Universitatea de Stat a Republicii MoldovaFacultatea de Drept

Proiect la

Drept Instituţional al Uniunii Europene

„Aderarea Austriei la Uniunea Europeană”

A elaborat: Sugoneaco Irina

Anul II, grupa 213

Chişinău, 2013

Cuprins

1. Consideraţii Generale despre Austria 3

2. Premisele de aderare ale Austriei la Uniunea Europeană 5

3. Modalitatea de aderare a Austriei la UE. Procesul de negocieri 7

4. Măsura integrării Austriei în Uniunea Europeană 10

5. Comparaţie cu Republica Moldova 12

6. Ştiaţi că 14

7. Bibliografie 15

2

1. CONSIDERAŢII GENERALE DESPRE AUSTRIA.

„Austria este o republică democratică, legile ei emană de la popor.” Astfel sună articolul 1 din Actul Federal Constituţional.

Austria este situată în Europa Centrală, învecinată la nord de Germania şi Republica Cehă, la est de Slovacia şi Ungaria, la sud de Slovenia şi Italia, şi la vest de Confederaţia Elveţiană şi Liechtenstein, lungimea graniţelor fiind de 2562 km², întinzându-se pe o suprafaţă de 83 871 km².

Capitala ţării este Viena (Wien). Ziua naţională: 26 octombrie (1955 - Declararea statutului de neutralitate). Populaţia: 8,3 milioaneLimba oficială este germana, însă slovaca, croata şi maghiara sunt limbi regionale

recunoscute.Anul aderării la UE: 1995Moneda: face parte din zona euro din 1999 (€)Spaţiul Schengen: face parte din spaţiul Schengen din 1995 Constituţia: 1920; revizuită în 1929 ( readoptată la 1 Mai 1945)Din punct de vedere constituţional, Austria este o republică democrată federală

semiprezidenţială, împărţită administrativ în 9 landuri federale (bundeslaender): Austria Inferioară(Niederösterreich), Austria Superioară (Oberösterreich), Burgenland, Carintia (Kärnten), Salzburg,Styria, Tirol, Viena (Wien), Vorarlberg. Constituţia Austriei le numeşte state (Länder). Ele dispun fiecare de un Parlament propriu, denumit Landtag, care este un organ legislativ independent, ale cărui competenţe sunt prevăzute de Constituţie.

Parlamentul federaţiei se numeşte Bundesrat şi emite legile cu aplicabilitate la nivelul întregii Republici Federale. Guvernele landurilor (Landesregierungen) sunt, pe de o parte, organele executive independente ale Landurilor şi, pe de altă parte, un element al Administraţiei federale (Mittelbare Bundesverwaltung).

Din punct de vedere al sistemului politic, regimul politic al Austriei este cel guvernamentalist. Funcţionarea regimului semiprezidenţial austriac ca un sistem guvernamentalist se datorează orientării liderilor de partide spre funcţia de cancelar, ceea ce face ca funcţia de preşedinte să fie ocupată de personaje secundare, ce nu dispun de resurse reale pentru influenţarea vieţii politice.

Din punct de vedere al puterilor în stat, Austria, la fel ca şi Republica Moldova are la bază cele 3 puteri:

Puterea legislativă – este reprezentată de Ansamblul Federal, care este bicameral: Consiliul Naţional şi Consiliul Federal. Consiliul naţional este format pe o perioadă de 4 ani, cu componenţa de 183 membri aleşi de popor. Consiliul Federal este format din 62 membri aleşi de către Parlamentele celor 9 Landuri. În funcţie de suprafaţa sa, fiecare land poate avea minim 3 membri şi maxim 12. Membrii servesc pentru 5 sau 6 ani.

Puterea executivă:

3

Preşedinte federal (şeful statului):Heinz Fischer ( reales în anul 2010)Cancelar (şeful guvernului): Werner Faymann (în funcţie din anul 2008)Preşedintele Federal al statului este ales de poporul austriac pentru un mandat de 6 ani. El este

singurul reprezentat al ţării care este ales direct de către populaţie.Cancelarul este ales de către preşedinte, iar restul membrilor guvernului (aleşi de cancelar)

sunt la fel numiţi de şeful statului.Puterea judecătorească este independentă: judecătorii sunt aleşi pe viaţă şi nu pot fi înlăturaţi

din funcţie: Curtea Supremă de Justiţie, Curtea Administrativă şi Curtea Constituţională.Scurt istoric:Ca stat supraviețuitor al foste monarhii dualiste, Austria a fost proclamată o republică în

1918, dar a fost dificil pentru această națiune mică să își găsească locul în noua ordine europeană.

