-14)7 Ce voia să spună Domnul Isus când vorbea despre următoarele acţiuni: scoa­terea ochiului drept şi aruncarea sa (Mt. 5.29), a-şi urî rudele (Lc. 14.26), folosirea bogăţiilor nedrep te pentru a-şi face prieteni (Lc. 16.9), a nu numi pe nimeni " tată" pe pământ (Mt. 23.9), a lăsa morţii să-şi îngroape morţii (Lc. 9.60), a avea sare în sine însuşi sau a fi sărat cu foc (Mc. 9.49. 50), sau când zicea că împărăţia lui Dumnezeu se ia cu năvală (MI. 11.12; Lc. 16.16), sau că El venise să arunce un foc pe pământ (Le. 12.49), ori să aducă sabia, şi nu pacea (Mt. 10.34)7 Toate aceste exemple au fost culese din porţiunea biblică socotită cea mai accesibilă din Evangheliile sinoptice. Or, ele nu sunt inteligibile, de cele mai multe ori, decât prin cunoaşterea moravurilor ş i obiceiurilor din vremurile biblice la care un bun comentariu va face totdeauna referirile de rigoare . Într-adevăr, comentariile care se respectă oferă explicaţii cu privire la contextul cultural, reaşezând pasa­jele biblice în cadrul lor istoric, geografic şi etnic, prin citarea unor autori profani, cu ajutorul Talmudului şi al Mişnei care pot arunca o lumină suplimentară asupra textului respectiv. Au­torii acestor comentarii dau sensul exact al cuvintelor şi relaţiile lor gramaticale, precum şi legătura versetului studiat cu ceea ce îl precede sau îl urmează. Comentatorii situează fraza respectivă în contextul gândirii autorului şi, de asemenea, în contextul mai general, al epocii, ba chiar şi în contextul gândirii biblice".

Dar comentariile nu sunt infailibile, astfel că este indicat să folosim nu numai diferite traduceri, dar şi mai multe comentarii. Pe de altă parte, nici nu avem în limba noastră o serie completă de comentarii detaliate asupra tuturor cărţilor Bibliei. De aceea

l~ Pentru relaţii suplimentare privind folosirea comentariilor biblice, vezi A. Kuen, Commentetudier la Bible, pp. 102- 106. Nota Ed. Emmaiis.

40

+ Cum să interpretăm Biblia +

lucrarea interpretului rămâne indispensabilă. Chiar dacă cineva dispune de nişte comentarii bune cu privire la pasajele pe care le studiază ar fi bine să nu le consulte decât în subsidiar, adică după cercetarea personală, cu titlu de verificare ş i eventual, de lărgire a sferei lui de gândire. ,,0 interpretare diferită de aceea a unor comentarii nu este neapărat falsă, dar este cel puţin SUS­

pectă."(Ramm, 56, pag. 119). Hărţile, lucrările cu caracter istoric, introducerile generale

în cărţile biblice, o synapsă a Evangheliilor.. . sunt alte instru­mente preţioase în mâna unui interpret'6.

5) Mintea sănătoasă, bunul Sinlţ = o unealtă indispensabilă Un ins trument esenţial în interpretarea pasajelor biblice

dificile este însuşi bunul simţ. înainte de a lansa pe piaţă o doc­trină "revoluţionară", bazată pe un singur verset, puneţi-vă între­barea dacă aceasta reflectă întocmai ce voia să spună autorul, dacă ea corespunde cu restul Revelaţiei biblice şi cu experi­enţa creştină generală. Acest ultim punct, fireşte, nu este decisiv; dar dacă nici un creştin nu a înţeles vreodată ceea ce aţi dedus dumneavoastră din acel text, se naşte întrebarea dacă într-adevăr aceasta este semnificaţia sa reală. Astfel, sprijinindu-se pe Ioan 15.7, unii creştini au crezut că pot cere orice lucru în rugăciune, unnând să-I şi primească, (fără a ţine seama de 1 Ioan 5.14). Alţii nu s-au sfiit să proclame că ei nu mai păcătuiau (1 Ioan 3 .6), neglijând ceea ce se spune la 1 Ioan 1.8-10; că nu se vor mai imbolnăvi niciodată {ls. 53.4 citat în Mt. 8.17), fără a ţine sea­ma de Filipeni 2.27; 2 Timotei 4.20; Iacov 5.15, sau că n-ar mai avea vreodată nevoie de cineva pentru a cunoaşte toate lucrurile (1 Ioan 2.27; comp. cu Ef. 4.11) . Unii şi-au mutilat trupurile crezând că astfel împlinesc textele din Mt. 5.29; 19.12. Bunul simţ pare să fie "cel mai răspândit lucru din lume". De aceea, toţi interpreţii Bibliei trebuie să facă dovada prezenţei sale.

Roadele unei bune interpretări

Consecinţele unei interpretări deficitare sunt foarte vizibile în istoria Bisericii. B. Ramrn (56, pp. 2-3) aminteşte câteva dintre acestea: deoarece patriarhii aveau mai multe neveste, s-a ajuns

16 A se vedea A. Kuen, "Comment etudier la Bible", pp. 112-113. N. Ed. Emmaiis.

41

+ Alfred Kuen +

să se justifice poligamia; faptul că Vechiul Testame~t a sancţionat dreptul divin al regilor lui Israel, a fost luat de unu ca argume~t că monarhia de drept divin ar fi încuviinţată de Dumnezeu m orice ţară; de vreme ce vrăjitorii au fost omorâţi în Vechiul Legă­mânt, la fel ar trebui să se procedeze şi astăzi; deoarece unele urgii veneau câteodată din partea lui Du~nezeu, nu ar tre.~Ul ca noi să folosim metode sanitare spre a unpledlca epldemule, căci - se susţine - procedând astfel, am împiedica realizarea planurilor lui Dumnezeu; deoarece s-a spus că femeia va naşt: copii cu durere, nu ar fi admis să se recurgă la metode de natura să facă naşterea cât mai puţin producătoare de duren ... O asemenea listă ar putea continua: faptul că Pavel a dat directive sclavilor este un indiciu că sclavia nu trebuia să fie abolită. Din pricină că ni se cere să fim supuşi autorităţilor, trebuie să dovedim supunere în orice privinţă, chiar dacă ar fi vorba des~re lucrun contrare Cuvântului lui Dumnezeu. Deoarece suntem mdemnaţl să rămânem în lucrurile pe care le-am învăţat, ar fi cazul să nu părăsim niciodată comunitatea creştină în care L-am afl~t pe Mântuitorul. Unii părinţi se sprijină pe cuvmtele: nLocweşte în ţarăN (Ps. 37.3) spre a se opune plecării copiilo.r în lucrarea misionară; n • •• ca toţi să fie unaN (Ioan 17.22) se la ca o Justi­ficare pentru toate uniunile cu caracter religios, etc.

La ce ne-am putea aştepta ca urmare a unei bune interpretări a Scripturii? Ce rezultate poate avea aceasta pentru noi înşine

şi pentru alţii?

1) O tot mai bună cunoaştere a lui Dumnezeu . Biblia este singura sursă pentru a cunoaşte dragostea lUl

Durrmezeu faţă de oameni, sfinţenia Sa, dreptatea Sa, îndurarea Sa. Caricaturi redând un Durrmezeu justiţiar şi un Bunic înde­lung răbdător îşi au originea în nişte false interpretări ale Cuvân­tului lui Durrmezeu.

2) O mai bună cunoaştere de sine Prin exemplele oferite de viaţa bărbaţilor şi femeilor din

Vechiul şi Noul legământ, învăţăm a discerne mai bine tendinţele şi înclinaţiile firii noastre, părţile noastre tari şi punctele noastre

42 1

+ Cum să interpretăm Biblia +

slabe. O interpretare spiritualistă sau alegorizantă înlătură această învăţătură primară a Cuvântului cu ajutorul căreia ne putem vedea chipul ca într-o oglindă (lac. 1.23-25). Înţelegând tot mai bine principiile divine şi mijloacele pe care Dumnezeu ni le pune la dispoziţie pentru înaintarea noastră în viaţa spirituală, prin interpretarea corespunzătoare a textelor referitoare la sfinţire, descoperim, de asemenea, şi mijloacele prin care putem birui înclinaţiile noastre rele şi astfel să creştem în omul dinăuntru.

3) Din experienţele şi purtarea personajelor biblice învăţăm să-i cunoaştem mai bine pe semenii noştri

Toate lucrurile cu care se făleşte lumea ca expresie a gran­doarei şi decăderii omeneşti apar pe paginile Bibliei. Scriptura îl prezintă pe om, în toată goliciunea lui spiritua lă, scoţând în evi­denţă toate aspectele naturii omeneşti, bune sau rele. După ce am studiat-o, nu ne mai mirăm văzând sfinţi căzând în păcat şi ba~ocoritori întorcându-se la Dumnezeu.

4) Ne apropiem mai mult unii de alţii

Ajungem să ne dăm seama de ce creştini i au numeroase puncte diferite, opinii diverse cu privire la multe lucruri, realizăm limitele propriei noastre ineterpretări şi devenim mai îngăduitori cu ceilalţi, chiar dacă nu împărtăşim toate interpretările lor. De altă parte, ne apropiem mult mai uşor de cei ce prin studiul Scripturii, au ajuns la aceleaşi concluzii ca şi noi.

Nu corespunde realităţii afirmaţia potrivit căreia studiul Bi­bliei îi dezbină şi mai mult pe creştini. Din contră, de când credin­cioşii evanghelici au început să studieze Biblia cu metode cores­punzătoare, numeroase bariere sectare au fost înlăturate, poziţii doctrinale tradiţionale au cedat în faţa unor elemente dovedite clar cu ajutorul Cuvântului, divergenţele existente au trecut pe un plan secundar, iar punctele care ne apropie şi ne unesc au devenit mai numeroase. Rezultatul tuturor acestor lucruri? "Acţiuni comune" şi "alianţe" mult mai numeroase decât acum cincizeci de ani. Aceasta se datorează, în mare măsură, unei reînnoiri a spiritului de cercetare a Scripturilor şi aplicării unor metode de interpretare verificate în practică vreme îndelungată.

43

+ AlEred Kuen +

Procesul hermeneutic complet

Ansamblul procesului hermenutic cuprinde, în primul rând, interpretarea; în al doilea rând, contextualizarea sau "transcul­turalizarea", adică încercarea de a stabili ceea ce semnifică, în cultura şi circumstanţele noastre specifice, principiul biblic degajat prin interpretarea noastră; apoi, în al treilea rând, core­larea, adică o comparare a rezultatelor obţinute prin studiul nostru cu ansamblu Revalaţiei biblice. Cuvântul Scripturii este "acelaşi şi totuşi altul, asemenea cuvintelor curente. El este comun prin limbaj (koine!), ca şi prin «comunicare». El este unic prin autor «<gura Domnului») şi prin adevărul absolut al mesa­jului său. El implică două grupe de reguli:

a) « trăsături comune» care se prezintă sub aspectul său obiş­nuit, comun, Scriptura ne permite şi ne porunceşte să întrebuinţăm, pentru interpretarea ei, regulile obişnuite privind studiul textelor (sub aspect filologic, istoric, struc­tural);

b) « trăsături proprii» care cer o supunere deplină, efort de armonizare şi de imitare a Scripturii în actul de inter­pretare" (H. Blocher, "ProJegomenes", Vaux-sur-Seine, 1974, pag. 74).

Cum Biblia este deopotrivă un text vechi, asemănător multor altor texte antice, dar şi un text cu totul aparte, interpretul trebuie să ţină seama de acest dublu caracter al ei şi să-i aplice:

1. Reguli generale, valabile pentru studiul oricărui text antic; 2. Reguli particulare, decurgând din însuşi caracterul Bibliei; 3. în sfârşit, acestor reguli valabile pentru Sfânta Scriptură

în ansamblu, trebuie să li se adauge nişte reguli specifice diferi­telor genuri literare care apar în Biblie.

PARTEA A DOUA

A. REGULI GENERALE

Capitolul 1

PRIMA ETAPĂ: PROCURAREA UNUI TEXT FIABIL

Pe tot parcursul Evului Mediu, Biblia nu era accesibilă decât prin intermediul traducerii latine a luiJer6me : Vulgata. În sec. XVI, pentru cei care ar fi vrut să cunoască mai bine textul biblic, nu era o altă cale decât învăţarea limbilor greacă şi ebraică. Renaşte­rea artelor şi literaturii a aşezat la loc de cinste studierea limbilor vechi şi a antrenat Reforma; deoarece se crease din nou acces la textul original, numeroase doctrine şi practici tradiţionale au fost puse în discuţie. Până către mijlocul sec. XX, studiul limbilor originale devenise o condiţie sine qua non a interpretării biblice. Situaţia s-a schimbat, însă, o dată cu apariţia pe piaţă a unui mare număr de traduceri şi, îndeosebi, după cum am văzut în capitolul anterior, a unor traduceri la baza cărora au stat principii foarte diferite.

Pentru a se stabili conţinutul exact al textului şi a se apropia cât mai mult de textul original, cei ce nu cunosc ebraica şi greaca vor avea deci tot interesul să consulte cât mai multe traduceri cu putinţă: cu echivalenţă formală şi echivalenţă dinamică (iar cei ce cunosc limbile originale vor face bine să confrunte tradu­cerile lor cu alte versiuni). Primele ne dau informaţii referitoare la conţinutul şi forma originalului; celelalte ne dau unul sau mai multe sensuri posibile când originalul esţe obscur.

În traducerile aparţinănd primei grupe (numite şi traduceri literale), dacă textul este obscur, probabil că aceasta se datorează faptului că originalul era ambiguu. Cum traducătorul a vrut să lase cititorului libertatea de a interpreta într-o manieră sau alta,

45

+ AlEred Kuen +

el a recurs lâ o formulare la fel de ambiguă ca cea elin original. Şi care a fost rezultatul ? Fraza respectivă nu spune mare lucru. Tradu­cerile mai literare au preferat, în general, să dea în text interpre­tarea cea mai plauzibilă, chiar dacă trimit, cu ajutorul unor note de subsol, şi la alte sensuri posibile.

Expresii ca "pacea lui DumnezeuH (fiI. 4.7) permit o dublă interpretare: pacea de care se bucură Dumnezeu însuşi, sau pacea care vine de la Dumnezeu. Se ştie că "dreptatea lui Dumnezeu" este expresia care l-a frământat pe Martin Luther ani în şir. El vedea în aceasta instanţa justiţiei divine aflată pe punctul de a se dezlănţui asupra păcătosului, iar gândul acesta îi inspira o groază nemărginită. Când Luther a ajuns să înţeleagă că Dum­nezeu acordă păcătosului dreptatea Lui însuşi, acea dreptate "care este valabilă înaintea Lui"(cum va şi traduce el expresia aceasta), viaţa sa a cunoscut o întorsătură decisivă 1 .

Versete dificile

Când Pavel îi scrie lui Timotei că episcopul trebuie să fie "băr­batul unei singure nevesteN (1 Tim. 3.2), la ce se referea el, de fapt? Să fie căsătorit o singură dată (deci nu recăsătorit)? Sau să trăiască în monogamie? Sau să fie fidel soţiei sale? Traducerea curentă: "căsătorit cu o singură femeie" lasă poarta deschisă pentru toate aceste interpretări.

Când, în aceeaşi Epistolă, apostolul afirmă că femeia va fi mântuită "prin naşterea de filM (1 Tim. 2.15), ce voia să spună? Dacă citim în Biblia noastră: "Totuşi, ea va fi mântuită devenind mamă", un asemenea gând ne intrigă, deoarece nu putem admite că apostolul ar fi vrut să spună că femeile vor fi mântuite prin aceea că au devenit mame şi au adus pe lume copii. O asemenea învăţătură, unică în Sf. Scriptură, ar contrazice doctrina cons­tantă a mântuirii prin credinţă.

I A se vedea mărturia lui Luther în A . Kuen, "Il vous faut naître de nou­

veau", pp.163-164. No ta Ed . Emmaiis. (Carte apărută şi în româneşte la Editura

Stephanus, sub titlul Trebuie să vă naşteţi din nou. N.tr.)

46

+ Cum să interpretAm Biblia +

Ce-i de făcut în astfel de cazuri?

Putem consulta diferite traduceri. Fiecare versiune este, în acelaşi timp, şi o interpretare. Astfel, referitor la ultimul pasaj menţionat mai sus, găsim o gamă de explicaţii chiar în textul unor traduceri literale: "Ea poate să se mântuiască prin copiii pe care îi aduce pe lume - ea va fi mântuită trecând prin mater­nitate"(versetul ar fi astfel îndreptat împotriva celor ce opresc căsătoria: vezi 1 Tim. 4.3; 5.14). "Totuşi (în ciuda blestemului rostit contra Evei), eu cred că femeile vor trece sănătoase şi mân­tuite prin maternitate dacă ele ... ". "Dumnezeu a trimis asupra femeilor pedepse şi suferinţe cu prilejul naşterii de copii, dar ele îşi vor mântui sufletul încrezându-se în El şi trăind O viaţă

sfântă". "Totuş i ele vor fi mântuite (pentru veşnicie, căci sentinţa căreia i-a fost supusă Eva nu va înpiedica mântuirea fiicelor ei), dacă ele continuă să trăiască în credinţă ... " "Mântuită prin Pra­creare"(adică prin naşterea Copilului divin, Care este sursa mântuirii noastre). După cum se vede, cuvintele "mântuită" şi "maternitate", precum şi legătura dintre ele sunt susceptibile de numeroase interpretări.

Prin consultarea mai multor versiuni, vom fi puşi în situaţia de a constata dacă originalul poate fi înţeles într-o singură mani­eră (caz în care sensul diferitelor traduceri concordă), sau dacă există mai multe posibilităţi pentru a exprima gândul autorului.

La 1 Corinteni 7.2, găsim, în versiunile franceze, două inter­pretări diametral opuse: "Ai fost chemat pe când erai sclav? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta! Dar dacă poţi să ajungi liber, foloseşte-te!" Sau: "Chiar dacă ai putea deveni liber, profită mai degrabă de condiţia ta de sclav" (adică, rămâi sclav şi mai de­parte). Originalul grecesc spune simplu: "Slujeşte sau profită" · (verbul a profita suportă ambele interpretări). Traducătorii au interpretat într-o direcţie sau în cealaltă, în funcţie de context sau de ceea ce s-au gândit că ar fi recomandat ei dacă erau în locul apostolului.

La 1 Tesaloniceni 4.4 citim într-o versiune literală: "Fiecare dintre voi si I'tie si-şi stSpâneasci vasulN (Darby). Evident că un asemenea îndemn cere şi o interpretare. Segond zice: "Fiecare dintre voi să ştie să-şi stăpânească trupul", dar au mai fost sugerate şi alte sensuri în alte versiuni ca, de exemplu:

47

+ Alfred Kuen +

"Fiecare să-şi aibă (propria) sa femeie". Sau: "Să-şi câştige cu cas­titate şi onoare nevasta şi să trăiască cu ea în sfinţenie".

La versetul6, citim în versiunea Segond: "Nimeni să nu uzeze, în nici o privinţă, faţă de fratele său, de fraudă sau de lăcomie". Alte versiuni zic: "în această privinţă", adică în legătură cu ceea ce s-a vOrbit în v. 4, 5: curvia (relaţiile sexuale nelegitime) şi aprin­derea poftei". Cuvântul lăcomie nu apare aici (el nu apare nici în textul original care vorbeşte doar despre a trece de partea cealaltă, a lucra cu vicleşug). Prin urmare, acest verset mai poate fi înţeles astfel: "Nimeni, în această privinţă (relaţiile cu sexul opus), să nu treacă dincolo de drepturile sale şi să nu le încalce pe acelea ale fratelui său, înşelându-I!" Aceasta ar explica mai bine de ce spune apostolul în versetul următor: "Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie". Cel ce vrea să interpreteze corect Biblia va avea tot interesul să-şi facă rost de o întreagă colecţie de traduceri biblice.

De unde provin deosebirile dintre numeroasele versiuni?

De multe ori, compararea diferitelor traduceri va ridica mai multe semne de întrebare, va crea mai multe probleme decât va rezolva. însă, incertitudinea în care ne va arunca o asemenea comparare a versiunilor biblice este salutară, pentru că în felul acesta vom fi feriţi de a ne fonda interpretarea noastră pe o sin­gură posibilitate de traducere a textului, de vreme ce unul sau mai multe sunt tot aşa de legitime.

Poate că ne-am întrebat de ce există posibilitatea traducerii aceluiaşi text în mai multe moduri?

1. După cum am văzut mai sus, textul original poate fi obscur, şi într-un asemenea caz traducătorii au căutat să-i dea un sens. în general, versiunile indică la subsol şi alte traduceri posibile sau formularea literală acolo unde ei au interpretat originalul. (Vezi, de exemplu, notele la versiunea Colombe).

2. Poate că există variante în manuscrise. Textele ebraic şi grecesc propuse de ediţiile actuale ale Vechiului Testament ebraic şi ale Noului Testament grecesc nu sunt "copii absolut fidele" ale originalului (care nu s-a mai păstrat pentru nici una din cărţile Bibliei), ci nişte texte elaborate pe baza regulilor criticii textuale.

48

+ Cum să interpretăm Biblia •

Acestea corespund cu originalele cu un coeficient de probabili­tate maxim. Pentru stabilirea acestor texte, s-au ales anumite exemplare dintre miile de variante ale manuscriselor care au stat la dispoziţia specialiştilor. Majoritatea acestor variante sunt nesem­nificative (datorându-se, în cea mai mare parte, greşelillor de copi­ere). Acelea care ar putea reţine atenţia traducătoriior sunt indi­cate, împreună cu sursele lor, în "aparatul critic" al acestor ediţii ale textului ebraic sau grecesc.

Astfel, traducătorii au avut posibilitatea de a alege între textul propus de editorii acestor versiuni ale Vechiului Testament ebraic şi ale Noului Testament grecesc, şi variantele cele mai plauzi­bile. Aceste variante, desigur, nu afectează câtuşi de puţin sensul textului. Dintre cele mai importante, vom semnala următoarele: "A Lui, Care ne iubeşte, Care ne-a izbăvit de păcatele noastre prin sângele Său" (Ap. 1.5), pasaj care ar putea fi tradus, după alte manuscrise, şi astfel: "Care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său". La Romani 4.19, în loc de "el (Avraam) a con­siderat trupul său aproape de moarte", unele manuscrise au "el nu a considerat. .. 11

în anumite cazuri, cuvinte sau versete întregi lipsesc din unele manuscrise. Vor fi fost ele suprimate din manuscrisul original, sau "lecţiile" mai lungi conţin nişte adăugiri făcute de copişti? Opiniile sunt împărţite în privinţa aceasta (ef. Rom. 8.1; 1l.6b; F.A. 28.29; Evr. 2.7c). Aceste porţiuni se află între paranteze în unele versiuni, sau semnalate printr-o notă ca figurând doar în unele manuscrise (2 Tim. 1.11).

3. în Vechiul Testament, variantele sunt mai numeroase. La început, ebraica se scria fără vocale. Abia în sec. VI al erei noastre un grup învăţaţi de iudei, masoretii, au decis să pună nişte puncte deasupra sau dedesubtul literelor pentru a indica ce vocale tre­buiau, după opinia lor, să urmeze litera. Pentru unele cuvinte, ei nu erau foarte siguri, însă beneficiau de o puternică tradiţie orală care era, în general, bine stabilită. Dacă franceza s-ar fi scris în felul acesta, cum am fi ştiut dacă RVL Înseamnă "reveler", "ravaler", "ravioli", sau "reveillon"? Dacă SFR este pus pentru usafran" r "safari", "souffrance" sau "suffren"? Evident, con­textul ne-ar fi permis să alegem cuvântul potrivit, dar şi aceasta nu în toate cazurile. în Geneza 47.31, masoreţii au găsit MTTH şi

Cum să interpretăm c-4 49

+ Alfred Kuen +

au presupus că ele sunt consoanele cuvântului "mittah" = patul, şi au tradus: "Israel s-a plecat cu faţa pe căpătâiul patului". Traducătorii Septuagintei care au redat Vechiul Testament în greceşte în sec. III-II î.Cr.,au înţeles că MTTH ar Însemna "matteh" = toiag, şi au redat acest pasaj astfel: ,,Israel s-a închinat rezemat pe vârful toiagului său". Aşa şi este citat acest verset în Epistola către Evrei (11.21). Pe alocuri, se poate trage concluzia că autorii Septuagintei au dispus de un text mai bun ca masoreti dar, deoarece traducerea lor nu era destul de liberă, nu se poate şti niciodată dacă varianta lor provenea din textul ebraic de care au făcut uz sau €ra rodul propriei lor interpretări. Şi aşa se face că, de la caz la caz, traducătorii aleg să urmeze când textul ma- ' soretic, când Septuaginta, sau alte versiuni vechi (de exemplu, Siriaca veche), fără a scăpa din vedere, totuşi, să indice printr-o notă orice abatere de la textul ebraic.

Rezultatul acestei comparaţii a versiunilor ar putea să se . concretizeze într-un text "amplificat", asemenea celui pe care îl veţi găsi în capitolul următor pentru Romani 6.1-3.

Capitolul 2

A DOUA ETAPĂ: OBSERVAREA TEXTULUI

Celebrul exeget german A. Schlatter insista mult asupra aces­tei priorităţi în activitatea exegetică. "Ştiinţa - zicea el - este, în primul rând a vedea, în al doilea rând a vedea, în al treilea rând a vedea şi apoi iar şi iarăşi: a vedea" (citat de Stadelmann, 85, pag. 112).

Primul lucru pe care trebuie să-I facem este identificarea pericopei pe care se va axa studiul nostru. Cuvântul "pericopă" a fost folosit pentru prima dată la sfârşitul sec. XIX pentru a desemna un pasaj biblic care constituie un tot, un întreg. EI provine de la două cuvinte greceşti care înseamnă "a tăia de jur-împrejur". în general, Bibliile noastre ne înlesnesc efectuarea unei asemenea operaţiuni prin alineate şi, eventual, titluri date diferitelor pericope. Această împărţire este mai mult sau mai puţin arbitrară, căci, foarte adesea, contextul, adică ceea ce precede şi ceea ce urmează pasajului pe care l-am izolat joacă un rol foarte important în interpretare. în Epistole, fiecare pericopă se inserează într-o linie de gândire bine închegată. Chiar unele capitole care p.lr a constitui o unitate de sine stătătoare, cum ar fi 1 Corinteni 13 de exemplu, au, în realitate, o funcţie pre­cisă în ansamblul capitolelor 12-14. Nici chiar istorisirea unor eve­nimente diverse nu curge la voia întâmplării : cronicarul sau evanghelistul le-a aşezat acolo cu un scop bine determinat şi pe care, de regulă, trebuie ca noi să-I ghicim. Uneori, evangheliştii au prezentat aceleaşi relatări, în locuri diferite, în funcţie de scopul urmărit de ei.

51

+ Alfred K uen +

Pentru moment, după ce am ales şi am determinat pericopa noastră, urmează să notăm câteva lucruri: ea survine după secţiunea ... care abordează tema ... şi precede secţiunea ... în care este vorba despre .. .'

Vom repeta aici ceea ce am spus mai înainte despre observarea unui text dezvoltând "metoda inductivă"' .

Aportul pe care şi-l aduc şase slujitori fideli

Ceea ce ar trebui făcut este să se noteze tot ce se observă în text, încercând să se răspundă la următoarele întrebări clasice: Cine? Ce? Unde? Când? Cum? De ce?

CINE? Cine a scris aceasta? Pentru cine? Care sunt personajele din povestirea respectivă?

CE? Ce spune autorul? Ce cuvinte foloseşte el? De câte ori găsim termenul respectiv în acest pasaj? Dar în acest capitol? Ce fac personajele menţionate aici? Care sunt ideile acestei cuvântări ? Dar fraza centrală?

UNDE? Unde se petrece acţiunea? De unde vin personajele? Unde se duc ele? Unde se află vorbitorul? în ce loc a scris autorul? Unde se aflau destinatarii săi?

CÂND? Când are loc acţiunea (momentul din zi, ziua din săptămână: zi de sabat, zi de sărbătoare după Legea lui Moise, sau o zi oarecare a anului)? .

CUM? Cum se desfăşoară acţiunea? Cum se înlănţuie faptele? Cum acţionează personajele? Ce atitudine are unul faţă de altul? Cum se spun cuvintele respective?

2 A se vedea R. C. Keley, "Identifying the Pericope and its Context" in Kearly, 86, pp. 73-81. Nota Ed. Emmaus.

~ A se vedea A. Kuen, "Comment etudier la Bible", pp. 12-16. Nota Ed. Emmaiis.

52

+ Cum să interpretăm Biblia +

DE CE ? în etapa aceasta, ne vom limita la acei "de ce?" cărora le răspunde textul nostru. De ce eroii povestirii pro­cedează aşa cum procedează? Ce zice autorul despre scopurile lor, despre gândurile lor, despre atitudinea lor faţă de Dumnezeu sau faţă de aproapele?

Un exemplu de observare atentă a textului

Iată, de exemplu, cum trebuie condusă observarea cu atenţie a textului din Romani 6.1-3

Text amplificat: Romani 6 text de bază = vers. fr. Colombe

1. "Ce vom zice deci?H Dar atunci ce vom zice? Atunci, va spune cineva . Ce concl uzie ar trebui să tragem de aici? Dar ce concluzii am vrea noi să tragem?

"Să rămânem În păcatr Să persistăm, să căutăm a rămâne, trebuie să conti-nuăm a trăi în ... Să fie de ajuns a rămâne ... să vrem a continua să păcătuim ... ?

""""pentru ca harul să abunde?H Pentru ca harul să se înmul­ţească. Să devină mai puter­nic, să se arate într-o măsură

Observatii I

- în textul grecesc, versetul începe prin deci. Prin urmare, el se leagă de cele spuse mai înainte. - Aceeaşi formulă apare la Romani 3.5 şi 4.1, când apostolul trăgea o concluzie din cele spuse mai înainte. - Pavel pune o nouă întrebare. Apostolul foloseşte cuvântul noi.

- Apostolul pune o nouă întrebare - Diferenţa dintre "să rămânem" şi If vom rămâne" provine dintr-o variantă existentă printre manu-scrise. - Expresia lIa rămâne în păcat" nu mai apare până acum în aceas­tă Epistolă. De altfel, n-o mai întâl­nim nicăieri în tot Noul Testament.

- Cuvântul a abunda (Comilescu: a se înmulţi, N.tr) a mai apărut de două ori în 5.20 unde apostolul zice chiar că harul s-a înmulţit şi mai mult.

53

+ Alfred Kuen +

mai mare, mai deplin, mai intens, în toată bogăţia lui.

2. "Nicidecum!" Departe de noi aşa ceva! Niciodată în viaţă! Ferească Dumnezeu! Cu nici un chip! Hotărât că nu!

"Noi care am murit fa­ţi de picat ... Pentru că suntem morţi faţă de păcat, dacă noi sun­tem morţi, noi - nişte oa­meni care au murit. . . Cu privire la păcat, noi sun­tem morţi.

" ... cum si mai trlim in plcat?M Cum am putea continu:o să trăim în păcat, cum am

- Apostolul nu zice "pentru că harul se înmulţeşte (care s-ar lega direct de 5.20), ci pentru ca ... - Trei opţiuni se manifestă printre traducători: a abunda, a se înmulţi, a se manifesta plenar. Nu există variante textuale, aceste deosebiri provin, deci, din diversele sensuri ale cuvântului original.

- Versetul începe cu o interjecţie care arată că apostolul respinge categoric concluzia trasă la v. 1.

- Expresia "morţi faţă de păcat" este nouă în această Epistolă. - Apostolul anunţă un fapt împlinit (lit. "Noi care am murit faţă de păca t", aorist, timpul care indică o acţiune făcută o dată pentru totdeauna) - Expresia "mort faţă de păcat" este folosită cu privire la Isus în v. 10 ("căci murind, faţă de păcat a murit EI o dată pentru tot­deauna", TOB). J. Stott face din acest verset (10) cheia interpretării expresiei, căci ea ne aşază pe un teren juridic, vorbindu-ne despre pedeapsa care, fiind suferită, ne scapă de osânda păcatului.

