„dascălului” · moş crăciun şi de fulgii de nea, iar nativii leu o respiră odată cu...

octombrie-noiembrie 2012 anul 1 numărul 6-7

În satul tradiţional de pânăla cel de-al doilea războimondial, învăţătorul satului,

în cazul în care era singur, aproape că îşi pierdea nu-mele. Era numit „domnul” şi se bucura de un respectşi de un statut social cu totul deosebit. Era numit„domnul” şi se bucura de un respect şi de un statut so-cial cu totul deosebit.

Publicaţie lunară de informare, opinie şi atitudine

E greu sămânuieşti floreta când

alţii mânuiesc ciomagul.(Mircea Cărtărescu )

Toamnala noi

Când toamna ne adună princase şi lemnele trosnesc însobă, aducerile-aminte nepoartă spre cei ce-au fostcândva. Cândva, demult, învremuri ce au devenit ,,de

poveste”.Găsim şi acum oameni hâtrii prin satele noastre caresă ne mai spună întâmplări din timpuri îndepărtate,despre oameni de nădejde de atunci şi mai ales despreschimbările din ziua de azi.

Colectivul de redacţie ureazătuturor celor ce poartă nu-

mele de Nicolae, Nicoleta…multă sănătate, fericire, visele

de azi să vă devină realitate,speranţele de mâine împliniri,

orice cădere un pas înainte,gândul bun şi fericirea să vă

însoţească mereu. La mulţi ani! Lucia Bichiş

amănunte în pagininile 8-9Ştefan Costea

amănunte în pagina 2

Rolul„dascălului”

la sat

danes 6:Layout 2 03/12/2012 5:57 PM

10 DIVERSE

Berbecul are noroc începând cu datade 13, când Uranus renunţă la obiceiul

supărător de a merge retrograd tocmai prin sem-nul Berbecului. Reapare sentimentul de libertate,senzaţia că în faţa noastră există o infinitate deposibilităţi şi că depinde numai şi numai de noisă le alegem şi să le dezvoltăm pe cele care ni sepotrivesc cel mai bine.

Taurul e cel mai preocupat de cadouri,dintre nativii tuturor celor 12 semne as-

trale. Şi nu atât de cele pe care le are de făcut, câtde cele pe care se aşteaptă să le primească. Aştep-tările sale sunt foarte ridicate, astfel că apropi-aţilor nu le va fi deloc uşor să îi facă pe plac.Amintiţi-vă totuşi de un proverb: nemulţumituluii se ia darul!

Gemenii îşi dedică cea mai mareparte a acestei luni vieţii de cuplu. Tocmai

datorită acestor influenţe astrale, cea mai inspi-rată variantă pentru petrecerea sărbătorilor deiarnă este reprezentată de o mică excursie roman-tică, în doi. La cât de bine vă înţelegeţi, cu sigu-ranţă că nu veţi mai avea nevoie de nimenialtcineva, alături de dumneavoastră!

Racul trebăluieşte mult şi în decem-brie, o lună cu suficiente zile pentru ca cei

mai mulţi dintre noi să se odihnească după bunulplac. De cele mai multe ori, tocmai nativii Rac vorfi cei care se vor ocupa cu cumpărăturile, cupregătirile pentru petreceri, cu invitaţiile şi cutoate celelalte aspecte destul de neplăcute, dar ab-solut necesare pentru o petrecere cu adevăratreuşită.

Leul are o lună plină pe plan amoros.Dragostea pluteşte în aer, alături de renii lui

Moş Crăciun şi de fulgii de nea, iar nativii Leu orespiră odată cu aerul. Cei singuri îşi vor găsi cusiguranţă pe cineva care să îi încălzească în

nopţile reci ale lui decembrie, iar cei deja cuplaţise vor simţi, de asemenea, excelent alături de per-soana iubită.

Fecioara se dedică familiei, se întâl-neşte cu rudele, face cumpărături pentru

casă, se apucă şi de ceva schimbări de decor, într-o lună în care în prim-plan apare latura sa casnică.

Ţinând cont de aceste tendinţe, cel mai probabilloc de petrecere a sărbătorilor de iarnă este totacasă, alături de cei dragi.

Balanţa se plimbă mult, pe parcursullunii decembrie. Nu foarte departe, dar în

multe locuri, ceea ce îşi oferă şi ocazia de acunoaşte multă lume nouă. Făcându-i mareplăcere să vorbească cu fiecare şi să fixeze diferiteîntâlniri, va reuşi să se aglomereze într-atât încâtva trebui să refuze unele invitaţii.

Scorpionul e concentrat pe câştigareaa cât mai mulţi bani, în această lună în care,

într-adevăr, multă lume cheltuieşte, vrând-nevrând, mai mult decât în celelalte. Nativii Scor-

pion vor încerca să direcţioneze o parte din acestflux financiar spre buzunarele şi conturile proprii.

Săgetătorul este semnul astral privile-giat al acestei luni. Nativii născuţi în a doua

şi a treia decadă îşi sărbătoresc acum ziua denaştere, dar toţi vor fi în centrul atenţiei şi se vorsimţi în stare de lucruri mari, cu ajutorul pe care

îl primesc, concomitent, de la Soare, Venus şiMercur. Cea mai bună perioadă a lunii este ceacuprinsă între 16 şi 21, când toate cele trei corpuricereşti amintite se află în tranzit prin Săgetător.

Capricornul îşi vede propriile prob-leme şi e mai degrabă însingurat, în prima

parte a lunii. Ţine neapărat să termine la timp oserie de proiecte şi trage tare, în acest scop. Apoi,spre finalul lunii, mulţumit de ceea ce a realizat,se destinde şi devine un partener de discuţie ex-trem de agreabil.

Vărsătorul îşi face de cap în stil mare,înconjurat de prieteni, amici cunoscuţi şi

chiar necunoscuţi. Lume multă să fie în jur şi na-tivii se vor simţi cu siguranţă bine! Finalul de lunăe potrivit şi pentru o călătorie. Undeva pe lamunte, la un schi, un vin fiert şi un aer tare, desărbători.

Peştii vor avea multe apariţii în public. Laserviciu vor fi tot felul de evenimente mar-

când sfârşitul anului, de la care nu vor putea sălipsească. În zilele libere de la sfârşitul anului, vorprimi multe invitaţii, astfel că le va fi greu să facăo selecţie şi vor trebuie să refuze unele dintre ele.

Horoscop Decembrie 2012

Diavolului îi place să schimonoseascăchipul făpturii create de Dumnezeu. El a fostcel care l-a ispitit pe om să alunece dinspreperfecţiune spre stricăciune. Şi ce este în faptstricăciunea dacă nu o schimonosire, o batjo-corire a chipului bun în care au fost createlumea şi omul? Cine ar fi crezut însă că vaveni o vreme când omenirea va face o sărbă-toare din acest lucru? Cine s-ar fi aşteptat, nucu mult timp în urmă – când încă eram creş-tini - că va veni o vreme când vom abandona

cu totul sfinţenia chipului lui Hristos din noipentru a adopta chipul căzut al lui antihrist?

Lumea actuală este capabilă de a justificaorice. Găseşte deseori justificări pentru sinu-cideri, pentru necredinţă sau pentru traiul înpăcat. Dar este un moment trist şi apocalipticatunci când omenirea, la unison, găseşte jus-tificări şi motive pentru îmbrăcarea chipuluidrăcesc. Satana ar râde probabil în hohotevăzând în ce hal de prostie i-a adus pe oa-meni, cât de subjugaţi de lucrarea lui auajuns! Dar eu nu cred că râde. Diavolul e preaserios, nu are timp de glume. Vremea lui, iată,se apropie pe zi ce trece. Lucrarea lui e din ce

în ce mai subtilă pentru cei ce nu-l cunosc,dar din ce în ce mai evidentă pentru cei ceştiu cu cine au de-a face.

O veche vorbă din popor spune că "Cinese aseamănă, se adună". Şi în timp ce Hristoszicea că vine stăpânitorul acestei lumi; şi elîntru Mine n'are nimic, oamenii lumii de azise regăsesc parcă întru totul în lucrările dia-volului, căutând să-l imite ca nişte adevarăţipreoţi ai lui. Acestora le spun să nu aibă nicioîndoială: de traiul împreună cu diavolul "se

vor bucura" în veci. Doar că în aceasta nu vafi nicio bucurie. Iar pentru noi, cei ce căutămmântuirea, a venit cred momentul să ne ose-bim de închinătorii la diavoli, urmând cuvin-tele apostolilor: Nu vă înjugaţi la jug străin cucei necredincioşi, căci ce însoţire are drep-tatea cu fărădelegea? sau ce părtaşie are lu-mina cu întunericul? şi ce învoire este întreHristos şi Veliar? sau ce are laolaltă un cre-dincios cu un necredincios? sau ce înţelegereeste între templul lui Dumnezeu şi idoli? Cănoi suntem templu al Dumnezeului Celui-Viu, aşa cum a zis Dumnezeu.

Paul Cocei

Sărbătoarea dracilor

ANUNȚURI GRATUITECei care doresc să facă un anunţ, să vândă sau să cumpere, să

facă oferte sau solicitări diverse, au acum la dispoziţie ACTUALITATEA DĂNĂŞEANĂ

Pentru orice informaţie aveţi la dispoziţie:Telefon 0762-393.445

saue-mail: [email protected]

O aghios, aghios,Arhiereu prea luminos,Astăzi nouă străluceşteŞi tuturor le vesteşte

Că minuni mari a făcutSfântul de când s-a născut.El de mic s-a arătatCa să fie luminat.

Miercurea şi vinereaN-a supt ţâţa maică-sa.Cu voia lui Dumnezeu,S-a făcut arhiereu.

Şi, din avuţia sa,Multe bunătăţi făcea.Căci un om sărac fiindŞi el trei fete având,

Iar omul, de sărăcie,Şi-a dat fetele-n curvie; Iară Sfântul Nicolae,Ca un arhiereu mare

Trei sute de galbeni dândŞi pe fetele scoţând,Din robia iaduluiŞi din munca veacului.

Deci acum şi noi, preasfinte,Te rugăm pe tin’ fierbinte:Să ne fii mângâitorŞi-ntru lipsă de-ajutor.

O Nicolae, preasfinte,Dulcele nostru părinte,Când pe mare afunda Corabia, ai scăpat

De vifor cu mare vântDe a ieşit la pământ.Şi pe filosofi trufaşiAi adevărului vrăjmaşi.

Şi pe fiul cel iubitDe la toţi l-ai mântuit.Pace lumii să răsarăDe la sfântul Nicolae.

Şi de-acum până-n vecieSfântul tot cu noi să fie.

Din chestionarul privindobiceiurile din Daneş la1943 întocmit de directorul şcolii, PompiliuConstantin (p. 17 bis).

