-REFERAT-

AMENAJAREA ŞI STAREA ACTIVITĂŢII TURISTICE PE LITORALULUI ROMÂNESC

CUPRINS

CAP. 1. Introducere.................................................................................................................2CAP. 2. Potențialul turistic al litoralului românesc ................................................32.1. Potențialul turistic natural .....................................................................................3

2.2. Potențialul turistic antropic ...................................................................................4

2.3. Infrastructura turistică ..........................................................................................7

CAP. 3. Politica de concurență în bazinul Mării Negre.........................................11

3.1. Profilul economic al țărilor riverane Mării Negre ................................................11

3.2. Cererea turistică în bazinul Mării Negre .............................................................11

3.3. Particularitățile zonale ale cererii turistice ..........................................................13

3.4. Circulația turistică în zona litoralui românesc .....................................................16

3.5. Sezonalitatea activității în turism în zona litoralului românesc și impactul acesteia

asupra economiei locale și naționale ........................................................................19

3.5.1. Variațiile sezoniere ale fenomenului turistic ....................................................19

3.5.2. Ciclurile de sezonalitate în activitatea turistică ................................................20

3.5.3. Implicațiile sezonalității și posibilitățile de diminuare a efectelor lor economice

în industria turismului ................................................................................................22

CAP. 4. Analiza SWOT a litoralului românesc din punct de vedere turistic ......24Concluzii....................................................................................................................26

Bibliografie ................................................................................................................28

-1-

CAP. 1. INTRODUCERE

Actualitatea tezei şi nivelul cercetărilor întreprinse.

Economia naţională a României parcurge o dificilă etapă de tranziţie

exprimată prin declinul producţiei în toate sectoarele şi, mai ales al serviciilor,

deprecierea monedei naţionale, dezechilibre economice ale cererii şi ofertei, balanţei

de plăţi, bugetului public. Starea de criză este alimentată de existenţa unui mecanism

economic care nu stimulează creşterea economică.

Pentru a redresa situaţia şi a atinge creşterea economică sunt necesare

măsuri complexe şi argumentate ştiinţific de ajustare a mecanismului economic, de

perfecţionare a instrumentelor managementului macroeconomic.

Un loc deosebit în redresarea situaţiei îl ocupă turismul, ramură

generatoare de locuri de muncă şi de promovare a imaginii României.

Scopul şi sarcinile investigaţiei. Sarcinile studiului sunt determinate de atingerea scopurilor prin efectuarea

unui şir de investigaţii: pentru a face o analiză a activităţii turismului internaţional şi

intern din zona litoralului românesc, elaborarea strategiilor de redresare a turismului

din aceasta zonă.

Obiectul şi asigurarea informaţională a cercetărilor.

Obiectul cercetărilor cuprinde sectorul serviciilor, respectiv turismul, sunt

identificate modalităţile de dezvoltare a acestui sector, în cazul de faţă, fiind vorba de

turismul de tip litoral din România.

Subiectul cercetării. Turismul este o ramură care funcţionează în ansamblul ramurilor

economiei naţionale în baza mai multor subiecte: structurile administraţiei publice

centrale şi locale care coordonează activitatea ramurii, managerii firmelor autohtone

şi internaţionale.

Subiectul lucrării îl constituie turismul de litoral care se dezvoltă dinamic în

România şi contribuie la dezvoltarea locală şi naţională, dacă se are în vedere

cheltuielile legate cu mijloacele de transport în comun şi cu serviciile legate de

cazare şi alimentaţie atât pe teritoriul ţării până la sosirea la destinaţie cât şi la nivel

local pe timpul sejurului.

-2-

Structura lucrării. Este determinată de scopul şi sarcinile lucrării şi cuprinde partea de

introducere, care este realizată în acest context, încă patru capitole, concluzii şi

bibliografie.

CAP. 2. Potenţialul turistic al litoralului românesc

2.1. Potențialul turistic naturalSe compune din doua sectoare distincte: litoralul situat la nord de Capul

Midia cu caracter de câmpie, plaje, grinduri și cuvete lacustre și litoralul înalt cu

faleza între 2 și 15 m, sculptată în depozite leossoide și în placa de calcar,

fragmentat local de văi tributare mării și transformate în limane maritime (Techirghiol,

Tătlăgeac, Mangalia) aflat la sud de acest cap.

Sectorul nordic se remarcă prin țărmuri joase, plaja neamenajată, cu grad

mare de stabilitate și o granulatie fină a nisipului; cu rare așezări omenești și grad de

utilizare pentru turism nesemnificativ. Între brațul Sfântu Gheorghe și Capul Midia se

găsesc numeroase cordoane litorale între care se impune prin dimensiuni și

însemnătate pentru turism Complexul lagunar Razim format din mai multe lacuri

(Razim, Zmeica, Sinoie, Golovița) la care se adaugă limanul Babadag. Aici există

areale favorabile pentru pescuit sportiv, agrement nautic și vânătoare sportivă.

Sectorul sudic cuprins între Capul Midia și Vama Veche, este un țărm,

înalt, de tip faleză, cu plaje deschise, protejate de sistemul digurilor, amenajate în

scop turistic. Aici a fost construită salba stațiunilor de odihnă, recreere, tratamente

care începe cu Năvodari și se termină cu Vama Veche. Dintre formele speciale de

tratament realizate prin aportul factorilor naturali (apa mării, aerul, plaja) menționez

helioterapia, psamoterapia și talasoterapia.

În lungul litoralului plaja este adăpostită la baza falezei, fie pe grinduri care

închid lacuri (sectorul Constanța-Mangalia) sau deschisă cum se întâmplă la nord de

Constanța.

Deosebit de benefică este situarea sa în partea estica, ceea ce o face să

fie expusă radiației solare între 10-14 ore în sezonul estival. Situația se mai

întâlnește pe coastele estice ale Italiei, estul Floridei (SUA), sau pe sectoare mai mici

în Brazilia (Copacabana) sau Asia de Sud-Est și Sud. În general plajele noastre sunt

-3-

naturale, cu nisip fin. Lățimea plajelor variază de la 400-500 m (Mamaia, Eforie) la

50-200 m în celelalte sectoare.

Climatul litoralului se află sub influența mării care se simte până la

aproape 20-25 km spre vest de linia de țărm. Aici, numărul mediu al zilelor senine

este de 170, iar al celor cu temperaturi de cca. 25° atinge 60. Climatul se diferențiază

(față de interiorul Dobrogei și de alte regiuni din sudul țării), printr-o insolație

puternică (127 kcal/cm²/an), precipitații reduse (sub 400 mm/anual), un număr mai

redus de zile tropicale, datorită influenței mării, manifestarea vrizelor și o umiditate a

aerului ceva mai ridicată. Temperaturile sunt moderate: 11,2°C - temperatura medie

anuală; 21-22°C în iulie și -1+0,2°C în ianuarie; primăverile mai timpurii și toamnele

mai calde. La aceasta se adaugă numărul mare al zilelor senine (circa 140 zile/an) și

durata mare de strălucire a soarelui (>2.500 ore/an), adica 10 ore de soare/zi.

Alți factori naturali care favorizează dezvoltarea activității turistice sunt

apele mineralizate asociate cu nămolul terapeutic. Apele de adâncime mineralizate și

mezotermale sunt valorificate la Manglaia, Venus, Neptun; apele sărate și nămolul

din lacul Techirghiol sunt utilizate mai ales în Eforie și Techirghiol; în ultimele decenii,

la Mangalia, sunt valorificate apele sulfuroase din izvoare și nămolul din mlaștina de

la nord de Saturn.