- Justificarea refuzului este în­tărită printr-o nouă întrebare. Apostolul înlocuieşte verbul a ră­mâne (în păcat) prin a trăi.

+ Cum să interpretăm BibJja +

putea continua să păcă­tuim, cum vom mai trăi în păcat, oare am mai putea noi accepta o asemenea situaţie?

3. "Nu ~tiţi ci noi toţi ... Chiar nu ştiţi? Trebuie să vă reamintesc? Doar ştiţi foarte bine, ar trebui să ştiţi că noi toţi. ..

" ... câţi am fost botezaţi in Cristos Isus N

Cufundaţi în Cristos Isus, pentru a fi uniţi cu Cristos Isus, cănd noi am acceptat să fim botezaţi în Cristos Isus .

". ... Am fost botezaţi în moartea Lui N

Pentru moartea Lui, fiind una cu EI în moartea Lui, noi toţi am fost scufundaţi în moartea Lui, voi v-aţi făcut părtaşi morţii Sale.

- Accentul întrebării cade pe cum. - Traducerile noastre folosesc pen-tru verbul a trăi formele verbale: condiţional, indicativ viitor şi infi­nitiv .

- O nouă întrebare. - Apostolul reia un fapt pe care romanii trebuiau să-I ştie, însă, despre care el n-a spus nimic în această Epistolă.

- Acest fapt îi priveşte pe toţi membrii Bisericii din Roma şi pe apostolul Pavel, deci pe toţi creş­tinii de pretutindeni.

- Literalmente, Pavel zice: pentru, în vederea lui (eis) Cristos Isus (aici titlul Cristos, Unsul apare înaintea numelui propriu Isus). - Pavel foloseşte aoristul pasiv: noi am acceptat o dată pentru totdeauna acest botez în Cristos. - Este oare vorba despre botezul în apă?

- Apostolul repetă ideea de moar­te, avansată la v. 2, dar acum folo­seşte substantivul moarte în locul verbului a muri. - El afirmă ca un fapt împlinit, aceea că am fost plonjaţi, scufun­daţi în moartea lui Cristos

Vom relua toate aceste versete în capitolul următor. Într-un text narativ sau poetic, observaţiile şi întrebările pe care le suscită acestea sunt de o cu totul altă natură.

55

Capitolul 3

A TREIA ETAPĂ: FORMULAREA îNTREBĂRILOR

Observarea atentă a textului deja a stârnit curiozitatea noas­tră, prilejuind şi o serie întreagă de întrebări . Este important să notăm aceste ÎIntrebări pentru a da o orientare clară cercetărilor

noastre. Chiar dacă nu am găsi câte un răspuns pentru fiecare dintre ele, totuşi, este indicat să formulăm cât mai multe între­bări. Mintea noastră începe să fie preocupată de problema cerce­tării Scripturilor, iar soluţiile căutate nu vor întârzia prea mult, urmând să se arate pe măsură ce ne vom adânci tot mai mult în Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea este important să separăm etapa "întrebări" de etapa "răspunsuri", pentru a nu limita numă­rul întrebărilor prin dificultatea de a le da un răspuns: dacă voi obserrva că nu pot răspunde la primele trei întrebări pe care ni le-am pus, risc să rămân la ele şi să nu formulez altele.

Trei serii de întrebări

Putem formula trei serii de întrebări:

1. Ce semnificaţie are cuvântul acela sau expresia aceea? înainte de a înţelege gândul, trebuie să prind sensul original

al cuvintelor care îl exprimă, adică sensul pe care îl aveau aceste cuvinte în momentul redactării, pentru autorul textului sau pentru cititorii săi. Ce semnificaţie au cuvintele: a rămâne, mort, har, botezaţi şi expresiile: mort în păcat, să se înmulţească harul, mort faţă de păcat, a trăi ill păcat, botezaţi în Cristos Isus, în moartea Lui?

56

+ Cum să interpretăm Biblia +

2. De ce scrie autorul aceste lucruri? Ce scop urmăreşte el? Căror nevoi ale cititorilor lui vrea el să

le răspundă? Ce obiecţiuni avea el în vedere? De ce foloseşte el un anume cuvânt, şi nu altul, aşa cum procedează într-un alt pasaj unde dezvoltă acelaşi gând? De ce adoptă un asemenea ton? De ce foloseşte forma interogativă, diateza pasivă, un mod impersonal? De ce verbele se află la timpul respectiv?

Opinia tradiţională susţine posibilitatea comunicării cu ajuto­rul unui text. Exponenţii acestei opinii cred că semnificaţia unui text rezidă în însăşi intenţia autorului. Evident că această intenţie precede redactarea textului; însă, ea este un element subiectiv, în timp ce semnificaţia constituie un element obiectiv. Nu este deloc exclus ca sensul unui text să trebuiască a fi căutat printre rânduri, sau dincolo de ceea ce a exprimat autorul, sau indiferent ce ne-ar putea sugera la prima vedere. Noi credem că semnifi­caţia uni text este însuşi sensul pe care i l-a dat autorul, în lumina propriilor sale perspective. El a codificat un mesaj pe care a vrut să-I transmită cititorilor săi. într-o asemenea situaţie, interpre­tarea are menirea să descifreze tocmai acest mesaj, şi nu un altul. Interpretul trebuie să ţină seama de mijloacele folosite de autor pentru a-şi exprima mesajul, precum şi de orientarea aluziilor sale.

însă, în Biblie, chestiunea autorului este cu mult mai complexă decât în orice altă carte: noi credem că, de fapt, Autorul acestei cărţi este Dumnezeu însuşi. Dar El a inspirat nişte oameni care au scris, nu în stare de transă, şi nici după dictare. De aceea, ei puteau avea cu privire la text o intenţie relativ diferită de cea a lui Dumnezeu. Astfel, 1 Petru 1.10-12, precum şi aplicaţiile făcute

de Noul Testament unor texte din Vechiul T eslament dovedesc că autorii vetero-testamentari nu au înţeles deplin semnificaţia reve­laţiilor ce le-au fost încredinţate. Astfel, textul din Isaia 7.13-16 avea, în mintea profetului, o aplicaţie pentru timpul lui, şi anume să-I încurajeze pe Ahaz care era ameninţat de o invazie asiriană; dar citarea aceluiaşi text în Matei 1.23 arată că intenţia Autorului divin depăşea contextul istoric în care se afla profetul Isaia. Această noţiune de intenţie se aplică şi autorilor care folosesc d~rite surse (Cronicile).

57

+ Alfred K uen +

Determinarea scopului unui autor ne împinge spre a face anumite conjecturi, mai ales când este vorba despre un scriitor de care ne despart mari distanţe în timp ş i spaţiu. C. S. Lewis a arătat acest lucru în "Fem-seed and Elephants"(Collins, Lon­don, 1977): nici unul dintre criticii unui autor nu i-a putut ghici intenţiile atunci când el era compatriotul şi contemporanul lor. Totuşi, conjectura este permisă şi deseori folositoare. Adesea autorul îşi declară scopurile, îşi sdezvăluie intenţiile (Pv. 1.2-4; Ioan 20.31; Rom. 15.15; 2 Cor. 13.10; 1 Tim. 3.14-15; 1 Ioan 2.1, 12-14) . în alte cazuri, intenţia autorului este lesne de înţeles Gudecători, 1 şi 2 Samuel; Rut ... ), cu condiţia să ne străduim a o identifica într-un duh de umilinţă şi nu de pe poziţii dogmatice.

De exemplu, citind la Romani 6.1, ne vom întreba: dar ce legătură există între tema enunţată aici şi ceea ce o precede? La care afirmaţie se raportează cuvântul deci din versetul 1? De ce pune Pavel o asemenea întrebare? Ce concluzii false·s-ar fi putut trage din ceea ce spusese el mai înainte? Cine ar fi formulat acele concluzii? Ce avea în vedere apostolul? De ce spune el noi şi nu voi? De ce pentru ca şi nu pentru că?

V. 2: De ce zice Pavel aici: "să trăim în păcat"? Este o dife­renţă între "a trăi în păcat" şi "a rămâne în păcat"? De ce a putut el să spună că noi am murit faţă de păcat?

V. 3: De ce întreabă apostolul: "Nu ştiţi?" Poate cineva să beneficieze de o realitate spirituală fără a o cunoaşte? De ce spune el: "Noi toţi"? îi opune pe cei cărora le vorbeşte unui alt grup? Sau vrea să insiste asupra cuvântului "toţi"? De ce se referă el la botez? Botezul produce această moarte faţă de păcat? La ce se referă a fi botezat în (pentru) Cristos Isus? Mai există şi alte referinţe la moartea lui Cristos în Epistola aceasta care ar putea facilita înţelegerea noastră?

3. Ce implicaţii are acest pasaj? Mai întâi, este vorba să descoperim presupunerile care se

subînţeleg şi pe care se bazează autorul pentru a vorbi aşa cum vorbeşte, adică ansamblul gândurilor, convingerilor şi raţiona-

58

+ Cum să interpretăm Biblia +

mentelor pe care se sprijină el fără a le preciza de fiecare dată. De exemplu, în pasajul la care ne-am referit: ce implică cele trei întrebări pe care le pune autorul? Ce implică afirmaţia: "Noi am murit faţă de păcat"? Dar asocierea cuvintelor "noi toţi" cu actul botezului? Dar apropierea dintre botez şi moartea lui Cristos?

Nu trebuie să ne aşteptăm să găsim răspuns la toate aceste întrebări în aceeaşi zi, dar deprinderea de a formula astfel de întrebări ne va menţine atenţia încordată, mintea trează şi, în consecinţă, citind Cuvântul lui Dumnezeu, vom fi atraşi de o mulţime de amănunte care altădată ne-ar fi scăpat. Vom intra astfel în intimitatea redactorului, vom începe să-i ghicim intenţiile şi scopurile şi vom pătrunde spiritul în care a fost scris textul respectiv. Vom fi astfel pregătiţi să răspundem la întrebarea: ce a vrut să ne spună Dumnezeu inspirând această scriere autorului sacru?

Capitolul 4

A PATRA ETAPĂ: STABILIREA SENSULUI CUVINTELOR

"Cuvintele sunt unităţi de gândire şi cărămizile contrucţiei conceptuale; prin urmare, orice studiu al Scripturii trebuie să înceapă cu un studiu al cuvintelor" (Ramm, 56, pag. 129).

Acest studiu poate îmbrăca diferite forme: etîmologic, istoric, comparativ (în raport cu sinonimele, cu termeni corespondenţi în limbile înrudite). Bineînţeles că este vorba despre cuvin­tele originale ebraice şi greceşti, dar un bun dicţionar biblic va indica, în raport cu un anumit cuvânt din limba noastră, ce ter­men foloseşte originaluL Dicţionarul va mai indica etimologia cuvântului şi semnificaţia sa în diferite texte antice.

1. Sensul etimologic

Care este sensul exact al cuvintelor? Uneori, traducătorul a ales un cuvânt mai puţin uzual (blândeţe, îndelungă răbdare) pentru că semnificaţia lui a corespuns mai bine cu a termenului original. în acest caz, avem nevoie de un dicţionar al limbii noas­tre, pentru a regăsi acest sens. Alteori, numai una din accep­ţiunile unui cuvânt răspunde semnificaţiei sale biblice. Este

. sarcina noastră S-O găsim în definiţiile date de dicţionar (de exem­plu: Larrouse, Littre, Robert ... ).

Să verificăm, în diferitele traduceri, dacă cuvintele esenţi­ale au corespondent. Dacă un cuvânt este vechi sau ieşit din uz, o versiune modernă îl va înlocui cu un altul mai recent.

Referitor la etimologie, Moises Silva transmite avertismen­tul lingvisticii moderne de a nu acorda prea multă importanţă

60

+ Cum sif interpretifm Biblia +

acestui aspect al cuvântului. Ferdinand de Saussure zicea că "ling­vistul care doreşte să înţeleagă ... nu poate pătrunde în spiritul celor ce vorbesc decât suprimând complet trecutul (cuvintelor)" ("Course in General Linguistics", New-York, 1966, pag. 81). în adevăr, "cei ce vorbesc o limbă, practic ignoră întreaga ei evo­luţie, aspect pe deplin valabil pentru autorii şi primii cititori ai Noului Testament de acum două mii de ani. .. Prin urmare, inte­resul nostru trebuie să se concentreze asupra semnificaţiei limbilor greacă sau ebraică în conştiinţa autorilor biblici" (Silva, 83, pag. 38). Efectiv, dacă luăm un exemplu din limba noastră, ce impuls va da unui autor din sec. XL care va încerca să des­cifreze sensul avut de cuvântul "birou" în sec XX, în expresia "Biroul Internaţional al Muncii", aflând că acest cuvânt indica iniţial o masă acoperită cu o folie de ourete? Sau de ce folos îi va fi autorului respectiv să afle că "etonne" (cuvânt franţuzesc care, în româneşte, înseamnă mirat, uimit. N.tr.) voia să zică altădată:

. "frappe par la tonnerre" (lovit de trăsnit)? Acest aspect "diacro­nic"(istoric) nu ajută la precizarea sens ului; numai aspectul "sincronic"(actual) al unui cuvânt îl interesează pe cel ce caută să-i stabilească semnificaţia.

Etimologia, ne spune Silva, nu este utilă decât pentru cuvin­tele rare ale căror alte întrebuinţări ne permit să discernem sensul. Dintr-un total de circa 8.000 de cuvinte, Vechiul Testament con­ţine 1 300 hapax legomena (cuvinte care apar doar o singură dată) şi circa 500 de cuvinte care nu revin decât a doua oară. Multe din aceste cuvinte rare nu pricinuiesc prea multe neplăceri, deoa­rece ele apar în literatura ebraică posterioară. Mai rămân, totuşi, câteva sute de termeni, îndeosebi în pasajele poetice, pentru care nici contextul şi nici întrebuinţarea lor ulterioară nu contribuie la o precizare pe deplin satisfăcătoare a sensului lor. Apropiin­du-le de cuvinte asemănătoare din punct de vedere etimologic în arabă, ugaritică sau akkadiană, se ajunge uneori la obţinerea unor sensuri mulţumitoare. Cu toate acestea, "o explicaţie bazată numai pe etimologie nu va putea fi niciodată ceva mai mult ca o ipoteză plauzibilă" (De Moor, "Ugaritic Lexicography", pag. 85, citat de Silva, 83, pag. 44). Aşadar, să fim foarte atenţi cu privire la sensul etimologic al unui cuvânt şi să nu construim o întreagă interpretare sau doctrină pe acesta.

61

+ Alfred K uen +

Etimologia este utilă într-un alt caz: când autorul se referă în mod express la ea pentru a realiza un joc de cuvinte (de exem­plu, aşa cum procedează Pavel uzând de sensul etimologic al numelui Onisim = folositor, Filimon 11; a se mai vedea: Gen.2.23; 3.20; 4.1; 17.5; Mt. 1.21, 23; Evr. 7.2).

Atenţie şi la cuvintele care mai figurează în unele versiuni ale noastre cu sensul lor etimologic. De exemplu, termenul fran­cez "consommateur" (în rom. Consumator, dar şi desăvârşitor. N.tr.) este folosit de Louis Segond la Evrei 12.2 în sensul teologic extras în sec. XVI din latina ecleziastică: "cel ce isprăveşte şi încu­nunează o operă". Acest sens corespunde perfect celui pe care îl are termenul grecesc teJeiâtes: cel ce conduce la atingerea unei ţinte. Din nefericire, în zilele noastre, acest cuvânt nu mai are acelaşi sens. El nu este indica t nici chiar în Petit Larousse iIlus­tre care nu dă decât sensurile moderne derivate din verbul "con­sommer": "cel ce foloseste personal diverse articole de consum, sau mărfurile pe care le cumpără. Persoana care mănâncă sau bea într-o cafenea, într-un restaurant." Versiunea Segond revisee (Colombe) a înlocuit, la "momentul oportun" substantivul "con­sommateur" cu o locuţiune verbală: "Isus, Care suscită credinţa şi o duce la desăvârşire".

2. Sensul istoric

Folosirea unui cuvânt în istoria poporului evreu sau a naţi­unilor vecine aruncă adesea o lumină interesantă asupra sensului său. Ramm menţionează că atunci când se spune la Evrei 5.7 că Domnul Isus a adus rugăciuni fierbinţi, autorul foloseşte un cuvânt asociat obiceiului de a aduce o ramură de măslin unui demnitar căruia i se cerea o anumită favoare. Gestul era o dovadă a sincerităţii cererii lui. Isus spune că, dacă cineva ne sileşte să mergem cu el o milă, ar trebui să mergem două. El Se referă la un obicei persan bine cunoscut: când un sol era purtătorul unui mesaj imperial, el putea sili pe locuitorii unei aşezări să-i ducă bagajele cale de o milă . Alţi autori raportează această aluzie la soldaţii romani care se pare că dobândiseră aceleaşi drepturi.

Arheologia a adus mari servicii lingvisticii biblice, exhumând numeroase documente redactate în aceeaşi perioadă cu unele

62

+ Cum să interpretăm Biblia +

dintre cărţile Vechiului sau ale Noului Testament (tăbliţe sume­riene, asiriene, babiloniene, papyrusuri egiptene, pergamente ebraice ... ). Până la începutul sec. XX, singurele referinţe extra-bi­blice la cuvintele întrebuinţate de autorii Noului Testament erau operele marilor clasici greci. Cum foarte multe cuvinte biblice nu apăreau în scrierile clasicilor greci, ele au fost incluse într-o categorie distinctă: "vocabular religios", specific creştînilor. ar, aproape tot Noul Testament a fost scris, nu în greaca clasică, ci în koine, limbajul folosit în vorbirea curentă, mai diferită de greaca clasică decât este franceza sec. XX de limba lui Corneille sau a lui Racine. Un tânăr savant german, A. Deissmann, este cel care le-a atras atenţia contemporanilor săi asupra importanţei unor papyrusuri fără valoare literară (scrisori, facturi, testamen­te ... ) descoperite în cosurile de gunoi ale unor mari oraşe antice. Au fost regăsite, în aceste documente, aproape toate cuvintele care fuseseră incluse în "vocabularul religios" şi a fost posibilă determinarea cu precizie a semnificaţiei lor. După aceea, a fost publicat un dicţionar care indica sensul cuvintelor biblice pornind de la numeroasele papyrusuri descoperite (Moulton-Milligan: "The Vocabulary of the Greek New Testament", Hodder & Stouhgton, London, 1963). în prezent, traducătorii Noului Testa­ment pot lua în considerare precizările făcute cu ajutorul desco­peririlor respective.

Manuscrisele de la Marea Moartă le-au făcut un serviciu asemănător savanţilor ebraişti. Stabilirea sensului pe care îl aveau cuvintele în mintea autorului şi în mintea destinatarilor unei scrieri este indispensabilă dacă dorim să nu facem un lucru de-·a-ndoaselea. Astfel, în Epsitola către Coloseni, cuvintele: ele­mente, plină tate, domnii nu aveau acelaşi sens pentru grecii din sec. 1 ca şi în sistemul filozofic grecesc pe care îl au astăzi. Cu­vântul elemente reprezenta iniţial alfabetul (de unde a rezultat şi expresia de învăţătură elementară sau învăţături începătoare), precum şi toate lucrurile aranjate sistematic, asemenea literelor alfabetului - de exemplu, astrele. ar, în mintea grecilor, astrele reprezentau nişte forţe supranaturale care controlau destinele oamenilor. De aceea la Galateni 4.3, 9 şi Coloseni 2.8 cuvintele "rudimente (elemente, noţiuni sau principii elementare) ale lu­mii" ("rudiments du monde", în vers. fr.: Segond, Colombe,

63

+ Alfred K uen +

TOB) sunt redate prin "forces spirituelles du monde" (forţele spirituale ale lumii, în Fran,ais Courant) ş i prin "forces cosmi­ques" (forţe cosmice, în Gute Nachricht Bibel). Cuvântul plină­tate avea un întreg arierplan filozofic reluat de ereticii din Colose care combinau noţiunile evreieşti ş i păgâne. în opinia lor, plină­tatea nu era altceva decâ t suma acestor forţe care controlau destinul oamenilor. 5tăpânirile erau, asemenea domniilor, nişte fiinţe supranaturale malefice a căror bunăvoinţă trebuia obţi­nută. Apostolul spune că Domnul Isus Cristos le-a învins pe toate. intâiul-născut nu însemna neapărat născut primul (într-un ase­menea caz, Isus Cristos nu ar fi veşnic, ci ar avea un început), ci este un termen onorific care implică noţiunile de autoritate şi demnitate.

Multe cuvinte au un sens "biblic" diferit de cel actual: a judeca este folosit adesea cu sensul de a guverna, desăvârşit înseamnă uneori ajuns la o anumită maturitate (Fil. 3.15); în Proverbe 29.28, cuvântul viziune are sensul de "descoperire dumnezeiască",

revelaţie. Când se spune că "Domnul cunoaşte", trebuie să în­ţelegem că El protejează, ocroteşte (Ps. 1.6). Numai versiunile cu "echivalenţă dinamică" au ţinut seama de aceste glisări se­mantice.

în special termenii " teologici" trebuie definiţi neapărat con­form sensului pe care îl aveau în momentul redactării Scripturii (sens care, desigur, a putut evolua pe parcursul a 16 veacuri, respectiv sec. XV î.Cr. - sec 1 d.Cr. (A se vedea capitolele "Se­mantic Change and the Role of the Septuagint - Semantic Change în the New Testament", în M. Silva, 83, pp. 53-97).

Astfel "capacul ispăşirii" (în fr. propitiation, N.tr.) trebuie înţeles pornind de la ritualullevitic care avea loc în Cortul în­tâlnirii şi apoi în Templul lui Solomon. Sângele, stropit o dată pe an pe capacul ispăşirii, adică pe acoperişul chivotului legămân­tului unde se aflau tablele Legii, îl făcea pe Dumnezeu propice (favorabil) omului), în ciuda faptului că isrealiţii încălcau de atâtea ori Legea Sa. Justificarea (îndreptăţirea) permitea unui israelit să fie considerat just (sau socotit neprihânit, drept), ca şi

cum nu ar fi păcătuit niciodată, respectând tot timpul Legea Domnului. Această dreptate (neprihănire) ne este imputată (un termen din limbajul comercial, care înseamnă a pune ceva în

64

+ Cum să interpretăm Biblia +

contul cuiva) şi nouă . Răscumpărarea este acţiunea de a cum­păra din nou un sclav sau un prizonier de război prin plata unui preţ corespunzător, eveniment care era foarte grăitor pentru con­temporanii lui Pavel. De asemenea, cuvântul triumf (2 Cor. 2.14; Col. 2.15), indica o ceremonie unică în viaţa unui general ro­man, cu prilejul căreia el străbătea străzile Romei precedat şi urmat de comandanţii armatei înfrânte şi de suveranii naţiunilor biruite.

Restituind acestor cuvinte sensul lor istoric original, mesajul biblic devine actual şi interesant pentru noi, iar impactul lui asu­pra noastră este cel dorit de Dumnezeu.

3. Studiu comparativ

o concordanţă ne va permite să observăm unde şi cum fo­loseşte un autor oarecare unul şi acelaşi cuvânt; de asemenea, în care alte cărţi biblice şi în ce context mai apare acel termen. Un astfel de s tudiu referitor la termenii originali prezintă o im­portanţă capitală pentru stabilirea sensului cuvintelor, căci el ne permite să vedem atâ t diferitele semnificaţii date acelor cuvinte de către un anumit autor, câ t ş i contextul în care erau ele folosite de înaintaşii sau de contemporanii acelui autor.

Pentru a defini corect un cuvânt, este necesar, de asemenea, să-I putem distinge de sinonimele sale. Studiul lui R. C. Trench, arhiepiscop de Dublin, asupra sinonimelor Noului Testament este inegalabil. Tradus în franceză, el a fost reeditat de că tre Edi­tion Impact (Canada). Mai poate fi consultat capitolul profund ştiin-ţific al lui M. Silva "Sense Relations"(Silva, 83, pp.118-136), unde el face distincţie între sinonimia pmpriu-zisă (cuvinte interschimbabile), sinonimia impmprie (cuvinte al căror sens poate fi recuperat doar parţial) şi hiponimie (un cuvânt îl include pe un altul, dar depăşeşte înţelesul acestuia) .

Noi folosim uneori sinonime doar pentru a evita repetiţia.

Si autorii biblici procedează la fel (cf. Mt. 20.21 ş i Mc. 10.37 pentru împărăţie si slavă; Mt. 18.9 şi Mc. 9.47 pentru viaţă şi Impărăţia lui Dumnezeu). în alte cazuri ei au în vedere nuan­ţarea textului (la Gal. 6.2, 5, apar două cuvinte diferite pentru sarcină, primul subliniind responsabilitatea, al doilea dificul­tăţile).

Cum să interpretăm c-5 65

+ Alfred K uen +

Una din problemele cele mai spinoase cu care se confruntă traducătorii constă în faptul că, pentru anumite concepte, ebraica şi greaca dispun de un vocabular mult mai bogat ca al nostru. Pentru altele, un singur cuvânt corespunde unui şir întreg de cuvinte din limba noastră. De exemplu, cuvântul aner poate însemna şi bărbat şi soţ. Atunci, care este traducerea corectă a pasajului de la 1 Corinteni 11.3~ "Bărbatul este capul femeii"? Sau: "Soţul este capul soţiei"? In traducerile franţuzeşti apar ambele variante. Aceeaşi dificultate se întâlneşte la 1 Timotei 3.8-13, referitor la calităţile cerute unui diacon. Apoi la v. 11, apostolul vorbeşte despre calităţile femeilor (gune). Dar oare este vorba aici dewre femeile-diacon (diaconiţe) sau despre soţiile diaconilor? $i în privinţa aceasta opiniile sunt împărţite.

Ca şi în limba noastră, un cuvânt ebraic sau grecesc poate avea mai multe înţelesuri, care, uneori, coexistă în acelaşi pasaj. Astfel, la Romani 8, apostolul Pavel foloseşte cuvântul lege în două sensuri diferite:

- v. 2: " ... legea (principiul, în sensul de lege fiziCă) Duhului de viaţă în Crisfos Isus m-a izbăvit de legea (acelaşi sens) păcatului şi a morţii. U

.- v. 3: "Căci -lucru cu neputinţa Legii (lui Moise) ... Dum­nezeu a trimis pe Ins uşi Fiul Său ••• U

- v. 4: "pentru ca porunca Legii (lui Moise) să fie împli­nită în noi ••• U

în capitolul 3, cuvântul lege avea şi un alt sens: - v. 21: neprihănirea atestată de lege (cele cinci cărţi ale lui

Moise) şi prooroci; - v. 27: "Prin ce fel de lege (este exclusă posibilitatea de

laudă)? Prin legea faptelor? Nu, ci prin legea cre­dînţei. U Aici, cuvântul lege are sensul de principiu, sau de regim. "Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii (lui Moise)".

Astfel, în acest capitol, Pavel dă trei sensuri diferite aceluiaşi.cuvânt. "Gândirea sa este atât de vastă, spunea cineva, încât el se vede obligat să încarce fiecare cuvânt cu numeroase sensuri." Versiunile franceze cu "echivalenţă dinamică" au în­cercat să aplaneze această dificultate (de exemplu, la v. 3, lângă cuvântul "legea", au fost adăugate cuvintele "lui Moise", Fran­r;ais Courant).

66

+ Cum să jnterpretăm Bjblia +

A se vedea, de asemenea, folosirea unor sensuri diferite pen­tru cuvântul "carne" în Romani 7.18, 25; 8.3, (trei întrebuinţări cu trei sensuri diferite), 4-9,12-13; vezi alte sensuri la Matei 16.17; Ioan 6.63; Romani 2.28; 13.14; 1 Corinteni 7.28; 2 Corinteni 12.7; Efeseni 5.31; Filipeni 3.4; Evrei 10.20; 1 Petru 4.1; Apoca­lipsaI9.18.

Cuvântul credinţă defineşte, când credinţa care mântuieşte (încrederea în Dumnezeu) (Rom. 3.21; 4.5). când ansamblul doctrinei creştine (Gal. 1.23; Iuda 3), sau încă: o încredinţare (Rom. 14.23) ori un angajament luat de cineva faţă de partenerul său conjugal (1 Tim. 5.11-12).

Cuvântul sânge poate să se refere la lichidul care curge în vinele noastre (Mt. 9.20; Lc. 13.1), la natura omenească (Ioan 1.13), la viaţă (F.A. 20.26) sau la moarte (Evr. 12.4), ori la un grup de popoare (F.A. 17.26). "Carnea şi sângele" este o expresie care defineşte omul natural (Mt. 16.17; Gal.1.16). Când spunem "sângele lui Cristos" (Mt. 27.24; Rom. 3.25 ... ) ne ducem cu gândul la moartea Lui.

Diferitele sensuri ale cuvintelor citate reprezintă diferite sem­nificaţii posibile. Ceea ce trebuie făcut, de fiecare dată, este să se determine, cu ajutorul contextului, care sens este cel mai plau­zibil. F. de Saussure spunea: "Limba este un sistem ai cărui ter­meni sunt cu totii solidari între ei, sistem în care valoarea unui termen nu rezultă decât din prezenţa simultană a tuturor celor­lalţi" (Cours de Linguistique Generale, pag. 159).

Din această caracteristică fundamentală a teoriei lingvistice rez~ltă o consecinţă de maximă importanţă: contextul imediat este întotdeauna determinant, odată ce au fost recenzate diferi­tele sensuri luate în alte contexte. O altă consecinţă importantă a acestui principiu se aplică utilizării dicţionarelor teologice. Acestea indică mai multe sensuri posibile ale unui anumit cuvânt. însă este riscant să injectăm în fiecare text mulţimea sensurilor găsite în alte contexte. Trebuie, deci, să facem o anumită distinc­ţie, în funcţie de contextul imediat sau de unul ceva mai larg. Aceasta nu înseamnă că trebuie să reducem totul la sens unic; uneori, autorul poate să aibă în vedere fenomenul de rezonanţă. însă, chiar şi într-un asemenea caz, contextul imediat permite determinarea unei note dominante pe care se grefează armoni­cele" (T. Huser).

67

+ Alfred Kuen +

4. Ce aport îşi aduc dicţionarele teologice

În principiu, un bun dicţionar biblic va oferi informaţii refe­ritoare la diferitele sensuri ale unui cuvânt, însă, pentru a avea informaţii comple te asupra sensulu i unui cuvânt grecesc, ar trebui consultat "Theologisches W6rterbuch zum Neuen Testa­ment" alcătuit de Kittel-Friedrich (sau traducerea sa în engleză: "Theological Dictionary of the New Testament". Numai câteva articole au fost traduse în franţuzeşte explicaţia fiecărui cuvânt ocupând un spaţiu uriaş). Pentru fiecare cuvânt, această operă monumentală indică sensul pe care îl avea acesta: 1 - în literatura greacă profană; 2 - în Septuaginta; 3 - pentru Philon, Iosif Flavius sau în literatura rabinică ş i pseudepigrafică; 4 - în di!'eritele cărţi

ale Noului Testament; 5 - pentru Părinţii Bisericii. Insă, marele volum al detaliilor, permanentele referiri la limbile ebraică ,şi grea­că fac consultarea acestui dicţionar destul de anevoioasă. In plus, poziţia teo logică a autorilor să i variază de la un articol la altul ş i

include atitudini critice deseo ri foarte diferite de convingerile evanghelice.

"Theologisches Begriffslexicon" editat de R. Brockhaus şi o traducere-adaptare a sa în engleză aparţinând lui Colin Brown ("New International Dictionary of N. T. Theology") în trei volu­me sunt mult mai abordabile şi mai evanghelice şi conţin, de asemenea, esenţa informaţiilor oferite de Kittel4

•

5. Sensul propriu sau figurat al cuvintelor

În toate limbile evoluate, numeroase cuvinte pot fi folosite, fie la propriu, fie la figurat. De exemplu: cap, câine, oaie, floare ... au un sens propriu sau unul figurat, în funcţie de contextul în care 'se află: îl doare capul, şi-a luat-o în cap ... Interzis accesul cu câini! Câine ce eşti! Să ne întoarcem la oile noastre . .. Se afla în floarea vârstei ...