În 1938 țara a căzut pradă presiunii de agresiune de către Germania lui Hitler și situația politică internă instabilă. Până la semnarea Tratatului de Stat austriac în 1955, Republica Independentă Austriacă, care a fost înființată în anul 1945, cu ajutorul Forțelor Aliate, a rămas ocupată de cele patru mari puteri: Franța, Marea Britanie, Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii.

În 1955, Parlamentul austriac a adoptat o lege constituțională de a garanta neutralitatea permanentă austriacă, iar în același an țara a devenit membră a Organizației Națiunilor Unite. De-a lungul deceniilor care au urmat, Austria a devenit un membru de prim rang și important al proiectelor europene, inițial ca un membru al AELS. În urma mai multor ani de eforturi pentru a promova integrarea europeană, Austria a devenit membră a Uniunii Europene la 1 ianuarie 1995. Acesta a organizat Președinția Consiliului UE în 1998 și din nou în 2006.

4

2. PREMISELE DE ADERARE ALE AUSTRIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ.

Cînd vorbim despre aderarea Austriei la Uniunea Europeană, implicit trebuie să aducem aminte despre valul al patrulea de aderare a statelor la Comunităţile Europene sau valul I de aderare la Uniunea Europeană. Uniunea Europeană a cunoscut deci prima lărgire în anul 1995, iar a doua în 2004, a treia fiind în 2007.

Numărul membrilor UE a crescut în 1995 de la 12 membri la 15. Trei state: Austria, Finlanda şi Suedia (Norvegia refuzând din nou aderarea) s-au adăugat construcţiei comunitare. Ea s-a realizat la scurt timp după intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht şi după anunţarea criteriilor de admitere de la Copenhaga din 1993, care sunt:

Criteriul politic: stat de drept, pluripartidism, apărarea drepturilor fundamentale ale omului, protecţia persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale;

Criteriul economic: economie funcţională de piaţă care să facă faţă presiunilor concurenţiale ale pieţei interne europene;

Adoptarea integrală a aquis-ului UE.Lărgirea era permisă de articolul O din tratatul de la Maastricht care spunea că “Orice stat

european care respectă valorile prevăzute la articolul 2 și care se angajează să le promoveze poate solicita să devină membru al Uniunii. Parlamentul European și parlamentele naționale sunt informate cu privire la această cerere. Statul solicitant adresează cererea sa Consiliului, care se pronunță în unanimitate după consultarea Comisiei și după aprobarea Parlamentului European, care se pronunțăcu majoritatea membrilor din care este constituit.”

Ca o premisă importantă, putem spune chiar de bază a aderării Austriei la Uniunea Europeană a fost statutul de membră a acesteia din AELS (Asociaţia Europeană de Liber Schimb), creată în 1959 ca un răspuns la CEE. Între cele 2 organizaţii a fost organizat un acord de liber-schimb în 1972, iar prin Declaraţia Comună de la Luxemburg, acordul a fost înlocuit de un proiect mult mai voluminos: Spaţiul Economic European. Pornind de la acest acord, între state precum Austria, Finlanda, Suedia şi Uniunea Europeană s-au format o serie de relaţii ce pînă la urmă a dus la integrarea acestor state în UE (între 1985-1995 Comisia şi reprezentanţii celor 3 state s-au întîlnit în mai multe rînduri).

Totuşi,procesul de aderare a Austriei la UE a început mult mai devreme decît anii 1985. Încă din anii ’60, pentru a nu rămîne în afara relaţiilor economice stabilite între statele membre ale Comunităţilor Europene Austria a depus cererea de asociere, însă aceasta a eşuat (ca şi restul statelor) în principal din cauza opoziţiei Franţei.

O problemă care a dus la aderarea relativ tîrzie a Austriei la UE este legată de statutul de neutralitate declarat de Constituţia statului, la fel şi Finlanda şi Suedia avînd aceeaşi problemă. Tratatul de la Maastricht în articolul 14 stipula: „definirea la termen la termen a unei politici de apărare comune, care ar putea conduce la un moment dat la o apărare comună”. Pînă la urmă Comisia Europeană a rezolvat această problemă în procesul negocierii cu cele 3 ţări.

