ALBERTO MANGUEL

BIBLIOTECA NOPTII

Traducere din limba englezd,

ANca Storcursscu

i

NEMIRA

CUPRINS

Ordonarea bibliotecii

Umbra bibliotecii .:........,.....

r4 ITUL BIBLI*TECII

,,Noaptea, pe care teologia pigAni a numit-o fiici a Haosului,nu conferi niciun avantal descrierii ordinii."

Srn THor,tas BnovNr, The Garden of Cyrws (Gr,idina Cyru)

ryIil

CAndva, in secolul al cincisprezecelea, biblioteca in care am reuqit, incele din urml, sd-mi adun cI4ile era un hambar cocolat pe coama unui micdeal, la sud de Loara. Aici, tn ultimii ani de dinaintea erei creqtine, romaniiiau inlllaf un templu lui Dionysos, pentru a-l cinsti pe zert! ocrotiror aI

acestei zone producltoare de vin; doulsfrezece secole rr,aitirziu,o bisericicre$tinr l-a inlocuit pe zeul euforiei exalrate cu zeul ce-gi preschimbase sAn-

gele tn vin. (Am o fotografie cu un vitraliu ce infigig eazd, o viqx-de-vie dio-nisiaci crescAnd din rana ce se cascd in coasta dreaptd. a ltri Hristos.) Maitirziu, sltenii au ata$at bisericii casa ce avea sI-l gdzduiascd,pe preot gi, tn cele

din urmL, au ad;lugat acestui prezbiteriu vreo cAteva porumbare, o livadlmicuqi qi un hambar. tn tor-r, anului 2000, cAnd am ziritpenrru ir,,iia oard,

cladirile ce aveau si-mi devind casr, din hambar nu mai rimisese decAt unzid de piatrl,, care separa proprietare a mea de o curte de glini qi de cAmpul

vecinului. tn ,rt ,. vorbea ci, inainte de a apa4ine hambarulu i, zidulsrlrusela temelia unuia din cele doul castele pe care Tristan L'Hermite, ministrual regelui Ludovic al Xl-lea al Frangei, un om cunoscut pentru cruzimea sa,

le construise fiilor sii, in jurul anului 1433. Primul dintre aceste castele inclmai rezisti, dupr ce a suferit modificiri substanqiale pe parcursul secoluluial optsprezecelea. cel de-al doilea a ars din temelii tn urmi cu trei sau patrusecole, iar singurul zid rdmas in picioare, la al cirrui capd.t se inalgi un po-rumbar, aintrat in proprietatea bisericii gi a ajuns sI mirgineasci o laturi a

grddinii prezbiteriului. tn ft93, dupdce numirul tor mai mare almorlilora prilejuit deschiderea unui nou cimitir, sdtenii (,,adunaqi in faga uqilor bi-sericii", dupi cum sti scris in pristav) i-au permis preotului de la vremea aceea

si ia in grija vechiul cimitir gi si plapteze pomi fructiferi pesre morminrele

Biblioteca din Le Presbytbre

goale. tn urma Revolutiei France ze, rizboaiele, furtunile gi delisarea au pri-

cinuit deteriorarea hambarului, care nu a fost reconstruit nici chiar dupireluarea slujbelor, in 1832, cind un nou preot a sosit in prezbiteriu. Strdve-

chiul zid a continuat sI serveascl drept piatrl de hotar, separAnd cAmpul

unui fermier de umbrele pe care le arunci asupra magnoliilor gi tufelor de

begonii din curtea prezbiteriului.lDe indati ce am vizut zidul Ei pietrele imprigtiate in jur, am Etiut ci acolo

aveam si construiesc inciperea ce urma se-mi adiposteasci textele. Aveam in

minte imaginea clar conturati a unei biblioteci, un fel de amestec intre Sala

cea Lungl din Sissinghurst (in casa din Kent a Vitei Sackvilie-West, pe care

o vizitasem in urml cu pulin timp) gi biblioteca fostului meu liceu, Cole-

gio Nacionai de Buenos Aires. tmi doream o inclpere iambrisati cu lemn

inchis la culoare, cu ferestre prin care lumina si se reverse molatic gi cu fo-

tolii confortabile, precum gi o camerd adiacenti, mai mici, unde si se afle

biroul meu de scris qi cirtile de referinql. Mi-am imaginat rafturi care si

:.\ ]

,1

ll.t

lr-l['' ltItI

*-tr-!tth*

t -,,,

. ""$"'