Obiceiul străvechi de Sfântul Nicolae la Daneş

La sfântul Nicolae, fiind hramul bisericii noastre, se face serviciul Dumnezeiesc, dupăprescrisele hramurilor bisericii. În ajun seara, se face Bdenia (vecernia) prescrisă anumecu priveghere, seara. Se toacă pe-nserate şi după vecernie copiii merg mai cu seamă pe laoamenii care au numele Nicolae. Dar merg şi la alţii mai în stare şi cântă următorul versal sfântului:

danes 6:Layout 2 04/12/2012 10:33 AM Page 10

DIVERSE 11

MERSUL TRENURILOR - STAŢIA DANEŞNr Nume Rang De la staţia La staţia Sosire Staţionare Plecare1 3511-3515 R Sighişoara Daneş 5:40 1m 5:41*2 3511 R Sighişoara Daneş 5:40 1m 5:41*3 2562 R Beia Daneş 6:36 1m 6:374 3500 R Teiuş Daneş 6:59 1m 7:005 3501 R Braşov Daneş 9:06 1m 9:076 2563 R Sibiu Daneş 9:46 1m 9:477 3502 R Teiuş Daneş 10:41 1m 10:42

8 2564 R Sighişoara Daneş 11:57 1m 11:589 2565 R Sibiu Daneş 14:36 1m 14:3710 2566 R Sighişoara Daneş 15:20 1m 15:2111 3504 R Teiuş Daneş 16:36 1m 16:3712 3503 R Braşov Daneş 17:25 1m 17:2613 2402 R Deva Daneş 18:38 1m 18:3914 3505 R Braşov Daneş 19:13 1m 19:1415 2569 R Sibiu Daneş 21:37 1m 21:38* nu circulă duminică

Poliția Daneș-0265 762155(fix); 0730 188809

(mobil)Primăria Comunei Daneș

-0265 762112Grădinița Daneș

-0625 762298Școala Gimnazială

”Cornel Regman” Daneș-0265 762250

Școala Gimnazială Seleuș-0265 762150

Școala Criș-0265 713 405

Informații CFR-0265 771886

Farmacia Daneș-0265 762041

Dispensar Uman Daneș-0265 762027Poșta Daneș-0265 761866

Notar Public Daneș-0740 503932

Vulcanizare Daneș (Mija Gheorghe)-0265 761963

Atelier Mecanic Daneș (Onea Mihai)-0743 828294

Pizzeria Daneș-0748 538223

Hotel Dracula-0265 772211Hotel Denis

-0265 762299Autogara Sighișoara

-0265 771260Apel de urgență

-112(poliție, salvare, pompieri)Protecția Consumatorilor

- info consumator - -0800 080 999- telefon gratuit din

reţeaua Romtelecom (Telefon Târgu-Mureș: 0265/254.625)

Telefoane utileROMÂNIA JUDEŢUL MUREȘCOMUNA DANEȘCONSILIUL LOCAL DANEȘ

H O T Ă R Â R E A NR. 38/ 30.10.2012 privind alegerea viceprimarului

Consiliul local al comunei Daneș, întrunit în şedinţa extraordinară la data de 30.10.2012 Având în vedere:- prevederile Hotârârii consiliului local nr. 2 din 3.07.2012 , privind validarea mandatelor;- prevederile Hotârârii consiliului local nr. 3 din 3.07 2012, privind constatarea declarării ca legal constituit a Consiliului Local;- art. 11 alin. (1) din Ordonanţa nr. 35/2002 pentru aprobarea Regulamentului- cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor

locale, aprobată şi modificată prin Legea nr.673/2002;În temeiul prevederilor art. 45 alin. (5), art. 57 alin. (3) şi art. 115 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001

republicată, cu modificările şi completările ulterioareH O T Ă R Ă Ş T E:

ART.1. Se alege domnul BURNETE IOAN DORIN , în calitate de viceprimar al comunei Daneş ART. 2. Prezenta hotărâre se aduce la cunoştinţă publică şi se comunică prin grija secretarului cu:- Domnul BURNETE IOAN DORIN - Instituţia Prefectului Judeţul Mureș

PRESEDINTE DE SEDINTA , CONTRASEMNEAZAADAM NICOLAE SECRETAR

JOLDEŞ CODRUŢA

ROMÂNIA JUDEŢUL MUREȘCOMUNA DANEȘCONSILIUL LOCAL DANEȘ

HOTARAREA NR. 36/ 19.10.2012 Consiliul Local Daneş , astăzi 19.10.2012 , în şedinta ordinară

de lucru ; Văzând nota de fundamentare la proiectul de hotărâre, în-

tocmită de primarul comunei, şi înregistrată sub numărul2701/15.10.2012

In conformitate cu prevederile art. VI şi a punctului 1 dinanexa la OUG 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legiinr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentrustabilirea unor măsuri financiare şi cele ale art. 107 din Legeanr.188/1999 – privind statutul funcţionarului public , republicatăcu modificările si completările ulterioare,

In temeiul prevederilor Legii nr.53/ 2003- Codul Muncii cumodificarile si completarile ulterioare

Avand la baza OG nr. 10/2008 si Legea nr.284/ 2010 privindsalarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice , Legeanr. 283/2011 privind reglementarea unor masuri financiare indomeniul bugetar

Amintind articolul 66 din legea 215/2001 In temeiul art. 36 alin.(2), litera a coroborat cu alin.(3) lit. b,

art. 45 alin.(1) şi art. 115 alin. (1) lit. b din Legea nr. 215/ 2001 –privind administraţia publica locala , republicată, cu completărilesi modificările ulterioare ;

HOTĂRĂŞTE

Art.1 : Se aproba infiintarea postului de consilier personal alprimarului .

Art. 2: Se aprobă organigrama aparatului de specialitate al pri-marului comunei Daneş, conform anexei I, care face parte inte-grantă din prezenta hotărâre , conform modificarii de structurapropusa

Art. 3 : Se aprobă statul de funcţii al aparatului de specialitateal primarului comunei Daneş, conform anexei II, care face parteintegrantă din prezenta hotărâre conform modificarii de structurapropusa

Art. 4 : Cu ducerea la îndeplinire a prezentei hotărâri se îm-puterniceşte primarul comunei Daneş, judeţul Mureş.

Art. 5: Prezenta hotărâre se comunică Primarului comuneiDaneş, Instituţiei Prefectului -Judeţul Mureş

PRESEDINTE DE SEDINTA , CONTRASEMNEAZA,LAZAR NICOLAE SECRETAR,

JOLDEŞ CODRUŢA

Asociaţia Educaţională ”Dumitru Boariu-Şcoala Se-leuş”, invită femeile din sat, vineri 7.12.2012, ora

17:00, la Şcoala Gimnazială Seleuş, pentru a interpretaîmpreună colinde tradiţionale româneşti.

Reparaţii şi depanări produse electro-casnice(televizoare, radiouri, CD-playere, calculatoare, aspiratoare etc, la cele mai bune preţuri.

Ne puteţi găsi în Daneş, str. Principală, nr. 278, lângă Poliţie („la Loaţi”).Relaţii la telefon: 0761 324 612.

-VÂND casă în Seleuş, nr. 216. Relaţii la telefon: 0265 761 923 (zilnic după orele16:00).


COMUNICAT DE PRESĂ

12 ACTUALITATE

Ţinând cont de modificările survenitevizavi de delimitarea secţiilor de votare, văcomunicăm faptul că la nivelul ComuneiDaneş vor exista 6 secţii de votare, în loc depatru, cum erau obisnuiţi cetăţenii co-munei. Vor exista câte 2 secţii de votare înDaneş(la Căminul Cultural şi ClubulTineretului), 2 secţii la Seleuş(în corpurileA şi B ale şcolii noi din Seleuş), secţia de laCriş- la Căminul Cultural iar la Stejărenisecţia va fi amplasată în Centrul de Colec-tare a laptelui. Cetăţenii din Daneş şi Seleuşsunt arondaţi astfel:

Secţia nr. 341 Daneş, cu sediul laCăminul Cultural Daneş (sunt arondate laaceastă secţie numerele administrative : 1-

275 + blocurile A-E); Secţia nr. 342 Daneş, cu sediul la

Clubul Tineretului(sunt arondaţi cetăţeniicare locuiesc la numerele administrative:276- 804);

Secţia nr. 343 Seleuş, cu sediul în cor-pul A al şcolii din Seleuş(sunt arondaţicetăţenii care locuiesc la numerele admini-strative: 1-281);

Secţia nr. 344 Seleuş, cu sediul în cor-pul B al şcolii din Seleuş(sunt arondaţi cetă-ţenii care locuiesc la numerele adminis-trative : 282- 487).

Secretar,Joldeş Codruţa

Sistemul de vot în contextulalegerilor parlamentare din 2012

Sistemul de vot folosit pentru alegerile parlamentare din 9 decembrie este unul mixt decompensare, având la bază scrutinul uninominal majoritar cu un singur tur. A fostadoptat din dorința partidelor politice de a oferi o mai bună reprezentativitate la nivelnațional, în detrimentul rezultatelor la nivel individul a candidaților.

Votul uninominal mixt de compensare,a fost aplicat în România începând cualegerile parlamentare din anul 2008. Esteun compromis între un tip de scrutin ma-joritar (vot uninominal așa-zis pur) şi sis-temul de alegere pe liste. Sistemul presu-pune ca jumătate dintre mandate să fiecâştigate în mod direct, la nivelul unorcolegii uninominale, de către candidaţii careobţin cel mai mare număr de voturi în

fiecare dintre colegiile respective. Celelaltemandate ar urma să fie repartizate la nivelulcircumscripţiei electorale, în favoarea unoradintre candidaţii care pierd alegerile încolegiile uninominale în care candidează.Principiul după care se face acest lucru estecel al asigurării, în cazul fiecărui partidpolitic în parte, a unei relaţii proporţionaleîntre suportul electoral de care se bucură lanivelul circumscripţiei şi numărul de man-date care îi revin, în total, la nivelul circum-scripţiei electorale respective (mandatecâştigate la nivelul colegiilor uninominale,plus mandate obţinute la nivelul circum-scripţiei).

Caracteristici: a)asigurarea unei mai mari reprezenta-

tivităţi a minorităţilor şi a partidelor mici b)combină avantajele votului de listă cu

cele ale votului uninominal c)organizaţiile locale ale partidelor sunt au-

tonome şi au responsabilitatea propunerilor d)candidaţii sunt direct responsabili faţă

de alegători e)candidaţii îşi finanţează singuri cam-

paniile electorale.Influențe asupra sistemelor de vot

folosite în RomâniaÎn mod tradiţional legile electorale au

imitat pe cele din state considerate dreptmodel de către principatele române. Spreexemplu, procedura electorală prin care afost aleasă legislatura care a precedat for-

marea statului român a fost influenţată decătre legea franceză. Mai apoi, după 1866,România a luat ca exemplu Belgia (un micstat ce reuşea să supravieţuiască între douămari puteri - dezideratul imediat al româ-nilor) şi a instaurat o monarhie consti-tuţională şi un sistem electoral cenzitar.Legea electorală din 1926 cu prima elec-torală a fost modificată sub influenţa LegiiAcerbo, care asigura consolidarea fasciştiloritalieni la putere. Şi - ce coincidenţă! - în2005, Silvio Berlusconi impunea în Italia olege inspirată din cea a fasciştilor. Legeaelectorală din 1938 a introdus pentru primaoară dreptul de vot pentru româncele cu şti-inţă de carte răspunzând unei stări de spiritcare cucerise deja multe state occidentaledupă primul război mondial. Mimetismulelectoral care a caracterizat istoria electoralăar putea, de asemenea, explica criticileaduse reformei electorale din 2008, carepropunea un sistem electoral inedit ce nufusese aplicat în nicio ţară de succes.

Unirea Transilvaniei cu RomâniaAdunarea de la Alba Iulia

Pregătirea politică a Adunării a întâmpi-nat dificultăți. Ședințele preparatoare din celedouă zile, care au precedat Adunarea, au fostfoarte însuflețite. Discutându-se textul Re-zoluției Unirii, redactat de Vasile Goldiș, uniisusțineau ca Unirea să se facă pe baza pro-

clamării autonomiei Ardealului. Tineretul, lacare se adăugaseră și delegații sosiți din Bu-covina și Basarabia, susțineau unirea fărăcondiții. Socialiștii, lucrând sub influența Bu-dapestei, cereau republica și-și exprimautemerea de stările politice din vechiul Regatal României. În cele din urmă s-a stabilit oînțelegere, renunțându-se la toate părțile lapunctele de vedere prea intransigente șiadoptându-se formula unei autonomii provi-zorii. Iuliu Maniu a explicat că e necesară oepocă de tranziție, deoarece “nu se poate caîntr-o singură zi, sau într-o singură oră, sauîntr-un moment dat, să punem la o parte ostare de lucruri veche și să înfăptuim unanouă”. Deci, nu e vorba de a pune condiții laUnire, ci a constata necesitatea unei epoci detranziție.