La fel stau lucrurile şi cu termenii biblici. Când cuvinte ca: braţ, mână, gură, oclli, nări ... se referă la Dumnezeu, este evident

~ Vezi H. McCord - J. ElIiot: "Hebrew Word Studies" in Kearley, 86, pp. 124-137; LCrouch, "Greek Word Studies", ibid. pp. 226-233. Nota Ed. Emmaus.

hR

+ Cum să interpretărn Biblia +

că acestea vorbesc despre puterea, ocrotirea, Cuvântul, atotşti­

inţa, mânia Lui ... Ebraica exprimă toate noţiunile abstracte prin cuvinte concrete. De aceea, multe dintre aceste cuvinte au valoa­re siTIlbolică. De exemplu, când psalmistul zice: "Domnul este un soare Iii un scut" (Ps . 84.11), evident că este vorba despre o iTIlagine, căci cuvintele soare şi scut nu trebuie lua te la pro­priu. Tot astfel când Domnul Isus zice: "Eu sunt Calea ... U~ oilor ... Pâinea care S-a coborât din cer". În toate cazurile aces­tea, este folosit un liTIlbaj siTIlbolic. Înlocuirea sens ului figurat cu cel propriu ar fi la fel de greşită ca atunci când aş interpreta textual: "S-a dat cu capul de pereţi". Sau: "A trebuit să înghită găluşca". Ori: "Mi-am lua t picioarele la spinare".

"Dacă tot ce spune Biblia ar trebui să fie înţeles în sensul pro­priu al cuvintelor - zice E. P .Myers - aceasta ar distruge fru­museţea liTIlbajului. Încercaţi să reformulaţi Psalmul 23, fără să folosiţi vreo imagine artistică!" (Kearley, 86, pag. 92). "Com­paraţia - zice G. B. Caird - este principalul drum care duce de la cunoscut spre necunoscut" (80, pag. 144) .

Pe de altă parte, după cum afinnă J. Villard (G. E. A., pp. 4-5), "ar fi mai indicat să abandonăm distincţia (trad iţiona lă totuşi)

dintre sensul «literal" şi sensul «spiritual» al cuvintelor. .. Literal înseamnă, etiTIlologic vorbind, ceva care are de-a face cu litera. Dar o literă izolată nu are niciodată un sens! Cuvântul este cel care are un sens, sau şi mai precis, sensuri multiple, lucru valabil pentru orice limbă . Dintre d iferitele semnificaţii ale unui cuvânt, adeseori folosirea sa indică o semnificaţie principală, percepută

ca sens propriu, pe când celelalte vor apărea ca sensuri figura te sau derivate. Dar lucrurile sunt relative. De exemplu, în liTIlbajul nostru actual, a auzi înseamnă: a) a-şi apleca urechea, a acorda atenţie la ceva; b) a pricepe cu ajutorul minţii; c) a percepe prin siTIlţul auzului. Actualmente, sensul propriu este c, dar în sec. XVII, b era sensul propriu şi c un sens figurat!! Cât despre sensul etiTIlologic, acesta este a . ~i atunci, într-o asemenea situaţie, cum s-ar putea vorbi despre semnificaţia "literală" a verbului a auzi?

Poate că va spune cineva: "Sensul literal este material, în tiTIlp ce sensul spiritual este iTIlaterial". Dar noi ştiTIl bine că sen­sul propriu al multor cuvinte (de exemplu: orgolios sau glorie) nu are nimic material!

69

+ Alfred Kuen +

Iată acUm câteva exemple luate din texte biblice: a. Isus este Păstorul cel bun. Un om cu mintea sănă toasă ia

aceste cuvinte în sens figurat (numai o persoană fără minte ar putea crede că Domnul Isus vorbeşte aici despre creşterea oilor), dar acea~ta nu implică faptul că trebuie respins sensul precis (numit literal de către unii) a ceea ce vrea Isus să spună .

b. "Am chemat pe fiul Meu din Egipt": cuvinte din Osea 11.1 citate la Matei 2.15. Cititorul Vechiului Testament vedea aici o aluzie la ieşirea lui Israel din Egipt, dar evanghelistul le aplică întoarcerii din Egipt a familiei lui Isus. Care dintre cele două semnificaţii este cea mai literală? De altă parte, cuvântul fiu nu este luat în sensul primar nici în Osea, nici în Matei, dar aplicat lui Isus, el are, desigur, un sens mult mai profund.

c. Unii se mărginesc doar la metaforele cel mai des folosite în Biblie: a răscumpăra, datorie, rob, etc. Însă, a se ataşa de sensul primar al acestor cuvinte echivalează adesea cu a nu înţelege mare lucru din semnificaţia lor curentă. Astfel, când este vorba despre răscumpărarea dată păcătoşilor, textul biblic nu spune niciodată cui i-a fost plătit preţul răscumpărării.

Este foarte necesar să învăţăm legile limbajului m etaforic. Orientalul îndrăgeşte imaginile. ar, Dumnezeu respectă perso­nalitatea autorilor pe care îi inspiră . De altă parte, realităţile spirituale nu pot fi exprimate decât prin intermediul unor ana­logii cu lumea materială pe care o percepem cu ajutorul simţurilor noastre. Dar tocmai aceasta explică abundenţa imaginilor în lim­bajul biblic'.

Uneori, autorul însuşi ne avertizează cu privire la sensul figurat al cuvintelor lui (Ioan 2.18-22; 6.63; 7.37-39). în alte cazuri, însăşi raţiunea noastră ne opreşte să recurgem la o

~ Pentru greci, imaginea este un procedeu extern şi explicativ al ideii generale. Ea este unul din semnele, mai mult sau mai puţin convenţionale, de care dispune scrii torul pentru a-şi exprima gândurile. Cât despre semiţi, aceştia atribuie simbolurilor un rol considerabi l. N-ar fi o exagerare să spunem că înseşi concepţiile sale despre lume, despre viaţă, despre gândire etc. sunt unele simbolice. Semitul concepe lumea ca o unitate complexă şi ierarhizată în care subzistă totul, unde toate lucrurile îşi păstrează locul lor propriu, deşi se af1ă pe planuri distincte. Lumea realităţilor inferioare o semnifică şi o anticipează pe aceea a rea lităţilor superioare; pentru a ajunge la cele din urmă, trebuie să avem de-a face cu cele dintâi:' (Dom. C. Charlier, 57, pag. 194) Nota Ed. Emmaiis.

70

+ Cum să interpretăm Biblia +

aplicaţie literală (Ier. 1.18; Ps. 18.3; Mt. 8.22; 18.8-9; Ioan 10.7). Asemenea exemple ne pemit să interpretăm corect următoarele texte: Matei 26.26-28; 1 Petru 2.5; Apocalipsa 14 .10; 17.26•

6. O mulţime imensă de imagini

Imaginea merge de la un singur cuvânt până la o întreagă istorie, reprezentând, în mod figurat, realităţile lumii spirituale. Elementele vieţii curente palestiniene au devenit simboluri: soarele, luna şi stelele, vântul şi ploaia, grindina, capul, ochii, dinţii, fruntea, braţul drept, mâna, foamea şi setea, pâinea, apa, sarea, focul, lumina, ziua şi noaptea, somnul, brâul, sabia, scutul, untdelemnul, candela, paharul, jugul, casa, piatra din capul , unghiului, stânca, muntele, marea, ţărâna , via, rodul, animale ca: şarpele, lupul, leul, oaia, mielul; fapte de viaţă obişnuite cum ar fi: munca, secerişul, treieratul grâului, pescuitul, postul, beţia, nunta, adulteruF.

Toate aceste cuvinte reprezintă imagini şi evocă prin forţa lor de expresie adevăruri de ordin spiritual. Nume de locuri, ţinuturi sau ţări pot spori forţa de expresie dacă sunt luate în sens figurat: Egipt, Babilon, Iordan, Muntele Sionului, Gog şi Magog, Armaghedon, gheena ... Biblia vorbeşte despre "ziua lui Madian" aşa cum vorbim noi despre un Waterloo sau un Stalin­grad.

Interpretarea acestor imagini trebuie să se facă de fiecare dată cu deosebită prudenţă. Să ne ferim a transpune semni­ficaţiile europene ale sec. XX în conţinutul Bibliei. Unele cuvinte cum ar fi: câine, miel, aluat, corn, pahar. .. indicau, pe vremea aceea, altceva decât ceea ce semnifică acum pentru noi. Atunci când Biblia dă ea însăşi lămuriri unui simbol, ne aflăm deja pe un teren sigur (Ier. 18.1-10; Ez. 37.1-14; Mt. 13.36-43; Ioan 13.18; Ioel 3.1-5 şi F.A. 2.15-39). însă, nu ne putem permite să aplicăm

"Exemple citate de J. Schubert - M. Milller : Lemedeine Hibe} gebrauchen u. Verstehen, Verlageverein lehendiges Wort. Augsburg, 1965, pp. 52-56. Nota Ed. Emmaiis.

7 A fost posibilă alcătuirea unor veritabile dicţionare care au dat tuturor cuvintelor semnificaţia lor simbolică. Vezi A. Heller: 200 biblischeSymbole, Pau­lus-Verlag, Karl Geyser, Stuttgart, 1962, pag. 262. Nota Ed. Emmaus.

71

+ Alfred K uen +

această semnificaţie şi altor pasaje, căci uneori sensul simbolu­rilor suferă însemnate schimbări. De exemplu, apa reprezintă, când curăţirea (Num. 19.7; 7.37-39) când mântuirea (Is. 12.3; 1 Petru 3.20-21; Apoe. 21.6; 22.17) .

Oaia simbolizează ucenicul ascultător în Ioan 10, sau pe cel care s-a rătăcit în Isaia 53;6; imaginea leului este aplicată, când lui Cristos (Apoe. 5.5), când lui Satan (1 Pet. 5.8-9). Prin urmare, nu putem alcătui nişte coduri de simboluri biblice şi apoi să stabilim nişte ecuaţii invariabile cu acestea.

în altă ordine de idei, dacă Biblia nu oferă, în context, o lămu­rire a imaginii folosite, ea vorbeşte altundeva, într-un mod clar, despre acele adevăruri. Or, noi trebuie să ne explicăm întotdea­una limbajul figurat printr-un limbaj obişnuit, şi pasajele obscure cu ajutorul celor limpezi. Nici o doctrină nu se poate întemeia vreodată exclusiv pe o imagine: ea trebuie să fie sprijinită pe nişte afirmaţii indubitabile ale Domnului Isus sau ale apostolilor Lui . Tocmai în aceste afirmaţii vom găsi noi lămurirea inlaginilor respective. Să căutăm, deci, referinţele indicate în Biblia noastră cu trimiteri şi să verificăm dacă diferitele texte se referă la aceleaşi adevăruri (context, coerenţă de imagine şi gândire).

Sensul figurat sau simbolic este limpede când Domnul !sus spune: "Eu sunt Uşa ... Calea ... Lumina lumii". De ce nu ar fi la fel când El spune: "Eu sunt Pâinea vieţii"? "Este deter­minant sensul care corespunde intenţiei autorului şi contex­tului" (Stadelmann, 85, pag. 106) .

După cum am văzut deja, unele cuvinte ebraice nu aveau un sens tot aşa de restrâns ca aceia dintre termenii noştri care le corespund. Astfel, Jiul lui. .. " putea fi aplicat şi unor descen­denţi mai îndepărtaţi, după cum "tată" se putea traduce prin strămoş. De altfel, expresia "copilul lui ... " este un ebraism menit să caracterizeze felul de a fi al cuiva. în ebraică, se va exprima, de exemplu, calitatea sau defectul principal al unei persoane numind-o "fiullui. .. ": un "fiu aI păcii" (Le. 10.6) este o per­soană amabilă şi primitoare care acceptă Evanghelia. în alte pa­saje, citim despre "fii ai gheenei" (Mt. 23.15), "fiul pieaării" (Ioan 17.12; 2 Tes. 2.3), ";ii ai neascultăriiu (Ef. 2.2; 5.6; Col. 3.6) sau despre "copii ai luminii" (Ef. 5.6-8).

72

+ Cum să interpretăm Biblia +

Acelaşi cuvânt poate avea într-un pasaj oarecare atât sensul propriu, cât şi sensul figurat. în Ezechiel 44.5, cuvântul casă indică Sfântul Locaş, iar la versetul 6 naţiunea evreiască. în Epistola către Galateni, expresia "seminţia lui Avraam" indică, pentru iudei, mai întâi pe fiul său Isaac, şi apoi pe cei ce aveau să des­cindă din Avraam în sens genealogic; aici apare primul sens, ad ică cel existent în mintea iudeilor contemporani. Dar Pavel arată că sensul acestei expresii se împlineşte în Isus Cristos, ceea ce reprezintă tocmai sensul ei cel mai profund, adică însăşi semnificaţia revelată prin Duhul Sfânt. în plus, el o transpune ş i îi dă un sens derivat, aplicând-o şi celor care îi aparţin lui Cristos (Gal. 3.16, 29) U. Villard, G. E. A., p. 4).

Şi noi avem propriile noastre cuvinte simbolice, dar sensul lor nu corespunde întotdeauna simbolismului biblic: astfel, inima în Biblie nu reprezintă, ca pentru noi, sediul sentimentelor ("o problemă de inimă", o chestiune sentimentală) ci reşedinţa gându­rilor şi voinţei; carnea nu este un sinonim pentru sexualitate ("demonul cărnii"), ci se referă la firea omenească naturală, la omul nenăscut din nou (exceptând cazurile când prin carne tre­buie să înţelegem trupul omenesc sau omenirea în general: a-l durea carnea de pe el; toată carnea, adică toţi oamenii). De ase­menea, în Biblie, vulpea simbolizează cruzimea, nu viclenia ca în limbajul nostru obişnuit .

7. O aplicaţie la pasajul din Romani 6.1-3

Cuvintele din acest text care ar merita o cercetare mai atentă sunt: a rămâne, morţi, botezaţi (presupunând că termenii păcat şi har sunt suficient de cunoscuţi) .

A rămâne (în gr.: epimeno) revine de 17 ori în Noul Testa­ment, în general cu sensul lui propriu de a sta, a locui câtva timp într-un loc (EA. 10.48; 15.34; 21.10; 28.12, 14; 1 Cor. 16.7-8; Gal. 1.18), iar alteori pentru a caracteriza o acţiune continuă : ei continuau să-L întrebe (Ioan 8.7). Petru continua să bată (FA. 12.16). în sens figurat, Pavel vorbeşte despre: a rămâne în trup, adică a rămâne în viaţă (Fii. 1.24), a rămâne în bunătatea lui Dumnezeu (Rom. 11.22), a rămâne într-o stare de necredinţă, a rămâne în acelaşi duh (Fii . 1.27), a rămâne în Domnul (1 Tes. 3.8), a rămâne

73

+ Alfred Kuen +

în credinţă (1 Cor. 16.13); a rămâne mai are sensul de a stărui ("rămâi în aceste lucruri", adică stăruie în virtuţile enunţate mai sus. 1 Tim. 4.16). Ucenicii din Antiohia Pisidiei erau îndem­naţi să stăruiască în harul lui Dumnezeu, adică să rămână alipiţi harului divin (F.A. 13.43).

Aşadar, cuvântul a rămâne implică faptul de a persista într-un loc, a continua o acţiune, a stărui într-o atitudine, a persevera într-o deprindere. Printre sensurile proprii ale acestui cuvânt s-ar mai putea număra şi acela de a locui, sens foarte frecvent astăzi.

Deci a rămâne în păcat înseamnă a persista în starea ante­rioară întoarcerii noastre la Dumnezeu, a rămâne ataşaţi unui fel de viaţă specific omului care trăieşte departe de Dumnezeu. (în sensul acesta este folosit cuvântul păcat, la singular, în Rom. 3.9; 5.12, 13, 20, 21; 6.6, 7, 10, 12, 13, 14, 16, 18, 23; 7.7, 8, 9, 13, 14, 17,20; 8.2-3). La Romani 6.2, Pavel înlocuieşte expresia a rămâne în păcat cu a trăi în păcat. în Coloseni 3.7, el le aminteşte des ti­natarilor viaţa pe care o duceau ei înainte de a se întoarce la Dum­nezeu, zicându-Ie: "trăiaţi în aceste păcateH•

Morţi: în Noul Testament, se vorbeşte despre a muri şi despre moarte de vreo 600 de ori. Moartea Domnului Isus Cristos este menţionată de peste 100 de ori, iar de 130 de ori morţii îi este asociată ideea de înviere sau de viaţă după mormânt. Verbul a muri este utilizat de 22 de ori numai în Epistola către Romani cu privire la Cristos mort pentru noi (5.6-8) sau la oamenii care mor din cauza păcatului lui Adam (5.15); în Romani 6.2-11, moartea împreună cu Cristos este menţionată de 9 ori. Expresia "a muri faţă de păcat" are câteva paralele:

- la Romani 7.6: "mort faţă de Lege"; "am murit faţă de LegeH (Gal. 2.19);

- "mort faţă de învăţăturile începătoare ale lumii": ~ţi murit faţă de învăţăturile începătoare ale lumii (Col. 2.20);

- "mort faţă de păcate": "pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcateH (1 Pet. 2.24).

Deci, în general, în Epistola către Romani, cuvântul moarte este folosit cu sensul lui propriu; uneori, însă, şi cu sens figurat (când a venit Legea, neu am murit", 7.9); "a muri faţă de ... " se regăseşte în Epistola către Romani şi în alte locuri cu referire la: Lege, păcat, învăţăturile începătoare ale lumii.

74

+ Cum să interpretăm Biblia +

- Botezat. în "Le demier mot des sciences linguistiques sur la forme du bapteme", (Ultimul cuvânt al ştiinţelor lingvistice asupra formei botezului. N.tr.), A. T. Robertson citează 8 dicţio­nare greceşti şi 9 comentarii biblice care definesc verbul a boteza prin cuvintele: a afunda, a cufunda, a scufunda, a băga sub apă, a scălda, a băga la fund, a acoperi cu apă. în "Pour faire connais­sance avec un ideal d :Eglise" (Pentru a face cunoştinţă cu unul dintre idealurile Bisericii . N.tr.), R. Dubarry care citează acest articol (pp. 111-115) adaugă (pp. 116-120): "Printre specialiştii religioşi sau profani, nu există astăzi nici un lexicograf sau grama­tician de prestigiu pentru care cuvântul grecesc baptizo să poată însemna, în accepţiunea lui biblică, altceva decât a afunda, a fi înghiţit de apă, a cufunda sau a scufunda". Şi el menţionează mărturii istorice şi arheologice, precum şi numele a 82 de autori cunoscuţi care confirmă acest sens al cuvântului.

Aşadar, putem traduce cuvântul botezaţi prin "afundaţi, scu­fundaţi în Cristos, în moartea Lui", şisă vedem în expresia aceas­ta o aluzie la forma botezului în Biserica primară unde neofitul era total scufundat sub apă spre a înfăţişa astfel îngroparea sa împreună cu Cristos.

Oare, în versetele acestea, cuvântul a boteza se referă la bo­tezul în apă, sau la botezul Duhului Sfânt? Aluzia la botezul în apă este incontestabilă, dar ceea ce se spune în versetele urmă­toare: "am devenit una şi aceeaşi plantă cu EI... (Comilescu redă prin: Hne-am făcut una cu ElH

, ceea ce semnifică acelaşi lucru. N .tr.) ... omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu EI" nu se poate atribui ca efecte ale unei ceremonii (fără a privi lucrurile dintr-o perspectivă solemnă, sacramentaIă). Deci, apostolul face referire la botezul Duhului reprezentat simbolic prin botezul în apă (care, în Biserica Primară, îi urma imediat).

Toate aceste precizări lexicologice ne vor fi utile atunci când vom căuta să inerpretăm sensul acestor versete.

Capitolul 5

A CINCEA ETAPĂ: îNŢELEGEREA FRAZEI

"Aspectul cel mai important al comunică rii şi al înţelegerii unei limbi nu este doar pătrunderea sensului fiecărui cuvânt în parte - zice F. F. Kearley - ci mai degrabă înţe legerea modului în care se leagă fiecare cuvânt de celelalte în cuprinsul frazei" (86, pag. 82).

"Scriptura a fost redactată în limba omului, nu Într-o limbă îngerească; prin urmare, trebuie să luăm în considerare regulile obişnuite a le gramaticii şi să ţinem seama de principiile lingvis­tice, aşa cum procedăm cu toate celelalte cărţi . în plus, trebuie men­ţionat că nu exis tă o anumită logică specifică Bibliei. Aceleaşi

legi ale gândirii şi aceleaşi reguli ale cugetării corecte se aplică deo­potrivă Bibliei şi scrierilor profane" (J. D. Thomas, 86, pag. 315). Dacă dorim să înţelegem Biblia, trebuie să începem prin a analiza frazele care o alcătuiesc cu ajutorul metodelor de cercetare a tex­tului pe care le-am învăţat la şcoală.

Abordări de ordin gramatical şi logic

Sin taxe varia te Cuvintele nu-şi găsesc locul lor decât într-o propoziţie . în ge­

neral, în franceză, propoziţia respectă urmă toarea ordine ana­litică : subiect, atribut, predicat, complement. Nu tot aşa stau lucrurile în ebraică şi în greacă. în aceste limbi, ordinea cuvintelor are putină importanţă, funcţia lor în frază fiind indicată cu aju­torul terminaţiilor. Traducerile cu echivalenţă formală au păstrat

76

+ Cum să interpretăm Biblia •

uneori ordinea cuvintelor străine, după specificul limbii noastre . în ebraică , ordinea normală este: predicat (întâi vine acţiunea), subiect, complement direct, complement indirect. Când această ordine este modificată, se urmăreşte sublinierea importanţei unui anumit element. însă, în traducere, această accentuare trebuie făcută prin alte procedee: schimbarea ord inii obişnuite a cuvin­telor în frază, adăugarea unor cuvinte ...

Apostolu l Pavel formulează, în general, fraze lungi, cu multe subordonate ş i paranteze. Astfel, Efeseni 1.3-14 es te alcătuit dintr-o singură frază. Traducerile moderne au tăia t perioadele lungi, sa lvând legă turile logice cu ajutorul unor prepoziţii supli­mentare, sau folosind unele repetiţii . Cu toate acestea, unele fraze biblice sunt mai lungi decâ t frazele jurnaliştilor noştri.

Abordarea globală a fra zei Pentru fiecare frază, puneţi-vă următoarele întrebări: Câte

verbe are, deci câte propoziţii ? Putem transforma O frază lungă

în propoziţii principale juxtapuse fără a l ăsa să ne scape vreo nuanţă? Ce cuvinte ar trebui să adăugăm? (A se vedea "L'ana­Iyse structurale des phrases longues" în "Comment etudier la Bible", pag. 55).

Pentru fieca re predicat, căutaţi subiectul. Subliniaţi-l. Resta­biliţi, la nevoie, ordinea norma lă a termenilor după top ica limbii noas tre. De exemplu, pentru Romani 3.21-22: "Neprihănirea lui Dumnezeu s-a arătat acum fă ră Lege. Legea şi Proorocii dau mărturie despre neprihănirea lui Dumnezeu. Neprihănirea lui Dumnezeu (se primeşte) prin credinţă. (Ea este) pentru toţi cei ce cred".

Concentra ţi-vă apoi atenţia asupra complementelor. Să luăm v. 24: "Ei (toţi) sunt jus tifica ţi. Cum? Fără plată. Prin ce? Prin harul Său. în ce fel? Prin răscumpărarea (adică preţul răscum­părării) care este în Cristos Isus" .

Analiza ţi în acelaşi fel v. 25, punând următoa rele Între­bări: Prin cine? Pentru cine? De ce? Când? Apoi, reci ti ţi versetul într-o traducere mai liberă.

Legături logice În frază

După ce am s tabilit sensul principal al fiecărui cuvânt, al fiecărui element al frazei, să examinăm cuvintele de legătură

77

+ Alfred Kuen +

care scot în evidenţă relaţia dintre acest verset şi contextul lui: căci, Of, într-adevăr, de altă parte, dar, apoi, de altfel, de aceea ... Să căutăm gândul precedent căruia aceste cuvinte îi adaugă o idee nouă. Aceasta ne va permite adesea să vedem textul într-o lumină cu totul nouă [vezi, de exemplu, rolul următoarelor cu­vinte de legătură: căci, pentru că, deci, de aceea ... folosite în 1 Petru şi analizate în "Comment etudier la Bible", secţiunea "La sanctification d'apres 1 Pierre" (pp. 42-50)].

Se mai pot analiza propoziţiile şi frazele regrupând, pe coloane, subiectele, predicatele, atributele şi complementele şi stabilind, Între aceste coloane, punctele care leagă diferitele elemente ale frazei".

Timpul verbelor În limba noastră, unul din primele lucruri care se cer la

analiza gramaticală a unei propoziţii sau fraze este timpul vebelor: trecut, prezent sau viitor. Or, ebraica, nu are aceste timpuri. Verbele indică, nu timpul acţiunii, ci starea ei: perfectă (o acţiune îndeplinită) sau imperfectă (încă neterminată). Logic, noi am spune că o acţiune terminată ar trebui să se situeze în trecut, o acţiune încă ne terminată în prezent sau în viitor. Dar acest lucru nu este valabil în cazul limbii ebraice vechi. Perfectul poate foarte bine să se refere la viitor -lucrurile fiind privite din perspectiva unui observator viitor (perfectul profetic) - şi să vadă

o acţiune trecută incompletă, situându-se la un moment dat în trecut. întotdeauna contextul, şi nu verbul, este cel ce determină timpul unei acţiuni. "Un copil ni s-a născut" poate să se refere, fie la trecut, fie la prezent, fie la viitor.

în greacă, timpul verbe lor indică nuanţe care nu apar în limba noastră. Prezentul este timpul unei acţiuni continue, obişnuite şi repetate, aoristul indică o acţiune săvârşită o dată pentru totdea­una, imperativul prezent comandă acţiuni permanente sau repe­tate, imperativul aorist impune luarea unei decizii definitive şi

8Vezi F. F. Kearley: "Diagraming and Sentence Analysis" in Kearley, 86, pp. 82-90. Vezi , d e asemenea, J. T. Willis, ,Jnterpreting Hebrew Syntax", Kearley, 86, pp.J3S-146; C. D. Osburn, "Interpreting Greek Syntax", ibid. pp. 234-243. Nota Ed. Emmaus.

78

+ Cum să interpretăm Biblia +

precise, imperativul prezent negativ (Ioan 20.17, 27; F.A. 20.10) se foloseşte pentru a opri o acţiune în curs de desfăşurare, iar imperativul aorist negativ (2 Tim. 1.8) cere ca o anumită acţiune să nu aibă loc niciodată. În sfârşit, perfectul denotă o acţiune de domeniul trecutului ale cărei efecte se resimt şi în prezent (Gal. 2.20; Evr. 1.4; 2.9; 12.2), iar imperfectul semnalează o acţiune repetată în trecut (Mc. 5.18; 6.41; "le dădea pâine ucenicilor").

Cunoscătorii limbii engleze pot descoperi toate aceste nuanţe, fără a cunoaşte greaca, în "The Discovery Bible N.T.", Moody Press, Chicago, 1987 care marchează aceste diferite timpuri prin 8 semne sub verbele versiunii englezeşti New American Stan­dard BibJe. Aceste semne permit să înţelegem mai bine gândul auto-rului biblic. Când Isus zicea: "Cereţi ~ vi se va cb; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschideu (Mt. 7.7), Se gândea EI oare la nişte acţiuni unice sau repetate? Întrebuinţarea prezentului indică a doua alternativă.

Gramatica ne dă indicaţii precise, de exemplu în Efeseni 5.18 unde, resepectând toate nuanţele verbale greceşti, ar trebui să se traducă astfel: "Lăsaţi-vă întotdeauna a fi din nou umpluţi cu Duhul Sfânt". O asemenea traducere barează definitiv dru­mul doctrinei care face din revărsarea plinătăţii Duhului o expe­rienţă unică.

Cu ajutorul gramaticii, se pot rezolva numeroase dificultăţi, de exemplu cea ridicată de afirmaţiile lui Ioan: "Oricine rămâne în El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut ••• Oricine este născut din Dumnezeu nu păcă­tuieşte ... şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumne­zeu.o (1 Ioan 3.6, 9). Verbul a păcătui este la prezent, timpul unei acţiuni continue, obişnuite sau repetate. De aceea, unele versiuni au redat acest verset prin: "Nu continuă să păcătuiască, nu practică (în mod constant, în permanenţă) păcatul" . La v. 9, folosind infinitivul prezent, Ioan indică faptul că el nu se referă la un caz izolat, la păcătuire accidentală (în caz contrar, ar fi întrebuinţat aoristul prezent), ci la o practică obişnuită . O dovadă este şi ceea ce se spune la 1 Ioan 1.8-9 şi 2.1 unde arată clar că el crede în posibilitatea ca un adevărat copil al lui Dumnezeu să cadă, în mod accidental, în păcat. Pentru a nu crea dificultăţi citito­rului, ar trebui, aşadar, ca o traducere bună să nu se mărginească

79

+ Alfred Kuen +

la reproducerea cuvintelor d in original, ci să redea şi nuanţele

gramatica le conţinute acolo. Frazele ebraice sunt, în general, scurte. Adjectivele şi ad­

verbeLe sunt rare . Limba ebraică se pretează admirabil La des­crierea unor scene concrete, oferă largi moda lităţi de expresie poeziei, dar mai puţin reflecţiilor filozo fice sau teoLogice .

Gramatica grecească seamănă mai mult decât cea evreiască

cu gramatica limbilor noastre occidentaLe. Ea are: subiect, predi­cat, atribut, complement, adjectiv, adverb, prepoziţii, conjuncţii. Cum terminaţiile indică funcţiunea cuvintelor în frază, persoana şi timpul verbelor, ordinea norma lă a cuvintelor poate fi modi­ficată pentru a scoate în relief un anumit element. însă, această accentuare a unui eLement aL frazei, de ceLe mai muLte ori, se pierde prin traducere. În "The Discovery BibLe N.T.", cuvintele scoase în relief în original sun t tipărite diferenţia t (o reliefare majoră în ita lice; o scoatere în relief minoră cu Litere romane, având în vedere că ordinea cuvintelor greceşt i este, mai mult sau mai puţin, neobişnuită).

Când traducerea foloseşte w1U l ş i aceLaşi cuvânt, în timp ce greaca face apeL La sinonime, nişte cifre care tr imit la un gLosar de sinonime la finele voLumuLui semna lează acest fap t. Cuvintele adăugate de traducător pentru a uşura înţeLegerea textuLui, în engLeză, sunt scrise cu litere italice.

Particularităţile limbajului biblic

Trebuie să mai Luăm în considerare şi alte particuLarităţi aLe LimbajuLui biblie.

Pentru comparativ, în ebraică, se recurge La opoziţie, la anti­teză. Ideea de preferinţă se exprimă prin a iubi şi a uri. AstfeL se ex­plică acest cuvânt atât de dur aL lui Isus: "Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său ___ U (Le. 14.26) pe care Matei ÎL interpretează deja, zicând: " Cine iubeşte pe tată ••• mai mult decât pe Mineu (Mt. 10.37). AceLaşi contrast mai apare La Ioan 12.25, Romani 9.13, precum şi în Geneza 29.18, 30, 31 şi Deutero­nom 21.15. Câteodată, contrastuL sau opoziţia se exprimă cu ajutorul adverbelor de negaţie: "nu ... ci": uNu voi m-aţi trimis aici, ci DumnezeuU (Gen. 45 .8), formuLare care ne apropie de

80

+ Cum să interpretăm Biblia +

Marcu 9.37: " Oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine H (a se mai ved ea : Mt. 5.39; Le. 14.12-13; Ioan 5.22, 30, 45; 6.27; EA. 5.4; 1 Cor. 1.18; Ef. 6.12; 1 Tes. 4.8) . Când apostoluL Pavel foLoseşte compara tivul, aceasta n u înseamnă că el este neapărat de acord cu ceea ce uti­Lizează ca termen de comparaţie . De exemplu: "După cum odi­nioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii" (Rom. 6.19) .

