adriana baban
DESCRIPTION
metode calitative de cercetare-psihologieTRANSCRIPT
Universitatea Babeş-Bolyai
Facultatea de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei
SecŃia Psihologie
Metode Calitative de Cercetare
ADRIANA BĂBAN
2
MODUL 1
Epistemologia cercetării calitative
Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu paradigmele teoretice care fundamentează
metodologia cercetării calitative.
Obiectivele modulului: la finalul acestui modul, cursanŃii trebuie:
Acest modul trece în revistă principalele paradigme metodologice, începând cu pozitivismul clasic, care
fundamentează cercetarea cantitativă în psihologie până la abordările postmoderne, teoria critică şi
constructivismul social a cărăr asumpŃii reconfigurează viziunea tradiŃională pozitivistă şi constituie
elemente cheie în înŃelegerea abordărilor metodologice de tip calitativ.
1. Paradigmele metodologiei calitative
Dacă luăm în considerare următoarele trei asumŃii: ontologică (care este natura lumii, a realităŃii?),
epistemologică (cum cunoaştem realitatea?) şi metodologică (cum accedem la cunoaşterea realităŃii?) putem
identifica mai multe paradigme care modelează cercetarea ştiinŃifică. În următoarele paragrafe, vom descrie
pe unele dintre acestea.
1.1. Pozitivism şi psihologia tradiŃională
Pană nu de mult psihologia se autodefinea ca ştiinŃă pozitivă a cărui obiect de studiu poate fi
cunoscut obiectiv prin aparatajul metodologic de care dispune. EnunŃul fundamental al pozitivismulul
se referă la existenŃa unei realităŃi exterioare care poate fi studiată obiectiv, pe modelul relaŃiei cauză-
efect. Cercetătorul poate avea acces la o realitate preexistentă dacă operaŃionalizează aspectele
realităŃii obiective şi subiective în aşa numitele variabile. Scopul metodei cantitative este predicŃia şi
controlul variabilelor independente şi dependente. Conform celor trei asumŃiilor generale enunŃate
mai sus, putem sumariza principiile pozitivismului astfel:
• realitatea este obiectivă;
• putem aduna informaŃii “adevărate” despre realitate prin menŃinerea neutralităŃii cercetătorului şi prin
utilizarea de metode experimentale;
• scopul cercetării este explicarea, predicŃia şi controlul fenomenului fizic, psihic sau social;
• cunoştinŃele obŃinute prin verificarea de ipoteze sunt acceptate ca fapte sau legi care pot fi
generalizate;
• criteriile de evaluare ale cercetării sunt validitatea internă şi externă, fidelitatea şi obiectivitatea;
� Să indice rolul orientări epistemologice a cercetătorului în proiectarea unui studiu;
� Să identifice paradigmele care au generat şi modelat cercetarea calitativă;
� Să prezinte comparativ caracteristicile paradigmelor descrise.
3
• vocea care se face auzită în cercetare este cea a cercetătorului neutru, “neafectat” de valorile lumii
sociale şi culturale în care trăieşte, de politică, schimbare şi decidenŃi.
Pentru a se delimita net de filozofie, religie, psihanaliză sau alte discipline care explorează psihicul
uman, psihologia a accentuat rolul măsurării şi experimentării în detrimentul relevanŃei umane, sociale,
culturale şi politice a abordărilor sale. Preocuparea pentru "puritatea" metodelor de cercetare a condus la un
fetişism metodologic (Murray şi Chamberlain, 1999). Cercetătorii care nu aderau la metodologia cantitativă
erau catalogaŃi ca "neştiinŃifici" şi implicit, ignoraŃi de comunitatea ştiinŃifică. Monismul metodologic, adică
convingerea că există o singură metodă cu adevărat ştiinŃifică, şi anume cea cantitativă, a dominat psihologia
timp de trei-patru decenii, cunoscând apogeul prin paradigma behavioristă. AsumpŃia fundamentală a
monismului metodologic este aceea că prin utilizarea metodelor cantitative cercetarea devine obiectivă,
necontaminată de subiectivitatea cercetătorului (Denzin şi Lincoln, 1994).
Când se afirmă apartenenŃa psihologiei la ştiinŃele pozitive se ignoră că aceasta este ştiinŃa despre
comportamentul uman. Se ignoră şi faptul că fenomenul uman individual şi social nu poate fi întotdeauna
cuantificat şi exprimat în legităŃi. În ciuda faptului că s-a încercat să se nege acest fapt, psihologia este una
dintre disciplinele în care subiectul (cercetătorul) şi obiectul cercetării (cel investigat) coincid. În lupta pentru
maturizare şi pentru depăşirea complexelor faŃă de medicină şi fizică, psihologia a sacrificat specificul şi
unicitate obiectului de studiu, devenind sclava imperialismului metodologic (Miclea, 1998). Janesick (1994)
vorbeşte de "idolatria metodologiei şi a sfintei trinităŃi metodologice: validitate, fidelitate şi generalizare" (p.
215).
Perspectiva normativă şi metodologică asupra cunoştinŃelor domină încă astăzi ştiinŃele sociale în
detrimental cunoştinŃelor obŃinute prin reflecŃii asupra practicii. Aşa cum arată Miclea şi Bivolaru (2000)
“Comunitatea psihologică este mai preocupată de pragul de semnificaŃie folosit de autor decât de relevanŃa
ecologică a sarcinii experimentale folosite” (p. 314).
Tot mai mulŃi psihologi percep necesitatea abolirii hegemoniei pozitivismului în folosul
complementarităŃii. Doar dialogul matur dintre paradigme poate soluŃiona tensiunile existente, în beneficiul
credibilităŃii şi relevanŃei ecologice a cercetării socio-umane.
Temă de reflecŃie nr. 1
IndicaŃi 3 dintre limitele paradigmei pozitiviste de cercetare în psihologie.
1.2. Poststructuralism şi postmodernism
Una dintre cele mai recente mişcări intelectuale, cu impact semnificativ în ultimele două decenii
asupra ştiinŃelor sociale şi vieŃii culturale este postmodernismul. Curentul postmodern subliniază tranziŃia
umanităŃii spre o altă epocă istorică, semnificativ diferită de cea modernă. Ontologia postmodernă afirmă
relativitatea şi multiplicitatea realităŃii; epistemologia, relaŃia tranzacŃională şi subiectivă a cercetătorului cu
obiectul investigat, iar metodologia postmodernă este de tip hermeneutic şi dialectic, focalizată pe
semnificaŃii, construcŃie şi reconstrucŃie. Printre reprezentanŃii de prestigiu ai acestui curent amintim pe
Michel Foucault, Jacques Derrida, Jean Buadrillard, Jean-Jacques Lyotard. Cu sens apropiat este deseori
4
utilizat şi termenul de poststructuralism, deşi cele două concepte nu sunt sinonime. Poststructuralismul
subliniază faptul că pentru a înŃelege un fenomen este necesar ca acesta să fie studiat atât în sine, ca
fenomenul/obiect, dar şi sistemul de cunoştinŃe şi valori culturale şi sociale care l-a produs.
Postmodernisml (termen preferat de autorii americani) reconfigurează asumpŃiile noastre despre
adevăr, cunoaştere, societate şi înŃelegerea realităŃii (Harper, 1995). Teoria postmodernă respinge ferm teoria
hegeliană, a cunoaşterii absolute şi atemporale (nemarcată de istorie). Ideile fundamentale ale
postmodernismului/postructuralismului sunt:
(i) realitatea este multiplă, de multe ori conflictuală;
(ii) adevăruri absolute nu există;
(iii) cunoaşterea şi cunoştinŃele noastre sunt dependente de contextul istoric, social şi cultural;
(iv) validarea empirică a cunoştinŃelor nu este neapărat necesară;
(v) descripŃiile şi explicaŃiile fenomenelor nu sunt şi nu pot fi neutre.
Astăzi se apreciază că postmodernismul are impactul pe care l-a avut acum patru decenii marxismul asupra
intelectualilor din sferele academice. Succesul marcant al postmodernismului în viaŃa spirituală a
campusurilor universitare europene şi nordamericane a fost întreŃinut şi de deziluziile generaŃiei de vârstă
mijlocie, de orientare marxistă, ca urmare a colapsului comunismului. Termeni ca „discurs”, „putere-
cunoştinŃe” au înlocuit complet termeni ca dialectic, luptă de clasă (Foucault, 1991). Conform teoriei
postmoderne, puterea nu mai este concentrată în mâinile unui grup sau clase sociale ca în teoria marxistă. În
societatea postmodernă, puterea se manifestă şi se exercită prin practicile instituŃionale şi informaŃionale, cum
sunt cele aparŃinând sistemului educaŃional, medical, juridic, economic, psihiatric.
Un termen asociat cu poststructuralismul şi cu numele lui Derrida (1976) este cel de deconstructivism.
A deconstrui are sensul de a căuta semnificaŃii alternative pentru lucruri, fenomene, stări. Scopul declarat a lui
Derrida a fost acela de a elibera intelectualii de constrângerea gândirii raŃionale. RaŃionalismul ne-a lăsat să
credem că întotdeauna există o semnificaŃie obiectivă, adevărată. Dacă nu am găsit-o, ea trebuie căutată
deoarece se află undeva, aşteaptând să fie descoperită. Deconstructivismul, ca tehnică postmodernă, are ca
scop relevarea faptului că lumea poate fi interpretată în moduri diferite. Nimeni nu poate hotărî care este
semnificaŃia finală. Tehnica dialogică sau polifonică, inspirată de munca cercetătorului rus din domeniul
teoriei literaturii, Michel Bakhtin, este utilizată tocmai în acest sens (Wetherell, Taylor şi Yates, 2001a). Prin
polifonie se dă posibilitatea de a se face auzite multiplele voci ale unui mesaj exprimat de o persoană (de ex.
mesajul unui medic, trebuie văzut ca aparŃinând specialistului, dar în acelaşi timp şi femeii/bărbatului,
adultului, colegului, prietenului, părintelui, tuturor identităŃilor pe care le însumează persoana respectivă).
Postmodernismul şi poststructuralimsul nu pretind că au găsit soluŃia sau răspunsurile la problemele
ridicate de cunoaşterea. Mai degrabă, oferă un mod de gândire critică asupra lumii, ştiinŃei şi fiinŃei umane.
Temă de reflecŃie nr. 2
IdentificaŃi afirmaŃiile ontologice, epistemologice şi metodologice ale posstructuralismului.
Cine este Foucault? dar Derrida? Care este semnificaŃia termenului de deconstructivism?
5
1.3 Constructivismul social subliniază relevanŃa culturii şi a contextelor specifice în înŃelegerea
fenomenului socio-uman şi a faptului că sistemul de cunoştinŃe este construit în funcŃie de această înŃelegere.
Cu alte cuvinte, experinŃa umană este mediată istoric, cultural şi lingvistic. Ceea ce noi percepem şi
experienŃiem nu este niciodată o reflectare directă a realităŃii, ci rezultatul modului în care noi înŃelegem
lumea. Realitatea este construită prin şi în activitatea umană. Membrii unei societăŃii „inventează”
caracteristicile lumii lor prin interacŃiunea şi practicile cotidiene. În acest mod se afirmă relativitatea realităŃii,
natura sa social construită. ConcepŃia despre cunoştinŃe ca oglindă a realităŃii este înlocuită de teoria
construcŃiei sociale a realităŃii, unde accentul cade pe interpretare şi negocierea semnificaŃiei lumii sociale, pe
contextul local şi pe diversitate, odată cu publicare de către Berger şi Luckmann în 1967 a cărŃii The social
construction of reality. EsenŃa cunoaşterii, conform constructivismului, este interacŃiunea dintre obiect şi
subiect. Acest principiu indică faptul că un fenomen sau eveniment poate fi înŃeles doar cunoscând contextul
şi că acesta poate fi descris în diverse forme, fără a putea să afirmăm că una dintre descripŃii este mai acurată
decât alta. ÎnvăŃarea este un proces social care are loc mai ales atunci când persoanele se anagajează în
activităŃi sociale. Nu întâmplător, psihologi ca Vygotsky sau Bandura sunt apropriaŃi acestei paradigme.
Temă de reflecŃie nr. 3
În ce sens realitatea este construită social? Care este elementul fundamental în înŃelegerea
unui fenomen, eveniment sau persoană conform paradigmei constructivismului social ?
1.4. Teoria critică
Climatul intelectual indus de postmodernism a fost un factor decisiv în dezvoltarea abordărilor critice
din ştiinŃele socio-umane. Termenul de teorie critică este legat de tradiŃia Şcolii de la Frankfurt (Thedor
Adorno, Max Horkheimer şi Herbert Marcuse). Obiectivul fundamental al teoriei critice în ştiinŃă este
provocarea ideologiei dominante prin sugerarea ideii că lucrurile pot sta şi altfel (discursul posibilului, al
explorării alternativelor) şi prin explicarea cauzelor care au condus la formarea acelor convingeri eronate
(Ussher şi Walkerdine, 2001). Şcoala de la Frankfurt a văzut în teoria critică o modalitate de a elibera
domeniul academic de puterea post-iluminismului cultural.
Teoria critică informează asupra relaŃiilor de putere şi a modului în care determinanŃii sociali
modelează conştientul şi comportamentul individual şi colectiv. Rolul determinanŃilor sociali este de cele mai
multe ori neconştientizat de către membrii societăŃii. Teoria critică îşi propune ca scop eliberarea oamenilor
de constrângerile convingerilor eronate prin conştientizarea influenŃelor pe care instituŃiile sociale le exercită
asupra lor să gândească în felul în care o fac. Noua abordare critică modul tradiŃional de producere de
cunoştinŃe care legitimează cine este elita ştiinŃifică şi cine nu, ignorând astfel alte forme de cunoaştere.
Discursul „posibilului” sugerează că reconstrucŃia ştiinŃelor sociale ar putea conduce la o ordine socială mai
democratică şi egalitariană.
Astăzi, perspectiva critică este prezentă în cele mai multe dintre ştiinŃe, de la medicină şi sănătate
publică la antropologie, filozofie, psihologie, teoria literară. Cercetător sau teoretician critic este acela care îşi
asumă prin munca sa, o formă de critică socială şi culturală, fundamentată pe următoarele idei fundamentale:
6
(a) cercetarea şi cunoştinŃele implică automat relaŃii de putere;
(b) faptele nu pot fi niciodată izolate de domeniul de valori;
(c) limbajul are un rol central în formarea subiectivităŃii (conştiente şi inconştiente);
(d) în orice societate există grupuri mai privilegiate faŃă de altele;
(e) opresiunea are faŃete multiple, dincolo de cele binecunoscute, de clasă socială, rasă şi sex;
(f) datele şi raportul cercetării sunt biasate de rasa, sexul, clasa şi orientarea politică a cercetătorului;
(g) rasa, sexul, clasa şi alte identităŃi sociale sunt repere cruciale în înŃelegerea oricărei experienŃe umane;
(h) cercetarea tradiŃională a păstrat linişte sau a ignorat membrii grupurilor marginalizate sau oprimate.
Reiese din cele prezentate până acum că putem vorbi de o sinergie între teoria postmodernă şi cea critică.
Ruptura dintre “lumea reală” şi domeniul unde cunoştinŃele se produc (lumea academică, cea a
laboratoarelor experimentale) a fost una din cauzele care au contribuit la dezvoltarea psihologiei critice (Fox
şi Prilleltensky, 1995). Mişcarea unidirecŃională a cunoştinŃelor, dinspre cercetarea academică spre lumea
reală dar nu şi invers, este identificată şi de Willig (1999) ca fiind o importantă cauză în apariŃia curentului
critic în psihologie.
Psihologia critică este o metadisciplină care evaluează critic implicaŃiile morale, sociale şi politice
ale teoriilor şi practicilor psihologiei (Austin şi Prilleltensky, 2001). Cu alte cuvinte, obiectivul psihologiei
critice este acela de a remodela psihologia în scopul de a promova emanciparea societăŃii. Conceptele de
oprimare şi emancipare sunt concepte fundamentale în psihologia critică (Fox şi Prilleltensky, 1995). Prin
oprimare se înŃelege orice formă de dominare, subordonare, exploatare sau excludere. Emanciparea se referă
la experienŃierea libertăŃii faŃă de sursele interne şi externe ale oprimării şi exercitarea abilităŃilor de
dezvoltare fizică, emoŃională, intelectuală, spirituală şi socială. Atât oprimarea cât şi emanciparea au
dimensiuni politice dar şi psihologice.
Ca oricare altă teorie critică, psihologia critică promovează valori precum: auto-determinare,
compasiune, colaborare şi participare democratică, diversitate umană, dreptate socială. Cercetătorii critici nu
se limitează doar la a descrie lumea, dar militează şi pentru schimbarea ei. Mai mult chiar, nu doresc să
schimbe doar lumea în care trăiesc, dar şi pe ei înşişi, să devină mai interogativi, mai reflexivi, mai conştienŃi
de propria subiectivitate şi de modul în care mediul socio-cultural îi modelează. Cercetătorul critic se întreabă
în permanenŃă de unde provin cadrele sale teoretice şi metodologice, care instituŃii şi interese sunt servite
(conştient sau inconştient) de cercetărilor sale. Prin analiza relaŃiilor de putere şi provocarea instituŃiilor şi
ideologiilor care perpetuează relaŃiile sociale de dominare şi oprimare, psihologia critică facilitează schimbări
concrete la nivel individual, organizaŃional şi macrosocial. Cu alte cuvinte, angajarea în cercetarea critică
postmodernă presupune practicarea speranŃei într-o lume a cinismului.
Cercetarea critică nu este în căutarea unei metode magice care să garanteze validitatea demersului ei.
Deşi teoria critică nu şi-a propus explicit să favorizeze metodologia calitativă, cu certitudine, o bună parte a
cercetării calitative este condusă din perspectivă critică. Fără a considera că metodele de cercetare calitativă
au fost direct generate de postmodernism, este cert că apariŃia pe scena paradigmelor de gândire a curentului
de gândire critică a avut implicaŃii semnificative asupra metodelor de cercetare din ştiinŃele sociale.
7
Argumentele curentului postmodern, al constructivismului social şi teoriei critice nu trebuie percepute
în favoarea separării abrupte şi definitive de abordările pozitiviste. Noile perspective trebuie mai degrabă
asimilate cu un cadru complementar în cercetarea socio-umană.
Temă de reflecŃie nr 4.
Care sunt ideile fundamentale ale teoriei critice? Cum ati defini conceptele fundamentale
ale psihologie critice? Luând în considerare valorile psihologiei critice, proiectaŃi o
cercetare.
REZUMAT
Acest modul a discutat principalele abordări metodologice, cu relevanŃă în metodologia cercetarării
psihologice. Pozitivismul, fundamental pentru cercetarea cantitativă, postulează existenŃa unei realităŃi
exterioare şi preexistente, la care cercetătorul poate avea accest prin operaŃionalizarea aspectelor ei în
variabile. Neutralitatea cercetătorului şi metodele experimentale riguroase sunt criterii obligatorii
pentru obŃinerea unor informaŃii care să aproximeze realitatea. În replică, curente precum
postomdernismul sau poststructuralismul afirmă existenŃa unor realităŃi multiple, uneori conflictuale şi
imposibilitatea cunoaşterii obiective/neutre a fenomenelor realităŃii. Ca atare, deconstrucŃia realităŃii
(Derrida) ne eliberează de nevoia căutării unei explicaŃii unice şi adevărate şi de limitările unei gândiri
raŃionale. Polifonia cunoaşterii este invocată şi de constructivismul social, care pledează pentru
considerarea cadrului cultural şi a contextelor specifice în înŃelegerea fenomenelor socio-umanului.
Teoria critică contribuie şi ea la conturarea unui demers calitativ alternativ celui pozitivist prin
conştientizarea asupra relaŃiilor de putere în societate şi în cercetare, prin provocarea ideologiei
dominante şi analiza scindării dintre “lumea reală” şi cunoştinŃele de tip academic.
Lucrarea de evaluare nr. 1
1. DiscutaŃi principalele asumpŃii ale pozitivismului prin prisma implicaŃiilor asupra cercetării
2. Care sunt premisele istorice ale apariŃiei postmodernismului şi/sau poststructuralismului? DiscutaŃi-le prin
prisma ideilor fundamentale pe care postmodernismul le postulează.
3. Care credeŃi că ar fi contribuŃiile constructivismului social în psihologie? DaŃi exemple de teorii/lucrări
psihologice care emerg dintr-o abordare constructivistă.
4. Care sunt implicaŃiile de ordin metodologic, în cercetare, pe care le comportă teoria critică?
8
Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al doilea modul (vezi calendarul
disciplinei). Se va acorda 1 punct pentru răspunsurile corecte la întrebările 1-4 ale fiecărui modul (astfel încât
se pot obŃine maximum de 5 puncte pe temele de semestru).
Bibliografie obligatorie
Kuper, A., Reeves, S., Levinson, W. (2008). An introduction to reading and appraising qualitative
research. BMJ, 337, 404-409 (articolul este ataşat prezentului suport de curs)
Bibliografe pentru acest modul
Austin S., Prilleltensky I. (2001) Contemporary Debates in Critical Psychology: Dialectics and Synthesis. Australian Psychologist, 36, 75-80
Denzin N. şi Lincoln Y. (1994) Handbook of Qualitative Research, Thousand Oaks, CA: Sage
Derrida J. (1976) Grammatology. Baltimore: J. Hopkins Press
Foucault M. (1991) Discipline and Punish: The Birth of the Prison. London:Penguin Fox D., Prilleltensky I. (1995) Critical Psychology: an Introduction. London: Sage
Harper D. (1995) Discourse analysis and mental health. J. of Mental Health, vol.4, 347- 358
Janesick V. (1994) The dance of qualitative research design: methaphor, methodolatry, and meaning. În Handbook of Qualitative Research, ed. Denzin N. şi Lincoln Y., 209-219, Thousand Oaks, CA: Sage
Miclea M. (1998) Politropia psihologiei. CogniŃie, Creier, Comportament, 3-4, 261-268
Miclea M., Bivolaru A. (2000) Câteva reflecŃii asupra practicilor de cercetare în psihologia actuală. CogniŃie, Creier, Comportament, 4, 295-316.
Murray M., Chamberlain K., (1999) Qualitative Health Psychology: Theories and
Metods, London, Sage Ussher J.M., Walkerdine V. (2001) Critical Psychology. Australian Psychologist, 36,
1-3. Wetherell M., Taylor S., Yates S. (2001a) Discourse as Data. London: Sage and Open
University Willig C. (1999) Applied Discourse Analysis. Buckingham: Open University Press
Glosar de termeni Constructivismul social= grup de teorii sociologice şi psihologice ale cunoaşterii care subliniază relevanŃa culturii şi a contextelor specifice în înŃelegerea fenomenului socio-uman şi a faptului că sistemul de cunoştinŃe este construit în funcŃie de această înŃelegere
9
Psihologia critică =este o metadisciplină care evaluează critic implicaŃiile morale, sociale şi politice ale teoriilor şi practicilor psihologiei Pozitivism= este un curent filozofic al cărui teză principală este că singura cunoaştere autentică este cea ştiinŃifică, iar aceasta nu poate veni decât de la afirmarea pozitivă a teoriilor, prin aplicarea strictă a metodei ştiinŃifice Postmodernismul =o serie de curente/mişcări culturale apărute ca reacŃie la modernism, caracterizate de reîntoarcerea la formele şi materialele tradiŃionale (arhitectură) sau prin autoanaliză critică (în literatură) sau care implică o reconsiderare radicală a asumpŃiilor moderne legate de cultură, identitate, istorie sau limbaj. Poststructuralismul= subliniază faptul că pentru a înŃelege un fenomen este necesar ca acesta să fie studiat atât în sine, ca fenomenul/obiect, dar şi sistemul de cunoştinŃe şi valori culturale şi sociale care l-a produs.
10
MODULUL II
Caracteristicile şi stadiile cercetării calitative
Scopul modulului: Introducerea studentului în caractersticile şi procesul cercetării calitative.
Obiectivele modulului: la finalul acestui modul, cursanŃii trebuie sa poată:
Prezentul modul detaliază caracteristicile CC care o diferenŃiază de metodologia de tip cantitativ. Strategiile şi metodele CC sunt şi ele discutate, trecându-se în revistă principalele tipuri de clasificare a acestora (Tesh, 1990, Denzin & Lincoln, 1994). Sunt detaliate cele şase stadii ale CC (reflectare, planificare, studiu pilot, colectarea datelor, analiza şi interpretarea datelor şi redactarea raportului) precum şi indicii de evaluare a unei CC, ca modalitate de aproximare a contribuŃiei respectivei cercetări la cunoaştere. Ultima parte a modulului este dedicată analizei aspectelor etice pe care le presupune CC dar şi a avantajelorşi dezavantajelor unui demers calitativ. 2.1. Ce este cercetarea calitativă ?
Dacă până nu de mult “a face ştiinŃă” implica doar cercetări experimentale şi analiză statistică a
datelor, în ultimii ani metodele cantitative au fost supuse unor analize critice care vizau următoarele aspecte:
(a) eludarea contextului care dau semnificaŃie variabilelor studiate;
(b) ignorarea procesualităŃii fenomenelor investigate;
(c) omiterea interpretării cu scopul de a produce o imagine cât mai apropiată de realitatea obiectivă şi
nemediată de reprezentări subiective;
(d) ignorarea scopurilor şi motivaŃiilor ataşate acŃiunilor;
(e) neaplicabilitatea datelor generale la cazuri particulare, individuale (disjuncŃia ideografic-
nomotetic);
(f) eliminarea dimensiunii de descoperire a cercetării prin tipul de testare a ipotezelor experimentului,
model care împiedică apariŃia de noi idei şi înŃelegerea lor.
Asistăm în ultimii ani la apariŃia unei paradigme metodologice complementare celei pozitiviste. Noua
paradigmă subliniază construcŃia socială a realităŃii, scopul ultim fiind o înŃelegere mai bogată, mai nuanŃată
şi autentică a fenomenelor psihologice (Jacob, 1987).
Dacă sociologia, antropologia, ştiinŃele politice au adoptat repede metodologia calitativă (MC) psihologia a
fost printre ultimele discipline care au acceptat-o.
� Să descrie carateristicile CC
� Să identifice strategiile şi metodele de CC
� Să enumere stadiile CC şi conŃinutul lor
� Să definească criteriile unei bune CC
� Să numească condiŃiile etice ale oricărei CC
11
Termenul de cercetare calitativă (CC) este departe de a fi un concept unitar. O definiŃie unanim
acceptată nu există deoarece CC nu aparŃine unei singure discipline ştiinŃifice. Cercetători aparŃinând unor
discipline diferite atribuie CC înŃelesuri diferite. CC implică o diversitate de paradigme, teorii, metode,
tehnici şi termeni. Metodele calitative din antropologie sunt diferite de cele din domeniul educaŃiei.
Cercetarea calitativă încorporează termeni şi teorii de la postpozitivism, structuralism, poststructuralism,
interacŃionism, fenomenologie, etnografie, până la hermeneutică, semiotică, feminism, constructivism şi
deconstructivism, postmodernism.
Cea mai generică definiŃie se referă la CC ca fiind o abordare multidisciplinară şi transdisciplinară,
pluriparadigmatică şi multimodală, ce implică studierea subiectului/fenomenului în cadrul natural, cu scopul
înŃelegerii şi interpretării lui pe baza semnificaŃiilor pe care persoanele le aduc cu ele (Denzin şi Lincoln,
1994, p.3). Altfel spus, CC este interesată de complexitatea interacŃiunilor sociale exprimate în viaŃa cotidiană
şi de semnificaŃiile atribuite de participanŃi acestor interacŃiuni.
2.2. Caracteristicile metodologiei calitative
În paragrafele următoare vom descrie caracteristicile generale ale MC care o fac să se deosebească
semnificativ de cercetarea cantitativă.
1. Critica perspectivei pozitiviste. ApariŃia CC în arena metodologiei cercetării a fost generată de
chestionarea validităŃii enunŃurilor pozitivismului şi adoptarea perspectivei postpozitiviste. Metodele
pozitiviste sunt considerate doar una dintre modalităŃile de a surprinde realitatea socială, dar nu unica; ele nu
sunt nici mai bune nici mai rele decât alte metode de măsurare. Postpozitivismul acceptă că realitatea nu poate
fi surprinsă total niciodată, cercetarea fiind întotdeauna mediată de reprezentările şi interpretările
cercetătorului. În consecinŃă, postpozitivismul propune metode multiple de cercetare, atât cantitative cât şi
calitative, cu accent pe descoperire şi verificare de teorii în mediul natural. Aderarea la perspectiva
postpozitivistă a fost respinsă de noua generaŃie de cercetători, adepŃi ai paradigmei constructivismului,
poststructuralismului şi postmodernismului. S-au căutat alte metode de a accede la realitate, în care implicarea
emotivă, valorile politice, culturale, sociale, economice, responsabilitatea personală, vocile multiple sunt doar
câteva din caracteristici.