Adunarea de la Alba Iulia s-a ținut într-oatmosferă sărbătorească. Au venit 1228 dedelegați oficiali, reprezentând toate cele 130de cercuri electorale din cele 27 comitateromânești, apoi episcopii, delegații consilie-rilor, ai societăților culturale românești, aișcolilor medii și institutelor pedagogice, ai re-uniunilor de meseriași, ai Partidului Social-Democrat Român, ai organizațiilor militareși ai tinerimii universitare. Toate păturile so-ciale, toate interesele și toate ramurile de ac-tivitate românească erau reprezentate.

Dar pe lângă delegații oficiali, ceea cedădea Adunării înfățișarea unui mare ple-biscit popular, era afluența poporului. Dintoate unghiurile țărilor române de pesteCarpați, sosea poporul cu trenul, cu căruțele,călări, pe jos, îmbrăcați în haine de sărbă-

toare, cu steaguri tricolore în frunte, cu tableindicatoare a comunelor ori a ținuturilor, încântări și plini de bucurie. Peste o sută de miide oameni s-au adunat în această zi spre a fide față la actul cel mai măreț al istorieiromânilor. Spectacol simbolic și instructiv:cortegiile entuziaste ale românilor ce um-

pleau drumurile spre Alba Iulia se încrucișaucu coloanele armatei Mackensen care, umi-lite și descurajate, se scurgeau pe căile înfrân-gerii spre Germania.

Mulțimea imensă urcă drumul spreCetățuie printre șirurile de țărani români în-veșmântați în sumanele de pătură albă și cucăciulile oștenilor lui Mihai Viteazul. Peporțile cetățuii, despuiate de pajurilenemțești, fâlfâie Tricolorul român. Poporultrece pe sub poarta lui Mihai Viteazul și seadună pe Câmpul lui Horea. De pe opt tribu-ne, cuvântătorii explică poporului mărețiavremurilor pe care le trăiesc.

În acest timp, în sala Cazinei militare, de-legații țin adunarea. Pe podium, între stea-gurile tuturor națiunilor aliate, care aucontribuit cu sacrificiile lor de sânge ladesăvârșirea acestui act măreț, iau loc frun-tașii vieții politice și intelectuale a românilorși delegații Bucovinei și Basarabiei, care auținut să aducă salutul țărilor surori, întratemai dinainte în marea familie a statuluiromân.

Într-o atmosferă înălțătoare, în mijloculaprobărilor unanime și a unui entuziasm fărămargini, Ștefan Cicio Pop arată împrejurărilecare au adus ziua de astăzi, Vasile Goldiș ex-pune trecutul plin de suferințe și de glorie alnațiunii române de pretutindeni și necesitateUnirii, Iuliu Maniu explică împrejurările încare se înfăptuiește Unirea, iar socialistul Ju-manca aduce adeziunea la Unire a munci-torimii române, care se simte una cu întregneamul românesc.

Aşa cum ne-am obişnuit în fiecare an, şianul acesta au avut loc la Daneş manifestăridedicate Zilei Naţionale a României. Dupăo scurtă pomenire a eroilor din localitatecare au căzut pe câmpul de luptă, s-a pornitîn alai de la Troiţa de lângă Primărie înspreMonumentul Eroilor. După intonarea Im-nului de Stat de către grupurile vocale re-unite de femei şi bărbaţi împreună cuorchestra locală „Ţara Cântecelor Mele”, s-a trecut la depunerea de coroane după carepreotul paroh Dăngulea Vichente a oficiato scurtă slujbă religioasă de pomenire aeroilor. A urmat apoi un spectacol de cân-tece populare şi patriotice susţinut de: co-piii Gimnaziului de Stat „Cornel Regman”

din Daneş, Iliuţă şi Chivuţa Trif, GrupurileVocal-Folclorice „Stejarul” şi „Flori de nal-bă”, încheiat de Mircea Marcoş.

După ploaia care puţin mai târziu a îm-prăştiat mulţimea, la lăsarea serii, cele douăgrupuri vocal-folclorice („Stejarul” şi „Floride nalbă”), au susţinut programe artisticede excepţie în cadrul Festivalului Naţionalde Folclor „Datini”, ediţia a VI-a, Sighişoara.Momentul a culminat a fost atunci cândprimarul Nicolae Mosora, în duet cu Mir-cea Marcoş şi secondaţi de grupul băr-bătesc, au ridicat sala în piciare, sub extazulşi aplauzele celor câteva sute de spectatori.

Ştefan Costea

1 Decembrie la Daneş

danes 6:Layout 2 04/12/2012 12:41 PM Page 12

În satul tradiţional de până la cel de-aldoilea război mondial, învăţătorul satului, încazul în care era singur, aproape că îşipierdea numele. Era numit „domnul” şi sebucura de un respect şi de un statut social cutotul deosebit. Când avea, într-adevăr, vo-caţie de dascăl şi se dedica total misiunii sale,„domnul” nu mai era un simplu slujbaş. Eldevenea o „instituţie”. Dacă această preţuire

deosebită pentru învăţător venea dinpreţuirea ţăranului român faţă de ştiinţa decarte, din partea dascălului această atitudinese concretiza prin mândria pentru reuşitacelor formaţi, dăscăliţi de el. Era, deci, ostimă şi o preţuire reciprocă între cel ce con-tribuia hotărâtor la formarea copiilor pentruviaţă şi „produsele”sale. Cum mai stăm astăzicu respectul pentru cadrele didactice înmediul rural putem constata cu amărăciune.Nu ştiu de partea cui este vina însă imagineadascălului de ţară este tot mai afectată.

Copiii nu mai au câtuşi de puţin respectfaţă de profesori şi nu numai. Cred că înaceastă privinţă „cei şapte ani de acasă” sunthotărâtori. În unele cazuri, mai întâi ar trebuireeducaţi părinţii şi-apoi copiii. S-a încercatîn ultima vreme o denigrare în mass-mediaa cadrelor didactice şi-a instituţiei pe careacestea o deservesc. Interesul unora dintrepărinţi faţă de rolul şcolii şi-al procesului deînvăţământ este, din păcate, aproape inexis-tent. Nu de puţine ori se aud expresii degenul:„-Lasă, dragul(a) mamei (tatei), ce să-ţi tot baţi atâta capul cu învăţătura, că nici eun-am prea învăţat şi uite ce bine-am ajuns!”.

Pe deasupra ne întâlnim cu o modă, unfel de „psihoză”, aceea a migraţiei copiilordin mediul rural către şcolile de oraş. Or fi

ei, poate, în unele cazuri, mai buni dascăliidin mediul urban, însă oraşul nu-ţi dă mintedacă n-ai. Vorba lui Creangă: „Decât codaş laoraş/Mai bine-n satul tău fruntaş!”. Nu-ivorbă, că unii fac faţă cu brio cerinţelor şiconcurenţei din şcoala de oraş. De foartemulte ori, cerinţele cadrelor de oraş suntmult prea „savante” pentru particularităţilede vârstă ale copiilor, astfel încât, se întâmplă

des, ca temele pentru acasă să fie pentrupărinţi, vecini, cunoscuţi etc.

Se tot vorbeşte despre o reformă, caredin nefericire nu a dus la niciun rezultat.Poate că unul dintre primele capitolele cucare ar trebui început este reabilitarea imagi-nii dascălului şi-a şcolii. Care ar trebui să fiemenirea şcolii şi-a dascălului? Cred că şcoalade ţară ar trebui să redevină nu numai unaşezământ de predare-învăţare, ci şi acea in-stituţie în care, după orele de curs, copiii săparticipe la tot felul de activităţi culturale,sportive şi recreative, activităţi pe care, aşa-zisa reformă le-a denumit pompos-„activi-tăţi extracurriculare”.

Ştefan Costea

2 ANALIZĂ ŞI OPINIE

Rolul „dascălului” la sat

Redactor șef: Ștefan CosteaRedactori: Lucia Bichiș, Andrada Mare, Daniela Niste, Daniela Suciu, MariusIosif, Marius Moldovan, Doina Medeșan, Viorica Secetă, Ioan Medeșan,Cristina Mosora, Ana Gașpar, Viorica Crucin, Maria Mureșan, Nicolae David,Maria Man, Bădică Nicola, Ileana Costea, Maria Anghelina, Maria Diaconu,Nicolae Tudor Cristea, Elena Oprea, Maria Ivan, Demirel Herman, DorinelBichiș Corespondenți: Camelia Moldovan, Mihaela Tolan, Ioana Gheaja, AlinaMuntean, Alin Pora. Foto: Doina Medeşan.

[email protected]: 0762 393 445

ISSN 2285 – 1291 ISSN-L = 285 – 1291

Publicaţie editată de SC Maris Edi Pro SRL

Fiecare dintre noi îşi poate privi loculnatal asemeni unei frumuseţi nepământene,un loc plin de har şi lumină, în care sălă-şluieşte armonios naturaleţea şi bucuria con-statării că Dumnezeu a hotărât un spaţiudeosebit pentru a ne fi leagăn şi casă. Această“gură de rai” care ne e ţinutul natal, ne dăprilejul de a absorbi amintirile din copilărie,iubirea celor din jur, privirea şi vorba înţe-leaptă a celor printre care am crescut. Acolo-i regăsim pe oamenii care au construitmodele pentru noi şi ne-au adus lumină însuflet. Iată, poate, cele mai de preţ bogăţii alesufletului pe care le purtăm cu noi până înCer.

Cu cât drumurile ne duc mai departe înlumea întreagă, cu atât legătura noastră culocul natal, cu Daneşul, Seleuşul, Crişul sauStejăreniul se adânceşte. Oricare ne-ar fimenirea pe-acest pământ, satul îi cheamămereu, printr-un glas puternic, pe cei care auplecat. Da, ne-am născut la sat, tot acolo undes-a născut şi veşnicia, după cum afirma Lu-cian Blaga. Asta nu face decât să ne deter-mine la o şi mai mare preţuire şi mulţumire afaptului că satul face parte din noi. Indiferentîn care alt loc ne aflăm, satul plânge după noi;pământul geme după fiecare pas pe care-lpunem în alt loc, codrul după fiecare vocecare produce ecou în altă parte, biserica dupăfiecare suflet care caută harul de altundeva,uliţa după fiecare ochi care priveşte o altăparte de cer.

Pentru cei din comuna Daneş, satul esteun loc special. Anii petrecuţi aici sunt cei maifrumoşi, cu care, din păcate, nu ne vom mai

întâlni niciodată. Aici, în satul nostru am în-văţat să ne formăm aripi pentru a puteazbura, dar tot aici ne vom întoarce pentru agăsi parfumul copilăriei, ne vom întoarcepentru a mângâia respiraţia unui trecut carenu va apune niciodată. Ne-am împritenit cupicăturile de ploaie, si ne-am lăsat înveseliţide culorile curcubeului. Ce poate fi mai pur,mai sublim? Nimeni n-are dreptul să fure fru-mosul Daneş din sufletul nostru... nici chiarviaţa mai bună spre care s-a fugit.

Satul vă aşteaptă... Aşteaptă să vă mângâiepe toţi cu toate luminile sale. În acest cuibputeţi reveni oricând, lumea vi se pare prearea... prea grea.

Dorul nemărginit îi mai cheamă şi acumpe toţi fiii satului, ACASĂ.

Dor de Daneş

La Daneş mă regăsesc pe mine, cea de odinioarăSpre casa părintească gândurile-mi zboară,Acolo mă aşteaptă a mea copilarieSi tot ce-a fost frumos, acum e-o nostalgie.

Privesc spre paradisul ce mi-a fost căminSi simt cum amintirile se nasc si vinSpre eul ce abia îl mai zărescCăci vremurile toate mă umbresc.

M-apropiu de-odăiţa caldă şi curată În care mama cu vocea-i minunatăNe tâlcuia misterul vieţii trecătoareAflat-am atunci doar sfaturi uimitoare.