Vegetația este condiționată ca areal pe de-o parte de factorii naturali iar

pe de altă parte de puternica presiune antropică exercitată mai ales în ultimul secol.

Pe ansamblu ea aparține zonei de stepă dar prezența lagunelor,

limanelor, bălților au facilitat și alte formațiuni. Amenajarea stațiunilor dar și

valorificarea terenurilor prin diverse culturi a condus la înlăturarea în cea mai mare

parte a acestuia. Se adaugă legat de stațiuni pe de-o parte numeroase amenajări pe

suprafețe întinse a parcurilor, apoi conservarea unor pâlcuri de padure, eliminarea

unor suprafețe a parcurilor, apoi conservarea unor pâlcuri de pădure, eliminarea unor

suprafețe mlăștinoase și realizarea de suprafețe lacustre.

Astfel, până prin 1970 a existat o vegetație specifică, de mlaștină (la nord

de Saturn sau la Comorova-Neptun). Ulterior la Neptun s-au rezultat două lacuri

pentru ca între Venus și Saturn o bună parte din mlaștină sa devină un ochi de apă.

Alături de elementele de stepă și silvostepă, pe litoral există și un petic

restrâns de pădure în perimetrul stațiunilor Neptun și Jupiter (la vest de Mangalia),

precum și o abundentă vegetație specifică solurilor nisipoase și sărate sau cea din

lacurile Mangalia, Tătlăgeac, Siutghiol, Tașaul etc.

-4-

Fauna este bogată în specii, pe litoral întâlnindu-se mai ales: rozătoare,

păsări precum pescărușii, cormoranii, cufundacii, picioroange și gâște. În apele unor

lacuri se găsesc crapul, carasul, plătica, babușca, somnul, bibanul, șalăul, știuca etc.

La fel de importante sunt speciile marine de crabi, creveți, actinii, meduze,

guvizi, calcanul, cambula, etc.1

2.2. Potențialul turistic antropicPotențialul antropic al litoralului este la fel de important ca și cel dat de

cadrul natural fiind legat de obiective istorice, cultural-artistice, arhitectonice; este

concentrat în orașe dar și în unele stațiuni. În lungul țărmului se găsesc numeroase

amenajări pentru buna desfășurare a activității turistice.

Municipiul Constanța, este principalul port românesc la Marea Neagră,

cu industrii variate, are funcții administrative, comerciale, culturale și turistice. S-a

dezvoltat pe ruinele vechii colonii grecești Tomis; în timpul ocupației romane devine

ce a mai importantă localitate de pe țărmul vestic al Mării Negre; în timpul stăpâniirii

otomane orașul decade. Cele mai importante obiective turistice sunt: faleza

(amenajarea a început în 1906 și s-a terminat în 1909). Statuia lui M. Eminescu

(ridicată în 1930, pe un soclu de 3 m, opera lui Oscar Han); Monumentul marinarilor;

Grupul sculptural Pescarii (executat în calcar în anii 1960-1970); Cazinoul (edificiu

construit între 1904 și 1909, este o combinație de stiluri arhitectonice); Muzeul de

Istorie Națională și Arheologie (amplasat în Piața Ovidiu în clădirea fostei primării

între 1911-1921); Complexul Muzeal de Științele Naturii; Muzeul Militar Central;

Muzeul de Artă și de Sculptură Ion Jalea; Geamia Hunchiar; Biserica elenă;

Monumentul Casa Genoveză; Biserica romano-catolică; Catedrala ortodoxă (1894-

1895) ce impresionează prin dimensiune; Termele Romane; Edificiul Roman cu

mozaic, ziduri groase de piatră și cărămidă îmbinate cu mortar; Muzeul mării, cu

expunate din flora și fauna specifică Mării Negre; Muzeul de Artă; Moscheea Mare în

stil maur (1910), cu un minaret de 50 m înălțime; Cazinoul situat pe faleză, construit

(1904-1909) în stil Seccesion cu interior foarte somptuos; Farul genovez datând din

anul 1300; Farul nou de 58 m, construit în 1960; Portul turistic „Fomix”; statuia lui

Anghel Saligny; Muzeul Marinei Române; Apeductele; Mormântul pictat; Plaja

Modernă cu o lungime de 600 m.

1 M. Ielenicz, L. Comănescu, 2006, România - Potenţial turistic, Editura Universitară, Bucureşti 2006.

-5-

Din Constanța către sud se află: Agigea (stațiune de cercetări marine

înființată în 1926 de Ion Borcea; Muzeul de floră și faună marină, rezervație naturală

ce protejează dunele maritime cu o vegetație rară; lac modificat prin construirea

canalului; ecluza și punctul terminus al Canalului Dunăre-Marea Neagră); Eforie (oraș ce cuprinde stațiunile Eforie Nord și Eforie Sud, stațiune care a luat naștere pe

amplasamentul fostelor Băi ale lui Movilă, fiind declarată stațiune în 1928);

Techirghiol, (stațiune balneară, primele stabilimente în 1907, în 1921 este construit

sanatoriul; Monumentul Eroilor construit în 1931; Fântana sculptată de I. Jalea;

Schitul Sf. Maria, confecționat din lemn în 1750; vile, complex balnear, plajă); Tuzla (tabără de copii, ruinele așezării romane Stratonis, așezare feudală în punctul

Pescărie; farul înființat în 1900 cu o înălțime de 44 m; liman fluvio-maritim cu

nămoluri terapeutice); Costinești (stațiune balneoclimatică destinată tineretului,

plajă; se organizează anual Galeria tinerilor actori, Salonul național de grafică pentru

tineret, Festivalul național de jazz, Festivalul național Mediafest; lac, ș.a).

În continuare se găsesc stațiunile Olimp-Neptun (realizată între 1970-

1972; în Neptun se găsesc 5 hoteluri: Arad, Galați, Craiova, Sibiu și Slatina în Olimp se află ansamblul de hoteluri de lux Amfiteatru, Belvedere, Panoramic realizat în

1972), Jupiter (stațiunea valorifică un lac artificial Tismana care se găsește situat în

centrul stațiunii, în jurul căruia se grupează complexele hoteliere Cozia, Tismana,

Delta, Scoica, Violeta, Iris, Nalba, Mimoza, Camelia; pe plajă se găsesc hotelurile

Meteor, Cometa, Atlas, Olimpic, toate de 8 etaje și Capitol de 13 etaje); Cap Aurora (a fost inaugurată în 1973 și este alcătuită din 10 hoteluri: restaurante, piscine,

terenuri de sport și alte dotări), Venus (diferite hoteluri cum ar fi Raluca, Florica,

Veronica, Zamfira, Pajura, Ileana, Vulturul, Cocorul); Saturn (hoteluri: Alfa, Beta,

Gama, Diana, Atena, Tosca, Semiramis, Narcis, Cleopatra, Cupidon, Cerna,

Prahova, Siret, Balada, Hora, Sirena; satele de vacanță Dunărea și Delta) care pot

găzdui peste 100.000 persoane pe serie.