De multe ori, absolutul este înlocuit cu relativul, ca în Pro­verbe 8.10: "Primiţi învăţătorile mele, şi nu (= m ai degrabă decât) argintul_ U Această nuanţă apare clar în aL doilea termen al distih uLui: "şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump_" Tot aşa, când DomnuL Isus recomandă: " •• _să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale- .. u (Le. 14.12), nu avem de-a face cu o interdicţie privind mesele de familie sau ami­cale, ci aceste cuvinte trebuie înţeLese astfel: "decât să chemi pe prietenii tăi ... ci cheamă mai degrabă pe săraci ... " (v. 13).

în aLte cazuri, din contră, relativul este înlocuit cu absolutul. Astfe L, când Isus z ice despre vameş că eL s-a întors acasă " socotit neprihănit mai degrabă decât celălalt (far iseuL)" (Le. 18.14), trebuie să citim: "dar n u celălalt" . La fel stau lucrurile în Matei 5.20; 10.31; Evrei 9.23.

UneLe forme gram aticaLe au o valoare condiţională: "DacA nu este o înviere a morţilor, nici Cristos n-a înviat Şi dacA n-a înviat Cristos, propovăduirea noastră este zadarnicA, şi zadar­nică este credinţa voastră .. . H (1 Cor. 15 .13-29). Apos to Lu L se aşază pe terenul celor ce-l contrazic şi trage toate concluziile prile­juite de falsa lor premisă. Noi am fi zis doar atât: "Dacă nu exis­tă înviere, Cristos nu ar fi învia!. .. "

Printre particularităţile limbajului biblic, trebuie să mai amin­tim m odul de a calcula timpul. Când zicem: "Plec pentru trei zile", aceasta înseamnă grosso m oda pen tru de câte trei ori 24 de ore. În Biblie, o asemenea exprimare poate însemna "pentru 48 de ore" . într-adevăr, Roboam zice poporului: "Duceţi-vă şi întoarceţi-vă la mine peste trei zile" (1 Imp. 12.5), iar la v. 12 ci tim că " Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia

Cunl să interpretărn c-6 81

+ Alfred K uen +

ziU (adică "poimâine"; ef. Gen. 42.17). Aceasta poate explica aparenta contradicţie dintre profeţia Domnului Isus care anunţă că "Fiul omului va sta trei zile ~i trei nopţi în inima pămân­tuluiu (Mt. 12.40) şi realizarea ei, confirmată de Isus însuşi uce­nicilor când Se referă tocmai la profeţiile care vesteau că El tre­buia "să învieze a treia ziu (Le. 24.46; ef. F.A. 10.40; 1 Cor. 15.4). Textul din Matei 27.63-64 arată clar că cele două expresii erau interschimbabile: fariseii îşi aduc aminte că Isus zisese: "După trei zile, voi învia"; însă, ei nu-i cer lui Pilat să poruncească păzirea mormântului timp de trei zile, ci "până În

a treia zi". Dacă pentru ei "trei zile" ar fi însemnat 72 de ceasuri, ar fi trebuit să ceară ca mormântul să fie păzit până a patra zi.

Sensul frazei: propriu sau figurat?

Sensul propriu Dr. Dickason ne spune: "Dacă aţi citi, într-o evocare a proiec­

tului Gemini, istoria a doi astronauţi care au făcut ocolul Pă­mântului în nava lor spaţială specială, nu vă veţi gândi cam aşa : «Aceasta înseamnă că înţelepciunea, învingând forţa gra­vitaţiei, se ridică deasupra Pământului învârtindu-se în jurul lui, în timp ce laudele celor rămaşi se înalţă spre ea!» Nu, ci veţi lua relatarea respectivă în sensul ei literal: doi astronauţi au plecat de la Cap Kennedy cu o navă spaţială, au fost plasaţi pe o orbită in jurul Pământului şi s-au reîntors ceva mai târziu. La fel trebuie să interpreta ţi şi Biblia. Este posibil ca ea să aibă şi unele sem­nificaţii secundare, însă, noi credem că semnificaţia secundară a unui document se bazează, în general, pe sensul ei primar" ("How to Interpret the Bible", Moody Bible Institute).

Un cuvânt sau o expresie sunt întrebuinţate în sensul lor pro­priu atunci când se raportează la obiectul, animalul sau persoana pe care le indică de obicei (de exemplu: poarta Ierusalimului, câ·inii veneau să-i lingă bubele lui Lazăr, David era păstor). în lipsa unor indicaţii contrare sau a unei imposibilităţi flagarante, să luăm afirmaţiile biblice în înţelesul lor propriu cel mai literal şi cel mai simplu posibil, acceptând acele afirmaţii exact aşa cum sunt ele făcute. în special, relatările istorice, poruncile şi îndem­nurile biblice se cer a fi luate ad literam. Ne-ar fi foarte uşor

82

+ Cum să interpretăm Biblia +

- pentru a ne sustrage unor îndatoriri precise şi categorice - să dăm cuvintelor biblice care ni le recomandă un sens spiritual sa u alegoric.

Interpretarea "existenţialistă" a golit Cuvântul lui Dumnezeu de conţinutul său real, strămutând toate afirmaţiile lui pe tărâm spiritual. Potrivit acestei interpretări, Isus ar fi înviat "în mintea ucenicilor Lui", "în credinţa sau în propovăduirea Bisericii"! Minu­nile Sale nu ar fi avut loc aievea, ci I-ar fi fost atribuite de Biserica Primară pentru "a da o semnificaţie" unor adevăruri morale, de exemplu: vindecarea unor oameni orbi sau surzi însemna că mintea lui Isus (şi nu Duhul Său!!) ne deschide ochii şi urechile pentru a putea percepe nişte realităţi superioare; vindecarea paraliticilor vrea să ne înveţe că El tămăduieşte mintea noastră de paralizia naturală.

Dar Biblia nu a fost scrisă pentru nişte iniţiaţi. Dacă noi credem că, prin ea, Dumnezeu a vrut să-i vorbească omului, nu ne putem închipui că El ar fi ascun dadevărul unor minţi nor­male şi că ar trebui să căutăm un sens ascuns, misterios, în spatele semnificaţiei sale literale.

"Nu vă scriem altceva decât ceea ce citiţi ~i cunoa~teţiN (2 Cor. 1.13). Aceste cuvinte ale apostolului Pavel s-ar putea aplica întregii Biblii. Să luăm, deci, cuvintele sale în sensul cel mai natural, adică la propriu, ori de câte ori lucrul acesta este posibil. Dacă autorul vorbeşte la figurat, trebuie ca acest lucru să fie evident în context.

"Refuzul de a accepta «sărăcia» aparentă a sensului literal înseamnă să fii spulberat de piatra de poticnire a crucii. Fiul lui Dumnezeu nu Se descoperă decât în persoana lui Isus din Nazaret. Aceasta este legea întrupării. Nici un sens spiritual nu poate fi căutat decât pe baza şi în extinderea naturală a sensului literal" (Dom C. Charlier, 57, pp. 368-369).

Sensul figurat De îndată ce intrăm într-un domeniu abstract, folosim un

limbaj figurat. C. S. Lewis atrage atenţia că atunci când vorbim despre "a pune mâna pe un argument", nu înţelegem prin aceas­ta că mintea are mâini sau că un argument ar putea fi apucat aşa cum apuci o armă: "Pentru a evita verbul «a pune mâna»,

83

+ Alfred Kuen +

am putea spune: "Eu văd ... », deşi un argument nu se vede cu ochii. Sau: "Continuaţi, fiindcă vă urmez ... ", măcar că nu mer­gem realmente în spatele interlocutorului. Imediat ce începem să vorbim despre lucruri care nu pot fi percepute cu ajutorul unuia din simţurile noastre, ne vedem siliţi a folosi un limbaj metaforic. Cărţile care tratează probleme de psihologie, economie sau politică sunt, de cele mai multe ori, la fel de metaforice ca operele poetice sau scrierile devoţionale. Nu putem vorbi altfel." ("Miracles", New-York, 1947, pp. 88-89).

Este de recunoscut că, în Biblie, numeroase expresii şi fraze au, În mintea autorului, un sens figurat. "Prin înţelesul figurat, autorul are în capul lui imaginea unui concept reprezentat cu ajutorul altuia, deoarece natura celor două lucruri comparate per­mite stabilirea unei asemenea analogii." (Mickelsen, 72, pag. 179). Metafora este o figură de stil foarte frecventă în Cuvântul lui Dumnezeu: autorul descrie un lucru cu ajutorul unor cuvinte care, în mod normal, se raportează la un altul. Pasajul "Nu te leme, turmă mică" (Lc.12.32) conţine o metaforă care va fi 'dezvoltată în Ioan 10.16: "Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta ... şi va fi o turmă şi un Păstor". N imeni nu se va gândi să ia aceste cuvinte în sensul lor propriu. După cum am văzu t în capi­tolul precedent, unor asemenea formulări trebuie să li se dea nu o interpretare literală , ci una figurativă.

Cum identificăm limbajul figurat? Identificarea limbajului figurat nu este întotdeauna un lucru

prea simplu. E. P. Myers ne dă câteva reguli de natură să con­tribuie la recunoaşterea sensului propriu sau figurat al cuvintelor.

Sensul este figurat dacă: 1. Semnificaţia literală este imposibilă. De exemplu, Isus zice:

"Eu sunt Uşa oilor". Pavel spune: "Păziţi-vă de ,câini" (Fil. 3.2). David scrie: "Domnul este Păstorul meu" (Ps. 23.1).

2. Sensul propriu implică o acţiune imposibilă (de exemplu: "Lasă morţii să-şi îngroape morţii" (Mt. 8.22).

3. Aplicarea literală implică ceva rău sau interzice un lucru po­zitiv (de exemplu: a-şi tăia mâna, a-şi scoate ochiul, Mt. 18.8-9).

4. Interpretarea literală a unui text îl pune în conflict cu un altul al cărui sens este limpede (de exemplu: "Oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată ••. ", Ioan 11.26, şi:

"Toţi mor în Adam", 1 Cor. 15.22).

84

+ Cum să interpretăm Biblia +

5. Contextul indică faptul că este vorba despre un sens figurat (de exemplu: "Stricaţi Templul acesta, şi În trei zile Îl voi ridica", Ioan 2.19; vezi ş i v. 21).

6. Avem de-a face cu nişte declaraţii destinate a ridiculiza pe cineva sau a-l supune oprobriului public. Asemenea cuvinte trebuie, de regulă, înţelese la mod figurat (de exemplu: "pui de năpârci"; "spuneţi vulpii aceleia" (Irod); "perete văruit" (marele p reot).

7. Intuiţia noastră indică lucrul acesta (de exemplu, apa vieţii despre care Domnul Isus îi vorbea samaritencei la Ioan 4). ("Inter­preting Figurative Language" in Kearley, 86; pp. 92- 93).

Pentru a înţelege un joc, trebuie să ştim: - natura sau tipul jocului care urmează a fi jucat; - regulile jocului respectiv. "Problemele apar atunci când cineva nu ştie despre ce joc

este vorba sau când confundă regulile acestui joc cu ale altuia" (E. D. Hirsch, "Validity in Interpretation", 60, pag. 70).

S-a indicat deseori aplicarea regulii: "Fii literal pe cât este posibil!", dar, după cum zice Clowney: "Regula de a fi literal acolo unde este posibil este deja recunoaşterea unui biais, a unei căi ocolitoare, procedeu total lipsit de eficienţă, fiindcă el nu folo­seşte nici măcar la a se apăra contra reducerii oricărei revelaţii la un simplu mit. Bultmann putea pretinde «a fi literal acolo unde lucrul acesta este posibil», căci el nu putea considera ceea ce este supranatural ca ceva posibil"(E. P. Clowney, 62, pag. 102). Dum­nezeu are ochi? Nu este ceva imposibil. Dar au ochii aceştia picioare care le permit "să cutreiere tot pământul" (Zah. 4.10)? Pentru Dumnezeu nimic nu este imposibil. Însă, la urma urmei, ce voia să spună proorocul vorbind astfel? Literalismul în care îl închide pe interpret regula aceasta îl împiedică să perceapă corect mesajul transmis de autor printr-o asemenea formulare .

Limbajul artistic în Biblie

Orientalii folosesc mai multe figuri de stil decât noi, occi­dentalii, astfel că, abordând Biblia, trebuie să ne obişnuim cu această permanentă prezenţă a unui limbaj metaforic. Acesta se adresează mai degrabă sentimentelor decât raţiunii noastre:

85

+ Alfred K uen +

"Iată, Eu 'Stau la u~ă ~i bat ... voi intra la el ~i voi cina cu el, ~ el cu Mine N (Ap. 320). O asemenea formulare este cu mult mai expresivă decât dacă s-ar fi scris: "Domnul Isus vrea să aibă părtăşie cu omul, vrea să intre în comuniune cu noi". O ima­gine ni se gravează mai uşor în memorie decât un gând abstract. Cu ajutorul unor imagini stilistice se pot ilustra adevăruri spirituale (a-şi ascunde candela sub obroc, a-şi îngropa talantul, sarea pământului, pâinea vieţii, lumîna lumii, păstorul cel bun). Ima-ginile ne predispun la meditaţie, ne stimulează capacitatea de reflectie. Tocmai cu scopul acesta a folosit Domnul Isus nume­roasele Lui pilde (Mt. 13.10-17): pentru cei ce nu au poftă să cugete, care nu "caută" (Mt. 7.7), acestea nu sunt decât nişte "pilde şi povestiri" de care se bucură, dar al căror sens le scapă. Iată, aşadar, că limbajul figurat este şi un limbaj "codificat", accesibil numai celor ce au interesul de "a cunoa~te tainele Impărăţiei cerurilor".

"Cu ajutorul metaforelor şi comparaţiilor, noi depăşim do­meniul cunoştinţelor noastre limitate . Limbajul artistic ne ajută nu numai să descoperim realitatea, dar şi să stabilim o relaţie vitală cu ea." În felul acesta, limbajul "devine drumul care duce spre viata veşnică". (A. B. Mickelsen, 75, pag. 354).

Acest lucru este valabil îndeosebi în poezie, care ocupă un spaţiu foarte larg în Vechiul Testament. Limbajul poetic este unul artistic, plin de imagini şi figuri de stil. Cuvintele: ca, ca şi, cum ... aşa, se aseamănă cu ... introduc comparaţii şi ilustrează adevă­rul pe care poetul sau proorocul voiau să-I transmită interlo­cutorilor.

"El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă Care îşi dă rodul la vremea lui Şi ale cărui frunze nu se veştejescH (Ps. 1.3).

"Cum doreşte un cerb izvoarele de apă ... H (Ps.42.1).

Diferite figuri de stil folosite în Biblie

Orice tratat d e hermeneutică ce se respectă trebuie să con­ţină un capitol referitor ia figurile de stil pe care le găsim în Sf. Scriptură: litota, sinecdoca, personificarea ... După ce au

81>

+ Cum să interpretăm Biblia +

fost "gogorita" unor generaţii întregi de studenti, din Evul Me­diu şi până în timpurile moderne, aceste figuri enigmatice se vor opune ele oare, asemenea heruvimilor neînduplecaţi, intrării noastre în paradisul interpretării biblice? Nu vă neliniştiţi deloc. Veţi ajunge să înţelegeti foarte bine Biblia, chiar dacă nu puteţi deosebi o metaforă de o metonimie. De altfel, numele figurilor de stil prezintă mai mică inlportanţă. Chiar dacă veţi uita foarte curând aceste denumiri, ceea ce trebuie neapărat reţinut este existenta lor. Aceasta vă va ajuta să luaţi anumite expresii nu în înţeles propriu, ci ca o aplicaţie a unui limbaj convenţional pe care autorii biblici l-au respectat tot aşa cum şi noi ne conformăm vorbirii curente.

Comparaţiile

Figura de stil cea mai simplă şi mai des folosită este compa­raţia . Am mai spus câte ceva despre aceasta, şi nu vom insistk prea mult asupra ei . În toată Biblia găsim comparaţii (Ps. 5 .9; 72.6; 103.11-16; Is . 1.8-18; 55.9-11; Ier. 15 .18; 23.29; Cânt. 1.2; 4.4; M t. 7 .9-11; Lc. 10.1-3; 13.34; 17 .24; 1 Cor. 3.15; 13.11; 1 Tes . 5.2; lac . 1.6; Apoc. 4.3; 6.7 ... )

Metafora Este figura de stil care omite cuvintele de legătură (ca, la fel

cu, asemenea ... ), zicând simplu: "Domnul este păstorul meu" (Ps.23.1); "Gâtlejullor este un mormânt deschis" (Ps. 5.9); "Oameni ai căror dinţi sunt suliţe ~i săgeţi, a căror limbă este o sabie ascuţită" (Ps .. 575); "Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele meleN (Ps. 119.105). Luate literal, aceste fraze ar cons­titui o absurditate.

Metafora cere un transfer de sensuri de la o realitate la alta (cuvântul metaforă provine din "doi termeni greceşti: meta = trans şi pherein = a duce). "Când psalmistul vorbeşte despre cineva care «stă sub ocrotirea Celui Preaînall» (Ps. 91.1), primul efort cerut cititorului este să se ducă cu gândulla experienţa unei per­soane care stă sau locuieşte într-o casă. Aceste idei de siguranţă, prevedere, protecţie, dragoste etc., specifice vieţii din cămin, tre­buie să fie apoi strărnutate din contextul familial şi omenesc în domeniul credinţei în Dumnezeu"(Ryken, 84, pag. 92).

87

+ Alfred K uen +

G. B. C;aird a identifica t 4 tipuri de metafore. Cele mai frec­vente sunt nişte comparaţii bazate pe percepţia unuia din sim­ţurile noastre, în general, văzul; dar şi mirosul (Ps. 141.2), auzul (Ecl. 7.6), gustul (Cânt. 7.3). în alte metafore, sunt comparate "acti­vitatea sau rezultatul unui lucru cu acela al altuia (de exemplu: "Vai de asirian, nuiaua mâniei Mele u , Is. 10.5).

"Poezia - potrivit afirmaţiei lui Robert Prost - este arta de a spune un lucru cu gândulla altceva" ("The Norton Reader", New-York, 1980, pag. 421). Metafora este unul dintre cele mai folosite proce­dee artistice. Când psalmistul exclamă: "Domnul Dumnezeu' este lUI soare şi lUI scut" (Ps. 84.11) ., el voia să spună că Dum­nezeu este sursa ultimă a vieţii şi a tot ce ne este necesar şi că El ne ocroteşte de orice primejdie. Când se plânge că se află "culcat între nişte lei

u (Ps . 57.5), psalmistul înţelege prin lei nişte vrăj­maşi la fel de cruzi ca fiarele sălbatice (Ryken, pag. 92).

Metaforele nu au întotdeauna aceeaşi semnificaţie, nu repre­zintă aceleaşi lucruri de la un capăt la altul al Bibliei. De exemplu, apa este când sursa vieţii (Is. 55.1), când un simbol al curătirii (Mt. 27.24), al puterii (Am. 5.24), al slăb iciunii (Ios. 7.5), al ju'de­căţii (1 Pet. 3.20). Pustia este adesea asociată cu dezolarea, jude­cata, puterile demonice şi tot ce se ridică împotriva autorităţii divine (ls. 13.20-22; 34.13-15;- Lc. 11.24; Lev. 16.7 şi urm.), dar mai poate simboliza nevinovăţia, sinceritatea, libertatea şi sigu-' ranta sub căIăuzirea providenţială a Domnului, din pricina legă­turii el cu everumentele Exodului (Ex. 5.1; Ier. 2.1,2) (E. P. Myers, 86, pag. 94; ef. Caird, 80, pag. 149).

"Evident că nu citim Codul de procedură civilă ca pe un ro­man de aventuri, şi nici un tratat de matematică la fel ca pe o cule­gere de poeme! Un pasaj biblic trebuie înţeles în funcţie de stilul lui, căci a înţelege literal o metaforă înseamnă a nu o înţelege deloc" (H. Blocher, 60, pag. 26).

Antropomorfismele O altă formă a limbajului figurativ o constituie antropomor­

fismele. Biblia afirmă clar că "Dumnezeu este Duhu (Ioan 4.24) şi că "un duh nu are nici carne, nici oaseH (Lc. 24.39) . Totuşi, multe pasaje din Vechiul T~srament vorbesc despre El ca despre o persoană fizică, de parcă Dumnezeu ar avea "forma unui om"

88

r

+ Cum sA interpretAm Biblia +

(acesta este şi sensul cuvântului antropomorfism). Astfel, este vorba despre Faţa Lui (Ex. 33.23; Ps. 10.11; Ier. 21.10), despre ochii Lui (2 Cron. 7.16; Ps. 11.4; Ier. 16.17), despre urechile Sale (Ps. 10.17; Is. 37.17; Dan. 9.18), despre nările Sale (Ex. 15.8; Ps. 18.15; Is. 65.5), despre gura Sa (1 împ. 8.24; Is. 34.16; Mica 4.4), despre glasul Lui (Iov 40.23; Is. 50.2; Ier. 1.9), despre spatele Lui (Ex. 33.23; Is. 38.17; Ier. 18.17), despre picioarele Sale (Ex. 24.10; Ps . 77.19; Is . 60.13), despre inima şi sufletul Lui (Gen. 6.6; 2 Cr. 7.16; Ps. 11.5); El doarme şi Se trezeşte (Ps. 78.65; 113.5; Is. 26.21; ef. Am. 7.7) (după Sterrett, 74, pag.124). Cum se interpretează aceste expresii? "Cheia se află in întrebarea următoare: La ce ne servesc aceste părţi din corpul nostru? Ce facem cu braţul nostru drept? Lucrăm, executăm lucruri care necesită forţa. în general, mâna dreaptă a unui om este mai puternică decât stânga lui. Si iată că, pentru a reprezenta puterea lui Dumnezeu, autorul biblic, şi chiar Dumnezeu însuşi, Se referă la exercitarea puterii cu mâna Lui dreaptă. Ce facem cu ochii noştri? Luăm cunoştinţă despre ceea ce se află în jurul nostru. Ochii lui Dumnezeu ne spun că El este conştient de existenţa noastră, de existenţa Univesului. La ce ne folosesc urechile? Pentru a auzi ceea ce provine din exteriorul nostru. «Urechile deschise» ale lui Dumnezeu exprimă ideea că El este gata să asculte ceea ce spunem noi"(Serrett, pag. 125).

Propoziţia: "Ochii Domnului străbat pământuiu (2 Cr. 16.9), luată literal ar fi un nonsens. Ceea ce vrea să ne spună Dum­nezeu prin aceste cuvinte este că El Se ocupă de fiecare credincios în parte, oriunde s-ar afla acesta, şi că El este gata să intervină în folosul său.

Tot în această categorie de antropomorfisme trebuie să încadrăm şi textele care ne vorbesc despre sentimentele încercate de Dumnezeu: El regretă ,. îşi aduce aminte, îi pare rău (în fr:. "Se pocăieşte". N.tr.) (Gen. 6.6; 19.29; ler. 18.8, 10). în 1 Samuel 15.29, ni se spune că "Dumnezeu nu este om ca să-I pară răuu

(ef. Num. 23.19). Iacov adaugă: ,,In El nu este schimbare, nici umbră de mutareU (lac. 1.17), dar El ţine seama de atitudinea oa­menilor: dacă omul îşi schimbă atitudinea faţă de El, atunci şi Dum­nezeu îşi modifică planurile, ca o consecinţă a acestei schimbări din partea omului. Domnul revine asupra răului (Ex. 32.14; 2 Sam. 24.16; ler. 18.8; 26.13; Am. 7.3, 6; Iona 3.10; 4.2) sau, respectiv, a binelui (Ier.18.10) pe care intenţiona să-I facă.

89

+ Alired K uen +

Eufemismele Eufemismele constituie un alt procedeu stilistic cu ajutorul

căruia se evită ceea ce ar fi şocant sau supărător. Când apostolii l-au menţionat în rugăciunea lor pe Iuda care şi-a părăsit locul şi slujba "ca să meargă la loculluiu (F.A. 1.25), ei au folosit un eufemism pentru a evita pomenirea actului sinuciderii. Cu­vântul a adonni îl înlocuieşte uneori pe a muri (EA. 7.59), eufe­mism uneori echivoc (vezi Ioan 11.12-13). Se ştie că verbul a cunoaşte este utilizat pentru o relaţie sexuală (Gen 4.1, 17; 38.26; Jud. 19.25; 1 împ. 1.4; Mt. 1.25), uneori chiar pentru homosexu­alitate (Jud. 19.22). A nu fi cunoscut vreun bărbat este sinonim cu fecioria (Gen. 19.8; 24.16; Num. 31.17, 35; Lc. 1.34). Alte eufemisme sunt: "a descoperi goliciuneau cuiva (Lev. 18.6-19) sau "a se apropia de ... " (Ex. 19.15; Is. 8.3; Ez. 18.6), "a atinge o femeie u (1 Cor. 7.1). "A~ acoperi picioareleu indica satisfa­cerea unor necesităţi fiziologice. Limbajul este suficient de direct pentru ca primii cititori să-i fi putut prinde sensul, însă, pe de altă parte, Biblia evită să intre în detalii. Exprimarea ei nu este nici­decum extremistă, ci perfect echilibrată. încadrându-se în limitele bunei cuviinţe, limbajul Scripturii este realist, dar şi respectuos.

Simbolurile Simbolurile por fi: obiecte (untdelemn, sare, candelă); ani­

male (leu, porumbel, vulpe); acţiuni (a mânca un sul de carte, a ascunde un brâu, a cufunda ceva în apă); fenomene ale naturii (ploaie, rouă, fulger); sărbători (Paştele, sărbătoarea Corturilor); materiale: ţesături (in subţire) sau metale (aur, aramă); culori (purpuriu, albastru azuriu, roşu aprins); nume de locuri (So­doma, Gomora, Sion); nume de persoane (David, Ilie, Izabela); numere (trei, şapte, doisprezece, patruzeci) etc.

De cele mai multe ori, Biblia nu explică simbolul, căci el este adesea destinat voalării unui adevăr, şi nu revelării sale (ef. Mt. 13.14-15). Dumnezeu vrea ca noi să-i căutăm cu grijă şi interes semnificaţia, dacă dorim din toată inima să cunoaştem adevărul: "Tu ~ti un Dumnezeu Clre Te ascunzi, Tu, Dum­nezeul lui Israel" Mântuitvrule!H (Is. 47.15). Acest principiu se aplică şi adevărului Său care uneori se ascunde. Este o metodă

90

+ Cum să interpretăm Biblia +

divină menită să respecte libertatea individului: "Căutaţi /Ii veţi găsiU (Mt. 7.7).

Interpretarea simbolurilor biblice necesită eforturi şi o anu­mită dexteritate, căci şi aici se poate cădea lesne într-un exces, ajungându-se ca semnificaţia simbolică să absoarbă sensul real al textului. Forţându-i semnificaţia prin spiritualizare, simbolul este despoiat de adevărata sa frumuseţe şi valoare. Când, de exem­plu, într-un pasaj ca cel din Romani 12.20: "Dacă vrăjm~ului tău îî este foame /IÎ sete ... H , vedem imediat simbolurile foame­sete în lumina capitolelor 6-7 ale Evangheliei după Ioan, riscăm să trecem pe lângă mesajul pe care autorul a intenţionat să ni-I transmită.

Care este diferenţa dintre metaforă şi simbol? T. Huser a defi­nit-o astfel: "Metafora ne invită la o comparaţie între realitatea descrisă ş i imaginea folosită; suprapunând două imagini, ea «dă de gândib>, stimulează gândirea. Cât despre simbol, acesta joacă rolul unei embleme, adică «reprezintă» o altă realitate. Asociaţia de idei poate fi analogă ( de exemplu, balanţa ca simbol al drep­tăţii), dar, într-o măsură, şi arbitrară (svastica, simbol al nazis­mului, era rezultatul unei asocieri istorice). în timp ce, pentru metaforă, se stabileşte o relaţie de «du-te-vino», între realitatea pe care o semnifică şi imaginea întrebuinţată, pentru simbol, ima­ginea nu este decât o manieră de a trimite «în linie dreaptă» la această realitate. Simbolul este ceva «pus în locul» realităţii vizate, în timp ce metafora se suprapune acesteia cu o invitaţie la dialog. De exemplu, în metafora " păstorului», se caută în ce privinţe se aseamănă comportamentul Domnului Isus cu al unui păstor. Când ne referim la untdelemn ca simbol al Duhului Sfânt, aici nu se mai unnăresc nişte similitudini, ci se ia ca bază o asociere de idei curentă în Vechiul Testament unde «ungerea cu untdelemn în Nu­mele Domnului simboliza darul Duhului Sfânt»".

Câteva simboluri mai des folosite Printre simbolurile cele mai evidente, se pot cita: adulterul şi

prostituţia care preînchipuie încălcarea legământului Domnului, legământ asemănat cu un contract marital; Babilonul simboli­zează puterea lumească opusă lui Dumnezeu, anti-tipul omenesc al Ierusalimului ceresc (Apoc. 17.5; 18.21), reprezentat uneori

91

+ Alfred Kuen +

sub trăsăturile Fiarei (Apoc. 19.19). Braţul este simbolul forţei, al tăriei, după cum cornul (termenul ebraic corespunzător aces­tui cuvânt este adesea înlocuit, în versiunile noastre, prin cuvântul putere) reprezintă acelaşi lucru. lncingerea mijlocului semnifica pregătirea pentru o anumită acţiune (evident, stân­jenită de roba largă nestrânsă pe şolduri cu O cingătoare). Can­dela vorbeşte despre lumină; câinele oriental este simbolul necurăţiei; paharul semnifică destinul; tămâia - rugăciunea;

harfa - lauda; untdelemnul - Duhul Sfânt; isopul - curăţirea

(Ps. 51.7); mâinile - activitatea; purpura - domnia. (Vezi: Lund, 85, pp. 145- 154; A. Heller, ,,200 Biblische Symbole", Paulus­Verlag, Stuttgart, 1962. însă, toate aceste liste şi "dicţionare de simboluri" trebuie să fie abordate cu multă prudenţă).

Simbolismul numerelor Unele numere au, în mod evident, valoare simbolică în Biblie.

Astfel, cifra şapte apare aici de peste 600 de ori, cel mai adesea cu sensul simbolic (pe care îl avea, de altfel, pentru toţi semiţii din Orientul Mijlociu) de totalitate, caracter complet, plină tate voită de Dumnezeu; deci, un simbol al perfecţiunii. Acest sens este evident, de exemplu, în expresia: "cele ţ;apte Duhuri ale lui Dumnezeu" (Apoc. 1.4), pentru că noi ştim că nu există decât "un singur Duh" (Ef. 4.4).

Cifra trei are, de asemenea, acest sens referitor la Dumne­zeu (întreita menţiune a Domnului în binecuvântarea din Num. 6.24-27; tripla repetare a cuvântului "sfânt" în Is. 6.3). în Noul Testament, cifra trei se referă, în mod evident, la Sfânta Treime (2 Cor. 13.13; Apoc. 4 .8).

Cifra patru redă plinătatea pe plan pământesc (4 puncte car­dinale; 4 vânturi; vezi: Ier. 49.16; Ez. 37.9; Is. 11.12; Lc. 13.29; Apoc. 7.1).

Numărul doisprezece se referă la poporul lui Dumnezeu din vechime (12 seminţii), precum şi la poporul Noului Legământ (12 apostoli). Apocalipsa le suprapune (Ap. 4.4) şi operează cu multiplii : 12 x 1000 (numărul mulţimii), şi chiar 12 x 12 x 1000 = 144 000 (7.4-8). Femeia din capitolul 12 are 12 stele pe cap (12.1). Noul Ierusalim are 12 porţi, iar Cetatea are forma unui cub cu latura de 12 000 de stadii şi este înconjurată de un zid de 144 (12 x 12) coţi, temeliile zidului fiind 12 pietre scumpe (21.17-20).

92

+ Cum să interpretăm Biblia +

Evident că nu trebuie să transformăm aceste dimensiuni în mă­suri metrice, după cum nu trebuie să luăm, în sens literal, numă­rul 144 000 de aleşi (7.4), sau alte numere din Apocalipsa.

Patruzeci şi şaptezeci apar foarte des având O semnificatie simbolică: 40 de ani este durata convenţională a unei gener;ţii (Num. 14.34; Dt. 2.14; 8.1-5). Geneza 10 enumeră 70 de natiuni ieşite din fiii lui N~e; Moise rânduieşte 70 de bătrâni peste p~por; Ex. 1.5 ne spune ca Iacov avea 70 de descendenţi care au coborât în Egipt; Isus a trimis în misiune 70 de ucenici (Lc. 10.1).

