activit|}i non formaleeconomic2.ro/doc/io2ro.pdf · 2018. 10. 11. · lui, implicând aspecte...

A:

CTIVIT|}I NON-FORMALE –AL DOILEA R|ZBOI MONDIAL

APLICA}II

AC

TIV

IT|

}I

NO

N F

OR

MA

LE

–A

L D

OIL

EA

R|

ZB

OI

MO

ND

IAL

: AP

LIC

A}

IIA

CT

IVIT

|}

I N

ON

FO

RM

AL

E–

AL

DO

ILE

A R

|Z

BO

I M

ON

DIA

L: A

PL

ICA

}II

Parteneri:

Liceul Tehnologic Economic “Virgil Madgearu”, Iaşi, România

Gimnazija Jurja Barakovića, Zadar, Croa]ia

Erich-Gutenberg-Berufskolleg, Bünde, Germania

Galatasaray Lisesi, Istanbul, Turcia

The International School, Birmingham, Marea Britanie

Sprijinul Comisiei Europene pentru publicarea acestei cărţinu constituie o asumare a conţinutului, care reflectă numaipunctul de vedere al autorilor. Comisia nu poate fi consideratăresponsabilă pentru eventuala utilizare a informaţiilor pe care leconţine materialul.

Programul Erasmus+, Ac�iunea Cheie 2 – Parteneriat Strategic, 2015-2017

9 789730 243581

ISBN 978-973-0-2435 -8 1

ACTIVITĂŢI NON-FORMALE –AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL:

APLICAŢII

Programul Erasmus+, Acţiunea Cheie 2 –Parteneriat Strategic, 2015-2017

Ascultă povestirile trecutului – al Doilea Război Mondial

Iași, 2017

Acest proiect a fost finanţat cu sprĳinul Uniunii Europene, prin programul Erasmus+.

ISBN 978-973-0-24358-1

CUPRINS

Argument ................................................................................. 5

România ................................................................................... 9Biblioteca vie – toată lumea are o poveste de spus ............... 11Ora 25 ........................................................................................ 16Delirul ........................................................................................ 36

Croaţia ................................................................................... 49

Folosirea Tehnologiei Informaţiilor şi a Comunicaţiilor în predarea celui de-al Doilea Război Mondial .................. 51Căzut pe câmpul de luptă ......................................................... 63Opsada ....................................................................................... 69

Germania ................................................................................75

Metoda învăţării auto-organizate combinată cu activitateaclubului intitulat „Tinerii dezbat” ......................................... 77Decizii în buncăr ....................................................................... 84Ultimii oameni căzuţi în război ................................................. 91

Turcia ...................................................................................... 97

Rolul cluburilor sociale în rezolvarea conflictelor ............... 99Mai întâi s-a stricat pâinea… .................................................. 103Vagonul terorii ......................................................................... 110

3

Marea Britanie .................................................................... 125

Teatrul Forum .......................................................................... 127Imaginează-ţi ........................................................................... 130Evacuarea ................................................................................. 136

4

ARGUMENT

Cartea Activităţi non-formale – al Doilea Război Mondial:Aplicaţii este al doilea produs intelectual al partene-riatului strategic Erasmus+ KA2 „Ascultă povestiriletrecutului – al Doilea Război Mondial”. Proiectul aredrept scop schimbul de bune practici la nivelul parte-neriatului în ceea ce priveşte metodele non-formaleutilizate în predarea tematicii celui de-al Doilea RăzboiMondial, pentru a spori atractivitatea şi interesul ele-vilor pentru înţelegerea experienţei şi a lecţiei oferite deacest eveniment istoric major, ca premise ale educaţieipentru pace, deoarece considerăm că este esenţial săpropunem alternative la modalitatea tradiţională depredare a istoriei.

Fiecare şcoală parteneră a venit cu sugestii de ac-tivităţi non-formale, descriindu-le în contextul puneriiîn practică a acestora şi legându-le de tematica celuide-al Doilea Război Mondial, cu scopul de a verificarelevanţa şi utilitatea materialelor, dar şi de a primifeedback. În repartizarea sarcinilor pentru activităţi s-aluat în calcul expertiza specialiştilor din fiecare instituţie.România a prezentat metoda Biblioteca vie, Croaţia s-aocupat de utilizarea TIC în predare, Germania a pre-zentat metoda inovativă folosită în instituţia lor – caşcoală pilot – metoda învăţării auto-organizate, Turcia a

5

evidenţiat mĳloace de impulsionare a implicării elevilorîn activităţi extraşcolare (ex. cluburi pentru elevi), iarMarea Britanie a prezentat metoda Teatrul Forum, careimplică atât partea artistică, cât şi dezbaterea.

În cartea noastră sunt adunate şi cele mai repre-zentative zece scenarii scrise de elevi din fiecare şcoalăparteneră, scenarii folosite pentru dramatizare în cadrulmetodei Teatrul Forum. Aceste scenarii au avut ca punctde plecare lecturi specifice tematicii, recomandate deprofesorii de istorie sau de alte materii (literatură, religie,alte discipline din aria curriculară Om şi societate), fiindîn directă legătură cu al Doilea Război Mondial şi im-pactul acestuia asupra societăţii. Scenariile sunt rezul-tatul procesului creativ al elevilor, care au fost directimplicaţi în adaptarea textelor literare şi punerea lorîn scenă, conform regulilor de dramatizare, prin care s-apermis şi intervenţia publicului – de a se oferi voluntarşi a lua locul unui personaj la alegere. În acest mod,spect-actorul poate schimba cursul acţiunii pentru adetermina un alt final, încercând aşadar alternative cepot fi aplicabile în viaţa de zi-cu-zi.

Scenariile au fost puse în scenă în timpul mini-fes-tivalului de Teatru Forum, organizat în fiecare şcoalăparteneră, ca parte a Evenimentului de Multiplicare,iar cinci dintre ele au fost jucate în timpul FestivaluluiInternaţional de Teatru Forum, găzduit de partenerulenglez în luna octombrie 2016. Punând la dispoziţieaceste scenarii, dorim să oferim profesorilor şi elevilorpuncte de plecare şi alternative în predarea, respectivînvăţarea unei tematici de mare importanţă istorică şi

Activităţi non-formale – al Doilea Război Mondial: Aplicaţii

6

socio-politică, cum este al Doilea Război Mondial. În plus,se pregăteşte terenul pentru o abordare interdiscipli-nară, pentru o mai bună înţelegere a evenimentelorcare s-au petrecut în timpul războiului şi după înche-ierea lui.

Considerăm că produsul nostru final este unic şideosebit de important, deoarece explorează evenimen-tele şi consecinţele celui de-al Doilea Război Mondial dinpunct de vedere artistic, dramatismul jocului actoricescal elevilor evidenţiind experienţele tragice ale oamenilorimplicaţi în război fără a pierde contactul cu realitatea.Deşi participarea la război s-a desfăşurat diferit (Ger-mania şi Marea Britanie au luptat încă de la începutuna împotriva celeilalte; România a fost mai întâi aliataAxei Roma-Berlin-Tokyo, încheind războiul de partea URSSşi a Naţiunilor Unite; Croaţia a fost prinsă la mĳloc,fiind sfâşiată între fascişti şi mişcarea de rezistenţăanti-fascistă; Turcia a rămas neutră aproape pe totparcursul celui de-al Doilea Război Mondial), privindîn perspectivă există o singură linie comună – care esteadusă în prim plan în cadrul cărţii – şi anume modulîn care cetăţenii şi soldaţii din cele cinci ţări partenereau supravieţuit greutăţilor războiului.

În plus, acest produs intelectual poate fi folosit camaterial didactic în cadrul mai multor discipline destudiu, având ca scop sprĳinirea elevilor spre a învăţaşi spre a înţelege evenimentele şi a-i face să conştien-tizeze impactul tragic al războiului. De asemenea, vastimula motivaţia pentru învăţare şi lucrul în echipă,va îmbunătăţi abilităţile de lectură, va creşte gradul de


7

toleranţă, se va încuraja evitarea conflictelor şi pro-movarea păcii. Astfel, elevilor în special şi cititorilor îngeneral li se va oferi şansa de a înţelege şi empatiza cucei care au trăit şi au supravieţuit ororilor războiului.

Valoarea adăugată a acestei cărţi constă în faptul căea conţine exemple de bune practici legate de activităţieducative non-formale şi lecturi pe tematica celui de-alDoilea Război Mondial din cele cinci ţări partenereeuropene. Cele de mai sus asigură dimensiunea euro-peană şi paşi înainte în creşterea motivaţiei elevilor dea studia istoria, precum şi construirea unei direcţii co-mune în ceea ce priveşte rezolvarea conflictelor într-omanieră amiabilă, răspunzând prin urmare cerinţelorsocietăţii europene de astăzi.

În consecinţă, cartea reprezintă un angajament dea recunoaşte importanţa trecutului, a aprecia cu ade-vărat pacea şi de a respecta umanitatea!

Daniela Livadaru, coordonator de proiect


8

9


ROMÂNIA

BIBLIOTECA VIE –TOATĂ LUMEA ARE O POVESTE DE SPUS

Biblioteca vie este o activitate care are ca scop evi-denţierea acceptării diversităţii deoarece, de regulă,diferenţele între oameni nu sunt valorizate drept resurse.Aşadar, de multe ori, aceste diferenţe creează stereoti-puri şi idei preconcepute, care, la rândul lor, conduc ladiscriminare, suspiciune şi excludere. Opiniile variateale naratorilor (oameni apropiaţi de elevi) fac ca infor-maţia colectată să fie mai accesibilă şi mai captivantă,


11

Veteran al celui de-al Doilea Război Mondial povestindexperienţa sa în cadrul primei întâlniri transnaţionale de

proiect, în Iaşi, România (30 noiembrie 2015)

Daniela Livadaru

deoarece ele sunt perceputeca evenimente reale, repre-zentând, de fapt, Istoria.Prin metoda Biblioteca vie,cărţile coboară de pe ra�uridevenind oameni care comu-nică cu cititorul, ceea ce esteesenţial pentru înţelegereaa ceea ce s-a întâmplat cuadevărat în război. Aceastăbibliotecă umană funcţio-nează asemenea unei biblio-teci obişnuite, în care vi-zitatorii pot căuta titluriledisponibile în catalog, potalege cartea pe care îşi do-resc s-o citească şi o pot îm-prumuta pentru o perioadă limitată de timp. Dupăcitire, ei returnează cartea la bibliotecă şi, dacă doresc,pot împrumuta alta. Singura diferenţă este că, în acestcaz, cărţile sunt oameni care îşi spun propria poveste,iar cititul constă, de fapt, într-o conversaţie. În modesenţial, Biblioteca vie este concepută ca un instrumentfolosit pentru evaluarea corectă a valorilor umane cuscopul de a separa valorile adevărate de non-valori.

Avantajele folosirii acestei metode educative non-for-male sunt multiple: este activă, creativă şi interactivă,dezvoltând toate tipurile de competenţe (cunoştinţe,dar mai ales abilităţi şi atitudini) şi are o natură ino-vativă, participativă şi experimentală. De asemenea,are şi un grad mare de aplicabilitate.