Municipiul Mangalia este situat în sudul litoralului românesc, urme de

locuire din neolitic, orașul este cunoscut în antichitate (sec. VI d. Hr.) - Callatis și în

epoca medievală - Pangalia. Din 1953 poartă numele actual oraș port, stațiune

belaneoclimatică cu sanatoriu balnear, plajă cu o lungime de 500 m și o lățime de

100 m; obiective turistice: Zidurile cetății antice; Moschee Esmaban Sultan în stil

maur (1590); Muzeul de Arheologie; Colecția de pipe “Mercurius”; Basilica de tip

sirian; Marele Tunel (Mormântul cu Papirus); Portul antic Callatis; Necropola romano-

-6-

bizantină; anual are loc Festivalul “Callatis” muzical. La Sud se mai poate întâlni

localitățile 2 Mai (așezare rurală, plaja), Vama Veche (așezare rurală care încă mai

păstrează elementele tradiționale, plajă, anual festival de muzică folk, rock, ș.a.).

De la Constanța către nord se găsesc: Mamaia (stațiune balneoclimatică

pe perisipul care închide laguna Siutghiol prima amenajare datează din 1906; plaja

are o lungime de 8 km, o lățime de 100-200 m; multiple amenajări pentru tratament;

agrement Telegondola, Aqua Magic, etc.); sporturi nautice, festivaluri muzicale etc.;

Năvodari (localitate atestată documentar în 1412, oraș din 1968) situat pe malul

sudic al lacului Tașaul, pe canalul Poarta Albă-Midia Năvodari; este o stațiune

balneoclimatică estivală destinată în primul rând copiilor; tabără internațională cu o

capacitate de peste 5.000 locuri pe serie, a cărei construcție a început în 1969;

Histria (ruinele cetății grecești, sec. XVII d. Hr. și muzeul arheologic).

Litoralul prezintă pe lângă stațiuni de agrement și unele stațiuni în care se

pot face multiple tratamente medicale (Mangalia, Eforie Sud, Eforie Nord,

Techirghiol).

Pentru balneoterapie se adaugă apa sărată și nămolul sapropelic din lacul

Techirghiol ca și unele izvoare minerale mezotermale folosite la Mangalia și Venus.

Sejurul pe litoral este indicat pentru tratamentul căilor respiratorii,

dermatologic, reumatismal, endocrinologic; tratamentul se realizează printr-un

complex de factori: cură de Soare, baia de nisp, cura climatică, talasoterapie, cură de

nămol2.

2.3. Infrastructura turistică Prin infrastructura turismului înţeleg totalitatea mijloacelor materiale,

mobile şi imobile care participă la crearea şi oferirea produsului turistic, la prestarea

serviciilor turistice.

Sectorul litoralului românesc cuprinde o rețea densă de drumuri care

pornesc dinspre litoral și străbat toată Dobrogea în toate direcțiile, câteva, însă

impunându-se ca axe rutiere, feroviare și navale. În acest sens sunt șosele

modernizate care leagă cele mai însemnate centre și localități turistice: Babadag și

Constanța; București-Cernavodă-Constanța din care se desprind artere către

Mangalia, Tulcea, Medgidia și Negru Vodă. Din Constanța radial se desfășoară și

alte drumuri cu grade variate de modernizare.

2 Idem.-7-

Înspre litoral se găsesc două căi ferate principale: Cernavodă spre

Mangalia ce vine de la București care se întretaie cu cea de la Negru Vodă-

Medgidia-Tulcea.

Căile navigabile sunt local în sectorul de litoral (agrement) și navigabil pe

canalul Dunăre-Marea Neagră, dar acesta este folosit mai mult pentru transportul de

marfă.

Valorificarea patrimoniului turistic implică asigurarea unor condiţii pentru

deplasare, sejur şi petrecere plăcută a timpului liber.

Deci oferta turistică efectivă reprezintă echilibrul dintre oferta turistică

potenţială şi infrastructură.

Parametrii hotărâtori în clasificarea şi dimensionarea unităţilor cu activitate

turistică de odihnă şi tratament sunt: capacitatea de cazare, alimentaţie publică şi

tratament.

Dacă în 1970 numărul locurilor de cazare era de cca.70.000, în prezent se

află 120.944 mii locuri de cazare. Din acestea, circa 2/3 sunt amplasate în hoteluri şi

vile, iar 1/3 sunt amplasate sub forme complementare: căsuţe, corturi şi camping-uri.

Cele 337 de hoteluri sunt amplasate în toate staţiunile turistice a litoralului

Mării Negre, majoritatea dintre ele în imediata apropiere a plajei, ce le face să fie

foarte accesibile celor a căror motivaţie pentru petrecerea vacanţei de pe litoralul

românesc a constituit-o marea şi plaja3.

Din totalul camerelor, circa 95% sunt cu 2 paturi, diferenţa de 5% fiind

reprezentată de camere cu 3 paturi, un pat şi apartamente.

Din totalul locurilor în hoteluri, majoritatea sunt locuri încălzite, iar 50% din

aceste spaţii încălzite sunt spaţii pe lângă bazele de tratament (Eforie Nord, Neptun,

Mangalia). Astfel, din acest punct de vedere, litoralul poate satisface cererea unor

Construirea de hoteluri de capacitate medie şi mare, în dauna vilelor de

capacitate mică, a devenit posibilă datorită activităţii agenţiilor de voiaj capabile să

asigure trimiterea de turişti în masă. De asemenea, o caracteristică proprie

infrastructurii litoralului, referindu-se tot la spaţiile de cazare, o reprezintă satele de

vacanţă şi hotelurile de tip club, precum şi minihotelurile şi vilele particulare. Aceste

forme de cazare au fost create ca urmare a cererii unor parteneri (agenţii de voiaj), în

special de pe piaţa franceză, care nu se limitează numai la trimiterea de turişti, ci se

ocupă în continuare de aceştia şi în perioada petrecerii sejurului, organizând diferite

3 http://www.constanta.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=521.-8-

programe proprii, deosebite faţă de cele pe care prestatorul le face de obicei pentru

ceilalţi turişti.

Decontarea acestor servicii în hoteluri tip club, sau sate de vacanţă se

face la un preţ global pentru întreaga capacitate pusă la dispoziţia partenerului, la un

anumit coeficient de exploatare, indiferent de numărul de turişti (sistem charter), spre

deosebire de formele clasice, când plata se face în funcţie de numărul de turişti şi de

serviciile prestate.

Capacităţilor de cazare existente le sunt afiliate unităţi de alimentaţie

publică. În ultimii ani, s-a realizat raportul optim de 1/1 (loc cazare/loc de masă),

eliminându-se în felul acesta situaţiile de acum 4-5 ani, când era necesară utilizarea

sistemului seriei la masă.

Pe lângă unităţile de alimentaţie publică principale (restaurante), reţeaua

este completată şi de alte unităţi, cum sunt: restaurante cu specific, baruri, cofetării,

bufete etc.

Se poate spune că infrastructura turismului de pe litoral este în general

satisfăcătoare.

Este necesară însă iniţierea unor acţiuni pentru modernizarea, ridicarea

gradului de confort, îmbunătăţirea funcţionalităţilor, pentru crearea condiţiilor

satisfacerii depline a exigenţelor turismului, în special a celui internaţional.

Se poate observa din statistici că infrastructura turismului a litoralului

reprezintă mai mult de jumătate din întreaga infrastructură a turismului românesc,

ceea ce face ca veniturile realizate să fie preponderente de activitatea turistică

internaţională.

O caracteristică deosebită a litoralului este faptul că infrastructura

turismului litoralului românesc deţine un număr redus de unităţi de cazare încălzite.