5

Cererea de aderare a Austriei la UE la Comunităţile Europene a fost depusă în 17 iulie 1989. Ea conţinea o clauză de neutralitate, totuşi relaţiile europene cu Austria o îndreptăţeau pe aceasta să spere că într-o zi va fi membră a UE. Printre cele mai importante acţiuni cu caracter de „pre-aderare” sunt:

Austria a fost printre primele ţări care a aderat la Planul Marshall; Austria era membră a Organizaţiei Europene de Cooperare Economică(1947); Membră a Consiliului Europei din 1956; Membră a AELS-ului din 1960.

Statul austriac a fost printre primele ce şi-au exprimat intenţia de a adera la CEE, prima cerere fiind depusă în 1963, în 1965 începîndu-se deja negocierile, însă din cauza divergenţelor legate de preşedinţia lui Charles de Gaulle în Franţa şi idiologia acestuia legată de crearea unei uniuni, aceste negocieri au eşuat.

Relaţiile Austriei cu Comunităţile europene între anii 1970-1980 au fost determinate de angajamentele CEE faţă de AELS. Aproprierea Austriei de CEE şi celelalte comunităţi a fost fără îndoială facilitată de Acordurile privind Spaţiul Economic European, precum şi de performanţele economice a acestui stat care avea între anii 1986-1990 o rată a inflaţiei de 3%, o medie a datoriei publice sub rata comunitară şi un mediu de viaţă superior şi unelor state din cadrul comunităţilor.

Comerţul exterior al Austriei era în majoritatea îndreptat către Comunitate (68% din importuri şi 65% din exporturi).

Agricultura austriacă era de un nivel asemănător celei comunitare, cu toate că sistemul de susţinere şi reglementare al pieţei nu era compatibil cu PAC, datorită subvenţiilor mai mari decît cele europene. Mulţi politicieni austrieci şi-au arătat nemulţumirea faţă de un impact negativ al PAC îndeosebi asupra regiunilor alpine.

La 1 februarie 1993 au început negocierile de aderare între Austria şi UE şi au fost finisate la data de 30 martie 1994, fiind un proces rapid dacă să comparăm cu statele care au aderat mai tîrziu.

La data de 12 iunie 1993 se efectuiază un referendum prin care populaţia austriacă a votat în favoarea aderării Austriei la UE.

Astfel din 1 ianuarie 1995 Austria devine stat membru al Uniunii Europene.

6

3. MODALITATEA DE ADERARE A AUSTRIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ. PROCESUL DE NEGOCIERI.

Fiecare stat care vrea să fie parte a UE trebuie mai întîi să depună o cerere pentru integrare. Astfel, Austria a depus cererea pentru a adera la Comunităţile Europene în anul 1989 la data de 17 iulie. După ce se depune cererea de aderare, este necesar un răspuns din partea Comisiei Europene. Referitor la Austria, acest răspuns al Comisiei, numit Aviz, a parvenit în 1991, luna iulie. Avizul Comisiei avea în conţinutul său evaluarea politică şi economică a statului.

Comisia a salutat situaţia economică generală a Austriei, iar după datele din 1991, Austria ar fi îndeplinit aşa numitele criterii de convergenţă de la Maastricht. Făcînd o comparaţie dintre cei mai importanţi indicatori macroeconomici (creșterea PIB, rata inflației, rata șomajului, poziția conturi curente și împrumuturi nete) situaţia Austriei era chiar mai bună decît în cele 12 state din Comunităţi. Conform unui recensămînt din 1994, Austria era a 3-a cea mai bogată ţară din Uniunea Europeană. Respectiv, la capitolul economic, Austria era un candidat foarte bun pentru a fi integrat în Uniune. Chiar dacă a lăudat Austria pentru situaţia sa economică generală, Comisia a criticat politica fiscală şi administrativă a acesteia. În special s-a atras atenţia la pericolul de a pierde din competivitate odată cu integrarea ce ar trebui să fie contracarat prin îmbunătăţirea productivităţii şi o mai mare flexibilitate pe piaţa forţei de muncă. Avizul a identificat, de asemenea, sectoare cu un grad scăzut de competivitate precum industria de servicii (sectorul bancar, comerţ, asigurări) sau cu un grad ridicat de reglementare precum serviciul poştal, compania feroviară,etc. Monopolul statului asupra astfel de sectoare era explicaţia la faptul de ce preţurile la multe servicii şi produse erau mai mari decît în statele comunitare. Avizul a indicat domeniile în care Austria a trebuit să facă schimbări pentru a deveni membru al statelor comunitare, şi anume: în domeniul comerţului, agriculturii, competivităţii şi taxelor.