Caldă, primitoare şi-atât de înţeleaptăStia că fericirea se află pe-o cale dreaptă.Mi-a făcut de cunoscut că voi fi biruitorCând sufletu-mi se-ncrede în Cel ocrotitor.

Priveam cu drag la tata cât e de muncitor,La toată treaba lui lucra încă din zor.Vedeam cum astea toate acuma mi-s departeŞi sufletul de Daneş simte-un dor aparte.

Coplesit de amintiri din viaţa ce-a trecutSufletu-si ridică glasul şi-şi face de cunoscutTot dorul ce-l cuprinde... manifestând un dragSpre viaţa lui ce-a fost... D’acum e un pribeag:

Mi-e dor de toate, Doamne... De casă, de grădină,Mi-e dor de câmpul verde, de linişte, luminăMi-e dor de vocea blanda, a celor dragi din satMi-e dor de tinereţea ce-n urmă am lăsat.

Andrada Mare


DIN ZONĂ 3În cimitirul din comună, aproape de altarul bisericii, o

piatră indică: „Aici odihneşte în Domnul Preotul Pompiliu Con-stantin, învăţător director, născ. 15 feb. 1878, răp. 1 dec. 1952.Veşnică amintire”. Nu ştim câţi vor fi cunoscut, altfel decâtdin poveştile bătrânilor, activitatea neobosită a acestei lumi-noase figuri pentru binele consătenilor şi prosperitateaDaneşului. Dacă unii – puţini vor mai fi fiind – îşi mai amin-tesc de primul lor învăţător, nu altul decât fondatorul iar apoidirectorul şcolii de stat din Daneş, altora, poate, numele aces-tuia li-l readuce în faţa ochilor pe preotul care i-a cununat.

Recunoscut în această dublă postură, Pompiliu Constan-tin ar fi meritat din plin să rămână în memoria dăneşenilorprin multiplele lui acţiuni de ctitor al unei comune moderneşi fruntaşe în vecinătăţi. Lista reuşitelor lui ar impresiona peoricine. Încă înainte de Primul război şi de Întregire, Pom-piliu Constantin se află la baza creării societăţii „Junimea”,în 1905 (fetele s-au alăturat câţiva ani mai târziu), a unuicorp de pompieri şi a nelipsitei fanfare, precum şi a uneipepiniere de pomi comunale. Dobânzile cerute de băncisunt prea mari? Cu eforturi susţinute, Pompiliu Constantinfondează o bancă populară, „Ïnsoţirea”, care să vină în spri-jinul sătenilor. După Război, alte şi alte instituţii şi fundaţii(sau „fonduri”) văd lumina zilei şi se dezvoltă datorită spiri-tului său întreprinzător: „Casina română” (un adevărat clubcultural, cu o bibliotecă şi abonamente la ziare), grădiniţa,Fundaţia pentru ajutorarea copiilor săraci din Daneş, Soci-etatea ocrotirii orfanilor de război şi lista ar putea continua,căci şi alte sate au beneficiat de spiritul vizionar al dascălului.Prin toate aceste iniţiative, se conturează exemplar figuraunui român curajos, muncitor şi luminat, caracteristică pe-rioadei când România caută să-şi reducă întârzierile pentrua putea înălţa semeţ capul în noua Europă.

Comemorând, în lunile ce vin, 135 de ani de la naşterealui Pompiliu Constantin şi 60 de ani de la moartea lui, nesimţim datori să-i aducem un meritat omagiu. O facem prinrepunerea în circulaţie, într-un foileton de nouă capitole al

căror text e îngrijit de mine, a singurei sale lucrări autobi-ografice. Tipărită în 1931, la Sighişoara, şi intitulată sobruÎnsemnări din viaţă, cartea instruieşte şi emoţionează. Pelângă faptul că e o mină de informaţii privind traiul vechilordăneşeni români, ea ni-l face cunoscut pe acest om complex,integru, înzestrat cu darul scrierii, aflat la ora unui prim bi-lanţ al vieţii sale. Tatăl meu, scriitorul Cornel Regman, păstracu grijă această cărticică într-un sertar. Să fie oare semnulunei legături spirituale între el şi primul lui învăţător?

Ştefăniţă REGMAN (Franţa)

Într-o privelişte plăcută unde mirosulfânului verde te îmbată în amurgul de vară,pe de-alături cu umeri de dealuri, unde iederase urcă pe mesteacăni, patria cântăreţilorsburători ce-ţi fură atenţia, se întinde satulDaneş, răcorit de cursul Târnavei cu căsuţelearanjate cu o mână dibace a unui vestit arhi-tect învăţat de natura inspirătoare de pietate,dar şi de mândrie şi seninătate.

Într-un aşa cuib cu pereţii spoiţi în cu-loarea norului iernatic, ca-n iarna de atunci,când zorile se desprindeau din întuneric, înziua a treia de Februarie 1878, m-a desmier-dat pentru întâia oară lumina. Nu maiobosesc cetitorul să-mi descurce curpănulneamului destul de ramificat de la rădăcinalui, lucru ce mi-ar veni şi mie greu, ci mă voiopri din fugă numai asupra factorilor princi-pali. Pe tata îl chema Ioan Constantin, născutîn 1834 pentru actele oficiale, încolo, mai catot omul, avea şi alt nume: unii îi ziceau„Onea lui Nicolae al Onii Constantin” sau, pescurt, „Onea Constantin”; soţia lui era Safta,din neamul Dudăşeştilor, anume a lui IoanDudaş, care avea de soţie pe Marta, născutăBendorfeanu.

Părinţii mei au primit şi şi-au legănat viaţaîn de D-zeu binecuvântata comună Daneş.

Am fost născut în a doua căsătorie atatălui meu, care ţinuse întâi pe Ana, din fa-milia Crişan, trecută de timpuriu în lumeavecinică şi care se recăsători cu mama, nu-mită Safta, născută în 1852. Din fericireacăsătoriei a doua au răsărit şase vlăstare:Ioana, Maria, Ioan, eu – Pompiliu, alt Ioan şiMaria. După cum se vede pe lista naşterilor

eu înclin către mijloc. Dar lista n-a rămas in-tactă multă vreme: moartea a mai rărit dintinerii copăcei, alegând pe cei trei de la în-ceput şi pe Maria din urmă.

Vântul nemilos al sorţii mi-a răpit de tim-puriu plăcerea de a vedea pe tata în 1883, pecând flori de cireş începuseră a-i înflori tâm-plele şi gândurile îi înăspriseră puţin fruntea,aşa cum îi păstrez icoana chipului dinfrageda-mi vârstă de atunci: el închise pentrutotdeauna ochii.

La patru luni după moartea lui, în mij-locul primăverii, pe când înfloreşte liliacul, senăscu şi ultima odraslă, ultima surioarăMaria. Ea venea pe lume pentru a înmor-mânta în sufletul mamei durerea celor pier-duţi şi amintirea supremă, sfâşietoare amormântului unde apuse tata. Dar ne-milostiva moarte biciui şi pe această floaregingaşă – şi, în 1888, fu condusă şi ea la lo-caşul etern.

După această amară tragedie, rămaserăm,în căminul fericirilor de altădată, doi fraţi încămici şi mama.

De aci e vârsta când începe pentru mineviaţa mai înţeleasă şi de când pot depăna maisimţit ghemul amintirilor. Nu caut a-mi de-scrie viaţa cu de-amănuntul, mi-ar trebuislove multe, de tot multe, ce-ar obosi ochiulcelui ce mă urmăreşte, ci vreau să afirmnumai momentele cari m-au înclinat cătresprijinul celor ce-i luminez şi-i iubesc, aceastapentru o judecare a vremii ce nu iartă.

După şase ani de doliu şi lacrimi tăinuite,mama se recăsători, simţind nevoia unui stâlpal gospodăriei. Cel ce venise să ţină loculneuitatului dispărut era Ioan Şoneriu. Dincăsătoria aceasta mai căpătă viaţă, în 22Aprilie 1891, fratele Nicodim.

Însă aşteptările noului eveniment, frumosînchipuite, se stinseră în noaptea adâncă.

Firea noului nostru tată era cam aspră, iar ceişapte copii ai săi precum şi multele-i datoriice-i sechestraseră aproape întreaga avere,aduseră zile negre mamei şi nouă.

În anul 1892, o nenorocire bruscă seabătu într-o zi de Vineri din săptămâna a 5-aa postului mare, zi rămasă în amintirea meaca o pecetie a cumpenilor. Un incendiu dis-truse casa părintească cu toate edificiile ră-mase de la răposatul meu părinte. Din toatămândreţea gospodăriei de altădată nu mai eradecât un morman de cenuşe pe pământul do-gorit, unde zăceau prefăcute în scrum până şiuneltele de agricultură.

Focul luase naştere din pricina unor copiimici, Gavril Hudea şi Emanoil Gherman, cariîşi găsiseră joc cu foc. Pentru noi totul sesfârşise. Trebuia să ne căutăm un sălaş şiatunci am luat drumul pribegiei, cum pleacăcocorii răsleţi. Am trecut peste Carpaţi lafraţii noştri de dincolo şi ne-am oprit înGiurgiu, unde mai erau câteva familii dinDaneş.

Acolo, mic cum eram, ca sa-mi câştigpâinea de toate zilele, am intrat în serviciu lao cafenea, proprietatea unui oarecare Pe-trescu Temistocle, din str. Comerţului Nr. 20,unde eu făceam pe picolo.

Am stat până la 10 Septembrie 1982. Fa-milia mea cunoştea un advocat foarte bogatcu numele Constantinescu. Plăcând se vedeacestuia, a căutat să mă adopteze, dar maman-a acceptat. El a sfătuit atunci pe mama săse întoarcă înapoi acasă şi să-mi terminşcoala.

Îmi amintesc cu drag despre timpul pe-trecut în acel oraş desmerdat de murmurulDunării, vadul pe unde au trecut Turcii deatâtea ori, căutând potolirea poftelor şi undevoevozii români, ca un Mihai cel Viteaz, aler-gau şi le aţineau calea.

Ceeace era mai mult pentru noi, eraplăcerea de a asculta şi a vorbi limba bunicilorîn orice loc, nu ca la noi şoptită în umbră deteama stăpânitorilor.

Ne adunam mai ales în zile de sărbătoareşi bucuria ne era mai simţită când ne-o măr-turiseam în limba noastră căpătată din leagănşi durerile şi necazurile împărtăşite păreaumai uşoare.

Dar în Giurgiu nu puteam rămâne.Locurile natale niciodată nu le poţi uita,oricât de bine ţi-ar fi pe unde te duci. Îngrijatăde instrucţia noastră, mama propune săplecăm şi-n toamna anului, încărcaţi de im-presii frumose despre ţara de dincolo, am tre-cut înapoi Carpaţii.

Biata mamă, prevestind zile grele, zidi pelocul vechi o căsuţă mică, unde să ne adăpos-tim când împrejurări de încercare a sorţiiaveau să ne cheme. Ce avânt luaseră lucrurilecu tatăl vitreg făcea imposibilă durata traiuluiîmpreună şi se aştepta sosirea deznodămân-tului.

Când cupa amară fu golită până la droj-die, mama părăsi pe soţul încununat de nea-junsuri şi se retrase cu noi, luând îndragostea-i de mamă şi pe micul Nicodim, încăsuţa scundă din locul dulcelor aduceriaminte, în 1898.

Ţiu să arunc o privire asupra memorieifratelui Nicodim. Am crescut împreună pânăîn 1906, îngrijindu-l eu, cât a învăţat la şcoalade stat din Sighişoara, eu fiind învăţător înSighişoara. Când împlini 15 ani, luă drumulpribegiei şi-şi întâlni destinul departe de noi,în America. Nu-i pot afirma precis firul vieţii,ştiu numai din auzite că pe unde s-a dus aurmat la şcoli înalte şi că este medic, căsătoritcu o femeie foarte bogată. D-zeu să-i ajute.