Majoritatea acestor unităţi de cazare încălzite sunt folosite pentru cazarea turiştilor

veniţi la tratament, ele fiind amplasate în incintele complexelor sanatoriale sau în

apropierea lor. Un alt aspect întâlnit pe litoral, legat de activitatea turistică, este

numărul mare de unităţi de alimentaţie publică, concentrate într-un teritoriu relativ

mic.

Astfel litoralul concentrează peste 630 unităţi de alimentaţie publică, dintre

care 142 restaurante, 19 unităţi cu specific, 17 restaurante cu autoservire, 22 de

-9-

berării şi braserii, 39 cofetării şi plăcintării, 140 baruri de zi, 4 baruri de noapte, 13

discoteci4.

Un fapt negativ în activitatea turistică a litoralului îl reprezintă caracterul

sezonier al acestuia, întreruperea temporară a activităţii fiind de 7-8 luni pe an.

Această exploatare discontinuă creează probleme nu numai de ordin

economic, ci şi din punct de vedere tehnic, de întreţinere şi funcţionalitate a

instalaţilor şi utilajelor.

Cu toate aceste inconveniente litoralul deţine un loc important în

activitatea turistică a ţării, fapt care face să i se acorde în continuare o deosebită

atenţie.

Fără îndoială că litoralul, aşa cum se prezintă astăzi, cu staţiunile sale

bine dotate, plajele sale, cu peisajele şi tezaurul monumentelor arheologice, trebuie

să fie valorificat în mod eficient și durabil, reprezentând o importantă bogăţie

naturală.

La baza dezvoltării infrastructurii litoralului stă şi acţiunea de

sistematizare, care împleteşte în mod fericit dezvoltarea activităţii turistice cu

dezvoltarea economico-socială a întregii zone.

Pentru perfecţionarea condiţiilor în staţiuni a fost şi este necesară

realizarea unor importante lucrări de completare şi modernizare a reţelei de drumuri,

a căilor ferate (electrificate), asanarea unor bălţi, consolidarea şi amenajarea

falezelor, amenajarea unor lacuri, a noi reţele de alimentare cu apă şi canalizare,

plantaţii etc.

Toate acestea dovedesc faptul ca infrastructura litoralului românesc ocupă

un loc deosebit de important în turismul românesc.

CAP. 3. Politica de concurență în regiunea Mării Negre

3.1. Profilul economic al ţărilor riverane Mării Negre

4 Ciangă Nicolae, 2007, România. Geografia Turismului, Editura Universitară Clujeană, Cluj Napoca.

-10-

În faza iniţială a reformelor economice, guvernele s-au confruntat cu

necesitatea realizării acestora atât la nivel macroeconomic, cât si microeconomic.

Privatizarea întreprinderilor de stat si înfiinţarea noilor întreprinderi private continuă

să pună în evidenţă importanţa sectorului privat. Deoarece metodele de prelucrare a

datelor sunt diferite, iar impactul economiei subterane este greu de estimat, datele

despre sectorul privat pot să difere.

Contribuţia întreprinderilor private la realizarea produsului intern brut din

aceste ţări poate fi totuşi estimată în medie la 40%.

3.2. Cererea turistică în bazinul Mării NegreTurismul mondial contemporan s-a transformat într-o mişcare cu caracter

de masă.

Această dezvoltare nu are loc fără concurenţă şi nu a cuprins în aceeaşi

măsură toate regiunile sau toate destinaţiile turistice ale Globului. Sub acţiunea

efectelor ciclice de redistribuire a fluxurilor turistice, anumite destinaţii de călătorie îşi

pierd atractivitatea şi nu mai corespund motivaţiilor turistice. Se poate vorbi despre

un ciclu de viaţă al staţiunilor, supus aceloraşi legităţi de evolutie ca şi în cazul

ciclului de viaţă al produselor turistice. Tendinţa sau evoluţia circulaţiei turistice este

rezultatul unei competitivităţi dure, chiar agresive între marile agenţii tour-operatoare

şi între prestatorii de servicii turistice, care se întrec în conceperea şi comercializarea

produselor turistice tot mai diversificate, vizând câştigarea, menţinerea şi, pe cât

posibil, creşterea aderenţei diverselor categorii de clientelă potenţială, de la care se

aşteaptă acceptarea ofertelor lansate pe piaţa turistică internă şi internaţională5.

5 G.Stănciulescu ş.a., Managementul turismului durabil în ţările riverane Mării Negre, Bucureşti, Editura All Beck, 2000, pag. 131-140.

-11-

Bazinul Mării Negresursa: http//:www.fabricadebani.ro

Industria turistică devine operaţională prin corelarea cererii turistice cu

consumul turistic.

Volumul cererii turistice este expresia acelei părţi din veniturile populaţiei

care, într-o perioada determinată, va putea fi destinată achiziţionării unor produse

sau servicii turistice.

Creşterea veniturilor populaţiei va continua sa determine apariţia unor noi

categorii de turişti proveniţi atât din ţările dezvoltate, cât şi din ţările în curs de

dezvoltare.

Decizia pentru cheltuirea unei părţi din veniturile sale în scopuri turistice,

respectiv pentru alegerea unei forme de turism, a unui produs turistic specific sau a

unei destinaţii de vacanţă aparţine în întregime turistului. Astfel, factorul determinant

care va influenţa decizia şi va concretiza actul de cumpărare, transformând turistul

potenţial într-un turist efectiv, va depinde de diversitatea şi calitatea ofertelor turistice.

-12-

3.3. Particularităţile zonale ale cererii turisticeÎn ceea ce privește turiştii internaţionali, în ţările din regiunea Mării Negre -

excepţie facând Turcia - se constată un declin cauzat de:

dificultăţile de adaptare a turiştilor, în special în fostele ţări comuniste

nefamiliarizate pe deplin cu economia de piaţă;

scăderea competitivităţii;

insuficienta renovare a structurilor existente;

nerespectarea raportului preţ-calitate.

Analiza, prin istoricul informaţiilor, arată că dezvoltarea turismului în zona

Mării Negre s-a sprijinit pe ţările est-europene, la care se adăugau cele din Uniunea

Sovietică.

Transformările de după 1990, respectiv perioada de tranziţie au

determinat o descreştere a activităţii turistice în zona Mării Negre, scăderea

numărului de turişti internaţionali fiind foarte pronunţată.

Aceasta scădere s-a bazat pe următoarele cauze:

relaxarea procedurilor de obţinere a vizelor şi de pregătire a călătoriei

în ţările blocului estic, ca şi noua politică, de deschidere, practicată de către acestea;

creşterea numărului de turişti din Bulgaria, Georgia, România, Rusia şi

Ucraina care au călătorit în afara zonei estice în ultimii ani;

tendinţele hiperinflaţioniste din unele ţări estice (de exemplu Rusia şi

Ucraina) şi, de aici, dramatica scădere a posibilităţilor de practicare a turismului

(practic diminuarea accentuată a cererii turistice).

Bulgaria pare să controleze criza sectorului turistic. Începând cu anii 1993,

turismul bulgar a renăscut. Turiştii din estul Germaniei au revenit pe piaţa bulgară, ca

de altfel şi turiştii bulgari care au reconsiderat oferta turistică naţională. Rezultatele

financiare ale sezonului 2002 ale activităţilor turistice de pe litoralul Mării Negre arată

o creştere a sosirilor, a numărului de înnoptări şi a veniturilor totale.