12

General de brigadă (r.) Ilie Ionescu (1926-2016)

Deşi Biblioteca vie este folosită în principal pentru alupta împotriva stereotipurilor, noi am utilizat aceastămetodă în alt context, şi anume legat de al Doilea Răz-boi Mondial şi impactul acestuia asupra oamenilor şisocietăţilor. Al Doilea Război Mondial, pe lângă miilede morţi şi familiile, bunurile, vieţile şi speranţele dis-truse, a fost un eveniment istoric în calendarul lumii,iar cei care i-au supravieţuit încă păstrează îngându-rarea în ochi, un suflet întristat şi o poveste adevăratăpe care vor s-o spună. De obicei tinerii, care conştienti-zează foarte puţin din ceea ce înseamnă cu adevăratun război, ezită să intre în această bibliotecă vie şi sădeschidă porţile adevărului.

Ca urmare, peste 75 de elevi din şcoala noastră auavut ca temă la orele de Literatură, Istorie, Religie şi dis-cipline din aria curriculară Om şi Societate realizareaunei cercetări privind impactul, consecinţele şi impli-caţiile morale ale celui de-al Doilea Război Mondial,având ca punct de plecare discuţiile cu bunicii lor saucu alte cunoştinţe în vârstă din familie ori comunitate,persoane care au participat direct la conflagraţie saucare au trăit perioada imediat următoare ei. Produselefinale ale cercetării au fost prezentate sub forma uneipovestiri, incluzând documente originale (fotografii,secvenţe audio), acolo unde a fost posibil. Scopul acesteicercetări a fost valorificarea educaţiei inter-genera-ţionale şi identificarea, respectiv redactarea, anumitorpoveşti de viaţă semnificative şi captivante despre celde-al Doilea Război Mondial şi efectele sale (colectivi-zarea, arestările, stalinizarea forţată, divizarea Germa-niei şi a Europei etc.).


13

Prin folosirea metodei Biblioteca vie, elevii – în urmadiscuţiilor cu bunicii, străbunicii sau alte persoane învârstă din familia lor sau dintre rudele apropiate, su-pravieţuitori ai războiului sau care au trăit în aniiimediat următori – funcţionează ca resurse umane (cărţivii) pentru colegii lor care doresc să afle mai multedespre realităţile celui de-al Doilea Război Mondial şiimpactul, consecinţele şi efectele morale ale acestuiaasupra oamenilor.

Cinci dintre cele mai reprezentative povestiri aufost publicate în cartea Ascultă trecutul: Mărturii din alDoilea Război Mondial (primul produs intelectual al par-teneriatului nostru strategic), împreună cu alte istori-siri colectate de elevi din celelalte patru şcoli partenerede la diferiţi supravieţuitori. Toate povestirile incluse încarte au fost prezentate în cadrul activităţii de învăţarepentru elevi găzduite de Erich-Gutenberg-Berufskollegdin Bünde, Germania (15-21 aprilie 2016). Un punct deinteres major, metoda Biblioteca vie s-a dovedit a fi demare ajutor în conturarea unui cadru pozitiv astfelîncât elevii să se familiarizeze cu contextul social, cul-tural şi istoric al ţărilor reprezentate prin şcolile parte-nere, pentru promovarea interacţiunii culturale şi atoleranţei. Datorită mecanismului „om - resursă”,bibliotecile vii (mărturiile autentice) au facilitat în moddirect descoperirea ipostazelor neechivoce ale trecutu-lui, implicând aspecte istorice, politice, sociale, morale,religioase şi psihologice.

Implementarea acestei metode la diferite clase şi îndiferite etape a urmărit câteva obiective fundamentale:


14

stimularea interesului tinerilor pentru studiul istorieişi trecutului nostru; reafirmarea valorilor istorice, cul-turale şi morale; educarea tinerilor prin lectură şi do-cumentare; crearea unui spaţiu modern, alternativ şinonconformist, mai apropiat de preferinţele celor tineri,ceea ce va avea beneficii spirituale pe termen lung şiva întări legătura dintre generaţii, deşi rezultatele nusunt percepute imediat. Centralizarea post-factum afeedback-ului obţinut de la elevi a demonstrat că adu-cerea în prim plan a trecutului şi a experienţelor trăiteîn cel de-al Doilea Război Mondial de apropiaţii lor îiajută pe tineri să fie mai ancoraţi în istorie, prin înţe-legerea sensurilor mai profunde, şi să devină mai con-ştienţi de necesitatea păcii, toleranţei şi respectului, capriorităţi ale societăţii contemporane.


15

ORA 25*

Ora 25 este un romandespre cel de-al Doilea Răz-boi Mondial, scris de VirgilConstantin Gheorghiu iniţialîn franceză şi publicat în 1949,republicat ulterior în toatălumea. În 1967 Carlo Ponti aprodus un film bazat pe car-tea lui Gheorghiu, avându-ica actori principali pe AntonyQuinn şi Virna Lisi. Romanulprezintă întâmplările de coş-mar şi tratamentul grotescla care este supus un ţăranromân în timpul şi după încheierea războiului.

Smuls din casa şi de lângă familia sa la ordinulunui căpitan de poliţie care râvnea la soţia lui, JohannMoritz este aruncat succesiv în lagăre de muncă şiînchisori conduse de români, nemţi, ruşi şi, în cele dinurmă, de americani. În cele româneşti, a fost torturat înbaza falsei presupuneri de a fi evreu, în cele nemţeşti


16

* Scenariu adaptat de Adriana Stoica şi Nicoleta Mazanca(eleve în clasa a XII-a), coordonate de Daniela Livadaru.

a fost declarat de un expert în rase umane ca fiind „unspecimen rarisim de origine germanică pură”, în în-chisoarea rusească a fost bătut cu sălbăticie, iar ame-ricanii l-au pus în banca acuzaţilor la tribunalul de laNürenberg deoarece naziştii l-au folosit în trecut înscop de propagandă. Săracul om a trecut prin nişte mo-mente cumplite.

Actul I: Smuls dintr-o viaţă fericită

Povestitorul: În satul Fântâna, Johann Moritz trăieştemomente fericite, căci tocmai şi-a botezat al doileafiu. Curtea casei sale este plină de oameni care şi-auunit mâinile în tradiţionale dansuri populare. Muzicapoate fi auzită de peste tot, amestecându-se în aercu urări de sănătate, cu râsete şi bătăi din palme.

Ghiţă: Johann, lasă-mă să-ţi spun despre dimineaţă.Johann: Ce este de spus?Ghiţă: Știi cât mă bucur să fiu naşul fiului tău.Johann: Ai întârziat, ai ratat mai mult de jumătate din

ceremonie!Ghiţă: Johann, lasă-mă să-ţi spun ceva. Ieri, George

Damian mi-a oferit o slujbă pe nava lui, ca fochist.În 27 de zile voi fi la New York.

Johann: New York, în America?Ghiţă: Da, America. Ştiu, nu e frumos ca naşul să plece

din ţară a doua zi după botez. Dar nu voi sta mult.O să câştig o sumă frumuşică. O să mă întorc înFântâna şi-o să-mi cumpăr nişte pământ bun.

Johann: Aha!


17

Ghiţă: Hei, Johann, nu eşti supărat pe mine, nu?Johann: De ce să fiu supărat? Fiul meu o să aibă un naş

bogat. Daţi-mi un pahar de vin!... Care este numelevasului?

Ghiţă: De ce întrebi?Johann: Fiindcă sunt sigur că la noapte o să-l visez şi

vreau să fiu sigur că-i reţin bine numele. Ghiţă: Se numeşte Dunărea.Johann: Dunărea … Să bem pentru Dunărea. Ştii, odată

aproape am plecat în America. Mi-am strâns econo-miile, mi-am luat bilet spre San Francisco, mi-am luatrămas bun de la părinţi, mi-am făcut şi bagajele …

Ghiţă: Şi de ce n-ai plecat?Johann: N-am putut opri o femeie din plâns. Aşa că

am luat-o de nevastă în schimb. Şi ştii ceva?Ghiţă: Ce?Johann: Sunt tată. Vezi?

Povestitorul: (Începe un dans popular românesc) Johann seprinde în horă, dansând vesel lângă iubita lui soţie,Suzanna. De la distanţă, comandantul Jandarme-riei locale priveşte cu invidie la cuplul fericit înpuritatea dragostei lor, deoarece râvneşte în secretla frumoasa femeie. În acelaşi timp, la radio, o vocesumbră anunţă invazia Cehoslovaciei de către ar-mata nazistă condusă de Adolf Hitler. Preotul satului,Alexandru Korugă, presimte că acest război nu vaaduce nimic bun nimănui: „Lumea a trecut deja depunctul fără întoarcere, şi, ca urmare, nu va maiexista o nouă zi. Al 25-lea ceas este asupra noastră.


18

Mă întreb cine îi va supravieţui.”O săptămână mai târziu, un jandarm a fost trimis la

casa lui Johann Moritz ca să-i înmâneze un actoficial. Era un ordin de rechiziţie.

Johann: „Ce vor oare de la mine? N-am nici cai, nicicăruţă. Poate vor să le dau grâu sau porumb.” Aluat hârtia s-o citească mai bine. Obrajii au devenitde un roşu intens, apoi palizi, apoi roşu închis.

Suzanna (cu nerăbdare): Ce scrie, Iani?Johann: E un ordin de rechiziţie. Am mai primit un

astfel de ordin de două ori, o dată pentru grâne şio dată pentru sacii pe care i-am cumpărat de laPorfir. Dar de data asta este pentru mine. Cum poţisă rechiziţionezi un om? Un om nu e ca animalele,casele sau sacii. Trebuie să fie o greşeală!

Suzanna: (cu vocea tremurândă) Ce-ar trebui să faciacum, Iani?

Johann: Mâine dimineaţă, la 7, trebuie să mă prezintla Jandarmerie.

Povestitorul: Chiar dacă Johann s-a prefăcut că nu seîntâmplase nimic, gânduri negre îi umblau prinminte. Ce va face cu cărămizile pregătite pentrunoul grajd? Cine va treiera grâul? Cine va aduce dela pădure lemnele pe care tocmai le cumpărase şicare îl costaseră foarte mulţi bani? Şi oare el şiSuzanna vor recupera banii pe care îi împrumutaselui Anton? Ce se va alege din munca lui? Abia areuşit să adoarmă câteva ore.


19

Dimineaţa devreme s-a îmbrăcat şi s-a dus la sediulJandarmeriei, dar a fost rugat să aştepte în curte.Acolo l-a văzut pe Marcu Goldenberg, fiul singu-rului evreu din satul său: avea mâinile legate laspate.

Johann: Dacă Marcu are mâinile legate, atunci nu arecum să fie o glumă. (Un sentiment de teamă l-a inva-dat, mai ales când a auzit un soldat încărcându-şi puşca.)

Soldatul l-a împins pe Johann lângă Marcu şi le-a ordonatsă înceapă să meargă: Umăr la umăr!

La o fereastră se vede şeful poliţiei locale bărbierindu-se, întimp ce locotenentul său citeşte un raport:

Jandarmul: „Avem onoarea de a vă aduce sub escortăindivizii Marcu Goldenberg, doctor în Drept, de 30 deani, şi Johann Moritz, fermier, 28 de ani, care se în-cadrează în categoria definită de lege spre protecţianaţiunii, după cum prevăd ordinele dumneavoa-stră precedente, legate de preluarea şi trimiterea înlagăre de muncă a tuturor evreilor şi a celor cereprezintă elemente suspecte şi indezirabile dinaceastă regiune. Semnat: Nicolae Dobrescu, ser-gent responsabil de Jandarmeria Fântâna.”