Concluzia generală a Avizului poate fi rezumată la faptul că Austria era binevenită din motive economice( ca un contribuitor la bugetul Comunităţilor), dar că Comisia a preavăzut probleme de viitor legate de statutul de neutralitate declarat de Constituţia statului austriac. Cu toate acestea, prin acel Aviz, Comisia a declarat problema neutralităţii ca fiind una „rezolvabilă”.

După cum s-a menţionat mai sus, procesul de negocieri între Austria şi UE a început la 1 februarie 1993 şi dat fiind faptului că aceste negocieri au fost începute după acordul de la Copenhaga, Austria, pentru a se integra în UE, trebuia să corespundă celor 3 criterii:

Criteriul politic: stat de drept, pluripartidism, apărarea drepturilor fundamentale ale omului, protecţia persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale;

Criteriul economic: economie funcţională de piaţă care să facă faţă presiunilor concurenţiale ale pieţei interne europene;

Adoptarea integrală a aquis-ului UE.După ce s-a început procesul de negocieri, Austria s-a înţeles cu Comisia Europeană să-şi

întemeieze negocierile pe o listă de 29 capitole. Primele 14 capitole au fost mai mult sau mai puţin deja acoperite de apartenenţa Austriei la Spaţiul Economic European şi erau practic spre finisare. Următoarele capitole erau conţinutul tratatelor Comunităţilor Europene.

7

Ultimele capitole – de la 23 în sus au fost subiecte din Tratatul de la Maastricht care însă, nu era încă ratificat la momentul negocierilor. În special, era vorba despre Uniunea Monetară Europeană, Politica externă şi de securitate comună şi Cooperarea în Justiţie şi Afaceri.

Cînd Tratatul UE (Maastricht) a intrat în vigoare – la 1 noiembrie 1993, aceste capitole au fost abordate în cadrul negocierilor.

O altă etapă importantă în procesul aderării a fost Conferinţa privind aderarea la UE. Astfel, negocierile între cele 4 candidate memebre AELS (Finlanda, Suedia, Austria, Norvegia) şi UE a avut loc sub egida unei „conferinţe privind aderarea la UE”.Această conferinţă a fost o reuniune fie la nivel de miniştri de externe,sau a reprezentanţilor acestora(ambasadori). Rezultatele negocierilor, separate pentru fiecare dintre cele 4 state AELS, dar paralele în timp, au fost documentate într-un „Tratat de aderare” comun din 12 aprilie 1994. Acest tratat se referă nu doar la rezultatele arătate de Austria, dar şi de celelalte 3 state AELS.

După cum s-a mai spus, fiecare stat-candidat trebuie să preia aquis-ul comunitar (dintre care două treimi deja era şi conţinutul SEE), astfel participînd la toţi cei 3 piloni comunitari: UEM, PESC şi JAI.

O condiţie de aderare înaintată Austriei a fost şi necesitatea unei reforme în plan administrativ. Astfel, a început reforma statului federal. Federalismul austriac se deosebea de cel german printr-o autonomie mai mare a federaţiilor austriece faţă de guvernul federal. Odată cu aderarea Austriei la UE, fiecare din landuri înţelegea că această autonomie avea să fie scăzută, totuşi toate au arătat un sprijin considerabil pentru intenţia Austriei de a adera la UE. Într-adevăr, aderarea a dus la o capacitate legislativă şi executivă mai mare pentru federaţie, în detrimentul landurilor. Totuţi, UE s-a asigurat că fiecare land va avea o existenţă proprie, astfel orice lege care parvine şi se referă la un anumit land, va fi aplicată de guvernul respectiv, şi doar în caz de întîrziere a aplicării legii din vina Bundeslander demonstrată în faţa curţii de la Bruxelles, competenţa va fi transmisă autorităţilor centrale de la Viena.

Cel mai dificil capitol a fost cel al neutralităţii, mai ales că în perioada negocierilor UE se găsea în plină efervescenţă a căutărilor sale identitare în materie de politică externă şi apărare. Pe de altă parte, legea constituţională a Austriei contravinea politicii comerciale şi Tratatului Comunităţii Europene al Energiei Atomice, ce obliga un stat membru să furnizeze materii prime cu caracter strategic celorlalte state membre. Mai mult, asumarea de către Austria a pilonului II a Tratatului de la Maastricht privind politica externă şi securitate presupunea, în egală măsură, renunţarea la neutralitate. Pînă la urmă, avizul Comisiei sublinia că neutralitatea Austriei nu împiedica acceptarea aquis-ului comunitar şi integrarea în UE.