În România, cererea internaţională pare a se înviora, însa cererea internă

descreşte an de an. Problema principala a momentului actual de pe litoralul

românesc este cea a recuceririi pieţei interne.

Georgia, Rusia şi Ucraina se află într-o adâncă criză a turismului,

recunoscută în descreşterile numărului de turişti proveniţi atât din fostul bloc estic,

cât şi din cadrul pieţelor interne. Zona litoralului turcesc al Mării Negre suferă

descreşteri ale cererii turistice din partea turiștilor din ţările fostului bloc estic.

-13-

Între 2/3 şi 3/4 din numărul înnoptărilor de pe litoralul Mării Negre sunt

înregistrate în trimestrul III al anului (lunile iulie - septembrie). În Bulgaria, spre

exemplu, perioada de sezon are o întindere de la 70 la 75 de zile pe an (predominant

în lunile iulie şi august). De aceea, este necesar să se extindă lungimea sezonului

turistic şi găsirea formelor care să facă posibilă, şi în extrasezon, practicarea

turismului pe întreg litoralul Mării Negre.

Datorită schimbărilor politice şi economice din ţările fostului bloc estic şi a

apariţiei noilor state independente, există o acută lipsă de date statistice referitoare la

mişcarea turistică în unele dintre ţările din zona Mării Negre. De aceea, statisticile

turistice ale fiecăreia dintre ţările zonei Mării Negre sunt diferite şi greu de comparat

unele cu altele.

În prezent activitatea turistică are un trend descrescător atât în ceea ce

priveşte numărul străinilor, cât şi al românilor (în prima jumatate a anului 2010

înnoptările în structurile de cazare turistică cu funcţiune de cazare turistică a fost de

6.252.761 persoane, din care 1.217.367 străini)6. Turiştii români, mai nou după anul

2007 caută sa-şi petreacă concediul pe litoralul bulgăresc datorită preţurilor mai

ieftine şi datorită dezvoltării staţiunilor de litoral în zona numită Nisipurile de Aur,

unde şi condiţiile de cazare şi de agrement sunt peste nivelul condiţiilor din România,

iar distanţa relativ mică între România şi Bulgaria este iaraşi un punct forte, cât şi

datorită faptului că Bulgaria ca şi România este membră UE din 2007, deţinerea unei

vize şi paşaport fiind exclusă, trecerea prin vamă facându-se doar cu buletinul.

După cum se vede în diagrama de mai jos numărul turiştilor români ce au

ales ca destinaţie ţara vecină de la sud, în 2007 s-a dublat pur şi simplu faţă de

perioada anului precedent, 2006, şi numărul lor a crescut în urmatorii ani 2008, 2009

şi 2010 atât în sezonul de vară dar şi de iarnă. Dar s-a constat şi un ciclu intens al

sosirilor şi plecărilor pe durată mult mai scurtă de până în 12/24h, unde românii sosiţi

caută să se aprovizioneze cu marfă angro şi en-detail din magazinele din localităţile

aflate în imedata apropiere de graniţă, ex. Giurgiu-Ruse, pentru preţurile foarte

avantajoase faţă de piaţa românească mult mai scumpă.

6 Institutul Naţional de Statistică, Buletin Statistic Lunar Nr. 6/2010, pdf. pag. 97.-14-

Faptul că bulgarii au ales acum câţiva ani specialişti în servicii din

Germania în vederea instrurii şi consilierii în strategii de marketing şi management în

aşa fel încât a dus la posibilitatea de a concura cu piaţa turistică din Balcani şi de ce

nu din Estul Europei.

În cazul turiştilor străini în ultimii ani, se observă o descreştere drastică de

la an la an, astfel în 2007 conform INS (vezi si Anexe), s-a înregistrat un număr de

7.289.000 sosiri ale turiştilor străini faţă de anul 2009 unde numărul sosirilor a fost de

doar 1.271.819. Acest fapt se datorează în primul rând a situaţiei infrastructurii

litoralului românesc, atât al stării precare al drumurilor, al condiţiilor de cazare şi al

preţurilor prestate cu mult faţă de starea în care se prezintă condiţiile din hoteluri, aici

referindu-ne la structurile de cazare sub 4*, serviciile complexe aproape inexistente,

al infracţionalităţii ridicate (numărul furturilor obiectelor personale pe plajă şi al

maşinilor din parcare foarte ridicată în perioada de sezon), cât şi al personalului din

cadrul hotelurilor şi structurilor de alimentaţie slab pregătite mai ales din punct de

vedere al cunoştinţei unei limbi de circulaţie internaţională aici este de menţionat şi

contextul meniurilor dedicat clienţilor.

3.4. Circulația turistică în zona litoralului românescDin punct de vedere economic, cererea turistică reprezintă un fenomen

socio - economic complex, componentă esenţială a existenţei a existenţei pieţei

serviciilor, care precede procesul de vânzare-cumpărare şi consumul.

-15-

Turismul, ca activitate economică are propria cerere turistică aflată în

continuă modificare. Aceasta este alcătuită din ansamblul persoanelor care îşi pun în

practică dorinţa de a se deplasa periodic sau temporar, în afara reşedinţei proprii,

sau ţării, pentru alte motive decât prestarea unor activităţi remunerate la locul de

destinaţie.

Consumul turistic include totalitatea cheltuielilor efectuate de turişti pentru

a cumpăra servicii şi bunuri legate de motivaţia turistică.

Motivaţia turistică reprezintă un ansamblu de mobiluri interioare,

determinate de educaţie, nevoi, cerinţe, interese, gusturi, având un caracter

personal, care orientează şi dinamizează activitatea unei persoane în realizarea unor

atitudini, acţiuni, ş.a.

Piaţa turismului este foarte sensibilă; cererea turistică nu este determinată

numai de forţele pieţei şi de fluctuaţiile conjuncturii, şi de oferta şi destinaţia

produselor turistice. Ea depinde şi de numeroşi factori exogeni, fără legătură directă

cu turismul, dar care influenţează nivelul cererii.

În acest sens trebuie făcută o prezentare şi o analiză a circulaţiei turistice,

nu înainte de a prezenta principalele motive care determină atât actul plecării în

vacanţă şi călătorie cât şi destinaţia către care se orientează turistul.

Litoralul şi muntele rămân punctele forte ale turismului românesc, în ultimii

ani, menţinându-se pe primele locuri. Scade ponderea turismului balnear şi creşte

ponderea concediilor sau scurtelor sejururi petrecute la rude şi prieteni.

Sezonalitatea accentuată, determinată de prezenţa unor factori socio-

economici, psiho-sociali, culturali, naturali. Atenuarea sezonalităţii în timp şi spaţiu se

face prin intermediul diversificării ofertei şi o strategie promoţională adecvată.

Principalele caracteristici ale cererii turistice sunt: dinamism, care se

manifestă prin dese oscilaţii, uneori bruşte care se datorează în principal labilităţii

motivaţiilor, precum şi altor factori endogeni (familiale, personale, sociale) şi exogeni

(politici, dezastre naturale, accidente de poluare, etc.) diversitatea şi eterogenitatea

exprimate prin intermediul unor elemente date de personalitate, mod de viaţă,

gusturi, mediul socio-economic, al potenţialilor clienţi. La fiecare turist aceste

elemente se pot combina în mod diferit, determinând o anumită cerere.