Jandarmul: Şefule, Johann Moritz nu este evreu.Sergent: Şi?Jandarmul: Şi nici nu este un element indezirabil.Sergent: Cui îi pasă? Eu sunt legea aici. Pentru mine

Moritz este foarte indezirabil.


20

Actul II: Lanţul absurdităţilor

Povestitor: Paşii prizonierilor s-au topit în linişteaapăsătoare împreună cu paşii sacadaţi ai soldaţilor.Moritz îşi mişca automat picioarele. Păreau că numai sunt ale lui. Nici trupul şi nici gândurile. Nimicnu-i mai aparţinea cu adevărat. Umilul ţăran falsetichetat drept evreu a fost trimis într-un lagăr demuncă, în apropiere de graniţa României cu Un-garia. Prizonierii, evrei adunaţi din toată România,au fost puşi să sape tranşee defensive împotrivaruşilor pe valea unei râu care secase, conform pla-nurilor lui Carol al II-lea, Regele României. Cei careau refuzat să lucreze au fost declaraţi trădători şi ina-mici ai statului şi condamnaţi de Curtea Marţială.

Johann: Marcu, ce caut eu aici?Marcu: Dar eu ce caut aici?Johann: Păi cu tine… situaţia e alta.Marcu: De ce? Pentru că sunt evreu?Johann: Marcu, cu tine se petrece o nedreptate, de

acord; dar în cazul meu e o greşeală, o greşealăstupidă.

Marcu: Diferenţa îmi cam scapă... Lasă-mă în pace. Johann: Marcu, te rog, spune-le că nu sunt evreu.Marcu: Uite ce-i, Johann: trăim nişte zile în care orice

om poate deveni oricând evreu.

Povestitor: Degeaba a tot încercat Moritz să vorbeascăcu şeful lagărului. A tot strigat că el nu este evreu,


21

dar comandantul i-a cerut să completeze şi să sem-neze o plângere după ce va veni numirea lui pepost. Numirea a fost gata în 10 zile, dar a fost amâ-nat apoi pentru săptămâna următoare. Moritz şi-apăstrat răbdarea şi a continuat să muncească dingreu, timp în care a încercat să se împrieteneascăcu colegii săi.

Muncitor 1: Ţi-e ruşine să vorbeşti Idiş?Johann: Nu ştiu Idiş.Muncitor 2: Ruşine să-ţi fie!Muncitor 1: Băiatule, ce fel de comportament este

ăsta? Nu eşti în mĳlocul propriului popor? Nu aresens să-ţi ascunzi originile.

Johann: Dar eu nu ascund nimic. Muncitor 2: Un evreu care îşi neagă propriile origini se

dezice şi se rupe de ele. Johann: Dar nu neg nimic. Dacă aş fi evreu, aş spune.Muncitor 1: De ce eşti aşa de încăpăţânat? Începi să

mă superi.Johann: Nu sunt evreu. Sunt creştin ortodox botezat.

Mama mea mă strigă Ion.Muncitor 1: Un pic de apă nu te face din evreu creştin.

Povestitor: Câţiva evrei au început să râdă, în timp ceceilalţi se uitau la el cu ostilitate. În registrul lagă-rului de muncă, Isaac Lengyel, numit şef al colec-tivului, l-a trecut ca Jacob Moritz, fiindcă nu era deacord cu echivalentul românesc Ion (traducereagermanului Johann). Cu toate acestea, toţi din lagărau început să-l strige Iankel.


22

Problemele lui Moritz continuă să se adune, întrucâtsoţia lui era ameninţată cu exproprierea dacă nu di-vorţează. Acest lucru se întâmpla după 6 septem-brie 1940 (data când Mişcarea Legionară „Gardade Fier” s-a instaurat la putere în România). După4 luni de muncă asiduă în lagăr, prin aprilie 1940,Johann a obţinut în sfârşit o audienţă la coman-dantul închisorii.

Comandantul: Spune-mi ce vrei de la mine. Fii scurt!Johann: Vreau să mă eliberezi. Nu sunt evreu.Comandantul (ironic) Tu te-auzi ce spui? Nu eşti evreu!?Comandantul a luat registrul lagărului şi a început să ci-

tească cu voce tare:Comandantul: Moritz Jacob, 28 ani, căsătorit, doi copii,

rezident al satului Fântâna. Numele soţiei: Suzanna.Comandantul: Nu eşti tu persoana aceasta?Johann: Ba da, bineînţeles că eu sunt.Comandantul: Atunci ce-i cu afirmaţia aceasta că n-ai

fi evreu?Johann: Eu sunt acela. Dar nu sunt evreu.Comandantul: Tu realizezi gravitatea acuzaţiilor tale?

Orice minciună te condamnă la închisoare. Tu pre-tinzi că tot ce e scris aici – şi acestea sunt docu-mente militare – este fals! Ai grĳă şi gândeşte-te dedouă ori la ceea ce spui. Ştii care este pedeapsa înacest caz. Continui să declari că nu eşti evreu?

Johann: Este adevărat, nu sunt evreu.

Comandantul: Atunci ce cauţi aici?Johann: Chiar nu ştiu.


23

Comandantul: De ce n-ai spus nimic mai devreme?Timp de patru luni, am tot semnat hârtii în care amdeclarat că toţi cei 250 de oameni din acest lagărde muncă sunt evrei. Şi acum tu apari şi pretinzică nu eşti evreu. (furios) Asta înseamnă că am datdeclaraţii false din cauza ta, aşa că ar trebui să fiucondamnat la închisoare.

Johann: Ce să fac? Spun adevărul.Comandantul: Ascultă, cazul tău e foarte complicat.

În primul rând, cum de porţi un nume evreiescdacă eşti de etnie română? În al doilea rând, cumde eşti român dar vorbeşti Idiş?

Johann: Am învăţat Idiş în lagăr, pentru că am auzit-ocât e ziua de lungă.

Comandantul: În al treilea rând: în toate documentelescrie că eşti evreu. Te aştepţi să te cred pe tine?

Povestitorul: Patru sau cinci luni mai târziu, Moritz afost chemat în biroul comandantului. Sperând că,în cele din urmă, cazul său s-a clarificat, a intratgrăbit în cameră.

Comandantul: Moritz, soţia ta tocmai a divorţat. Sem-nează aici că ai luat la cunoştinţă.

Johann: Ce? Puteţi să repetaţi, vă rog? Asta e o min-ciună sfruntată!

Comandantul: Uite, ai aici actele oficiale, în caz că vrei săle citeşti. A intentat divorţ pe motive rasiale, că eştievreu. Probabil că te ştie mai bine decât oricine.


24

Johann a rămas împietrit. Abia putea să respire şi era foartepalid. Murmura într-una:

Johann: Nu poate fi adevărat. Îmi cunosc soţia, o ştiupe Suzanna. N-ar fi putut să facă una ca asta….

Comandantul: Şi tu tot îmi spuneai poveşti că eştiromân pur şi creştin!

Povestitorul: Toamna şi iarna au trecut cu mari difi-cultăţi. Munca era din ce în ce mai grea, trebuiau săsape în piatră, cu mâncare puţină, astfel încât oa-menii erau din ce în ce mai bolnavi din cauza con-diţiilor precare. Într-o zi au fost anunţaţi că tranşeeletrebuiau abandonate, că fusese o greşeală să sapeîn acea locaţie şi că tabăra lor urma să fie mutată maiaproape de graniţa cu Ungaria. Cu inima frântă,Johann Moritz acceptă să evadeze împreună cu alţitrei colegi evrei, cu ajutorul comandantului, bineplătit pentru aceasta. La începutul primăverii lui1941 au fugit la Budapesta, deoarece evreii erautrataţi mai blând acolo, având America drept des-tinaţie finală. Printr-o ironie absurdă a sorţii, Johannnu poate să primească paşaportul visat spre libertate,pentru că nu era evreu, dar este reţinut deoareceera cetăţean al unei ţări ostile Ungariei, România.Numele îi este schimbat în Janos Moritz şi petrececâteva luni în diferite lagăre de muncă.

Actul III: Ameninţarea maşinismului

Povestitorul: Guvernul ungar îşi trimite rezidenţii dealte naţionalităţi sub titlul de „muncitori unguri


25

voluntari” în Germania Nazistă. Era 21 iunie 1941.Considerat ungur, Moritz este maltratat, bătut şiforţat la muncă silnică, ca o maşină, în diferite fa-brici care produceau muniţie pentru front. S-a îm-prietenit cu un francez, care îi spunea Jean. Maitârziu, în decembrie 1942, Moritz Ianos este „salvat”de un ofiţer nazist, care l-a declarat a fi un specimenarian perfect şi l-a forţat să intre în serviciul SS Waffen(ramură militară a organizaţiei naziste SS) ca modelal propagandei germane. Profitând de noua lui po-ziţie de gardian, Moritz reuşeşte să scape şi să fugăîn partea de Germanie ocupată de Aliaţi, împreunăcu amicul lui francez şi cu alţi patru colegi. Acoloeste bine primit temporar de către americani, într-otabără a UNRRA (Organismul Naţiunilor Unite pen-tru Reconstrucţie şi Asistenţă). După 14 zile fericite,este chemat la directorul UNRRA.

Directorul: Nu mai ai dreptul să primeşti mâncare saucazare din partea UNRRA. Începând de mâine numai poţi să mănânci aici şi trebuie să-ţi eliberezicamera în care stai acum în acest hotel.

Speriat, lui Johann îi trecură gânduri negre prin minte:Johann: Probabil că mă cred vinovat de ceva îngrozitor

dacă dintr-o dată mă dau afară. Cred că i-am su-părat rău de tot cu ceva pe aceşti americani, careieri mă lăudau pentru curajul meu.

Totuşi, a îndrăznit să întrebe cu voce tremurândă: Johann: De ce? Cu ce am greşit?


26

Directorul: UNRRA oferă adăpost doar cetăţenilor Naţiu-nilor Aliate. Tu eşti duşman Naţiunilor Aliate!

Johann: Nu am făcut nimic împotriva Naţiunilor Aliate.Jur, domnule, comportamentul meu a fost ireproşabil.

Directorul: Nu eşti român? Românii sunt inamicii Alia-ţilor. Tu eşti român, deci în consecinţă eşti inamiculnostru. UNRRA nu oferă adăpost şi mâncare inami-cilor naţiunilor. Eşti forţat să-ţi părăseşti camera.

Povestitor: Johann a plecat din birou cu capul plecat.Primul său gând a fost să se întoarcă în unitateaSS, dar uniforma îi era ruptă şi puşca era stricată.Unde să mă duc acum?

Ofiţerul american: Eşti Johann Moritz, cel care i-a ajutatpe 5 prizonieri francezi să evadeze?

Johann: (simţindu-se puţin ruşinat) Eu sunt. Eu suntJohann Moritz (şi pentru prima oară în ultimii ani eramândru să-şi rostească numele).

Ofiţerul american: Urmează-mă! Lasă-ţi haina, coman-dantul şef te aşteaptă. Într-o jumătate de oră teaduc eu înapoi cu maşina.

Povestitor: S-au oprit în faţa unei clădiri austere dinpiatră.