Dosarele austriece se refereau la probleme precum neutralitatea, traficul în zonele alpine, agricultura, federalismul şi ajutoarele regionale, mediul, dreptul străinilor de a achiziţiona terenuri, etc.

8

Cu toate acestea, nu ar fi Uniunea Europeană, dacă aceasta nu ar avea grijă de problemele specifice fiecărui stat. UE a luat în considerare unele probleme specifice din Austria şi celelalte state AELS. Astfel, ea a făcut unele concesii sau îngăduinţe statelor AELS, care au fost formulate ca şi condiţii de tranziţie în protocoale separate în cadrul Tratatului de Aderare. Spre exemplu, Protocolul nr. 9 se referă la problema privind transportul rutier, feroviar şi combinat din Austria (în special în cazul traficului nord-sud prin Tirol). Acest protocol a înlocuit regulile SEE şi defineşte normele referitoare la cota de tranzit facîndu-se legătura cu impactul ecologic al acestui trafic. Prin aceste norme s-a limitat traficul rutier pe teritoriul Austriei. Totuşi,aceste reguli au expirat în 2001, fiind nişte reguli provizorii.

Protocolul 10 are un caracter mai specific, putem spune chiar ciudat. Cu o listă de 23 produse alimentare, protocolul defineşte fiecare produs în 2 tipuri de germană: austriacă şi germana oficială. Ambele expresii pentru acelaşi produs pot fi utilizate în documentele oficiale în limba germană ale UE.

În ceea ce priveşte agricultura, Austria a obţinut dreptul de a subvenţiona unele zone dificile precum zonele alpine.

Aderarea Austriei la UE a cauzat cea mai mare schimbare în Constituţia sa de la punerea sa în aplicare (1 octombrie 1920). Cel puţin 4 din cele 6 principii de bază ale Constituţiei au trebuit schimbate (principiul democratic, separarea puterilor în stat, principiul federal, statul de drept). În plus, în conţinutul Constituţiei au trebuie adoptate încă 6 articole noi. Sub o nouă rubrică „Uniunea Europeană”, Constituţia reglementează participarea Republicii Austria în cadrul Uniunii Europene.

Ultima etapă de aderare a Austriei la UE a fost supunerea problemei la referendum naţional. Populaţia austriacă a votat cu o majoritate covârşitoare pro aderare la UE – 66,6 % în cadrul unui referendum din data de 12 aprilie 1994. Finlanda a urmat în octombrie 1994 cu 57% pro, Suedia în noiembrie cu doar 52% voturi pro aderare. Norvegia a votat cu 53% contra aderării.

Aderarea la UE intră în vigoare doar în cazul în care Parlamentul European şi fiecare din cele 12 state vechi (statele comunitare) ratifică Tratatul de Aderare a Austriei, Finlandei şi Suediei. La data de 4 mai 1994, Parlamentul European a ratificat tratatele de aderare a celor 4 candidaţi . 374 membri ai Parlamentului a votat în favoarea Austriei ( 24 – nu şi 61 – abţineri).

9

4. MĂSURA INTEGRĂRII AUSTRIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

Austria este membru al Uniunii Europene timp de 18 ani şi rămîne a fi în continuare unul dintre cele mai dezvoltate state din cadrul Uniunii.

Aderarea la UE în 1995 a permis Austriei să participe pe deplin la piaţa internă, cu toate efectele de integrare implicite:

Eliminarea controalelor la frontieră; Concurenţă consolidată; Liberalizarea şi privatizarea fostelor sectoare naţionalizate (comunicaţii, transport,etc); Eficienţă, prin urmare cîştiguri de productivitate; Exploatarea deplină a celor „ 4 libertăţi”, etc.

Relativ rapid Viena a ajuns la conducerea UE, ea exercitandu-şi în a doua parte a anului 1998 primul său mandat la preşedinţia Consiliului. El a fost marcat de ratificarea Tratatului de la Amsterdam, de probleme ce ţin de piaţa muncii, de procesul de aderare al ţărilor din Estul Europei şi nu în ultimul rând de problematica introducerii monedei comune europene, euro, Consiliul adoptand in decembrie 1998 ratele de conversie fixe şi irevocabile între monedele naţionale din cele 11 state ce erau atunci participante la spaţiul euro.