2. Perspectiva constructivistă. Metodologia calitativă îşi fundamentează principiile pe baza
paradigmei constructiviste. Aceasta asumă existenŃa unor realităŃi multiple, uneori conflictuale (relativism
ontologic), realităŃi care se schimbă ca urmare a construcŃie şi reconstrucŃiei. Prin urmare, în sfera psihologică
şi socială nu există o realitate externă fixă, imuabilă care poate fi cunoscută obiectiv, ci mai degrabă o
realitate fluidă (McLeod, 1996). Constructivismul subliniază astfel natura plurală şi plastică a realităŃii.
CunoştinŃele şi adevărurile sunt create de mintea umană şi nu descoperite de ea. Sarcina cercetătorului este să
construiască sau să deconstruiască versiunile asupra realităŃii sociale şi funcŃiile lor instrumentale şi practice.
Rasa, clasa socială, genul social, toate sunt construcŃii sociale a căror semnificaŃie este dată de grupul şi
Temă de reflecŃie nr 1. Ce tip de informaŃii îşi propune să aducă în plus demersul calitativ, faŃă de cel cantitativ?
12
cultura dominantă care defineşte aceste concepte şi valorile ataşate lor, crează ierarhii sociale (albul superior
negrului, bărbatul femeii) şi categorii morale (bun-rău, valoros-nevaloros, corect-incorect). Constructivismul
social se focalizează în special pe limbaj ca sistem funcŃional şi pe practicile discursive care nu doar că
reflectă realitatea dar o şi crează prin procesul de comunicare a semnificaŃiilor (vezi Analiza de discurs).
Relevarea semnificaŃiilor reprezintă scopul fundamental al CC care are o orientare euristică şi nu una
explicativă.
3. Perspectiva individuală şi interpretativă. Surprinderea perspectivei "actorilor sociali” asupra
fenomenului studiat prin observaŃii, interviuri, grupuri participative, studiu de caz, este scopul major al
cercetării calitative. Studiile particulare şi specifice în cadrul natural al vieŃii cotidiene, colectarea de
experienŃe umane sporesc şansa surprinderii diversităŃii caracteristicilor vieŃii sociale în acŃiune. CC nu
pretinde să genereze adevăruri universale sau legi ştiinŃifice ci să ofere o interpretare şi semnificaŃie modului
în care actorii sociali înŃeleg sau interpretează lumea lor cotidiană. Perspectiva individuală şi interpretativă
este privită de adepŃii cercetării cantitative cu rezerve, ca nefiind o cunoaştere obiectivă care ar putea conduce
la explicaŃii cauzale. OpoziŃia subiectiv-obiectiv este depaşită de MC prin acceptarea caracterului hermeneutic
al existenŃei. Pentru a înŃelege această lume a semnificaŃiilor cineva trebuie să o interpreteze. Cercetătorul
trebuie să elucideze procesul de construire a semnificaŃiei şi să clarifice cum semnificaŃiile sunt exprimate
prin limbaj şi acŃiuni de către actorii sociali. Interpretarea este la rândul ei o construcŃie a construcŃiei.
Interpretarea nu este o nouă opŃiune metodologică a ştiinŃelor sociale ci o caracteristică intrinsecă şi
fundamentală a naturii umane (Schwandt, 1994).
Abordarea constructivistă şi cea interpretativă au răspunsuri similare privind scopul cunoaşterii
umane şi a modalităŃilor în care se realizează ea. Ambele orientări sunt interesate de procesul prin care
semnificaŃiile sunt create, negociate, susŃinute şi modificate în contextul specific al acŃiunilor umane.
Modalitatea prin care cercetarea ajunge la interpretarea acŃiunilor umane este înŃelegerea.
4. Contextualizarea. Danziger (1990) descrie experimentul ca o construcŃie artificială în care
persoanele sunt dezgolite de identitate şi context socio-istoric pentru a deveni vehicule de operare a unor legi
comportamentale abstracte. Comportamentele individuale şi sociale nu pot fi înŃelese detaşate de context,
fără a se face referire la semnificaŃiile şi scopurile ataşate de actori activităŃilor lor. Decontextualizarea
persoanei sărăceşte cunoaşterea. Realitatea ca rezultat al procesului social poate fi cunoscută doar în contexte
specifice iar cunoştinŃele sunt inteligibile doar în contexte particulare. Normele ideologice, socio-economice,
istorice, culturale influenŃează convingerile, expectaŃiile, comportamentul verbal şi non-verbal al
participanŃilor şi cercetătorului. Contextul relaŃiei dintre cercetător şi participanŃii la cercetare poate fi crucial.
Discursul participanŃilor nu relevă niciodată doar sentimente, convingeri sau opinii, ci şi semnificaŃii
particulare adresate unui anume ascultător cu intenŃia de a obŃine anumite efecte. Ascultătorul contribuie
întotdeauna la ceea ce se spune, nu doar prin participarea sa verbală şi non-verbală la conversaŃie, dar şi prin
identitatea sa. Încercările de a rămâne neutru în timpul observaŃiei sau interviului sunt inutile, mai mult chiar,
pot contribui la crearea unei atmosfere şi interacŃiuni nenaturale (Potter şi Wetherell, 1999). Dacă cercetarea
cantitativă aspiră la generalizări "pe orizontală", CC aspiră la generalizări "pe verticală" (Johnson, 1997).
5. Reflexivitatea este caracteristica probabil cea mai distinctivă a CC. Conceptul de reflexivitate este
introdus de Wilkinson (cit. în Banister şi colab., 1995) şi descrie încercarea de a face explicit procesul prin
13
care materialul şi analiza sunt produse. Se subliniază astfel poziŃia centrală a cercetătorului în construcŃia de
cunoştinŃe, faptul că dovezile cercetării sunt puncte de vedere personale, deschise schimbării şi reconstrucŃiei.
Reflexivitatea indică prezenŃa cercetătorul ca parte intrinsecă din contextul şi cultura pe care încearcă să o
înŃeleagă. Paradigma teoretică la care aderă cercetătorul afectează modalităŃile prin care exploră fenomenul,
iar modul în care se investighează afectează explicaŃiile pe care le oferă. În ciuda acestui fapt evident,
pozitivismul asumă ideea că metodologia cantitativă este neutră şi reduce la zero subiectivitatea
cercetătorului. CC nu numai că nu pretinde acurateŃe obiectivă în demersul de explorare, dar subliniază că
eforturile de conştientizare a modului în care subiectivitatea structurează cercetarea pot conduce la un nivel
mai mare de obiectivitate. Subiectivitatea şi reflexia asupra ei devin astfel o resursă pentru obiectivitate şi nu
o problemă. Cercetătorul dezvăluie date despre propria persoană şi individualitatea sa de cercetător; discută
motivele şi interesele personale care au determinat opŃiunea pentru subiectul abordat, influenŃa experienŃelor
şi valorilor personale asupra cercetării, poziŃionarea sa din punct de vedere raŃional şi afectiv în contextul şi
procesul cercetării; mărturiseşte confuziile şi dificultăŃile implicate de studiu, modul în care cercetarea l-a
afectat personal. Reflexivitatea este un proces de gândire atât asupra cercetării cât şi asupra propriei persoane.
Scopul relatării reflexive este acela de a permite cititorului să înŃeleagă că cercetătorul aduce cu sine în
cercetare experienŃele, valorile şi interesele sale. Lectorul poate evalua conŃinutul celor citite în contextul şi
din perspectiva din care au fost elaborate. Se oferă astfel lectorului premise pentru a dezvolta interpretări şi
explicaŃii alternative. Integrarea experienŃei personale a cercetătorului alături de dezvăluirile participanŃilor
scoate în evidenŃă procesul de colaborare la construcŃia cunoştinŃelor, proces la care participă în final şi
cititorul. Reflexivitatea este în ultimă instanŃă recunoaşterea caracterului relativ a realităŃii sociale, a existenŃei
realităŃilor sociale multiple.
6. DescripŃii bogate. Spre deosebire de metodologia cantitativă care redă numeric fenomenul studiat,
adoptând un ton neutru şi impersonal, în CC datele sunt prezentate prin limbaj. Produsul CC este o creaŃie
densă, complexă care reflectă interpretările cercetătorului asupra lumii sociale, particularizată în situaŃii
locale. Din datele CC se poate urmării cronologia evenimentelor, modul în care evenimentele conduc la
anumite consecinŃe, procesul de atribuiri de semnificaŃii, relaŃia particulară dintre cercetător şi fenomenul
studiat. Cuvintele au un sens concret, real, plin de semnificaŃii, care deseori sunt mai convingatoare pentru
cititor decât paginile de tabele sau grafice care sumarizează cifre. BogaŃia datelor din CC este potenŃată de
ceea ce este denumit "triumviratul" sau “triangulaŃia” (triangulation) cercetării. TriangulaŃia presupune
combinarea diferitelor surse de colectare a datelor (ex. pacienŃi, doctori, asistente), a diferitelor metode
(observaŃia, interviul, studiu de caz; metode cantitative şi calitative) şi perspective de analiză a datelor (public
şi privat, psihologic şi cultural, social şi economic, psihanalitic şi feminism, constructivism cognitiv şi
constructivism social). TriangulaŃia nu este o strategie de validare a cercetării ci o alternativă la validitarea
cercetării (Denzin şi Lincoln, 1994). Combinarea într-un singur studiu a multiplelor metode, surse şi
perspective adaugă rigoare şi profunzime unei investigaŃii, recunoscând complexitatea şi diversitatea realităŃii
sociale.
7. Diversitate şi creativitate. CC implică tehnici metodologice diverse, derivate atât din diversitatea
paradigmelor teoretice cât şi din diversitatea fenomenului social şi uman. Unele metode calitative îşi au
originea în teoria socială, în marxism, în feminism, altele în analiza lingvistică, în studii culturale, istorice sau
14
etnografice, în timp ce o altă parte derivă din poststructuralism sau filozofia fenomenologică, din
constructivism sau din teoriile comunicării. Mai mult decât atât, chiar în cadrul aceluiaşi curent pot fi
identificate abordări radical diferite, aşa cum este în cazul fenomenologiei (vezi abordările derivate din
perspectiva lui Husserl, Heidegger sau Ricoeur) sau constructivismului (vezi constructivismul cognitivist şi
cel social). CC utilizează metode semiotice, narative, de conŃinut, discursive, etnografice, hermeneutice,
psihanalitice, feministe sau chiar statistice. Nici una din aceste metode nu poate fi considerată superioară
alteia. În timp ce diversitatea poate fi interpretată ca un semn de "pluralism sănătos" (Yardley, 2000), în
acelaşi timp cercetătorul trebuie să fie conştient de dificultatea implicată de opŃiunea anumitor tehnici în
detrimentul altora. Există riscul unei fragmentări rigide sau a unei competiŃii tensionate, în care adepŃii unor
metode calitative să devină intoleranŃi sau ignoranŃi faŃă de alte metode calitative aparŃinând unor paradigme
teoretice diferite. Acest risc poate fi depăşit prin ceea ce Levi-Strauss (1966) numea cercetarea ca "bricolage"
şi cercetătorul ca "bricoleur". Metafora sugerează complexitatea demersului de cercetare.
Cercetătorul bricoleur trebuie să cunoască şi să înŃeleagă cadrul ontologic, epistemologic şi
metodologic al fiecărei pardigme teoretice. Este adeptul efectuării unui număr mare de sarcini, de la interviuri
la observaŃii, de la interpretări de documente personale şi istorice, până la autoreflecŃii şi introspecŃii. Se simte
confortabil să lucreze în interiorul unor paradigme competitive. Cercetătorul bricoleur nu este un simplu
truditor bun la toate. El este un inovator şi un creator prin modul în care combină metodele, sursele,
perspectivele, cât şi prin modul în care traduce mulŃimea de note, documente, impresii în text. Produsul CC
este un bricolage, adică un colaj complex, dens, reflexiv şi creativ. PărŃile sunt conectate într-un întreg
coerent care nu reflectă tensiunea dintre paradigme ci reprezintă înŃelegerea şi interpretările cercetătorului
asupra lumii sau fenomenului analizat. Rossman and Rallis (1998) identifică opt caracteristici pentru ca o
cercetare/un cercetător să primească atributul de calitativ (tabel 2.1).
Tabel 2.1. Caracteristicile cercetării/cercetătorului calitativ (adaptat după Rossman şi Rallis, 1998)
1. are loc în mediul natural
2. apelează la metode multiple, de tip interactiv şi umanist (în sens Rogersian)
3. este participativă şi emergentă
4. este fundamental interpretativă
5. fenomenul social este văzut holistic
6. este permanent reflexivă asupra rolului cercetătorului în procesul cercetării
7. este preocupată de “biografia” ei personală şi de modul în care ea modelază studiul
8. apelează la raŃionamente complexe, de tip inductiv şi deductive
Aşa cum se remarcă din tabelul 2.1., CC nu îşi propune testarea de ipoteze ca în cercetarea cantitativă. Un
studiu calitativ porneşte de la întrebări deschise, anumite ipoteze putând lua contur în timpul cercetării. Dacă
cercetarea cantitativă foloseşte preponderent raŃionamente deductive, în care adevărul ipotezelor formulate
anterior este acceptat sau respins în funcŃie de rezultatele obŃinute, CC porneşte mai ales de la raŃionamente de
tip inductiv, unde ipotezele şi concluziile iau contur pe baza informaŃiilor şi fapelor adunate. Metoda
predilectă de adunare a datelor în CC este interviul, în timp ce în cercetarea cantitativă, experimentul de
laborator. Analiza statistică este indispensabilă în studiul experimental, care este unul comparative, faŃă de CC
15
care este descriptivă, iar analiza se bazează pe interpretare. În ciuda faptului că cercetarea calitativă este atât
de diferită de cea cantitativă, cele două paradigme nu trebuie văzute în antiteză, ambele fiind sistematice şi
ştiinŃifice (King şi colab., 2000).
2.3. Strategii şi metode de cercetare calitativă
Cercetarea calitativă poate fi realizată în diverse modalităŃi. Clasificarea strategiilor şi metodelor de
CC diferă deseori de la autor la autor şi naşte controverse. De exemplu, Tesch (1990) identifică 27 de metode,
grupate în trei mari categorii în funcŃie de scopul urmărit:
(a) focalizarea pe experienŃe individuale (abordarea fenomenologică, analiza narativă, studiu de caz,
metoda biografică, istorii de viaŃă, cercetare clinică, etc.);
(b) focalizarea pe limbaj şi comunicare (analiza de discurs, analiza conversaŃională, etnografia
comunicării, metode hermeneutice, etc.);
(c) focalizarea pe societate şi cultură (abordări antropologice, etnografice, sociologice, etc.).
Wolcott (1994) clasifică metodele calitative în funcŃie de:
(i) preferinŃa stilului de colectare a datelor (metode etnografice, strategii de observare participativă
şi nonparticipativă, strategii de intervievare, strategii de arhivă, etc.); şi
(ii) de analiză şi interpretare a datelor (analiza fenomenologică, analiza generată, analiza semiotică,
analiza de conŃinut, analiza tematică, analiza conversaŃională, etc.).
AlŃi autori (Denzin şi Lincoln, 1994) clasifică tehnicile CC în funcŃie de apartenenŃa şi combinarea celor trei
nivele: paradigma teoretică, strategia de cercetare şi metoda/metode de adunare şi analiză a datelor (tabelul
2.2.).
Temă de reflecŃie nr. 2 Cum se manifestă cercetătorul de tip “bricoleur” şi cercetarea de tip “bricolaje” Ńinînd cont de cele 7 trăsături de bază ale CC?
16
Tabel 2.2. Taxonomii ale cercetării calitative (adaptat după Denzin şi Lincoln, 1994) Paradigme de cercetare:
• postpozitivism • constructivism • feminism • marxism • culturală
Strategii de cercetare: • etnografică şi observarea participativă • fenomenologică şi practica interpretativă • clinică • biografică • istoriografică • cercetare acŃiune • teoria fundamentată/generată • studiu de caz
Metode de adunare a datelor: • interviul • observaŃia • colectarea de documente, texte • metode vizuale
Metode de analiză a datelor • analiza de conŃinut • analiza fenomenologică • analiza narativă • analiza de discurs • analiza textuală • analiza conversaŃională • analiza asistată de calculator
Metode de interpretare • creativă • simbolică • evaluativă • credibilă • politică • aplicativă
Janesick subliniază perspectiva holistică a CC, fapt ce necesită o combinare de strategii, metode şi
tehnici de cercetare. Imaginea lansată de Levi-Strauss (1966) a cercetătorului-bricoleur, apt să utilizeze
diverse strategii, metode şi tehnici de cercetare susŃine aceaşi perspectivă.
Temă de reflecŃie nr. 3
Pornind de la tabelul 2.2, menŃionaŃi ce tipuri de taxonomii ar trebui să utilizeze un
cercetător care doreşte să analizeze ritualurile de nuntă dintr-un anumit judeŃ.
2.4. Stadiile cercetării calitative
Sub aparenta simplicitate, CC ascunde multă complexitate, o conştientizare atentă din partea
cercetătorului a propiei persoane, a subiectului abordat, a paradigmelor teoretice, a literaturii de specialitate, a
tehnicilor, regulilor şi eticii cercetării calitative (Marshall şi Rossman, 1999). Pentru a susŃine că dovezile sunt
justificate şi valoroase, CC trebuie să demonstreze rigoare în întregul demers de cercetare. Procesul CC,
indiferent de metoda utilizată, cuprinde şase stadii generale (Morse, 1994) pe care le vom prezenta în
paragrafele următoare.
17
I. Stadiul reflectării
Primul pas a1 CC, ca de altfel al oricărei cercetări, îl constituie:
1.1. formularea întrebărilor cercetării. Ceea ce în limbajul cercetării cantitative poartă numele de obiective, în
CC se preferă denumirea de întrebări ale cercetării. Întrebările reprezintă faŃete ale realităŃii empirice pe care cercetătorul doreşte să le exploreze. Ele sunt cele care delimitează topica cercetării şi
ghidează studiul. Întrebările sunt generate de obicei de domeniul de interes şi experienŃa cercetătorului, de
confruntarea în activitatea practică cu probleme specifice, de literatura de specialitate parcursă, de cercetări
anterioare, de problematica socială. Uneori motivul alegerii unui anume subiect poate fi foarte personal (ex.
interesul pentru suicid datorită faptului că un părinte/rudă/prieten s-a sinucis). Nu există contraindicaŃii în
alegerea unui subiect de studiu legat de trăiri personale, important este ca cercetătorul să conştientizeze
motivele care i-au determinat alegerea. Momentul de reflecŃie asupra opŃiunii subiectului de studiu este un
element cheie în CC.
Există mai multe tipuri de întrebări (generale sau particulare, descriptive sau explicative) dar marea
lor majoritate postulează o anumită relaŃie între fenomene. Este bine să se înceapă cu întrebări generale (una-
doua) şi doar ulterior să se ajungă la întrebări specifice. A formula de la bun început un număr relativ mare de
întrebări particulare face ca "întrebarea cheie" să se piardă, scopul cercetării să se dilueze, sesizarea relaŃiei
dintre părŃi să devină dificilă. Întrebările pot să fie teoretice (ex. cum influenŃează cogniŃiile procesele
afective?), să vizeze o anumită populaŃie (ex. cum reacŃionează pacienŃii cu cancer la comunicarea
diagnosticului?), sau un anumit loc (ex. care sunt diferenŃele între universităŃile de stat şi cele private?).
Pentru a se menŃine focalizarea cercetării pe un aspect cheie, este utilă precizarea a ceea ce nu va fi
studiat deşi are legatură cu subiectul abordat. Întrebările cercetării trebuie să vizeze doar acele aspecte ale
realităŃii care pot fi cercetate. Ele trebuie să fie clar formulate, să permită înŃelegeri similare, cu atât mai mult
în cazul în care cercetarea este realizată de mai mulŃi investigatori. Întrebările trebuie examinate şi în termenii
rezultatelor aşteptate şi a potenŃialului auditor. Formularea întrebărilor este un proces reiterativ, ele putând fi
reformulate pe parcursul cercetării.
Cercetătorul poate să traducă întrebările cercetării şi în formularea succintă a scopului studiului.
General vorbind, CC are trei scopuri majore: a explora, a explica, a descrie fenomenul de interes. Altfel
spus, CC urmăreşte descoperirea sau înŃelegerea fenomenului. Cele mai multe CC sunt exploratorii şi
descriptive. Redăm în tabelul 2.3 armonizarea dintre scopurile şi întrebările cercetării.
Tabel 2.3. Scopul şi întrebările cercetării calitative (adaptat după Marshall şi Rossman, 1999)
Scopul cercetării Întrebările cercetării
Explorator:
Investigarea fenomenelor vag înŃelese Ce se întâmplă în acest program social?
Identificarea/descoperirea de semnificaŃii Care sunt temele, patternurile de semnificaŃii?
Generarea de ipoteze pentru cercetări viitoare Cum sunt conectate între ele patternurile descoperite?
Explicativ:
Explicarea relaŃiei dintre patternuri şi fenomenul Ce evenimente, convingeri, atitudini sau politici studiat
modelează fenomenul?
18
Identificarea posibilelor relaŃii care influenŃează Cum interacŃionează aceste forŃe pentru a produce fenomenul?
fenomenul
Descriptiv:
Documentarea şi descrierea fenomenului urmărit Care sunt acŃiunile, evenimentele, atitudinile, structurile şi procesul
social care au loc în acest fenomen ?
Emancipativ:
Crearea de oportunităŃi pentru acŃiuni sociale Cum problematizează participanŃii circumstanŃele lor de viaŃă şi
cum se implică în acŃiuni sociale?
______________________________________________________________________________________
Formularea întrebărilor, scopului şi domeniului de studiu articulează unităŃile de analiză spre care studiul se
va focaliza.
1.2. Pasul secund îl reprezintă documentarea teoretică în subiectul ales. În acestă fază, cercetătorul
trebuie să devină familiar cu ceea ce s-a studiat până în acel moment. Greşeala unor cercetători, în special a
celor începători, este aceea de a petrece un timp prea îndelungat în biblioteci, încercând să epuizeze toate
sursele bibliografice legate de subiect, de la cele valoroase la cele obscure. Se omite nevoia revenirilor la
sursele bibliografice în funcŃie de direcŃia pe care o ia investigaŃia. Scopul cadrului teoretic este de a
demonstra reperele pe care se fundamentează întrebările cercetării, eventual paradigma; de a demonstra că
cercetătorul posedă o bază teoretică necesară pentru realizarea studiului; că au fost identificate lacunele de
cunoaştere din domeniul de specialitate, goluri pe care studiul îşi propune să le umple; că întrebările cercetării
sunt fundamentate pe cercetării empirice anterioare. Prezentarea critică a literaturii relevă semnificaŃia
cercetării, permite integrarea diverselor perspective teoretice, dezvoltări conceptuale noi.
1.3. În cel de-al treilea pas al primului stadiu se identifică paradigma teoretică reprezentată de
premisele epistemologice, ontologice şi metodologice ale cercetătorului. Acesta va fi ghidat în cercetarea sa
de perspectiva teoretică la care aderă (postpozitivism, constructivism, feminism, etc). În acelaşi timp, apelul la
"triumviratul" paradigmelor teoretice permite interpretarea unui set de date din perspective diferite (ex.
constructivism cognitivism şi social). Există CC care nu pornesc de la un cadru teoretic, scopul lor fiind acela
de a dezvolta o teorie pe baza dovezilor acumulate (vezi teoria fundamentată/generată).
II. Stadiul planificării
Faza a doua presupune conturarea strategiei cercetării. Odată stabilită, aceasta pune în acŃiune
paradigma teoretică, conectează cercetătorul cu metode specifice de colectare şi analiză a datelor,
reformulează întrebările cercetării. Alegerea participanŃilor, stabilirea caracteristicilor şi numărului lor, a
accesului la ei, sunt paşi importanŃi ai acestui stadiu. Dacă scopul cercetării permite este de dorit să se apeleze
la "triumviratul" surselor, adică adunarea de date de la grupuri diferite de participanŃi (ex. elevi, profesori,
părinŃi). Locul de desfăşurare a cercetării nu trebuie trecut cu vederea în stadiul planificării. Se pot lua în
considerare şi locuri alternative (ex. policlinică şi spital) în scopul comparării rezultatelor. Stabilirea timpului
de desfăşurare a cercetării, a începutului şi sfârşitului adunării de date, asigură o mai mare rigoare procesului
de studiu. Selectarea metodelor de colectare şi analiză a datelor este determinată de natura întrebării
cercetării şi de perspectiva teoretică abordată de cercetător. Cele mai multe CC combină tehnicile de colectare
a datelor, recurgând la observaŃii participative, interviuri, analiza de documente (vezi "triumviratul"
19
metodologic). CC poate să încorporeze şi metode cantitative. Fiecare metodă oferă o perspectivă unică, ce
evidenŃiază aspecte particulare ale realităŃii. Se apreciază că CC este tot atât de bună cât este cercetătorul de
bun. Este rolul cercetătorului de a obŃine "în teren" informaŃiile necesare, de a produce o CC bogată şi
relevantă prin cunoştinŃele şi abilităŃile sale, prin motivaŃie şi implicare. Dincolo de cunoştinŃele teoretice şi
metodologice de care trebuie să dea dovadă, cercetătorul trebuie să fie pregătit pentru a fi flexibil, calm,
rezistent, meticulos, persistent, încrezător.
Un cercetător cu experienŃă va ştii să recunoască ce limite impune subiectul cercetat, locul de
desfăşurare, grupul de participanŃi şi să adecveze metodele de cercetare la aceste criterii. Nu există proiect de
cercetare fără limite, după cum nu există proiect perfect. Limitările studiului pot deriva atât din cadrul
conceptual cât şi din proiectarea designului cercetării. Reflectarea şi discutarea limitelor demonstrează că
cercetătorul este realist, că nu se va lansa în consideraŃii exagerate; că este conştient despre ce este şi ce nu
este cercetarea, despre cum rezultatele pot şi nu pot să contribuie la înŃelegerea fenomenului investigat.
De cele mai multe ori stadiul planificării include şi scrierea propunerii de proiect şi submiterea lui
pentru finanŃare. O propunere este un argument în favoarea proiectului propus. Argumentul trebuie să fie
persuasiv, să convingă că studiul este important, că întrebările cercetării sunt interesante iar problematica
relevantă pentru contextul social, că designul este "curat" iar metodele riguroase, că va aduce beneficii
concrete, într-un cuvânt că merită să fie finanŃat.
III. Studiul pilot
Dacă proiectul a primit finanŃarea necesară, cercetarea propriu-zisă poate să demareze. Este indicat să
se înceapă cu un studiu pilot care permite rafinarea metodelor utilizate (ex. ghidul interviului), testarea
întrebărilor, clarificarea aspectelor confuze, exersarea abilităŃilor cercetătorului. Uneori, în urma studiului
pilot, planul cercetării este supus unei revizuiri majore. Studiul pilot poate salva timp, energie, implicare care
altfel ar fi investite într-o direcŃie eronată.
IV. Stadiul colectării datelor
CC se desfăşoară printr-un contact prelungit şi/sau intens cu situaŃia de viaŃă sau fenomenul studiat;
deseori fenomenul/situaŃia poate fi banală, reflectând viaŃa de zi cu zi a persoanei/persoanelor, grupului,
organizaŃiei sau comunităŃii. Cercetătorul încearcă să obŃină date din "interiorul" situaŃiei, să surprindă
percepŃiile "localnicilor" printr-un proces de participare empatică, de suspendare a prejudecăŃilor şi
preconcepŃiilor, de înŃelegere a fenomenului studiat prin prisma "actorilor". Se poate apela la mai mulŃi
cercetători în scopul economisirii timpului acordat colectării de date. Chiar dacă strategia de colectare a
datelor diferă în funcŃie de metoda utilizată, nevoia de a obŃine o imagine holistică a fenomenului studiat
rămâne un deziderat comun oricărei tehnici. Prea de multe ori CC este prezentată în opoziŃie concurentă cu
cea cantitativă. Se omite că uneori datele sunt culese atât prin metode cantitative cât şi prin cele calitative; de
exemplu, se poate începe cu tehnici de explorare, se continuă cu aplicarea de chestionare, şi se finalizează cu
interviuri de profunzime. Utilizarea surselor diferite de colectare a datelor (triumviratul datelor) facilitează
imaginea holistică.
Selectarea participanŃilor pentru studiu este un pas crucial. Procesul de selecŃie se realizează pe baza
unor criterii adecvate scopului cercetării. Tabelul 2.4 redă câteva din criteriile de selecŃie a participanŃilor.