Ofiţerul american: Aşteaptă aici!Povestitor: Şi l-a lăsat pe Johann acolo uimit. Doi gar-

dieni l-au luat înăuntru şi curând şi-a dat seama căera într-o închisoare. După 8 săptămâni de tortură,a fost mutat în lagărul de concentrare Ohrdruf.


27

Povestitor: Întemniţat după război, Johann Moritz estebătut cu bestialitate de către ruşii care l-au prins,apoi este judecat de Forţele Aliate, pentru faptul călucrase pentru nazişti. Între timp, Traian, fiul preo-tului Korugă, cel care îi dăduse de lucru lui Moritzîn satul natal românesc, devine un faimos roman-cier şi diplomat. Prima lui încarcerare începe cândeste arestat ca inamic de către iugoslavi. În plus, else însurase cu o evreică, Eleonora West.

Odată închişi, cei doi eroi trec printr-o odisee a torturiişi a disperării. Traian Korugă este profund marcat,deoarece observă constant robotizarea şi dezuma-nizarea „societăţii vestice tehnicizate”, în care indi-vizii sunt trataţi ca membri ai unei categorii. Lucraîncă la ultimul lui roman, Ora 25, în care primulcapitol era dedicat lui Johann Moritz şi ororilor ceaveau să se abată asupra omenirii.

În acea dimineaţă Traian era mai tăcut decât în oricealtă zi. Părea obosit, dar totuşi continua să scrie.

Johann: (vorbind cu el însuşi) Când scrie, maestrul Traianpare că se roagă. Când îl priveşti, uiţi că este unprizonier dacă nu-i vezi hainele rupte, picioarelegoale sau privirea sălbatică pentru că nu a avutcum să se bărbierească sau să se tundă. Când scrie,Traian Korugă se „îmbracă” în măreţie şi demni-tate şi nu poţi decât să spui: „Jos pălăria!”.

Traian: Johann, ştiai că există bărbaţi care pot să îm-blânzească animale sălbatice?

Johann: Da, am auzit despre asta.


28

Traian: Oamenii pot îmblânzi orice animal de pe pla-netă. Dar a apărut o nouă specie de oameni care-şispun Cetăţeni. Ei trăiesc în birouri, dar sunt maicruzi decât animalele de pradă. Ei s-au născut dinîmperecherea omului cu maşina. Din nefericire,numărul lor s-a înmulţit atât de mult încât auumplut Pământul.

Johann: Nu sunt sigur că am văzut vreodată un Ce-tăţean. Cum arată?

Traian: Dar eu sunt scriitor. După părerea mea, unscriitor este un îmblânzitor de oameni. Dezvăluindoamenilor Adevărul şi Frumosul, scriitorul ii poateface mai calzi şi mai plini de compasiune. Scopulmeu este să scriu ceva ce poate să-i atingă pe aceşticetăţeni, şi să-i convingă să asculte. Ca să-i pot îm-blânzi, am să folosesc singura formă literară pe careo aprobă: voi scrie petiţii. Ei citesc numai petiţii.

Johann: Câte petiţii ai scris până acum?Traian: Aceasta este a 65-a petiţie. Am mai scris astfel

de petiţii înainte – despre cum să stochezi grăsi-mea umană, despre idealul estetic al corpului slab,despre reducerea raţiilor de mâncare pentru prizo-nierii mutilaţi şi despre bunurile ascunse în haineleprizonierilor sau chiar în corpurile lor. Şi nu ampus la socoteală petiţia scrisă despre viaţa ta pe-trecută în spatele gratiilor, deşi erai nevinovat. Însătotul are o limită şi eu am atins-o pe-a mea. Nimeninu poate suporta mai mult… Am uitat numărul delagăre în care am fost transferaţi la anumite inter-vale de timp… Aceasta este ultima mea petiţie. Şio voi livra personal.


29

Johann: Cum vei face asta? Traian: Pot să te întreb ceva?Johann: Sigur, Maestre Traian. Aş face orice pentru

dumneavoastră. Traian: Vrei, te rog, să ai grĳă de ochelarii mei?Johann: (cu naivitate) Poţi să vezi fără ei acum?Traian: Nu, tot nu pot să văd fără ei. Dar este mai odih-

nitor să nu-i port. N-o să-i mai port niciodată. Dacăeşti eliberat înaintea mea, aş vrea să te rog să-i daiaceastă pereche de ochelari soţiei mele.

Johann: E şi ea încarcerată, ca şi noi. Cu o voi găsi? Traian: S-ar putea să n-o poţi găsi imediat, dar păs-

trează ochelarii la tine tot timpul. Nu se ştie nicio-dată când o poţi întâlni.

Johann: Eşti sigur că nu mai ai nevoie de ei? Traian: Ai grĳă să nu-i spargi. Am văzut atâtea lucruri

în viaţă datorită lor. Înţelegi de ce îmi sunt atât dedragi? Cu ajutorul lor, am văzut-o prima dată pesoţia mea, am privit îndelung cerul, marea şi mun-ţii, şi am citit nenumărate cărţi, noapte de noapte.Prin ei l-am văzut pe tatăl meu murind, am fost mar-tor la colapsul Europei, am văzut oameni murindde foamete sau suferind întemniţare, tortură şimoarte lentă în lagăre de concentrare. Prin aceştiochelari am văzut şi sfinţi şi lunatici. Am văzut unîntreg continent murind sub povara locuitorilor şia legilor, a credinţei şi a speranţei, îngrădită de legitehnologice ale unei civilizaţii care a involuat spreautomatismele epocii barbare.

Johann: Maestre Traian, ce tot spui? Eşti bolnav?


30

Traian: Dragă Johann, de-acum încolo nu vreau să maivăd nimic. Am obosit. Reprezentaţia a durat preamult.

Johann: Poate ar trebui să te odihneşti. N-ai mâncatde-atâtea zile…

Traian: Te rog, du-te şi ascunde-mi ochelarii!Johann: Mă duc acum. Mă întorc în două minute.

Povestitorul: Imediat ce Johann a ieşit din cameră,Traian s-a ridicat, a luat petiţia şi a plecat în direcţiaporţii principale. Simţind că şi-a pus sufletul petavă, a trecut de linia albă şi s-a apropiat de gardulde sârmă ghimpată. În acel moment un gardian allagărului de concentrare americano-polonez l-aîmpuşcat.

Actul IV: Sfârşitul unui vis

Povestitorul: Câteva luni mai târziu, Johann Moritz afost trimis la tabăra de concentrare de la Nüren-berg, fiind acuzat de crime de război, din cauzaînrolării în SS, dar, într-un final, este eliberat. După13 ani petrecuţi în diferite ţări şi lagăre de concen-trare, el se reuneşte cu familia undeva în Germania.Cât timp a fost încarcerat, Suzanna a reuşit săevadeze în Germania, dar nu a putut scăpa de furiaunui soldat rus: abuzată de mai multe ori, Suzannaa născut un copil care nu era al lui Johann. DarJohann a iertat-o şi a decis să se concentreze maideparte doar asupra fericirii lor. Dar fericirea nu a


31

durat mult. După 18 ore de libertate, un poliţist avenit la uşa lor, anunţându-l că va fi închis dinraţiuni politice. Americanii îl forţau pe Johann săaleagă între a se înrola în armata care se pregăteade un al treilea război mondial sau să fie trimisîntr-un lagăr, împreună cu familia lui, ca cetăţeni aiunei ţări inamice. Johann a ales să se înroleze vo-luntar, la cererea fiului său cel mare.

În biroul de recrutări, o femeie roşcată, frumoasă, purta odiscuţie în contradictoriu cu un locotenent.

Lt. Lewis: Aceşti prizonieri se înrolează din proprieiniţiativă!

Nora: Te înşeli. Este singura lor cale de a scăpa. De aicişi mulţimea de aplicaţii.

Lt. Lewis: Îmi pare rău, dar tu te înşeli. Pot alege să seducă în Rusia. De ce ar vrea să vină la noi?

Nora: Ba nu! A le arăta direcţia către Rusia înseamnă ale arăta un zid de foc peste care, şi dacă sar, nuajung decât în mĳlocul flăcărilor.

Lt. Lewis: Lasă faptele să vorbească. (deschizând uşa)Uite, avem o familie întreagă ce solicită înrolarea. În-treabă-i pe ei dacă sunt sau nu de acord cu ideile tale.

Lt. Lewis i-a invitat înăuntru pe Johann, Suzanna şi pe ceitrei copii şi a ieşit.

Nora: Cum te cheamă?Johann: Johann Moritz. Doresc să mă înrolez voluntar

cu toată familia mea. Vă rog să ne acceptaţi pe toţi.


32

Avem nevoie de permise speciale – eu depăşescvârsta, dar mă simt tânăr. Băieţii sunt prea tineri.Nu au atins încă vârsta specificată pe postere, darsunt băieţi muncitori şi oneşti. Noi suntem anti-bolşevici, aşa cum scrie pe postere. Noi credem învictoria Civilizaţiei, aşa cum scrie pe postere. Doarcă niciunul dintre noi nu e de vârsta potrivită. Deaceea, vă rugăm să ne daţi un permis special pen-tru vârstă. Dacă nu ne acceptaţi, suntem pierduţi.Nu mai putem suporta.

Nora: (cu o privire caldă şi blândă în ochii ei strălucitori) L-aţicunoscut pe Traian Korugă?

Johann: (surprins) Am fost împreună până la sfârşit. Afost cel mai bun om pe care l-am cunoscut. A fost unsfânt, nu un om. Şi dumneavoastră l-aţi cunoscutpe Maestrul Traian?

Nora: Sunt soţia lui.Johann: (clătinându-se pe picioare şi devenind palid, a scos

ochelarii din buzunar) Sunt ai Maestrului Traian. Ul-timele lui cuvinte au fost că trebuie să vi-i daudumneavoastră. Chiar înainte să se întâmple…Ultimele lui…

Brusc, Lt. Lewis reintră în cameră.

Lt. Lewis: Ei bine, te-ai convins că se oferă voluntaridin toată inima?

Nora: (înghiţând un nod în gât, tuşeşte şi spune convinsă)Acum sunt convinsă că ai perfectă dreptate. Aceştioameni m-au implorat să le ofer o derogare de lalimitele de vârstă. Toţi vor să se înscrie. Toată familia.


33

Lt. Lewis: (chicoteşte satisfăcut) Acordă-le derogarea. Făformalităţile necesare. Am să fac o fotografie cutoată familia, s-o trimit la ziare.

Lt. Lewis s-a apropiat de Suzanna şi a mângâiat pe cap co-pilul cel mai mic.

Lt. Lewis: Şi el este anti-rus, nu?Suzanna: (cu voce scăzută) Da, şi el este anti-rus.

Johann a auzit şi ochii lui negri s-au întunecat şi mai mult.

Nora: Spune-mi, pe scurt, ce ai făcut din 1938 până azi?Johann: În 1938 am fost într-un lagăr pentru evrei în

România. În 1941 am fost într-o lagăr de concen-trare a românilor în Ungaria. În 1941 într-un lagărîn Germania… În 1945 într-o închisoare americană.Alaltăieri am fost eliberat de la Dachau. Treispre-zece ani în lagăre. Am fost liber pentru 18 ore. Apoiam fost adus aici.