Austria deja a fost la conducerea UE de 2 ori: în a 2-a jumătatea a anului 1998 şi în prima jumătate a anului 2006. Următoarea conducere este preconizată pentru prima jumătate a anului 2019, cînd la finisarea mandatului va preda conducerea pentru prima dată României.

Din punct de vedere tehnic, Austria a adoptat aquis-ul comunitar în totalitate cu unele concesii, iar după 1995 a participat la elaborarea unor tratate de importanţă majoră pentru UE precum Tratatul de la Amsterdam, Tratatul de la Nisa sau Tratatul de la Lisabona.

Numeroase organizaţii internaţionale au sediul în Viena. Printre acestea se numără Secretariatul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică şi Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol.

Totodată, Austria face parte din zona euro din anul 1999, iar din spaţiul Schengen odată cu aderarea la UE, adică din 1995.

PIB-ul pe cap de locuitor este unul destul de înalt, iar conform unui recensămînt din 2009, Austria este a 4-a ţară din UE cu cel mai înalt PIB pe cap de locuitor. Creșterea PIB a accelerat după aderare și a ajuns la 3,3% în 2006.

Austria, cu economia sa de piaţă bine dezvoltată şi cu standardul său înalt de viaţă, este în legătură strânsă cu alte economii din Uniunea Europeană, în special cu cea germană. Statutul de membră a UE a adus un val de investitori străini atraşi de accesul Austriei la piaţa unită europeană şi de apropierea de economiile aspirante la UE.

Interesată în crearea unui spaţiu de securitate economică şi politică în Europa de Est şi în Balcani care să diminueze inclusiv problema imigraţiei ilegale, Austria a susţinut extinderea Uniunii şi în această zonă.

Datorită puternicelor legături economice cu Germania, atunci când se iau decizii în cadrul Uniunii Europene, Austria are frecvent poziţii similare cu aceasta.

10

Din punct de vedere economic, deşi este una dintre cele mai mici ţări membre ale Uniunii, Austria este un stat bogat şi are una dintre cele mai mari contribuţii nete la bugetul Uniunii Europene,fiind şi una dintre primele ţări participante la Uniunea Economică şi Monetară.

Fiind un stat-membru deplin al UE, Austria are în cadrul Parlamentului European 19 deputaţi, fiecare fiind fie membru neafiliat, fie aparţinînd unuia dintre partide.

Totodată, Austria, la fel ca şi restul statelor, are un membru delegat în cadrul Comisiei Europene- Johannes Hahn, care este responsabil de politica regională.

La fel, Austria, precum şi celelalte 27 state are şi un reprezentant în cadrul Tribunalului de la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene – Josef Azizi, care este membru din anul 1995 şi se ocupă cu armonizarea dreptului federal cu dreptul austriac.

Un alt aspect important este că Austriei i s-a acordat un beneficiu în cazul contribuţiei sale la bugetul UE. Dat fiind faptului că este o ţară cu un venit considerabil, şi din cauza că are un sold negativ, adică primeşte mai puţin din partea UE decît varsă, alături de Marea Britanie, Olanda, Germania şi Suedia, beneficiază de unele aşa-zise „corecţii” la calcularea contribuţiilor, prin care procentul de 12% din venitul total al statului vărsat ca contribuţie este micşorat, astfel încît să nu fie o sumă excesivă.

Toate aceste detalii ne demonstrează faptul că Austria s-a integrat destul de rapid şi această integrare a adus benefii pe termen lung,dacă să nu luăm în calcul criza economică mondială care a lovit atît UE, dar şi Austria. Totodată, este necesar de menţionat că poziţia Austriei pe planul european are o importanţă deosebită, astfel încît opiniile funcţionarilor austrieci referitoare la problemele UE nu sunt neglijate şi luate în consideraţie atît de autorităţile UE, dar şi cele din afara lor (ex: Turcia).

11

5. COMPARAŢIE CU REPUBLICA MOLDOVA

Republica Moldova Austria

Republica Moldova stat tanăr, situat in Sud-Estul Europei Centrale, a apărut pe harta politică a lumii la 27 august 1992.