(continuarea în numărul următor)

Însemnări de viaţăViaţa este ţesută dintr-o pânză de amintiri. Sunt clipe

când omul nutreşte restul zilelor numai din aduceri aminte.Dacă ele sunt frumoase, buzele îi înfloresc de un surâs dulce,ca zâmbetul trecutului ce întreţine candela licărindă amoşneagului – cu ochii înrouraţi pierduţi în vag, de pe prispacasei. Dacă amintirile sunt duioase, pieptul tresaltă într-unsuspin uşurător.

Faptele omului nu sunt trecătoare. Umbra lor se repetăşi împacă, sau mustră cugetul; iar în clipa morţii oglinda în-tregii vieţi ţi se arată şi priveşti în ea ca într-un gând adânc.Poţi muri râzând, de-ţi surâde trecutul, sau mori strâmbândbuzele în spasme desperate dacă faptele urâte ţi se arată cusila în toată ciudăţenia lor.

Şi pe mormântul omului, oricât de singuratec ar fi, cresccâteodată flori, nu sădite de mână omenească, ci aduse devântul primăverii dintr-o neştiută grădină şi un glas mistericîngână în serile senine numele celui apus.

Iar în cavoul bogatului, care a alungat văduva săracă întimpul iernii afară din casă pe drumul înzăpezit, crescnumai spini şi se adăpostesc stranii vietăţi.

N-am scris aceste rânduri pentru cei ce se ocupă cu lite-ratura, n-am aceste pretenţii, dar am scuturat pe paginilemute creanga amintirilor mele, legate strâns de ce s-a făcutde bine în comuna Daneş, în câteva zeci de ani.

Cetind, prietinii îşi vor aduce cu drag aminte de mine,tovarăşii de muncă de noi, iar dacă am avut şi răuvoitori înstrădania ce am depus pentru ridicarea comunei noastre, atuturor celor ce-am primit în sânul ei desmerdările copilăriei,poate că măcar acum vor arunca un văl de înfrăţire asupraumbrei care s-a dus, iar pentru generaţiile ce vin după noi,poate le va servi de exemplu.

De unde m-am oprit eu, las în grija timpului de a mergemai departe.

Daneş, în Februarie 1931. Pompiliu E. Constantin

Remember

Pompiliu Constantin

Capitolul I -

FAMILIA


Rotary Club Sighişoara a organizat îndata de 23.11.2012, orele 19,30 la Sala,,Mihai Eminescu” din Sighișoara un concertde caritate, susţinut de Valentin Răcilă şiechipa sa de instrumentişti amatori. Fon-durile au fost colectate pentru cei doi tinericare au ramas orfani şi de tată, după ce anultrecut a murit mama lor. Spectatoriisighişoreni adulţi au donat sume de bani, iarelevii au participat gratuit. Vali Răcilă este unmuzician, fiind considerat unul din părintelebluesului din România şi are rolul de psi-holog în cadrul Centrului de Recuperare şiReabilitare Neuropsihiatrică Răcăciuni, ju-deţul Bacău, unde coordonează TeatrulGâşteni. Teatrul are ca scop îmbunătăţireaimaginii centrului, a persoanelor cu nevoispeciale în general, în cadrul programului deauto-avocatură ,,Şi totuşi sunt ca voi”, ,,pre-cum şi promovarea folosirii activi-tăţilor creative ca şi metodă alter-nativă de lucru cu persoanele cunevoi speciale”. Spectacolul a fostdeschis cu marşul Trupei Teatrului dela Gâşteni prin sală însoţiţi de tobe,trompete şi costume adecvate, înaplauzele frenetice ale spectatorilor.

Teatrul Gâşteni a oferit celorprezenţi un spectacol de muzică, tea-tru, dans şi poezie, o adevărată terapieprin muzică, dovedind că şi persoa-nele cu dizabilităţi pot fi talentate caşi noi. Imnul trupei a fost bine ales,,Totuşi ca voi sunt” pe versurile luiMoni Bordeianu şi muzica Phoenix.

Publicul a fost plăcut impresionat şi depiesa de teatru ,,Căldură mare” de I. L. Cara-giale, prezentată de doi dintre membrii tru-pei, în finalul acesteia domnul din scenetădând efectiv peste un alai de nuntaşi care aucântat şi au dansat după tradiţia moldove-nească. În partea a doua a spectacolului ValiRăcilă a interpretat melodii blues vechi şifoarte vechi de Robert Johnson, într-o at-mosferă de calm şi admiraţie, acesta invitândmai apoi o tânără sighişoreană Teodora, săinterpreteze câteva melodii la una din celepatru chitare cu care interpretul s-a prezentatpe scenă. Spectacolul a fost un bun prilejpentru sighişoreni să îşi aducă aportul la aju-torarea celor cu probleme şi totodată să ur-mărească un moment de terapie prin muzicăîntr-o lume agitată. Dorim Clubului RotarySighişoara şi membrilor săi să organizeze câtmai multe astfel de evenimente de caritate,iar noi să fim prezenţi într-un număr cât maimare.

Lucia Bichiş

Am învăţat de la străini că la sârşitultoamnei este potrivit să ne oprim din aler-garea zilnică şi să ne găsim timpul necesarpentru a mulţumi. La americani e mare săr-batoare. Istoria ei începe cu primii coloniştienglezi care s-au stabilit în America de

Nord. Au ajuns pe tărâmul Noii Lumi înanul 1620. Doar jumătate au supravieţuitiernii cumplite şi foametei din primul an.Toamna următoare le-a adus o recoltă bo-gată, prilej de mare bucurie şi de sărbătoare.În semn de recunoştinţă, pelerinii au orga-nizat o masă festivă.

În decembrie 1914, SUA adoptă o re-zoluţie prin care a patra joi din noiembriedevine oficial sărbătoarea naţională aStatelor Unite.

Sărbătoarea de Ziua Recunoştinţei esteo ocazie pentru reunirea prietenilor dar şi afamiliei, dar şi un moment în care cetăţeniialeg să îşi exprime liber mulţumirea pentrulibertăţile de care se bucură, hrană, căminullor şi celelalte lucruri bune. În căutareamodului în care să îşi exprime mulţumireapentru supravieţuire şi prima recoltă, pele-rinii profund religioşi s-au uitat în biblie şi

au găsit sarbătoarea Corturilor sau Sărbă-toarea Recoltei. Poporul lui Israel trebuiasă stea în corturi ca să îşi amintească de viaţadin pustie şi să sărbătorească strângerearecoltei, fiind cea mai veselă dintre sărbăto-rile de până azi.

O altă referinţă la recunoştinţă segăseşte în relatarea despre “piatră” pe careprofetul Samuel a numit-o Piatra Eber-Ezer(piatra de ajutor). Ea este o piatră care

aduce aminte ca poporul să fie mulţumitorlui Dumnezeu pentru ajutorul Lui cândizraeliţii au fost atacaţi de filisteni. De faptBiblia vorbeşte depre mulţumire de laprima până la ultima filă. “Mulţumiţi luiDumnezeu pentru toate lucrurile căci aceasta

este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus , cuprivire la voi”.

Rugăciunea este o simplă conversaţie cuDumnezeu. Sunt rugăciuni care se învaţă pede rost sau rugăciuni formale, dar sunt şirugăciuni simple, dar sincere, care izvorăscdin inimă. Dumnezeu le aude şi onoreazăpe toate. Am rostit împreună cu elevii ur-mătoarea rugăciune:“-Îţi mulţunesc, Doam-ne, pentru tot ce creşte/Îţi mulţumim pentrucurcubeul de pe cer,/Îţi mulţumim pentrustelele ce strălucesc/Îţi mulţumesc pentru fa-milia ce o iubesc/Mulţumesc pentru soare şilună/Îţi mulţumesc, Doamne, pentru a recolteicunună”.

Considerăm că de mici copiii trebuie săînveţe a mulţumi. Şi cum altfel decât în-văţând de la cei mari. Îi mulţumim lui Dum-nezeu pentru tot ceea avem şi pentru totceea suntem.

Elevii Şcolii Gimnaziale din Seleuş şi-auexprimat recunoştinţa, susţinând programeartistice referitore la mulţumire atât înlimba română cât şi în limba engleză, iar lasfârşitul activităţii au primit o masă caldă(sărmăluţe) pregătite de câteva mame şibunice voluntare.

Mulţumim celor care au înţeles că re-cunoştinţa este “memoria inimii”.

Daniela Niste

4 ANALIZĂ ŞI OPINIE

Ziua recunoştinţei la ŞcoalaGimnazială Seleuş

Spectacol decaritate laSighişoara

Văd o lume miratăCe se uită la mineUluită de parcă,N-aş fi de pe pământ.

Mi se pare că-s centrulUnor discuţii aprinse,Nu le văd însă rostul,Căci totuşi ca voi sunt.

Văd o lume pornităSă mă judece aspruCând zâmbesc unei fete,Când râd sau când plâng.

(Mi se pare că-s centrul

Unor discuţii aprinse,Nu le văd însă rostul,Căci totuşi ca voi sunt.)

Văd o lume întreagăCe-a uitat tinereţea,Cu visuri îndrăzneţeCe-au trecut ca un vânt.

Şi-atunci de ce oareSunt discuţii aprinse?Când şi voi ştiţi prea bineCă totuşi ca voi sunt.ca voi suntca voi sunt...

Vrei să-ți faci cunoscute opiniile și părerile? Sună la 0762 393 445 sau contactează-ne pe adresa de e-mail:

[email protected] de interes general, publicaţia noastră urmăreşte atât

angrenarea a cât mai multor cetăţeni în realizarea acestei publicaţiicât şi formarea unei imagini corecte a vieţii lor, a problemelor cu

care se confruntă, a realizărilor şi proiectelor de viitor.

Totuşi sunt ca voiText: Moni Bordeianu Phoenix


DIN ZONĂ 5

În data de 11 Noiembrie2012, în du-minica a 25-a adupă Rusalii, a avut loc înParohia Ortodoxă Seleus,Taina SfântuluiMaslu,drept multumire pentru tot ceea cene-a rânduit Dumnezeu în acest an.

Sfânta Taină a Maslului a fost oficiată înBiserica Ortodoxă din Seleuş, cu hramulSfântul Ioan Botezătorul, de către un soborde preoţi format din pr. Dafin Onoriu de la

Parohia Sighişoara V, pr. Boboş Ioan de laParohia Ortodoxă Daia, pr. Băcişor Alexan-dru de la Parohia Apold, pr. Bleahu Petrişorde la Parohia Sighişoara II, pr. DănguleaOvidiu de la Parohia Ortodoxă Şarosul depe Târnave, pr. Avram Florin de la Centrulde Zi din Sighişoara şi pr. David Nicolae dela parohia Seleuş.

Au fost prezenţi foarte mulţi credincioşi,

printre care şi copii, dornici de participare larugăciune.

În încheiere, pr. Dafin Onoriu a ţinut unbogat cuvânt de învăţătură după care toţi

credincioşii au fost botezaţi cu apă sfinţită şimiruiţi cu undelemn sfinţit.

Nicolae David

Taina Sfântului Maslu laSeleuş

Dintr-o străfulgerare de gând am des-prins ideea că aş putea face ceva mai multdecât am făcut prin modesta contribuţie şicreştineasca participare la ritualul plecăriidin această lume în sublimul absolut al eter-nităţii, a aceluia care până în seara zilei de13 noiembrie a fost un providenţial săteanal nostru şi vecin al familiei mele: CÎNTEAMIRCEA.

Ne-a părăsit pe neaşteptate şi în maregrabă şi, judecănd după seninul zilei în carel-am condus pe ultimul drum, inima-i frântăsubit nu i-a lăsat nici lui răgazul părerii derău că se rupe de lumea aceasta după numai59 de ani de ˝trai pe vătrai˝ pământesc...