Povestitorul: Lt. Lewis pregăti aparatul foto, dornic săfacă o poză unei familii autentice de voluntari, toc-mai când Johann completa formularul. Totul trebuiasă fie autentic:

Lt. Lewis: Zâmbiţi!Povestitorul: Dar Johann nu l-a înţeles. Privind-o pe

Nora, şi-a adus aminte de sutele de kilometri desârmă ghimpată pe care îi văzuse şi care acum parcăse desfăşurau de pe tot corpul lui.

Johann: Aşa mi-am petrecut timpul din 1938 până azi.Lagăre, lagăre, lagăre. Treisprezece ani numai delagăre.


34

Lt. Lewis: Zâmbiţi! Zâmbiţi! Zâmbiţi!Johann: Ce zice americanul?Nora: Vă ordonă să zâmbiţi.Povestitorul: Johann s-a uitat la ochelarii lui Traian şi

imaginea lui prăbuşindu-se şi murind i-a apărut înfaţa ochilor. Și-a adus iar aminte iar de kilometriide sârmă ghimpată şi de toate atrocităţile pe carele-a văzut şi trăit. S-a uitat la Suzana şi la băieţelulcel mic şi faţa i s-a întunecat. Lacrimi s-au adunatîn ochi şi a simţit că va exploda într-un plâns ca defemeie, un plâns de disperare extremă. Acum că ise ordona să zâmbească, simţea că nu mai poatesuporta. Acesta era sfârşitul. Nu putea merge maideparte. Nici un om în viaţă n-ar fi putut mergemai departe.

Lt. Lewis: (strigând isteric): Zâmbiţi! Zâmbiţi!Johann: Deci asta e America …


35

DELIRUL*

Romanul lui Marin Preda,Delirul, este considerat primaîncercare de reabilitare a lide-rului român din timpul celuide-al Doilea Război Mondial,Mareşalul Ion Antonescu, încontextul reafirmării mân-driei naţionaliste în Româniacomunistă. Mareşalul esteportretizat ca fiind un per-sonaj tragic, care, de nevoie,a făcut alianţă cu germanii,aceasta fiind singura moda-litate de a recâştiga Basarabia.Această regiune fusese cedată Uniunii Sovietice decătre România, fără luptă, împreună cu Nordul Buco-vinei (în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, semnatla 23 august 1939), deoarece ţara noastră nu a avut niciun fel de sprĳin extern.

Acţiunea romanului se petrece în timpul celui de-alDoilea Război Mondial şi oferă cititorului o prezentareistorică a perioadei respective, având câteva personaje


36

* Scenariu adaptat de Adriana Stoica şi Nicoleta Mazanca (eleveîn clasa a XII-a), coordonate de Elena Ilişoi şi Daniela Livadaru.

principale fictive, dar care sunt plasate în decoruri cesugerează locaţii şi evenimente uşor recognoscibile cafiind reale. Autorul foloseşte licenţa literară pentru aimproviza conversaţii (care ar fi putut avea loc în rea-litate) între personaje (personalităţi istorice). MareşalulAntonescu este creionat ca fiind fără echivoc un om deonoare, totalmente loial ţării sale, patriot, curajos şi că-ruia nu îi era frică să lupte pentru a-şi apăra principiile,un model demn de urmat pentru tinerii ofiţeri. Este oviziune complet revoluţionară asupra Mareşalului.

Actul I: Generalul Antonescu îşi vizitează mama

Insert video1 – partea I cu subtitrare

Pierderile teritoriale ale României din anul 1939 s-audatorat izolării internaţionale a României, cauzatăde înfrângerea rapidă a Franţei, retragerea trupelorbritanice de pe continent şi ocuparea unei maripărţi a Europei de către Germania nazistă. Dez-membrarea graniţelor ţării a determinat o gravăcriză politică internă. Regimul de autoritate per-sonală impus de regele Carol al II-lea s-a prăbuşit,iar monarhul, considerat direct răspunzător de am-putările teritoriale, a abdicat în favoarea fiului său,Mihai I. Puterea în stat a fost preluată de generalulIon Antonescu, investit cu largi atribuţii de condu-cere şi proclamat „Conducător al statului”. Acestaşi-a asociat la guvernare o mişcare de extremă


37

1 Toate fragmentele video sunt selectate din filmul: Destinul mare-şalului (1994) – hps://www.youtube.com/watch?v=TGAkOTqV5Is

dreaptă, Garda de Fier, agreată de Hitler, singuraformaţiune ce avea legal dreptul să activeze. Ro-mânia este proclamată „stat naţional legionar” înperioada septembrie 1940 - ianuarie 1941. Dorinţade a reîntregi România şi de a recupera teritoriulpierdut l-a determinat pe generalul Ion Antonescusă semneze Pactul Tripartit din 23 noiembrie 1940 cuţările Axei (Germania nazistă, Italia fascistă şi Ja-ponia imperialistă). Considerându-se indispensabilipentru Germania, legionarii şi-au permis să comitămasacrele de la Jilava (peste 60 de foşti demnitariau fost asasinaţi) şi să-i lichideze pe economistulVirgil N. Madgearu şi pe savantul Nicolae Iorga.

Povestitorul: Este 24 decembrie 1940. Antonescu esteîncă în Consiliul de Stat. Pare că nu vrea încă să seducă acasă. O sună pe soţia sa Maria şi o anunţă căva întârzia, apoi se hotărăşte să dea un alt telefon.

(Sună telefonul)Antonescu: Mamă, pot trece pe la tine să-ţi cer un sfat?

Cred că doar tu mă poţi ajuta în aceste momente.

(Ajunge la mama sa acasă)

Antonescu: Ce să fac eu, mamă? Am venit la tine, tueşti ancora mea în aceste vremuri tulburi.

Mama: Ce s-a întâmplat, Ioane? Dacă ai fost cumvasilit să te minţi pe tine însuţi, să n-o faci cu mine, fiipe deplin sincer cum ai fost totdeauna!

Antonescu: Mamă, a trecut o lună de zile de la ma-sacrul de la Jilava şi tot nu pot să mă împac cu


38

gândul că am căzut într-o cursă pe care mi-am în-tins-o singur şi de care n-o să mai scap. Cum să măîmpac? Sub numele meu se comit asasinate. La cemai foloseşte atunci justiţia unei ţări? Degeaba îmispun că oamenii aceia erau vinovaţi, dacă vino-văţia lor n-a fost stabilită de justiţie... Ce să fac,mamă?

Mama: (cu severitate) Spune-mi şi mie, Ioane, de ce erauvinovaţi oamenii aceia?

(Monolog al lui Antonescu) Ce să-i spun bătrânei? Să-itrec prin faţa ochilor ororile pătimirii umane? Maiales că aceste crime nu mai pot fi judecate? De ce?Pentru că legionarii sunt la putere! Nu-mi pot ju-deca proprii aliaţi! Ce să-i spun? Înţeleg că au vrutsă răzbune uciderea liderului, a sufletului mişcării,a motorului Gărzii de Fier, a lui Corneliu ZeleaCodreanu, însă lucrurile nu se fac aşa, trebuie sărespectăm justiţia. Ce ar fi o ţară fără justiţie? Dacăunul singur dintre ei a fost nevinovat şi nu i s-a datdreptul la apărare, eu, generalul Antonescu, suntresponsabil, mâinile mele sunt pătate de sânge.

Mama: La ce te gândeşti? De ce eşti aşa tăcut?Antonescu: Copiii mei, mamă, pe care i-am crezut

curaţi, a căror cămaşă verde am îmbrăcat-o şi pe carei-am ocrotit şi i-am îndrumat, sunt nişte asasinisetoşi de sânge şi nu nişte spirite capabile să înţe-leagă ce e justiţia şi dreptatea, ca să poată guverna.La Jilava se găseau şaizeci şi cinci de deţinuţi caretrebuiau judecaţi. Nu toţi erau, poate, vinovaţi...


39

Nu toţi, poate, aveau aceeaşi vină. Toţi au fost îm-puşcaţi mişeleşte, orbeşte, din sete de răzbunare.Dintre aceştia numai douăzeci şi opt aveau mandatede arestare în regulă.

Mama: Şi ceilalţi? Antonescu: Restul au fost arestaţi fără nici o normă,

printr-un abuz scandalos al poliţiei, care e în mânalegionarilor, şi trimişi acolo unde aveau de ase-menea în mână o închisoare a lor. Câţi nevinovaţi,nu unul, vor fi fost printre cei 37 de deţinuţi fărămandate emise de comisiunea specială formată demine? După ce au terminat cu cei de la Jilava, aumasacrat alţi deţinuţi la poliţie. Cu câtă cruzime i-auomorât! Au folosit tot ce le-a stat la îndemână. Iardupă săvârşirea faptei s-au adunat toţi la CasaVerde şi au sărbătorit răzbunarea. Au cântat cânte-cele lor, care acum nu mi se mai par sfinte, ci cân-tece lugubre de înmormântare, în jurul cadavrelorcare stăteau lungite la picioarele lor...

Mama: O, fiule... Cum pot unii oameni să facă aşa ceva?... Iorga a fost omorât în acelasi timp, nu e aşa, fiule?

Antonescu: Da, mamă.Mama: Cum s-a întâmplat?Antonescu: Iorga locuia în Vălenii-de-Munte, împre-

ună cu soţia şi fiica sa, şi lucra la monumentala salucrare Istoria universală. I-am sugerat să se retragă laSinaia pentru o vreme, să stea departe de Bucureşti,să nu mai fie atât de prezent în atenţia legionarilor.Ştiam că din punct de vedere moral era vinovat demoartea lui Codreanu. Dar lumea nu îl vedea aşa; eraun mare istoric, o mare personalitate. Am încercat


40

să-l ţin departe de ochii lor. Nu am putut bănui călegionarii vor trece peste lege şi peste mine. Ce multsânge au vărsat copiii mei în acea noapte... dacă aş fiştiut ce avea să se întâmple, poate îl salvam pe Iorga.

Mama: Şi de ce nu l-ai apărat?Antonescu: Mamă, am fost înşelat de idealurile lor!Mama: (resemnată) Înţeleg... Ai fost înşelat... Ce s-a în-

tâmplat după aceea?Antonescu: Au trecut peste cuvântul meu ... Legionarii

s-au dus la el acasă, l-au arestat ca să-l aducă laBucureşti, dar nu a mai ajuns...

Mama: Ioane, de ce ai adus tu pe acei oameni la pu-tere? De ce-ai avut nevoie de legionari?

Antonescu: Ţara era în pericol. Cu cine să ne aliem acum?Şi am hotărât: ne aşezăm pe Axa Roma-Berlin şimergem sută la sută în această direcţie. Ori trium-făm cu Axa, ori cădem cu Axa. Dacă vom cădea cuAxa, de pe hartă nu vom dispărea. O naţiune con-stituie o realitate, peste care nu se poate trece, cadedoar regimul. Să luptăm noi singuri cu toţi?

Mama (cu voce fermă): De la început trebuia să vezi cefaci cu ei. Ori, ori!

Actul II: Generalul Antonescu se întâlneşte cu Führer-ul Adolf Hitler

Insert video – partea a II-a cu subtitrare

În anul următor, în ziua de 14 ianuarie 1941, generalulAntonescu se urcă pe neaşteptate în avion şi plecă,după o scurtă preparativă diplomatică de urgenţă,


41

la Salzburg, pentru o întâlnire cu Hitler. Îndată dupăplecarea şi apoi după întoarcerea sa începu în ţarăo activitate legionară foarte febrilă şi spectaculoasă.În universităţi, în marile centre din provincie, capiilegionari se deplasau peste tot şi ţineau discursuribombastice şi incoerente, din care nu lipsea însă oidee foarte clară, subliniată de mai multe ori: cre-dinţa şi ataşamentul legiunii faţă de marele Reich,de Führer-ul Adolf Hitler, de care legiunea îşi legasoarta.