Ideală este selecŃia realizată pe baza unor criterii mixte sau respectând următorul "algoritm": în primul rând se
20
aleg participanŃii pe baza criteriului de caz tipic; în al doilea pas, se optează pentru criteriul de infirmare sau al
cazurilor negative; cel de-al treilea pas poate fi selectarea cazurilor excepŃionale. Adecvarea datelor în cazul
CC nu se referă la numărul de subiecŃi ci la cantitatea şi bogăŃia de informaŃie adunată. În CC se lucrează cu
un număr mic de persoane (15-20) pentru a se câştiga în profunzimea investigaŃiei. Se poate recurge la
verificarea concluziilor cercetării cu un set secund de participanŃi; aceştia pot confirma acurateŃea studiului iar
uneori pot oferi informaŃii suplimentare. Este recomandat ca transcrierea interviurilor, înregistrărilor,
observaŃiilor să se realizeze pe măsură ce datele sunt adunate.
Tabel 2.4. Criterii de selecŃie a participanŃilor în CC (adaptat după Kuzel, 1992)
___________________________________________________________________
Criteriu Scop
--------------------------------------------------------------------------------------------------------- VariaŃie maximă Documentarea diversităŃii şi identificarea de patternuri comune
Omogenitate Focalizare, reducere, simplificare
Cazuri critice Generalizare
Cazuri de confirmare şi infirmare Analiza iniŃială, căutare de excepŃii
Cazuri extreme sau deviante EvidenŃierea manifestărilor neobişnuite
Cazuri tipice, reprezentative EvidenŃierea a ceea este normal/mediu
Cazuri politice Atragerea atenŃiei, evitarea ignorării
Cazuri aleatorii Selectare credibilă dintr-un grup omogen
Bulgăre de zăpada Identificarea participanŃilor prin intermediul altor persoane
Teoretic Exemplificarea constructelor teoretice
Stratificare Comparare, ilustrarea de subgrupe
Criteriu specific Identificarea participanŃilor
Criteriu convenienŃei Economisire de timp, buget, efort
Criterii mixte Respectarea triumviratului, interese şi motivaŃii multiple
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
V. Analiza şi interpretarea datelor
Următorul segment al CC implică aşa numitul proces de management al datelor care constă în
selectarea, condensarea, codarea, categorizarea şi transformare datelor în semnificaŃii. A analiza şi interpreta
presupune a înŃelege ce se întâmplă în spatele datelor, a găsi sensul şi semnificaŃia lor (Wolcott, 1994). Se
poate apela la evaluatori multipli, verificându-se astfel "validitatea" interpretărilor. Analiza datelor nu este un
segment diferit de adunarea datelor, ea începe imediat după colectarea primelor date. Analiza poate ghida mai
departe adunarea de date, reducând la minim confuzia. Prin analiză se elaborează gradual generalizări şi
integrări care se verifică din nou în teren şi în raport cu corpul de cunoştinŃe deja existent (ex. analiza de
discurs, analiza fenomenologică, teoria fundamentată, analiza narativă; vezi modulul de analiză a datelor).
Analiza ajută cercetătorul să meargă dincolo de concepŃia iniŃială şi să genereze teorii sau să-şi revizuiască
cadrul conceptual iniŃial. CC este interpretativă şi creativă prin esenŃă. "În ştiinŃele sociale totul este
interpretare, nimic nu vorbeşte prin sine" (Denzin, 1994, p. 500). Procesul interpretării reprezintă puntea
dintre noi şi lume, dintre obiect şi reprezentările noastre despre el. Pentru a înŃelege datele adunate este
21
necesară o combinaŃie de cunoştinŃe, înŃelegere raŃională şi intuitivă şi capacitate interpretativă (Rose şi
Webb, 1998).
(VI) Redactarea raportului
CC se finalizează prin redactarea unui raport final. Redactarea cercetării calitative se realizează diferit
faŃă de cea cantitativă. Dacă în ultimul caz dovezile sunt prezentate într-o manieră concisă şi neutră, în CC
“povestea finală” poate lua diverse aspecte: critic, realist, literar, analitic, confesiune, etc. Raportul reprezintă
transpunerea narativă a rezultatelor cercetării. De la început se impune precizarea că nu există un mod unic,
infailibil de a scrie corect raportul calitativ. Conform constructivismului social cunoştinŃele sunt construite,
deci modul cum sunt interpretate datele şi cum este scris raportul este doar una din multiplele versiuni
posibile ale realităŃii. Discursul academic este şi el o formă de retorică în care cercetătorul apelează la
autoritatea sa ştiinŃifică şi morală pentru a-şi susŃine punctul de vedere şi a-şi convinge auditoriul (Billig,
1994). Oferim în paragrafele următoare un ghid cu direcŃii orientative generale de redactare.
Titlul raportului trebuie să fie clar şi succint, să sugereze domeniul de studiu şi să nu conŃină mai
mult de 12 cuvinte. Ce este interesant şi esenŃial de spus auditoriului şi cum? Imaginea pe care autorul o poate
avea în mintea sa atunci când începe redactarea raportului este aceea a formei unei clepsidre. La fel ca şi
clepsidra, raportul începe cu o parte de cosideraŃii generale (partea introductivă), va continua cu o focalizare
specifică pe propriul studiu (întrebările cercetării, metodele, rezultatele şi interpretarea lor) şi se va încheia cu
consideraŃii generale. Partea introductivă cuprinde de obicei prezentarea relevanŃei problemei studiate la
nivel macrosocial şi o scurtă trecere în revistă a literaturii cu impact direct asupra domeniului de studiu. Este
important să se evite o sinteză exhaustivă a bibliografiei citite de autor ori cât de tentant ar fi acest demers.
Introducerea se finalizează întotdeauna cu enunŃul întrebărilor cercetării şi eventual a posibilelor dovezi
anticipate. În continuare autorul descrie metoda utilizată, oferind şi o scurtă justificare a alegerii
metodologice din care să reiasă de ce metoda calitativă aleasă este cea mai adecvată scopului cercetării.
Alternativele metodologice pot fi succint descrise, de asemenea şi motivele pentru care au fost respinse. Tot
în partea metodologică se descrie studiul pilot realizat. Se relatează apoi în detaliu modul în care s-a
desfăşurat cercetarea. Cum au fost selectaŃi participanŃii şi care au fost criteriile de selecŃie; detalii
demografice despre participanŃi păstrând anonimatul lor; unde s-a realizat cercetarea, localizând şi temporal
perioada de studiu; detalii procedurale (ex. înregistrări audio, video, transcrierea înregistrărilor); dacă s-a
utilizat principiul “triumviratului”; cum s-a obŃinut consimŃămâtul de participare şi cum au fost respectate
principiile etice ale cercetării. Rezultatele obŃinute şi analiza lor alcătuiesc secvenŃa fundamentală a
raportului. Identificarea temelor majore structurează construcŃia narativă a acestei părŃi a raportului calitativ.
Autorul exemplifică temele majore prin extrase din relatările participanŃilor care susŃin interpretările. Autorul
încearcă să convingă auditoriul asupra relevanŃei şi importanŃei experienŃelor participanŃilor. Într-un raport
bun, interpretările autorului se disting clar de relatările experienŃelor participanŃilor. Analiza, interpretarea şi
explicarea trebuie să balanseze descripŃiile. Primul nivel de înŃelegere este cel descriptiv, care încearcă să
răspundă la întrebarea “ce se întâmplă şi cum se întâmplă?” Al doilea nivel de înŃelegere presupune răspunsul
la întrebarea “de ce?” şi este o tentativă de explicaŃie cauzală, interpretativă. Interpretarea datelor,
explorarea de semnificaŃii, conectarea cu datele din literatură este partea cea mai importantă a cercetării. Nu
există o graniŃă clară între descripŃie şi explicaŃie dar este recomandabil ca în raport să se remarce progresul
22
de la descripŃie la înŃelegere şi apoi la explicaŃie. "ExplicaŃia face descripŃia inteligibilă" (Miles şi Huberman,
1994, p.144). Se sugerează că un procent de 50-70% descripŃii de experienŃe/evenimente şi 30-40% cadru
conceptual reprezintă un echilibru adecvat în raport. Cifrele date sunt probabil arbitrare dar cu siguranŃă, 95%
descripŃii şi 5% cadru conceptual ar fi o opŃiune nefericită iar inversarea raportului ar înrăutăŃii şi mai mult
situaŃia. Cu certitudine, citatele din interviuri nu trebuie să depăşească jumătate din acest capitol al raportului.
Este recomandabil ca citatele incluse în raport să fie cele mai ilustrative şi de asemenea să nu fie prea lungi
(în nici într-un caz mai lungi de ½ pagină). Într-un raport bun, datele calitative şi cadrul analitic se
întrepătrund. Raportul trebuie să răspundă şi necesităŃii de reconciliere dintre perspectiva (experienŃa)
individuală şi procesul generic. Analiza reflexivă reprezintă o componentă vitală în raportul CC. În această
parte autorul îşi analizează şi relatează sentimentele faŃă de studiu, cum s-a simŃit în postura de cercetător, în
ce alt mod ar fi putut conduce cercetarea, ce studii sunt necesare în viitor, ce a învăŃat din cercetare. Ca orice
alt raport de cercetare şi cel calitativ trebuie să includă lista referinŃelor bibliografice. Raportul poate să
conŃină şi anexe unde se includ detalii care nu au putut fi cuprinse în textul propriu-zis, cum este structura
interviului sau detalii despre studiul pilot.
Stilul de redactare trebuie să fie clar, să aibă forŃă şi cursivitate. În CC se redactează de obicei la
persoana I-a, singular tocmai pentru a indica prezenŃa cercetătorului ca o parte integrantă în procesul de
generare de cunoştinŃe şi nu ca un observator neutru. Se va evita utilizarea unor concepte ca: experiment,
experimentator, subiect, preferându-se cuvinte ca: cercetător şi participanŃi. Este important să se apeleze
sistematic la acelaşi timp al verbelor şi la un echilibru în utilizarea diatezelor active şi pasive ale verbelor.
Publicarea raportului este cel mai important mijloc de diseminare a rezultatelor cercetării. De multe ori o CC
este publicată sub forma unei monografii datorită lungimii care nu poate fi compatibilizată cu un articol.
Aspectul pragmatic al CC se referă la impactul şi influenŃa sa asupra politicilor sociale.
În realitate CC nu se desfăşoară secvenŃial. Fazele descrise au o relevanŃă didactică şi sunt doar repere
ce ghidează CC. În fapt distincŃia care se face între faza de adunare, analiză/interpretare a datelor şi scrierea
raportului este una artificială deoarece procesul de interpretare continuă şi în timpul redactării. Analiza datelor
trebuie să înceapă în timpul colectarii lor (fapt ce energizează adunarea de noi date şi permite realizarea
raportului interimar) şi continuă în timpul redactării. CC este un continuum fluid, un proces reiterativ (figura
1). Procesul de CC diferă în funcŃie de strategia utilizată: unele strategii pornesc de la o teorie care este testată
în teren şi redefinită ulterior; alte strategii sunt descriptive (cum sunt studiile de caz, istoriile de viaŃă); unele
sunt interpretive, în timp ce altele pornesc de la date şi elaborează teorii. Trebuie să existe o relaŃie flexibilă
între paradigma teoretică, strategiile de abordare, colectarea datelor şi maniera redactării raportului.
2.5. Criterii de evaluare a cercetării calitative
Criteriile de evaluare a unei cercetării cantitative sunt bine definite: lot reprezentativ din punct de
vedere al mărimii, design care neutralizează varibilele confundate, tehnici de măsurare valide, analize
statistice adecvate (Sparkes, 2001). În constrat, standardele unei bune cercetări calitative nu sunt încă bine
cunturate. Proliferarea CC impune identificarea unor criterii de evaluare a acestui demers metodologic.
Conturarea unei grile evaluative ar putea avea efecte benefice asupra rezistenŃei faŃă de CC. Este adevărat că
persistenŃa rezervelor în acceptarea CC este determinată mai ales de relativa noutatea a metodelor calitatative
23
dar şi de dificultatea de a demonstra legitimitatea lor. Chiar dacă standardele cercetării cantitative sunt
incompatibile cu specificul CC, un sistem de criterii de evaluare este imperativ necesar. Înainte de a prezenta
reperele de control a CC vom arăta succint de ce standardele tradiŃionale nu sunt aplicabile CC.
Una dintre cele mai frecvente critici aduce CC este că nu utilizează eşantioane semnificative din
punct de vedere al mărimii. Un lot reprezentativ ca număr de subiecŃi nu poate fi analizat în profunzime.
ÎnŃelegerea profundă a fenomenului investigat este raŃiunea primordială pentru care se optează pentru metode
calitative. Prin urmare, în CC se preferă utilizarea unui lot relativ redus de participanŃi, selectaŃi în virtutea
unor atribute speciale, relevante pentru fenomenul investigat; de exemplu, fac parte din categorii extreme sau
tipice, din categorii discrepante sau divergente (Miller şi Crabtree, 1992).Validitatea tehnicilor de măsurare şi
replicabilitatea rezultatelor sunt alte două criterii care nu pot fi aplicate CC. Demersul calitativ îşi propune să
ofere doar una din posibilele interpretări ale fenomenului, să studieze un fenomen care este într-un proces
continu de schimbare sau un discurs care prin sine este inconsistent (Swanson şi Chapman, 1994). Pentru
cercetătorii care consideră că procesul de cunoaştere nu poate fi niciodată total obiectiv, că întotdeauna este
modelat de scopuri, perspectiva şi experienŃa celui care realizează acest proces, validitatea şi replicabilitatea
îşi pierd relevanŃa.
Yardley (2000) identifică şase repere generale de evaluare a CC: (1) sensibilitatea la context; (2)
implicarea; (3) rigoarea; (4) transparenŃa; (5) coerenŃa; şi (6) impactul.
Sensibilitatea la context vizează mai multe aspecte; în primul rând se referă la contextul teoretic,
adică asimilarea, înŃelegerea corectă şi utilizarea adecvată scopului cercetării a paradigmei teoretice.
Contextul literaturii relevante şi al cercetărilor empirice anterioare sunt esenŃiale în analiza datelor. Nu poŃi
construi făcând abstracŃie de ceea ce există deja. Atât timp cât limbajul, cultura, interacŃiunile sociale sunt
considerate centrale procesului de înŃelegere a semnificaŃiei şi funcŃiei oricărui fenomen, conştientizarea
contextului socio-cultural este crucial. Astfel se ajunge la înŃelegerea modului în care normele istorice,
ideologice, culturale, socio-economice influenŃează convingerile, aspiraŃiile, conversaŃia participanŃilor.
Contextul comunicării, al relaŃiei dintre cercetător şi participant, conştientizarea sexului, statutului profesional
şi social al cercetătorului şi participantului sunt elemente semnificative pentru CC.
Implicarea vizează angajamentul real, nu doar ca cercetător dar şi ca persoană faŃă de subiectul
abordat, disponibilitate pentru dezvoltarea competenŃelor şi abilităŃilor metodologice, imersia în procesul de
colectare a datelor. În acest sens amintim experienŃa acelor cercetători care au trăit o perioadă mai îndelungată
în comunitatea pe care au studiat-o. Implicarea conduce la profunzime în interpretare, ceea ce evident are un
impact pozitiv asupra valorii CC.
Rigoarea decurge din modalităŃile în care se adună şi se analizează datele. Apelul la ceea ce numeam
în paragrafele anterioare "triumvirat" rezultă în creşterea gradului de rigoare. Utilizarea surselor multiple şi a
unor metode diferite de adunare a datelor, a înregistrării şi transcrieii minuŃioase a datelor, a perspectivelor
diferite sau chiar divergente de interpretare a datelor sunt condiŃii dezirabile pentru depăşirea simŃului comun
şi superficilităŃii în înŃelegerea fenomenului.
TransparenŃa este o caracteristică care se manifestă la nivelul prezentării cercetării. Capacitatea de
persuasiune şi impactul retoric asupra cititorilor se obŃine şi prin transparenŃa textului care detaliază fiecare
aspect al procesului cercetării. Sunt redate motivele care au dus la alegerea subiectului, legătura personală cu
24
subiectul respectiv, descrierea metodelor folosite, selecŃia participanŃilor, modul de înregistrare, codare şi
transcriere a datelor, reacŃiile emoŃionale şi raŃionale ale cercetătorului la experienŃele participanŃilor,
dificultăŃile de interpretare a datelor şi de redactare a textului, citate din relatările participanŃilor.
Reflexivitatea prezentată la caracteristicile CC este o componentă a transparenŃei.
CoerenŃa. "Povestea" proiectului de cercetare calitativă nu trebuie să descrie realitatea investigată ci
să construiască o versiune a acelei realităŃi. În consecinŃă, coerenŃa construcŃiei şi a naraŃiunii permite
lectorilor să perceapă realitatea oferită de cercetător ca având semnificaŃie şi sens pentru ei. CoerenŃa descrie
şi adecvarea dintre perspectiva filozofică adoptată de cercetător cu întrebările cercetării, cu metodele de
colectare a datelor şi cele de analiză. De exemplu, dacă scopul cercetării este de a înŃelege suferinŃa cauzată
de o anume boală din perspectiva suferinzilor, o analiză fenomenologică a interviurilor cu bolnavii poate oferi
o înŃelegere consistentă. În schimb, utilizarea în acest caz a "triumviratul" CC (perspectiva familiei
suferinzilor, a personalului medical, "deconstruirea" interviurilor pacienŃilor) este total neadecvată.
Impactul şi importanŃa cercetării. Criteriul decisiv în evaluarea CC este impactul şi utilitatea sa. Nu
este suficient să ne implicăm şi să realizăm cercetări contextuale, profunde, plauzibile şi coerente dacă ideile
pe care le propunem nu influenŃează convingerile sau acŃiunile cuiva, nu stimulează schimbări în structurile
existente. Suntem de acord că există nivele diferite de impact şi utilitate, cum este cel teoretic, practic, socio-
cultural. Unele CC nu sunt importante pentru acurateŃea explicaŃiilor ci pentru modul nou şi provocator de
abordare a datelor empirice care deschide perspective noi de înŃelegere a subiectului. Este adevarat că uneori
relevanŃa teoretică poate fi atât de esoterică încât să aibă impact doar asupra unui număr relativ restrâns de
specialişti. Totuşi, dacă acei specialişti transpun ideile teoretice în practică impactul se lărgeşte. Putem să
exemplificăm cele afirmate prin opera lui Foucault (1989) asupra modului în care corpul uman este controlat
social de practicile medicale. Deşi textul oarecum greu accesibil unei audienŃe largi, a avut un impact puternic
asupra practicilor medicale şi de promovare a sănătaŃii. RelevanŃa socio-culturală reprezintă o preocupare a
CC. De exemplu, cercetările calitative asupra diverselor forme de dizabilitate au influenŃat modul de
conceptualizare a dizabilităŃii, destigmatizând-o şi oferind un model cultural în care dizabilitatea nu mai este o
deficienŃă a unor persoane ci o diferenŃă individuală.
Reperele descrise sunt relevante nu doar pentru evaluatori dar şi pentru cercetătorul care iniŃiază un
astfel de demers sau pentru cei care oferă cursuri de pregătire în CC. Ar fi o greaşeală ca aceste criterii să se
transforme în prescripŃii rigide pentru cercetător, evaluator sau formator. Standardele prezentate trebuie
privite flexibil şi deschise interpretării. Înainte de a defini simplistic şi prematur ce înseamnă o CC valoroasă
este mai important să se cunoască şi să se accepte complexitatea asociată unui astfel de proces de cercetare şi
de evaluare.
Temă de reflecŃie nr. 4
DiscutaŃi comparativ etapele elaborării unui studiu calitativ şi cantitativ. Cum arată demersul , concluziile şi forma finală a cercetării (articolul publicat) în cele două cazuri?
25
2.6. Etica cercetării calitative
Psihologia ca ştiinŃă despre oameni, mai mult decât oricare altă ştiinŃă, trebuie să fie morală.
Cercetările medicale şi experimentele psihologice s-au dovedit în multe cazuri ca incumbând mai mult rău
decât beneficii (Punch, 1994). Confuziile create de cercetarea cantitativă între termenii de “subiect” şi
“obiect” au generat suspiciuni în legătură cu graniŃa dintre etic şi nonetic în psihologie. Cercetarea cantitativă
numeşte persoanele “subiecŃi” dar ele sunt tratate ca “obiecte”. În acelaşi timp, cercetarea cantitativă se
pretinde a fi ”obiectivă” deşi cercetătorul este întotdeauna profund subiectiv (Shotter, 1975). Nevoia de
democratizare a procesului de cercetare este subliniată de majoritatea societăŃilor profesionale ale psihologilor
(British Psychological Society, 1993, American Psychological Association, 1992). CC alocă o atenŃie
particuară principiilor etice, începând cu planificarea cercetării şi terminând cu efectele ei. Starea de bine,
sănătatea, valorile, demnitatea participanŃilor trebuie apărate în fiecare moment al cercetării. Cercetarea
feministă merge mai departe decât atât considerând că orice investigaŃie trebuie să aducă beneficii
participanŃilor. Responsabilitatea cercetătorului nu se termină odată cu publicarea rezultatelor. Cercetătorul
trebuie să fie conştient şi să ia atitudine publică atunci când rezultatele sale sunt utilizate nonetic în scop
politic sau pentru beneficii sociale ale unui grup sau altuia. Prezentăm în continuare principalele elemente ale
unui ghid de norme etice în CC.
ObŃinerea consimŃământului participanŃilor. O cercetare calitativă de valoare nu se poate realiza în
absenŃa încrederii dintre cercetător şi participanŃi. Încrederea se crează numai printr-o interacŃiunea deschisă
şi onestă, în care participanŃii sunt informaŃi cu toate detaliile despre cercetare: scopul ei, cum este condusă,
cine sunt participanŃii şi de ce au fost selectaŃi, ce se va întâmpla cu datele adunate. Doar în condiŃii de
informare detaliată participanŃii sunt în măsură să îşi dea consimŃământul de a participa la studiu. Este de
asemenea necesar să se precizeze participanŃilor că în ciuda consimŃământului iniŃial au în orice moment al
cercetării dreptul să se retragă.
Protejarea participanŃilor. Scopul acestui principiu etic este de a egaliza relaŃia şi balanŃa de putere
dintre cercetător şi participant. Practic nu este niciodată posibil să se ajungă la o egalitate completă şi mutuală.
Cercetătorul este cel care decide topica cercetării, participanŃii, cum va arăta produsul final. Depinde de
valorile şi abilităŃile cercetătorului ca participantul să nu se perceapă doar ca un mijloc de a atinge un scop
academic. RelaŃiile interpersonale dintre cercetător şi participant, dezvăluirile făcute de cercetător despre sine
şi experienŃele personale participanŃilor, reciprocitatea reduce imbalanŃa relaŃiei. ProtecŃia de orice prejudiciu
fizic, emoŃional, social care l-ar putea aduce cercetarea participanŃilor trebuie să primeze în faŃa oricărui scop
“ştiinŃific”. ParticipanŃii trebuie să părăsească cercetarea cu stima de sine intactă, cu sentimentul de satisfacŃie
că au adus o contribuŃie importantă la cercetare şi cu dorinŃa de a participa şi în cercetări viitoare.
Păstrarea confidenŃialităŃii şi anonimatului. Principiul este relaŃionat cu cel enunŃat anterior.
Vehicularea de informaŃii personale implică întotdeauna un posibil risc de prejudiciu. Protejarea identităŃii
participanŃilor prin garantarea anonimatului reduce acest risc. Este responsabilitatea cercetătorului să asigure
că identitatea participanŃilor nu poate fi recunoscută din materialul dat publicităŃii.
Valoarea proiectului. Orice cercetare ar trebui să înceapă doar după un moment de reflexie autentică
din partea cercetătorului care îi va permite să răspundă sincer la întrebarea: merită cu adevărat a fi întreprinsă
această cercetare? Niciodată o cercetare nu ar trebui întreprinsă din motive oportuniste sau pentru un
26
beneficiu strict personal. CongruenŃa dintre valorile personale ale cercetătorului şi cele ale cercetării este
necesară. Ideal, cercetarea ar trebui să aibă ca scop beneficiu participanŃilor sau al comunităŃii din care fac
parte. Nu intrăm în dezbaterea “cercetare fundamentală versus aplicativă” dar principiul validităŃii ecologice
este important de respectat în CC.
Respectarea propriilor limite de competenŃe ar reduce numărul mare de cercetări de proastă calitate.
CongruenŃa dintre aspiraŃiile cercetătorului şi gradul lui de pregătire, de experienŃă şi expertiză trebuie să
ajusteze opŃiunea subiectului cercetării, a metodelor de investigare.
Onestitate şi integritate profesională în adunarea datelor, în interpretarea şi utilizarea lor este
crucială. Există în psihologie, ca de altfel şi în alte ştiinŃe, cazuri celebre de cercetători care au falsificat datele
din diverse motive (vezi cazul psihologului Cyril Burt).
Exemplificăm şi alte principiile etice fundamentale. De exemplu, Sieber (1992) ia în considerare trei
astfel de principii: (1) beneficiu maxim pentru ştiinŃă, umanitate, participanŃi la cercetare prin evitarea oricărui
risc şi prejudiciu; (2) respectarea autonomiei participanŃilor; (3) echitate în distribuirea onestă a “costurilor şi
beneficiilor” cercetării. House (1990) sugerează următoarele trei principii etice: (1) respect mutual; (2)
nonmanipulare; (3) respectarea valori democratice, în timp ce Hollway şi Jefferson (2000), preiau de la Carl
Rogers trei atitudini etice considerate centrale pentru orice cercetarea calitativă: onestitate, empatie şi respect.
În final, redăm sintetic în tabelul 2.5 principiile etice elaborate de Flinders (1992) în funcŃie de
combinarea a două criterii: etapa cercetării şi perspectiva urmărită de cercetător.
Tabelul 2.5. Cadrul etic al cercetării calitative (adaptat după Flinders, 1992)
Pragmatic Deontologic RelaŃional Ecologic
------------------------------------------------------------------------------------------------------------ Selectare 1.ConsimŃământ 1.Reciprocitate 1.Colaborare 1.Empatie culturală
Munca de 2.Evitarea prejudiciului 2.Evitarea riscului 2.Evitarea impunerii 2.Evitarea detaşării
teren
Raportul 3.ConfidenŃialitate 3.Onestitate 3.Confirmare 3.Comunicare
Cercetarea şi etica trebuie să meargă mereu mână în mână, indiferent dacă e vorba de cercetare de tip calitativ sau cantitativ.
Temă de reflecŃie nr. 5
DaŃi exemple de cercetări din psihologie care nu au respectat principiile
etice ale cercetării. În ce fel au fost încalcate aceste principii? Care au fost/
ar fi putut fi consecinŃele asupra participanŃilor sau asupra cercetării în
27
2.7. Avantajele şi dezavantajele cercetării calitative
Reflectarea asupra punctelor de slăbiciune şi a celor de rezistenŃă a oricărei teorii, strategii,
metode de cercetare este un indiciu de maturitate profesională din partea cercetătorului. Nu există
metodă ideală de studiu sau teorie explicativă perfectă. Din acest punct de vedere nici cercetarea
calitativă nu face excepŃie (vezi tabelul 2.6)
Tabel 2.6 Avantaje şi dezavantaje ale cercetării calitative. Puncte tari Puncte slabe
________________________________________________________________________ InteracŃiunea faŃă în faŃă cu participanŃii Depinde de gradul de cooperare al participanŃilor Datele se adună în mediul natural EsenŃialul se poate pierde în mulŃimea da date Explorează percepŃiile participanŃilor Datele pot fi interpretate în multiple moduri Permite follow-upuri de clarificare Necesită o pregătire de specialitate riguroasă Facilitează evidenŃierea nuanŃelor Dificil de replicat Utilă în explorarea fenomenelor complexe Echipament şi materiale costisitoare Adună date verbale şi nonverbale Generează dileme etice Oferă flexibilitate Datele pot fi influenŃate de cercetător Oferă informaŃie contextualizată Depinde de onestitatea participanŃilor Facilitează cooperarea Poate cauza discomfort sau chiar situaŃii de risc pentru
cercetător Se pot obŃine cantităŃi mari şi diverse de date Stilul de redactare poate “pierde” cercetarea într-un timp relativ scurt Uşor de cuantificat şi de analizat statistic Depinde în grad mare de abilităŃile cercetătorului
Alegerea metodei de cercetare nu trebuie văzută ca o simplă opŃiune tehnologică; tehnica mai robustă,
cu riscuri de vicii ascunse mai mici, cu garanŃii mai serioase şi credibilitate mai plauzibilă este aleasă
în mod necesar. Întrebările cercetării trebuie să fie balizele de reper în alegerea metodei şi nu un
anagajament ontologic, epistemologic sau metodologic al cercetătorului. Fidelitatea cercetătorului
trebuie să cedeze în faŃa pragmatismului, “purismul” metodologic în faŃa nevoii de pluralitate impusă
de realitatea psiho-socială. De multe ori raŃiuni etice, ideologice, practice, economice, trebuie să
prevaleze în opŃiunea metodologică pe care o facem.