Am convingerea că n-a fost un om oare-care în satul nostru în care s-a aşezat princăsătorie cu Rodica (Rodicuţa) Cîntea înanul 1976. Născut într-un ţinut mândru:satul Cîrlibaba, aflat la interferenţa Mara-mureşului cu Bucovina şi într-o familiemixtă (mama: săsoaică, tata:român),cu 4fraţi vrednici şi educaţi, a ales să-şi petreacăcea mai mare parte a vieţii în Seleuş.

Prin meseria dobândită până la nivelulde maistru în construcţii a fost un om cu

bun rost în gospodăriile multor seleuşeniunde, pe măsura priceperii, a fost şi zidar, şifaianţar, şi tâmplar, şi mozaicar. Într-un timpa făcut şi pietre funerare.Dar nu aceste cali-tăţi pe care mulţi i le-au cunoscut vreau săle evoc ci exemplul uman care a fost pentrunoi cei care i-am fost vecini apropiaţi, în-cepând cu anul 1990. Ne-a ajutat de fiecaredată când am avut nevoie, mult sau puţin,refuzând întotdeauna cu îndârjire cuvenita

plată pentru munca-i responsabilă. Un ex-emplu aparte a fost pentru noi şi prin felulîn care şi-a orânduit gospodăria personală

pe care a înzestrat-o an de an, fiind într-operpetuâ competiţie cu sine, ceea ce nu edeloc puţin lucru. Avea un cult al muncii, alefortului continuu, al disciplinei şi al rigoriide neatins de cei mai mulţi dintre noi. Pen-tru el ˝lasă˝rămânea mult în urma lui˝acum˝...

De 2-3 ani, de când soţia lui lucreazătemporar în Germania, a preluat şi atribuţiade grădinar, întrecându-ne nu numai prin

aspectul grădinii dar şi prin recoltă. I-am ad-mirat dăruirea pâna la sacrificiu în muncade orice fel. Pentru că fie anii, fie sănătateafragilă i-au tocit mobilitatea, nu o dată l-amvăzut lucrând în grădină în genunchi sau pescaun, luptându-se să facă totul prin efortpropriu, la timp şi bine.De ceva vreme s-apreocupat să-l iniţieze în stilul lui de muncăşi pe fiul cel mare care locuia cu el. Anulacesta a lucrat cu o febrilitate alarmantă:şi-a înnoit acoperişul casei, în două camere apus tavan fals şi a înlocuit laminatul cupodea trainică din lemn, a reamenajatcurtea, a făcut poartă nouă. În toamnaaceasta a fost primul în recoltarea şicurăţarea grădinii, primul în făcutul vinului,al ţuicii, a umplerii cămării cu fel de fel deconserve, al curăţeniei de toamnă în curte şiîn casă alături de băiat şi de soţia lui revenităpentru scurt timp acasă. Mai apoi, s-a inter-nat în spitalul din Sighişoara să-şi vadă desănătate, aşa cum şi-a planificat, dar a făcut-o cu mare greutate şi apăsare sufletească de

parcă ar fi presimţit ceva.A fost externat teo-retic ameliorat ca practic să moară după osăptămână din cauza unui infarct necruţă-tor... Frumoasă ˝deşertăciune ˝ a lăsat înurma lui...

Ştia cel mai bine să se dăruiască pe sine,muncind şi, nu o făcea oricum ci, cu toatăfiinţa lui antrenată încă din tinereţe în lucrulcare pentru el era sărbatoare, rugăciune,cântec, zbor... În ciuda firii rezervate şi uşorausteră, a spiritului critic, uneori necruţătorpână la biciuire, a fost o conştiinţă demnă şiun suflet mare care a iubit frumosul din omşi din jur. Amintirea lui va dăinui în noi plinăde recunoştinţă, caldă şi senină aşa cum separe i-a fost şi inima pe care i-a cunoscut-ocel mai bine bunul Dumnezeu care l-achemat la El în plină toamnă a vieţii.

Noi, vecinii lui, i-am trăit pierderea ca şicând ar fi făcut parte din familia noastră şine considerăm norocoşi că l-am avut aproa-pe până în ziua de 15 noiembrie când,acoperit de pământ, a dispărut o dată cusoarele aflat tocmai la asfinţit... Îndrăznescsă cred că satul a rămas de atunci mai săracdar nu şi cerul de deasupra lui. Dumnezeusă-l odihnească!

Viorica Secetă

În Seleuş pomenirea lui!

„Sfânta moarte, totdeauna, secerând după-al ei plac,Nu-ţi ia-n seamă bogăţia, când te ia, te ia sărac.Pentru că, întreg avutul ce în viaţă tu l-ai strâns,Ea îl dăruieşte celor cari te duc la groapă-n plâns, Ca şi cum ar vrea să-ţi spună:- Ai strâns aur ca tezaur,Pe când Dumnezeu îţi cere numai sufletul de aur! ”

(Vasile Militaru-poet martir)


6 DE SUFLET

În perioada 26-28 octombrie a.c. a avutloc la Sovata şi Sângeorgiu de Pădure cea de-a 107-a Adunare Generală a AsociaţiuniiTransilvane pentru Literatura Română şiCultura Poporului Român. La acest eveni-ment au participat peste 100 de oameni decultură din ţară, din Republica Moldova şiUcraina.

Lucrările au început vineri, 26.10.2012,la Sovata cu o sesiune de comunicări ştiinţi-fice cu tema „Asociaţiunea ASTRA - mentoral românilor de pretutindeni" care a inclusdouă secţiuni: ,,Românii de pe Văile Târ-navelor şi din afara graniţelor ţării” şi “Astraîn actualitate”; lansarea cărţii ,,Martirajulpreotului sângeorgean Vasile Rotaru” aElenei Mihu; vernisajul expoziţiei de pictură“Biserici de patrimoniu din judeţul Mureş”,precum şi cea de a cincea ediţie a Festivalu-lui jocului, portului, obiceiului şi cânteculuipopular “Pe Mureş şi pe Târnave”.

În programul sesiunilor de lucrări de laSovata au avut onoarea să fie cuprinşi şi oa-meni de cultură din comuna noastră, dupăcum urmează: preotul Dăngulea Vichentecu lucrarea ,,Simeon Florea - Fost cântăreţbisericesc la Biserica ,,Sf. Nicolae” dinDaneş”, d-na profesoară de istorie Maria Di-aconu şi ec. Lucia Bichiş cu lucrarea ,,IoanStroiescu - artist al plaiurilor Crişului şi Astrade pe Târnave”, inst. Ştefan Costea cu lu-crarea ,,Stelian Stoica - intelectual de marcăal Seleuşului”, d-na învăţătoare Viorica Se-cetă cu lucrarea ,,Dumitru Boariu – intelec-tual de marcă al Seleuşului” şi doctorandFlorina Moldovan Lircă la Universitatea„Petru Maior” Tg-Mureş cu lucrarea ,,CornelRegman – Criticul şi istoricul literar originardin Daneş”.

Lucrările au fost trimise în format elec-tronic domnului preşedinte al AsociaţiuniiASTRA, prof. Univ. Dr. Dumitru Acu pen-tru publicare în volumul care se va edita cuprilejul evenimentului.

Sâmbătă, 27 octombrie la Festivaluljocului, portului, obiceiului şi cânteculuipopular “Pe Mureş şi pe Târnave” de la Sân-georgiu de Pădure au participat Grupul fol-cloric de barbaţi ,,Nadeşul dintre Tarnave”,care a deschis festivalul cu intonarea imnuluiAsociaţiunii ASTRA, membrii Ansambluluifolcloric "Românaşul” din Albeşti, Grupulfolcloric de femei ,,Flori de nalbă” din Da-neş, Ansamblul folcloric ,,Doina Mureşului”din Reghin, Grupul folcloric ,,Târnava Mare”din Ţopa, Grupul folcloric de bărbaţi ,,Ste-jarul” din Daneş, Ansamblul ,,Şireagul 40”din Târgu-Mureş, soliştii Chivuţa Trif, IliuţăTrif, Lorena Filipescu, Doina Pintea şi Ghe-orghe Vanga.

Duminică, 28 octombrie au continuat lu-

crările cu dezbateri la Sovata, au fost prezen-tate volumele şi revistele editate de Astra şiastriştii ei, au fost reţinute concluziile finaleprin care delegaţii întorşi în teritoriu să-şianalizeze starea de fapt în despărţământ, să-şi revizuiască lista membrilor şi încasarea co-tizaţiei, să-şi revizuiască programul anual,făcând o analiză pertinentă în cadrul adu-nării anuale 2012 şi luarea măsurilor ce seimpun pentru eficientizarea activităţii as-triste pe plan local, în colaborare cu au-torităţile locale, instituţiile de învăţământ şicultură, presa de opinie. Se cuvine să men-ţionăm că în urma alegerilor desfăşurate încadrul Adunării Generale, prof. univ. dr. Du-mitru Acu a fost reales în funcţia de preşe-dinte al Asociaţiunii ASTRA.

* **

Asociaţiunea Transilvană pentru Litera-tura Română şi Cultura Poporului RomânASTRA, a fost înfiinţată la Sibiu în 4 - 7noiembrie 1861, iar principiul care a stat labază a fost faptul că ,,un popor scapă de jugulrobiei sufleteşti, trupeşti şi materiale numaidacă are o cultură proprie puternică, cu aju-torul căreia să-şi mobilizeze toate forţele sale

intelectuale şi fizice”.După cum este scris pe site-ul ASTRA,

http://www.asociatiunea-astra.ro: ,,Asoci-aţiunea ASTRA a rezistat în timp prin stră-dania mai multor români cu suflet mareprecum: Avram Iancu, Axente Sever, SimionBalint, Ion Cavaler Puşcariu, AlexandruŞterca Şuluţiu, Andrei Şaguna, TimoteiCipariu, George Bariţ, Ilie Măcelariu, GavrilMunteanu, Iacob Mureşianu, AtanasieMarienescu, Pavel Vasici, Ion Raţiu, VisarionRoman, Iosif Hodoşiu, Zaharia Boiu, IacobBologa, Ioan Negruţiu, Vasile Ladislau Pop,Ioan Micu Moldovan, Iosif Sterca Şuluţiu,Cornel Diaconovici, Alexandru Mocioni,Partenie Cosma, Octavian Goga, AndreiBârseanu, Vasile Goldiş, Onisifor Ghibu,Pan Halippa, Iuliu Moldovan, Ion Lupaş,Iuliu Haţieganu, Ion Agârbiceanu, Alexan-dru Lapedatu, Ion Breazu, Alexandru Borza,Nicolae Popoviciu. La întemeierea Asociaţi-unii au conlucrat cele două biserici româ-neşti din Ardeal, având în frunte pe cei doi

mari arhierei, Episcopul ortodox Andrei Şa-guna şi Mitropolitul greco-catolic AlexandruSterca Şuluţiu. Este bine să nu uităm că Aso-ciaţiunea noastră, ca şi poporul românesc, aconcrescut cu biserica neamului.

Limba şi credinţa în Dumnezeu au fostforţele miraculoase care au sălăşuit în toateinimile şi sufletele românilor “înfrăţindu-le şizidind într-însele cetatea nebiruită a unei soli-darităţi organice”. Cele două biserici româ-neşti au fost în permanenţă alături deAsociaţiune în munca de luminare şi soli-darizare a românilor. De aceea sunt şi astăzivalabile cele spuse de Vasile Goldiş în 1923:“Cine tulbură această fericitoare armonie, aten-tează la cel mai preţios bun al neamului nostru,micşorând şansele fericrii sale”.