Oconcordanţă biblică vă va permite să găsiţi şi alte exemple semmflca tive, dar aveţi grijă să nu treceţi dincolo de indicaţiile biblice, încercând a da O semnificaţie simbolică tuturor numerelor.

Simbolurile constituie o parte importantă a Revelaţiei biblice. A le neglija înseamnă a ne lipsi de nişte comori pe care Dumne­zeu ru le-a transnus prin intermediul unui popor care trăia într-un context saturat de simbolisme. însă, a le falsifica semnificatia înseamnă a căuta în Biblie gânduri care nu-i aparţin, sau ~ai d~grabă a lua propriii':. noastre gânduri drept idei biblice, apli­candu-le pecetea dlvma. De aceea este atât de importantă inter­pretarea corectă a acestui aspect al Revelaţiei.

Metonimia în metonimie, cauza este pusă înaintea efectului, semnul în

locul realităţii pe care o reprezintă. Folosim zilnic o asemenea for­mă de exprimare, de exemplu : "Ministerul de Exem e încă nu s-a pronunţat". Moise este pus în locul scrierilor sale: "Au pe Moise ~i pe prooroci" (Le. 16.29; ef. 24.27; 2 Cor. 3 .15), un ţinut se sub­stituie locuitorilor săi (Mt. 35, literal: "Tot ţinutul lui Iuda a i~n, BIblIa ~~Ifoloseşte: "tăierea împrejur" pentru cei tăiaţi împre­Jur, adIca IUdeu (Rom. 3.30; Gal. 2.7-9); "toiagul de domnie" sau "cheia H pentru autoritate (Gen. 49.10; Is. 22.22); sabia pentru război (Lv. 26.6); scaune de domnie pentru puteri supranaturale (Col. 1.16) (Vezi: los. 10.21; Pv. 10.21; ler. 21.7; Os. 1.2; EA. 6.7; 1 Cor. 10.21).

Personificarea Este un fel de metonimie (constând în atribuirea de trăsături

spe~ifice omului unor lucruri, locuri, forţe ale naturii etc.). în pro­pozIţIa: "Vinul este batjocorito~ (Pv. 20.1), vinul este pus în

93

+ Alfred Kuen +

locul persoanei care face abuz de băutură. Nebunia (Pv.9.13-18) şi înţelepciunea (Pv. 1.20 şi urm.; 8.1 şi urm.; 9.1 şi urm.) se com­portă ca două femei care invită oamenii la nişte ospeţe şi (valabil numai pentru înţelepciune) lucrează pentru Dumnezeu. Biblia personifică cerurile (Dt. 32.1; Is. 44.23), dealurile (Is. 55.12), copacii de pe câmp (Ez. 17.24), moartea (1 Cor. 15.55), dragostea (1 Pet. 4.8). Isus zice că ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi (Mt. 6.34; ef. Ps. 19.2). În Psalmul 114, Marea Roşie, Iordanul, munţii şi dealurile sunt tot atâtea persoane care fug sau sar ca nişte berbeci. A lua aceste afirmaţii ad-literam ar însemna să aducem o ofensă textelor biblice şi autorilor lor.

Apostrofa retorică Personificarea unor obiecte neînsufleţite permite să le fie adre­

sată o apostrofă, un mesaj retoric. Apostrofa este un procedeu stilistic folosit şi azi, tot aşa de vechi cum sunt cărţile lui Moise (Num. 21.29) şi Judecătorii (Jud. 5.3). ,,Pentru ce, munţi cu multe piscuri, purtaţi pizmă pe muntele pe care l-a ales Dumne­zeu ca locaş împărătesc?" (Ps. 68.16). Zicând: "Bucură-te, stearpo!" (15. 54.1), proorocul se adresează unei naţiuni. ,,Ah. sabie a Domnului ... intoarce-te în teacă, opreşte-te şi fii liniş­tită!" (Is. 47.6) (apostrofă şi sinecdocă, mult mai expresive decât a spune simplu: războiul va înceta). La Isaia 22.29, proorocul so­mează ţara (care ia locul poporului ei) să asculte Cuvântul Dom­nului. Şi Domnul Isus a utilizat apostrofa retorică, adresându-Se 10calităţilor Horazin, Betsaida, Capernaum şi Ierusalim (Mt. 11.21, 23; 23.37) ca unor fiinţe omeneşti. (Vezi şi 2 Sam. 19.1; 1 Împ. 13.2; Is. 14.12; Ez. 37.4).

Sinecdoca Sinecdoca se înrudeşte cu metonimia. În acest caz, întregul

este reprezentat printr-o parte a sa, sau o parte ia locul întregului: un individ pentru o naţiune, sau invers (ca atunci când spunem: "România a bătut Franţa cu 1-0), singularul pentru plural şi viceversa. Când citim că Israel făcea un lucru sau altul, ne dăm seama că este vorba despre israeliţi. Iacov zice copiilor săi: n Veţi

face să se pogoare cu durere perii mei albi în Locuinţa morţilor"

94

+ Cum să interpretăm Biblia +

(Gen. 42.38). Desigur că perii nu se pogoară singuri, ci împreună cu trupul mortului. O sabie în Ieremia 25.29 reprezintă un mare număr de săbii, o întreagă oştire. (Aici avem utilizarea singula­rului pentru plural). Compară cele două sinecdoce contrarii din Mica 4.3 (Is. 2.4) şi Ioel 4.10.

Adesea, cuvântul trup se referă la întreaga persoană: "Cei doi vor deveni un singur trup" (Gen. 2.24), adică O singură per­soană. "Cuvântul S-a făcut trup" (Ioan 1.14), adică a devenit o persoană umană; "carnea şi sângele" definesc omul muritor, opusul Dumnezeului celui viu (Ioan 1.13; Mt. 16.17; Gal. 1.16), care nu are în el Duhul lui Dumnezeu (1 Cor. 15.50). "Oasele şi carnea" indică trupul (Iov 2.5; Le. 24.39). Uneori o altă parte a persoanei indică întregul: "Ferice de pântecele (adică mama) care Te-a purtat" (Lc. 11.27). "Sufletul meu este alipit de fărână" (Ps . 119.25). ,,sufletul meu Te doreşte noaptea şi duhul meu Te caulă înăuntrul meu" (Is. 26.9). De cele mai multe ori, cuvântul suflet se poate înlocui cu .eu sau cu sine însuşi. Astfel, "Cine capăIă întelepciune îşi iubeşte sufletul" (Pv. 19.8) înseamnă: se iubeşte pe sine însuşi.

La Marcu 3.4, Domnul Isus întreabă: "Es.te îngăduit ... să salvezi un suflet (o persoană) sau să-I ucizir Bogatul nechib­zuit zice sufletului său: "Suflete al meu, ai multe bunătăţi ... mănâncă, bea şi veseleşte-te!" (Lc. 12.19). Aceasta înseamnă: Tu ai multe bunătăţi (sufletul nu mănâncă, nici nu bea). Tot aşa, a zice în inima lui înseamnă a zice în sine însuşi. (Vezi şi: los. 7.1, 11; 1.Sam. 14.45; 2 Sam. 16.21; Iov 29.11; Is. 2.4; Mt. 6.11).

Hen dia da Hendiada este figura de stil care constă în înlocuirea unui

substantiv însoţit de un atribut prin două substantive, sau a unui atribut adjectival cu unul substantival. Este o particularitate a limbajului biblic cu ajutorul căreia două cuvinte legate prin con­juncţia şi exprimă, de fapt, o singură idee. Când se spune, de exemplu, la Geneza 19.24: "Domnul a făcut să plouă peste Ser doma şi Gomora pucioasă şi foc", aceasta Înseamnă pucioasă aprinsă. La Iov 5.15, se spune că uDumnezeu smulge pe cel slab de sub sabia şi din gura lor" (a celor răi). Majoritatea ver­siunilor au restabilit sensul expresiei "de sabia gurii lor", ceea ce

95

+ Alfred Kuen +

înseamnă, de sub efectele cuvintelor ieşite din gura lor care, ase­menea unei săbii, sunt aducătoare de moarte.

Această figură de stil este folosită mai ales în textele poetice.

Hiperbola Această figură de stil constă într-o exagerare delibera tă prin

care se urmăreşte sublinierea unui adevăr şi stârnirea unei reacţii din partea cititorului. Această exagerare intenţionată a lucrurilor, accepta tă de către cititori ca o licenţă poetică , nu ne permite să-I acuzăm pe autor de o deformare a realităţii . De altfel. în vor­birea curentă, noi utilizăm numeroase hiperbole: "Sunt mort de oboseală, l-aş pisa puţin, are o gură cât o şură, fuge de-i scapără picioarele ... " Si autorii sacri recurg la o serie întreagă de hiper­bole: nOchii îmi varsă liiroaie de apău (Ps. 119.136); nSaul lii-a bătut miile, David zecile de miiu (1 Sam. 18.7); n ... erau mai Uliori decât vulturii, mai tari decât leiiU (2 Sam. 1.23).

Chiar şi Domnul Isus a folosit hiperbola pentru a-Si şoca ascul­tătorii: n Voi strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămilau (Mt. 23 .24); n ... scoate, mai întâi, bârna din ochiul tăuU (Mt. 7.5); nEste mai lesne să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în lmpărăţia lui DumnezeuU (Mc. 10 .25). Pentru a putea lua aceste cuvinte în sens literal. unii au sugerat că "urechea acului" ar fi fost numele uneia dintre porţile Ierusa­limului ( rămasă, totuşi. necunoscută), sau că prin cămilă ar trebui să înţelegem un fel de frânghie marinărească. Si atunci cum vom lua literal alte cuvin te ale Domnului Isus sau spusele evanghelistului Ioan (Ioan 21.25)? (Vezi şi Dt. 1.28; 1 Îrnp. 1.40; Ps. 119.20; [er. 19.4; 23.9).

R. H. Stein a consacrat o lucrare de 100 de pagini problemei hiperbolelor folosite în Evanghelii (Difficult Sayings in the Gospels, Baker, Grand Rapids, 1985). El face distincţie între ceea ce numeşte overstatement şi hiperbolă . În primul caz, este vorba despre ceva posibil, dar improbabil, în timp ce hiperbola repre­zintă o imposibilitate fizică sau logică. Scoaterea unui ochi sau tăierea unui mădular intră în categoria acţiunilor posibile . Ca dovadă, istoria creştinism ului relatează câ teva cazuri tragice

96

+ Cum să interpretăm Biblia +

când anumite persoane au luat aceste cuvinte în sens literal. Dar oare un asemenea lucru avusese în vedere Domnul Isus. Oare după ce i-a fost extirpat cuiva ochiul drept, cel stâng nu-l va an­trena spre păcat? Si chiar dacă un om îşi va scoate ambii ochi, prin aceasta nu va reuşi să- şi smulgă păcatul d in inimă.

Se ş tie că în anul 70 s-a împlinit profeţia Domnului Isus care a fost transcrisă la Marcu 13.2. Într-adevăr, distrugerea Ierusali­mului a atins asemenea proporţii, încât valea Tyropoeonului pur şi simplu a dispărut, fiind umplută cu pietrele rezultate din demo­larea cetăţii ş i a Templului. Totuşi. expresia nnu va rămâne piatră peste piatrăU ţine de domeniul hiperbolei. Ca dovadă, în "Zidul Plângerii", numeroase pietre au rămas neclintite.

Stein mai citează textul de la Matei 5.23-24, întrebându-se dacă un galilean ca re venise cu un miel la Templul din Ierusalim putea să-I lase la marginea drumului şi să se înapoieze în Galileea ca să se împace cu fratele său şi apoi să revină la Ierusalim sperând să-şi regăsească animalul în locul unde l-a lăsat.

Astfel. avem de-a face cu o hiperbolă atunci când o declara­ţie conţine o aluzie la ceva imposibil (o bârnă sau un pai în ochiul unui om: Mt. 7.3-5; ef. Mt. 23.41); când o anumită declaraţie pare să contrazică o afirmaţie făcută de Domnul [sus cu alt prilej (a urî pe tatăl sau pe mama sa; într-un asemenea caz, Lc. 14.26 ar contrazice textul din Mc. 7.9-13); când ea contrazice o acţiune a lui Cristos Însuşi (El n-a urât-o pe mama Sa, ci S-a interesat de ea chiar şi atunci când El Se afla pe cruce, dându-i-o în grijă

apostolului preaiubit, Ioan 19.26-27); sau contrazice învăţătura Vechiului Testament (Ex. 20 .12; Dt. 5.16), ori a Noului Testa­ment (comp. Mt. 5.42 cu 2 Tes. 3.10; Mt. 7.1 cu 1 Cor. 6.1-6).

Hiperbolele sunt frecvente în proverbe sau aforisme, prin care se urmăreşte şocarea cititoru lui, provocarea lui la cugetare (de exemplu: Mt. 6.21; 10.24; 26.52;- Mc. 6.4; Lc. 16.10), precum şi

în poezie, unde autorul se adresează mai degrabă sentimentelor decât raţiunii (la Mt. 5.39-41; 6.24; 7.7-8; Mc. 2.21-22, Domnul Isus Si-a formula t mesajul după regulile poeziei ebraice, adică sub formă de paralelisme.

Pe de altă parte, fiecare metaforă conţine o doză de exagerare: nEu sunt vierme, nu omu (Ps. 22.6); ",Eu sunt un trandafir din

Cum să interpretăm c-7 97

+ Alfred Kuen +

Saron H (Cânt. 2.1);" Voi sunteţi sarea pământuluiH (Mt. 5.13). De asemenea, parabolele folosesc uneori litera îngroşată a hiperbolei. Astfel, împăratul din pilda robului ne~ilostiv îi ia~t~ acestuia o datorie de 10 000 de talanţi, o suma astronomica echivalând cu câteva miliarde de franci francezi. Să ne amintim că tributul plătit de Galileea şi Pereea către vistieria Romei abia se ridica la 300 de talanţi şi că totalul veniturilor anuale ale lui Irod cel Mare nu depăşea niciodată 900 de talanţi (Iosif Flavius, Antichităţi iudaice, 17.318).

O parte a hiperbolelor se datorează expresiilor idiomatice aflate în circulaţie . Când spunem: "N-am închis un ochi toată noaptea" sau: "îşi mânca mâinile de ciudă", nimeni nu se gân­deşte să ia literal aceste afirmaţii. Expresii ca "Amlo ViI fi pJân­sul şi scrâşnirea dinţilor'" sau: "o credinţă care mută munţii

H

probabil se numărau printre formulele uzuale ale vremii. Ce rol are hiperbola? R. H. Stein dă câteva răspunsuri : 1. Se întipăreşte mai uşor în memorie; . 2. Impresionează ascultătorii şi îi împinge la luarea une i

decizii (vezi Lc. 14.26; Mt. 23.15, 24-25); 3. Descoperă sentimentele autorului (care nu se limitează la

a fi un orator riguros şi rece); 4. Ne stârneşte interesul şi ne menţine într-o stare de tensiune,

de încordare (pp. 94-100).

Litota Aceasta este opusul hiperbolei : autorul spune mai puţin

decât gândeşte. Când apostolul Pavel îi spune tribunului Ieru­salimului că el era "cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnă­tateH (F.A. 21.39), el recurge la o litotă, cetatea la care face aluzie nefiind alta decât Roma însăşi (ef. F.A. 22.25-28). Când le scrie creştinilor din Corint că nu-i laudă (1 Cor. 11 .17) pentru felul în care sărbătoreau ei Masa Domnului, apostolul foloseşte acelaşi procedeu stilistic. Denumirea de litotă se mai aplică figurii de stil care constă în a afirma o idee prin negarea contrariului acesteia (de exemplu, Ps. 51.17: "Th nu dispreţuleştiH înseam­nă Tu accepţi; sau, la 1 Sam. 26.8, citim: "Nu-i voi lovi de două ori", ceea ce vrea să spună: îi voi doborî din prima lovitură).

98

+ Cum să interpretăm Biblia +

Ironia Ironia constă în a spune contrariul a ceea ce gândim. Ea nu

este absentă nici pe paginile Bibliei, dar pentru că unii nu se aşteaptă s·o întâlnească aici, comit deseori erori de interpretare. Nu trebuie să stăm nici o clipă pe gânduri pentru a admite că Mi­cal a rostit următoarele cuvin te: "Cu câtă cinste s-a purtat azi împăratul lui Israel descoperindu-se înaintea slujnicelor su­puşilor lui cum s-ar descoperi un om de nimicH (2 Sam. 6.20). Domnul Isus a făcut uz de o ironie usturătoare când i-a întrebat pe adversarii Săi: "V-am arătat multe lucrări bune care vin de la Tatăl Meu. Pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Miner (Ioan 10.32), ironie pe care se pare că nici unul dintre cei ce-L ascultau nu a sesizat-o (ef. v. 33). Mântuitorul recurgea la această armă în încercarea de a sfărâma ca rapacea de nepăsare a potrivnicilor Să i: "Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumne­zeu în folosul datinei voastre" (Mc. 7.9). Sau: "Voi umpleţi măsura părinţilor voştriH (MI. 23.32). Pilat voia să fie ironic când L·a prezentat noroadelor pe Isus cu aceste cuvinte: "Iată omul!H(Ioan 19.5), fără să-şi dea seama ce adevăr profund rostise.

La rândul său, şi apostolul Pavel mânuia ironia cu deosebită iscusinţă, mai ales în relaţiile sale cu corintenii: ,,0, iată-vă sătui! Iată-vă ajunşi bogaţi! Iată-vă împărăţind fără noi... voi înţelepţi în Cristos.oo voi tari! Voi puşi în cinste, noi dis­preţulţLoH (1 Cor. 4.8-10). Dacă luăm la propriu aceste laude adresate de Pavel, nu vom înţelege nimic din ceea ce era în mintea lui. Când el vorbeşte la 2 Corinteni 11.5 şi 12.11 despre aceşti "apostoli nespus de aleşi" (în vers. fr. super-apostoli. N.tr.), nu încape nici o îndoială că el îi numeşte astfel în bătaie de joc, iar unele versiuni au interpretat corect expresia redând-o prin "apostoli care se pretind a fi superiori", căci la 2. Corinteni 11.13, Pavel dezvăluie adevărata lor identitate: "Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători care se prefac în apostoli ai lui Cristos H

• La 2 Corinteni 12.13, apostolul Pavel devine şi mai incisiv: "In adevăI; în ce aţi fost voi puşi mai prejos decât celelalte Biserici, afară doar că numai

99

+ Alfred K uen +

eu singur nu v-am fost o sarcină? O, iertaţi-mi nedreptatea areastaL H (vezi şi 1 împ. 18.27; Iov 12.2; 38.21; Zah . 11.13)"-

Ar mai putea fi amintite şi ale figuri de stil folosite în Sfânta Scriptură, ca: elipsa (o porţiune a frazei este subînţeleasă), pleo­nasmul (repe tarea intenţionată a unor elemente) p aradoxul (afirmarea a două adevăruri aparent contradictorii), oximoronul (exprimarea unei ironii subtile sau a unui adevăr usturător sub forma asocierii paradoxale a doi termeni contradictorii) ...

Numai simpla enumerare a acestor procedee artistice şi figuri retorice este o dovadă că autorii sacri erau perfect conştienţi de diversele mijloace de expresie întrebuinţate de scriitorii profani la care ei au recurs pentru a face ca Revelaţia divină (ai cărei depo­zitari erau) să aibă impactul dorit asupra cititorilor. în adevăr, o imagine frapează, sau chiar produce un şoc (ef. Ps. 78.65) pentru a ne smulge din letargia care ne cuprinde uneori. Imaginea are întotdeauna o mai mare încărcătură emoţională, o forţă de ex­presie sporită, reuşind să ne motiveze ş i să ne împingă la acţiune. Imaginea s tilistică îmbracă vechile adevăruri în haine noi. Ea ne desprinde dintr-un cadru în care ne-am plafonat, devenind foarte familiarizaţi cu lucrurile sfinte. Ne smulge de pe ochi mahrama care ni i-a acoperit pe nesimţite împiedicându-ne să vedem, în toată frumuseţea lor, măreţe le cuvinte a le lui Dumnezeu.

în pildele Sale, Domnul Isus foloseşte o bogăţie de imagini. Este de datoria noastră să obţinem, printr-o bună traducere şi o bună interpretare, acelaşi impact asupra cititorilor de astăzi.

\1 Ironia, ş i în special ironia în Biblie, a făcut obiectul multor studii în ultimii ani. A se vedea: D. C. Mueke, "lrony and the Ironic", London, 1970; W. Booth, "The Retoric of Irony", Chicago, University Press, 1974; E. M. Good, "lrony in the O. T.", Sheffield Almond, 1981; P. Duke, "lrony in the Fourth Cospel", Atlanta, John Knox, 1985. Nota Ed. Emmaiis.

Capitolul 8

A ŞASEA ETAPĂ: REAŞEZAREA FRAZEI

îN CONTEXTUL EI LITERAR

A impărţi drept Cuvântul adevărului

în testamentul lui spiritual, apostolul Pavel îşi îndemna astfel ucenicul (Timotei): "Caută să te înfăţişezi Înaintea lui Dum­nezeu ca un om Încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care Împarte drept Cuvântul adevăruluiH

(2 Tim. 2.15). Expresia "împarte drept" redă un singur cuvânt grecesc - orthotomeo - care, literal, înseamnă : a tăia drept. Era folosit, în literatura greacă, cu privire la un cercetaş care Îşi croia, cu ajutorul "briceagului" său, o cale dreap tă printre mărăcinii pe care îi întâlnea în drum; pentru plugarul care trăgea nişte brazde drepte cu plugullui; pentru făuritorul de corturi care îşi tăia pânza în mod corespunzător; pentru meseriaşul care cioplea de aşa manieră blocurile de piatră încât acestea se asamblau perfect în zidurile unei construcţii, precum ·şi pentru preotul care despica animalele aduse ca jertfă conform regulilor în vigoare. în toate cazurile de mai sus, ideea de bază era precizia, confor­mitatea cu scopul operaţiunii şi dovada că persoana respectivă stăpânea tainele meseriei. A împărţi drept Cuvântul adevărului,

adică a-l lămuri aşa încât alţii să-i poată prinde înţelesul exact (ef. Nem. 8.8) cere o deosebită precizie, precum şi cunoaşterea ş i respectarea unor reguli artistice.

Dar, vai, în domeniul acesta, există mulţi "lucrători răi" care răsucesc sensul Scripturilor (2 Pet. 3.16) în loc "să taie d rept",

101

+ AlEred Kuen +

care scot versete sau porţiuni de versete din contextul lor pentru a-şi sprijini ideile. Din pricina unor asemenea ,,1ucrători", mulţi oameni au ajuns să spună: "Se poate dovedi orice lucru cu aju­torul Bibliei". Fără îndoială, numai că totul depinde de metoda folosită. Este cunoscută istoria - inventată, desigur - a tânărului care voia să cunoască voia lui Dumnezeu cu privire la viaţa sa şi care a deschis Biblia la întâmplare punând degetul pe un ver­set unde a citit: "Iuda s-a dus de s-a spânzurat" (Mt. 27.5). "Nu se poate", şi-a zis el. "Să căutăm un alt text". Al doilea pasaj suna astfel: "Du-te de fă ~ tu la lel!" (Le. 10.37). Uimit, tânărul a zis: "Aşa ceva nu poate fi potrivit cu voia lui Dumnezeu. Trebuie să caut un alt verset." Al treilea pasaj a fost acesta: "Ce ai să laci, Iă repede!H (Ioan 13 .27).

Unii vor ca toată lumea să fie unită, şi citează cuvintele Dom­nului Isus: "Ca toţi să fie unaH (Ioan 17.21), însă , fără a ve­dea ce mai spune Domnul în acelaşi verset. Pentru a sprijini doctrina botezării copiilor, unii vor cita cuvintele: "Lăsaţi copi­laşii să vină la Mine!" (Mt. 19.14) şi: "copiii voştri sunt sfinţiH (1 Cor. 7.14); referitor la participarea oricui la Masa Domnului se vor lua ca argument" următoarele texte: "Veniţi, căci toate sunt gata!H (Mt. 22.4) şi: ,'pe ceI ce vine la Mine nu-l voi izgoni afaIăH (Ioan 6.37). Or, nici unul din versetele de mai sus nu se referă la botez sau la Cina Domnului. Cei ce consideră că toţi creştinii ar trebui să vorbească în limbi citează 1 Corinteni 14.5: "Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbiu (omiţând a doua parte a versetului şi capitolul respectiv în ansamblu). Pentru a descuraja căutarea unei profesii sau a unui mediu spiritual care să fie mai în confor­mitate cu voia lui Dumnezeu descoperită în Cuvântul Lui, se va invoca 1 Corinteni 7.20: "Fiecare să rămână în starea în care se afla când a lost chematH sau 2 Timotei 3.14: "Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat".

Printr-o asemenea metodă de demonstraţie cu ajutorul unor jumătăţi de versete izolate, pelagienii căutau să dovedească faptul că nu ar fi nevoie de un Mijlocitor pentru a ne apropia de Dumnezeu (deoarece fiul risipitor a venit la tatăl lui de unul singur); mormonii justifică botez,,: pentru cei morţi (1 Cor. 15.29); martorii lui Iehova susţin non-divinitatea Domnului Isus (Col. 1.15).

102

+ Cum să interpretăm Biblia +

în toate cazurile acestea, o singură privire aruncată în context ar fi de ajuns pentru a dărâma respectivele raţionamente. "Cele trei mai importante reguli ale studiului biblic, zicea R. Mayhue (86, p. 81), sunt: 1) contextul, 2) contextul, 3) contextul". Dacă nu vă place simpla repetare a cuvântului context, noi o vom for­mula altfel: 1) contextul imediat, 2) contextul cărţii şi al învă­ţăturii biblice în general, 3) contextul istoric şi cultural. Vom exa­mina primele două în acest capitol, iar pe al treilea în capitolul următor.

Contextul imediat

Cu excepţia cărţii Proverbele, Biblia nu este o culegere de cuvinte izolate. Fiecare text se inserează într-un context, fiecare cuvânt este legat de cel dinaintea lui şi de cele care îl urmează. Pentru a găsi sensul unui text enigmatic, trebuie să citim tot pasajul şi să vedem ce cuvinte revin de la un verset la altul. cum se desfăşoară gândul autorului. Este vorba de argumentul unei demonstraţii, sau de o paranteză? De o afirmaţie a autorului, sau de citarea cuvintelor interlocutorilor lui?

H. Blocher citează un exemplu extrem privitor la neglija­rea contextului: "Pe vremea prohibiţiei, membrii ligilor absti­nente manifestau pe străzi fluturând banderole care proclamau acest slogan viguros luat din Biblie: «Nu lua, nu gusta, nu atinge!» (Col. 2.21). Rezumat al sloganului ideal! Este, în adevăr, regretabil că, aruncând o singură privire mai sus sau mai jos de acest verset în Epistola Coloseni, s-ar fi putut observa că acesta era preceptul primejdios al adversarilor lui Pavel, combătuţi de el cu putere în acest pasat (H. Blocher, 60, pag. 25).

în 1 Corinteni 7.1, Pavel spune: "Este bine ca omul să nu se atingă de lemeieu

• Unii au dedus de aici că ar trebui să nu aibă loc niciodată O atingere fizică a unei persoane de sex opus; de exemplu, nici o strângere de mână. Studiul eufemismelor ne-a învăţat că expresia "a atinge o femeie" înseamnă "a avea relaţii intime cu ea". Şi atunci Pavel vrea să spună că este bine pentru un om să renunţe la orice relaţii sexuale? înainte de aceste cuvinte, apostolul spune: "Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris ... u Apoi continuă: HTo~ din pricina curviei, fiecare bărbat

103

• Alfred Kuen •

să-~i aibif nevasta lui, ~i fiecare femeie să-~i aibă bărbatul eiu (v. 2). Şi atunci, cum poate el, la distanţa de un singur ver­set, să emită două opinii diferite? Dificultatea se rezolvă când ne amintim că, în greacă, nu existau ghilimele şi că trebuie să le punem noi la locul lor: "Să trecem la ceea ce mi-aţi scris: «Este bine pentru un bărbat să nu se atingă de femeie». Totuşi ... ". La versetul1, apostolul nu prezintă părerea lui personală, ci o citează pe aceea a corintenilor care, ca o reacţie faţă de moravurile depra­vate ale celor din jur, au căzut în cealaltă extremă, prescriind ori­ce relaţie sexuală. Opinia personală a apostolului se află la v. 2.

Vom regăsi acelaşi demers pentru răspunsurile la celelalte întrebări puse în scris de corinteni şi la care apostolul le dă soluţia. Au fost întrebări referitoare la carnea jertfită idolilor: "Toate îmi sunt îngăduite"; "Toţi avem cunoştinţă"; "Noi suntem liberi"; "Noi ne aducem aminte de tine în toate privinţele"; precum şi unele întrebări cu privire la darurile duhovniceşti: "Umblaţi după darurile duhovniceşti", iată câte slogane circulau în Biserica din Corint şi au fost aduse la cunoştinţa apostolului prin intermediul celor trei fraţi veniţi la el.

Textul din 1 Corinteni 13.8-10 este invocat ade.sea pentru a dovedi caracterul provizoriu, legat de timpurile apostolice, al unor daruri duhovniceşti, îndeosebi acela al vorbirii în limbi: "Când va veni «ce este desăvâ1'llit», acest «În parte» se va sfârşiu (v. 10). "Ce este desăvârşit" zic unii, este Noul Testa­ment, revelaţia desăvârşită a lui Dumnezeu; ceea ce era parţial erau darurile de comunicare imperfecte ale vremii apostolice: darul cunoştinţei, darul proorociei, darul vorbirii în limbi. .. Totuşi, potrivit contextului, când va veni "re este desă~t. rom vedea faţă în faţă... acum cunosc în parte, dar atund roi cunoaşte de­plin.. cum am fost ~ eu cunoscut pe deplinu (v. 12). Şi atunci se naşte întrebarea: De când există Noul Testament, vedem noi faţă în faţă? Sau cunoaştem noi totul, aşa cum am fost şi noi cunos­cuţi pe deplin? Oare nu mai curând expresiile acestea se refereau la evenimentul pe care apostolul îl evoca în 1 Corinteni 15.51-52, adică a doua venire a lui Cristos? (ef. 1 Ioan 3.2).

"Interpretul trebuie să-ş; pună de fiecare dată această primă între­bare: Ce sens vrea să dea autorul acestui text (mens scriptoris).

104

• Cum să interpretăm Biblia •

Din nefericire, acest principiu inamovibil nu este câtuşi de puţin evident astăzi" (Stadelmann, 85, pag. 97). Şi astfel, în loc să se facă exegeză (ex = a scoate sensul textului), se face eisegeză (eis = a face să intre un sens în text, a introduce un sens în text). Oare se gândea apostolul Pavel la terminarea canonului Noului Testament, atunci când a scris: "când va veni ce este desă­v~ir7 Avea el măcar o idee despre un Nou Testament pe care să-I indice printr-o expresie atât de enigmatică: "ce este desă­vârşit"? Sau corintenii vor fi înţeles şi ei din acest pasaj ceea ce ar dori aceşti "eisegeţi" moderni să-I facă să spună?

"Obligaţia pe care o are exegetul de a rămâne fidel textului original, reţinând sensul literal, îi îngrădeşte «libertatea» sa crea­toare de a căuta, în mod experimental, tot ce ar putea <<face să spună» acel text. Această obligaţie îl constrânge să găsească acel singur sens pe care voia să-I dea autorul. Se porneşte de la prin­cipiul că o limbă conţine semnificaţia propriilor sale cuvinte ... Sensul literal este semnificaţia simplă şi normală a cuvintelor pe care o dă contextul literal şi istoric ... O proză interpretată ca proză, o relatare istorică interpretată ca relatare istorică, alegoria ca alegorie, poezia ca poezie" (Stadelmann, pag. 206).