Elasticitatea faţă de importanţii factori (economici, psihologici,

conjuncturali, geografici) datorită faptului că activităţile turistice satisfac în principal

cerinţele personale ale turiştilor.

-16-

În funcţie de destinaţiile turistice din studiul Comisiei Naţionale de

Statistică, pentru anul 2010, reies următoarele: litoralul românesc al Mării Negre

constituie o destinaţie importantă a României şi ocupă locul 3-4, cu un număr de

turişti sositi de 13%, același procent înregistrându-se și în stațiunile din zona

montană, iar dupa numărul de înnoptări tot locul 3 cu un procent de 19% dupa

București și orașele de reședință și cel al zonelor legat de stațiunile balneare,

confirmă atracţia acestuia, indiferent de conjunctura economică. În structură, pe

litoral, numărul turiştilor străini s-a majorat continuu de dupa integrarea României în

UE și diminuandu-se în perioada de dupa 2008 odată cu răspândirea crizei

financiare la nivel mondial.

Litoralul întradevăr ocupă primul loc la nivelul activității și cazării turistice

dar numai în sezonul estival, deoarece reprezintă o zona turistică unde turismul este

practicat numai în această perioadă datorită serviciilor și resurselor existente (plajă,

mare, temperatura propice practicării băii marine și al curei heliomarine, ș.a.).

Litoralul se caracterizează printr-un sejur mediu ridicat de 6-7 zile/turist şi

4-5 zile/turist străin, valori mai reduse faţă de perioada de dinainte de 2007/2008.

3.5. Sezonalitatea activităţii de turism în zona sudica litoralului românesc şi impactul acesteia asupra economiei locale și naționale

3.5.1. Variaţiile sezoniere ale fenomenului turisticÎn condiţiile specifice ale activităţii de turism, pe lângă aspectele

caracteristice ale dispersării în spaţiu a fluxurilor turistice, se remarcă frecvent şi o

repartizare inegală în timp a cererii de servicii care, în diferite zone de interes turistic,

echivalează cu o concentrare pronunţată a sosirilor de vizitatori în anumite perioade

dintr-un an calendaristic şi, respectiv, diminuarea - sau uneori chiar sistarea -

sosirilor de turişti în alte perioade. Aceste variaţii sezoniere, cu implicaţii economico-

organizatorice în activitatea turistică, sunt caracteristice şi pentru ţara noastră.

Variaţiile sezoniere constituie una dintre caracteristicile principale ale

turismului modern; activitatea turistică se distinge esenţial de alte activităţi

economice tocmai prin corelaţia viabilă între volumul ofertei şi cel al cererii turistice în

decursul unui an calendaristic. La rândul ei, frecvenţa mai mult sau mai puţin

constantă a variaţiilor sezoniere provoacă în economia turismului modificări specifice

mult mai pregnante decât în alte sectoare economice, sezonalitatea accentuată

-17-

influenând creşterea preţului de cost al serviciilor şi diminuarea rentabilităţii,

inducând în multe cazuri o dezvoltare inegală a diferitelor zone de interes turistic.

Trebuie precizat că distribuţia inegală a cererii de servicii va exercita în

perspectivă o presiune tot mai accentuată asupra industriei turismului, pe măsura

creşterii, în anii ce vin, a traficului turistic.

Variaţiile sezoniere au fost considerate, mult timp, ca o categorie specială

a fluctuaţiilor conjuncturale. Este necesar să se facă o distincţie între aceşti doi

factori, care provoacă modificări alternative în volumul şi intensitatea cererii turistice,

deoarece schimbările ritmice şi schimbările libere au, în fond, un caracter foarte

diferit. Mai întâi schimbările conjuncturale reprezintă modificări pe termen mijlociu

sau lung în dezvoltarea economică a unei anumite regiuni, în timp ce variaţiile

sezoniere nu se limitează numai la dezvoltarea economică; ele se produc pe termen

scurt şi pentru diferite motive, într-un ritm mult mai precis decât manifestările în

domeniul fluctuaţiilor conjuncturale. Totuşi, la rândul lor, acestea din urmă

influenţează şi ele, mai mult sau mai puţin sensibil, variaţiile sezoniere.

În ceea ce priveşte caracteristicile variaţiilor sezoniere, acestea se produc

în perioada unui an calendaristic şi în contextul unui sezon determinat, cuprinzând

una sau mai multe luni.

Fluctuaţiile sezoniere, care se înregistreaza în turism, trebuie considerate

ca schimbări în consumul populaţiei, cauzate de intensitatea variabilă a cererii

turistice. Este adevărat că producţia de servicii turistice este, de asemenea, supusă

fluctuaţiilor sezoniere; aceste fluctuaţii sunt dictate însă de modificările oscilante ale

volumului cererii, fiind consecinţa naturală şi automată a acestor schimbări.

Variaţiile sezoniere ale cererii în turism sunt de două feluri: variatiile

sezoniere artificiale şi variatiile sezoniere naturale. Printre cele dintâi pot fi

menţionate acelea care privesc mecanismul concediilor plătite, al vacanţelor şcolare

etc. şi care se disting prin caracterul lor economico-organizatoric. În paralel, se

constată însă în domeniul turismului şi alte variaţii sezoniere, care au cauze

extraeconomice, dacă ele rezultă, de exemplu, din schimbarea condiţiilor climatice

caracteristic diferitelor anotimpuri. Se poate aprecia că variaţiile sezoniere care au

loc în turism trebuie sa fie considerate ca exemplul cel mai tipic de schimbări

sezoniere de acest fel.

-18-

3.5.2. Ciclurile de sezonalitate în activitatea turisticăProblemele legate de diminuarea implicaţiilor provocate de concentrarea

sezonieră a activităţii turistice în anumite perioade ale anului şi, respectiv, ale

prelungirii sezonului sunt tot atât de vechi ca şi turismul însuşi. Fenomenul de

concentare a activităţii turistice şi necesitatea atenuării curbei sezonalităţii în turism

nu s-au manifestat însă niciodată atât de acut ca în zilele noastre. La aceasta

contribuie, pe de o parte, creşterea considerabilă a numărului de turişti care

călătoresc în perioadele sezonului plin, iar pe de altă parte eforturile prestatorilor,

care sunt menite să ducă la prelungirea sezonului.

Economia turismului este orientată, într-o măsură tot mai mare spre pietţle

de desfacere, iar măsurile organizatorice privind diferenţierea tarifelor şi preturilor,

structura şi diversitatea ofertei de servicii turistice şi intensificarea publicităţii turistice

sunt analizate cu atenţie, pentru a se putea găsi soluţii eficace în legătură cu

permanentizarea activităţii turistice în diversele zone sau staţiuni.

Întrucât durata sezonului turistic într-o zonă (sau staţiune) este

determinată, în primul rând, de condiţiile climatice şi meteorologice, instrumentele de

politică comercială amintite au menirea să compenseze diminuarea atractivităţii

factorilor naturali cu un set de elemente suplimentare de cointeresare a turismului

potenţial, în vederea valorificării mai depline a patrimoniului turistic, prin menţinerea

cererii de servicii turistice la un volum şi nivel rezonabil pentru prestatori, pe o

perioadă de timp dintr-un an cât mai lungă posibil.

Pentru a întelege mai bine implicaţiile sezonalităţii în industria turistică,

este necesară cunoaşterea frecvenţei solicitărilor de servicii în decursul unui an

calendaristic, respectiv a oscilaţiilor în repartizarea în timp a volumului şi intensităţii

fluxurilor de vizitatori în diferite zone şi statiuni de interes turistic.