Biblioteca afiliati Colegio Nacional de Buenos Aires

inceapl de la nivelul taliei gi la ale cdror etaje superioare si pot ajunge cu

vlrfurile degetelor, dacl imi intindeam bragul, cici experierLta m-a invlqat

cI acele clrqi ostracizatela inilqimi ce ar necesita folosirea unei sclri sau in

strifunduri ce l-ar obliga pe cititor sI se tArascl pe podea primesc mult mai

pulini atenlie decAt tovariqele de la etajele intermediare, indiferent de su-

biectul abordat sau de calkatealor. inse aceste aranjamente ideale puteau fipuse in practicl doar intr-o bibliotecl de trei sau patru ori mai mare decAt

hambarul ce nu mai era gi, dupl cum a remarcat Stevenson cu tristele,

,,aceasta este amirlciunea artei: vezi cevace ar putea sI fie, dar sensul nu ince-

teazd. si fie alterat de nonsens"2.De nevoie, biblioteca mea are rafturi ce

incep cu pulin deasupra plintei;i se termini la un fir de p5r mai jos de bAr-

nele ce segmenteazi tavanul.

Pe cAnd construiau biblioteca, zidarn au descoperit cdbetrinul perete

confinea doui ferestre ce fuseserl astupate cu multi vreme in urmI. IJna

dintre acestea este o ambrazttd,ingrstd, dela adipostul cdreia este posibil ca

illr

--*fl

18 ALBERTO MANGUEL

Vitraliul din Chinon, infatisdndu-l pe

Hnstos in chip de vila-de-vie datatoare

de viata,

Biblioteca din Sala cea Lungi

de la Sissinghurst. +

arca$ii sIJ fi apirat pe fiul lui Tristan L'Flermite impotriva lIranilor furio;i,atunci cAnd aceqtia se risculau; cealaltd este o fereastrl joasl qi pltratl, pro-

te)atd de gratii de fier medievale, modelate, {drd prea mare miiestrie, sub

forma unor tulpini de plante cu frunze ofilite. De la adapostul acestor fe-

restre, pe timpul zllei, pot sI urmiresc gninile vecinului meu, care se reped

dintr-un coll intr-altul al cu4ii, ciugulind de ici 9i colo, innebunite de toate

cAte li se ofer'i, ca niqte invnlaqi demengi intr-o bibliotecl; de la fereastra de-

cupat5. in noul perete de vizavipot si admir prezbiteriul insugi gi cei doi sal-

cAmi strlvechi din grddina mea. Dar pe timpul noplii, cAnd lempile dinbibliotecl sunt aprinse, lumea de afari, dispare gi nu mai existd decAt acest

spatiu al ci4ilor. Unei persoane aflate afard, in gridind,, biblioteca ii poate

pdrea, noaptea, un fel de corabie imensl, un spatiu asemlnitor bizarei vllechinezeqti pe care, in 1888, capricioasa impirlteasd Cixi a construit-o sub

forma unei nave ancorate pe lacul din grndina palatului slu de vard. Pe intu-neric, cAnd ferestrele ii sunt luminate gi rafturile de cdrli strilucesc, biblio-

teca este un spaliu inchis, un univers al regulilor egocentrice, care pretind se

le inlocuiascl sau sI le traducl pe acelea ale universului amorf de afard,.

Petimpul riler, Iprecis, mideplam,irea unui nume sir[tce le-au fost aloctdrepte, care si fullioincipere segm€ml

geografie supusiunelfabetelor gi nurc

Dar, pe timpul r

rocea ginduilor prL{inervei', obserqt'epropie de acel mocind nu intimpini r

- f- -ca, rara vota mea, m

creti- Mi transform

ciror prezenti esfie I

dce ale literelor intr

Palatul-corabie de marmuri al impdrdtesei Cixi.

anumiti paginl. Noaptea, ordinea stabiliti de cataloagele bibliotecilor de-

vine o simple convenlie; umbrele ii intuneci prestigiui. Cu toate c, biblio-

teca mea nu deline un catalog autoritativ, chiar gi puterea unor aranjamente

mai precare, precum acela alfabetic, in funclie de autori, sau diviziunea in

secliuni, in funclie de limbx, este diminuati. in orele tirzn, eliberat de con-

strAngerile cotidiene, neobservat, imi las ochii qi mAinile si cutreiere in voie

de-a lungul qirurilor frumos ordonate, sI reinstaureze haosul. Pe neagteptate,

o carte mi impinge cltre o aita, creAnd aiianle ce traverseazl barierele cul-

turale ;i temporale. Un rAnd pe care de-abia mil amintesc este risfrAnt intr-un

altul, din motive care,la lumina zilei, imi rlmln necunosclrte. Daci, in zorri

zilei, biblioteca sugereazd.unecott al unei ordini lumegti stricte gi rezonabil

de imaginative, noaptea este momentul cind biblioteca pare s5. se aliture cu

seninitate zipncelii esenliaie Ei vesele a lumii.