Suprafaţa: 33 843 km2. Vecini: Ucraina şi RomâniaIn pofida suprafeţei mici a RM, perimetrul

frontierelor este destul de mare: 1389 km. Capitala ţării: ChişinăuZiua naţională: 27 augustPopulaţia: 4.070.841Limba oficială: moldovenească, însă limba

rusă, ucraineană, găgăuză şi bulgară se vorbesc în unele regiuni

Moneda: lei moldoveneştiConstituţia: adoptată în 1994Din punct de vedere constituţional, RM este

o republică democrată unitară şi indivizibilăDin punct de vedere al sistemului politic,

RM este o republică parlamentarăDin punct de vedere al puterilor în stat, în

RM există 3 puteri independente: legislativă, executivă şi judecătorească

Relaţiile cu UE: face parte din Parteneriatul Estic, împreună cu alte 5 state

PIB pe cap de locuitor: 1.630 $

Relief: Relieful actual al Republicii Moldova este fragmentat, reprezentat printr-o succesiune de podișuri și câmpii relativ joase. În ansamblu, acesta este înclinat de la nord-vest spre sud-est. Cele mai ridicate regiuni sunt cele din podișurile de nord-vest și centru (300-400 m), în partea de sud altitudinile fiind mai reduse (100-200 m). Altitudinea medie este de 147 m, cea maximă de 429,5 m, în Dealul Bălănești, iar cea minimă – circa 2 m, în cursul inferior al Nistrului. Deși Republica Moldova nu are drept ieșire la mare, portul Giurgiulești de pe Dunăre asigură transportul maritim.

Austria este un stat situat în centrul Europei ce şi-a căpătat independenţa din anul 1955.

Suprafaţa: 83.871 km2.Vecini: învecinată la nord de Germania şi

Republica Cehă, la est de Slovacia şi Ungaria, la sud de Slovenia şi Italia, şi la vest de Confederaţia Elveţiană şi Liechtenstein, lungimea graniţelor fiind de 2562 km².

Capitala ţării este Viena (Wien). Ziua naţională: 26 octombriePopulaţia: 8,3 milioaneLimba oficială este germana, însă slovaca,

croata şi maghiara sunt limbi regionale recunoscute.

Moneda: face parte din zona euro din 1999 (€)

Spaţiul Schengen: face parte din spaţiul Schengen din 1995

Constituţia: 1920Din punct de vedere constituţional, Austria

este o republică democrată federală.Din punct de vedere al sistemului politic,

regimul politic al Austriei este cel guvernamentalist.

Din punct de vedere al puterilor în stat, 3 puteri independente: legislativă, executivă şi judecătorească

Relaţiile cu UE: face parte din UE din 1995PIB pe cap de locuitor: 44.987$- locul 13 în lume.Relief: Austria este o țară predominant montană, datorită poziționării sale în Alpi. Nu are ieşire la mare.

12

Între aceste 2 state există deosebiri esenţiale legate de organizarea administrativ-teritorială, dar şi poziţia fizico-geografică. Chiar dacă ambele se află în zona centrală a Europei ( RM este mai centru-est), este evidentă poziţia mult mai favorabilă a Austriei.Dacă să vorbim de dimensiunea teritoriului este clar că acesta nu este un indiciu care ar avea vreun rol în economiile ambelor state, Austria fiind mai bogată decît statele cu teritorii mult mai mari.

Un aspect interesant este legat de structura administrativ-teritorială: faptul că Austria este o federaţie, chiar dacă are un teritoriu mic. Acesta ar fi un indiciu pentru Republica Moldova care ar da răspuns la multe întrebări legate de unitatea şi indivizibilitatea acesteia. Dacă RM ar lua exemplul Austriei, atunci problemele legate de Transnistria ar fi mult mai puţine, respectiv acesta ar reprezenta un progres în integrarea europeană a statului. Cum Austria are 9 landuri (!) la teritoriul pe care îl are, aceasta însă nu reprezintă o problemă în dezvoltarea sa integrală, ca stat. Chiar dacă RM este un stat mai mic ca teritoriu, s-ar putea împărţi totuşi în 4-5 regiuni autonome. Aici este vorba despre o problemă sensibilă a statului, însă este necesar a fi luată în calcul o asemenea posibilitate.