În funcţie de condiţiile naturale, de poziţia geografică a teritoriului receptor

faţă de circuitele turistice interne şi internaţionale, de gradul de atractivitate şi

diversitatea ofertei de servicii etc., se pot distinge trei variante de bază ale curbei de

sezonalitate în activitatea turistică: specifică pentru zona turistică analizată este

varianta 1, unde atractivitatea turistică se concentrează într-un singur sezon

important, limitat ca durată. Caracteristic pentru această variantă este sezonul turistic

estival în zona litoralului Mării Negre solicitat de turişti, cu anumite oscilaţii, în

perioada iunie-septembrie şi un vârf atins în lunile iulie-august.

-19-

Mai există şi alte 2 variante, cum ar fi: varianta a 2-a, unde activitatea

turistică se concentrează în doua perioade de sezon diferite ca durată, având

totodată şi frecvenţe diferenţiate de solicitări. Caracteristice pentru această perioadă

sunt staţiunile de munte, destinate atât sporturilor de iarnă, cât şi turismului de vară.

În aceste staţiuni frecvenţa relativ ridicată a fluxurilor de vizitatori se înregistrează în

lunile cu zăpadă (sfârşitul lunii decembrie-începutul lunii martie ); solicitările continuă

însă şi în lunile calde (mai-septembrie).

Varianta a 3-a în care activitatea turistică nu prezintă concentrări

sezoniere pronunţate, frecvenţa sosirilor de turişti etalându-se relativ linear de-a

lungul întregului an calendaristic.

Caracteristice pentru această variantă sunt, pe de-o parte, staţiunile

balneoclimatice, unde tratamentele balneomedicale se desfăşoară practic în decursul

întregului an, iar pe de altă parte, centrele urbane, unde se înregistrează o circulaţie

turistică permanentă (congrese, târguri, expoziţii, excursii, călătorii de tranzit etc.).

Trebuie însă precizat că, în această variantă, pot există anumite perioade de

intensitate sporită a cererilor turiştilor (de ex. lunile mai-octombrie pentru staţiunile

balneoclimatice sau perioada septembrie-decembrie pentru oraşul Bucureşti),

perioade caracterizate printr-un număr sporit de vizitatori.

Se pot stabili următoarele etape ale unui sezon turistic:

- perioade de sezon plin, marcată prin intensitatea maximă a activităţilor

turistice în vârful de sezon;

- perioadele de început şi de sfârşit de sezon (denumite şi perioade de pre

şi postsezon sau perioade de sezon intermediar), marcate prin solicitări mai puţin

intense, când volumul activităţii creşte, respectiv descreşte gradual, în funcţie de

sporirea sau reducerea intensităţii circulaţiei turistice;

- perioadele de extrasezon, caracterizate printr-o activitate redusă sau, în

anumite cazuri, prin încetarea activităţii de prestări de servicii turistice;

Succesiuna logică a acestor etape ale sezonului (extrasezon - început de

sezon - sezon plin - sfârşit de sezon - extrasezon) marchează, de fapt, ciclurile de

activitate turistică ce au loc în decursul unui an calendaristic, necesitând dozarea

proporţională a eforturilor de pregătire, desfăşurare şi încheiere a sezonului,

transpuse corespunzător în programele coordonate de activitate ale organizatorilor

de turism şi ale prestatorilor de servicii turistice. Ele ilustrează în acelaşi timp

-20-

complexitatea activităţii economico-organizatorice, care urmăreşte corelarea cât mai

eficientă a ofertei turistice cu fluctuaţiile sezoniere ale cererii de servicii.

3.5.3. Implicaţiile sezonalităţii şi posibilităţile de diminuare a efectelor lor economice în industria turistică

Variaţii sezoniere se înregistreaza în toate ţările cu resurse turistice, şi

aceste oscilaţii manifestă chiar tendinţa de a creste în volum şi intensitate,

concentrarea sezonieră în turism constituind un fenomen constant al mişcării

turistice, generat de caracterul şi natura acestor fluxuri.

Ceea ce pare anormal sunt proporţiile gigantice ale concentrării sezoniere,

atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional, a turismului. Dar tocmai această

intensificare crescândă a concentrării a provocat o serie de fenomene turistice

specifice, prin care menţionăm:

- invazia, mai mult sau mai puţin intensă, a vacanţierilor în vechile şi noile

regiuni şi zone turistice;

- suprasolicitarea, aproape de nesuportat, a reţelelor feroviare, rutiere,

maritime şi aeriene, în perioadele de maximă concentrare sezonieră a circulaţiei

turistice;

- insuficienţa numărului locurilor de cazare, câteodată alarmantă, în

unităţile hoteliere şi necesitatea de a crea noi posibilităţi parahoteliere de cazare,

într-un ritm extrem de rapid;

- tensiunea crescândă în relaţiile dintre solicitanţii de servicii şi unităţile

prestatoare de servicii turistice;

- insuficienţa crescândă a serviciilor publice, care nu sunt proporţionate

pentru nivelul şi intensitatea solicitărilor în perioadele de vârf.

Analizele variaţiilor sezoniere în mişcarea turistică relevă o serie de

factori, care influenţeaza gradul de atractivitate al unor staţiuni turistice şi

sezonalitatea activităţii în zonele considerate. Se poate afirma că factorii principali

pot provoca schimbări sezoniere în turism:

Necesităţile crescânde de recreere, sub toate aspectele lor cunoscute;

Resursele şi valorile naturale (respectiv volumul, diversitatea şi

calitatea ofertei turistice primare, printre care pot fi menţionate pe primul loc condiţiile

naturale, clima şi modificările ei în cursul unui an);

-21-

Veniturile populaţiei (nivelul mediu al venitului naţional pe locuitor,

nivelul veniturilor individuale pe categorii de populatţe, structura consumului

individual în funcţie de venituri, etc.);

Durata şi structura timpului liber pentru recreere (durata timpului liber

zilnic, de sfârşit de săptămână, lungimea şi etalarea în timp a concediilor plătite şi a

vacantelor şcolare, etc.);

Oferta turistică secundară (volumul, structura şi nivelul calitativ al

ofertei secundare, preţul serviciilor turstice etc.);

Factori subiectivi (obiceiurile, tradiţia, moda, etc.).

În consecinţă, factorii analizaţi permit constatarea că cererea turistică este

elastică, iar oferta turistică trebuie să ţină pas cu dezideratele clientelei potenţiale.

Se ajunge în acest fel la esenţa problematicii sezonalităţii turistice:

preocuparea organizatorilor şi prestatorilor de servicii turistice de a rezolva

contradicţia dintre oferta turistică secundara rigidă (care nu este condiţionată de

factorii timp/sezon, deoarece producţia de servicii şi utilizarea capacităţilor de baza

materială pot fi realizate în tot cursul anului) şi cererea elastică (condiţionată de

gradul de urgenţă a cererii, de posibilităţile de substituire a necesităţilor turistice cu

alte necesităţi, de competitivitatea preţurilor, de influenţa factorilor naturali de

sezonalitate etc.).