În scopul realizării ţelului de deşteptareşi solidarizare a românilor, de-a lungul vre-murilor Asociaţiunea “Astra” a înfăptuit oserie de lucrări care au devenit în timpbunuri de patrimoniu şi puncte de reper înviaţa neamului. Dintre acestea amintim: Bi-blioteca “Astra” (1862), Expoziţia etno-grafică şi de industrie casnică (Braşov,1862), Revista “Transilvania” (începând cuianuarie 1868), Despărţămintele şi agentu-rile (cercurile culturale) (1869), Şcoalacivilă de fete cu internat (Sibiu, 1886),Colecţia de tipărituri “Biblioteca Poporului”(1891), Enciclopedia Română (3 volume,Sibiu 1898-1904), Casa Naţională şi MuzeulAsociaţiunii (1905), revista “Ţara Nostră”(1907), Colecţia “Biblioteca Astra” (1914),Complexul de monumente din MunţiiApuseni dedicat lui Avram Iancu (1924),Regionala “Astra Basarabeană” (1927), Re-gionala “Astra Dobrogeană” (1927), MuzeulUnirii din Alba Iulia (1929), Congresul Cul-tural (1930), Casele Naţionale(1930) şiŞcolile ţărăneşti (1931), Regionala “AstraBănăţeană” (1937), Reactivarea Astrei(1990), Taberele de civilizaţie românească“Acasă la noi” (1996–2001), înfiinţarea Bi-bliotecii “Astra” la Criuleni (2000), Monu-mentul de la Turnu Roşu, busturile şi plăcilecomemorative dedicate unor personalităţi şievenimente (1990–2001), Simpozionul in-ternaţional de geometrie diferenţială şi apli-caţii (1997, 1999 şi 2001), Concursulinternaţional de poezie “Veronica Micle”,Deniile eminesciene, tipărirea a peste 30 decărţi şi editarea a 14 reviste (1990 – 2002),miile de burse şi ajutoare acordate (1861 -2002), zecile de mii de conferinţe şiprelegeri (1861 -2002).

După Marea Unire, Asociaţiunea Astra

La 151 de ani de la înfiinţare

Asociaţiunea ASTRAs-a întrunit la Sovata şi Sângeorgiu de Pădure

IMNUL ASTREIVersuri, Andrei Bârseanu. Muzica, Iacob Mureşanu

Pe cerul nostru înnoratStea mândră s-a ivitŞi, iată s-a învioratApus şi Răsărit.L-a ei lucire, fraţi români,Din somn vă deşteptaţi;Voi inimile vă-ncălziţiŞi mintea luminaţi.

Deschideţi largi fereştri şi uşiSă intre raza ei;Primiţi cu drag cerescul solŞi-n colţuri de bordei.Ajungă veacuri de dureriDe când voi suferiţiŞi-n întunerec cufundaţiTrişti soarta v-o jeliţi!

De mândra stea călăuziţiDrum nou voi apucaţiŞi-n gând şi-n doruri strâns uniţi Ursita v-o schimbaţi!Menire-naltă v-a urzitÎn lume Domnul SfântDatori sunteţi să vă-mpliniţiMenirea pe pământ.

Iar Tu ce-n ceasul de dureriSolie ne-ai trimisŞi-al Tău izvor de mângâieriDin nou ni l-ai deschis,Cu dreapta -Ţi să ne ocroteştiPuternic DumnezeuA noastră stea pe bolţi cereştiLucească-n veci mereu!

Andrei Bârseanu, Imnul Astrei, în broşura Serbările cuturale. 27, 28, 29 şi 30 august 1911. ImnulAstrei, Erculean, Mănăstirea de Argeş, Tipografia Seminatului Teologic Gr-Cat., Blaj, 1911, p. 2

1861 - 1867 – Andrei Şaguna1867 - 1875 – Vasile Ladislau Pop1875 - 1877 – Iacob Bologa1877 - 1887 – Timotei Cipariu1888 - 1893 – George Barit1894 - 1900 – Ioan Micu Moldovan1901 - 1904 – Alexandru Mocioni Foen

1904 - 1911 – Iosif Şterca Suluţiu1911 - 1922 – Andrei Bârseanu1923 - 1932 – Vasile Goldiş1933 - 1947 – Iuliu Moldovan1947 - 1948 – Nicolae Popoviciu1990 - 1992 – Dumitru Abrudan1992 - -- Dumitru Acu

Preşedinţii Asociaţiunii


După mai bine de patruzeci de ani, prinbinecuvântarea Domnului, şi-a închis cerculprofesional rostogolit pe tărâmul fizicii şi alchimiei, domnul profesor Cristea Nicolae.

Puţini sunt locuitorii comunei care nu-icunosc această calitate împletită şi cu aceeade vrednic familist, de cetăţean de vază al co-munei şi, mai ales, de truditor neobosit alpământului pentru care a făcut aproape o pa-siune cu rădăcini strămoşeşti .

Din dragoste pentru aleasa inimii întâl-nită în facultate, s-a strămutat din Bogata na-tală (localitate în apropierea Braşovului ), înDaneşul nostru. Încă din primul an al cari-erei sale didactice a slujit la Şcoala Generalădin Seleuş, unde a funcţionat în cea maimare parte ca profesor, diriginte şi timp deşase ani ca director (după pensionarea d-neidirectoare Oprea Elena). O perioadă scurtăa funcţionat şi în Şcoala Generală din Daneş.Înainte de anul 1989 a îndeplinit şi calitateade director al Căminului Cultural din Daneş,cu derogare de la funcţia didactică, iar ime-diat după 1989 a fost primar al comunei, oaltă funcţie de care a căutat să se achite ono-rabil fără să prindă “drag” de ea.

Aşa cum se obişnuieşte, şi-a punctat pen-sionarea într-un cadru festiv, marţi, 13 no-iembrie, ziua lăsatului de sec pentru postulCrăciunului, cu participarea majorităţii cole-gilor de muncă de la şcolile din Seleuş şiDaneş. Dincolo de festinul orânduit de fami-lie în crama motelului Dracula, sărbătoritula avut parte de un tain spiritual pregătit cu oefervescenţă colectivă surprinzătoare pentruvremurile noastre de cei care i-au fost colegila Şcoala Generală din Seleuş. Aceştia i-audăruit în mod simbolic un baston şi o pălă-rie, apoi l-au aşezat în prim-plan pentru aviziona proiecţia cu instantanee fotograficedin viaţa dânsului, dublată de următorulfond sonor:

“Până mi s-au format dinţiiAm făcut ce-au zis părinţii.Mi-a plăcut, nu mi-a plăcut,Bine, rău, dar am făcut...

Să mă laude vecinii, Neamurile şi străiniiCă am purtare frumoasăŞi... cei şapte ani de-acasă.

A venit pe urmă anulSă atârn de gât ghiozdanul Să mă duc şi eu la şcoală,Să fac părinţilor fală.

Şi-am plecat zilnic de-acasăCa să stau zmirnă în clasă,

Să ascult învăţătoriiŞi-n lipsa lor, monitorii.

Terminând şcoala primară,Trecui la cea secundară.Să scap de oi, vaci, plug, sapăSchimbai ghiozdanul c-o mapă.

Aici, în clase pe seriiŞi profesori pe materiiSă-nvăţ mult şi cu temeiCe pot să prind de la ei.

Ani în şir, oră de orăSocrit de toţi, ca o noră,Am ştiut sau n-am ştiut,Am spus ce m-am priceput.

Şi... ce-aş fi putut pricepeSau original concepe,Între atâţi oameni greiŞi amalgam de idei?...

La armată toţi mi-au spusSă fiu la ordin supus...Ordinul nu se discută,Ordinul se execută.

Am fost, apoi profesorSubaltern la directorŞi în clasă am intratCând clopotul a sunat.

Am fost subalternul meu, Însă şi-atunci mi-a fost greuAveam sau nu de muncă chef,Ca director, mi-am fost şef.

Prea puţin îngăduitor Era mai sus un inspector,Peste el altul mai mare,Eu... supus la fiecare.

Şi aceşti bieţi migratori,În funcţii perindători,

Prea mult nu ştiau să spună,Dar voiau să se impună.

Şi astfel 41 de aniSemnând lunar pentru baniAm fost mare, am fost mic,Am fost mult, n-am fost nimic…

Am făcut ce-am învăţat,Ce legea m-a obligat,Ce mi-au cerut cei de susŞi conştiinţa mi-a impus.

Dar, acum s-a terminatCă am fost pensionatŞi am în societateO deplină libertate.

M-aş simţi destul de bine,Ceva însă nu-mi convine,Sincer vă mărturisesc,N-aş fi vrut să-mbătrânesc.

Nu vă fie de mirareCă şi eu, ca orişicareAş porni din nou la drum,Dar cu mintea… de acum”.

(poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa, 2005)

A urmat un colaj de romanţe (gen muzi-cal îndrăgit de domnul profesor), susţinut demajoritatea vocilor feminine de la şcoala şigrădiniţa din Seleuş apoi, împreună cu unbuchet de flori, i s-a înmânat titlul de „PRO-FESOR CREŞTIN-ORTODOX EMERIT”,

acordat de Asociaţia Educaţională „DumitruBoariu-Şcoala Seleuş”, pentru cei 41 de anide activitate didactică, parcurşi într-o legă-tură exemplară cu Dumnezeu.

Momentul cultural-surpriză, încheiat cuun colaj de cântece tradiţionale de toamnă,a fost cu succes completat la final chiar dedomnul profesor Cristea Nicolae care a in-terpretat preferatu-i potpuriu de romanţe cugenericul „Iubesc femeia”...

Au rostit frumoase elogii doamnele:Niste Daniela Elena, directoare la ŞcoalaGimnazială Seleuş şi Medeşan Doina Vic-toriţa, învăţătoare la Gimnaziul de Stat „Cor-nel Regman” Daneş şi consilier local.

Manifestarea a fost reuşită, plină detrăire sufletească, de veselie şi belşug, aşacum le dorim să li se întâmple tuturor celorcare se vor afla pe viitor în aceeaşi postură.

În numele celor care i-au fost elevi de-alungul timpului, precum şi al celor care-lcunosc, îl felicităm încă o dată pentru în-delungata-i activitate didactică şi îi dorim săfie un pensionar activ, longeviv, liniştit şisănătos.

Viorica Secetă

Dăscălie pusă-n cui…

DE SUFLET 7este recunoscută ca persoană morală prinLegea 2602 din 1921, votată în unanimitatede Parlamentul României Mari, iar Biblio-teca, începând cu anul 1923, devine tot prinlege depozit legal, primind rangul de Biblio-tecă Naţională.

Considerăm însă că cea mai de seamă re-alizare a Asociaţiunii este aceea că i-a învăţatpe români să muncească uniţi. Munca ade-vărată şi utilă patriei nu se poate face decâtprin solidaritate naţională. Parafrazându-l pemarele Nicolae Iorga, am putea afirma că,,munca, buna înţelegere, aceasta este progra-mul de astăzi şi de oricând” pentru Asociaţi-unea ,,Astra”. Prin muncă cinstită se potînlătura toate neregulile morale şi sociale.

Asociaţiunea ,,Astra” a fost nevoită de laînceput să fie pe de o parte o societate cul-turală, iar pe de altă parte o societate socială.A activa cu succes pe ambele fronturi estefoarte greu, mai ales că depindea de mijloa-cele materiale de care dispunea. Prin eforturideosebite şi multe contribuţii personale,,,Astra” şi-a creat un patrimoniu imobiliar şimulte fundaţii, care i-au permis obţinereaunor fonduri utile în realizarea programuluicultural-social. Din nefericire, în anii 1948 -1950, aceaste mijloace materiale şi financiarei-au fost confiscate de către stat. După 1990,jaful a continuat. Clădirile în care erau biro-urile “Astrei” au fost vândute, iar celelalteimobile statul vrea să le naţionalizeze dinnou, cu toate că unor instituţii similare alegermanilor, evreilor şi unor societăţi li s-auînapoiat imobilele.