Este adevărat că nu putem prezice viitorul dar putem specula asupra lui deoarece viitorul este
întotdeauna legat de trecut şi prezent. Ce putem să spunem în acest context despre cerecetarea
28
calitativă? OpoziŃia faŃă de ştiinŃele pozitiviste a fost şi mai este interpretată ca o tentativă de uzurpare
a raŃiunii şi a adevărului în favoarea subiectivităŃii şi aproximărilor. De aceea, cercetarea calitativă a
fost denumită fără menajamente, metodologie neştiinŃifică. Deşi respingerea ei s-a mai atenuat în
ultimul deceniu, mai există şi astăzi multă rezistenŃă faŃă de cercetarea calitativă. Aceastav continuă
să fie văzută ca un atentat la adresa ştiinŃelor "serioase", care asumă ideea existenŃei unor adevăruri
unice care transcend opiniile şi interpretările personale. Termenii peiorativi duri la adresa cercetării
calitative au fost schimbaŃi cu termeni mai eleganŃi, dar folosiŃi tot în sens peiorativ: “ştiinŃă de
catifea", cercetare jurnalistică, abordare umanistă, cercetare feministă, potrivită pentru studiul
homosexualităŃii sau a culturilor aborigene.
Pentru a câştiga în rigoare, cercetătorii care adoptă metode calitative de cercetare nu
îşi pot permite să ignore sursele de distorsiune şi ineficienŃă create de carenŃele de proiectare şi
realizare a cercetării (King şi colab., 2000). Ca urmare, metodologia calitativă, în efortul său de a
câştiga recunoaşterea şi respectul comunităŃii ştiinŃifice a elaborate un set de criterii de validare a
datelor cercetării calitative.
Ca efect al infuziei ştiinŃelor sociale cu teorii postmoderne, critice, feministe, constructiviste,
hermenutice, tradiŃionalismul psihologiei academice a fost inevitabil "contaminat" cu ideile
curentelor amintite, idei care au indus cel puŃin modificări de poziŃie, dacă nu de paradigme. Astăzi s-
a ajuns să se afirme deschis că, nu de puŃine ori, prin metodele “obiective” de investigare se obŃin
“cunoştinŃe acurate dar moarte”, deoarece metodele cantitative blochează orice informaŃie care ajunge
pe calea simŃurilor la cercetător. Banister şi colab. (1995) consideră că este în beneficiul cunoaşterii
psihologice ca “cercetătorii să fie profund interesaŃi şi personal implicaŃi în subiectul de studiu, decât
plictisiŃi, dar acuraŃi şi exacŃi" (p.36).
Atât timp cât acceptăm asumpŃiile formulate de Emdem şi Sandelowski (1999), şi anume: (a)
nu există un singur set de tehnici sau criterii ştiinŃifice care să contribuie la producerea de cunoştinŃe
valide; şi (b) toate cunoştinŃele, oricât de bine ar fie ele fundamentate teoretic sau metodologic, sunt
în ultimă instanŃă incerte, idolatria metodologică, indiferent pe ce baricadă se situează ea, trebuie să
lase locul logicii, deliberării şi reconsiderării.
Temă de reflecŃie nr. 6
DaŃi exemple de întrebări de cercetare care se pretează pentru o abordare cantitativă,
respectiv calitativă. Prin ce se diferenŃiază cele două tipuri de intrebari?
29
REZUMAT
Cercetarea calitativă (CC) implică o diversitate de paradigme, teorii, modele şi tehnici
menite să pună în evidenŃă complexitatea interacŃiunilor sociale exprimate în viaŃa cotidiană şi
semnificaŃiile atribuite de către participanŃi acestor interacŃiuni. Ea nu este o abordare
alternativă superioară metodologiei cantitative ci complementară ei, menită să întregească
tabloul fenomenolgic al „realităŃilor” studiate. Caracteristicile CC precum abordarea
constrctivistă, individuală şi interpretativă, contextuală şi reflexivă dar şi diversitatea teoriilor
şi metodelor de studiu utilizate fac posibilă redarea fenomenului complex, individualizat şi
saturat în semnificaŃii. Metafora cercetătorului „bricoleur” şi a cercetării „bricolage” pun în
evidenŃă multitudinea paradigmelor, strategiilor şi metodelor de analiză şi interpretare
specifice CC. Cele şase stadii generale reflectă demersul laborios necesitat de acest tip de
cercetare. Un rol esenŃial îl are în acest context tipul întrebării de cercetare (generală vs.
particulară, descriptivă vs. explicativă etc.) în funcŃie de care cercetătorul îşi va selecta
metodele de investigare (colectare şi analiză a datelor) dar şi paradigmele şi modalitatea de
interpretare a rezultatelor. De o particulară importanŃă este analiza reflexivă care integrează
experienŃa subiectivă a cercetătorului în contextul cercetării. CC atribuie un rol important şi
aspectelor legate de etica cercetării, în măsura în care orice cercetare (fie ea calitativă sau
cantitativă) este întreprinsă, în principiu, spre beneficiul participanŃilor sa a comunităŃii din
care aceştia fac parte.
Lucrarea de evaluare nr. 2
1. Cum se manifestă cercetătorul de tip “bricoleur” şi cercetarea de tip “bricolaje” Ńinînd cont de cele 7 trăsături
de bază ale CC?
2. DiscutaŃi comparativ etapele elaborării unui studiu calitativ şi cantitativ. Cum arată demersul , concluziile şi
forma finală a cercetării (articolul publicat) în cele două cazuri?
3. AnalizaŃi studiul lui Collins şi Nicolson (ataşat acestui modul) Ńinând cont de criteriile de evaluare a unei
cercetări calitative.
4.PropuneŃi o temă/întrebare de cercetare pentru care este adecvată o abordare calitativă. ArgumentaŃi alegerea
Ńinând cont de informaŃiile cuprinse în acest modul.
Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă îmreună cu sarcinile primului modul (vezi calendarul
disciplinei). Sarcinile vor fi rezolvate în 2-3 pagini. Se va acorda 1 punct pentru răspunsurile corecte la
întrebările 1-4 ale fiecărui modul (astfel încât se pot obŃine maximum de 5 puncte pe temele de semestru).
30
Bibliografie obligatorie Mays, N., & Pope, C. (2000). Assessing quality in qualitative research, BMJ, 320, 50-53 (articolul este ataşat prezentului suport de curs) Bibliografe pentru acest modul
Banister, P., Burman, E., Parker, I., Taylor, M.,& Tindall, C. (1995) Qualitative Methods in Psychology, A Research Guide, Open University Press, Buckingham
Billig, M. (1994) Repopulating the depopulated pages of psychology. Theory and Psychology, 4, 307-335
Brithish Psychological Society (1993) Revised ethical principles for conducting research with human participants. The Psychologist, 6, 33-35.
Danziger, K. (1990) Constructing the subject: historical origins of psychological research, Cambridge University Press, Cambridge
Denzin, N. (1994) The art and politics of interpretation. În Handbook of Qualitative
Research, ed. Denzin N. şi Lincoln Y., 500-529, Thousand Oaks, CA: Sage
Denzin, N.,& Lincoln Y. (1994) Handbook of Qualitative Research, Thousand Oaks, CA: Sage.
Emdem, C., & Sandelowski, M. (1999) The good, the bad and the relative: goodness and the criterion problem in qualitative research. International Journal of Nursing Practice, 5, 2-7.
Flinders, D. (1992) In search of ethical guidance: constructing a basis for dialogue. Qualitative Studies in Education, 101-106.
Foucault, M. (1989) The birth of the clinic, London, Routledge House, E. (1990) An ethics of qualitative field studies. În The paradigm dialogue, ed.
Guba G., 158-164, Newbury Park, CA: Sage
Hollway, W., & Jefferson, T. (2000) Doing Qualitative Research Differently: Free Assocition, Narrative and the Interview Method. London: Sage.
Jacob, E. (1987) Qualitative research traditions- a review. Review of Educational Research Journal, 57, 1-50
Johnson, J.L. (1997) Generalizibility in qualitative research. În Completing a qualitative project: details and dialogue, ed. Morse J., 191-208, Thousand Oaks, CA: Sage
King, G., Keohane, R., & Verba, S. (2000) Fundamentele cercetării sociale. Iaşi, Polirom Kuzel, A. J. (1992) Sampling in qualitative inquiry. În Doing Qualitative Research, ed.
Crabtree B., şi Miller W., 31-44, Newbury Park, CA: Sage. Levi-Strauss, C. (1966) The Savage Mind. Chicago: University of Chicago Press Marshall, C.,& Rossman, G. (1999) Designing Qualitative Research, London, Sage. McLeod, J. (1996) Qualitative research methods in counselling psychology. În Handbook
of Counselling Psychology. Ed. Woolfe R. şi Dryden W., 65-86, London, Sage
31
Miles, M., & Huberman A. (1994) Qualitative Data Analysis, Thousand Oaks, Sage Morse, J. (1994) Designing funded qualitative research. În Handbook of Qualitative
Research, ed. Denzin N. şi Lincoln Y., 209-219, Thousand Oaks, CA: Sage Potter, J. & Wetherell, M. (1999) Discourse Analysis. În Rethinking Methods in
Psychology. Eds. J.A. Smith. R. Harre şi L. Van Langenhove, 80-92 Rose, K.,& Webb C. (1998) Analysing data: maintaining rigor in a qualitative study,
Qualitative Health Research Journal, vol. 8, (4), 556-562. Rossman, G.B.,& Rallis, S.F (1998) Learning in the field: an introduction to qualitative
research. Thousand Oaks, CA: Sage Schwandt, T. (1994) Constructivism, interpretivist approaches to human inquiry.
În Handbook of Qualitative Research, ed. Denzin N. şi Lincoln Y., 118-137, London, Sage
Shotter, J.(1975) Images of man in psychological research, London, Methuen
Sieber, J. (1992) Planning ethically responsible research, aguide for students and internal review boards, Newbury Park, CA: Sage
Sparkes, A. (2001) Myth 94: Qualitative Health Researchers will Agree about Validity. Qualitative Health Research, 11, 4, 538-552
Swanson, J.,& Chapman, L. (1994) Inside the black box: theoretical and methodological Issues. În Critical issues in qualitative methods, ed. Morse J., 66-93, Thousand Oaks, CA: Sage.
Tesch, R. (1990) Qualitative Research: Analysis Types and SoftwareTools, Falmer, New York
Wolcott, H., (1994) Transforming Qualitative Data: Description, Analysis, Interpretation Thousand Oaks, Sage
Yardley, L. (2000) Dilemmas in qualitative health research. Health Psychology, 15 215-228
32
MODULUL III
METODA INTERVIULUI
Scopul modulului: Introducerea studentului în tehnica proiectării, pregătirii şi desfăşurării
interviului.
Obiectivele modulului: la finalul acestui modul, cursanŃii trebuie să poată:
Modulul III detaliază interviul ca şi metodă de colectare a datelor în CC, trecând în revistă, într-o primă etapă, caracteristicile interviului şi ale intervievatorului. Sunt enumerate şi detaliate apoi principalele tipuri de interviu (informal/nestructurat, ghidat/semi-structurat şi structurat) cu avantajele şi dezavantajele pe care le comportă fiecare modalitate de interviu. Variantele interviului individual (fenomenologic, narativ, biografic, etnografic) sunt analizate Ńinând cont de contextul de cercetare în care se impune utilizarea fiecărui tip. Interviul de grup sau focus grupul este detaliat, discutându-se aspecte ce Ńin de cadrul în care poate fi utilizat, numărul de participanŃi, tehnicile de intervievare în cadrul grupului ş.a.m.d. Sunt discutate, apoi, etapele cercetării care utilizează interviul precum şi arta de a elabora un interviu valoros, care să aducă informaŃii relevante pentru cercetare. Nu în ultimul rând, acest modul discută şi avantajele/dezavantajele interviului, ca tehnică de colectare a datelor în CC.
3.1. Caracteristicile interviului
Interviul este piatra unghiulară a metodologiei calitative şi una dintre cele mai utilizate tehnici de
colectare a datelor. Tehnica interviului permite înŃelegerea profundă şi nuanŃată a fiinŃei umane şi a relaŃiilor
ei cu lumea sau a punctelor de vedere specifice unor grupuri (McCracken, 1990). În ciuda faptului că uneori
este considerată o metodă simplă care nu presupune abilităŃi speciale, în fapt, a planifica şi a conduce
interviuri, a analiza conŃinuturi şi a conferi semnificaŃie lor, este o sarcină complexă ce implică o muncă
intensă şi plină de capcane. Într-o formulare succintă, interviul poate fi definit ca "arta de a pune întrebări şi
de a asculta" (Fontana şi Frey, 1994, pag. 361). A pune întrebări şi a obŃine răspunsuri este mult mai dificil
decât pare la prima vedere. Interviul presupune:
• o relaŃie duală de comunicare între cercetător şi persoana/persoanele intervievate; fiecare
intră în relaŃia de comunicare cu experienŃa, valorile, convingerile, atitudinile şi sentimentele
sale. Comunicarea este asimetrică, în sensul că de cele mai multe ori întrebările sunt puse de
intervievator, iar persoana intervievată îşi exprimă opiniile personale asupra subiectului
abordat.
� Să descrie carateristicile interviului şi abilităŃile intervievatorului
� Să identifice tipurile de interviuri
� Să compare diversele tipuri de interviu
� Să descrie tehnica ascultării
� Să identifice avantajele şi limitele interviului
33
• un obiectiv explicit menŃionat; interviul poate avea loc doar dacă există acordul (formulat în
scris) al persoanei intervievate privind tema ce urmează a fi abordată;
• un context specific (spital, şcoală, închisoare, alte tipuri de instituŃii, domiciliul persoanei
intervievate, biroul cercetătorului); contextul în care se desfăşoară interviul poate facilita sau
inhiba derularea sa. Din perspectiva contextului temporal, interviul nu trebuie să depăşească
60-90 de minute; dincolo de acest interval de timp discuŃia poate devine obositoare. Unii
autori acceptă că interviul se poate întinde şi până la două ore. Când subiectul abordat nu
poate fi epuizat în acestă perioadă de timp, este de preferat ca interviul să continue la o
următoare întâlnire.
• Un schimb structurat de informaŃii, în care obiectivul cercetătorului este acela de a stimula
persoana intervievată să îşi verbalizeze convingerile, percepŃiile, cunoştinŃele, emoŃiile.
Interviul nu se desfăşoară ca o conversaŃie improvizată, care poate duce la neînŃelegeri sau
chiar conflicte. Interviul presupune o formare profesională temeinică a cercetătorului la
nivel: emoŃional (autocontrolul anxietăŃii, ostilităŃii şi iritării, nerăbdării); atitudinal
(eliminarea prejudecăŃilor, educarea flexibilităŃii şi a toleranŃei); comportamental
(relaŃionare, adaptare, observare); şi al tehnicilor de intervievare (formularea şi adresarea de
întrebări, reformularea, vocea, tonul, ritmul vorbirii, ascultarea activă şi comunicarea
nonverbală, respectiv: distanŃa, poziŃia spaŃială, postura, gesturi, contact vizual).
Pentru a surprinde mai nuanŃat aspectele specifice interviului vom prezenta totodată şi ce nu este interviul
(Dafinoiu, 2002):
• Interviul nu este un monolog deoarece presupune o interacŃiune duală, aşa cum am arătat în
paragraful de mai sus. Pe de o parte, cercetătorul pune întrebări şi ascultă, iar pe de altă parte,
persoana intervievată răspunde la întrebări; de calitatea întrebărilor depinde calitatea răspunsurilor;
cercetătorul care nu ştie să asculte şi îşi „bombardează” interlocutorul cu întrebările sale poate rata
interviul. În măsura în care cercetătorul îşi ajută interlocutorul să se exprime, îi stimulează în acelaşi
timp disponibilitatea de a se autoanaliza şi a reflecta asupra temei discutate.
• Interviul nu este un interogatoriu, persoana intervievată poate oricând să refuze răspunsul la anumite
întrebări, poate să întrerupă când doreşte procesul interviul. Cadrul de desfăşurare trebuie să fie unul
prietenos, chiar familiar, dacă este posibil. Cercetătorul nu numai că nu are dreptul de a încălca
libertatatea participanŃilor la studiu, dar are obligaŃia de a se relaŃiona faŃă de ei empatic, cu respect,
încredere şi interes.
• Interviul nu este o dezbatere de idei, în sensul în care modul de conducere al interviului îl determină
pe intervievat la o argumentare excesivă. Interlocutorul nu trebuie să se simtă evaluat ca persoană
sau ca valoare a ideilor exprimate. Scopul interviului este acela de a înŃelege universul persoanelor
participante la studiu şi nu de a stabili adevărul opiniilor exprimate de aceştia.
• Interviul ca metodă de cercetare în ştiinŃele sociale nu este un interviu jurnalistic. Interviul jurnalistic
nu este o relaŃie duală de comunicare, ci presupune un triumvirat format din jurnalist, persoana
intervievată şi public. Obiectivele interviului jurnalistic sunt determinate mai ales de expectanŃele
publicului cititor şi nu de dorinŃa de a înŃelege.
34
• Interviul nu este o confesiune în sens religios sau juridic. În ambele cazuri confesiunea implică o
atitudine evaluativă şi morală. În cazul interviului, interlocutorul dezvăluie doar atât cât doreşte, ce
doreşte şi cui doreşte. Cu cât persoana intervievată se va simŃi mai respectată, înŃeleasă şi în
siguranŃă, cu atât „dezăluirile” sale sunt mai extensive, vor cuprinde nu doar informaŃii şi cunoştinŃe
dar şi relatări despre emoŃii şi experienŃe personale.
Cel puŃin două cauze pot determina cercetătorul să opteze pentru utilizarea interviului ca tehnică de
investigare: în primul rând, interesul pentru semnificaŃiile subiective conferite subiectului sau problemei
investigate de participanŃi; în al doilea rând, explorarea nuanŃată a unor subiecte considerate prea complexe
pentru a fi investigate prin metode cantitative.
Temă de reflecŃie nr. 1
DaŃi exemple de contexte/situaŃii în care interviul poate fi o metodă relevantă de colectare a
datelor de tip psihologic.
Am trecut în revistă caracteristicile interviului. Dincolo de anumite prescripŃii generale şi de asimilare
a tehnicilor de intervievare, în final, calitatea interviurilor este dată de calitatea cercetătorului şi a relaŃiei
stabilită de acesta cu interlocutorii săi. Apare întrebarea „orice cercetător este şi un bun intervievator ?”.
DiferenŃele individuale sunt inerente dar un bun intervievator trebuie să posede următoarele calităŃi:
• Ştie să asculte activ
• Este empatic
• Este entuziast
• Este interesat în mod autentic de oameni şi experienŃe umane
• Are capacitatea de a suspenda judecăŃile critice
• Este profund interesat de subiectul cercetării
• Are simŃul umorului
• Face faŃă la informaŃii contradictorii şi complexe
• Ştie să încurajeze participanŃii reticenŃi sau inhibaŃi fără a crea discomfort
• Ştie să întrerupă divagaŃiile nerelevante fără a jigni
• Se poate focaliza total în timpul interviurilor
• Se exprimă cu claritate
• Conştientizează faptul că experienŃele sale personale fac parte din „baza de date” a cercetării
• Ştie să îşi adapteze Ńinuta la situaŃia de cercetare (ex.: nu se va îmbrăca în Ńinută sport când va
intervieva un manager, după cum nu va purta un costum elegant când va sta de vorbă cu persoane
fără adăpost).
Problema sexului şi vârstei cercetătorului este deseori dezbătută în literatura de specialitate. Este de preferat
un cercetător femeie în intervievarea femeilor sau nu ? (şi invers, implicit). Este vârsta importantă? Poate un
cercetător mai în vârstă să interacŃioneze firesc cu adolescenŃii? Nu pot fi date soluŃii unice la întrebările de
mai sus. Cu certitudine însă, se poate afirma că bogăŃia şi acurateŃea informaŃiilor colectate depind în mare
măsură de calitatea relaŃiei intervievator – participant.
35
3.2. Tipuri
de interviu
Exi
Există o varietate mare de interviuri (Kvale, 1988). Stilul interviului poate varia de la o conversaŃie informală
la forme foarte structurate, astfel încât Grbich (1999) propune trei mari categorii de interviuri:
(1) Interviul informal sau nestructurat este mai degrabă o tehnică adiacentă în observaŃia participativă; se
suprapune în bună parte peste conversaŃia socială, în care întrebările sunt puse spontan, în funcŃie de contextul
interacŃiunii şi nu se utilizează nici o formă de înregistrare. Cercetătorul trebuie „să ia note mentale” şi să
transcrie ce a reŃinut cât mai repede cu putinŃă. InformaŃiile obŃinute prin interviurile informale pot constitui
punctul de pornire pentru celelalte forme de interviuri.
(2) Interviul ghidat sau semi-structurat cuprinde un set de întrebări derivate din teorie, cercetări anterioare sau
intuiŃia cercetătorului. Scopul unui interviu ghidat este de a furniza o direcŃie minimă de discuŃie care permite
atât cercetătorului cât şi participanŃilor să abordeze domeniile cheie pentru cercetare.
(3) Interviul structurat este utilizat mai ales atunci când este important să fie utilizate aceleaşi întrebări la toŃi
participanŃii, când există un număr mare de participanŃi sau de cercetători, când scopul studiul este
compararea. Datorită faptului că interviul structurat presupune un set bine stabilit de întrebări, acelaşi pentru
toŃi participanŃii, lasă un loc redus flexibilităŃii şi variaŃiei în investigare. Interviul structurat (la fel ca şi
chestionarele) se fundamentează pe două asumpŃii, acerb criticate de Denzin (1994): întrebările pot fi astfel
formulate încât să aibă aceaşi semnificaŃie pentru toŃi participanŃii; respectiv, interacŃiunea creată în cadrul
cercetării nu generează diferenŃe în calitatea colectării de date. Avantajele interviului structurat rezidă în
gradul mare de control pe care cercetătorul îl are în timpul adunării de date. Dezavantajul derivă din
constrângerile la care sunt supuşi participanŃii. Posibilitatea acestora de a aborda mai nuanŃat anumite aspecte
este limitată.
Fiecare tip de interviu are avantaje şi dezavantaje (vezi tabelul 3.1). Uneori, tehnici diferite se pot
complementa în mod fericit. De exemplu, se poate începe un studiu cu tehnica interviului ghidat, se continuă
cu forma structurată şi în final se pot colecta date prin conversaŃii informale.
Tabel 3.1. Caracteristicile şi avantajele/dezavantajele tipurilor de interviuri
TIPUL DE INTERVIU AVANTAJE DEZAVANTAJE
STRUCTURAT
Ordinea întrebărilor este prestabilită
şi toŃi participanŃii răspund la tot
setul de întrebări
1. Uşor de administrat
2. Eficient pentru un studiu
populaŃional
3. Uşor de codat şi analizat
cu ajutorul computerului
4. Cercetătorul are controlul
interviului
1. DificultăŃi în construirea de
întrebări potrivite pentru toŃi
participanŃii
2. Cercetătorul nu poate să
aprofundeze anumite topici
3. Cercetătorul este limitat la
setul de întrebări prestabilit.
Temă de reflecŃie nr 2. Cum pot influenŃa desfăşurarea interviului aspectele ce Ńin de particularităŃile intervievatorului (vârsta, sex, Ńinută, aspect fizic, atitudine etc.)? DaŃi exemple concrete.
36
SEMI-STRUCTURAT
Topica şi întrebările sunt formulate în ghidul
interviului dar rămâne la latitudinea
cercetătorului decizia de a utiliza sau
nu anumite întrebări şi momentul în
care ele sunt puse.
1. Colectarea de date este sistematică
2. Interviul oferă un anumit
grad de libertate în desfăşurare
3.Cercetătorul poate decide
asupra căror topici să insiste şi
care pot fi omise
1. Deoarece cercetătorul poate
adapta structura interviului pentru
fiecare participant, experienŃa inter-
viului este diferită pentru fiecare
persoană
2. Posibilitatea de comparare
este redusă
3. Întrebări cheie pot să nu fie
puse sau tratate cu superficialitate
NESTRUCTURAT
Nu există un set de întrebări presta-
bilit; cercetătorul, pornind de la între-
bări de genul, ce părere aveŃi despre…?
permite interviului să ia o direcŃie
spontană, asemănătoare cu cea din
conversaŃia socială.
1. ParticipanŃii sunt liberi să
răspundă sau nu la întrebare,
sau să ofere atâtea detalii câte
doresc
2. ParticipanŃii pot să îşi
exprime opiniile personale şi
să discute experienŃe proprii
3. Cercetătorul poate in-
sista să obŃină mai multe detalii
4. Cercetătorul poate
obŃine informaŃii despre atitudi-
ni şi valori
1. Analiza poate fi dificilă din cauza
volumului mare şi variat de date
2.Deoarece fiecare interviu este
unic, rezultatele nu pot fi comparate
3.Interviurile pot să dureze prea
mult
4.Permite intervievarea doar a unui
număr relativ mic de persoane
5.Nu permite generalizări la o
anumită populaŃie
Temă de reflecŃie nr. 2
Ce tip de interviu ar putea să utilizeze un psiholog clinician care trebuie să pună un
diagnostic unui pacient? ArgumentaŃi răspunsul.
Cel mai tipic interviu este cel individual, prin contactul direct, "faŃă în faŃă". Interviul poate avea loc
însă şi telefonic, prin scrisori sau auto-administrarea întrebărilor, evident sacrificându-se astfel o bună parte
din informaŃia bogată ce s-ar obŃine prin intervievare directă (Mishler, 1988). Tehnicile de intervievare diferă
mult în funcŃie de scopul urmărit, specificul problemei abordate sau de particularităŃile persoanelor
participante la studiu. Cele mai folosite forme de intervievare individuală sunt interviul nestructurat şi cel
semi-structurat. Acestea mai sunt numite şi interviuri de profunzime datorită scopului explorator şi de
înŃelegere nuanŃată a unor fenomene şi comportamente complexe (ex. interviul fenomenologic, narativ,
biografic). Denumirea de nestructurat sau semi-structurat nu înseamnă că cercetătorul nu are o imagine clară
despre ceea ce doreşte să exploreze. Numele sugerează doar faptul că nu se utilizează întrebări închise, că
cercetătorul nu are o atitudine formală (neutră, raŃională, distantă sau chiar rece), că răspunde la întrebările
puse de participanŃi, permite emoŃiilor şi sentimentelor proprii să se manifeste în timpul cercetării, ordinea
37
întrebărilor este mai puŃin importantă. Este vorba de stabilirea unei relaŃii de "om la om" cu scopul de a
înŃelege şi mai puŃin de a explica. În interviul semi-structurat, cercetătorul este doar ghidat de setul de
întrebări elaborat anterior (tocmai din acest motiv mai poartă numele de interviu ghidat). Intervievatorul
urmăreşte naraŃiunea participantului şi nu planul interviului.
Interviul fenomenologic (Smith, 1999) este probabil cel mai tipic interviu în psihologia calitativă. Prin acest
tip de interviu, cercetătorul încearcă să surprindă semnificaŃiile de profunzime ale experienŃelor trăite de
participanŃi şi modul în care aceştia descriu semnificaŃia fenomenului (vezi şi modulul V; analiza
fenomenologică). Un interviu este fenomenologic în măsura în care cercetarea este interesată de percepŃiile
personale ale unui fenomen, context, experienŃă descrise de participanŃi. Apelăm la interviul fenomenologic
atunci când dorim să aprofundăm înŃelegerea şi cunoaşterea unui fenomen/experienŃă bine conturată (ex. a fi
mamă minoră; bărbat de succes; a fi HIV pozitiv, etc..). Tocmai din această cauză, numărul participanŃilor
într-o cercetare fenomenologică poate fi redus (de ex. intre 5 şi 12), deoarece mai important decat numărul de
interviuri conduse este profunzimea şi autenticitatea relatărilor. RelaŃia intervievator-intervievat este un aspect
major al interviului fenomenologic.