Povestitorul: Dar să vedem cum l-a primit Führer-ulpe Antonescu. Hitler obişnuia să îşi intimidezeinterlocutorii.

Antonescu: (monolog) Deşi era frig, cancelarul Hitlerm-a primit în capul scărilor, numai în tunică, fărăpalton. A dat impresia unui calm desăvârşit, fiinddestins şi extrem de amabil. Pe faţa sa nu se vedeanici o urmă de oboseală.

Hitler: Ce este, domnule general? Ce se întâmplă înRomânia?

Antonescu: (cu voce fermă) Avem nevoie de linişte şi desecuritate în această parte a Europei, atât România,cât şi Marele Reich. Nu e nevoie decât să ne uitămpe hartă ca să înţelegem de ce.

Hitler: Înţeleg întru-totul situaţia politică internăinstabilă în care vă aflaţi. Şi eu am avut asemeneadificultăţi, deşi am ajuns la putere cu ajutorul unuipartid disciplinat.


42

Antonescu: Domnule Hitler, important este destinulţărilor noastre. Se impune ca legionarii să cedezeîncetul cu încetul puterea pe care nu sunt pregătiţi săo exercite în România. În aceste vremuri de război,puterea trebuie să o aibă Armata Română, care sebucură de încrederea naţiunii. Nu contează cineeste în fruntea armatei. Crimele legionarilor sunt odovadă, iar aceste crime... Sunteţi pregătit, domnuleHitler, să ignoraţi ameninţarea guvernării legionare?

(Monolog Hitler): Ce dârz este generalul acesta, nu sea-mănă deloc cu nevolnicul de preşedinte ceh Hacha.Cum l-au mai alergat Göring şi Ribbentrop în jurulmesei. Însă, e drept, nici România nu e vecină cuReich-ul. Însă şi ei au pierdut Transilvania în urmadictatului de la Viena. Poate ar trebui să ocup şiaceastă ţară? De ce nu? Poate mai târziu ... Însă acestgeneral pare convins să nu renunţe la convingerilesale. Va mai rămâne el credincios marelui Reich şimie? Oare nu-l va clinti ranchiuna şi trădarea din-colo de chipul lui dârz? Pare atât de sincer ... Credtotuşi că-mi este sincer devotat, o arată şi rapoar-tele poliţiei secrete. Mai mult, în toată Europa cu-nosc doi şefi de stat cu care îmi place să lucrez: cuMussolini şi cu generalul Antonescu.

Hitler: Şi de ce vrei să-i înlături pe legionari?

Antonescu (indignat): Din cauza crimelor lor!

Hitler: Nu pot accepta, domnule general, decât în cazextrem, ca legionarii să fie goniţi de la putere.


43

Încercaţi, dacă e posibil, să colaboraţi. Evitaţi tulbură-rile. Sunteţi conştient de pericolele care ar surveni?

Povestitorul: Nici un protocol special de despărţire nuurmă, afară de faptul că musafirul fu reţinut deHitler la dejun. Generalul primi textul dactilo-gra-fiat al schimbului de cuvinte care avusese loc, şicare, recitit atent, dădea, nu însă fără un avertis-ment, mână liberă generalului. Da, în caz extrem,îi putea goni pe legionari. Dar nu trebuia să uite căoricând Hitler îi putea aduce înapoi şi-l putea dajos pe el, pe general, fiindcă legionarii aduceaucredinţa fără rezerve. Cum putea, deci, să-i înlăturepe legionari? Numai în caz extrem şi fără tulburări.Cum putea trece peste opoziţia lor? Sorţii lucrară însăîn favoarea sa şi, pe fondul înmulţirii violenţelor,mişcarea legionară a fost înlăturată definitiv de laputere pe 23 ianuarie 1941.

Actul III: Ştefan Paul (Jurnalistul)

Insert video – partea a III-a cu subtitrare

Deşi generalul Antonescu a respins propunerea Ger-maniei de a participa la invazia Iugoslaviei şi Greciei,pe 12 iunie 1941, când Hitler i-a adus la cunoştinţădecizia de a ataca Uniunea Sovietică (operaţiuneaBarbarossa), generalul a declarat că „el însuşidoreşte să lupte din prima clipă”. Antonescu estenumit la comanda trupelor româno-germane din


44

Moldova, iar pe 22 iunie 1941 a ordonat armatei sătreacă Prutul şi să elibereze Basarabia şi Nordul Bu-covinei. Astfel, România a intrat în război alături detrupele germane împotriva U.R.S.S. pentru refacereaintegrităţii teritoriale.

Povestitorul: În acelaşi timp, în Bucureşti, un tânărintelectual provenit din lumea satului, Ştefan Paul,încerca să se afirme în lumea gazetăriei. Reuşise săîl impresioneze pe Patriciu, patronul ziarului Ziua,care l-a angajat pe loc, şi intră astfel în culisele ma-rilor evenimente. În dimineaţa zilei de 23 iunie 1941,Ştefan fu chemat de patronul său la redacţie. Înaintede a intra în biroul patronului, acesta se întrebă:

Ştefan: Ce-o fi având cu mine?Patriciu: Ai văzut, băiete, unde ne-a împins soarta? (îl

întâmpină marele ziarist)Ştefan: Da, patroane.Patriciu: Am intrat în joc. Adu-ţi aminte că te-am an-

gajat să scrii. Nu să dai titluri la telegrame şi săpaginezi ziarul. Ai făcut armata?

Ştefan: Nu, patroane.Patriciu: Vei îmbrăca uniforma de corespondent de

război. Am să-ţi fac rost de acte de la marele StatMajor şi vei pleca pe front. Vei fi ochiul ziaruluiprintre oamenii care luptă. Ne vei trimite reportajede acolo. Bineînţeles, nu vei trăda secrete militare.Vei descrie luptele care se dau şi victoriile care voracoperi de glorie armata noastră. Ai dreptul sărefuzi dacă eşti un laş. Eşti liber să alegi.


45

Ştefan: (îngândurat) Mâine vă dau răspunsul.Povestitorul: Posomorât, Ştefan se ridică şi iese din

biroul lui Patriciu. Îl îngrĳora atitudinea patronului.Dar şi mai mult îl îngrĳora ideea că nu va reuşi sădescopere secretul unei victorii şi nu va avea de-spre ce să scrie.

Actul IV: Falsificarea corespondenţei de război

Insert video – partea a IV-a (scene de război) fără sunetsau subtitrare, cu vocea povestitorului

Povestitorul: Ştefan a mers pe front, dar abia după câ-teva zile a ajuns în linia de luptă a diviziei A, liniade foc. Pământul se cutremura din pricina mulţimiibubuiturilor de tun. Generalul diviziei îl ajută peŞtefan să se familiarizeze cu locurile. În dimineaţaunui atac, Ştefan a mers chiar prin tranşee. A văzutsoldaţii care cădeau, unii seceraţi, iar alţii arun-cându-se şi căutând zadarnic adăpost. Şi el fu nime-rit de un glonţ în umăr, dar asta nu l-a împiedicatsă îşi ducă la bun sfârşit datoria de corespondent derăzboi. Într-o cafenea se întâlni cu un vechi colegde breaslă.

Cancea: Bravo, măi băiete, ai biruit. Iată-te şi cuceritoral Odessei. Transmite salutările mele celor de laBucureşti... Dă-mi să-ţi citesc reportajele! Dă-mi,dă-mi! Nu te mai codi. (Cancea citeşte pe nerăsuflatereportajele) Eu te cunosc din auzite, ştiu cum l-ai


46

salvat pe patronul tău de la moarte sigură. Habarn-aveam însă că ştii să şi scrii atât de bine. Dacă ailucra cu mine, ai păţi-o!

Ştefan: (indignat) De ce?!Cancea: Pentru că eu nu suport să scrie cineva mai bine

ca mine şi ţi-aş lua materialele, le-aş mai schimbape ici pe colo şi le-aş iscăli eu. ... Dar nu ai pomenitnicăieri de bolşevici ori de războiul sfânt. ... (cu unpatetism straniu) Eşti bolşevic?

Ştefan: Am scris doar ce am văzut! Nu am vrut să facpe nimeni erou. Am vrut doar să descriu o stare defapt. Mă străduiesc să descriu războiul aşa cum esteel, o domnie a morţii, nu altceva. Nu caut să emo-ţionez cititorul cu frazele mele.

Povestitorul: Întors la Bucureşti, Ştefan citeşte plin denerăbdare ziarele, pe marginea străzii, şi constatăcă articolele lui despre experienţa sa pe front suntcomplet schimbate. Erau folosite propoziţii bom-bastice, expresii mistice, despre cruce şi neam, mar-tiri şi racle, mormintele strămoşilor. Era limbajullegionarilor, scris în spiritul propagandei naziste.(Ştefan aruncă ziarele în spatele scenei, aşezându-se pebordură.)

Ştefan: Cine şi-a bătut joc de mine? Cine a făcut dinreportajele mele ce descriau dramele războiuluivăzute şi trăite de mine în linia întâi nişte vorbegoale? Dacă voiam vorbe goale, le puteam scrie deaici, din redacţie! (Ştefan iese plângând din scenă.)


47

Pe scenă, la un birou, este aşezat generalul Ion Antonescu.Ia ziarele aruncate pe jos de Ştefan.

Antonescu: Eu am dat ordin să se scrie! Căci nu e răz-boiul unui om! Este războiul întregii ţări! Şi suntdispus să fac totul pentru binele ţării!

Insert video – partea a V-a cu subtitrare

După sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, toatedeciziile de politică externă a României luate deMareşalul Ion Antonescu: alianţa cu Germania,participarea la lupta pentru eliberarea Basarabieişi a părţii de nord din Bucovina şi participarea larăzboiul împotriva Uniunii Sovietice au fost consi-derate măsuri politice greşite. În plus, Mareşaluluii s-au reproşat asocierea cu un partid politic violent(Legionarii) şi epurările etnice (evreii şi ţiganii). Afost judecat ca fiind criminal de război şi executatpe 1 iunie 1946. Totuşi, dincolo de problematica de-ciziilor sale politice, luând în considerare patrio-tismul său şi restaurarea demnităţii României, Ma-reşalul rămâne o figură controversată în istorie.

„Eu, Onorat Tribunal, declar solemn, în acest ceas, că, înafară de crime şi furturi, mă solidarizez şi iau asupramea, toate greşelile pe care, cu ştiinţa sau fără ştiinţamea, le-am făcut.” (Ion Antonescu, 16 mai 1946)


48


CROAŢIA

49

FOLOSIREA TEHNOLOGIEIINFORMAŢIILOR ŞI A COMUNICAŢIILOR

ÎN PREDAREA CELUI DE-AL DOILEARĂZBOI MONDIAL

Societatea de astăzi a devenit din ce în ce mai de-pendentă de tehnologie. Este folosită aproape în toateaspectele vieţii cotidiene; este integrată în majoritatealecţiilor la şcoală şi este o condiţie de angajare în multedomenii. Elevii de azi au nevoie de competenţe di-gitale pentru a putea fi capabili să concureze pe piaţaglobală, ceea ce a determinat ţările din Uniunea Eu-ropeană să realizeze un set de linii directoare pentru aasigura competitivitatea absolvenţilor în secolul 21.