Asociaţiunea ,,Astra” este şi azi săracă, caîn vremurile ei de început, dar este puternicăşi hotărâtă în dorinţa de a-şi realiza scopurilefixate atât de clar de înaintaşi. Ea cere sprijinmaterial tuturor celor care doresc cu ade-vărat prosperitatea ţării şi binele naţiei, in-diferent de originea etnică, convingeripolitice sau confesionale.

Nutrim convingerea nestrămutată înBunul Dumnezeu că ne va ajuta să înlăturămtoate piedicile puse în calea Asociaţiuniinoastre. Sincere mulţumiri aducem, peacestă cale tuturor celor care cu fapta sau cuvorba, în aceste vremuri grele prin care treceneamul, sprijină activitatea Asociaţiunii,,ASTRA”.

Acestora şi tuturor celor care iubesc cuadevărat ţara le reamintim că avem mult deconsolidat şi desăvârşit cu fapta şi cu sufletulpentru împlinirea dorinţei lui Andrei Şa-guna, primul preşedinte al ,,Astrei”: ,,Să nulăsăm d-le Bariţ să apună Asociaţiunea noas-tră, să o susţinem cu toate braţele, încât dacă s-ar întâmpla să pierdem toate celelalte drepturila care năzuim, să rămânem cel puţin cu acestmijloc comun de cultură a limbii şi a spiritelor.Zelul nostru pentru Asociaţiune să nu scadă !!!”

Toţi cei care lucrăm sub cupola Asociaţi-unii trebuie să avem grijă ca ea să nu fienumai un simbol cultural al unităţii neamu-lui, ci şi o forţă vie şi activă a luptei pentrupăstrarea şi întărirea acestei unităţi.

„Vivat, crescat, floreat ASTRA !”

Închei acest articol cu cuvintele pre-ședintelui actual al Asociaţiunii ASTRA,prof. univ. dr. Dumitru Acu: ,,Sub cerulînstelat nu au ce căuta dihotoniile, bârfele,orgoliile mărunte, aici fiecare trebuie sămuncească după puterile proprii.”

Lucia Bichiş


8 ISTORIE ŞI TRADIŢIE LOCALĂ

Când toamna ne adună prin case şi lem-nele trosnesc în sobă, aducerile-aminte nepoartă spre cei ce-au fost cândva. Cândva,demult, în vremuri ce au devenit ,,depoveste”.

Găsim şi acum oameni hâtrii prin satelenoastre care să ne mai spună întâmplări dintimpuri îndepărtate, despre oameni de nă-dejde de atunci şi mai ales despre schim-bările din ziua de azi. Cum nu s-ar minunaşi cei ce au devenit demult ţărână, de drumulasfaltat de după grădini, de blocurile ce stauca o strajă în spatele şcolii de la Daneş șilângă gară. Cum şi-ar duce şi ei, puţin, boiila arat sau carele cu roadele pământului doarpentru uşurinţa cu care nu ar mai înfruntaacum noroiul pe străzile din Daneș, Criş, Se-leuş sau Stejereni.

Pe vremea lor, dacă se întâmpla să ploaiecând era vreo nuntă, trebuia să pună cocenide porumb sau paie pe trotuare ca nuntașiisă nu se umple de noroi sau pentru a ajungela şcoală, copiii își luau cisme de cauciuc șipapuci de rezevă în traistă. Vremuri grele, dartotuşi minunate.

Toamna era timpul şezătorilor, a jocului,a poveştilor cu tâlc şi a întrajutorării. Îşiduceau greul muncii cu cântece şi cu voiebună. Se adunau seara în şura unuia dintrevecini sau rude şi făceau o clacă, la desfăcutporumbul, la curăţat sfecla şi cine ştie câtstăteau acolo şi în desfăcutul ştiuleţilor îşicântau cântecele şi strigăturile: ,,Când viibade-n şezătoare / Nu sta la uşă-n picioare /Uită-te-n casă de-a rândul / Şi te-aşază und'ţi-i gândul” sau ,,Luna-i sus pe pajişte, / Badea-i dus la dragoste, / Luna-i sus la trei zvârlite /Badea-i dus la chiuite”, şi răspunsul venea

imediat ,,Învârte-te lele roată / Să văd rochiacum să poartă / De să poartă rochia bine / Eupe sară vin la tine”.

Atunci când dorurile erau pustiite saubărbaţii erau duşi pe front, doinele şi cânte-cele patriotice le astâmpărau celor de acasăsufletele:

,,Du-te dor cu MurăşulNu-mi mai rupe sufletul, Du-te dor cu TârnavaNu-mi mai rupe inima”.

,,Cucu cântă, vântu bateÎţi trimit bădiţă carte”,,,Ia bădiţă şi citeşteŞi vezi cine te iubeşte”sau ,,Bate vântu florile Greu îmi vin scrisorileNu ştiu poşta s-o stricatSau bădiţa m-o uitat”. Iar cei duşi departe le trimiteau câte un

colţ de scrisoare: ,,Bradule, brăduţ frumos /Mai apleacă-ţi vârfu-n jos / Să mă sui în vârfultău / Să mă uit în satul meu”, ,,Săracă străină-tate / Mult mi-ai fost soră şi frate”, ,,Cântă-micuce numai mie / Că mă duc în cătănie” şi totaşa până somnul îi ducea spre case.

Acum, noi nu mai avem şezători dar maiavem mândria de român, nu mai avemrăzboi de ţesut în case, dar merită să lepurtăm recunoştinţă străbunilor noştri căne-au lăsat moştenire bogăţia sufletelor lor.

Ar fi multe de spus, dar să privim ceea ceau fost ei şi să ne gândim ce suntem noiacum:

Lucia Bichiș

Toamna la noi

2 iunie 1938, sărbătoare la Monumentul Eroilor

10 mai 1936 la Daneş, Sfatul popular, preotul Sas, Pompiliu Constantin, locuitori şi invitaţi

Excursie la Curtea de Argeş 1936, Pompiliu Constantin, Ion Mosora, Cornelia Merdrea

Defilarea celor care au fost recrutaţi, Daneş 1941

Amintire Căluşarul cu bâta jucat în 4 şi 5 decembrie 1943 poza păstrată de ConstantinVirgil, primită de la Viorel Man, Daneş

Bunica lui Mariuca Taropa, de la Criş,veche de peste 100 de ani

Grupul de dansatori de la Criş, 1960

Băieţi în costume populare de la Criş 1960


ISTORIE ŞI TRADIŢIE LOCALĂ 9

„România este Grădina Maicii Domnu-lui”, astfel spunea Papa Ioan Paul al II-lea înanul 1999 la vizita sa în România, şi a maiadăugat că a venit „să contemple chipul luiIisus în Biserica noastră”.

De-a lungul timpului, aşezat fiind la ho-tarul de sud-est al Europei, poporul româna fost stavilă împotriva revărsării tătariilor,a hărţuirii barbarilor, a numeroaselor oştiale Imperiului otoman, adică a fost poartade netrecut către popoarele Occidentului.Chiar dacă uneori mai eram învinşi, occi-

dentul ştia că forţa de luptă a duşmanilorscădea până să ajungă la ei.

În jurul nostru au apărut şi au dispărutImperii care mai de care mai puternice, darniciodată nu au reuşit să ne cucerească pede-a-ntregul.

Încă de pe vremea lui Burebista eramrenumiţi şi chiar Cezar se temea de mareaputere a regelui dac, care era rege peste unteritoriu imens întins de la Alpii nordicipână la munţii Balcani, Marea Neagră şiNistru. Burebista a şi dat o bună lecţie apro-piaţilor săi care susţineau că trebuie să intreîn război alături de Pompei împotriva luiCezar: a pus doi câini să se lupte între ei şicând lupta era în toi a adus un lup şi l-a arun-cat între ei, câinii au încetat să se mai bată şis-au aruncat amândoi împotriva lupului.Prin acest exemplu le-a explicat el oame-nilor săi că se va întâmpla atunci când daciivor vrea să intre în luptă dintre doi romani.Burebista este de altfel, unul dintre mariiconducători ai noştri care va fi ucis chiar deneamul lui, neam care a şi împărţit imediattoată truda lui Burebista.

Poziţia geopolitică a neamului românesca fost între Carpaţi, care stau ca un arc şiconstituie coloana vertebrală a statului seco-le de-a rândul, tot aceşti munţi au fost şi mo-tivul multor conflicte prin bogăţia lor.

Carpaţii au fost şi o barieră naturală carene-a ajutat în lupta de milenii împotrivacotropitorilor, dar ei au fost şi rădăcina carea ajutat la statornicia poporului nostru peaceste meleaguri de mii şi mii de ani.

Munţii şi pădurile au tăinuit mereu fu-garii, haiducii, pe cei care au fost capi de răs-coale sau pe cei care de ascundeau de tătari,turci sau alte neamuri asupritoare.

Carpaţii au o energie din care renascromânii, pe crestele lor au fost puse însem-nele creştinătăţii şi ale existenţei poporuluiromân (vezi Crucea de pe Caraiman - Cru-cea Eroilor Neamului - construită de ReginaMaria şi Regele Ferdinand).

Tot aici îşi poartă turmele din vechi tim-puri, ciobanii, vară de vară, continuândfenomenul de transhumanţă.

Transhumanţa dă posibilitatea crescăto-rilor de ovine să îşi poarte turmele, vara lamunte, unde găsesc locuri cu păşune curată,

ape limpezi şi pure, iar animalele sunt maizdravene şi mai rezistente la boli, lâna maicurată etc.; şi iarna coboară spre locuri mailargi, de câmpie (Dobrogea, Timişoara,Arad, sau chiar spre Prut şi Nistru), acolounde vremea este mai prielnică, iernile maiuşoare. Prin aceste drumuri ei nu duceaudoar animalele, ci îşi duceau şi graiul, cân-tecele şi obiceiurile.

Există mulţi culegători de folclor, şi nunumai, care fac studii comparative aducândîn atenţia noastră modul în care circulaucântecele, strigăturile şi limba română dinstrăbuni, precum Ureche, Horia Teculescu(Pe Murăş şi pe Târnavă – Flori înrourate),Miron Neagu, Mihail Sadoveanu, AlecuRusso, Negruzii, Vasile Alecsandri, MihaiEminescu (elev a lui Aron Pumnul - originardin Ardeal), Ion-Pop Regăţeanul, DimitrieCantemir (a cărui carte stă alături de carteaunui alt român geolog renumit ConstantinBeca - Zăcămintele de hidrocarburi subac-vatice de pe glob, în Biblioteca de la CasaAlbă SUA).

Horia Teculescu ne transmite sfaturimemorabile, exprimate în forme plasticeprecum cele ce urmează: ,,Ce îndemn ne dătrecutul, spre propăşirea neamului? – Treceţi,sporită, urmaşilor zestrea lăsată de strămoşi;aveţi încredere în vigoarea neamului. S'auprăbuşit alături împărăţii ... şi noi am rămas.Au fost pe aici atâtea popoare şi n'a mai rămasdecât cenuşa lor. A trecut furtuna, dar a rămaspădurea. A venit iarna, dar Românii, - braziiacestor plaiuri – nu şi-au lepădat frunza;numai ei au rămas verzi de-a-lungulveacurilor” (Zile Mari, p. 33).”

Lucia Bichiş

„România este GrădinaMaicii Domnului”

Ion Mosora, învăţător, căluşarii Daneş 1935 - 1936 Cercul tinerimei adulte Sf. Gheorghe, Daneş

Erofteiu Constantin 1913

Goga Otilia, mama luiNicolaae Goga, la vârsta de18 ani -în anul 1929 - cos-tum naţional de la Daneş Virona Băluţ, Criş 1935

Salutări din Daneş (trimisă de Ştefăniţă Regman - Paris)

Tineri de la Criş, unii dintre ei plecaţi înAmerica La poarta de sărbători în Criş

Un mic grup de intelectuali din Daneş, 1942


„dascălului” · moş crăciun şi de fulgii de nea, iar nativii leu o respiră odată cu...

Documents