Se poate constata în ultimii 10-15 ani o creştere rapidă a interesului pentru interviul narativ şi studiul
naraŃiunii în toate disciplinele ştiinŃelor sociale. ConstrucŃia narativă este mijlocul prin care oamenii dau sens
lumii şi schimbărilor constante din viaŃa lor în scopul de a aduce logică şi ordine în situaŃii confuze (Bruner,
1990). Prin naraŃiune experienŃa umană este organizată în episoade temporale semnificative (anterioară
evenimentului narat, începutul, desfăşurarea, viaŃa după) şi împărtăşită ascultătorilor (cercetătorului). Nu doar
naraŃiunea structurează experienŃa dar şi experinŃa transformă naraŃiunea. Interviul narativ se dovedeşte
potrivit mai ales în cercetările focalizate pe experienŃa bolii. Este demonstrat că persoanele bolnave au nevoie
de a spune povestea bolii lor, că acest impuls este o reacŃie naturală la boală. Cercetători care au trecut prin
experienŃa bolii maligne (Broyard, 1992; Frank, 1998) au devenit interesaŃi de funcŃiile naraŃiunii în situaŃia
de boală şi de factorii care modelează naraŃiunea. Scrierile lor au devenit exemple fascinante a modului în
care naraŃiunea facilitează înŃelegerea bolii. Este naraŃiunea despre boală o oportunitate pentru pacient de
auto-exprimare sau este doar o formă de reproducere a puterii, în sens foucauldian? Cei mai mulŃi dintre
cercetători acordă mai multe funcŃii naraŃiunii despre boală. Pe de o parte, a spune povestea bolii înseamnă a
da voce corpului bolnav şi în consecinŃă, schimbărilor din organism vor fi mai bine acceptate şi vor primi un
sens. Pe de altă parte, prin narare persoana bolnavă obŃine o formă de control asupra bolii şi astfel induce un
anumit grad de ordine în “haosul” intervenit de multe ori intempestiv în viaŃa sa. Boala este o situaŃie tipică de
eveniment care induce dezordine şi ameninŃă ordinea vieŃii de zi cu zi a persoanei; deci naraŃiunea este o
formă de protecŃie faŃă de ameninŃare. De asemenea, naraŃiunea are şi o valoare terapeutică importantă;
aceasta permite menŃinerea imaginii identităŃii personale, a istoriei de viaŃă, reconstrucŃia identităŃii şi a
locului în lume după boală. Cu alte cuvinte, naraŃiunea este o strategie folosită de persoanele bolnave pentru a
Ńine sub control “biografia” proprie vieŃii tulburate temporal sau cronic de episodul bolii.
38
Istoria de viaŃă şi metoda biografică sunt variante ale interviului narativ, ce urmăresc colectarea de
naraŃiuni pe care oamenii le spun despre vieŃile lor. Nararea propriei vieŃi facilitează formarea conştinŃei şi
imaginii de sine, după cum ascultarea “poveştii vieŃii” cuiva ne permite să cunoaştem mai bine persoana în
cauză şi modul în care aceasta construieşte semnificaŃiile lumii sale sociale. Metoda se bazează pe asumpŃia
existenŃei unei interacŃiuni complexe între modul în care persoana înŃelege lumea sa şi lumea însăşi. Istoria de
viaŃă scoate în evidenŃă socializarea persoanei, modalităŃile sale de coping, sentimentele, percepŃiile, valorile
şi convingerile sale. Spre deosebire de metoda etnografică care se se focalizează pe viaŃa comunităŃii, istoria
de viaŃă încearcă să surprindă firul existenŃial al unei persoane. Metoda este deseori folosită de cercetarea
feministă ca modalitate de a înŃelege viaŃa şi cariera femeii dar şi în psihologia clinică, sau în studii de caz
pentru a surprinde trasee existenŃiale particulare sau excepŃionale (ex. viaŃa unui mare artist; viaŃa unei
victime a regimului comunist totalitar; viaŃa unui supravieŃuitor dintr-o catastrofă). În interviul centrat pe
istoria de viaŃă, persoana îşi istoriseşte în întâlniri multiple, debarasată de orice prejudecată şi inhibiŃie, istoria
vieŃii şi experienŃelor personale. Marshall şi Rossman (1999) oferă cinci criterii pentru istoria de viaŃă:
(1) persoana este văzută ca membru al unei anume comunităŃii culturale, deci
naraŃiunea vieŃii este construită în context personal, interpersonal şi social;
(2) metoda surprinde rolul semnificativ pe care ceilalŃi îl joacă în transmiterea
stocului de cunoştinŃe sociale;
(3) sunt descrise atât regulile şi codurile de comportament cât şi ritualurile şi
miturile;
(4) se surprinde procesul de dezvoltare personală a persoanei pe parcursul anilor;
(5) viaŃa persoanei este raportată continu la viaŃa socioculturală a comunităŃii.
Alegerea persoanei care să nareze povestea vieŃii sale se face în general după trei criterii formale: (i)
persoane marginale (ex. alcoolicul, travestitul);
(ii) persoane deosebite, de excepŃie (pompierul care şi-a riscat viaŃa să salveze alte persoane,
laureatul Nobel) şi
(iii) persoane comune (Plumer, 1999).
Sunt citate trei tehnici majore de obŃinere de istorii de viaŃă: încurajarea persoanelor să îşi
relateze în scris povestea lor de viaŃă; prin interviuri de tip fenomenologic; sau prin tehnica
triumviratului, adică prin combinarea conversaŃiei sociale cu observaŃia participativă şi luarea de
note. DiferenŃa dintre interviul fenomenologic şi cel utilizat în istoria de viaŃă constă în timpul alocat
adunării de date. Dacă pentru prima metodă sunt necesare una-două ore, realizare unor interviuri
pentru metoda biografică necesită aproximativ între 3 şi 8 ore deintervievare (Smith, 1994).
Interviul etnografic, fundamentat de antropologia cognitvă, este utilizat în scopul adunării de date
despre o cultură anume prin intermediul membrilor săi (este mai puŃin folosit de către psihologi, şi utilizat cu
predilecŃie de antropologi şi sociologi).
39
Alte tipuri de interviuri cu grade mai mari sau mai mici de nestructurare/semi-structurare sunt:
istoriile orale, istoria de viaŃă/metoda biografică, interviul narativ. Istoria orală (Gluck şi Patai, 1991) este o
metodă utilizată pentru a aduna date de la persoane şi grupuri care au fost din diverse motive ignorate,
discriminate sau uitate. Istoria orală încearcă să surprindă diferite aspecte din viaŃa cotidiană ale acestor
categorii de oameni, de la amintiri la cântece, glume, expresii verbale, comentarii, interpretări culturale şi
semnificaŃii sociale. Istoriile orale încearcă să reconecteze grupul absent cu istoria socială (ex. Ńăranii a căror
pământuri au fost colectivizate).
Intervievarea unor persoane din elite profesionale, aparŃinând unor domenii diferite, poate să fie un
demers nu tocmai uşor de realizat: aceesul dificil la persoană, amânarea repetată a interviului, solicitarea
întrebărilor înaintea interviului, locul de desfăşurarea de cele mai multe ori controlat de persoana intervievată
(deci pot apărea multe întreruperi), limitarea timpului de intervievare la 20-30 de minute, sunt doar câteva din
obstacolele care pot să apară.
Intervievarea copiilor ridică probleme speciale relaŃionate cu nivelul lor de dezvoltare cognitivă,
emoŃională, morală şi socială. Interviurile cu copii nu trebuie să depăşească ½ de oră cu cei mai mici şi o oră
cu cei mari. Se poate apela la joc pentru realizarea interviului. Întrebările trebuie să fie adecvate vârstei
copilului, să fie scurte, concrete, să vizeze mai degrabă acŃiuni decât sentimente. Intervievatorul trebuie să fie
conştient că nu de puŃine ori copii, mai ales cei de vârstă şcolară, vor răspunde în direcŃia răspunsului
„corect”, a expectanŃei adultului presupusă de copil.
Temă de reflecŃie nr. 3
AnalizaŃi comparativ interviul fenomenologic, interviul narativ şi cel etnografic. Care ar fi
impedimentele care pot apărea în colectarea datelor celor trei tiouri de interviuri
Varianta interviului de grup structurat şi semistructurat este cunoscută sub denumirea de focus grup şi
este una dintre cele mai folosite metode de CC. Se utilizează în general cu scop de pre-testare dar şi în scop
explorator (Krueger, 1988, Stewart şi Shamdasani, 1990). În psihologia sănătăŃii grupul focus este utilizat
frecvent pentru explorarea cunoştinŃelor, atitudinilor şi comportamentelor relevante pentru sănătate sau riscul
de îmbolnăvire (Kitzinger, 1994). Se recurge la interviul de grup şi pentru a respecta criteriul "triumviratului
metodologic". Dacă în cazul interviului individual, structurarea lui Ńine mai mult de cercetarea cantitativă,
interviul de grup structurat este o metodă calitativă deoarece presupune întotdeauna interacŃiunea
participanŃilor, schimbul de opinii şi idei între ei. Grupul focus implică participarea unui număr de 6-12
persoane şi a intervievatorul. CompoziŃia grupului focus este omogenă din perspectiva categoriei de
participanŃi (ex. adolescenŃi, profesori, părinŃi, fumători, experŃi) dar diversă din punct de vedere a statusului
social, educaŃional, profesional (Ramirez, 1986).
În grupul focus, intervievatorul provoacă şi urmăreşte discuŃia participanŃilor pe tema propusă pentru
cercetare după un ghid elaborat anterior. Numărul întrebărilor trebuie să fie în general limitat la 8-10, maxim
12, astfel încât în timpul alocat interviului (1,5-2 ore) fiecare persoană să aibă posibilitatea să îşi exprime
40
opinia (Bulai, 2000). Cea mai folosită tehnică de intervievare în grupul focus este tehnica cercului, în care
fiecărui participant i se pune aceaşi întrebare. A o doua tehnică, este lansarea unei idei controversate şi lăsarea
discuŃiei să decurgă liber pe baza acelei idei. O a treia posibilitate se referă la prezentarea unui scenariu de
idei şi solicitarea dezvoltării de posibile răspunsuri. Brainstormingul, încurajarea gândirii laterale,
dezvoltarea unei arii largi de posibile răspunsuri, sunt alte câteva modalităŃi care pot fi utilizate în grupul
focus. Prezentarea de situaŃii ipotetice sau ideale permite distanŃarea de situaŃia reală şi astfel, detensionarea
emoŃională a participanŃilor. Spunerea de poveşti, prezentarea de studii de caz, vizionarea de filme, casete
video, fotografii sunt alte modalităŃi utile de a începe o discuŃie de grup sau de a revitaliza un grup apatic.
Dincolo de abilităŃile necesare pentru orice interviu, în cazul grupului focus sunt necesare şi abilităŃi
specifice managementului dinamicii de grup: a nu lăsa anumite persoane să domine discuŃia şi grupul, să
încurajeze participanŃii să îşi exprime opiniile, să obŃină răspunsuri de la toŃi participanŃii, să menŃină în
echilibru dublul său rol, de intervievator şi de moderator (Morgan, 1988).
Focus grupul are avantajul de a fi o tehnică puŃin costisitoare, stimulativă şi flexibilă prin care se pot
obŃine informaŃii bogate de la participanŃi. Metoda permite verificarea instantanee a răspunsurilor prin
urmărirea balanŃei perspectivelor exprimate de participanŃi. TendinŃa de consens sau contradicŃie asupra unui
subiect este pusă uşor în evidenŃă de grupul focus. Metoda prezintă şi dezavantaje: cultura grupului poate să
interfereze cu expresia individuală; discuŃia poate fi dominată de un număr restrâns de persoane; grupul poate
face dificilă abordarea unor probleme mai sensibile; permite doar un număr limitat de întrebări iar
răspunsurile nu pot fi explorate în detaliu; sunt necesari doi inervievatori; este evidenŃiată mai degrabă
perspectiva „publică” a participanŃilor şi mai puŃin cea „privată” (Breitrose, 1988). Cercetătorul care doreşte
să opteze pentru grupul focus trebuie să ia în considerare nu doar avantajele dar şi dezavantajele metodei.
Temă de reflecŃie nr. 4
PropuneŃi 2 teme de Psihologia SănătăŃii, adecvate pentru utilizarea preliminară a unui
focus grup.
3.3. Pregătirea interviului
Indiferent de forma pe care o ia, utilizarea interviului presupune asimilarea şi parcurgerea unui proces
complex şi elaborios. În linii generale, procesul unei cercetării realizate prin interviuri parcurge şapte etape
(Kvale, 1996) redate în tabelul 3.2. Este important de reŃinut că munca desfăşurată înaintea conducerii
interviului propriu-zis este premisa succesului cercetării. În primul rând, trebuie bine conturat şi justificat
subiectul cercetării. În al doilea rând, trebuie identificată categoria de participanŃi ce poate exemplifica cel
mai bine aspectele relevante pentru cercetare. Pasul următor presupune generarea schiŃei interviului. Într-o
primă formă, cercetătorul identifică doar cuvintele cheie care vizează aspectele fundamentale urmărite de
cercetare. Cuvintele-cheie sunt ulterior detaliate în aspecte specifice ce vor fi abordate în timpul interviului.
41
Tabel 3.2. Etapele cercetării prin interviuri
1. Tematizarea – alegerea topicii şi formularea scopului cercetării, respectiv răspunderea la întrebările ce
se studiază şi de ce.
2. Designul – stabilirea planului cercetării, adică răspunderea la întrebarea cum, luând în considerare şi apectele
etice şi morale ale unei cercetări calitative.
3. Interviurile – realizarea unui număr de interviuri pe baza ghidului elaborat anterior
4. Transcrierea interviurilor, trecerea de la forma orală la un text scris
5. Analiza interviurilor pe baza unei metode alese în funcŃie de scopul cercetării (fenomenologică, cercetare
fundamentată, analiză de discurs, analiză conversaŃională, analiză tematică sau de conŃinut)
6. Verificarea – evaluarea produselor cercetări (interviurile, codarea, analiza, interpretarea) în teren şi la masa de
lucru
7. Raportul – comunicarea datelor cercetării într-o formă care respectă criteriile ştiinŃifice şi etice
Atunci când cercetătorul pregăteşte schema interviului, el trebuie să decidă ce întrebări va pune şi în ce
ordine. Deşi structura interviului este realizată în detaliu, cercetătorul trebuie să fie conştient de necesitatea
utilizării flexibile a planului elaborat, mai ales în forma semi-structurată şi nestructurată. O urmărire rigidă a
topicilor interviului poate inhiba persoana intervievată sau chiar trezi rezistenŃă şi compromite astfel calitatea
şi sinceritatea răspunsurilor.
După criteriul conŃinutului, literatura de specialitate descrie mai multe forme de întrebări care pot fi
utilizate în interviu (Silverman, 2001):
(1) Întrebările referitoare la caracteristicile socio-demografice sunt întrebări care în general se pun oricărei
persoane intervievate. Întrebările referitoare la vârstă, profesie, ocupaŃie, educaŃie, stare civilă facilitează
crearea unui cadru de referinŃă pentru interpretarea răspunsurilo la celelalte categorii de întrebări.
(2) Întrebările referitoare la cunoştinŃe sunt întrebări care urmăresc nivelul, acurateŃea, originea cunoştinŃelor
şi informaŃiilor despre un subiect anume: ex. „care sunt tipurile de contraceptive moderne pe care le
cunoaşteŃi?”; „de unde pot fi procurate acestea?”; de unde a-Ńi obŃinut informaŃiile despre contraceptivele
moderne ?”.
(3) Întrebările referitoare la percepŃii, convingeri şi valori sunt cele care facilitază înŃelegerea modului în
care oamenii construiesc semnificaŃii despre evenimente, lume şi ei înşişi (ex.: „ce opinie aveŃi despre
introducerea educaŃiei sexuale în şcoli?”).
(4) Întrebările referitoare la motive, emoŃii şi sentimente vizează adunarea de informaŃii despre raportarea
afectivă la lume, la experienŃele trăite şi la propria sa persoană. Acestea permit o înŃelegere mai profundă a
persoanei intervievate (ex. „ce a-Ńi simŃit atunci?”, „ce sentimente v-a provocat acel eveniment?”).
(5) întrebările referitoare la comportamente şi experinŃe de viaŃă prezente sau trecute colectează informaŃii
despre ceea ce a făcut sau face persoana intervievată în domeniul abordat în interviu (ex. „ce a-Ńi făcut când
a-Ńi aflat că sunteŃi însărcinată?”).
(6) întrebările referitoare la fapte permit colectarea de informaŃii despre acŃiuni, politici, relaŃii, descrieri de
evenimente din grup sau comunitate (ex.: „cum vă descurcaŃi cu îngrijirea copilului?”).
42
Tema investigată poate fi practic abordată din perspectiva tuturor dimensiunilor enumerate sau
întrebările pot urmări două sau trei direcŃii. Este benefic a se discuta conŃinutul interviului cu unul sau mai
mulŃi colegi familiarizaŃi cu subiectul cercetat, înainte de a fi utilizat în cercetarea propriu-zisă. În următorul
pas se testează schema interviului în studiul pilot, care de obicei presupune realizarea a 3-5 interviuri şi atunci
când este cazul revizuirea schemei de interviu.
În etapa pregătirii interviului este important să se stabilească modalităŃile de a contacta participanŃii.
Există mai multe modalităŃi de a accede la persoanele dorite pentru a fi incluse în studiu:
• Abordarea lor la domiciliu prin obŃinerea de date din tabelele electorale sau de recensământ.
• Utilizare mass-mediei (TV, radio, ziare) pentru anunŃarea cercetării şi invitarea persoanelor interesate
să participe.
• Utilizarea cărŃii de telefon pentru a contacta persoane şi a le solicita acceptul de a participa la un
studiu pe un anume subiect.
• Abordarea persoanelor în magazine, pe stradă, în pieŃe pentru un foarte scurt interviu şi a solicita
acordul unui interviu ulterior, realizat la domiciliul persoanei.
• Contactarea unor persoane publice din comunitate (preot, profesor, medic, farmacist, coafeză/frizer,
etc.) care să faciliteze accesul la membrii comunităŃii.
• Răspândirea unor anunŃuri în locurile publice, afişe care să încurajeze participarea persoanelor la
studiu.
• Folosirea metodei ce poartă numele „bulgăre de zăpadă”, adică o persoană aduce în studiu una sau
mai multe persoane, care la rândul lor vor invita alŃi participanŃi.
Temă de reflecŃie nr. 5
RealizaŃi un plan de interviu pentru situaŃia în care doriŃi să evidenŃiaŃi practicile sociale
de asistare a persoanelor în vârstă fără aparŃinători (ce persoane intervievaŃi, modalitatea de
selecŃie a participanŃilor, ce intrebări folosiŃi etc.).
3.4. Arta intervievării
Se afirmă deseori că a realiza cu succes un interviu este o artă. AfirmaŃia este în bună parte adevărată
dacă luăm în considerare că scopul metodei este de a pătrunde în universul interior al persoanei intervievate.
Realizarea unei relaŃii între cercetător şi participanŃi are ca scop minimalizarea diferenŃei de statut,
cunoştinŃe şi putere. Crearea unui sentiment de egalitate va facilita comunicarea liberă, fără inhibiŃii. Odată ce
persoana a consimŃit să participe la studiu, următoarele secvenŃe vor facilita stabilirea unei relaŃii pozitive şi
egalitare:
• explicarea fiecărei persoane ce se urmăreşte prin cercetare;
• informarea lor despre necesitatea înregistrării interviului şi acceptarea refuzului unora de a fi
înregistraŃi;
• garantarea anonimatului şi a confidenŃialităŃii;
43
• permisiunea de a opri oricând interviul dacă persoana nu se simte comfortabil;
• oferirea unei copii transcrise a interviului şi omiterea părŃilor pe care cel intervievat nu le mai doreşte
în interviu;
• sublinierea importanŃei contribuŃiei adusă de persoana în cauză prin acceptarea de a lua parte la
studiu;
• oferirea de răspunsuri oneste la întrebările persoanelor solicitate să participe la studiu;
• desfăşurarea interviului într-un mediu plăcut şi confortabil;
• oferirea unei ceşti de cafea/ceai, timp în care se poartă o conversaŃie informală, neînregistrată în care
pot fi reamintite „drepturile” participantului şi scopul cercetării.
Prezentăm în continuare condiŃiile fundamentale pentru desfăşurarea cu succes a intervievării:
• În conducerea interviului, cercetătorul se ghidează după planul interviului. Totuşi, de obicei nu se
pun exact aceleaşi întrebări la toŃi participanŃii. Subiectul cercetării este abordat flexibil iar întrebările
sunt selectate în funcŃie de poziŃia şi particularităŃile celui intervievat.
• Întrebările referitoare la datele socio-demografice pot fi utilizate fie la începutul interviului, fie la
sfârşit. Se recomandă utilizarea la minim a acestei categorii de întrebări pentru a nu crea impresia
unui interogatoriu.
• Interviul poate începe cu întrebări cu un caracter introductiv, mai general: „puteŃi să îmi relataŃi
despre...?”; „vă amintiŃi o ocazie când...?”.
• Una dintre condiŃiile fundamentale în formularea întrebărilor este accea de a nu impune sau sugera
răspunsurile. Cele mai dezirabile întrebări sunt cele deschise, de genul "puteŃi să îmi spuneŃi mai
mult despre aceasta"?. Pentru a fi cu adevărat deschise, întrebările nu trebuie formulate într-o
manieră dihotomică, care să sugereze răspunsuri de tip DA sau NU: „sunteŃi mulŃumit cu tratamentul
primit în spital ?”. O întrebare de genul „cât de satisfăcut sunteŃi cu tratamentul medical primit în
spital ?” deşi pare o întrebare deschisă, în realitatea permite o gamă relativ restânsă de răspunsuri. O
altă formulare, care permite persoanei să îşi exprime opinia în legătură cu subiectul abordat, ar putea
fi „care este părerea dvs. despre tratamentul primit în spital?”.
• Întrebările descriptive bine formulate pot declanşa o „cascadă” de informaŃii despre subiectul
abordat: „cum aŃi aflat că...?”.
• Dacă un anume subiect nu este aprofundat de interlocutor, acesta trebuie încurajat prin întrebări de
aprofundare pentru a furniza informaŃiile de care avem nevoie prin formulări, de genul: „este foarte
interesant ceea ce îmi spuneŃi; a-Ńi putea să-mi daŃi mai multe detalii despre...?”.
• Se poate apela şi la întrebări specifice (ex: „ce credeŃi despre...?”, sau „ce aŃi simŃit atunci?”)
respectându-se condiŃia ca explorările de profunzime să nu devină intruzive.
• Ordinea întrebărilor nu trebuie să fie rigidă, practic în interviu cercetătorul urmează interlocutorul şi
nu invers.
• Provocarea interlocutorului de a relata liber propria poveste este o tehnică valoroasă de intervievare
prin care se poate obŃine o naraŃiune bogată în date şi interpretări personale („puteŃi să îmi relataŃi
povestea avortului clandestin la care a trebuit să recurgeŃi” ?).
44
• AsociaŃiile libere făcute de interlocutor sunt importante în demersul interviului.
• În cazul în care este necesară utilizarea întrebărilor directe („aŃi primit vreodată bani pentru..? ”) se
recomandă să se apeleze doar în ultima parte a interviului, după ce persoana a descris spontan
aspectele fenomenului investigat.
• Întrebările indirecte („ce credeŃi că alŃi tineri gândesc despre ...?”) sunt folosite fie pentru a
identifica percepŃiile şi convingerile persoanei faŃă de un grup, comunitate, fie ca şi întrebări
proiective faŃă de aspecte nerelatate direct de către persoana intervievată.
• Întrebările de structurare sunt folosite de cercetător cu scopul de a introduce o nouă temă în interviu
(„v-aş propune acum să discutăm despre...”).
• Este important ca din când în când să oferim interlocutorului întăriri pozitive despre modul cum
decurge interviul. Cuvintele de încurajare ale cercetătorului vor recompensa persoana pentru
implicarea sa autentică în interviu: „aŃi descris foarte sugestiv ce aŃi simŃit atunci...”.
• Interlocutorul nu trebuie grăbit, presat cu întrebările; trebuie să i se lase suficient timp pentru a
termina relatarea începută.
• Tăcerile interlocutorului trebuie respectate deoarece pot indica nevoia de reflecŃie asupra întrebării,
încercarea de reamintire, sau un moment emoŃional intens.
• Verificarea răspunsului non-verbal îi va oferi informaŃii cercetătorului despre cauza tăcerii. În cazul
în care mimica interlocutorului trădează nelămurire, cercetătorul îşi va cere scuze şi va refomula
întrebarea: „îmi cer scuze, cred că nu am formulat destul de clar întrebarea. Am vrut să spun...”.
• Întrebările interpretative iau forma parafrazării şi au ca scop clarificarea: „vreŃi să spuneŃi...”, sau
„am înŃeles corect că....”.
• Utilizarea unui limbaj comun şi clar este un alt aspect ce nu trebuie neglijat. Evitarea limbajului
esoteric permite înŃelegerea similară de către cercetător şi participant a cadrului şi contextului
problemelor investigate.
• Întrebările trebuie să conŃină doar o singură idee. Întrebarea „cum este personalul medical din spital
şi câŃi sunt pe secŃie” ? conŃine de fapt două întrebări. Acest gen de întrbări crează confuzie
interlocutorului.
• Întrebările justificative, de tipul „de ce”? trebuie evitate deoarece antrenează explicaŃii cauzale şi
uneori sentimente de culpabilitate: „de ce a-Ńi apelat la avort”?. De cele mai multe ori putem înlocui
întrebarea „de ce”? cu întrebarea „cum” ? (ex.: „cum aŃi rezolvat sarcina nedorită” ?).
• Tehnica şi tactica folosită în timpul interviului pot deveni, conştient sau inconştient, căi de
manipulare a subiecŃilor. De aceea responsabilitatea morală şi profesională a cercetătorului sunt
deosebit de importante. Reflexivitatea şi respectarea normelor etice ale cercetării calitative sunt vitale
în acest sens.
• Este preferabil ca interviurile să fie înregistrate, în caz contrar se poate pierde multă informaŃie, cum
sunt cele paralingvistice (pauzele, volumul, ezitările, accentuările, calitatea vocii). Înregistrarea nu
elimină total luarea de notiŃe. Se notează elementele comunicării non-verbale, cum sunt postura,
mişcările corpului, privirea.
45
• Interviul poate fi realizat într-o singură întâlnire, dar poate dura şi zile, cum este în cazul interviurilor
despre istoria de viaŃă.
3.5.Tehnica de ascultare
A învăŃa să asculŃi este la fel de important ca şi a învăŃa să pui întrebări (Anderson şi Jack, 1991).
Prima şi cea mai importantă condiŃie în ascultarea interlocutorului este imersia cercetătorului în interviu şi în
naraŃiunea persoanei intervievate. Pentru a înŃelege cu adevărat naraŃiunea persoanei, Anderson şi Jack (1991)
recomandă trei căi de ascultare:
(i) prima cale se referă la ascultarea vocii morale a persoanei. În multe din relatările persoanelor intervievate
se pot identifica două perspective, două canale de comunicare, deseori conflictuale. Un canal comunică
experienŃele care se pliază peste valorile culturii dominante (ex. femeia care îşi descrie experienŃele sale în
termeni acceptabili pentru societate şi familie); un alt canal comunică experienŃele de zi cu zi ale persoanei,
experienŃe care pot depăşi limitele acceptabilităŃii. Vocea morală, exprimată în auto-evaluări, ne permite să
identificăm relaŃia dintre imaginea de sine a persoanei intervievată şi normele culturale, dintre normele
comportamentale impuse de societate/grup şi ce simte persoana când se comportă sau nu în acel mod. Când
experienŃa personală nu se „potriveşte” cu valorile culturii dominante, de multe ori persoanele „reduc la
tăcere” canalul propriilor gânduri şi emoŃii. Aşa cum arată Anderson şi Jack (1991) cercetătorul trebuie să
înveŃe să asculte stereo, atât canalul dominant cât şi cel „mut”şi să înŃeleagă relaŃia dintre ele. Altfel spus, e
nevoie ca cercetătorul să asculte „şi cu a treia ureche”. Pentru a facilita accesul la canalul mut, cercetătorul va
utiliza mai ales întrebările referiotare la emoŃii, sentimente, valori, convingeri şi atitudini şi va apela mai puŃin
la întrebăririle referitoare la activităŃi şi fapte concrete. Cercetătorul cu experienŃă ştie să aloce „spaŃiu”
participanŃilor pentru explorări de profunzime ale trăirilor interioare, ale unor emoŃii şi comportamente mai
puŃin dezirabile social. Mai mult decât atât, cercetătorul va asculta din înregistrări nu doar ce a spus persoana,
dar şi ce a sugerat, ce ar fi vrut să spună dar nu a spus. În acest sens, este necesar să interpretăm contextul
pauzelor de vorbire, modificările de tonalitate, lipsa de deschidere sau de abilitate de a răspunde la anumite
întrebări. Este util ca cercetătorul să solicite clarificări asupra unor termeni folosiŃi de interlocutor (de ex.
persoana spune „am fost foarte deprimat pentru că nu am reuşit să duc la bun sfârşit ce mi-am propus”;
cercetătorul „puteŃi să îmi spuneŃi mai multe despre depresia pe care a-Ńi avut-o?).