Deşi nu poate fi negat că elevii din ziua de astăzi aunevoie de competenţe digitale dezvoltate, integrareatehnologiei în predare înseamnă mai mult decât trans-miterea unor competenţe digitale de bază. Tehnologiapoate oferi o experienţă şi un mediu de învăţare maibogate şi mai interactive. Există multe modalităţi di-ferite prin care profesorii pot face uz de tehnologie înclasă şi fiecare metodă aduce multiple şi variate bene-ficii pentru elevi.

Statul în clasă şi ascultatul expunerii unui curs decătre profesor nu este cea mai bună cale de a răspunde


51

Nino Mencl

nevoilor diverse ale elevilor dintr-o clasă. Deoarece nuexistă doi elevi care să proceseze informaţia în acelaşimod, profesorii trebuie să încerce să înlesnească acti-vităţi care satisfac nevoile tuturor elevilor. Acest demersconsumă foarte mult timp şi este uneori frustrant. Însă,datorită diverselor aplicaţii web dinamice disponibileastăzi, profesorii pot găsi repede şi facil activităţi atrac-tive pentru toţi elevii, indiferent de tipul de învăţareal fiecăruia.

Când tehnologia este folosită în predare, profesoriitrebuie să conştientizeze eventualele impedimente pecare tehnologia le poate aduce în cadrul procesului deînvăţare. Câteva efecte negative pe care le poate aveatehnologia folosită în clasă sunt: poate consuma dintimpul valoros acordat învăţării, poate fi folosită înexces şi poate transforma unele experienţe educaţio-nale ale elevilor în simple jocuri.

În zilele noastre, când suntem martorii dezvoltăriiconstante în domeniul TIC, putem folosi mai multe in-strumente care să ne ajute să învăţăm îndeosebi despreal Doilea Război Mondial şi despre istorie în general.Există multe exemple de site-uri de tip forum, unde di-ferite persoane dezbat un anumit subiect legat de acestrăzboi. De asemenea, în ultimii ani s-au realizat multejocuri pe tema celui de-al Doilea Război Mondial.Elevii noștri folosesc mult site-ul h�p://spartacus-educational.com/2WW.htm.

Acesta este un instrument despre Al Doilea RăzboiMondial sub forma unei enciclopedii. Avem reacţiigrozave (feedback) de la elevi, în urma folosirii acestui


52

instrument. Este foarte bine realizat, mai ales când vinevorba de căutarea unor date legate de al Doilea RăzboiMondial. Există, de asemenea, mult conţinut electronic(e-learning) legat de al Doilea Război Mondial, care afost publicat în era digitală. Se evidenţiază mai ales oanume situaţie de pe câmpul de luptă şi nu neapăratimpactul bătăliei.

O altă resursă valoroasă pentru profesori este unsite despre al Doilea Război Mondial, al cărui URLeste: h�ps://www.scholastic.com/teachers/collections/teaching-content/world-war-ii-teaching-resources/

Exemplu de text introductiv pentru una dintre po-vestirile de război:

Cum a fost oare participarea efectivă la război?Aceste povestiri personale din război ale unor membriadevăraţi ai serviciului militar îi duc pe elevi dincolo decărţile de istorie şi le arată cum a fost în realitate luptape front în al Doilea Război Mondial. • Istorisiri direct dela surse aduc războiul la viaţă pentru copii • Fotografii


53

istorice, glosar, bibliografie şi link-uri de Internet fac dinaceastă carte o sursă foarte bună pentru rapoarte. Ima-ginează-ţi cum e să foloseşti o toaletă să scapi dintr-unlagăr de concentrare. Sau să eviţi şerpi şi atacuri cubombe pentru a ajuta pacienţi din Filipine. Astfel deevenimente s-au întâmplat în viaţa oamenilor cu ade-vărat şi povestirile impresionante ale victoriilor şi aleînfrângerilor lor sunt adunate în această carte cutremu-rătoare. Cititorii vor „întâlni” un pilot britanic capturat,o asistentă medicală din America, un pilot kamikazejaponez, un soldat paraşutist american în Ziua Z (De-barcarea din Normandia) şi mulţi alţii – şi în plus, vorafla lucruri fascinante despre arme, bătălii, viaţa de zicu zi şi condiţiile de trai de atunci.

Vă prezentăm mai departe cele mai bune site-uride pe net despre cel de-al Doilea Război Mondial. Amîncercat să ne axăm pe pagini web care sunt în primulrând destinate zonelor în care se vorbește limba en-gleză. (Sursa: h�p://besthistorysites.net/ww2/ )

Site-uri despre al Doilea Război Mondial:Encyclopedia of the Second World War

Enciclopedia celui de-al Doilea Război Mondial este unsite aparţinând Spartacus Educational, care permite uti-lizatorilor să caute informaţii detaliate despre oamenişi evenimente din război. Sursele sunt de tip hipertext,astfel încât utilizatorul poate afla mai multe desprerespectivul ziar, organizaţie etc., care a realizat sursa.


54

Există mai multe subsecţiuni incluzând şi: Situaţia îna-inte de război; Germania Nazistă; Cronologia războ-iului; Lideri politici; Diplomaţia europeană; Atacurilemajore; Lideri militari britanici; Lideri militari ameri-cani; Lideri militari germani; Lideri militari japonezi;Forţele armate; Războiul aerian; Rezistenţa; Oamenide ştiinţă & Inventatori; Războiul pe mare; Rezistenţaîn Germania Nazistă; Holocaustul; Artişti ce s-au in-spirat din război; Arme şi tehnologie nouă.

HyperWar: World War II

HyperWar este o istorie de tip hipertext a celui de-alDoilea Război Mondial şi conţine documente diplo-matice şi politice. Conţinutul este format în principal dinmateriale în limba engleză aparţinând „domeniului


55

public” (fără copyright): documente istorice, oficiale,guvernamentale (Statele Unite şi Commonwealth-ul bri-tanic); documente sursă (mesaje diplomatice, rapoarteleacţiunilor militare, jurnale oficiale, jurnale personaleetc.) şi referinţe primare (manuale, glosare etc.). Undea fost posibil, au fost incluse hyperlink-uri între infor-maţiile de pe site şi documente.

World War II Sites

Acest site servește ca un portal către pagini webdespre al Doilea Război Mondial adecvate pentru elevişi profesori. Link-urile se referă în general la aceleaşitematici: Ascensiunea fascismului în Germania. Italiaşi Japonia; Holocaustul; Pearl Harbour şi răspunsulAmericii; Ziua Z şi războiul din Pacific; Frontul de acasă;Planuri pentru pace şi bomba nucleară; Personalităţi;Literatură; Propagandă; Femeile în război şi Diverse.Actualizat regulat, site-ul conduce către clip-uri video,tururi virtuale, povestiri din război, biografii, link-uri,chiar și un test al cunoștinţelor.

BBC Online: World War II

Acoperă variate teme de război cum ar fi: campaniişi bătălii, politică, frontul de acasă şi Holocaustul.Zona multimedia oferă hărţi interactive, fotografii şiclipuri audio-video. WW2 People’s War este un nou siteweb de la BBC History, ce doreşte să creeze o arhivănaţională nouă, cu poveşti personale şi de familie dinal Doilea Război Mondial.


56

Open Directory Project: World War II

Acest catalog atotcuprinzător conţine aproximativ900 de site-uri despre cel de-al Doilea Război Mondialdin următoarele categorii: Forţele Aeriene; Artă şi Lite-ratură; Bomba atomică; Index de persoane; Documente,Manuscrise şi alte surse primare; Educaţie şi aspecteteoretice; Forţele Terestre; Forţele navale; Oameni, Re-giuni; Teatrele de Operaţiuni; Crime de război; Armeşi Echipamente.

Armies of the Second World War

Armatele celui de-al Doilea Război Mondial este o bazăde date online despre ordinele zilnice din bătălii şiinformaţii despre sutele de divizii, brigăzi şi unităţi demărimea regimentelor din al Doilea Război Mondial.Informaţiile care sunt disponibile în prezent în baza dedate acoperă tematici cum ar fi Commonwealth-ul, Do-minioanele, Coloniile, Exilul şi armatele aliate „minore”din Europa, Africa şi Asia de Vest, de la 1 septembrie1393 până la 7 mai 1945.

Recollections of World War II

Amintiri din al Doilea Război Mondial este un catalogal colecţiilor de istorisiri orale şi proiecte din MareaBritanie ce conţin amintiri înregistrate ale indivizilorcare au trăit în timpul războiului. Colecţiile includ inter-viuri cu militari din multe naţiuni, evacuaţi şi refugiaţi,


57

oameni care au trăit experienţa frontului de acasă şisupravieţuitori ai Holocaustului. Unele colecţii oferăoportunitatea de a descărca transcript-uri, de a ascultafişiere MP3 şi de a urmări interviuri video. Site-ul esteindependent şi non-profit şi a fost creat pentru a fur-niza o resursă istoricilor, elevilor şi cercetătorilor carevor să afle mai multe lucruri despre război direct de lacei care l-au trăit.

The World at War

Lumea în război. Istoria celui de-al Doilea Război Mon-dial 1939-1945 este, probabil, unul dintre cele mai bunesite-uri web despre istoria militară a acestui război.Scopul site-ului este de a prezenta cât mai completposibil istoria războiului (1939-1945) şi de a servi dreptportal organizat spre numeroase alte surse. Informa-ţiile şi legăturile sunt structurate în jurul cronologieievenimentelor. Autorii pun la dispoziţie un forum dediscuţii, o zonă de mesaje şi o listă de email-uri, iar pesite se poate căuta după cuvinte cheie.

The Price of Freedom: Americans at War

Acest site al Institutului Smithsonian integrează cupricepere video-uri Flash cu text, pentru a examinaconflictele armate care au implicat Statele Unite, de laRăzboiul de Independenţă la Războiul din Irak. Fie-care conflict este prezentat prin intermediul unui clipvideo scurt, informaţii statistice şi obiecte istorice. Maiexistă o zonă dedicată misterelor Războiului Civil, oexpoziţie şi un ghid al profesorului. Secţiunea dedicată


58

celui de-al Doilea Război Mondial conţine un film in-troductiv şi un scurt eseu despre conflict, precum şiimagini şi obiecte cu caracter istoric.

Avalon Project: World War II Documents

Proiectul Avalon al Şcolii de Drept de la Universitatea Yale:Documente de drept, istorie şi diplomaţie oferă o diversi-tate de documente-sursă primare legate de-al DoileaRăzboi Mondial ca parte a colecţiilor sale principale.

World War II Resources

Dedicat combaterii fenomenului numit „Istoriefragmentată”, Grupul de lucru Pearl Harbour a produsaceastă colecţie variată de documente originale legatede toate aspectele războiului.

BBC News On This Day | World War II

On This Day conţine relatări semnificative transmisede postul de ştiri BBC începând cu 1950 şi include osecţiune dedicată celui de-al Doilea Război Mondial şio selecţie de rapoarte scrise care acoperă perioada1939-1945. Aproape toate povestirile conţin inserturivideo şi audio şi sunt scrise ca şi cum evenimentul s-arfi întâmplat recent, sursele fiind arhive media, ziarevechi şi cărţi istorice de referinţă.