Cuvintele Domnului Isus: "Nu aruncaţi măIgăritarele voastre înaintea poIdJor* (MI. 7.6) au fost folosite în multe feluri; de exemplu, că nu trebuie să le mărturisim Evanghelia necredincio­şilor care o batjocoresc; să nu-L ducem pe Domnul Isus ("măr­găritarui de mare preţ") la cei care în mod sigur îl vor dispreţui; să nu expunem adevărurile profunde şi ascunse (asemenea mărgăritarului închis într-o scoică) celor ce nu sunt dispuşi să le aprecieze la justa lor valoare şi, deci, nu le vor putea asimila ... Poate că unele din aceste aplicaţii sunt justificate, dacă nu le contrazic alte pasaje clare ale Scripturii (F.A. 1.8; 1 Pet. 3.15). Dar contextul care le precede pare să indice cu totul altceva ca sens iniţial: Nu rostiţi, înaintea celor neîntorşi la Dumnezeu, cu­vinte rele despre alţi creştini, "pentru ca nu cumva să le calce în picioare, să se întoarcă (împotriva voastră) ~i să vă rupăU, pe voi înşivă, prin bârfele şi calomniile lor.

Este primejdios să cităm un verset, fără a citi tot contextul lui. O istorisire adevărată pe care o relata Dr. Pierre de Benoit,

105

I

+ AlEred Kuen +

fondatotul Institutului Biblic Emmaiis, este o dovadă în această privinţă. După un vechi şi bun obicei, nişte prieteni au trimis unor proaspăt-căsătoriţi o telegramă de felicitare, însoţită de un pasaj biblic: 2 Corinteni 16.9. Citiţi tot versetul pentru a vă ima­gina ce s-a petrecut în mintea invitaţilor. .. şi a tinerilor miri la auzirea acestui text citit spre sfârşitul mesei!!! (ca să nu mai vorbim şi despre o posibilă eroare de transmitere într-un aseme­nea caz când, de exemplu, 1 Ioan 4.18 devine Ioan 4.18).

De asemenea, contextul permite, de cele mai multe ori, să se precizeze sensul unei expresii. De exemplu, "a cădea din har" este adesea folosit în cercurile evanghelice, ca un sinonim pentru "a pierde mântuirea". Dar expresia aceasta se află în Galateni 5.4 unde Pavel o aplică celor ce căutau să ajungă îndreptăţiţi prin păzirea Legii lui Moise; ei au respins calea harului, au căzut pe o treaptă inferioară, au decăzut din har. Prin urmare, această expresie nu aduce nici un argument - pro sau contra - doctrinei referitoare la "perseverenţa sfinţilor" . Ea vizează un alt lucru. Imaginea hoţului aplicată de Pavel în 1 Tesaloniceni 5.2 este folosită pentru a dovedi caracterul secret al venirii Domnului, dar contextul (v. 4) arată că această ilustraţie urmărea să eviden- . ţieze caracterul neaşteptat şi nu cel secret al acestui eveniment (ef. MI. 24.43). în capitolul precedent (4.16) se spune că venirea Domnului nu va avea nimic secret, cu condiţia să nu aplicăm aceste versete altui eveniment, sau să spunem că numai creştinii vor auzi sunetul trâmbiţei lui Dumnezeu. Aceste concluzii nu pot fi trase din context, ci trebuie introduse în text.

M. A. Chevalier distinge trei cercuri concentrice: "contextul larg" (acela al întregii cărţi), "contextul apropiat" (ansamblul unei argumentaţii) şi "contextul imediat" (versetele anterioare şi posterioare, conjuncţiile, prepoziţiile, adverbele etc.) pentru "a pune în evidenţă articulaţia logică cu ceea ce precede şi ceea ce urmează" (84, pag. 22).

Evoluţia gândirii

în cuvântările Vechiului şi Noului Testament, precum şi în Epistole, un verset constituie, în general, o verigă a unui raţiona­ment. Pentru a-l înţelege, trebuie să urmărim întreaga desfăşu-

106

+ Cum să interpretăm Biblia +

rare a gândului oratorului sau al autorului, în cazul Epistolelor. Aceasta ne obligă să citim tot capitolul, sau chiar mai multe capitole, să notăm principalele argumente şi să vedem cum se integrează versetul nostru în acest raţionament. "Adevărata interpretare biblică este o dialectică între înţelegerea literei şi înţelegerea întregului (a entităţii)" (McConville, 87, pag. 51).

Toată desfăşurarea gândirii din Romani 6.1 - 8.17 răspunde la întrebarea: "Să mai rămânem în păcat?" şi tratează problema sfinţirii. Şi dacă vom căuta sensul unui verset din Romani 7, va trebui să-I punem în legătură cu tema aceasta: incapacitatea Legii de a produce sfinţirea. Apoi, capitolele 12-14 ale primei Epistole a lui Pavel către Corinteni constituie un tot unitar care răspunde la o întrebare a destinatarior despre darurile duhov­niceş ti. Capitolul 13, un poem al dragostei, se inserează în centrul acestei expuneri, şi el va trebui să fie interpretat exact din această perspectivă. (A se vedea 12.31 şi 14.1). Cele două rugăciuni din Efeseni 1.15-23 şi 3.14-21 se integrează exact la locul lor în cadrul expunerii care se întinde de-a lungul primelor trei capitole ale Epistolei.

Gândul care dirijează logica unei argumentaţii sau linia unui discurs este indicat uneori (lucru evident pentru o bună parte din pildele Domnului Isus). El a spus "pilda fariseului şi a va­meşului" pentru nunii care se încredeau în ei înşi/Ii că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi" (Lc. 18.9). Domnul Isus a rostit pilda cu văduva supărătoare nca să le arate (uceni­cilor) că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase" (Le. 18.1). Cele trei pilde din Luca 15 (oaia rătăcită, drahma pierdută, fiul risipitor) sunt introduse printr-o remarcă ce precizează intenţia imediată a Domnului Isus (v. 1-2). Uneori, reacţia ascultătorilor este aceea care ne permite să ghicim "punctul culminant" al dis­cursului (Lc. 16.14).

Exemple

Când Dumnezeu îi spune lui Israel prin Amos următoarele cuvinte: nCând îmi aduceţi arderi-de-tot şi daruri de mân­care, n-am nid o plăcere de eleN (5.22), oare vrea El să spună că jertfele din Vechiul Testament erau contrare voii Sale sau -

107

+ Alfred Kuen +

cum considerau unii teologi - proorocii se opuneau sistemului preoţesc? Fără îndoială că trebuie să privim acest verset reaşe­zându-l în contextul cuvântării şi să stabilim motivele pentru care Domnul nu mai găsea nici o plăcere în ritualurile evreieşti: acestea nu erau însoţite de un spirit de "dreptate" şi "nepri­hănire" (v. 24) care ar fi trebuit să devină încununarea jertfelor aduse Domnului (ef. Mica 6.6-8; Is. 1.11-15).

Când Domnul Isus recomanda: "Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepteU (Lc. 16.9), ce voia El să spună prin aceasta? Pilda care precede aceste cuvinte şi versetele care o urmează, precum şi precizarea referitoare la unii dintre as­cultătorii Lui (v. 14) lămuresc aceste cuvinte misterioase.

Când apostolul Pavel scrie: "în trupul meu împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Cristos pentru Trupul Lui care este Bisedcau (Col. 1.24), vrea să spună că orice suferinţă are o valoa­re ispăşitoare? Sau că suferinţele lui Cristos pe cruce erau insufi­ciente şi trebuiau completate de creştini? În versetel/:! care urmea­ză, el vorbeşte despre lucrarea sa de evangheliza re (v. 28), zicând că aceasta este o luptă (v. 29), o "mare luptă" (2.21) . şi noi ştim din alte pasaje că această luptă i-a prilejuit numeroase suferinţe nespus de mari (1 Cor. 4.8-13; 2 Cor. 4.9-13; 11.21-29) . El le-a suportat bucuros pentru a contribui la creşterea Trupului lui Cristos. Toate acestea au fost considerate de el, nu suferinţele sale, ci "suferinţele lui Cristos", pentru că Domnul Isus trăia şi suferea în el. însă, este evident că aceste suferinţe nu aveau un caracter ispăşitor, ci erau o prelungire, o continuare a tuturor suferinţelor îndura te de Domnul Isus în timpul misiunii Sale pământeşti din partea potrivnicilor Lui, pentru că acum aceiaşi adversari se opu­neau şi lucrării lui Pavel (1 Tes. 2.15-16).

Când se spune că Domnul Isus Cristos "s-a pogorât în părţile mai de jos ale pământuIuiu (Ef. 4.9), oare vrea apostolul să evoce doctrina referitoare la "coborârea în Iad"? Contextul ne permite să clarificăm această expresie. în Psalmul 68.18, Pavel a găsit expresia "Te-ai suit" care vizează înălţarea lui Cristos. Dar înainte de a Se putea sui, Cristos a trebuit să coboare. Unde? Pe pământ, aceste "locuri inferioare" în raport cu "toate cerurile" (v. 10), unde Fiul lui Dumnezeu Se afla înainte de întrupare şi unde din nou, după Înălţare, "umple toate lucrurile".

108

+ Cum să jnterpretăm Bjblja +

Unul din textele cele mai dificile din tot Noul Testament este 1 Petru 3.19-20. Pentru a-l înţelege, trebuie să situăm aceste două versete în contextul gândirii autorului. Tema acestui pasaj, ca de altfel a întregii Epistole, este suferinţa, mai ales începând de la versetul 14 - suferinţa din partea necredincioşilor. Pentru a da greutate îndemnului de a suferi făcând ce este bine (v. 17), apostolul Petru apelează la exemplul oferit de Cristos însuşi: "Cristos, de asemenea, a suferitU (v. 18). La sfârşitul acestei expuneri, Petru îşi va rezuma gândwile spunând: "Astfel dar, 6indcă Cristos a suferit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândireu (4.1). Deci, tot pasajul acesta (3.18-22) trebuie privit ca o referinţă la exemplul personal al Mântuitorului privind sufe­rinţele pricinuite de oamenii necred incioşi. în primul rând, Petru se referă la suferinţele îndurate de Cristos pe cruce: "EI. Cel Ne­prihănit, pentru cei nelegiuiţiu. Dar, "omorât în trupu, El, "a fost înviat în duh u (v. 18). Or, suferinţele lui Cristos nu datea­ză doar din momentul întrupării Sale. Duhul lui Cristos despre Care apostolul Petru vorbise ceva mai înainte, era deja în pro­orocii Vechiului Testament (1.11), printre alţii şi în Noe, acest "propovăduitor al neprihăniriiu (2 Pet. 2.5).

Duhul acesta, nu numai că "vestea mai dinainte suferinţele lui OistosH(1.11), dar le şi suporta în mesagerii Lui. într-adevăr, dispreţuirea cuvintelor proorocilor ş i refuzul îndurării Sale, îi frângeau inima. Şi Petru evocă un episod din istoria acestor suferinţe îndurate de Domnul Isus înainte de a Se întrupa, şi anume cel de pe vremea lui Noe "când se făcea corabia", în vremea "îndelungii răbdări a lui DumnezeuH Care a aşteptat 120 de ani ş i s-a prelungit din pricină că EI "doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţăH (1 Pet. 3.20; 2 Pet. 3.9). Dar Duhul lui Cristos Care a propovăduit prin gura lui Noe, nu a întâlnit decât nişte oameni "răzvrătiţi", aflaţi acum, "în închisoare", din pricina răzvătirii lor, în aşteptarea judecăţii de apoi, astfel că "au fost scăpate un mic număr de suflete,. adică op~ (v. 20). Urmează v. 21-22, o paranteză asupra botezului, simbolizat prin acest potop. Apoi, firul gândirii apostol ului este reluat: "Astfel dar, fiindcă Cristos a pătimit în trup ... U (4.1),

109

+ Alfred Kuen +

sublini!ndu-se din nou la v. 13: "Bucuraţi-vă,. întrucât aveţi parte de patimile lui Cristos ... Dacă sunteţi batjocoriţi pentru Nu­mele lui Crisfos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi" (aşa cum S-a odihnit altădată peste Noe cel ridiculizat şi batjocorit din pricina propovăduirii sale).

Această interpretare, coerentă cu tema generală a Epistolei şi cu evoluţia gândirii autorului în această secţiune, prezintă în plus avantajul de a împiedica recurgerea la nişte surse sau doc­trine extrabiblice, neconfirmate nicăieri în Cartea Sfântă, precum şi evitarea multor întrebări la care nu s-ar putea da un răspuns satisfăcător. (Dacă Domnul Isus Cristos ar fi coborât în Infern pentru "a evangheliza" pe morţi, înseamnă că ar mai exista o a doua posibilitate de convertire, ceea ce este in flagrantă con­tradicţie cu Evrei 9.27; Mt. 12.36; Lc. 16.19-31; 2 Cor. 5.10. Si de ce le-ar mai fi fost vestită Evanghelia tocmai acelor persoane care, zeci de ani în şir, ascultaseră propovăduirea lui Noe?)

Contextul întregii cărţi

Adeseori, pentru a înţelege mai bine un verset, trebuie să-I reaşezăm în planul de ansamblu al cărţii din care a fost luat. în majoritatea cărţilor biblice, sesizăm o structurare a ideilor prin­cipale pe baza unui plan genera!. Or, tocmai în lumina acestui fir călăuzitor, a gândului central trebuie să fie interpretat fiecare verset în parte.

Dacă scoatem din contextul lui un verset ca acesta: "Nu este altă fericire pentru om decât să mănânce ţii să bea ţii să-ţii înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui!" (Ec!. 2.24), vom avea în el o bună deviză pentru un filozof epicurian; însă, o asemenea interpretare va intra în contradicţie cu multe pasaje biblice. Asemenea altor cuvinte din cartea Eclesiastul, şi această afirmaţie trebuie privită ca o concluzie parţială la care a ajuns Solomon, căutând cu înfrigurare "ceea ce rămâne" (cf. Ecl. 1.3).

însă, concluzia finală autorul o va formula abia în 11.9 şi 12.1, 13. Si încă ceva demn de reţinul: concluzia lui Solomon corespunde staturii sale spirituale, precum şi nivelului la care ajunsese Revelaţia. Autorii Noului Testament au de spus multe lucruri net superioare asupra subiectului respectiv.

110

+ Cum sA interpretăm Biblia +

La fel stau lucrurile cu cartea lui Iov. Numeroase exclama ţii ale lui Iov, rostite mai Înainte ca el să ajungă la luminoasa certitudine exprinlată în 19.25, ar putea să ne şocheze (3 .11; 9.22-24; 14.19-20). Cât despre cuvântările prietenilor săi, acestea se pot rezuma în două cuvinte. "Dacă tu suferi, este pentru că ai păcătuit. Pocăieşte-te şi Dumnezeu te va restabili!" Or, scopul principal al cărţii este tocmai acela de a combate o as:m~ne~ teologie mioapă. Dumnezeu însuşI va spune, la fmele carţu, ca aceşti diferiţi teoreticieni ai doctrinei "suferinţă-pedeapsă" hau intunecat planurile Sale prin cuvântări fără pricepere" (38.2; 42 .7). Deci, dacă extragem un pasaj din cuvântările lor, pentru a-l studia, trebuie să vedem cine rosteşte ,:ceste cuvmte şi ce semnificaţie au ele în contextul general al carţu (dar mal ales din perspectiva ultimelor sale capitole).

Cui se adreseazli aceste cuvinte?

J. A. Baird a subliniat inlportanţa identificării auditoriului: în 395 din 422 de unităţi textuale auditoriul Domnului Isus este definit cu claritate în sinapsa lui Huck-Lietzmann: "cei doispre­zece, mulţimea ucenicilor, cei care erau împreună cu apostolii, adversarii ... Fiecare categorie de ascultători cuprinde subgrupe: printre potrivnicii Domnului Isus găsim pe farisei, cărturari: învăţătorii Legii, marii preoţi, bătrânu, Smedflul... Baud a mal identificat 17 subgrupe de adversari plecând de la cuvintele greceşti care îi defineau. De asemenea, ~ cazul p~del?r Dom­nului, evangheliştii disting patru categofll de ascultatofl. "Audl­toriul prezenta o mare importanţă pent;u cei car~ au consemna~ tradiţia , pentru că ei credeau că «logla» (mes~Jele DomnulUi Isus) erau centrate pe auditoriu". Domnul Isus Îşi adapta mesajul în funcţie de cei cărora li se adresa ...

"Aşadar, auditoriul este pentru noi un factor hermeneut~c de maximă importanţă. Nu putem realmente înţelege semnl­·ficaţia mesajelor Domnului (logia) înainte de a fi stabilit cărei categorii de ascultători le erau destinate". (69, pag. ~34). Dacă cei patru evanghelişti au fost atât de atenţi pentru a-Ildenhflca pe cei cărora le erau adresate cuvint~le ?o~ului Isus, ŞI" nOi ar trebui să fim la fel, atât în Evanghelii, cat ŞI m celelalte carţl ale Scripturii.

111

+ Alfred Kuen +

Multe cuvinte ale Vechiului Testament erau ~dresate popo­rului Vechiului Legământ, astfel că ele nu sunt duect aplicabile

.. tuale Deuteronomul arăta chiar că unele poruncI date epocn ac . f ea israelitilor în pustie au fost reajustate pentru genera.la care av să se ~tabilească în Canaan. In general, destmatarn mesaJel?~

rofetilor sunt identificaţi cu precIZie: averhs~entele date f~s fenila"r, moabiţilor, solilor etiopieni .. . un me~aJ pentr~ Z:dechl~, un altul contra Babilonului... Aceasta .nu mseam~a ~a texte e respective nu au nimic de spus generaţiei noa~tre, ms~, t~~bUle să operăm o triere între ceea ce îi viza exclus~v pe prun;t d:s­tina tari şi ceea ce are valoare permanentă. Ma~ mult decat atat: să vedem ce împrejurare actuală coresPw:'de s~~uaţlel .de atuncI şi să desprindem, din contextul istoric, prmclpn valabile pentru

toate timpurile. v T .1 v ·

De exemplu, Isaia 14.28-32 se adreseaza fllstem or, vraJ­maşi ai lui Israel, care se bucurau de dispariţia regelUi asman Tiglat-Pileser, care îi asuprise.

Proorocul zice:

"Nu te bucura atâta, ţara filistenilor, pentru faptul că nuiaua care îţi lovea spa tele a fost făcu tă bucăţi, căci din trunchiul şarpelui se va naşte o viperă a cărei progenitură va fi un monstru înaripat".

Această prezicere a fost efectiv împlinită de succesorii lui Tiglat-Pileser: Sargon şi Sanherib, care au rumat ţar~ filistenilor. Iată deci că profeţia aceasta avea o destinaţie preCisa . împl~nu.ea ei c~nfir~ă credinţa noastă în preştiinţa lUi Dumnezeu ŞI m fia­bilitatea cuvintelor Sale. Noi putem aplica acum cuv,:,t:le acest:a adversarilor poporului lui Dumnezeu care ~e bucura ca anumite împrejurări favorizează împlinirea planUrilor lor os!"ile. El: ~~ dau certitudinea că Dumnezeu va avea ultimul cuva~t Ş I ca nu-i va lăsa nepedepsiti pe cei ce luptă contr? alor SaI. .

Ceea ce apostolii scriu diferitelor Blse~lcl .mEplstole .trebUie să fie triat şi interpretat după aceleaşI prmclpn: Fllipem 4.2 se

112 1

+ Cum să interpretăm Biblia +

adresează, în primul rând, lui Evodia ş i Sintichia, dar oare nu ni se întâmplă şi nouă să nu ne prea înţelegem cu unii dintre membrii Bisericii noastre, chiar dacă trecutul nostru dovedeşte că am fost plini de râvnă pentru Domnul (v. 3)?

A interpreta textul în lumina scopului cărţii

Câteodată, scopul unei cărţi ne este indicat de autorul însuşi (de exemplu: Le. 1.1-4; Ioan 20.31; Rom. 15.15; Evr. 13.22; 1 Ioan 2.1, 12-14). Si tocmai în lumina acestui scop declarat trebuie să interpretăm noi diferitele pasaje.

Când scopuJ unei cărţi biblice nu este indicat de autor, cum îl putem identifica? Câ teodată, saluturile iniţiale, mulţumirile sau remarcile finale ne pot orienta pe calea cea bună . (Iată câteva exemple: Rom. 1.1-7; 15 .14-16; Col. 1.2; 1 Tes . 1.1-4; lac. 1.1; 5.19-20). Alteori, trebuie să citim "printre rânduri". Când Pavel scrie colosenilor că el cere lui Dumnezeu ca ei ,-să se umple de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnieascăH (1.9), se poate deduce de aici că tocmai lucrul acesta le lipsea lor şi Pavel le scrie cu scopul de a-i ajuta să crească în cunoş tinţa aceasta . Urmarea o confirmă (2.4, 8, 16, 20). Pri­lejuI cu care a fost scrisă o Epistolă poate să ne inclice unul din sco­purile sale (FiI. 4.10-20), dar este foarte bine să recitim întreaga Epistolă pentru a vedea dacă întreg mesajul ei poate fi aşezat sub acest "acoperământ" .

Nu odată se întâmplă ca autorul să urmărească simultan mai multe scopuri. în 1 Corinteni, de exemplu, Pavel voia să corecteze unele erori de conduită ş i de doctrină şi să răspundă întrebărilor pe care corintenii i le puseseră mai înainte. Pentru fiecare capitol, trebuie să vă puneţi întrebarea: "De ce scrie autorul aceste lucruri?" După ce aţi reflectat îndelung asupra acestei întrebări, veţi iace bine să confruntaţi concluziile la care aţi ajuns cu ceea ce consideră şi alţii că ar putea fi scopul urmărit de autor. O Introducere la Vechiul sau la Noul Testament, precum şi un Comentariu bun indică, în principiu, pentru fiecare carte biblică, ocazia cu care a fost scrisă şi scopul urmărit de autor. Nu este exclus ca uneori părerile să se deosebească (de exemplu, s-au avansat numeroase ipoteze privitor la scopul cărţii Faptele Apostolilor. Apoi, opiniile despre scopul Cântării Cântărilor Cum să interpretăm c-B 113

II I + Alfred K uen +

variază. în funcţie de modul în care este privită: o culegere de poeme de dragoste sau o dramă cu semnificaţie simbolică). fntr-un asemenea caz, încercaţi să raportaţi pasajul la care v-aţi oprit diferitelor scopuri propuse şi vedeţi care dîntre acestea "funcţionează" cel mai bine.

Determinarea scopului unei cărţi este foarte importantă pen­tru că, în principiu, fiecare din părţile ei componente va contribui la atingerea obiectivului autorului, şi fiecare frază este într-o strânsă legătură cu scopul general al cărţii.

Luaţi pe rând fiecare verset din 1 Tesaloniceni 2 şi puneţi-vă următoarea întrebare: "De ce spune apostolul Pavel aceste cu­vinte?" Veţi vedea cum se conturează imaginea unei controverse în cursul căreia apostolul dă o serie întreagă de răspunsuri la acuzaţiile pe care i le-au adresat detractorii săi.

Pentru a urmări mai îndeaproape firul gândirii care străbate întreaga carte, va fi bine să faceţi planul cărţii, sau cel puţin să consultaţi planul propus într-o Introducere, şi să vedeţi unde trebuie aşezat pasajul pe care doriţi să-I interpreta ţi. Apoi for­mulaţi următoarele întrebări:

- Ce contribuţie îşi aduce pasajul acesta la demonstraţia în curs de desfăşurare?

- Cum pregătesc versetele precedente naşterea acestui pasaj? Există o legătură logică, o desfăşurare cronologică? (Urmăriţi, de exemplu, legătura dintre Romani 5.20 şi 6.1-2 la care ne-am referit mai sus).

- Pasajul respectiv are un rol important în dezvoltarea gân­dirii autorului, sau este mai degrabă o paranteză?

- Ce elemente noi adaugă el mesajului general al cărţii? Astfel de întrebări vă vor ajuta să pregătiţi etapa următoare:

integrarea datelor conţinute în acel pasaj în învăţătura generală a Bibliei lO•

Contextul general al învăţăturii biblice

Una dintre cele mai convingătoare dovezi ale inspiraţiei di­vine a Sf. Scripturi este deplina Sa unitate, în pofida diver­sităţii autorilor săi şi a celor cincisprezece veacuri cât a durat

10 A se vedea exemplele date la cap. 3 de R. H . Stein, 88, în lucrarea sa intitulată " Epistles", pp. 59-113. Nota Ed. Emmaiis.

114

+ Cum să interpretăm Biblia +

alcătuirea sa. Credinţa în unitatea aceasta ne cere o hermene­utică "coerentă" şi armonioasă. Doctrina dedusă de noi din interpretarea unui pasaj trebuie să nu contrazică doctrina care se degajă din restul Scripturii, cu atât mai puţin pe cea abordată de autor în alte cărţi ale sale. Fără îndoială, credinţa în umtatea Bibliei, în unitatea sa de inspiraţie, ne permite o interpretare a pasajelor dificile în lumina a ceea ce s-a spus, pe aceeaşi temă, şi în alte locuri.

Pasajele dificile abtUldă în scrierile lui Pavel, însă, din fericire pentru noi, el ne-a lăsat l3 scrisori între care putem trage ~uAme­roase paralele. A fost alcătuită şi o sinapsă ("Synopse des ep,tres de Paul", Ed. Universitaires, Paris, 1962) pentru a apropIa pasa­jele care tratează acelaşi subiect. . ..

Declaraţia lui Pavel citată mai jos a fost pentru mulţI creştUlI o sursă de îmbărbătare: "Vacă suntem necredincioşi, IDtuşi El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur' (2 Tim. 2.l3); cu alte cuvinte, infidelitatea noastră nu va avea !,ici o influenţă asupra credincioşiei lui Dumnezeu faţă de noi. Insă, ace~te ;u­vinte pot fi interpretate şi într-un sens diametral opus: El ramane credincios ameninţărilor pe care le-a proferat contra celor care îi sunt necredincioşi ş i le va împlini. .. cu credincioşie. Care este sensul real al acestor cuvinte? Si aici, ca peste tot, trebuie să luăm în considerare întregul fir călăuzi tor al gândirii apostolului, pre­cum şi contextul general al scrierilor sale.

După ce a menţionat propriile sale suferinţe pentr,: Cristos (v. 9), pentru ca cei aleşi să obţină mântuirea care este Ul Dom­nul Isus Cristos şi slava veşnică (v. 10), Pavel introduce unnul dUl v. 11-l3 prin formula de cita re: "Adevărat este cuvântul acesta" (ef. 1 Tim 1.15; 3.1; 4.9; Tit 3.8):

" Dacă am murit împreună cu El,

vom şi trăi împreună cu El, dacă răbdăm,

vom şi împărăţi împreună cu El, dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi, dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singurH

•

115

l' + AHred Kuen +

. Strtj.ctura poetică a acestui imn se sprijină pe patru parale­lisme: primele două rânduri sunt foarte asemănătoare, singura diferenţă între primul ş i al doilea fiind timpul verbelor: trecut (aorist) - prezent. Primul rând a fost deseori interpretat ca fiind o referire la martiri. Însă, luând în considerare paralelismul asemănător din Romani 6.8, ar fi mai indicat să- I raportăm la moartea spirituală împreună cu Cristos a celui convertit, simbo­lizată prin botez. Al doilea rând es te ilustrat prin Apocalipsa 5.10; 20.4,6 ş i 22.5. Al treilea rând introduce un viitor ş i, în plus, O schimbare de subiect între primul şi al doilea membru al para­lelismului: noi - EI. P~obabil că pentru a reproduce cât mai literal cuvin tele Domnului Isus: ,-de oricine se va lepăda de Mine îna­intea oamenilor, Mă voi lepăda Iii Eu înaintea Tatălui Meu, Ctre este în ceruriH (Mt. 10.33) a ales autorul imnului această formă de exprimare, şi nu paralela strictă : "vom fi şi noi lepădaţi". Al patrulea rând poate fi interpretat în două sensuri opuse: dacă vedem în el continuarea gândului din v. 3, atunci constituie o ameninţare: dacă noi suntem necredincioşi, DunU1ezeu rămâne fidel naturii Sale, adică sfinţeniei Sale, d rep tăţii Sale, avertismen­telor pe care le-a dat prin Cuvântul Său, şi ne va judeca aşa cum merităm, căci El nu poate nega ceea ce a declarat mai înainte. Aceas­tă interpretare are avantajul de a menţine perfect continuarea para­lelismulUi declanşa t cu primul rând .

Totuşi, câ teva considerente, extrase din învăţătura genera lă a Scripturii, militează în favoarea interpretării opuse:

1. "A fi necredincios" traduce verbul apistoumen care poate să însemne, fie a nu crede (în Cristos) ca în Mc. 16.11; Rom. 3.3; 11.20, 23; 1 Pet. 2.7), fie a-i lipsi încrederea, a fi slab în credinţă (Lc. 24.41). Substantivul corespunzător apistia este folosit tocmai în acest sens (Mc. 9.24).

2. Expresia uDumnezeu este credinciosH revine de cinci ori în Epistolele lui Pavel, de fiecare dată cu un sens pozitiv (1 Cor. 1.9; 10.13; 2 Cor. 1.18; 1 Tes. 5.24; 2 Tes. 3.3; ef. Evr. 10.23; 11.11; 1 Ioan 1.9) .

116

+ Cum să interpretăm Biblia +

3. Afirmaţia că uEl nu Se poate tăgădui singurH reamin­teşte promisiunile făcute lui Avraam (Gen. 22.16-18) ş i respec­tarea lor (Evr. 6.13; 7.21).

~~trei~t~nefucd~~mmaid~~~reo interpretare pozitivă a celui de-al patrulea rând, şi atunci evoluţia gândirii a r fi următoarea :

v. 10: - eu rabd totul pentru binele celor pe care Dumnezeu i-a ales, pentru m ântuirea lor în Domnul Isus Cristos şi slava lor veşnică.

v . 11: primul rând - o evocare:

v. 12: a l doilea rând - o promisiune:

v.13:

al treilea rând - un avertiment,

al patrulea rând - o speranâă

- cu prilejul întoarcerii voastre la Dum­nezeu, voi aţi murit împreună cu Cristos, aţi trecut din moarte la via ţă; deci, într-o zi, voi veţi trăi veşnic împreună cu Cristos (o confirmare a versetului 10: binele celor aleşi, mântuirea lor).

- a răbda cu deplină supunere necazu­rile vieţii din pricina lui Cristos ne pre­găteşte pentru a împărţi şi domnia cu EI (deci: slava veşnică) .

- ca re ne reaminteş te cuv intele Dom­nului Isus din Matei 10.33: nu renunţa ţi la această măreaţă perspectivă a unui vii tor aşa de glorios lepădându-vă de Mine!

- un cuvânt de îmbărbătare pentru creş­tinii scrupuloşi care suferă din pricina nedesăvârşirilor şi necredincioşiei lor: credincioşia lui Dumnezeu nu este de­pendentă de a noastră, El rămâne fidel promisiunilor legământului Său făcut cu noi. EI a declarat-o cu jurământ şi nu poate să-Şi încalce Cuvântul - vezi Psalmul 103.14; Evrei 13.5 - (după

R. H. Stein, 88, pp. 60-66).

117

II

L

+ Alfred Kuen +

Doctrina sfinţirii dezvoltată in pasajul din Romani 6 la care ne-am referit în capitolele precedente este reluată şi în alte Epis­tole paulme: "Dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit. Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei" (2 Cor. 5.14-15). "Am fost răstignit împreună cu Cristos" (Gal. 2.20). "Cei ce sunt ai lui Oistos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei" (Gal. 5.24). " ••. şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui" (FiI. 3.10). "Căci voi aţi murit" (Col. 3.3). " ... măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos... El ne-a înviat împreună" (Ef. 2.5-6). "Dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus (adică vechea fiinţă). Iată că.toate lu~e s-au făcut noi" (2 Cor. 5.17; cf. Gal. 5.17). "Toţi cel care aţi fost botezaţi pentru Cristos v-aţi, îmbrăcat cu Cristos" (Gal. 3.27).