(ii) a doua cale de ascultare se referă la meta-limbaj. Meta-limbajul apare atunci când interlocutorul
se opreşte spontan şi comentează ceea ce a spus. Comentariile ne permit să observăm cum persoana
intervievată îşi monitorizează propriile gânduri şi sentimente, cum le „socializează” în conformitate cu
anumite norme dezirabile, cum conştientizează discrepanŃele şi contradicŃiile personalităŃi sale.
(iii) a treia cale de ascultare vizează logica naraŃiuni, urmărirea consistenŃei interne sau a
contradicŃiilor în cele relatate de persoana intervievată. Aceasta permite înŃelegerea suplimentară a gradului
de consonanŃă sau disonanŃă dintre acŃiuni, evenimente şi experienŃa subiectivă.
Momente critice în ascultare sunt tocmai acelea când cercetătorul are senzaŃia că ştie deja ce va spune
persoana; într-o astfel de situaŃie, cercetătorul ascultă cu o schemă mentală deja elaborată, deci nu îşi ascultă
cu adevărat interlocutorul. Cu alte cuvinte, ascultă pentru a auzi dacă ceea ce spune persoana intervievată
confirmă ceea ce ştie deja cercetătorul. De aceea întrebările specifice „ce înŃelegeŃi prin acest cuvânt ?”
46
facilitează identificarea a ceea ce este prezent dar totuşi absent în discursul persoanei (Anderson şi Jack,
1991, p. 19).
Tehnica principală de ascultare în interviul calitativ de profunzime este conştientizarea şi înregistrarea
vocilor multiple care se exprimă în naraŃiune.
Temă de reflecŃie nr. 6
AnalizaŃi un interviú electoral (al unui candidat la alegeri) prin prisma celor trei căi de
ascultare propuse de Anderson şi Jack (1991).
Pentru a facilita procesul de învăŃare a tehnicii intervievării, sintetizăm în tabelul 3.3 cele mai
frecvente greşeli comise de un cercetător novice în realizarea interviurilor.
Tabel 3.3 Posibile erori în conducerea unui interviu
______________________________________________________________________________________
• Întreruperi (fie din partea cercetătorului, fie a altor persoane/telefoane care interferează cu interviul)
• Lipsa de concentrare a cercetătorului
• Stare de încordare/anxietate a cercetătorului
• Întrebări lungi, nestructurate
• Întrebări închise
• Întrebări justificative
• Utilizarea jargoului sau a unui limbaj esoteric
• Structurare rigidă, de tipul întrebare-răspuns
• Saltul de la o idee la alta
• Bombardarea interlocutorului cu întrebări
• Evitarea întrebărilor dificile de teamă ca persoana să nu se simtă ofensată
• Întreruperea pauzelor pe care le ia interlocutorul
• Consilierea persoanelor intervievate
• Exprimarea propriilor opinii în legătură cu cele relatate de interlocutor
• Abordare superficială a subiectelor puse în discuŃie
______________________________________________________________________________________
3.6 Avantajele şi limitele interviului
În ciuda faptului că cercetătorii de factură pozitivistă acuză interviul de o serie de neajunsuri, cum ar
fi lipsa caracterului ştiinŃific, obiectiv, valid, generalizabil, metoda câştigă tot mai mulŃi adepŃi datorită
avantajelor pe care le incumbă. Interviul este un mijloc deosebit de valoros pentru a obŃine informaŃii bogate
şi nuanŃate despre experineŃele de viaŃă a persoanelor. Flexibilitatea metodei permite, atât cercetătorului cât şi
interlocutorului, libertăŃi pe care metodele cantitative nu le oferă. Înregistrarea interviurilor oferă
cercetătorului posibilitatea de ascultarea lor de câte ori este nevoie. Interviul poate fi utilizat împreună cu alte
tehnici calitative cum este observaŃia participativă dar şi cu metode cantitative. Pentru persoana intervievată,
interviul oferă cadrul de a spune „povestea sa” în proprii lui termenii.
47
Pentru cercetător, realizarea unei cercetări prin interviuri poate deveni un proces de implicare şi
solicitare emoŃională deosebit de epuizant. Kvale (1996) descrie dinamismul emoŃional prin care poate trece
cercetătorul, de la faza de entuziasm şi angajare totală în proiect la cea a păstrării unei linişti agresive despre
acesta, de la bucuria „coagulării” datelor în interpretări coerente până la faza finală de epuizare.
CalităŃile interviului nu implică ideea că este o metodă perfectă, care nu mai are nevoie de
îmbunătăŃiri. În finalul capitolului dedicat metodei interviului, ilustrăm calităŃile şi limitele acestuia prin
cuvintele lui Oakley (1981, pag.41): "interviul este ca şi căsătoria: toată lumea ştie ce este, foarte mulŃi
oameni o practică şi cu toate acestea, o mulŃime de secrete se ascund în spatele uşilor închise". Dincolo de
secretele din spatele uşilor închise, putem conchide în final că avantajele oferite de interviu depind de:
• conŃinutul întrebările utilizate
• atitudinea adoptată de cercetător în timpul procesului de intervievare
• abilităŃile de ascultare şi intervievare a cercetătorului
REZUMAT
Tehnica interviului permite înŃelegerea profundă a fiinŃei umane şi a relaŃiei ei cu
lumea precum şi a punctelor de vedere specifice unor grupuri. El presupune o
relaŃie duală de comunicare, cu obiective explicite, context specific şi schimb structurat de
informaŃii. Dincolo de anumite prescripŃii generale, caracteristicile interviului sunt date de cele ale
cercetătorului care îl efectuează şi care trebuie să fie un ascultător activ, non-evaluativ, implicat
profund în cercetare şi bun moderator. Tipurile de interviu utilizate în cercetare sunt interviul
nestructurat, cel ghidat (sau semistructurat) şi interviul structurat, utilizarea fiecăruia depinzând de
scopul cercetării şi de avantajele şi dezavantajele fiecărui tip de interviu. Interviul fenomenologic
este un demers tipic pentru CC, în care cercetătorul doreşte să surprindă semnificaŃiile de
profunzime ale experienŃelor trăitede participanŃi şi descripŃiile lor relativ la semnificaŃiile
fenomenului. Interviul narativ se focalizează pe relatarea/nararea experienŃei, naraŃiune care
structurează şi care este structurată de către experienŃa participantului. Metoda biografică urmăreşte
colectarea de naraŃiuni pe care oamenii le relatează cu referire la vieŃile lor, şi se bazează pe
asumpŃia existenŃei unei interacŃiuni complexe între modul în care persoana înŃelege lumea şi lumea
însăşi. Interviul etnografic este utilizat în scopul adunării de date despre o cultură anume prin
intermediul membrilor săi. Comunicarea între cercetător şi participanŃi este relevantă pentru
cercetare, cercetătorul trebuind să Ńină cont de câteva condiŃii fundamentale pentru desfăşurarea cu
succes a interviului. Interviul are, ca orice altă metodă de colectare a datelor, unele neajunsuri care
pot fi diminuate prin conducerea responsabilă şi riguroasă a interviului şi evitarea greşelilor de
intervievare, discutate în acest modul.
48
Lucrare de evaluare nr. 3
Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile aferente modulului IV (vezi calendarul
disciplinei). Sarcinile vor fi rezolvate în 3-4 pagini. Se va acorda 1 punct pentru răspunsurile corecte la întrebările 1-4 ale
fiecărui modul (astfel încât se pot obŃine maximum de 5 puncte pe temele de semestru).
Bibliografie obligatorie
Manderson, L., Bennett, E.,& Andjani-Sutjaho, S. (2006). The social dynamics of the
interview: Age, class and gender. Qualitiative Health Research, 16, 1317-1334
(articolul este ataşat prezentului suport de curs)
Bibliografie pentru acest modul Andersen K., & Jack D. (1991) Learning to listen: interview techniques and analysis, în
Women’ Words: The Feminist Practice of Oral History, eds. Gluck S. şi Patai D., New York: Routledge Breitrose P., (1988) Focus Groups; when and how to use them. A practical guide, Palo
Alto CA: Standford University Press
Broyard, A. (1992) Intoxicated by my illness. New York: Fawcett Columbine Bruner, J. (1990) Acts of meanig. Cambridge, MA: Harvard University Press Bulai, A. (2000) Focus-Grup, Bucureşti: Paideia Dafinoiu, I. (2002) Personalitatea, metode de abordare clincă: observaŃia şi interviul.
Iaşi, Polirom
Denzin, N. (1994) The art and politics of interpretation. În Handbook of Qualitative Research, ed. Denzin N. şi Lincoln Y., 500-529, Thousand Oaks, CA: Sage
Gluck, S. & Patai, D. (1991) Women’Words: The Feminist Practice of Oral History. New York: Routledge.
1. AnalizaŃi comparativ interviul fenomenologic, interviul narativ şi cel etnografic DaŃi exemple de situaŃii
în care este adecvată utilizarea fiecărui tip de interviu
2. PropuneŃi 2 teme de Psihologia SănătăŃii, adecvate pentru utilizarea preliminară a unui focus grup
3. AnalizaŃi un interviú electoral (al unui candidat la alegeri) prin prisma celor trei căi de ascultare
propuse de Anderson şi Jack (1991).
4. RealizaŃi un plan de interviu pentru situaŃia în care doriŃi să evidenŃiaŃi practicile sociale de asistare a
bătrânilor fără aparŃinători (ce persoane intervievaŃi, modalitatea de selecŃie a participanŃilor, ce
49
Grbich, C. (1999) Qualitative Research in Health. London: Sage
Fontana, A., & Frey, J. (1994) Interviwing, the Art of Sciences. În Handbook of Qualitative
Research, eds. Denzin N., şi Lincoln Y., 361-376, London, Sage
Frank, A. (1998) Stories of illness as care of self: a Foucauldian dialogue. Health, 2, 329- 348.
Kitzinger, C. (1999) Researching subjectivity and diversity: Q methodology in feminist psychology. Psychology of Women Quarterly, 23, 267-276.
Krueger, R.A. (1988) Focus Group: a Practical Guide for Applied Research. London: Sage.
Kvale, S. (1988) The 1000-pages questions. Phenomenology and Pedagogy, 6, 90-106
Marshall, C., & Rossman, G. (1999) Designing Qualitative Research, London, Sage McCracken, G., (1990) The Long Interview. Newburry Park, CA: Sage.Harvard University Press Mishler, E.G. (1986) Research Interviewing: Context and Narative. Cambridge MA Oakley, A. (1981) Interviewing women: a contradiction in terms. În Doing Feminist
Research, ed. Roberts H., 30-61, London: Routledge Morgan, D. (1988) Focus Groups as Qualitative Research. Newburry Park, CA: Sage Plummer, K. (1999) Life story research. În Rethinking Methods in Psychology. Eds. J.A.
Smith. R. Harre şi L. Van Langenhove, 50-63 Ramirez, A. (1986) Focus Groups: Theory and Practice. San Antonio: University of
Texas
Silverman D. (2001) Interpreting qualitative data: methods for analysing talk, text and interaction, London, Sage
Smith, J. (1999) Semi-structured interviewing and qualitative analysis. În Rethinking Methods in Psychology. Eds. J.A. Smith. R. Harre şi L. Van Langenhove, 9-26.
Stewart D.W. şi Shamdasani P.N. (1990) Focus Group: Theory and Practice, London: Sage
GLOSAR Interviul informal sau nestructurat = este mai degrabă o tehnică adiacentă în observaŃia participativă;
se suprapune în bună parte peste conversaŃia socială, în care întrebările sunt puse spontan, în funcŃie de contextul interacŃiunii şi nu se utilizează nici o formă de înregistrare
Interviul ghidat sau semi-structurat = un set de întrebări derivate din teorie, cercetări anterioare sau intuiŃia cercetătorului. Scopul unui interviu ghidat este de a furniza o direcŃie minimă de discuŃie care permite atât cercetătorului cât şi participanŃilor să abordeze domeniile cheie pentru cercetare
Interviul structurat = este utilizat mai ales atunci când este important să fie utilizate aceleaşi întrebări la toŃi participanŃii, si presupune un set bine stabilit de întrebări, acelaşi pentru toŃi participanŃii, lăsând un loc redus flexibilităŃii şi variaŃiei în investigare. Este utilizat mai ales când când există un număr mare de participanŃi sau de cercetători sau când scopul studiul este compararea.
Interviul fenomenologic = prin acest tip de interviu, cercetătorul încearcă să surprindă semnificaŃiile de profunzime ale experienŃelor trăite de participanŃi şi modul în care aceştia descriu semnificaŃia fenomenului. Un interviu este fenomenologic în măsura în care cercetarea este interesată de percepŃiile personale ale unui fenomen, context, experienŃă descrise de participanŃi
50
Interviul etnografic=varianta de interviu fundamentat de antropologia cognitvă, este utilizat în scopul adunării de date despre o cultură anume, prin intermediul membrilor săi
51
MODULUL IV OBSERVAłIA
Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu metoda observaŃiei.
Obiectivele modulului: la finalul acestui modul, cursanŃii trebuie:
4.1. Caracteristicile observaŃiei
ObservaŃia este probabil cea mai veche metodă din psihologie, implicată într-un fel sau altul în orice
tip de cercetare, fie ea cantitativă sau calitativă. Ca metodă calitativă de investigaŃie, observaŃia este
definită ca act de urmărire şi descriere sistematică a comportamentelor şi evenimentelor studiate ce
au loc în mediul social natural (Banister şi colab. 1995). Primele cercetări sistematice care au utilizat
observaŃia au fost realizate de antropologi în deceniul al treilea al secolului XX cu scopul înŃelegerii
altor culturi. Cercetarea antropologică presupunea imersia în cultura studiată pe o perioadă
îndelungată, de câŃiva ani, prin învăŃarea limbii şi participarea la evenimentele sociale ale comunităŃii.
Dacă iniŃial observaŃia era utilizată mai ales în studiul culturilor „exotice”, astăzi, în contextul
globalizării şi a nevoii de a înŃelege alte culturii, metoda s-a extins.
În contextul CC, observaŃia pune accent pe înŃelegerea omului "real" în situaŃii comune de viaŃă.
ObservaŃia este metoda care permite răspunsuri la întrebarea „ce se întâmplă aici ?” (Silverman,
2001). Cu alte cuvinte, observaŃia ne permite să cunoaştem lumea la „prima mână”. Prin observaŃie se
înregistrează comportamentul efectiv al oamenilor şi multitudinea de factori ce determină acŃiunile şi
interacŃiunile lor. Scopul observaŃiei este mai degrabă acela de a înŃelege ce fac oamenii în anumite
situaŃii, decât de a cerceta ce gândesc ei despre ceea ce fac. ObservaŃia este metoda predilectă de
colectare a datelor în strategia etnografică. Pornind de la etimologia sa, termenul de etnografic
semnifică text ştiinŃific (social) despre fapte, oameni, întâmplări comune. Strategia etnografică are un
sens mai larg, incluzând metode multiple, cum sunt observaŃia, interviul, analiza documentelor. Cu
certitudine, observaŃia este o metodă cu o largă aplicabilitate, utilă în strategii şi domenii variate de
studiu, de la cel clinic, educaŃional, social, la organizaŃional sau ocupaŃional. Redăm sintetic în tabelul
4.1 obiectivele cercetării de tip observaŃional, obiective care sunt totodată şi repere importante de
lucru pentru cercetător.
� Să descrie carateristicile observaŃiei
� Să compare tipurile diferite de observaŃie
� Să elaboreze o grilă de observaŃie
� Să identifice limitele şi avantajele observaŃiei
52
Tabel 4.1. Scopurile observaŃiei (adaptat după Silverman, 2001)
� a vedea prin ochii persoanelor observate evenimente, acŃiuni, norme, valori;
� a descrie contextul şi persoanele observate cu scopul de a permite înŃelegerea a ceea ce se întâmplă
acolo; � a contextualiza social şi istoric evenimentele observate pentru a fi înŃelese corect; � a integra, a vedea viaŃa socială ca un proces de evenimente interconectate şi relaŃionate; � a evita utilizarea prematură a teoriilor şi conceptelor înainte ca fenomenul să fie cu adevărat înŃeles; � a oferi un design de cercetare flexibil care permite o investigare deschisă spre aspecte neaşteptate şi
neprevăzute.
Una din notele esenŃiale ale observaŃiei este caracterul de nonintervenŃie. Observatorii nu
chestionează subiecŃii asupra opiniilor şi atitudinilor lor, nu îi stimulează în vederea exteriorizării
anumitor comportamente, nu provoacă deliberat situaŃii specifice, cu atât mai puŃin nu manipulează
participanŃii. Observatorul urmează fluxul evenimentelor. Cu toate acestea, observaŃia nu este o
metodă pasivă de cercetare. Observatorul nu este un fotograf al fenomenelor sociale (Dafinoiu, 2002).
A observa înseamnă a selecta, a clasifica, a categoriza, a analiza, a organiza cele percepute.
ObservaŃia are ca scop final înŃelegerea şi atribuirea de semnificaŃii celor observate.
Adler şi Adler (1994) subliniază caracterul flexibil al observaŃiei. Caracterul flexibil a generat diverse
modalităŃi de a utiliza această metodă. ObservaŃia poate avea un grad mare de structurare sau poate fi
complet liberă de orice tentativă de urmărire sistematică. ObservaŃia se poate focaliza pe aspecte şi
dimensiuni foarte specifice, înguste sau poate avea o focalizare generală. ParticipanŃii (subiecŃii
observaŃiei) pot fi conştienŃi sau nu asupra prezenŃei observatorului şi a aspectelor urmărite.
ExplicaŃiile care sunt oferite participanŃilor pot varia de la explicarea completă a motivelor observaŃiei
şi a aspectelor urmărite, la explicaŃii false până la a omite acest fapt. Timpul observaŃiei poate varia de
la o singura observare la observaŃii multiple în situaŃii asemănătoare sau diferite. Cu cât avem mai
multe observaŃii, cu atât mai bine putem evita supraestimarea concluziilor. Înregistrarea celor
observate poate avea loc printr-o simpla luare de note sau prin mijloace audio-vizuale care permit
urmărirea repetată sau independentă a celor înregistrate. Observatorul poate opta pentru a oferi un
feed-back complet participanŃilor despre cele observate şi interpretările făcute sau a întrerupe orice
contact cu cei observaŃi.
4.2. Tipuri de observaŃie
Formele observaŃiei pot fi grupate în trei mari categorii (Adler şi Adler, 1994):
Temă de reflecŃie nr. 1 Pornind de la scopurile observaŃiei (tabelul 1.1) generaŃi ipoteze de cercetare în care observaŃia poate fi o metodă de colectare a datelor ce urmează a fi prelucrate cantitativ respectiv calitativ. Prin ce diferă întrebările formulate în cele două sitaŃii? Cum va fi observaŃia pentru fiecare dintre ele?
53
( i) observaŃia naturală;
(ii) observaŃia structurată;
(iii) autoobservaŃia.
ObservaŃia naturală presupune înregistrarea comportamentelor unor persoane/grupuri în mediul lor
de viaŃă. ObservaŃia este naturală doar în măsura în care observatorul nu interferează cu procesul
observat. ObservaŃia trebuie astfel realizată încât comportamentul persoanelor să nu fie stingherit de
observator. Scopul prim al observaŃiei naturale este neutralizarea limitelor observaŃiei de laborator şi
a câştigării în relevanŃă ecologică. Cele mai utilizate tehnici de observaŃie naturală sunt cele cu
observator vizibil dar ignorat, cu observator ascuns şi cea a utilizării unor echipamente de
înregistrare. ObservaŃia ascunsă, în care cercetătorul nu informează subiecŃii asupra studiului, poate
ridica serioase probleme etice, şi chiar de siguranŃă fizică a observatorului odată „demascat”. O
variantă a observaŃiei naturale este observaŃia participativă. Aceasta are avantajul că fenomenele
investigate sunt observate din interiorul grupului. TransparenŃa observatorului poate avea grade
diferite, de la informarea grupului asupra prezenŃei cercetătorului până la implicarea lui în grup sub o
identitate falsă. În observaŃia participativă cercetătorul nu este un observator rece, din exterior, ci este
implicat în activităŃile comunităŃii pe care o observă. Gradul de implicare al cercetătorului poate lua
diverse forme: participant complet, participant ca observator, observator ca participant şi observator
complet (IluŃ, 1997).
ObservaŃia sistematică s-a dezvoltat din nevoia de a controla variabile imposibil de controlat
în mediu natural. În observaŃia sistematică se pot crea situaŃii specifice în scopul provocării
comportamentelor urmărite. ObservaŃia sistematică, în mediu natural sau de laborator, este utilizată
mai ales în contextul psihologiei organizaŃionale, în scop de diagnoză sau selecŃie.
AutoobservaŃia, deşi mult timp negată ca posibilă metodă de cercetare, şi-a reintrat în drepturi
odată cu afirmarea paradigmei calitative de investigare. Încorporată de Max Weber ca metodă de
cercetare, investigarea sinelui s-a dovedit a fi tehnică utilă în studiu (Weber, 2001). Imersia
observatorului în aceaşi situaŃie cu cea pe care o va observa, dubla sa postură de obiect şi subiect al
investigaŃiei, va favoriza o înŃelegere mai profundă a lumii cercetate. AutoobservaŃia este o tehnică
care poate fi învăŃată la fel ca orice tehnică de cercetare. Utilizarea jurnalelor, a fişelor de
monitorizare, a autorapoartelor sunt modalităŃi de înregistrare a propriilor gânduri, emoŃii şi
comportamente.
Temă de reflecŃie nr. 2
DaŃi exemple de situaŃii de cercetare în care este adecvată utilizarea fiecărui tip de
observaŃie din cele prezentate la 4.2.
54
4.3. Stadiile observaŃiei
Planificarea şi desfăşurarea observaŃiei trebuie să se bazeze pe răspunsurile la câteva întrebări
fundamentale care ghidează cercetarea (Jorgensen, 1989):
(i) De ce se iniŃiază observaŃia? care sunt întrebările la care cercetarea trebuie să răspundă?
Întrebările pot fi formulate în termenii ipotezelor (ex. pacienŃii cu anxietate redusă vor interacŃiona
mai bine cu personalul medical faŃă de cei cu anxietate crescută) sau ca simple afirmaŃii (ex. vor fi
urmărite modalităŃile de interacŃionare pacient-personal medical). Formularea întrebărilor cercetării
trebuie să pornească de la asimilarea literaturii relevante pentru subiectul abordat.
(ii) Cine va fi observat? cine vor fi participanŃii şi în ce tip de activitate/relaŃie vor fi urmăriŃi; ce
caracteristici socio-demografice trebuie să îndeplinească (ex. pacienŃii cu diverse forme de cancer,
atât bărbaŃi cât şi femei, cu educaŃie superioară, medie şi primară). Este necesar şi răspunsul la
întrebarea de ce s-a optat pentru acel grup/persoana.
(iii) Unde va fi realizată observaŃia (ex. clinică, servicii ambulatorii, locuri publice, locuri private).
Cercetătorul poate avea un anume interes pentru un loc specific sau pentru comportamente cu
probabilitate mare de a se manifesta în anumite locuri.
(iv) Pe ce perioadă de timp se va întinde observaŃia? ObservaŃia se poate realiza continuu sau
repetitiv până cercetătorul simte că a ajuns la „saturaŃie” de date.
(v) Care sunt aspectele comportamentului verbal şi nonverbal care vor fi observate şi cum se va face
înregistrarea celor observate? Selectarea şi definirea comportamentelor-Ńintă în termeni corecŃi şi
observabili este un segment important al observaŃiei.
După acest prim stadiu, al planificării, urmează realizarea observaŃiei propriu-zise, urmată de stadiul
analizei datelor.
Temă de reflecŃie nr. 3
De ce este importanta planificarea observatiei? Cum influenteaza aceasta demersul de
cercetare?
4.4. CondiŃiile unei bune observaŃii
ObservaŃia eficientă presupune o planificare şi un antrenament riguros al observatorului. Pentru a
evita înregistrarea de date irelevante pentru scopul cercetării, observatorul va decide anterior realizării
observaŃiei care sunt variabilele care vor fi studiate şi înregistrate. Un reper important al calităŃii
observaŃiei este realizarea studiului pilot. Acesta facilitează descoperirea posibilelor erori sau
probleme ce pot să apară ulterior. În acest mod se poate recurge la redefinirea detaliile metodologice.
Utilizarea a cel puŃin doi observatori independenŃi şi compararea aspectelor reŃinute în urma
observării este un alt criteriu de calitate a observaŃiei. Elaborarea unei grile de observare asigură
caracterul sistematic al observaŃiei. Grila va cuprinde unităŃile de comportament care vor fi observate,
55
durata, intensitatea, frecvenŃa, latenŃa comportamentelor. Marshall şi Rossman (1999) propun o grilă
de observare şi codare, cu funcŃia de reper general şi fără pretenŃia de exhaustivitate (tabel 4.2).
Tabel 4.2 Grilă de observare şi codare
I. Comportament verbal
a. ton (intonaŃie, intensitate, timbru)
b. durata (lungimea frazelor, concizie)
c. conŃinut (ex. întrebări de identificare, fraze de scuză, autodenigrare, glume, metafore, propoziŃii cu un
caracter
politic sau valoric, părŃi de vorbire: verbe, adjective)
d. puterea limbajului (agresiv, jignitor, superior, dramatic, ton de expert, manipulativ)
e. tăceri (timp de reculegere, dramatizare)
II. Comportament nonverbal
a. kinestezic (faŃă, mâini, corp, picioare)
b. mişcări (ocuparea spaŃiului)
c. înfăŃişare (îmbrăcăminte, machiaj, coafură, accesorii)
III. ReacŃia audienŃei
Postura corpului, zâmbet, contcat vizual, părăsirea locului
Critici, întrebări, umor, clarificări, întreruperi
IV. Aspecte globale
Utilizarea obiectelor, lungimea de timp de vorbire al bărbaŃilor şi femeilor, lideri formali şi informali,
norme de grup, acorduri/dezacorduri, etc.
V. Aspecte combinate (verbale şi nonverbale)
Saluturi
Lee (2000) organizează grila de observare în cinci domenii:
1. aspecte fizice (stilul de îmbrăcăminte, coafura/freza, tatuaje sau alte aspecte particulare);
2. expresivitatea mişcărilor (gesturi, postura, privirea);
3. localizarea spaŃială faŃă de celelalte persoane (distanŃă: publică, socială, personală, intimă);
4. timpul alocat anumitor comportamente
5. conversaŃia
Notarea detaliată a procesului observat este un element fundamental al metodei. Notarea se realizează
atât înaintea demarării observaŃiei propriu-zise, în timpul observaŃiei, cât şi imediat după ce procesul
s-a finalizat. În consemnările făcute trebuie să primeze descrierile şi nu impresiile, sau cele două
paliere să apară distincte. Notarea presupune urmarea în linii mari a următorului model care permite
respectarea criteriului replicabilităŃii (Banister şi colab., 1995):
• descrierea contextului în care are loc observaŃia, incluzând toate detaliile ce Ńin de ambianŃa fizică,
data, momentul zilei;
• descrierea participanŃilor, cu toate particularităŃile de vârstă, sex, etnie, religie, educaŃie, statut
socio-profesional;
56
• detalii despre observator, cine este el, sexul, vârsta, ce anume va înregistra, ce legătură are cu
subiecŃii observaŃiei;
• descrierea acŃiunilor participanŃilor, a comportamentelor verbale şi non-verbale, secvenŃele
comportamentelor, incidentele intervenite;
• interpretarea situaŃiilor, găsirea de semnificaŃii comportamentelor urmărite, semnificaŃii ce pot
deriva direct din comportamentul participanŃilor, din experienŃa proprie a observatorului sau din
proiecŃia experienŃei observatorului; această parte este cea mai dificilă, tocmai de aceea este necesar
şi pasul următor;
• oferirea de interpretări alternative, adică a privi lucrurile şi din altă perspectivă;
discutarea interpretării datelor cu o altă persoană familiară cu tema cercetată creşte calitatea
cercetării.
• analiza reflexivă, explorarea reactivităŃii emoŃionale în calitatea de observator, dacă s-a simŃit
confortabil în perioada cercetării, probleme din punct de vedere etic pe care a trebuit să le depăşească.
Analiza datelor observaŃiei poate să urmeze unul sau mai multe din următoarele criterii:
• cronologic, se descriu evenimentele aşa cum au avut loc, de la început la sfârşit
• evenimete cheie, sunt prezentate şi interpretate evenimentele majore, fără a Ńine cont de
ordinea în care au avut loc
• contextul, fiecare cadru/loc în care a avut loc observaŃia (ex. şcoală, loc de joacă, familie)
constituie un studiu de caz independent, după care se poate trece la generalizări în analiză
• persoanele, indivizii sau grupurile de persoane sunt unitatea de analiză
• procesele, datele observaŃiei pot fi organizate astfel încât să descrie procese relevante pentru
cercetare (ex. luarea de decizii, comunicarea, rezolvarea de probleme)
probleme cheie, rezultatele observaŃiei pot să “ilumineze” asupra aspectelor propuse spre a fi investigate prin studio (ex. cum s-au schimbat participanŃii, cum se adaptează elevii la noul sistem curricular).