. tn secolul intAi d.Hr., in cartea sa despre rizboitlcivil roman ce avusese loc

cri o sut; de ani mai devreme, Lucan i1 descrie pe Cezat ctitreierind printre

:. i', r.i

..1; l

BIBLIOTECA NOPTIi 21

ruinele Troiei gi observi cum fiecare pegteri gi fiecare pidure pustie ii aminteau

eroului siu de strivechile legende homerice. ,,Fiecare piatri are povestea ei"4,

explicl Lucan, descriind atit cilitoria plini de peripelii a lui Cezar, cAt gi

bibiioteca in care mi aflu eu acum) intr-un viitor indepirtat. intre copertele 1or,

ci4ile mele ad;postesc fiecare poveste pe care am $tiut-o vreodati gi pe care incl

mi-o amintesc, sau pe care am uitat-o, sau pe care e posibil s-o citesc intr-o

buni zi; ele umplu spaliul din jurul meu cu voci antice gi noi. Nu incape tndo-

iali ce aceste povegti existi pe pagini qi in timpul zllei, dar, poate din cauza

asocierii noptii cu aparilii fantomatice qi vise pline de t}lc, prezerlttalor devine

mai uEor perceptibile dupi apusul soarelui. Plimblndu-mi pe culoare, zdresc

lucririle lui Voltaire gi, pe intuneric, ascult fabula orientali aluiZadigundeva,

in depirtare , Vathekeilui William Beckford culege firul poveEtii gi il inmAneaztr

clovnilor lui Salman Rushdie, ascunqi in spatele copertelor albastre ale Verse-

telor satanice; in secolul al doisprezecelea, un alt Orient se dezviluie in magicul

sat Zaltrr4 din Samarkand, care, la rindul siu, predi qtafeta pove$tii supra-

vieluitorilor triqti ai lui Naguib Mahfouz, in Egiptul din ziua de azi. Cezarului

lui Lucan i se spune si piEeasci cu grij; pe pajigtile Troiei, ca sI nu calce pe fan-

tome. Noaptea, aici, in biblioteci, fantomele prind glas.

Cu toate acestea, nu orice cititor poate si iqi petreaci noptile in biblioteg.

Michel de Montaigne, de exemplu, nu imi implrtigea preferinla lugubri.

Biblioteca (el vorbea de librairie, nu de bibliothiqwe, din rnoment ce, in verti-

ginosul secol al Eaisprezecelea, feiul in care aceste doui cuvinte erau utilizate

tocmai incepea si se modifice) se afla la etajul al treilea al turnului siu, intr-un

r.echi spaqiu de depozitare. ,,Acolo imi petrec cea mai mare parte a zilelor din

viaqa gi cea mai mare parte a orelor din zi; nu mi duc niciodati noaptea

acolo"s, mlrturisea el. Montaigne dormea in timpul noplii, fiind convins ci,

pe durata zilei, trupul suferea indeajuns de dragul mingii insetate de cunoa;tere.

.,Cir1ile relevi multe pieceri acelora care qtiu sI le aleagi, dar niciun cAqtig

nu se obgine fire efort; nu este vorba de o plicere puri gi simple, nu intr-o

mai mare mIsurl ca altele; are insatisfacliile sale, iar acestea sunt impoviri-toare; sufletul se amuzi, dar trupul, de a clrui grij; nu am uitat, este inactiv,

lincezeqte qi se intristeazi."6

Nu qi al meu. Feluritele phceri pe care mi le oferl lecturile mele par si-mi

pitrundl ltecare fibri a fiinlei, astfel ci, atunci clnd mi hotirisc, tn cele din

"1][

22 ALBERTO MANGUEL

Turnul lui Montaigne,

urmi, si sting lumina in biblioteci, port cu mine pe tdrAmul somnului vo-

cile gi intAmplerile din carteape care tocmai am inchis-o. O indelungati ex-

perienql m-a invdgat cI, daci vreau sd scriu despre un anumit subiect dimineapa,

pot sI citesc despre acel subiect in noaptea de dinainte, iar in vis imi vor

apdreanu doar motivele, ci gi intAmphrile pove,stii. DacI citesc despre doamna

Ramsay gi al sdu boeuf en daubb mi se face foame, ascensiunea lui Petrarca pe

muntele Ventoux mi lasi firi suflare, povegtile lui Keats despre inot mIinvigoreazd,, ultimele pagini din Kim imi umplu inima cu sentimentul unei