în definitiv, toate pasajele în care apar cuvintele morti în via ti botezaţi şi pe care le putem găsi, folosind o Biblie c~ ;rimit~r; sau o Concordanţă biblică, sunt un comentariu al pasaj ului din . Romani 6.1-10. Ele ne arată că moartea şi învierea noastră îm­preună cu Cristos au avut loc când am primit botezul Duhului Sfânt, adică atunci când ne-am întors la Dumnezeu, când am fost născuţi din nou, botezul cu apă reprezentând aceste două faze (moartea şi învierea) prin cufundarea şi ieşirea noastră din apă. Aşadar, la acest eveniment de importanţă capitală pentru viaţa noastră spirituală se referă apostolul în. primele versete dm Romani 6 ca un fapt împlinit o dată pentru totdeauna (lucru pe care îl indică timpul aorist al verbului a muri în v. 2 şi 3: "noi care am murit"). îndreptăţirea şi sfinţirea noastră se datorează aceluiaşi fapt. spiritual: moartea împreună cu Cristos.

Deoarece noi am murit, dreptatea lui Dumnezeu nu ne mai p~at~ pedepsi pentru păcatele noastre, iar păcatul nu mai poate stapanl asupra noastră. Multe din referinţele amintite mai sus se raportează mai mult la justificare, altele mai mult la moartea faţă de păcat, dar de fiecare dată apostolul se referă la aceeaşi

118

+ Cum să interpretăm Biblia +

realitate: unirea noastră cu Isus Cristos în moartea şi învierea Sa (ef. 1 Cor. 10.1-2: unirea israeliţilor cu Moise - "botezaţi în Moise").

Astfel, datorită paralelelor existente în Epistolele lui Pavel, avem la dispoziţie un comentariu al gândirii sale făcut de el însuşi . În ultimul pasaj din seria versetelor citate mai sus (Gal. 3.27), ideea de moarte şi înviere apare sub imaginea dezbrăcării unei haine învechite şi îmbrăcării unui veşmânt nou. Regăsim imaginea aceasta, dezvoltată şi mai pe larg, în Romani 13.13-14; Efeseni 4.22-24; Coloseni 3.5 -10, 12. în Romani 13 mai găsim pe lângă această imagine, o aluzie la contrastul zi-noapte, sau la cel dintre întuneric şi lumină. Putem prelungi aceasta în Efeseni 5.8-14; Filipeni 2.14-15; 1 Tesaloniceni 5.5.

Dar nu numai apostolul Pavel a scris Epistole; teologia Epis­tolelor lui Petru se apropie foarte mult de aceea a lui Pavel. Noi regăsim aici moartea şi învierea împreună cu Cristos pentru a birui păcatul (A se vedea La sanctification d'apres 1 Pierre în A. Kuen "Comment etudier la Bible", pag. 42).

Evangheliile şi Faptele Apostolilor, pe de o parte, şi Epistolele pe de altă parte, se lămuresc reciproc. Cuvintele Domnului Isus îşi regăsesc continuitatea şi explicarea în învăţătura apostolilor. Ne lovim de cuvintele enigmatice ale Domnului Isus cu privire la ochiul drept car ar trebui să fie scos şi la mâna dreaptă care ar trebui tăiată (Mt. 5.29). Dacă reflectăm asupra acestui sfat straniu, vom zice: "Dacă mi-aş scoate ochiul drept deoarece el se oprea asupra unor lucruri care mă incitau să păcătuiesc îmi va rămâne ochiul stâng care ar putea continua opera malefică începută de ochiul drept ... Dacă mi-am tăiat mâna dreaptă, cea stângă mă va împinge, la rândul ei, spre păcat. Si apoi, dacă aş ajunge ciung şi orb, îmi rămân urechile, limba, imaginaţia mea coruptă de «păcatul care locuieşte în mine» . Chiar dacă m-aş lipsi de bunăvoie de toate organele celor cinci simţuri ale mele, gândul meu va continua să cutreiere prin locuri interzise. Si atunci, ce este de făcut?"

Singura scăpare pentru noi este moartea. Si iată-ne întor­cându-ne spre Romani 6 unde apostolul ne dă secretul eliberator: noi am murit. Deci, nu trebuie să mai continuăm să păcătuim.

119

" l' I I

I I

II ~

+ Alfred Kuen +

Prin lucrarea Duhului lui Dumnezeu, noi am fost botezaţi în moartea lui Cristos. Or, nu găsim noi deja în Evanghelii o alu­zie la acest botez spiritual? Desigur. înainte-mergătorullui Mesia l-a prevestit. Ioan Botezătorul "propovăduia botezul pocă­inţei, spre iertMea păcatelor" (Le. 3.3). Totuşi, Ioan precizează că ritualul prin el însuşi nu îndeplineşte lucrarea interioară indis­pensabilă: "Eu, da, v-am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duh Sfânt" (Me. 1.8). Numai Duhul - le spunea el cu alte cuvinte - de care dispune Cel ce trebuie să vină poate îndeplini înăuntrul vostru această lucrare de moarte, de iertare a păcatelor şi de înviere la o viaţă nouă pe care botezul meu o reprezintă. Pe ce se bizuia el pentru a face o asemenea afirmaţie? Pe profeţiile Vechiului Testament care vorbeau despre apă, despre Duhul Sfânt şi despre iertarea păcatelor.

Prin urmare, dacă vrem să înţelegem deplin Romani 6, tre­bUie să ne întoarcem, prin Ioan Botezătorul, la proorocii Vechiului Testament. Vom aborda acest aspect când vom vorbi despre legătura dintre Vechiul şi Noul Testament.

Referitor la con text, trebuie să mai arătăm că cel ce studiază un text va trebui să ţină seama ş i de contextullegământuJui. Sub care legământ au fos t rostite cuvintele respective? Deşi, sub numeroase aspecte, Biblia constituie un întreg, o unitate, există, totuşi, diferenţe semnificative între s istemul religios al legă­

mântului mozaic şi acela allegământului încheiat în sângele lui Cristos. Textele scrise atunci când era în vigoare ritualul mozaic au un context general diferit de cele redactate în timpul erei creştine (R. C. Kelcy, 86, pag. 79).

În felul acesta, prin cercuri concentrice din ce în ce mai largi (acelaşi autor, acelaşi gen literar, acelaşi testament, aceeaşi Biblie), vom descoperi puntea care uneşte pasajul studiat cu ansamblul învăţăturii biblice, urmărind progresia Revelaţiei în direcţia unei ciarităţi din ce în ce mai profunde.

Capitolul 9

A ŞAPTEA ETAPĂ: CONTEXTUL ISTORIC,

GEOGRAFIC ŞI CULTURAL

Contextul istoric

Metoda istorico-literară (sau istorico-filologică, istorico-gra­maticală) ţine seama, pe de o parte, de aspectul literar al textului (filologie şi semantică: sensul cuvintelor, morfologie şi sintaxă, sensul frazelor, stil, gen literar), iar pe de altă parte, de aspectul său istoric şi cultural. Cei ce aplică metoda aceasta iau în serios faptul că Dumnezeu S-a revelat într-o istorie şi de-a lungul aces­teia. Toate cuvintele şi toate evenimentele relatate în Biblie sunt, aşadar, intim legate de timpul lor.

Dimensiunea istorică a Bibliei În epoca patriarhilor, închinătorii ridicau altare oriunde îşi

aşezau corturile şi aduceau jertfe Domnului pe aceste altare (Gen. 8.20; 12.7; 22.9; 35.1; Ex. 17.15; 24.4). înaintea intrării în Canaan, Moise a prevenit poporul că, odată instalaţi în Ţara Făgă­duinţei, ei nu-şi vor putea aduce jertfele decât "la Ioc:ul pe care-l va alege Domnul.,. ca să-Şi aşeze acolo Numele Lui" (DeuL 12.5, 1,14). Cel ce ar fi adus Domnului o jertfă în alt loc decât cel ales de El trebuia să fie nimicit din mijlocul poporului Său (Lev. 17.4). Prin urmare, toate actele de cult urmau să fie concentrate la Ierusalim (Deut. 14.22-29; 15.19-23). Dar Domnul Isus a aver­tizat-o pe femeia din Samaria că avea să vină vremea când

121

I

I

I

+ Alfred Kuen +

Dumnezeu Tatăl să nu mai fie adorat, nici pe muntele Garizim, nici la Ierusalim (Ioan 4.21).

Epistola către Evrei spune despre cultul Vechiului legământ că el era "chipul şi umbra lucrurilor cereştiH (Evr. 8.5), dar "nu înfăţişarea adevărată a lucrurilo~ (10.1; ef. Col. 2 .17).

Un alt exemplu. Moise zice: "Când cineva îşi va lua o nevastă şi se va însura cu ea, şi se va întâmpla ca ea să nu mai aibă tre­cere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva ruşin06 în ea. să-i scrie o carte de despărţire, şi după ce i~ va da în mână, să-i dea drumul din casa lui. Ea să iasă de la el, să plece şi va putea să se mărite după un alt bărbat" (Dt. 24.1-2). Mai târziu, Domnul Isus comentează: "Dar Eu vă spun: «Oricine îşi va lăsa nevasta" afară numai de pricină de curvie, fi va da prilej să prea­curvească. Şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat ~H(Mt. 5.31-32). Când este întrebat de ce a dat Moise o dispoziţie diferită de a Lui, Domnul Isus răspunde: "DinpIidna împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele, dar la început n-a fost aşaH. (Mt. 19.8). Descoperim aici trei dispensaţiunidiferite, cu legislaţii variate: Ia început, Moise, . Domnul Isus (în a treia dispensaţiune, se revine la prima rânduială, confirmată şi de apostolul Pavel la 1 Corinteni 7.10-11, 39). Prin urmare, nu se poate ignora istoria şi nu se poate trata Biblia ca pe un cod civil sau penal valabil ca atare pentru toate timpurile, de la prima şi până la ultima pagină .

"O religie fondată şi înrădăcinată în istorie nu poate ignora istoria. De aceea, o interpretare istorică a Bibliei nu este un lucru de prisos de care s-ar pu tea lipsi interpretii biblici: aceasta nu ar mai fi decât un corp de principii şi idei rupte de procesul care le-a dat naştere" (H. H. Rowley, "The Relevance of Biblical Inter­pretation" în "Interpretation", ian. 1947, pag. 8).

Dacă noi nu tinem seama de dimensiunea istorică a Bibliei, ce vom răspunde cuiva care intră să mănânce struguri în via vecinului său şi, când este tras la răspundere pentru aceasta, va zice: "Este scris: «Dacă intri în via aproapelui tău, vei putea să mănânci struguri după plac, până te vei sătura; dar în vas să nu iei»H (Dt. 23.24)? Sau celui care va refuza să plăteas­că dobânda cuvenită pentru un împrumut, sprijinindu-se pe v. 20 din acelaşi capitol care interzice luarea dobânzii? Sau ce

122

+ Cum să interpretăm Biblia +

vom răspunde celui care va zice: "Dacă Dumnezeu i-a îngăduit lui Solomon să aibă 700 de neveste şi 300 de concubine, eu de ce nu aş putea avea măcar două neveste?"

Multe dificultăţi îşi găsesc rezolvarea când noi ajungem să privim lucrurile din perspectiva istoriei mântuirii. Astfel, anumite prevederi ale Legii lui Moise, războaiele de cucerire ale Cana­anului şi exterminarea populaţiilor indigene, lucrurile date spre nimicire, răzbunătorul sângelui şi cetăţile de scăpare, căsătoria după legea leviratului, Psalmii care conţin imprecaţii, diatribele profeţilor la adresa unor popoare şi chiar atitudinea ucenicilor Domnului Isus în perioada premergătoare pogorârii Duhului Sfânt - toate acestea au fost înrădăcinate într-un anumit context istoric, şi nu pot fi cu nici un chip transpuse într-o perioadă diferită.

Aportul istoriei evidenţiat de însăşi Sfânta Scriptură Istoria ne permite să înţelegem numeroase episoade ale Ve­

chiului Testament şi aluziile făcute la acestea în cărţile profetice. Părţile istorice ale Pentateuhului ne ajută să înţelegem legile

sa le (dintre care unele au fost schimbate când poporul Israel s-a stabilit definitiv în Canaan). Ansamblul circumstanţelor din vre­mea Judecă torilor ne permite să vedem de ce un Samson, un Ghedeon sau un Iefta au acţionat aşa cum au acţionat. Compor­tamentul lui Rut şi al lui Boaz rămâne pentru noi ceva foarte enigmatic, dacă nu cunoaştem obiceiurile vremii. Contextul istoric al epocii lui David ne ajută să explicăm o bună parte din psalmii săi. Toată istoria cărţii Regilor ne este indispensabilă pentru a putea înţelege mesajul profeţilor.

"Plângerile lui Ieremia" este cartea care trebuie citită în lu­mina relatării distrugerii Ierusalimului în împăraţi şi Cronici; vedenia "văii oaselorH (Ez. 37) poate fi aplicată, desigur, şi naşterii din nou; însă, ea a fost dată în primul rând pentru exilaţii din Babilonia care nu mai credeau într-o reînviere naţională. împlinirea literală a acestei profeţii, în sensul ei iniţial, este ga­ranţia altor aplicaţii posibile.

La fel si în Noul Testament, aluziile istorice ale Domnului Isus la şarpel~ de aramă (Ioan 3), Iona, împărăteasa din Seba, Ilie, etc. ar rămâne obscure fără o lectură a pasajelor Vechiului Tes­tament în care se vorbeşte despre toate acestea . Epistolele scrise de apostolul Pavel în timpul cap tivită ţii sale (Efeseni, Filipeni, Corintenj, Filimon) trebuie să fie citite în lumina capitolul 28 al Faptelor Apostolilor.

123

II

• Alfred K uen •

Apbrtul unor surse extra-biblice Biblia ne dă întotdeauna indicaţii istorice suficiente pentru a

înţelege relatările sale. Căci prima grijă a autorilor să i nu era una istorică în sensul actual al acestui termen. Normele lor nu erau dictate de interesul cu care priveşte istoria profană un anu­mit eveniment sau domnia unui anumit împărat. Unul dintre cele mai bune exemple în acest sens este spaţiul acordat regelui Omri în Biblie şi în analele profane. După cronicile păgâne, Omri a fost un împărat atât de mare încât, la mult timp după moartea sa, tăbliţele asiriene mai numeau împărăţia lui Israel "ţara lui Omri". Or, în Biblie, cartea împăraţilor nu-i consacră decât 8 versete (1 împ. 16.21-28). Cât despre Ahab, fiul lui Omri, acesta a jucat un rol nesemnificativ în domeniul politicii externe în Orientul Mijlociu; totuşi, în Biblie, domnia sa este tratată în nu mai puţin de 209 versete (1 tmp. 16.29 - 22.40), fiindcă în timpul acestei domnii, Dumnezeu a făcut lucruri mari prin proorocul Său Ilie.

Pentru a înţelege mai bine istoria "sfântă" - istoria lucrărilor lui Dumnezeu în viaţa poporului Său - avem nevoie uneori şi de anumite date istorice, mai ales despre popoarele vecine care au influenţat atât de mult soarta naţiunii israelite.

Aportul arheologiei la înţelegerea Vechiului Testament într-un articol consacrat acestei probleme, intitulat "Contribu­

tions de l'archeologie il l'interpretation de l'A. T." (in Kearley, 86, pp. 146- 157), J. Mc Ray citează câteva exemple pentru a dovedi că "descoperirile arheologice ilustrează textul biblic şi aju tă la clarificarea unor porţiuni obscure" (pag. 148). C. F. Myers Jr. arată cum unele surse extra-biblice (cum ar fi tăbliţele de la Nuzi) aruncă O lumină asupra unor pasaje dificile (Kearley, pp. 168-180). De exemplu, de ce,la plecarea ei din casa părintească, a luat Rahela dumnezeii lui Laban, tatăl său? (Gen. 31). în general, această faptă a fost considerată ca un act de idolatrie, dar potrivit tăbliţelor de argilă descoperite la Nuzi, la triburile din această regiune, pro­prietatea unui om putea trece asupra ginerelui său, dacă socrul îi prezenta acestuia, în mod formal, dumnezeu casei sale . Din ace­eaşi sursă, aflăm că un bărbat putea s-o adopte pe nevasta sa ca "soră", cu condiţia ca ea să accepte acest titlu, fapt care explică felul în care s-au comportat Avraam şi Isaac (Gen. 12.20-26) .

De asemenea, o sclavă putea fi dată ca soţie stăpânului ei, fapt stipulat în unele regiuni şi în contractul de căsătorie. Dacă

124

+ Cum să interpretăm Biblia +

O femeie dintr-o clasă socială superioară era sterilă, ea putea, conform Legii, să-i prezinte o sclavă soţu lui ei, copiii rezultaţi dm această unire ftind consideraţi moştenitorii legali ai stăpânei (ef. Gen. 16.2).

Arhivele din lut ars de la Ebla, Papirusurile elephantine, scnenle de la Tell-el-Amarna reînvie o întreagă civilizaţie şi ne ajută să cunoaştem mai bine cadrul în care s-au petrecut numeroase episoade biblice, aşa încât, după descoperirile mor­mintelor faraonilor şi descifrarea hieroglifelor egiptene, după toate săpăturile întreprinse în Asiria, în Babilonia, în Persia, în Palestina şi în urma decriptării W10r inscripţii de pe diverse mo­numente şi tăbliţe din aceste regiuni, putem cunoaşte acea peri­oadă istorică mult mai bine decât creştinii secolelor trecute . Istoria ?ntică a popoarelor din "Cornul AbW1denţei" este tratată pe larg m sute de volume pe care cercetătorii biblici le studiază cu mare interes pentru a descoperi toate aluziile la personaje, locuri sau evenin1ente menţiona te în Sf. Scriptură.

De ce Iosif a trebuit să se radă înainte de a se prezenta în faţa faraonului egiptean (Gen. 41.14)? Pentru că era interzis să se înfăţişeze cineva la împărat cu barbă. De ce faraonul i-a pus inelul său în deget, "dându-i stăpânire peste toată ţara Egip­tului" (v. 42-44)? Pentru că inelul conţinea pecetea regală care se aplica pe documentele oficiale. De ce Iosif nu a mâncat cu fraţii săi (43.32)? Pentru că legile religioase ale egip tenilor inter­ziceau acest lucru: unele animale domestice fiind socotite sacre, cei ce le tăiau pentru consum erau priviţi ca "deocizi", profana­tori. De ce prin1ele urgii au trebuit să impresioneze pe faraon şi pe egipteni? Pentru că acestea au lovit în dumnezeii Egiptului: Nilul, broasca, vaca, soarele.

Potrivit tăbliţelor de la Nuzi, un cuplu fără copu putea adopta W1 rob ca moştenitor (ef. Gen. 15, adoptarea lui Eliezer ca moşte­nitor al lui Avraam) sau să consin1tă de comun acord obtinerea unui urmaş prin căsătoria bărbatului cu roaba soţiei le'gitime (cf. Gen. 16); însă, dacă, ulterior, cuplului respectiv i se năştea un copil, acesta devenea moştenitor principal în locul robului sau a fiului roabei (ef. Gen. 15.4; 17.18-21). Tăbliţele de la Nuzi relatează cazul unui anume Tupkitilla care şi-a vândut dreptul de întâi-născut pentru trei oi (ef. Gen. 25.29-34). Aceeaşi sursă menţionează legea binecuvântării orale acordată copiilor săi de către un tată pe patul de moarte (Gen 27.49).

125

I

+ Alfred Kuen +

. De c~ Efro~ a insistat pe lângă Avraam să cumpere tot ogorul ~a~ela. Legile hetzte (46 şi 47) ne dau răspW1Sul. Când un cum­parator aChlZlţl?na ,doa:- o pa~te. dintr-o proprietate, proprietarul pnnClp~1 trebUia sa plateasca, fi continuare, impozitul funciar a:upra mtregu propnetăti. Ca nomad, Avraam nu avea interes sa-şI asume o astfel de obligatie, dar cum Efron ştia că Avraam avea urge~tă. nevoie de peştera aceasta pentru a O îngropa pe Sara: el a mSlStat ca Avraam să cumpere tot ogorul pentru a fi scutzt d~ Imphcaţl1le "fiscale" privitoare la acea proprietate (K. A. Kitchen, 66, pp. 153-156) .

Contribuţia a:heologiei la înţelegerea Noului Testament D~şI m~1 puţ~ spectaculoase decât rezultatele săpăturilor

care vlZeaz~ Vechiul Testament, confirmările şi c1arificările aduse de arheologie textelor Noului Testament sunt, totuşi, extrem de utile. Astfel, se cunosc argumentele apologetice aduse de pionierul arheologlel NoulUI Testament, Sir William Ramsav în s .. . 1 . t . 't'" , .. F J ' pnJmu IS onCI aţu cartu aptele Apostolilor (vezi "lntroduction au N. T.: Evangiles:- Actes", Ed. Emmaiis, pag. 144 şi urm.).

J. F. Wllsom (86, pp. 265-274) citează alte câteva descoperiri mal. recente care merg în aceeaşi direcţie. Caracterul lui Irod Agnpa 1 care a prigonit Biserica primară şi l-a executat pe aposto­I~I Ia50v (F.A. 12.2) poate fi desCifrat cu ajutorul wlei monede batuta la ,Cezareea în anul 43, care ilustrează orgoliul şi oportu­msm.ul s~u pohtzc: "marele rege Agripa care îl iubeşte (literal: este mdragostzt de) pe Cezar. O altă monedă o reprezenta pe Sal~meea, fata care. a dansat înaintea lui Irod Agripa. Manu­scrISele de. Ia Q~mran, scnerile rabinice din perioada primului ;eac al erei creştme, c;le ale lui Philon şi Iosif F1avius ne ajută să mţelegem mai .bme gandlfea ŞI conceptiile lumii în care au trăit Domnul Isus ŞI apostolii Lui.

Săpăturile efectu~te pe Muntele Garizim au scos la suprafaţă un ~are altar, Zidit dm pietre necioplite, probabil distrus în anul 128 l.Cr. de ~egele iudeu Hyrcan. Aceasta explica de ce femeia sama~teanca zicea: "Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta (Ioan f20), Ioan foloseşte aoristul, timpul acţiunii înde­p~te o.da;a pentru totdeauna. Arheologii au mai demonstrat ca de la fantana Iw Iacov se vedeau perfect ruinele acestui altar situ­at pe coasta nordică a muntelui. Faptul acesta explică expresia

126

I I 1

+ Cum să interpretăm Biblia +

"muntele acesta"în gura samaritencei şi a Domnului Isus (v. 21). "Aceasta dovedeşte nu numai că discuţia din Ioan 4 a avut loc, dar că evenimentul relatat s-a produs într-un cadru geografic real, la o dată specifică, şi că tirrlpul şi locul acţiunii pot fi veri­ficate" (pag. 269).

Reacţiile iudeilor redate în Faptele Apostolilor 21.27-36 pot fi mai bine înţelese în lumina inscriptiilor găsite în anii 1871 şi 1938 prin care accesul străinilor în spaţiul rezervat iudeilor era interzis sub pedeapsa cu moartea. Aceste inscripţii concordau per­fect cu ceea ce Iosif F1avius relata în Antichităţile sale (15.11.5).

în anul 1968, s-a descoperit în partea de nord a Ierusalimului monnântul unui tânăr care fusese răstignit: un cui de 16 cm lun­girrle care străpunsese cele două calcanee încă le ţinea laolaltă,

dar oasele antebraţului fuseseră străpunse exact deasupra . încheieturii mâinii. Oasele gambelor erau rupte în două, între ge­

nunchi şi glezne, ca ale celor doi tâlhari răstigniţi în1preună cu Domnul Isus (Ioan 19.31-33). Faptul că, din miile de oameni răs­tigniţi pe atunci, au fost găsite doar aceste rămăşiţe dovedeşte că ele au fost plasate, la fel ca trupul Mântuitorului (Mc. 15.42-47; Ioan 19.38-42), în mormântul unei familii bogate.

Săpăturile arheologice au scos la iveală, de pe diferite monninte, nume foarte familiare cititorilor Bibliei: Marta, Salomeea, Sirrlon, Saul, Safira .. . A fost descoperită o inscripţie care, descifrată, sună astfel: "Alexandru din Cirena, fiul lui Sirrlon" (ef. Mc. 15.21).

Osuare din Ierusalim şi Iermon, datând din secolul 1, atestă practica evreiască a dublei înmormântări: irliţial, corpul era depus pe o bancă de piatră, în monnânt. După un an sau ceva mai mult, când carnea mortului putrezise, oasele erau solemn îngropate la locul lor defirlitiv. Ce se afla laorigirlea acestui ~bi­cei? Fariseii credeau în înviere (FA. 23.8). ŞI, prm urmare, VOiau să păstreze osemirltele defunctului. Carnea nu trebuia păstrată. Chiar dacă mortul era depus într-un sarcofag, rudele sale aveau grijă să lase nişte crăpături prin care carnea, devenită ychid~ m urma putrefacţiei, să se poată scurge. De ce? Pentru ca, potnv.lt opiniei fariseilor, păcatul locuieşte în carne, ŞI aceasta nu trebUie să aibă parte de înviere. Fariseii mtelegeau cuvântul carne m sens fiziologic (adică musculatura organismului).

Ca fost fariseu, apostolul Pavel a păstrat cuvântul carne m următoarele expresii, care îi erau foarte familiare unui fariseu

127

I !

I + Alfred K uen +

obişnuit: "Eu ~tiu că numic bun nu locuie~te ... în carnea meaU (Rom. 7.18); "p~ carnea mea, eu sunt sdavullegil păaJtuJur (v. 25); "carnea ~I sângele nu pot mo~teni lmpărăţia lui Dum­nezeu

U ~1 Cor. 15 .50); "faptele cărnii ... u (Gal. 3.19; ef. 6.8).

(Poate ca la 1 Cor. 5.5 este vorba despre acelaşi lucru) . Dar apos­tolul a dat acestui cuvânt o semnificaţie foarte diferită de sensul vul­gar pe car~ îl a.vea el prin:.re farisei: pentru Pavel, carnea reprezintă natura stncata a omulUI mclmat spre păcat, ceea ce este el înainte de a se naşte din nou. "Carnea şi sângele" reprezintă natura omului.

Arheologia limpezeşte sensul unor cuvinte Uneori, arheologia ne permite să precizăm sensul exact al

unor cuvmte folosite în Noul Testament. Aşa a fost cazul cu apechai, un termen unic în Biblie şi în literatura greacă clasică, ŞI pe care Marcu (14.41) îl întrebuinţează în momentul arestării Domnului Isus. Apechai a fost tradus în versiunile franceze Co­lombe şi TOB prin. "e' en est fait"". Acest cuvânt a mai fost găsit p~ mşte paplIUsun ~u s:ns vd: "primit" (referitor la o plată). Sem­mflCaţla. sa era, deCi, ca tradatorul deja şi-a primit plata.

v C~vantu! qorbân (dedicat lui Dumnezeu, Mc. 7.11) a fost gasit m doua lOCUI!: pe un tablou cu nişte porumbei marcati cu Kl~BN (care. ne aduc aminte de Lc. 2.22-24, părinţii lui Isu~ au adus ca Jertfa dOi porumbei),:i într-un Osuar de pe valea pârâului, ~hedron, unde se afla urmatoarea inscripţie: "Tot ce ar putea sa u.'tereseze pe cineva în acest osuar este qorbân din partea celUI ce se află în acest osuar" .

. Un alt exemplu: la Marcu 11.4, se spune că ucenicii ,,au gă­SIt un măgăru~ legat afară lângă o up, la cotitura drumului'~ literal: pIOS thuran ex6 epi tou amphodon. Cuvântul amphodon a fost regăsit în două inscriptii la Bet-Şean (Scythopolis), unul d~ cele zece oraşe ale Decapolelui: pe nişte "stâlpi indicatori" care aratau spre amphodonullui Demetrius şi pe un depozit de cereale. Amph?donulera o clădire cu câteva magazine, echivalentul actual al unUI bazar din Orientul Mijlociu. Aşadar, Marcu 11.4 ar trebui trad~ astfel: "lângă uşa care dădea spre o arcadă a magazinelor"

ŞI m felul acesta, pas cu pas, documentele extra-biblice exhu­mate lămuresc numeroase pasaje ale Sfintei Scripturi. Cărţi ca

lI5--a făcut; în vers. rom. Cornilescu şi GBV a fost redat prin "Destul!" N.tr.

128

+ Cum să interpretăm Biblia +

"La Bible il la lumiere de I' archeologie" (Biblia în lumina arheologiei) scrisă de J. A. Thompson (Ed. Ligue pour lecture de la Bible) şi Bibliile noastre de studiu ne aduc o mulţime de informaţii extra-biblice care ne ajută să înţelegem mai bine unele obiceiuri şi comportamente enigmatice.

Din nefericire, descoperirile arheologice, îndeosebi cele care au legătură cu Noul Testament, au fost prea putin luate în serios de majoritatea teologilor critici. Savantul W. F. Albright spune că "toate şcolile de critică radicală a Noului Testament din se­colele XIX ş i XX sunt pre-arheologice" (citat de J. F. Wilson, 86, pag. 265), nefiind bazate pe nişte probe istorice ci pe argumente care "plutesc în aer"

Istoria sacră şi istoria profană Istoria lui Israel era, de regulă, împletită cu aceea a marilor

imperii antice: Egiptul, Siria, Asiria, Babilonia, Imperiul Medo­persan care luptau pentru a-şi impune hegemonia în Orientul Mijlociu, precum şi cu istoria micilor popoare vecine: filistenii, fenicienii, moabiţii, edomiţii, amoniţii, arabii ... aflate la cheremul cuceritorilor şi aventurierilor. Palestina se afla la răscrucea dru­mului dintre Egipt şi celelalte mari puteri ale epocii. De aceea, nu-i de mirare că ea a fost de atâtea ori "mărul de ceartă" al celor mari. Ea servea atât ca o zonă-tampon, cât şi ca o trambulină pentru invadarea ţărilor rivale. Dumnezeu S-a folosit de ambi­tiile politice a le tuturor acestor popoare pentru a-Şi realiza propriile Sale planuri: slăbirea Imperiului Asirian, ameninţat atât din vest, cât şi din est, a coincis cu extinderea împărăţiei lui Israel pe vremea când poporul era credincios Domnului. Pe de altă parte, Dumnezeu a folosit invazia asiriană şi apoi cea babi-10niană ca o pedeapsă pentru necredinţa israeliţilor. Dar pentru ca "nuiaua" Domnului să nu-şi depăşească atributiile, El pre­gătea deja o altă naţiune care s-o supună şi s-o pedepsească, aşa cum a fost cazul Babiloniei prăbuşite sub loviturile Imperiului Medo-persan.

Cărtile profetice rămân, în mare parte, "pecetluite cu şapte peceţi" pentru cel ce nu cunoaşte istoria popoarelor menţionate mai sus. De aceea recomandăm călduros studierea acestor cărţi ale proorocilor Domnului cu ajutorul unei bune Introduceri

Cum,ii interpretăm c-9 129

I~ I

I

+ Alfred Kuen +

biblice, care să precizeze situaţia politică exactă a împărăţiei în care proorocul şi-a exercitat mandatul (Iuda sau Israel), forţele ostile care constituiau o ameninţare pentru poporul său şi desfă­şurarea evenimentelor în timpul misiunii proorocului. O Biblie adnotată, un Comentariu biblic bun, sau O Biblie de studiu vor face mari servicii unui cititor interesat.

Unele capitole ale cărţii lui Daniel sunt de neînţeles fără să apelăm Ia istoria profană. De ce Belşaţar nu i-a oferit lui Daniel decât locul al treilea în cârmuirea împărăţiei? Pentru că el însuşi ocupa al doilea loc, primul revenindu-i tatălui său . Dacă ne sunt cunoscute caracteristicile imperiilor babilonian, medo-persan, grec şi roman, vom înţelege mai bine visul cu chipul lui Nebucad­neţar (cap. 2) şi vedenia celor 4 fiare (cap. 7) . Dacă citim capi­tolul 11 în paralel cu istoria seleucizilor, vom rămâne foarte uimiţi din pricina preciziei cu care Dumnezeu i-a revelat slujitorului Său viitorul profetic.