Tema de reflectie nr. 4
RealizaŃi o grilă de observaŃie pentru urmărirea interacŃiunilor dintre personalul medical şi pacient, în setting clinic. Ce elemente conŃine grila dumneavoastră?
4.5. Avantajele şi limitele observaŃiei
ObservaŃia este de cele mai multe ori utilizată împreună cu alte metode în particular interviul şi
analiza de documente. ObservaŃia prezintă o serie de avantaje. Este metoda cea mai puŃin intruzivă,
având un caracter flexibil care permite introspecŃii în realităŃi noi sau noi perspective asupra unor
realităŃi vechi. Metoda permite de asemenea redirecŃionarea atenŃiei în procesul cercetării în măsura
în care noi aspecte interesante apar la luminnă. Poate deschide sau sugera noi perspective de studiu,
tocmai de aceea observaŃia este deseori utilizată ca metodă ce precede alte tehnici de investigaŃie.
Furnizează date bogate în perioade scurte de observaŃie. Datele obŃinute sunt din viaŃa reală, deci nu
57
ridică problema validităŃii ecologice ca şi în cazul experimentului. Descrierile furnizate de observator
permit cititorului să emită judecăŃi şi interpretări proprii. ObservaŃia nu lucrează cu categorii teoretice
prestabilite. Observatorul este acela care construieşte teoriile ce vor genera categorii relaŃionate între
ele. ObservaŃia dă acces la fenomene care altfel sunt mai puŃin evidente prin alte tehnici, cum sunt
elementele comportamentului non-verbal, postura corpului sau intonaŃia. SituaŃia observată poate fi
replicată, adică observată din nou (ex. o nuntă, o întâlnire politică) ceea ce este mai dificil prin alte
metode (Spradley, 1980).
Este important ca cercetătorul să cunoască nu doar avantajele observaŃiei, dar şi limitele pe care le
presupune. Cea mai evidentă limită a observaŃiei este dificultatea de a controla toate variabilele
implicate în fenomenul investighat. Rezultatele obŃinute din observaŃii pot să fie contaminate de
subiectivitatea celui care observă. Dacă prima verigă a procesului de cercetare (de ce se realizează
observaŃia?) este slab formulată poate conduce la urmărirea unor aspecte greşite sau nerelevante.
Categoria de subiecŃi poate fi incorect aleasă. Dacă se desfăşoară pe termen scurt, aspecte relevante
pot să se piardă, dacă este pe termen lung, o abundenŃă de informaŃii se pot aduna dar ele pot fi
redundante. Selectarea aspectelor şi dimensiunilor ce vor fi urmărite poate fi problematică. Cu alte
cuvinte observatorul poate fi "orb" la aspecte pe care ar trebui să le observe, sau le ignoră conştient
crezând că nu sunt relevante, pe altele poate nu le înŃelege. Chiar dacă se recurge la înregistrări cu
ajutorul video-camerei neajunsul mai sus menŃionat nu se elimină. Camera video nu poate înregistra
toate aspectele, mai ales dacă este vorba de mai mulŃi participanŃi; înregistrările video sunt şi ele
selective, în funcŃie de observator. ObservaŃia mizează pe caracterul natural, firesc al
comportamentului obişnuit al oamenilor. Totuşi, conştiinŃa participanŃilor că există un observator
poate modifica comportamentul şi atitudinea lor. ObservaŃia poate fi deveni o metodă costisitoare din
punct de vedere financiar, al timpului şi personalului calificat necesar. A observa, a asculta, a înŃelege
şi a nota (sau înregistra) concomitent nu este o activitate uşor de realizat.
Calitatea metodei observaŃiei depinde în mare măsură (ca de altfel în oricare altă metodă calitativă) de
experienŃa şi abilităŃile pe care le posedă observatorul. Calitatea observaŃiei este dată nu atât de
utilizarea ei ca metodă unică de cercetare, cât de integrarea acesteia alături de alte tehnici
metodologice.
Temă de reflecŃie nr. 5
DiscutaŃi avantajele şi limitele observaŃiei prin prisma implicaŃiilor pentru cercetare.
58
Rezumat
ObservaŃia este un act de urmărire şi descriere sistematică a comportamentelor şi evenimentelor care au loc în mediul social natural. Ea pune accent pe înŃelegerea omului „real”, aflat în situaŃii comune de viaŃă, şi este o metodă predilectă de colectare a datelor în cercetări etnografice. ObservaŃia are un caracter de non-intervenŃie, având drept scop înŃelegerea şi atribuirea de semnificaŃii celor observate. Ea se poate grupa în observaŃie naturală (înregistrarea comportamentelor unor persoane în mediul lor), observaŃie structurată şi autoobservaŃie. Planificarea observaŃiei implică stabilirea subiectului de observaŃie (cine sau ce se observă?), locaŃia, aspectele ce Ńin de limbajul verbal/nonverbal al participanŃilor. Elaborarea unei grile de observaŃie, care să includă limbajul verbal şi non-verbal, reacŃia audienŃei şi aspectele globale şi combinate ale observaŃiei permite un control riguros al datelor ce vor fi colectate. Dintre avantajele observaŃiei se reŃine caracterul ei flexibil şi nonintruziv, iar limitele ei Ńin de subiectivitatea observatorului care ar putea influenŃa datele de observaŃie.
Lucrarea de evaluare nr. 4 Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile aferente modulului III (vezi calendarul disciplinei). Sarcinile vor fi rezolvate în 3-4 pagini. Se va acorda 1 punct pentru răspunsurile corecte la întrebările 1-4 ale fiecărui modul (astfel încât se pot obŃine maximum de 5 puncte pe temele de semestru).
Bibliografie obligatorie Paterson, B.L, Bottorff, J.L, & Hewit, R. (2003). Blending observational methods: possibilities,
strategies, and challenges. International Journal of Qualitative Methods, 2
Bibliografia modulului Adler, P.A.,& Adler, P. (1994) Observational Techniques, în Handbook of Qualitative Research, eds. Denzin N. şi Lincoln Y., 377-392, London: Sage
1. Pornind de la scopurile observaŃiei (tabelul 1.1) generaŃi ipoteze de cercetare în care observaŃia poate fi o metodă de colectare a datelor ce urmează a fi prelucrate cantitativ respectiv calitativ. Prin ce diferă întrebările formulate în cele două sitaŃii? Cum va fi observaŃia pentru fiecare dintre ele?
2. DaŃi exemple de situaŃii de cercetare în care este adecvată utilizarea fiecărui tip de observaŃie din cele prezentate la 4.2
3. RealizaŃi o grilă de observaŃie pentru urmărirea interacŃiunilor dintre personalul medical şi pacient, în setting clinic. Ce elemente conŃine grila dumneavoastră?
4. DiscutaŃi avantajele şi limitele observaŃiei prin prisma implicaŃiilor pentru cercetare
59
Dafinoiu, I. (2002) Personalitatea, metode de abordare clincă: observaŃia şi interviul. Iaşi, Polirom
IluŃ, P. (1997) Abordarea calitativă a socioumanului. Iaşi: Polirom Lee, R. M. (2000) Unobstrusive Methods in Social Research. Buckingham: Open
University Press. Marshall, C., & Rossman, G. (1999) Designing Qualitative Research, London, Sage
Silverman, D. (2001) Interpreting qualitative data: methods for analysing talk, text and interaction, London, Sage
Spradley J. (1980) Participant Observation. New York: Holt, Rinehart and Winston Weber, M. (2001) Teorie şi metodă în ştiinŃele culturii (traducere ediŃia 1954). Polirom, Iaşi. Glosar ObservaŃia =act de urmărire şi descriere sistematică a comportamentelor şi evenimentelor studiate ce au loc în mediul social natural ObservaŃia naturală = presupune înregistrarea comportamentelor unor persoane/grupuri în mediul lor de viaŃă
60
MODULUL V
Strategii de analiză şi interpretare a datelor
Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu principalele strategii de analiză a datelor calitative.
Obiectivele modulului: la finalul acestui modul, cursanŃii trebuie:
Prima secŃiune a acestui modul este dedicată treecerii în revistă a analizei fenomenologice interpretative (ATI) ca metodă de analiză şi interpretare a datelor în CC, specificându-se şi paşii prin care cercetătorul poate accede la esenŃa fenomenului. Analiza narativă este prezentată, la rândul său, prin prisma celor patru niveluri pe care le comportă (intrapersonal, interpersonal, poziŃional şi social) şi Ńinând cont de cele şase segmente de analiză. Teoria generată (TG) este analizată comparativ cu AFI, prezentându-se şi stadiile TG care se încheie odată cu generarea şi rafinarea unei teorii. Sunt de asemenea prezentaŃi paşii unei analize de conŃinut şi este menŃionată succint distincŃia dintre analiza de conŃinut manifestă şi cea latentă. Ultima parte a modulului este dedicată prezentării, într-o manieră sintetică, a sistemelor informaŃionale de analiză a datelor din CC şi a controverselor generate de utilizarea acestor programe.
În analiza datelor calitative există patru mari tradiŃii: fenomenologică, teoria generată, analiza
narativă şi cea discursivă. În paragrafele următoare vor fi prezentate sintetic primele trei forme de
analiză.
5.1. Analiza fenomenologică interpretativă
Analiza fenomenologică se fundamentează teoretic pe filozofia fenomenologică germană,
dezvoltată de Edmund Husserl la începutul secolul XX şi continuată de Heidegger, Sartre şi Merleau-
Ponty. Filozofia fenomenologică are ca obiect de reflecŃie actul conştient şi modul în care noi
devenim conştienŃi de obiectele, evenimentele, procesele din lume (Holstein şi Gubrium, 1994).
Conceptul de fenomenologie derivă din cuvântul grec phenomenon care semnifică: a se arăta pe sine,
a se pune în lumină. Astăzi este acceptat faptul că termenul de fenomen a creat mult timp confuzie.
Fenomenul poate fi:
• situaŃie – a fi bolnav, a fi promovat, a divorŃa, a deveni părinte, a apela la avort, etc.
• emoŃie – fericire, depresie, gelozie, frică, furie, iubire
• un program, o organizaŃie – ajutorul social, voluntariatul, oraşul multiethnic, corporaŃia
multi-naŃională
Fenomenul reprezintă lumea externă percepută într-un mod specific. Cu alte cuvinte, experienŃa
fenomenologică surprinde relaŃia dintre subiectivitate şi lumea reală.
� Să explice analiza fenomenologică interpretativă
� Să exemplifice strategia teoriei generate
� Să identifice etapele analizei de conŃinut
61
AsumpŃia de la care porneşte fenomenologia este aceea că structura de bază a lumii vii este
experienŃa trăită. ExperienŃa este conceptualizată ca fiind percepŃia lumii şi a propriei persoane în
lume, în momentele în care adevărurile şi valorile se constituie pentru sine. PercepŃiile ne aduc
evidenŃe despre realitate, nu doar aşa cum este ea văzută, dar mai ales cum este trăită. PercepŃia
obiectului/ evenimentului nu este identică nici cu obiectul/evenimentul şi nici cu actul perceptiv.
Trăsăturile fundamentale ale fenomenologiei descrise mai sus, constituie principiile analizei
fenomenologice. Fenomenologia este studiul procesului de conştientizare a obiectelor şi
evenimentelor la care orice om ajunge (Giorgi, 1995). Cercetarea fenomenologică investighează
modul în care persoana percepe lumea sa, încercând să descrie în detaliu conŃinutul şi structura
proceselor de conştiinŃă. Altfel spus, fenomenologia încearcă să facă vizibil invizibilul. Metoda se
bazează pe descripŃiile experienŃelor de viaŃă cotidiană ale participanŃilor şi mai puŃin pe explicaŃii.
ViaŃa cotidiană, de zi cu zi, aşa cum este ea experienŃiată de participanŃi ocupă locul central în
preocupările fenomenologiei. DescripŃiile pot fi obŃinute prin interviuri de profunzime sau pot fi
scrise de persoanele incluse în cercetare. În analiza fenomenologică cercetătorul caută să surprindă
semnificaŃiile de profunzime ale experienŃelor trăite de participanŃi. Scopul final este de a accede la
cunoaşterea autentică a modului în care persoana sau grupul experienŃiază fenomenul, de a
“deschide” o fereastră către experienŃă.
Este important ca analiza fenomenologică să fie distinsă de analiza de discurs. Deşi ambele
metode subliniază importanŃa limbajului, diferenŃa apare în maniera de percepere al rolului cogniŃiei.
Analiza fenomenologică este preocupată de convingerile şi cogniŃiile persoanei, de modul cum
gândeşte şi simte despre subiectul abordat. Deşi analiza fenomenologică recunoaşte că naraŃiunea
verbală nu face neapărat transparente convingerile persoanei, totuşi acordă şanse de accedere la
cogniŃii prin procesul de analiză a transcrierilor relatărilor. Multe din asumpŃiile analizei
fenomenologice sunt fundamentate pe teoria cogniŃiilor sociale (Smith, Jarman şi Osborn, 1999). În
contrast, analiza de discurs este sceptică în privinŃa posibilităŃii de a releva cogniŃiile prin analiza
detaliată a naraŃiunilor verbale. Scopul analizei de discurs este elucidarea relaŃiei şi interacŃiunii dintre
afirmaŃiile verbale ale persoanei şi discursurile preexistente pe care persoana se bazează în procesul
de comunicare.
Analiza fenomenologică este diferită şi de analiza de conŃinut. Analiza fenomenologică nu
este interesată de frecvenŃa de apariŃie a unor cuvinte sau propoziŃii. ÎnŃelegerea semnificaŃiilor
fenomeneor aşa cum sunt ele trăite de participanŃi se realizează în analiza fenomenologică prin relaŃia
interpretativă pe care o are cercetătorul cu transcrierile interviurilor. DiferenŃele dintre analiza de tip
fenomenologic şi cea a teoriei generate este prezentată într-un paragraf ulterior.
Cercetarea fenomenologică are ca punct iniŃial o experienŃă concretă de viaŃă (ex. infertilitate,
boală cronică). Scopul cercetării fenomenologice nu îl constituie conturarea de răspunsuri la întrebări
iniŃiale, ci identificarea a ceea ce este esenŃial în acel fenomen. Surprinderea esenŃialului presupune o
analiză intensă, de profunzime şi interpretativă; în consecinŃă analiza a 6-12 interviuri este suficientă.
Deşi oricare dintre tehnicile calitative pot fi numite metode de profunzime, cu siguranŃă analiza
62
fenomenologică merită acest atribut în cel mai înalt grad. Sarcina cercetătorului este de a face o
imersie în materialele care descriu fenomenul până când semnificaŃia şi esenŃa lucrurilor devin clare
pentru el. În procesul de imersie cercetătorul pune în "paranteză" percepŃiile personale asupra
fenomenului cu scopul de a găsi semnificaŃiile autentice ale fenomenului. Ar fi o greşeală să se
considere că aceste ultime semnificaŃii sunt cele "adevarate" (Moustakas, 1994).
Procesul de pătrunderea a înŃelesului profund al fenomenului se realizează prin diverse
tehnici. Spielberg (cit. în Morse şi Field, 1996) descrie procesul de accedere la esenŃa fenomenului în
şapte secvenŃe:
(1) IntuiŃia este primul pas în procesul fenomenologic. IntuiŃia nu este o iluminare, presupune
dezvoltarea conştiinŃei cercetătorului asupra fenomenului prin ascultare şi privire.
(2) Analiza implică identificarea structurii fenomenului studiat, identificare ce are loc printr-un proces
dialectic (prin conversaŃii cu participanŃi).
(3) Descrierea fenomenului este ceea de a treia fază. În căutarea esenŃei, fenomenologia trece de la
descripŃiile fragmentare la descoperirea aspectelor comune.
(4) Observarea modurilor în care fenomenul prinde contur.
(5) Explorarea conştientă a fenomenului. În acest pas, cercetătorul reflectă asupra relaŃiei proprii cu
fenomenul (afinităŃi, distanŃare, etc.).
(6) În penultimul pas, cercetătorul îşi suspendă convingerile proprii, cunoştinŃele ştiinŃifice realizând
procesul ce poartă numele de reducŃie fenomenologică. Scopul reducŃiei fenomenologice este de a
oferi o descripŃie a esenŃei fenomenului cât mai puŃin marcată de cercetător.
(7) Ultimul pas, de natură hermeneutică implică interpretarea semnificaŃiilor ascunse ale
fenomenului.
5.1.1. Etapele analizei fenomenologice interpretative (AFI)
AFI presupune căutarea şi identificarea firului comun care apare în interviuri printr-un proces
inductiv de explorare şi descoperire. Rezultatele cercetării (în acest caz, temele majore) reies din
datele adunate. Temele sunt concepte semnificative care leagă părŃi importante din interviuri. Temele
mai pot fi definite şi ca patternuri coerente identificate în conŃinutul interviurilor. Temele au un
caracter relativ abstract în cele mai multe dintre cazuri. Ele nu se dezvălui imediat cercetătorului,
semnificaŃiile fenomenului nu sunt transparente la prima citire a interviurilor. Prin urmare, ele trebuie
descoperite printr-un proces de analiză şi interpretare susŃinută din partea cercetătorului. Termenul de
analiză fenomenologică interpretativă introdus de Smith (1999) ilustrează caracterul metodei. Smith,
Jarman şi Osborn (1999) descriu reperele generale care ghidează analiza tematică.
Temă de reflecŃie nr 1. Cum ar arăta un ghid de interviu (ce teme ar trebui atinse) pentru o cercetare fenomenologică a experienŃei durerii în cancer?
63
1. Primul pas în căutarea de teme în transcrierea naraŃiunilor verbale presupune citirea
repetată a transcrierilor cu scopul de a deveni cât mai familiar cu conŃinutul acestora. Fiecare nouă
recitire aduce cu sine noi înŃelesuri pentru cercetător. Este recomandabil ca fiecare transcriere să fie
citită în detaliu înainte de a trece la o a doua. Atunci când sunt transcrise interviurile, este preferabil
să se acorde un spaŃiu suficient de larg atât în partea stângă a foii cât şi în cea dreaptă. În spaŃiul stâng
se notează primele comentarii şi sintetizări, interpretări preliminare sau asocieri generate de lectura
interviului.
2. Se sintetizează notele scrise în partea stângă a foii utilizând marginea dreaptă, unde se
notează temele care reies din conŃinutul interviului, apelând la cuvinte-cheie sau expresii care
surprind esenŃa a ceea este descoperit. Acest proces poartă numele de codare iniŃială. Pentru fiecare
temă identificată se produce un cod. Procesul de codare este în fapt un proces de analiză propriu-zisă
iar codurile sunt reprezentări formale ale gândirii analitice. Codurile pot să ia diferite forme: cuvinte
cheie, numere, puncte colorate, abrevieri - opŃiunea aparŃine cercetătorului. În acest stadiu preliminar,
de codare iniŃială, nu este necesar ca acele cuvintele-cheie să fie definitive dar e important ca ele să
articuleze conceptul identificat. De exemplu, în interpretarea tematică a interviurilor care abordau
durerea cronică, temele identificate în stadiul preliminar al analizei au fost: nesiguranŃă, căutare de
explicaŃii, încercarea de a da un sens suferinŃei, implicaŃii persoanle. În această primă etapă a
analizei tematice, transcrierile sunt tratate ca date potenŃiale şi nu se omit sau selectează părŃi din
conŃinuturi, pe criteriul relevanŃei sau irelevanŃei. Codările iniŃiale trebuie să fie cât mai largi.
3. Pe o pagină separată sunt listate temele identificate şi se caută relaŃiile dintre acestea. În
acest proces apare evident că unele teme pot fi ordonate împreună, după cum teme noi pot să apară. În
momentul în care noi clusteri au fost identificaŃi se reia interacŃiunea cu textul transcrierii pentru a
verifica semnificaŃia celor spuse de participant.
4. Se continuă la fel cu fiecare transcriere pentru a identifica teme comune şi noi. Fiecare
temă este codată pe marginea dreaptă a paginii. Temele noi identificate în interviul al doilea, al
treilea, etc., se verifică şi în transcripŃiile anterioare. Pentru fiecare interviu se realizează aceea pagină
separată care listează temele.
5. Atunci când procesul de căutare de clusteri tematici în fiecare interviu a luat sfârşit, se
trece la căutarea temelor care reflectă experienŃele comune. Toate temele identificate sunt scrise pe o
pagină separată pentru a facilita găsirea de similarităŃi sau conexii între ele. Astfel, se poate pune în
evidenŃă faptul că unele teme pot fi grupate împreună în teme supraordonate care aglutinează temele
disparate. Noi clusteri, cu un grad mai înalt de generalitate se conturează din temele iniŃial
identificate. Acestea reflectă experienŃa comună împărtăşită de participanŃi. Ele sunt la rândul lor
etichetate, deci noi categorii de coduri sunt produse.
6. Se realizează un tabel sintetic care cuprinde temele majore identificate şi ordonate coerent.
De cele mai multe ori, odată cu identificarea temelor sunt conturate şi subtemele adiacente fiecărei
categorii tematice. Tabelul trebuie să cuprindă şi indici care să arate locul unde pot fi găsite pasajele
care ilustrează temele (de obicei se utilizează cuvinte cheie preluate din pasaj şi numărul interviulului,
al paginii şi al paragrafului; ex. 4.11.5). Odată ce acest sistem de codare numeric şi conceptual a fost
64
creat, fiecare interviu este recitit din nou pentru a ne asigura că semnificaŃiile psihologice implicite şi
explicite au fost identificate corect în descripŃii şi că se regăsesc în temele conturate.
7. Temele majore astfel identificate sunt verificate şi prin căutarea discrepanŃelor. Acestea
trebuie să direcŃioneze cercetătorul spre reluarea analizei care este un proces ciclic, reiterativ.
8. În următorul pas, transcrierile se rearanjează în funcŃie de codurile primite. Se crează
fişiere (preferabil în computer, dar pot fi realizate şi prin decupaje propriu-zise) cu pasajele din
interviuri care ilustrează fiecare temă majoră comună. De exemplu, putem avea cinci foldere care
corespund celor cinci teme majore indentificate. Fiecare folder conŃine extrase din interviuri care
ilustrează tema respectivă. Chiar şi în această fază temele pot fi “rafinate” odată cu lecturarea repetată
a pasajelor respective.
9. Stadiul final este acela al trecerii de la texte fragmentate la o perspectivă holistică asupra
datelor. Analiza tematică se traduce într-o naraŃiune. DistincŃia dintre analiză şi producerea unui text
coerent este una falsă. Analiza continuă şi în procesul de scriere. Structura naraŃiunii este dată de
experienŃele comune participanŃilor. Totuşi, aceasta nu implică ignorarea experienŃelor unice sau
contradictorii. Raportul cercetării fenomenologice presupune aceleaşi elemente tipice oricărui raport
de cercetare calitativă, descrise în modulul 2).
Paşii descrişi şi redaŃi sintetic în tabelul 5.1. nu trebuie să se transforme în prescripŃii rigide.
Analiza fenomenologică nu este un proces mecanic. A lucra sistematic este important, dar la fel de
important este a lucra analitic şi creativ. CunoştinŃe, abilităŃi, spirit analitic şi sintetic, creativitate,
practică şi experienŃă, sunt condiŃii esenŃiale pentru a ajunge la semnificaŃiile profunde din relatările
participanŃilor. BalanŃa dintre înŃelegere raŃională şi intuitivă, dintre rigoare sistematică şi creativitate
interpretativă sunt cheia succesului în analiza fenomenologică.
Tabel 5.1. Procesul de analiză fenomenologică interpretativă
1. Citirea şi recitirea repetată a fiecărui interviu şi realizarea unei sintetizări, asocieri şi interpretări
preliminari
2. Căutarea de categorii tematice în fiecare interviu şi codarea lor iniŃială
3. Identificarea relaŃiilor dintre teme şi gruparea temelor în categorii supraordonate
4. Se reia procesul cu fiecare interviu
5. Căutarea experienŃelor comune (un nou set de teme şi coduri sunt produse)
6. Realizarea tabelului sintetic cu temele majore identificate în toate interviurile
7. Căutarea discrepanŃelor
8. Gruparea extraselor care ilustrează temele majore
9. Analiza temelor majore prin crearea unui text narativ (analiză interpretativă)
Temă de reflecŃie nr 2. Cum influenŃează experienŃa cercetătorului şi mediul cultural diferit de provenienŃă, procesul de analiză fenomenologică interpretativă? DaŃi un exemplu Ńinând cont de paşii acestui proces de analiză
65
5.2. Teoria generată
Grounded theory (teoria generată/fundamentată) este o strategie de cercetare calitativă
dezvoltată de Glaser şi Strauss (1967), membrii ai Şcolii de sociologie de la Chicago. Metoda îşi are
rădăcinile în psihologia socială a lui W. James, C.H. Cooley şi W.I. Thomas dar şi în experienŃa
acumulată de cei doi autori în studiul pacienŃilor muribunzi şi ale aspectelor sociale ale morŃii.
ApariŃia metodei face parte din mişcarea sociologiei americane de distanŃare faŃă de abordările
pozitiviste din ştiinŃele sociale şi de conturare a unor tehnici de cercetare care să permită formularea
de teorii bazate pe date experienŃiale şi ancorare în realitate.
Teoria generată (TG) este o strategie interpretativă care împărtăşeşte filozofia analizei
fenomenologice, deşi există şi distincŃii clare între cele două metode (vezi tabelul 5.2). Alte repere
filozofice ale metodei sunt reprezentate de simbolismul interacŃionist, de principiile pragmatismului,
cât şi ale umanismului american (Annells, 1996).
Tabel 5.2. Analiză comparativă a metodei fenomenologice şi a teoriei fundamentate
Analiza fenomenologică Teoria fundamentată
derivă din filozofia fenomenologică derivă din filozofia simbolismului interacŃionist
ia în considerare contextual relaŃional ia în considerare contextual social şi interpersonal
subliniază semnificaŃia experienŃelor trăite subliniază experienŃa şi procesele sociale
subliniază intuiŃia subliniază construcŃia conştientă a semnificaŃiei ia în considerare “comunul” din viaŃa cotidiană ia în considerare inteligenŃa reflexivă şi alegerile
conştiente
orientată spre descoperire orientată spre descoperire
focalizată spre cunoaşterea de tip cum focalizată spre cunoaşterea de tip ce este
interesată de percepŃia timpului şi spaŃiului interesată de percepŃia timpului şi spaŃiului
importanŃa limbajului şi textului importanŃa limbajului şi textului
semnificaŃii construite prin practici cotidiene semnificaŃii exprimate prin simboluri şi interacŃiuni interviul este suficient interviul este completat de observaŃia participativă, şi/sau de analiza de documente analiza datelor generează cazuri paradigmatice analiza datelor generează coduri, categorii, teorii şi şi teme modele
Metoda TG constă în procesul de colectare, analiză şi interpretare de date cu scopul declarat
de a dezvolta o teorie asupra fenomenului studiat şi de a genera modele explicative ale
comportamentului uman (Strauss, 1987). Metoda implică o strategie empirică de cercetare,
respectarea unui set de proceduri ce ghidează cercetarea şi strategii inductive, deductive şi de
66
verificare a analizei de date. Se porneşte de la cazuri, evenimente, experienŃe individuale şi se
dezvoltă progresiv, prin sintetizare, categorii conceptuale abstracte care explică datele cercetării. Cu
alte cuvinte, se porneşte de la un subiect de cercetare şi se ajunge prin analiză inductivă la o teorie
relevantă pentru lumea socială. Un scop declarat al lui Glasser şi Strauss (1967) este acela de a depăşi
prin TG, caracterul descriptiv şi interpretativ al metodei fenomenologice, care îşi propune
surprinderea vocilor participanŃilor.
5.3.1. Stadiile TG
Sunt descrise patru stadii în desfăşurarea TG, deşi trebuie specificat că în realitate cercetarea
nu se desfăşoară liniar, procesul de explorare fiind atât ierarhic cât şi recursiv. În TG cercetătorul se
implică simultant în: colectarea de date, analiza şi categorizarea lor prin dezvoltarea de coduri
deschise, scrierea de note analitice (memo) pentru a explica categoriile dezvoltate, identificarea
categoriei esenŃiale, reluarea paşilor anteriori pentru a verifica şi rafina analiza, dezvoltarea teoriei.
Aşa cum reiese din această succintă descriere, TG implică deliberat interacŃiunea continuă dintre
procesul de adunare de date, cel de analiză şi de elaborare a teoriei (Miller şi Fredericks, 1999).
Descriem în continuare conŃinutul fiecărei etape.