O altă problemă ţine de economiile ambelor state. În Austria, turismul internaţional este ramura de bază a economiei statului. Germania este principalul partener comercial istoric al Austriei, astfel că țara este vulnerabilă la schimbările rapide din economia Germaniei. Întrucât Austria a devenit însă stat membru al Uniunii Europene, a căpătat legături strânse cu celelalte economii din UE, reducându-și dependența economică de Germania. În plus, apartenența la UE a atras un influx de investitori străini atrași de accesul Austriei la piața unică europeană. Dat fiind faptului că nu avem aceeaşi posibilitate de a atrage un asemenea număr de turişti precum Austria deoarece nu avem asemenea regiuni muntoase sau măcar ieşire la mare, totuşi este necesar a urma exemplul Austriei: ea s-a axat pe un domeniu la care ştia că va aduce beneficii. RM poate la fel, să-şi bazeze economia pe ramura cea mai apropriată ei: agricultura. Aceasta înseamnă ridicarea nivelului productivităţii prin folosirea ultimelor tehnologii şi încurajarea de către stat a proiectelor ce ţin de exportarea produselor agricole autohtone. Astfel, se vor crea relaţii mult mai strînse cu statele UE, datorită cărora integrarea europeană va fi mult mai apropiată. Totodată, RM trebuie să găsească soluţii pentru dezvoltarea turismului, astfel urmînd exemplul Austriei. Desigur că nu va aduce asemenea beneficii precum în Austria, însă, cu cît mai mulţi turişti din statele europene vor dori să vină în RM, cu atît mai mult va creşte şi opinia cetăţenilor europeni despre statul Republica Moldova, ca potenţial candidat pentru integrare, ce are, la fel, un rol important în paşii pentru începerea negocierilor cu UE.

13

Totuşi, consider că problema de bază a RM în evoluţia sa pro-europeană ţine de stabilitatea politică a acesteia. Austria este un exemplu demn de urmat din punctul de vedere că în parlamentul lor, la fel nu există o majoritate clară pentru vreun partid, însă ei au avut acea calitate necesară oricărui stat- partidele pot negocia, ca să ajungă la consens, ceea ce este în folosul statului. În RM,însă, partidele politice nu au ajuns la maturitatea necesară pentru a realiza că negocierea, într-un stat de drept, este elementul-cheie în asigurarea stabilităţii unui stat- exact ceea ce lipseşte în prezent Republicii Moldova.

14

Viena s-a supranumit “Centrul Muzical al Europei” Cea mai mare cascadă din Europa este cascada Krimml, situată în regiunea Salzburg

din Austria Austria este singura ţară europeană care nu este membră NATO Numele Austrie în germana este Osterreich, adică imperiul de est Austria este “campioana reciclării” în Uniunea Europeană: aici se refoloseşte

aproximativ 60% din cantitatea totală de gunoi produsă. Austria este al doilea investitor străin în Turcia, după Germania. În 2007, Austria s-a clasat pe locul 9 în lume ca volum al cheltuielilor efectuate de

turiști internaționali, cu 18,9 miliarde de dolari. Austria produce majoritatea energiei sale prin hidrocentrale. Împreună cu alte surse de

energie regenerabilă, cum ar fi cea eoliană, solară și cu centralele cu biomasă, cantitatea de energie produsă din surse regenerabile se ridică la 62,89% din energia utilizată în total în Austria, restul fiind produsă prin termocentrale cu gaz și petrol.

Austria produce majoritatea energiei sale prin hidrocentrale. Împreună cu alte surse de energie regenerabilă, cum ar fi cea eoliană, solară și cu centralele cu biomasă, cantitatea de energie produsă din surse regenerabile se ridică la 62,89% din energia utilizată în total în Austria, restul fiind produsă prin termocentrale cu gaz și petrol.

În 2010 în Austria trăiau 1,27 milioane de rezidenți născuți în străinătate, reprezentând 15,2% din totalul populației. Dintre aceștia,cei mai mulţi sunt turcii şi kurzii, urmaţi de sârbi.

15

7. Bibliografie:

1.Encyclopedia of the Nations -http://www.nat ionsencyclopedia.com/Europe/Austria

2.Election Resources on the Internet -http://www.electionresources.org/at/

3.Cancelaria Federală a Austriei -  http://www.bka.gv.at

4.Ministerul Federal de Interior -http://www.bmi.gv.at

5.Parlamentul European- http://www.europarl.europa.eu/

6.”Guvernanţă şi teorii ale integrării în Uniunea Europeană” – suport de curs – prof. Adrian Ivan

7.15 Years of Austrian EU Membership – Fritz Breuss

8.Austria’s approach towards the European Union – Fritz Breuss

9. Population statistics – http://www.statistik.at

10. Austria - http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/austria/index_ro.htm

11.CIA – The World Factbook - https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/au.html

16