De asemenea, cunoaşterea lumii greco-romane ne va ajuta să înţelegem mai uşor Evangheliile şi Faptele ApostoWor. Istoria familiei Irozilor, aşa cum ne-o relatează Iosif Flavius, ne ajută să-i identificăm pe diferiţii membri ai acestei dinastii care au domnit periodic, în diverse momente istorice. Portretul pe care istoricul Iosif Flavius îl face fiecăruia dintre lrozi ne permite o mai bună înţelegere a unora dintre trăsăturile lor care transpar în cărţile istorice ale Noului Testament. Investitura lui Irod Archelaiis Ia Roma şi ambasada evreiască pentru a o anula aruncă multă lumină asupra pildei din Luca 19. Lucrările unor istorici ai antichităţii (cum ar fi A. N. Sherwin-White) şi ale unor arheologi (ca W. Ramsay) au clarificat numeroase detalii şi au confirmat valoarea istorică a relatărilor biblice (nume de magis­traţi locali, guvernatori de provincii, obiceiuri legate de cetăţenia romană sau de apelul către Cezar ... (A se vedea "Introduction au N.T.: Evangiles et Actes", Ed. Emmaiis, 1990, pp. 444-448).

De exemplu, în Ioan 19.12 iudeii îl ameninţau pe Pilat: uDa­că dai drumul omului acestuia, nu eţiti prieten cu CezarulH. O ameninţare lipsită de importanţă - din punctul nostru de vedere _ dar trebuie să ne gândim serios la teama pe care ameninţarea aceasta a trebuit să i-o producă lui Pilat când aflăm că " Amicus Caesaris" (prieten al lui Cezar. N. tr.) era un titlu acordat slujitorilor loiali

130

-

.. Cum să interpretăm Biblia ..

• , tul 1· în urmă cu câtiva ani, unui dregător i se re trăsese Illlpara u. . .. , . . b.l est titlu· ulterior, devenind ţinta unor ostIlItaţl msuporta 1 e, ac , d • . .d

n-a mai văzut o altă ieşire din situaţie ecat smuCl erea.

Contextul geografic

GeografiaŢării Sfinte poate şi ea să c1a~if~ce o serie întreagă de aluzii enigmatice pentru noi: vântul de rasant(care ~sca totu~ în calea sa, deoarece vine dinspre pustIe), p loaia. tllllpune ŞI ploa . ia târzie (două anotimpuri ploioase: primăvara ŞI t?amna), IlllPO~­tanţa extraordinară a apei ca sursă a eXlste.nţel ŞI a bucune!. Distanţele, traseele şi starea drumurilor, localizarea lzvo.are~or, a uedurilor si oazelor, natura terenului (fertil s~u stenl, stanca sau calcar pre~ărat cu peşteri), altitudinea munţilor, reţeaua hldro­grafică, densitatea populaţiei: toate aceste elemente ,constItutIve ale tării pe care Dumnezeu a promis-o poporulUi Sa,: (Gen. 35.12. Evr. 11.9) joacă pe alocuri un rol destul de Illlportant m numeroase relatări biblice. . . 1 ..

în Deuteronom 27.11-14, se istoriseşte că nişte lsrae ~ţl ~e­buiau să se suie pe Muntele Garizim pentru a rosti bmecuvantan, iar alţii pe Muntele Etbal pentru a pronunţa blesteme. Spre a

utea întelege acest text, trebuie spus.că aceş~ munţi se afla la o ~istanţă ·foarte mică unul de celălalt. In Judecaton,. 9.7, .Iotam se suie pe Muntele Garizim pentru a se adresa, din varful 1~1,

locuitorilor Sihemului. înălţimea redusă a acestuI munte, t t etatea explică de ce au putut auzI lOCUItorII cuvmte e rapor cu c, . . ... 1 . 1 l ' d 1

1 De ce au fost atât de impreslOnaţl COpIII UI srae can , a sa e. 1. S el a început să plouă cu tunete şi fulgere? Pentru cererea UI am U I ••. "

că era vremea secerişului (1 Sam. 12 .17), deCI luna mal, Iar m Palestina nu ploua niciodată din aprilie până în octombne: De ce David, pe când era fugar, a făcut din peştera Adulam cartIerul său general? Din pricină că intrarea acesteia, pe flancu: unei coaste râpoase, era greu de observat şi ~oarte uş?r de aparat.

Urmăriţi pe o hartă distanţa parcurs a ?e .riie mtre Beer~Şeba şi Muntele Horeb (Sinai), apoi de acolo pana la Da~asc, ŞI veţi

rinde semnificaţia reală a relatării biblic~. ,Evaluaţi m kil~m~tn ~rumul parcurs de către prizonierii împaraţlel lUi Iud,a pana l~ B b·l lculati timpul minim necesar acestei deplasan, ŞI vetI alon, ca , " . t înţelege de ce îşi pierduseră orice speranţa de a se mal pu ea

131

'1

+ Alfred Kuen +

întoarce vreodată în t I S . . Până la Ierusalim .. a~a OL dau apreCIaţI distanţa de la Susa

A , ŞI va veţI a seama de . I I . . cand a iniţiat acest proiect" . curaJu UI NeemIa

Contextul cultural

Cultura unui popor cuprind bl I de viaţa cotidiană (cultura mat e ~~)aml u obic~iurilor legate P!~cipale ale vieţii (naşterea, co;~:r~; c~ el care vIZează etapele casatoria, moartea) relaţiile , aC. o escenţa,matuntatea, talitatea, diversele ~titu·· umane IerarhIa s?ciaIă, ospi­bători, juruinţe, pelerinaj:ll;~~l~e com:r~lale) ŞI religia (săr-

Când autorii biblici scriau p ~.gacI.une ŞI post . .. ). aceste obiceiuri, ei le explicau ~~ntru c~tO~ll careînnu. c~oşteau alte cazuri, ei nu dau ex licar· e. ex. c: .3-4). sa, m multe pentru destinatarii scrierKor 1011

, caCI alUZIa era tot ~şa de clară viata de toate zilele ca. a da rA cum sunt pentru nOI gesturi din 1 ' ,. mana cu cmeva a in 't .

" a un pahar" sau la o cafea a ridic d l ' I VI ~ pe cmeva comunicate ... gesturi care a; treb . ~ rape u , publicarea unOr ţinând altor vremuri sau culturi. ullamunte unor oameni apar-

~ Contextul cultural al Vechului Testament e ce Rebeca s-a acoperit CA d I •

(Gen. 24.66)? De ce haina etan. -a :-razut pe Isaac de departe ţ~or săi (Gen. 37.3)? Contfxt~[~~I~ lu\ [~sif a stârnit pizma fra­lamureşte: o femeie cinstită ~ra a epocll patnarhilor ne voal, nu se ex une d n~ ~parea ruclOdată în public fără călătorie fără a )ua c~ s:~~a~[Jta P~lvlrIlor altora, nu pleca în semn~1 caracteristic al unui şef [rot ebcton; roba multicoloră era . E d l 1 eno plSO u cu aeI şi Sisera aşa cum t· t . . A

ne poate şoca, dacă noi nu ~onoaştem ~~.IS .or~r' m Judecători 4, iese în întâmpinarea lui Sisera îl· ·t. A IcelUr e nomazilor. [aeI

• A t· , mVI a m cortul el pentru a se odihni· ŞI, m unp ce acesta donnea ea îi înfige ţ. I . PIă Or 1· .' un arus a cortulw în tâm-. , ea este audata pentru un gest tAt d . f

a a e m am (Jud. 5 .24)!

.. 12l!.n atlas biblic vă va face un real servO . '. ". calătOfll desfăşurate d e-a lung I . t .. l CIU, căCI el Ja loneaza pnncipalele h ' . U 15 onel. Ase ma' ed . R .

Istonque de Ia Bible" (S os Paris 19. I V ea Ş I . P. Tellter, "Atlas (Elsevier, Paris, Bruxelles ~9s'5) H 'H ~7),~. Crollenberg, "Atlas de la Bible" Paris 1969)· G. Pesee Atla 'B·b·I.· ~;V ey "Atlas de la Bible" (Centurion J ' , " S I Ique (OH . d 1· , n. Negenmann, "Univers de Ia Bible" (El . ~ gen: U Ivre, Paris, 1969);

de la Bible" (Sa to r, CLe, Emmaiis 19 . sevler- quola, Bruxelles, 197]); "Atlas (Brepols, 1985)· J. Rhymen P , 86), J. Rogerson",Nouvel Atlas de la Bible" Nota Ed. Emm~us. ." anorama du monde biblique" (Cerf, Paris, 1982):

132

-~------

+ Cum sli interpretlim Biblia +

Această povestire devine inteligibilă pentru noi când aflăm că: 1) invitaţia de a intra în cort şi a se odihni face parte din regulile de politeţe ale orientalilor. Dacă veţi trece astăzi pe lângă un cort al beduinilor, vi se va adresa invitaţia aceasta aproape în aceiaşi termeni pe care i-a folosit [aeI. Dar, 2) cortul era alcătuit din două compartimente: prima despărţitură era comună, iar a doua rezervată femeii. Pătrunderea unui străin în compartimen­tul femeii era un act vrednic de moarte. Femeia care i-ar fi per­mis unui bărbat să intre în încăperea ei devenea ea însăşi pasibilă de pedeapsa cu moartea. Sisera cunoştea bine aceste legi nescrise. Căutând o ascunzătoare sigură, nu încape îndoială că el a intrat cu forţa în această despărţitură interzisă a cortului, ştiind că nici un israelit nu ar fi îndrăznit să-I caute acolo. Pentru el nu conta pericolul căruia o expunea pe [aei: cu siguranţă soţul ei ar fi ucis-o. Astfel că ea a ales să-şi apere singură viaţa şi, prin aceeaşi lovitură, să-şi scape poporul de un tiran (Jud. 4 .3), faptă care i-a atras gratitudinea israeliţilor.

Noi suntem şocaţi de "jertfirea" fiicei lui Iefta (Jud. 11.30-40). Canaaniţii obişnuiau să-şi sacrifice copiii în cinstea dumnezeilor lor: este ceea ce Biblia numeşte "a-şi trece copiii prin foc". Ci­titorul neinfonnat vede, în spatele acestor cuvinte, un ritual fără importanţă în cadrul căruia nişte copii săreau peste ceva ase­mănător unui "foc de tabără", aflat pe punctul de a se stinge. Realitatea, însă, era cu mult mai tragică: un idol de metal era încălzit până la incandescenţă, după care tatăl îşi punea în bra­ţele sale încinse copilul adus ca ofrandă acelui dumnezeu de la care aştepta o favoare specială. Cuvântul lui Dumnezeu averti­zează, de multe ori, contra imitării acestei practici inumane (Lev. 18.21, 20.2-5; Deut. 12.30, 31; 18.10-12; Ps. 106.37). Cu toate acestea, unii împăraţi ai lui [srael şi-au trecut copiii prin foc (2 Imp. 21.6; 2 Cr. 28.3), ca împăratul Moabului (2 împ. 3.26-27). Oare şi Iefta să fi făcut la fel, jertfind-o pe fiica sa? Unii interpreţi sunt de această părere, văzând în acest act - pe care Biblia nu-I aprobă niciodată - o rămăşiţă a tradiţiilor păgâne moştenite de la mama sa, o prostituată canaanită (Jud. 11.1). Alţii, însă, se opun acestei interpretări invocând următoarele argumente:

1) în versetul care îl precede pe cel cu juruinţa lui Iefta, auto­rul spune că "Duhul Domnului a venit peste leftaM (v. 29), parcă tocmai spre a ne avertiza că cele ce urmează sunt reale.

133

I !

,1

I

+ Alfred Kuen +

2) În juruinta sa, Iefta vorbe d .. p:esupune că Iefta se aştepta să ~t:dă eisp~e "oncme va ieşi". Se vantul ebraic folosit aici nu se a Iică de'd.md un a.nlffial, dar cu­Cum persoana aceasta trebuia ~. "d' t unor fImţe omeneşti . vorba decât despre un membru al ~asa .. m casa lUI, nu putea fi avut pe inimă să-I 'mt" amiliel sale, cmeva care ar fi '. b ' ampme cu bucune I f .. ~ anda obţinută pe câmpul de I " spre a-o ehCl ta pentru ca sacrificarea acestei persoa upt~. Iefta şI-ar f, putut închipui EI mterzisese categoric asem:~:aa pe placul Domnului, deşi ales, Deut. 12.30-31 şi 18.10-12) practICI mumane (vezi, mai

3) Apoi, nici nu ne trece p. .... " i-a dat biruinta ca răs uns I rm mmte s.a credem că Dumnezeu în Israel măcar un Sin~ pr:O~ ~emen:a)uruinţă şi că s-ar fi găsit ntual. Dacă el însuşi s-ar fi ar"t t ~ sa m~eplinească un astfel de aceasta ar fi stârnit mânia I a a . pus sa-şI sacrifIce fiica, fapta unde, chiar într-un oCUItorilor Galaadului (ci. 2 Împ 127 . . moment de n d'" . _. , JertfIrea fiului regelui mo b't ecre mCloşle faţă de Domnul

4) a I a provocat' d' . ' La Judecători 11 37 38 citim " 111 Ignarea ISraeliţilor).

amânare pentru a-şi plâ' , ca fuca lui Iefta a cerut o f .... nge, nu moartea sa a ' " .. Imea vleţu sale, ci "fecioria" Î E prop,ata, mCI SCur-

Luca 2.36-37 se dezvăluie exist~n n ,xod 38.8; 1 Samuel 2.22 şi . fecIoare care se devotasera" ' I t

ba, m sanctuarul central, a unor

f f m s uJ a Domn I . F" 1 ost, deci "consacrată Domn I ." u UI. Uca lui Iefta ar

Remarca din v 39 ' __ u UI pentru un asemenea serviCI'U • WCd nu CUIlO5CUse - .

capătă o şi mai mare valoare în . 1II1PIeWlarea cu lUI bărbat'? lUI Dumnezeu, relevând f t /P?teza u~el consacrări în slujba de această slujire fusese deaJ'p ~ dca ~,:,a dmtre condiţiile cerute

5) V a m ep unItă erbul ebraic tradus la J d " '.

are şi sensul de a vorbi CU'a dU ecaton 11.40 prin a prăznui se duceau să vorbeasc'< ' ~~ arI' putem citi că "fetele lui Israel

• " « cu mca UJ Iefta " , ea mca era în viată. ' ceea ce mseamnă că

6) Este greu de acceptat că Ief . . credmţei (Evr. 11.32-33) d " ta putea fI CI tat printre eroii vointei lui Dumnezeu: J';rtf:e

ca fel ar fI ComIS o faptă contrară

O ' . . a ucel sale . . ~r, mamte de a ne scandaliza din '.. '.

Blbliel, este necesar să cunoa t t pncma uneI afIrmaţii a dacă nu există o altă int ş em otc~ntextulculturalşisăvedem

C erpretare pOSIbIlă a f tI' ultura include şi limb . ap e Or menţionate. . fi" a pe care nOI o vo b' L' m uenţata de contextul cultural ' " r lffi. " unba este seşte. Deşi vorbeau limba' I d m care traleşte cel ce o folo-

JU e toate zIlele, autorii biblici se 134

+ Cum să interpretăm Biblia +

exprimau deseori într-un mod diferit de vorbirea actuală. De exemplu, noi nu mai folosim expresii ca: "apele care sunt mai presus de ceruri" (Ps. 148.4), "se clatină temeliile pământului" (Is. 24.18), "s-au deschis stăvilarele cerurilor" (Gen. 7.11; Is. 24.18), "genunchii celor de sub pământ" care se vor pleca în Numele Domnului Isus (Fil. 2.10)" (G. E. Meuleman, 58, pag. 29).

b) Contextul cultural al Noului Testament Chiar şi în Noul Testament care se află mai aproape de noi

decât Vechiul Testament, este necesară cunoaşterea contextului cultural pentru a înţelege numeroase detalii din relatările biblice: acoperişul casei pe care s-au urcat cei. patru oameni cu slăbă­nogul adus Ia Domnul Isus; uimirea samaritencei Ia vederea unui israelit dispus să discute cu ea; oamenii "culcaţi" la masă (Ioan 13.23-24); importanţa spălării picioarelor (Ioan 13.3-5) Lc. 7.44). Dacă noi nu ştim că expresia "a-şi îngropa tatăl" (Lc. 9.59) se referea la toate îngrijirile acordate părinţilor până în clipa morţii lor, ceea - ce putea dura câţiva ani - ne vom mira citind că Domnul Isus nu i-a permis unui om să participe la funeraliile tatălui său. Dacă noi nu ştim că, de regulă, smochinii poartă câteva fructe şi în afara "sezonului smochinelor" (Mc. 11.11-14) şi apoi că roadele apar înaintea frunzelor, nu vom înţelege de ce a blestemat Domnul nostru un asemenea pom, purtător de speranţe, dar care nu a răspuns aşteptărilor (ca, de altfel, şi Israel pe care îl simbolizează aici) . De ce un om care purta un ulcior cu apă era un semn indubitabil menit să-i conducă pe ucenici în locul ales de Domnul Isus pentru a prăznui Paştele cu apostolii Săi? Pentru că în Palestina, de obicei femeile merg după apă. De ce Domnul Isus numeşte "nechibzuite" fecioarele care nu şi-au luat în vase o rezervă de untdelemn (MI. 25.1-13)? Pentru că lămpile cu ulei palestiniene nu aveau decât un recipient foarte mic al cărui conţinut se epuiza într-un timp foarte scurt.

De ce omul din pilda de la Matei 13.44 nu i-a spus nimic proprietarului ogorului despre comoara pe care a descoperit-o? Pentru că, potrivit legilor în vigoare pe atunci, comoara aparţinea celui care o găsise (ef. Iov 321; Pv. 2.4). De ce Domnul Isus le-a per­mis ucenicilor să smulgă spice de pe un ogor care nu le aparţinea (MI. 12.1)? Pentru că Legea mozaică îngăduia lucrul acesta (Deut. 23.26). De ce !nvăţătorulle-a spus celor 70 de ucenici: "să nu întrebaţi pe nimeni de sănătate pe drum H (Lc. 10.4), adică

135

11

1

1

'/1

1

I I : I I

il 1

+ Alired Kuen +

să nu salute pe nimeni? Pentru că salutul începea cu un "Shallom" şi o înclinare a corpului spre dreapta, urmat de un alt "Shallom" şi o altă înclinare spre stânga; se continua un schimb reciproc de informaţii despre sănătatea fiecăruia, despre problemele curente ... şi totul se termina cu alţi doi "Shallom" însoţiţi de gesturile de reverenţă. Totul dura cel puţin o jumătate de oră.

înţelegem aluzia Domnului Isus la mormintele vă ruite (Mt. 23.27-33) numai dacă ştim că, pe atunci - dar şi în zilele noastre - se văruia de câteva ori pe an acea construcţie mică de pe mormânt. Deseori aceste cimitire au un aspect de ordine şi curătenie, deşi în interiorul mormintelor situaţia este total diferită şi ea nu se schimbă deloc, oricât de mult var s-ar consuma pentru lucrările din exterior.

Tot aşa, numeroase aluzii la: vasele mari de piatră (unde se curăţa apa prin decan tare, Ioan 2.6), haina de nuntă (oferită de gazdă, Mat. 22.11), filacterele largi (Mat. 23.5), cămaşa fără nici o cusătură (Ioan 19.23), burdufurile pentru vin (Mc. 2.22) ... pre­Cum şi numeroase expresii ca: a-şi duce crucea, sarea care îşi pierde gustul, iarba care merge în cup tor, cărbunii aprinşi şi grămădiţi pe capul cuiva, piatra a lbă ... îşi redobândesc semni­ficatia lor reală când luăm cunoştinţă de cadrul cultural şi obi­ceiurile populaţiei palestiniene din timpul Domnului Isus.

Scopul urmărit prin toate aceste cercetări este să dea cuvin­telor, frazelor şi obiceiurilor sensul pe care îl aveau ele pentru autor şi primii săi destinatari, de a-l face capabil pe cititorul actual să înţeleagă ceea ce ei înşişi puteau înţelege cu ajutorul notiunilor existente în mediul lor social şi cultural.

Putem găsi toate aceste informatii diverse în dicţionarele bi­blice, în comentariile biblice, în cărţi care descriu" Viata lui Isus" sau a evreilor din timpurile biblice (A. Chouraqui, "Vie quotidi­enne des Hebreux au temps de la Bible", Ed. Hachette). A se mai vedea: T enney, Packer, White: "Vie quotidienne dans les temps bibli­ques" (Vida, 1984); G. C. Weis, "Insight into Bible Times and Cus­toms" (Bethany, Minneapolis, 1984); J. M. Freeman, "Manners and Customs of the Bible", Logos, Plaintield N.J., reprinted 1972).

Expresia " a grămădi cărbuni aprinşFpe capul cuiva" (Rom. 12.20) a dat loc unor interpretări dintre cele mai fanteziste. O simplă "medita tie" asupra acestei formulări nu ne va fi de prea mare folos. Dar, cunoscând moravurile Orientului, se va şti că: 1) acolo totul se poartă pe cap; 2) când într-un cămin se stinge

J3h

+ Cum să interpretăm Biblia +

focul, aceasta echivalează cu frigul şi foametea, ne~aifutân~ fi regătită mâncarea; 3) într-un ase~enea c.az nu eXISta d:c~t o

~ingură solutie: să faci rost din alta parte, mtr-un mic recIP.le~t de lut ars - un brasero - de câţiv~ cărbUni (de lemn) aprmş~ Dacă vecina era o femeie generoasa ŞI bmevOitoare, e~ pune~ . cantitate suficientă de cărbuni în vasul vecmel aflate m cnza ŞI

apoi o ajuta să-I ia pe cap. Ceea ce se face pentru pneten: autoru: pasajului din Proverbe 25.21, 22 citat de Pavel cere ~a se f_aca duşmanilor: să li se dea, cu generozitate, ~e mânca~ ŞI de bau~; Poate că o asemenea atitudine îl va face :~sa Aro~easca de ruşme (unul din sensurile date acestei expresu); msa, nu acesta este

rincipalul scop urmărit: ceea ce se are îndeosebi .în vedere es:e ~ovada unei mari bunătăţi pentru a-i reda pOSibilitatea de a trai (ca într-o casă în care focul nu se stinge).

Aprofundarea capacităţii noastre de înţelegere

Aceste precizări aduse cu ajutorul arheolog iei ne :onduc adesea la o aprofundare spirituală cu mult mal autentica ŞI mal

nf - • du' ea biblică decât ar putea-o face o meditaţie co orma cu gan . iil care are la bază doar sensul actual al cuvintelor ŞI expr.es or P: care le citim. De exemplu, a-şi duce cru~ea (Lc. 9.23). mseamn.a astăzi a accepta supus dificutăţile vleţu de toate. zilele. însa, pentru contemporanii Domnului Isus, aceste cuvmte aveau ~ altă semnificaţie: numai condamnatul la moarte, un cn~mat exclus din societate, îşi ducea crucea. Când Domnul Isus a ega obligaţia de a-şi lua crucea de angaja~e~tul d: ~ deveni u~ ucenic al Lui voia să spună că trebuie sa fu pregatIt pentru a •

I " . II • să accept! sa repudiat de societate ca un adevara t ."p~na ŞI . ' mori faţă de tine însuţi. De aceea, mai mamte de a vO:bl despre luarea şi purtarea crucii, Domnul Isus a zis: "Dad VOIeţite cme-

ă vină după Mine, să se lepede de sine~. Re~u.nţarea va s ... •• t n 4mbaJ figurat, de sine şi purtarea crucu reprezmta, m r-u . . 6' învătătura pe care o va dezvolta apostolul Pavel.m Romaru , 2 C~rinteni 5.14-15; Galateni 2.19; 5.24; 2 Tlffi?tel 2.11-13. l

Pe lângă arierplanul unui text (contextul m :are a lua; e naştere) se mai poate lua în considerare modul fi care a ost pătruns'şi înţeles acest text de alte persoane aflate mal aproape

137

1: I '

I I I I

+ Al/reci Kuen +

ca. noi de sursele lui: autorii iudei posteriori şi scriitorii creştini din primele secole. Totuşi această informaţie nu are decât o semnificaţie relativă, căci hermeneutica lor este adesea contro­lată de metodele epocii, metode care nu erau întotdeauna cores­punzătoare celor mai bune principii de interpretare (de exemplu, metoda alegorică, folosită pe o scară foarte largă, atât de autorii iudei din epoca inter-testamentară, cât şi de Părinţii Bisericii) .

Forma de gândire

Una din trăsăturile cele mai profunde ale unei culturi este forma de gândire; concretă sau abstractă, analitică sau sintetică, deductivă sau inductivă. Una dintre dificultăţile de care vom fi cel mai puţin conştienţi citind Biblia este diferenţa de structură dintre gândirea autorilor biblici şi gândirea noastră .

a) Particularităţi ale gândirii semitice . Toţi autorii sacri au fost semiţi. Dumnezeu respectă perso­

nalrtatea ŞI forma de gândire a oamenilor pe care îi inspiră: or, gândirea semitică urmează o linie diferită de aceea a gândirii greceşti. Spiritul nostru "geometric" a fost "forjat" de Aristotel şi Descartes. Noi disecăm realitatea, o traducem în abstracţii şi ne străduim apoi să reclădim lumea prin gândire, urmând o schemă logică. Noi d.emonstrăm o teoremă, avansând o soluţie după alta ŞI deducand-o pe una din cealaltă prin nişte raţionamente construite după modelulsilogismelor CToţi oamenii sunt muritori - eu sunt un om - deci eu sunt muritor").

Gândirea semitică procedează cu totul altfel: semitul porneşte de la o impresie, de la o experienţă interioară pe care încearcă s-o traducă, s-o redea prin intermediul unor urme răzlete' ea nu exprimă şi demonstrează, ci evocă şi sugerează. . ,

în acest scop, semitul alătură notaţii dintre cele mai ciudate, afirmaţii care nouă ni se par uneori contradictorii. Semitul nu le percepe ca atare: pentru el acestea cern realitatea sub diferite aspecte şi o evocă într-un mod mai just decât un şir de abstracţii logice. Realul este adesea complex şi paradoxal: totul este în toate. Iată <!e exprimă dialectica semitică: ea spune to tul încă din primele cuvinte şi repetă de mai multe ori aceeaşi afirmaţie, adăugând elemente noi, uneori antitetice. Gândirea ebraică se

138

+ Cum să interpretăm Biblia +

aseamănă întrucâtva cu o pictură aparţinând şcolii impresio­niste: văzut de aproape, tabloul pare a fi o înlănţuire de aspecte incoerente şi heterogene; văzut de departe, el restabileşte culorile rea litătii căci ochiul face astfel sinteza elementelor complementare.

Stii~l semitic este structurat pe această formă de gândire. Paralelismul, juxtapunerea şi antiteza sunt procedeele clasice ale scriitorilor biblici.

Vom privi paralelismul mai de aproape când vom vorbi despre poezia Bibliei, însă, nu trebuie uitat faptul că nu~eroa~e bucăţi de proză biblică sunt marcate de un paralelrsm al gandlfll.

b) Câteva exemple .' Una din formele speciale ale paralelismulUi este chJasmul, adică două rând uri paralele încadrând alte două, după modelul: A, B, B', p.:. Chiasmul poate fi mai complex, paralelele îmbu­cându-se reciproc: A, B, C, D, D', C', B', A' . Această schemă de gândire este tot atât de naturală semitului cum ne es.te nouă ~ dezvoltare a gândului în trei puncte sau modelul teza-anliteza . O găsim de exemplu, în Epistolele lui Pavel.

A - El este cllipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel intâi-năs-cut din toată zidirea

B - Pentru că prin El au fost făcute toa te lucrurile C - cele văzu te şi C'- cele nevăzute, fie sca une de domnie ... B' - Toate au fost făcute prin El şi pentru El A '- El es te mai Înainte de toate lucrurile, şi toa te se ţin

prin El (Col. 1.15-17). (Vezi şi Col. 3.12-14)

A - ... îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de Îndurare ... B - .. .iertaţi-vă unul pe altul... A '- Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi. B'- Dar mai presus de toate, îmbrăcaţi-vă cu dragostea ...

O altă formă de gândire folosită de autorii biblici este antiteza. Paralelismul poate fi antitetic; aceSta se realizează prin juxtapu­nere, adică alăturarea unei imagini şi a opusului ei. De exemplu Proverbe 10.7: "Pomenirea celui neprihănit este binecuvân­tare,'dar numele celor răi putrezel'teH_ Această schemă de

139

+ Alfred Kuen +

gâJ:tdire ne ajută să înţelegem formulări ca aceasta: "Dumnezeu este lumină, şi în El nu este întuneric" (1 Ioan 1.5).

Toată Epistola lui Ioan este construită pe afirmatii antitetice în care sunt Opuse lumina şi întunericul (1.6-7), adevărul şi minciuna (2.21; 4.6), dragostea Tatălui şi iubirea de lume (2.15), Cristos şi Anticrist (2.22), copiii lui Dumnezeu şi copiii Diavolului (3.10), dragostea şi ura (4.20), credinta şi necredinta (5.10), viaţa şi moartea (5.12) ... Modul de exprimare al apostolului Ioan a fost profund marcat de stilul gândirii ebraice care se desfă­şoară în special pe baza juxtapunerii şi antitezei. Planul Apoca­lipsei se explică cel mai bine prin ceea ce putem considera ca un "summum" al gândirii semite, şi anume structura în spirală. Aceeaşi realitate este văzută succesiv, sub diferite unghiuri; după ce s-a făcut un tur de orizont, se urcă o nouă treaptă, pentru o nouă reconsiderare căreia i se adaugă alte elemente, dar por­nindu-se de la un alt punct de vedere.

"Paralelismul nu urmăreşte numai îmbogăţirea primei for­mulări printr-o nouă expresie, mai nuanţată, ci urmăreşte acce­lerarea ritmului şi creşterea tensiunii pentru a spori forta de evocare.

De aici rezultă o dinamizare a discursului prin declanşarea unor valuri succesive, în formă de cercuri concentrice care se suprapun în jurul aceleiaşi axe, ca într-o spirală. Este imposibil să deschidem undeva Biblia fără a întâlni numeroase astfel de exemple" (Dom. C. Charlier, 57, pag. 192).

Aplicând corect aceste reguli generale de interpretare asupra unui text vechi, vom vedea cum dispar o serie întreagă de difi­cultăţi. Totuşi va trebui să nu ne scape niciodată din vedere faptul că Biblia are o natură aparte: deşi se prezintă ca o scriere obişnuită, ea este, totuşi, o carte "total diferită" care pretinde să fie interpretată pe baza unor reguli speciale _ tot aşa cum Cristos îşi ascundea natura Sa divină sub nişte trăsături omeneşti.

PARTEA A TREIA

B. REGULI SPECIFICE BIBLIEI

Capitolul 1

PRIMA REGULĂ: INTERPRETAREA BIBLIEI

CA FIIND CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

Dacă este foarte important să începem a studia Bibli? ca ,pe oricare alt text vechi, este cu mult mai im~ortant s-o consideram ca un text aparte care are legile sale specIfIce.

Noi nu interpretăm o carte oarecare, ci însuşi Cuvântul lui Dumnezeu

Multe hermeneutici moderne pleacă de la ideea că Biblia e~t~ carte antică la fel ca multe altele: prin urmare, trebUie S~-l

o '. todele de studiu care au fost verificate pe textele eg1P: aplIcam me . b biloniene, etc ... Această premisă este numaI tene, sumenene, a . B'br nu este n1Cl-în parte valabilă deoarece, pentru creştm, :. la . . . decum o carte ca toate celelalte, ci ea este Cuv~tul VIU ŞI veşm~

. O nu se operează un om VIU tot aşa cum s allU1 Dumnezeu. r, Y d taie într-un cadavru, nu se analizează o scriso,:re prove~r:tic: la fiinţa preaiubită cu aceleaşi metode folos1~e m crun~ . b' t

tentificarea unui document. Daca cmeva şI-a 1.U I p:~tru. au u une testamentul lor unei critici gramaticale parmţl~i :a~~es pfihologice. Credinţa în inspiraţia şi autontatea s~u ~~ . ă ne a ro iem de ea cu respectul cuvemt. Cme BlblIel nnpune s Jid Y funciară a Sf. Scripturi nu va încerca recunoaşte unitatea so a, , le altora

• . apoi să le contrapuna une . s-o taie în bucatI pe care I . d' . al Sfintei Scripturi

Această recunoaştere a caracteru U1 lvm '. b · , e 'nnpm' gă în extrema de a Uita latura sa omeneasca. nu tre Ule sa n

141