Stadiul 1: adunarea de date se realizează preponderant prin interviuri semi-structurate, dar şi
prin observaŃie şi consultarea de documente (jurnale, scrisori, biografii, materiale mass-media, video-
casete). Cercetătorul adună date, le codează, le analizează şi decide dacă mai are nevoie de noi date
pentru elaborarea teoriei şi ce tip de date. Interviul se transcrie imedit după ce a fost realizat pentru a
fi citit şi analizat. Astfel, intervievatorul poate să adapteze ghidul interviului (prin omiterea sau
introducerea unor topici) în funcŃie de nevoile cercetării. Datele adunate în faza iniŃială direcŃionează
colectarea ulterioară de noi date. Acest fapt permite creaşterea “saturaŃiei” categoriilor identificate
precum şi apariŃia de informaŃii mai puŃin commune. Pentru a descrie modul de colectare de date în
teoria fundamentată, este utilizată uneori analogia cu forma unui furnal (Silverman, 2001). IniŃial,
interesul cercetătorului pentru subiectul abordat este larg, dar pe măsură ce studiul progresează are loc
o focalizare progresivă spre topici specifice.
Primul stadiu din teoria fundamentată mai poartă numele de eşantionare teoretică deoarece
colectarea de date este ghidată mai degrabă de constructe teoretice şi nu de criterii de
reprezentativitate a eşantionului. În prima fază de colectare a datelor cercetătorul foloseşte orice tip de
eşantionare care îi este mai la îndemână. Această fază poartă numele de eşantionare deschisă şi este
acompaniată de procesul de codare deschisă (vezi paragraful următor). În următoarea fază a adunării
de date, cercetătorul va urmări o eşantionare variată (pentru a obŃine date diverse şi a identifica cât
mai multe faŃete ale fenomenului) şi este dublată de codarea axială. În cea de a treia fază, în general
se ia ca reper eşantionarea discriminatorie, care implică o selecŃie directă şi deliberată a persoanelor,
locurilor, documentelor care să verifice şi să confirme eventual, categoria esenŃială şi teoria elaborată.
Această fază de eşantionare este dublată de codarea selectivă.
Stadiul 2: codarea este cea mai importantă procedură de organizare a datelor în teoria
fundamentată. Codarea este un termen generic care descrie operaŃionalizarea datelor brute, mai
67
corect spus conceptualizarea datelor sau dezvoltarea de categorii teoretice. Codarea implică punerea
de întrebări despre semnificaŃia datelor şi oferirea de răspunsuri provizorii. Codul este deci un termen
ce desemnează orice produs al analizei (categorie sau relaŃie între două sau mai multe categorii). Prin
codare, analiza datelor devine un proces sistematic şi riguros prin care se realizează legătura
fundamentală dintre datele brute şi dezvoltarea teoriei. În faza de codare iniŃială datele brute
(transcrierile interviurilor, fişele de observaŃie sau documentele) sunt examinate şi reduse în unităŃi
semantice mici, prin identificarea de concepte sau categorii care sintetizează caracteristicile pasajelor.
În fazele ulterioare de analiză, codarea este direcŃionată către identificarea unor categorii cu un grad
mai înalt de abstractizare şi generalizare care vor fi apoi integrate în teoria elaborată. Strauss şi
Corbin (1998) sugerează trei modalităŃi distincte (amintite deja) de a coda datele; astfel, vorbim de
codare deschisă, axială şi selectivă.
Codarea deschisă presupune realizarea unei analize propoziŃie de propoziŃie, paragraf de
paragraf, respectiv document de document. Fragmentarea datelor are ca scop gruparea lor în categorii
conceptuale care sunt generate de semnificaŃia datelor analizate şi în care acestea se potrivesc.
Codarea deschisă se fundamentează pe procesul de comparare a datelor şi pe cel de punere de
întrebări: “Despre ce este vorba în aceste date?”, “Ce se întâmplă aici?” “Ce fac/ce spun aceste
persoane”? sau “Ce dimensiune indică acŃiunea?”, “Care sunt consecinŃele acŃiunii?”. Pe baza
semnificaŃiilor descoperite în date se generează categorii (aşa numitele categorii substantivale).
Scopul codării deschise este acela de a identifica conceptele generale (categorii, dimensiuni) generate
de însuşi datele cercetării. Este preferabil ca aceste categorii să apară din date şi nu să se impună
asupra datelor prin categorii construite anterior analizei. În codarea deschisă se recomandă:
• identificarea “in vivo” a codurilor (adică în datele obŃinute de la participanŃi) la care se pot
adăuga concepte teoretice existente în teoriile relevante cercetării (ex. putere, mecanism defensiv,
stigma, imaginea de sine, etc.);
• focalizarea pe dimensiunile relevante identificate în cuvinte, propoziŃii, paragrafe;
• localizarea cazurilor comparabile din perspectiva dimensiunilor identificate;
• găsirea unui nume provizoriu fiecărui cod; numele trebuie să fie cât mai specific, cât mai
logic conectat cu datele empirice şi să aibă un caracter activ (care redă procese, acŃiuni şi nu fapte
statice); numele codului poate fi schimbat pe parcursul analizei; ca nume de cod pot fi utilizate şi
expresii relevante folosite de participanŃi;
• verificarea meticulozităŃii codării (dacă codarea a acoperit toate datele);
• notarea, în paralel cu procesul codării, a primelor impresii, idei, gânduri, tentative
interpretative sub formă de note de cercetare sau aşa numitele memo; notele de cercetare reprezintă
pasul intermediar dintre codare şi scrierea primului draft al raportului; aceste note permit trecerea de
la cazuri individuale la definirea patternurilor de acŃiune.
Codarea axială se realizează în faza a doua de codare şi implică analiza intensivă a fiecărei
categorii identificate prin codarea deschisă (categorii substantivale) în scopul descoperiri relaŃiilor
dintre acestea. În acest sens sunt deosebit de utile realizarea de diagrame care să reprezinte relaŃiile
descoperite.
68
Codarea selectivă este faza finală a procesului de codare şi se referă la stabilirea categoriei
pivotale, esenŃială sau centrală (core category) şi a relaŃiilor dintre aceasta şi celelate categorii.
Categoria esenŃială are un grad înalt de generalitate şi abstractizare şi este identificată atât prin
căutarea asocierilor relevante cu alte categorii şi subcategorii, cât şi prin centralitatea sa, frecvenŃa
apariŃiei sale şi implicaŃiile asupra unei teorii mai generale. Figura 6.1 redă relaŃia dintre cele trei
tipuri de codări şi produsele (categoriile) astfel generate.
Stadiul 3: compararea constantă a categoriilor identificate permite căutarea de patternuri
similare şi diferite. Compararea se va realiza la toate nivelurile de analiză şi pe criterii cât mai
diferite: se vor compara cazurile între ele, evenimentele, contextele, codurile, categoriile. Prin această
tehnică, cercetătorul ajunge la o înŃelegere mai nuanŃată a categoriilor identificate. De exemplu, într-
un studiu al durerii în care s-a elaborat categoria experienŃierea emoŃională a durerii fizice,
cercetătorul poate decide să compare experienŃa durerii la femei cu cea a bărbaŃilor, a tinerilor cu cea
a vârstnicilor, a celor îngrijiŃi la domiciliu cu cei spitalizaŃi. Saturarea teoretică este o altă
caracteristică esenŃială în teoria fundamentată. Conceptul vizează preocuparea cercetătorului de a
avea suficiente date pentru o înŃelegere cât mai profundă a fenomenului. Saturarea este mai degrabă o
decizie decât un proces, este decizia luată de cercetător de a opri colectarea de date atunci când acesta
simte că date suplimentare sau analize adiŃionale nu mai generează categorii noi. La un anumit
moment se poate spune că acele categorii identificate sunt saturate în date şi exemple ilustrative,
respectiv că se poate elabora o teorie a fenomenului studiat şi că teoria acoperă toate datele adunate.
“Densitatea conceptuală”, proces relaŃionat cu cel de saturaŃie, defineşte bogăŃia evidenŃelor empirice
pentru modelul generat, sintetizate în multiplicitatea de categorii (Strauss şi Corbin (1998). Trebuie
reŃinut că procesul de codare şi comparare nu se realizează distinct faŃă de cel de intervievare, cel
analitic, scrierea notelor şi formularea de ipoteze. După ce criteriul saturaŃiei a fost atins, cercetătorul
începe să îşi sintetizeze primele note teoretice, trecându-se astfel la ultimul stadium al cercetării.
Stadiul 4: elaborarea teoriei prin integrarea categoriilor identificate pe baza datelor, reprezintă
scopul ultim al metodei. Teoria este definită de Strauss şi Corbin (1998) ca fiind o relaŃie plauzibilă
între concepte şi seturi de concepte, iar metoda dezvoltată de autori are ca obiectiv principal ghidarea
cercetătorului în generarea de teorii. Dacă în primele faze ale studiului, cercetătorul îşi pune întrebări
de genul “care sunt caracteristicile fenomenului”? sau “când se întâmplă acesta”?, pe măsură ce sunt
conturate categorii conceptuale şi relaŃii între acestea, apar alte întrebări: “ce semnificaŃie au
categoriile”?, “au relevanŃă şi pentru alte grupuri de persoane sau în alte circumstanŃe”? Teoria se
construieşte practic pe baza datelor, codurilor, diagramelor, notelor scrise odată cu idenificarea
codurilor (memo) şi a ipotezelor formulate. Spre deosebire de cercetarea pozitivistă care îşi propune
testarea de ipoteze, metoda teoriei fundamentate facilitează apariŃia de ipoteze. În dezvoltarea teoriei,
un pas important este identificarea categoriei supraordonate, care posedă proprietatea de a conecta
toate celelalte categorii. Aşa cum am arătat, aceasta poartă numele de categorie esenŃială (core
category) şi centralitatea ei se fundamentează pe faptul că acoperă o variaŃie largă a fenomenului
explorat. Deseori, categoria esenŃială face referire la un proces social sau psihologic fundamental.
69
Chamberlain (1999) sugerează că în cazul teoriei fundamentate, ar fi ideală situaŃia în care se
conturează doar o singură categorie esenŃială.
Metoda TG generează teorii substantivale, adică teorii cu relevanŃă pentru un domeniu anume,
bine circumscris (ex. delicvenŃa juvenilă, comunicarea medic-pacient, munca în echipă, etc.). şi teorii
formale (generale). Relevarea implicaŃiilor teoriei substantivale asupra altor domenii conduce la
generarea de teorii formale. De cele mai multe, teoriile substantivale sunt implicite în cele formale.
Cercetarea pe baza metodei teoriei fundamentate presupune ca activitatea de consultare a
literaturii de specialitate să aibă loc doar după adunarea de date şi analiza lor preliminară. Scopul
acestei proceduri este ca teoria elaborată să fie puternic fundamentată pe date şi nu pe constructe
teoretice existente, care ar putea influenŃa analiza şi modelul generat. Altfel spus, ideile şi intuiŃiile
cercetătorului se verifică pe baza datelor şi nu pe cea a teoriilor existente. Nu sugerăm omiterea
literaturii relevante, deci ignoranŃă teoretică. Procesul de amânare a cercetării bibliografiei are în acest
caz, un efect formativ pentru scopul final al studiului. ExperinŃa cercetătorului şi cunoştinŃele sale
sunt binevenite în fazele ulterioare dezvoltării teoriei. Aceasta se produce printr-o manieră discursivă,
în sensul sublinierii că realitatea socială nu este "descoperită", ci mai degraba este construită prin
procesul descris mai sus. Teoria trebuie conceptualizată ca ceva fluid, a cărei validitate este afectată
de trecerea timpului şi de condiŃii noi. Scopul elaborării teoriei este de a dezvolta ipoteze. Acestea
sunt testate prin permanenta comparaŃie a datelor care apar în urma unor noi cercetări, realizate în
situaŃii diferite. Cu alte cuvinte, testăm dacă noile date se "potrivesc" sau nu cu teoria creată. În
capitolul I au fost prezentate criteriile de verificare ale oricărei cercetări calitative, criterii care pot fi
aplicate şi în cazul teoriei fundamentate. Odată “construită” teoria, practic se poate trece la demersul
de redactare al raportului de cercetare.
5.3.2. Avantajele TG
Un argument puternic în favoarea teoriei fundamentate se referă la flexibilitatea metodei care
poate fi adaptată la diferite paradigme epistemologice. TG poate fi utilizată de pe poziŃii post-
pozitiviste, constructiviste, feministe, fenomenologice sau critice. Caracterul flexibil al metodei
derivă din natura strategiilor sale inductive. Alte puncte tari ale TG reflectă caracterul ei fundamental,
şi anume, potenŃialul de teoretizarea al procesului de explorare şi cel de generalizare al teoriei
elaborate.
Într-o evaluare generală, se poate afirma că TG nu este nici mai bună nici mai rea decât alte
metode de cercetare calitativă.
Temă de reflecŃie nr. 4 AnalizaŃi comparativ stadiile unui demers de tip teorie fundamentată (grounded theory) cu demersul fenomenologic interpretativ
70
5.3. Analiza de conŃinut
Analiza de conŃinut este o metodă analitică care s-a dezvoltat iniŃial în domeniul comunicării
şi mass-mediei. Astăzi, deşi continuă să fie metoda preponderentă pentru analiza textelor din mass-
media, şi-a extins domeniul de aplicabilitate.
Scopul analizei de conŃinut este identificarea posibilele forme pe care le poate lua fenomenul
social sau psihic investigat şi ilustrarea existenŃei acestor forme (Grbich, 1999). Deşi se încadrează în
cercetarea calitativă, analiza de conŃinut este tehnica cea mai apropiată de abordările cantitative, prin
formă preponderent enumerativă pe care o ia. Tocmai de aceea mai poartă numele şi de metodă de
analiză cvasi-statistică.
Tehnica presupune o încercare de „obiectivare” a conŃinutului verbal, vizual sau scris a unor
mesaje. Obiectivarea are loc prin măsurarea frecvenŃei anumitor unităŃi (cuvinte, fraze, expresii), a
spaŃiului alocat unităŃii (lungimea frazelor sau paragrafelor), a formei pe care o ia (interogaŃii,
afirmaŃii, exclamaŃii), a intensităŃii de manifestare. Metoda implică şi dezvoltarea unui sistem de
categorizare, a unei taxonomii tipice procesului studiat. Sistemul de categorizare poate fi realizat în
două modalităŃi:
(1) prin derivarea anterioară analizei a categoriilor analitice, categorii ce reflectă fie
fenomene sociale sau psihice, fie constructe teoretice sau întrebările din ghidul de interviu; această
variantă este aplicată de cele mai multe ori în analiza de conŃinut numerică sau manifestă; şi
(2) prin citirea atentă a textelor analizate (articole, interviuri) şi identificarea în fiecare text a
topicilor importante; tehnica este utilizată mai ales în analiza de conŃinut calitativă sau latentă.
Acestea devin categorii primare de date, cărora li se atribuie etichete, aşa numitele coduri (ex.:
perceperea riscului, ignorarea riscului, expunerea la risc, etc.). Codarea are avantajul de a reduce
multitudinea şi complexitatea datelor la forme mai uşor de manipulat. În pasul iniŃial, categoriile
primare trebuie să fie suficient de largi (în general 10-15 categorii) astfel încât să permită includerea
unei cantităŃi mari de date. Dacă categoriile sunt prea restrictive de la bun început, puŃine date vor
putea fi incluse în categoriile respective. În pasul următor, cercetătorul va descoperi rapid că în unele
din cele 10-15 categorii identificate există doar unul sau două segmente de date. Apare deci necesară
combinarea categoriile pentru a fi exemplicate prin date bogate. Cele 10 – 15 categorii pot fi reduse la
patru – cinci. Odată ce categoriile sunt suficient ilustrate de date, cercetătorul poate alege să subdividă
categoriile în subcategorii pentru a documenta şi diferenŃele. Când fiecare categorie şi subcategorie
este saturată, cercetătorul descrie categoriile, identifică relaŃiile dintre acestea şi explică contextul în
care ele se manifestă.
Deşi analiza de conŃinut poate lua forme diferite, în funcŃie de caracterul materialului analizat
(programe TV, filme, casete video, articole de revistă sau ziar, cărŃi, scrisori, interviuri, cuvântări
publice, documente publice, mesaje email, etc.) în linii mare se parcurg următorii paşi:
1. se adună documentele (interviurile) necesare analizei;
2. se alege unitatea de analiză (cuvinte, fraze, concepte teoretice, teme);
3. se aplică categoria sau codul (care sunt mutual exclusive) stabilit anterior;
4. se analizează conŃinutul;
71
5. se notează codurile dominante;
6. se descrie patternul detectat, utilizând frecvenŃe, procente sau orice altă formă numerică
identificată;
7. se interpretează relaŃiile dintre teme în termenii ipotezelor generale;
8. se verifică „fidelitatea” interpretării (prin evaluarea similarităŃii de analiză între doi
cercetători).
Unii autori (Morse şi Field, 1996) fac distincŃia între analiza de conŃinut manifestă şi cea latentă.
În analiza manifestă (similară cu cea descrisă anterior, numită şi numerică) cercetătorul identifică
frecvenŃa de utilizare a cuvintelor, propoziŃiilor, descriptorilor, termenilor centrali cercetării. Aceştia
sunt întabelaŃi, astfel încât datele calitative iau o formă numerică. Deşi se consideră că se câştigă
astfel în validitate, se pierde în bogăŃia datelor şi contextul cercetării.
• În analiza de conŃinut latentă (numită şi analiză de conŃinut calitativă) paragrafele
din interviuri sunt recitite în contextul întregului interviu pentru a identifica şi coda temele majore,
recurente, aşa cum s-a descris în paragraful anterior. În acest caz, codurile sunt derivate din conŃinutul
textelor sau transcrierilor. Analiza de conŃinut latentă subliniează mai puŃin aspectul numeric al
datelor cât mai ales aspectele contextuale, ce Ńin de „cum” şi „de ce” apare fenomenul.
Cel mai mare avantaj al metodei rezidă probabil în caracterul său non-intruziv; metoda poate
fi aplicată fără a „disturba” în vreun fel mediul social (spital, şcoală, etc.), materialele putând fi
adunate în afara contextelor în care au fost produse. De asemenea, procedura analitică şi interpretativă
poate fi uşor verificată de orice cititor, atât timp cât datele sunt expuse în tabele, diagrame, matrice
sub forme numerice. ApariŃia diverselor pachete de softuri informatizate a avut un efect facilitator
semnificativ asupra tehnicilor de analiză de conŃinut. Limita analizei de conŃinut constă în limitele
oricărei metode cantitative, şi anume faptul că numerele „nu vorbesc de la sine”. În acelaşi timp, este
adevărat că analiza de conŃinut s-a dezvoltat pe baza efortului de a combina tehnici cantitative cu cele
calitative de interpretare. Totuşi, nu puŃine sunt situaŃiile când se fac interpretări calitative pe baza
unor inferenŃe derivate din artefacte statistice.
5.5. Alte metode de analiză a datelor calitative
Nu este scopul acestui modul să descriem toate strategiile de analiză a datelor calitative, prin
urmare, le vom enumera doar:
• Analiza narativa
• Analiza de discurs
• Analiza conversaŃională
Temă de reflecŃie nr. 5 Ce tipuri de informaŃii se pot obŃine prin analiza de conŃinut? DaŃi exemple
72
• Analiza dramaturgică
•
5.6. Metode de analiză calitativă asistate de computer
Astăzi, cei mai mulŃi cercetătorii calitativi lucrează cu ajutorul computerului, având la
dispoziŃie programe informaŃionale care îl asistă în procesul de analiză a datelor. Programele
informaŃionale de analiză calitativă au deja o istorie veche de 25 de ani. Dacă prima generaŃie de
programe avea doar capacitatea de a sistematiza datele, noile generaŃii sunt mult mai evoluate. Astăzi
se comercializează mai multe pachete informaŃionale de analiză calitativă, dintre care cele mai larg
răspândite sunt: ATLAS/ti, The Ethnograph, NUD*IST, HyperFocus.
Programele se bazează pe un model abstract de cercetare calitativă şi au în general
capacitatea de a realiza următoarele operaŃii asupra datelor: segmentare, identificare de patternuri
regulate, cuantificarea lor, codare, categorizare, comparare, realizarea de legături, construirea de
teorii, includerea datelor video sau audio, reŃinerea tuturor datelor şi recuperarea lor în diverse forme,
etc. Evident, există diferenŃe mari între programele de analiză informaŃională în ceea ce priveşte
capacitatea lor de a opera asupra datelor.
În ciuda proliferării programelor de analiză calitativă şi a dovedirii utilităŃii lor, unii
cercetători continuă să exprime reluctanŃă şi nelinişte legată de “imixtiunea” acestor instrumente de
lucru între cercetător şi date şi de posibile consecinŃe nefaste asupra demersului de analiză calitativă.
Ce nu trebuie uitat nici de către adepŃii analizei asistate de computer, nici de către criticii acesteia,
este că ultimul cuvânt în procesul de analiză interpretativă îl are şi trebuie să îl aibă cercetătorul.
Rezumat
Acest modul trece în revistă principalele strategii de analiză şi interpretare a
datelor de CC, începând cu analiza fenomenologică interpretativă (AFI),
bazată pe trăsăturile filozofiei hermeneutice germane. Cercetarea fenomenologică investighează
modul în care persoana descrie lumea sa. Încercând să descrie în detaliu conŃinutul şi structura
proceselor de conştiinŃă. Ea are ca punct de plecare o experienŃă concretă de viaŃă, care este
analizată în aspectele ei esenŃiale, profunde. Etapele AFI debutează prin căutarea unor teme în
transcrierea naraŃiunilor verbale urmând apoi codarea iniŃială, relevarea relaŃiilor tematice,
gruparea temelor în clusteri şi căutarea unor teme care să reflecte experienŃe comune. Stadiul
final este cel al trecerii de la textele fragmentate la o viziune holistică asupra datelor. Analiza
Temă de reflecŃie nr. 6 Care sunt avantajele şi dezavantajele utilizării programelor informaŃionale de analiză calitativă? OferiŃi exemple
73
narativă vizează identificarea modului în care naraŃiunea unui eveniment aduce o nouă
ordine/identitate în viaŃa persoanei bulversate de respectivul eveniment. Unii autori propun
analiza naraŃiunii la unul din nivelurile: intrapersonal, interpersonal, poziŃional şi social. Teoria
generată/ fundamentată (TG) este o strategie interpretativă care împărtăşeşte filosofia analizei
fenomenologice, deşi există distincŃii clare între cele două. Stadiile TG constă în adunarea de
date, eşantionarea teoretică, codarea sau dezvoltarea unor categorii teoretice, compararea
constantă a categoriilor prin căutarea de pattern-uri similare şi diferite şi, nu în ultimul rând,
elaborarea teoriei prin integrarea categoriilor identificate pe baza datelor. Analiza de conŃinut
vizează identificarea identificarea posibilelor forme pe care le poate lua fenomenul social sau
psihic investigat şi ilustrarea acestor forme. Metoda implică şi dezvoltarea unui sistem de
categorizare a unei taxonomii tipice procesului studiat.
Lucrarea de evaluare nr. 5
Temele se vor preda până la data limită specificată în calendarul cursului. Sarcinile vor fi rezolvate în 3-4 pagini. Se va acorda 1 punct pentru răspunsurile corecte la întrebările 1-4 ale fiecărui modul (astfel încât se pot obŃine maximum de 5 puncte pe temele de semestru
Bibliografie obligatorie
Brocki, J.M., & Wearden, A.J. (2006). A critical evaluation of the use of interpretative
phenomenological analysis (IPA) in health pychology. Psychology & Health, 21, 87-108.
(articolul este ataşat prezentului suport de curs)
De asemenea, veti găsi ataşate prezentului modul, şi alte şi alte trei articole care ilustrează specificul
CC, şi care constituie bibliografie facultativă:
Anderson, E.H, & Spencer, M.H. (2002). A cognitive representation of AIDS: A
phenomenological study. Qualitative Health Research, 12, 1338-1352
1. AnalizaŃi literatura relevantă pentru o problematică din Psihologia SănătăŃii (ex. reprezentarea mentală a bolii, statutul de bolnav, experienŃa unei boli cronice etc.). PropuneŃi o CC specificând modalitatea de culegere a datelor, strategia de interpretare a datelor, modalitatea de lucru. JustificaŃi demersul ales prin apel la datele din literatură dar şi în funcŃie de tipul de concluzii pe care doriŃi să le obŃineŃi
2. Cum influenŃează experienŃa cercetătorului şi mediul cultural diferit de provenienŃă, procesul de analiză fenomenologică interpretativă? DaŃi un exemplu Ńinând cont de paşii acestui proces de analiză
3. AnalizaŃi comparativ stadiile unui demers de tip teorie fundamentată (grounded theory) cu demersul fenomenologic interpretativ
4. Ce tipuri de informaŃii se pot obŃine prin analiza de conŃinut? DaŃi exemple
74
Reventlow, S. (2006) Making the invisible body visible. Bone scans, osteoporosis and
women’s bodily experiences. Social Science & Medicine, 60, 1-12
Remmenick, L. (2006). The quest for the perfect baby: why do Israeli women seek prenatal
genetic testing? Sociology of Health & Illness, 28, 21-53
Bibliografie pentru acest modul Annells, M. (1996) Grounded theory method: philosophical perspectives, paradigm of
inquiry, and postmodernism. Qualitative Health Research, 3, 379-394
Brooks, P. (1994) Psychoanalysis and storytelling. Oxford: Blackwell Chamberlain, K. (1999) Using grounded theory in health psychology. În Qualitative
Health Research: Theories and Methods. Eds. M. Murray şi K. Chamberlain. London: Sage, 183-201
Flick, U. (1995) Social representations. În Rethinking Psychology. Eds. Smith J., Harre R. şi Van Langenhove L. London: Sage, 70- 96
Giorgi, A. (1995) Phenomenological Psychology. În Rethinking Psychology. Eds. Smith J., Harre R. şi Van Langenhove L. London: Sage, 24-42
Glaser, B., & Strauss, A. (1967) The Discovery of Grounded Theory. Chicaco: Aldine
Grbich, C. (1999) Qualitative Research in Health. London: Sage Holstein, J., & Gubrium, J. (1994) Fenomenology, ethnometodology and interpretive
practice. În Handbook of Qualitative Research, ed. Denzin N. şi Lincoln Y
. Morse, J., & Field, P. (1996) Qualitative Research Methods for Health Professionals.
Thousand Oaks, CA: Sage Moustakas, C. (1994) Phenomenological Research Methods. London: Sage Miller, S., & Fredericks, M. (1999) How does grounded theory explain? Qualitative Health
Research, 4, 538-552 Mishler E.G. (1986) Research Interviewing: Context and Narative. Cambridge MA Murray M. (2000) Levels of narrative analysis in health psychology. Journal of Health
Psychology, 5, 337-347 Silverman, D. (2001) Interpreting qualitative data: methods for analysing talk, text and
interaction, London, Sage Smith, J. (1999) Semi-structured interviewing and qualitative analysis. În Rethinking
Methods in Psychology. Eds. J.A. Smith. R. Harre şi L. Van Langenhove, 9-26 Smith, J. Jarman, M., & Osborn, M. (1999) Doing Interpretative Phenomenological
Analysis. În Qualitative Health Research: Theories and Methods. Eds. M. Murray şi K. Chamberlain. London: Sage
Strauss, A. (1987) Qualitative analysis for social scientists. Cambridge: Cambridge University Press
Strauss, A., & Corbin, J. (1998) Grounded theory methodology. În Strategies of Qualitative Inquiry, ed.Denzin N. şi Lincoln Y., 158- 182, Thousand Oaks, CA: Sage
Glosar
Analiza de conŃinut = vizează identificarea posibilele forme pe care le poate lua fenomenul social sau psihic
investigat şi ilustrarea existenŃei acestor forme
75
Analiză fenomenologică interpretativă (AFI) = îşi propune să înŃeleagă specificul experienŃei umane şi
modul în care indivizii o interpretează. Ea are drept scop relevarea semnificaŃiilor respectivelor experienŃe
pentru participanŃi. Termenul de „fenomenologică” vizează explorarea percepŃiilor personale ale individului
sau a explicaŃiilor sale pentru un eveniment, opusă unei încercări de a produce o înregistrare obiectivă a
evenimentului sau stării în sine
Analiza narativă = se focalizează pe modul în care indivizii îşi consstruiesc şi utilizează „naraŃiuni” pentru a
interpreta lumea. NaraŃiunile sunt văzute ca şi produse sociale, generate de indivizi în contextul unor
împrejurări specifice sociale, istorice şi culturale. NaraŃiunile sunt mijloace interpretative prin care oamenii se
preprezintă pe ei înşişi şi în care îşi prezintă lumea lor şi altora
Teoria generată (grounded theory)= Metoda TG constă în procesul de colectare, analiză şi interpretare de
date cu scopul declarat de a dezvolta o teorie asupra fenomenului studiat şi de a genera modele explicative ale
comportamentului uman