Saluting America’s Veterans

Expuneri, poveşti la persoana I, memorii şi elogiide la veterani... Lansat concomitent cu apreciata serie


59

a documentarelor lui Ken Burns despre al Doilea Răz-boi Mondial , site-ul a atras multe relatări personaledespre conflictele secolului XX din America. Pe lângăpostări, vizionări şi comentarii pe baza relatărilor per-sonale, vizitatorii pot citi articole pe American Pro-file.com ale veteranilor americani, atât ale celor care auluptat direct pe front, cât și ale celor de pe frontul deacasă.

Hitler’s Third Reich & World War II News

Această pagină pune la dispoziţie recenzii ale şti-rilor despre al Doilea Război Mondial, recenzii ce au fosteditate şi alese foarte atent. Fiecare înregistrare esteîncadrată într-una sau mai multe categorii, cum ar fi:Armata terestră nazistă; Tancuri de luptă; Obiecte is-torice şi militare naziste; Al Doilea Război Mondial &uniformele naziste; Jeep-urile folosite în al Doilea Răz-boi Mondial; Trasee turistice istorice; SS & Pumnalelenaziste. Pentru ştiri mai vechi şi liste cu „cele mai cititerecenzii” lunare, trebuie verificată arhiva ordonatăalfabetic. Zeci de mii de ştiri despre al Doilea RăzboiMondial sunt puse pe categorii şi atent selectate.

The World War II Sound and Image File

Ca parte integrantă din arhiva de materiale audioşi imagini, această Pagină cu imagini şi materiale audiodespre al Doilea Război Mondial cuprinde extraseradio şi grafică interesantă. Tematicile includ: Aparate


60

de zbor, Postere de propagandă, Nave de război, Efectede sunet şi multe altele. Nu a mai fost adusă la zi din2001, totuși.

U.S. Army in World War II Series

Seria Armata Americană în cel de-al Doilea Război Mon-dial descrie organizarea, planurile şi operaţiunile De-partamentului de Război şi ale Armatei în toate cele 5teatre de operaţiuni din 1939 până în 1945. 78 de vo-lume au fost sau sunt în curs de publicare, iar acest siteoferă acces la un ghid extins al seriei destinat cititorilor.

Putem observa din aceste exemple că există multeinstrumente disponibile pe internet destinate predăriicelui de-al Doilea Război Mondial şi a disciplinei TIC.Educaţia folosind TIC ajută la reducerea disparităţilor


61

sociale dintre elevi, deoarece ei lucrează în echipe pen-tru a rezolva sarcina dată. Elevii îşi asumă de asemeneaanumite responsabilităţi când folosesc TIC pentru a-şiorganiza munca cu ajutorul portofoliului digital sau alproiectelor. În plus, studiile au arătat că folosirea TICare un impact semnificativ asupra profesorilor şi a ac-tului de predare.


62

CĂZUT PE CÂMPUL DE LUPTĂ*

Jure Kaštelan s-a născut în1919 în Zakučac lângă Omiš.După terminarea liceului, ela absolvit Facultatea de Fi-losofie din Zagreb. A studiatnumeroase discipline, inclu-zând istoria literaturii slavede sud, literatură comparată,limba croată şi slava veche,istoria naţională, rusă şi fran-ceză. Pe parcursul anilor destudiu, a început să se afirmeca activist anti-reactiv, fiindarestat de mai multe ori dinaceastă cauză. A participat de asemenea la acţiunilesocietăţilor studenţeşti ale opoziţiei şi simultan a pu-blicat articole de critică în câteva reviste. În 1940 apublicat prima sa colecţie lirică, în ediţie proprie, Calulroşu, editată de Edo Murtić. Datorită viziunii revoluţio-nare şi a susţinerii punctului de vedere al opoziţiei, co-lecţia a fost total cenzurată şi toată scrierea a fost distrusă.În timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-a întorsîn locurile natale, unde s-a alăturat Partizanilor.


63

* Scenariu inspirat după Colecţie de poezii de Jure Kaštelan şiadaptat de Dušica Zorica, elevă de 17 ani.

În colecţia Cocoşul de pe acoperiş (1950), a evocatexperienţa războiului şi, fiind printre primii în acestdemers, a utilizat noţiuni abstracte de ontologie înpoezia sa. În Victimele tifoidei, un schelet fabulos stilizatal unui muribund, bolnav de tifos, merge prin coloniaînzăpezită şi componentele monologului său de som-nambul reprezintă de fapt principii existenţiale prin-cipale: oroarea existenţei, moartea, libertatea şi viaţaspirituală. După război, Kaštelan şi alţi poeţi au fostafectaţi de era curentului socialist în literatură şi mulţipoeţi au scris în acea direcţie. Totuşi, el a ales să nuurmeze această influenţă socialistă şi în 1955 a fondatgrupul de artişti EXAT, care susţinea ideea că arta secreează fără imitaţie, fără nici un fel de reguli. Aşadar,următoarea colecţie a lui Kaštelan, A Fi sau Nu, care afost publicată în 1951, înclină spre urmărirea altor con-cepte moderne şi de curgere artistică liberă. Jure Kaš-telan a murit în 1990.

• Personajele/rolurile: doi soldaţi, un copilaş, o bunică,o mamă;

• Momentul acţiunii: al Doilea Război Mondial;• Locaţia: Anglia/Germania;• Tema: soldaţi germani atacă o familie săracă în

timpul războiului;• Recuzită: 2 scaune, un cearşaf/o pânză mare, o pătură,

o piatră funerară, o jucărie mică, o floare (trandafir),o foaie de hârtie cu un text, fotografii, 2 şepci, 2 arme,uniforme pentru soldaţi şi haine pentru membriifamiliei;


64

• Alte elemente: 3 melodii diferite în fundal (avioanede război şi bombardamente, 1 melodie de tip mu-zică uşoară şi una melancolică).

Scena este pregătită. Lumini, 2 scaune, iar la început scenae goală. Melodie nostalgică în surdină. Pe scenă aparemama, ţinând braţul unei bătrâne, iar de mână un copil.Mama şi bunica se apropie de unul dintre scaune, lângăcare stă copilul. Femeile se aşază pe scaune, copilul stă pepodea şi ia o jucărie în mâini, iar mama o pătură curată.

(Pauză şi melodia din fundal.)Bunica: „Căzut pe câmpul de luptă, sânge pe umărul

uniformei negre...”(Pauză şi melodia în surdină.)Bunica: Este prea frig. Mult prea frig ....Bunica tremură şi mama o înveleşte cu o pătură şi apoi se

aşază din nou pe scaun.Mama: (cu blândeţe) Vom supravieţui, mamă. Îţi promit!

Mama scoate din sacoul ei o fotografie cu un soldat şi opriveşte suspinând...

(Pauză)

Bunica: Nu s-a întors încă?Mama plânge şi dă dezaprobator din cap, semn că nu s-a

întors. Bunica o ia de braţ.Mama: Nu, nu încă...(Pauză)Bunica: Toţi trebuie să credem în el!


65

Pauză. Mama a aprobat din cap şi s-a uitat la fotografie, îm-preună cu bunica. Dintr-o dată, mama scapă fotografiaşi se apleacă uşor s-o ridice. Copilul se opreşte din joacăşi vine la mama sa.

Copilul: Mama, este tati în poză?Mama: (plângând şi încercând să-şi oprească lacrimile) Da

... da, dragul meu, el este.Copilul: Se va întoarce?Mama: Da ... curând ... Foarte curând ...Copilul: Mama, mi-e foame! Ce mâncăm?Mama: (cu tristeţe) Ah ... Apă şi pâine... Aceasta este

singura mâncare pe care o avem.Copilul: Tati va aduce ceva?Mama: (se uită la copil şi îl îmbrăţişează) Da, va aduce.

În fundal se aud dintr-o dată zgomote făcute de avioane şibombardamente, iar mama lasă fotografia pe scaun şi îlia pe copil lângă ea. Sunetul se amplifică şi mama îl îm-brăţişează strâns pe copil. Familia înspăimântată se uităîn jur, mama ţinându-l cu o mână pe copil şi cu cealaltă pebunică. Pe scenă apar soldaţi cu puşti cu lunetă. Mamaţipă, îl îmbrăţişează puternic pe copil, în tmp ce bunicase dezechilibrează şi cade de pe scaun.

Soldaţii o văd pe bunică.

(Pauză.)Soldat 1: Hmmm ... Ce avem aici!?

Soldaţii se plimbă în jurul familiei, privind satisfăcuţi.


66

Soldat 1: Este bătrână! Este inutilă! S-o omorâm!!!

Soldaţii o omoară pe bunică. Mama şi copilul ţipă, încercândsă ajungă la bunică, dar al doilea soldat îndreaptă o armăspre ei. Mama blochează publicului vederea execuţiei.

(O pauză tensionată.)

Soldat 1: Şi voi doi ... Soldatul 2: Pot fi de folos!

Soldaţii o apucă pe mamă şi pe copil, mama se apără şi ţipăsă-i lase în pace, încercând să ajungă la copil.

Soldat 1: Nu! Trebuie să îi separăm!

Soldaţii îi tărăsc pe ostatici după cortină. Un soldat rămânepe scenă şi ia cearşaful de pe bunica ucisă. O lovesc, râdde ea şi apoi pleacă.

După o linişte scurtă urmează o melodie tristă – cinevaaduce o placă funerară lângă bunică. Apare mama, cu untrandafir şi o foaie de hârtie. Femeia merge încet spre placafunerară. (pauză) După o vreme, se aşază pe podea, punetrandafirul pe mormânt şi începe să plângă încetişor,apoi citeşte scrisoarea.

Mama: „Căzut pe câmpul de luptă, sânge pe umăruluniformei negre... Un bărbat de nicăieri şi fărăprieteni... Lacrimile sunt apa care m-a spălat în celedin urmă şi locul în care m-ai lăsat să poposesc... Mese


67

târzii, melancolice, în care mi-ai spus cuvinte pen-tru spânzurători ciudate. Dimineţile s-au ivit şi ziuate-a găsit pe tine şi ramurile crescând. Pe câmpulde luptă ai fost apă şi visul unui plop înalt....”

Luminile se sting.


68

OPSADA*

Dintre realizatorii croaţi defilm artistic din anii 1940 şi 1950,mulţi sunt pe nedrept neglĳaţi(ex. Šime Šimatović). Între aceştia,un scriitor aparte este Branko Mar-janovic, unul dintre fondatoriicinematografiei instituţionalizatedin Croaţia, lector şi realizator defilm de mare influenţă şi un asociatapropiat al lui Octavian Miletić,Nikola Tanhofera şi Radojke Ivan-čević. Astăzi, Marjanovic este cu-noscut ca fiind un important rea-lizator de filme documentare.Marjanovic are o contribuţie importantă în dezvoltareafilmului croat – începând de la colaborarea cu MiletićLisinski şi continuând cu filmele sale independente –Zastava din 1949, Ciguli Miguli din 1952 şi Opsada din1956, în fiecare dintre acestea fiind evident potenţialulregizoral al lui Marjanovic.

Filmul a trecut iniţial neobservat, ceea ce a împie-dicat ecranizări ulterioare legate de viaţa Partizanilor

Asc