prietenii drrgistoase, intAia descriere a duleului din Baskerville mn face sirna uit peste umlr, temltor. Coleridge consideri cI astfel de amintiri trezesc

in sufletul cititorului o senzaqie mai minunatd, decit toate'cate au existat

vreodatl, sentimentul sublimului, care, spune el, ,,se na$te nu din observa-

rea unui obiect exterior, ci din reflecliile privitorului despre acesta; nu din

impresia senzoriale, ci din reflexul imaginativ".T Coleridge se gribegte sidesconsidere ,,impresia senzoriald"; pentru ca aceste fantasme noptatice

si prindi viagi, eu trebuie si permit trezirea celorlalte simguri - trebuie sI

vnd 9i sI ating paginile, trebuie sI aud pocnetul 9i fAEAitul hArtiei 9i plrAitul

fficoeat "I.qffrmut $turdhsrtbenirc- Mf

i".i-Otf,.clizirii$rcor;ilhdn binqcn*ilrdsla, iileshf,hro t".l".qdD.ryinee trd{ormancf,edfll& care lmerc {mre suoe) erffpcrtadin rp*flhurmr r{"iFdftEadrrmr"-ffu-un infern{

i"t*p"t*fEzrsrfrhE"{mt caremirif&.;n$hucodlirrmnduzn h.flrddoi'- -O-q

."r*.*rHooperi ""!ilflp"d"*Fdtircrut, p.d"flhl""epqd4fd.r,dacrurrflmorfurcia{ui";t rrnnd

-ffi#

BIBLIOTECA NOPTII 23

tnfricogat al cotorului, trebuie si inspir mirosul rafturilor de lemn, par-

fumul $itut al legrturilor de piele, aroma acriqoard a carnepelelor mele

ingdlbenite. Numai ala pot sI adorm.

tn timpul zilei scriu, rlsfoiesc, rearanjez cdrqile, pun deoparte ultimele

achizipii gi reorganizez sec[iunile , ca sd creez mai mult spaliu. Nou-venitelor

le dau binele dupd o perioade de inspecqie. DacI am cumplrat o cafte la mXna

a dora,ii las insemnele intacte, nu mi ating de urmele cititorilor care mi-au

luat-o inainte, clhtori, ca qi mine, care gi-au tnsemnat trecerea cu notile pe

marginea textului, cu nume scrise pe cea dintAi fih, cu biletul de autobuz

care marche azd, o anumitd pagine. Fie cd sunt vechi sau noi, singurul insemn

de care incerc tntotdeauna si-mi descotorosesc c54ile (de obicei, tdrd, prea

mare succes) este eticheta cu pregul, pe care librarii malefici o lipesc de co-

perta dinspate. Aceste coji albe gi nesuferite se desprind cu dificultate, lesAnd

in urml rlni purulente gi dAre de mizgi, ce atragpraful gi mizeria secolelor,

flcandu-ml si-mi doresc ca inventatorul acestor ablibilduri si-gi ducd existenga

intr-un infern lipicios.

in timpul noptii stau gi citesc gi privesc qirurile de cirgi, care incl mi ten-

teazd sdfac leglturi tntre vecine, sI inventez istorii comune, si asociez un frag-

ment care-mi vine in minte cu un altul. OdatI, Virginia \7oolf a incercat sidistingl tntre omul cdruiaii place si invele qi omul cdruiaii place si citeasci,

iar concluziala care a ajuns a fost cd ,,nu existl absolut nicio legiturl intre

cei doi". ,,Omul \nvdgat", scria ea,

e un sedentar, un entuziast singuratic, ce scotoce$te printre cd4i pentru a des-

coperi un griunte de adevir, la care lne cu tot dinadinsul. Daci tl cuceregte

pasiunea pentru lecturi, agoniseala ii scaplti 9i ii dispare printre degete. Ci-

titorul, pe de alti parte, trebuie sd-qi flni in frAu dorinla de a invl1a chiar de

la inceput; daci ajunge si dobAndeasci gi cunoqtin)e careil ajutI, e foarte bine,

dar, dacdurmiregte si le capete, si citeascd sistematic, sd ajungi specialist sau

autoritate in materie, atunci e foarte probabil sd omoare ceea ce ni se pare po-

trivit sd numim pasiunea mai omeneasci pentru lectura pur dezinteresati.s

Ziua, concdntrarea qi sistemul md, atrag; noaptea, citesc cu o ugurinll ce

se invecineazl cu nongalanla.

il

-m-