Preocupările orientate spre găsirea unor soluţii eficiente de prelungire a

sezonului turistic fac posibilă o delimitare a factorilor care provoacă concentrări

sezoniere în turism în două categorii principale: factori endogeni (sunt cei asupra

cărora organizatorii de turism pot să acţioneze prin măsuri economico-organizatorice

şi prin politica comercială precum tarifele, diversitatea şi calitatea serviciilor turistice,

localizarea amenajărilor turistice, etc.) şi factori exogeni (sunt cei asupra cărora

acţiunile organizaţiilor şi inteprinderilor turistice nu au o influenţă directă, deoarece

aceşti factori sunt rezultatul dezvoltării sociale şi economice în care turismul nu-şi

asumă o poziţie dominantă).

Variaţiile sezoniere amintite se vor manifesta, fără îndoială, şi în

perspectiva perioadelor viitoare. Totuşi, se poate aprecia că intensitatea acestor

variaţii sezoniere se va atenua treptat, desigur diferenţiat de la o zonă turistică la

alta. Deşi modificările nu vor putea fi spectaculoase şi rapide, eforturile pentru

atenuarea treptată a efectelor negative ale curbei sezonalităţii în activitatea turistică

-22-

trebuie să constituie o preocupare constantă a managementului fiecărei unităţi de

prestaţii turistice din ţara noastră7.

Cap. 4. ANALIZA SWOT DIN PUNCT DE VEDERE TURISTICAL LITORALULUI ROMÂNESC

Puncte tari- două coridoare de transport pan-europene: IV (Berlin/Nurnenberg-

Praga-Budapesta-Arad-București- Constanţa-Istanbul-Salonic), VII (Dunărea, cu

braţul Sulina si Canalul Dunăre-Marea Neagră);

- portul Constanţa - al patrulea port maritim în Europa și cel mai mare la

Marea Neagră; porturile maritime: Mangalia și Midia; aeroportul internaţional “M.

Kogălniceanu” Constanţa;

- poziţia strategică a Mării Negre (poartă a Europei către Asia) şi în raport

cu graniţa sudică (Bulgaria), oferă un potenţial înalt de dezvoltare pentru transporturi,

sectorul productiv, IMM-uri, turism, forţă de muncă, societatea informaţională, etc.;

- resurse naturale specifice, cum ar fi litoralul Mării Negre, staţiuni balneo-

climatice renumite în ţară (Siutghiol, Techirghiol);

- aproximativ 40% din capacitatea de cazare turistică a României se

regăseşte în zonă;

- nivel de instruire ridicat al populaţiei ocupate - 10,3% persoane cu studii

superioare.

Puncte slabe- PIB-ul regional pe locuitor este mai mic la nivelul anului 2006 decât

media naţională

- locul 6 între regiuni (38.508,7 milioane lei) şi cu mult sub media din

Uniunea Europeană;

- calitatea slabă a drumurilor, doar A2 Bucureşti-Cernavodă este singura

arteră auto modernă care face legătura cu litoralul, dar este cea mai aglomerată în

perioada estivală şi în weekendu-ri (aprilie-septembrie); densitatea drumurilor este

sub media naţională; densitatea relativ scăzută a liniilor de cale ferată si a celor

electrificate;

7 Oscar Snack, Petre Baron, Nicolae Neacșu, 2003, “Economia Turismului”, Editura Expert, Bucureşti.-23-

- rata somajului a scăzut faţă de anul 2005 cu 2% fiind în 2007 de 4,4%,

fenomen datorat şi creşterii numărului de IMM-uri la nivel regional;

- preponderenţa turismului estival și concentrarea acestuia pe perioade

scurte de timp (cca 3 luni pe an), dar se mai adaugă totuşi pe lângă acest interval de

timp o perioadă de extrasezon august-septembrie, unde sunt incluse tarife mai mici

ca în sezon;

- slaba ofertă de pachete turistice complete, de itinerarii turistice

organizate și dezvoltare a serviciilor extra-hoteliere conexe; slaba promovare la nivel

naţional şi internaţional a ofertei turistice;

- oferta de agrement este săracă si dotată cu echipamente si instalaţii

învechite;

- baza de cazare este în mare parte învechită şi nu corespunde

standardelor actuale de calitate;

- clădirile şi infrastructura din oraşul Constanţa sunt degradate şi necesită

renovări semnificative;

- investiţiile străine directe în regiune de Sud-Est, unde se află zona

turistică de litoral, în 2007 au constituit 2.448 mil. €, ceea ce repezintă 6,9% din ISD

la nivel naţional. Cu toate că regiunea se situează pe locul IV la nivel naţional după

regiunea Sud și Centru, nivelul investiţiilor este mai mic comparativ cu alte state din

Europa Centrală;

- cheltuielile pe cercetare, dezvoltare şi inovare la nivel regional au

constituit doar 3,7% din cheltuielile totale pentru cercetare-dezvoltare, regiunea

situându-se pe locul cinci. La nivel naţional astfel de cheltuieli au constituit doar 0,5%

din PIB (2007);

- capacitatea financiară redusă a autorităţilor locale poate constitui un

impediment in accesarea fondurilor UE;

Oportunităţi- potenţial ridicat de dezvoltare a transportului, fluvial şi maritim (Dunărea

şi Marea Neagră);

- interes crescut la nivel internaţional pentru conservarea biodiversităţii şi

promovarea turismului durabil;

- creşterea cererii de servicii destinate persoanelor şi firmelor etc.;

- creşterea numărului de investiţii străine care pot determina o creștere a

competitivităţii prin transfer tehnologic şi inovare;

-24-

- creşterea cererii de specialişti prin adaptarea învăţământului şi a instruirii

profesionale la necesităţile pieţei muncii şi drept rezultat reducerea şomajului;

- creşterea cererii consumatorilor pentru produse ecologice stimulând

astfel îmbunătăţirea ofertei acestora;

- oportunitatea existenţei Programelor Naţionale şi Europene pentru

susţinerea dezvoltării/inovării, cercetării şi transferului de tehnologie;

- concurenţa zonelor turistice din regiune cu o ofertă turistică similară din

alte regiuni sau ţări învecinate;

- risc mare de producere a calamităţilor naturale (inundaţii, alunecări de

teren, erodarea zonei costiere, zona seismică).

CONCLUZII

România se poate încadra în rândul destinaţiilor turistice atractive din

Europa şi din lume. A fost o destinaţie căutată de turiştii externi şi a avut un turism

intern dezvoltat care sa derulat pe baza unui cadru legal (Legea turismului) încă din

perioada interbelică. În prima jumătate a anilor '60 ţara noastră a cunoscut o

dezvoltare semnificativă a capacităţilor de cazare turistică, în special în zona

litoralului Mării Negre. La începutul anilor '70 România era deja cunoscută pe piaţa

principalelor ţări europene generatoare de turişti, în special în Germania, Marea

Britanie, Ţările Scandinave, Franţa, Italia, Austria, Belgia ş.a.

Începând cu anii '80 ţara noastră a cunoscut un declin puternic al sosirilor

de turişti străini, tendinţă care s-a menţinut, sub forma atenuată, şi în anii '90. Cauza

principală o constituie lipsa de fonduri pentru investiţii destinate dezvoltării,

modernizării şi reabilitării infrastructurilor specifice ca urmare a procesului lent şi

complicat al privatizării, aplicării unei fiscalităţi neadecvate, inexistenţei unor facilităţi

în domeniul creditelor bancare etc. În raport cu potenţialul existent în ţara noastră, şi

comparativ cu celelalte ţări central şi est europene România se prezintă modest în

ceea ce priveste performanţele economice ale industriei turismului.

România a reprezentat o destinaţie turistică importantă pentru piaţa

zonală, promovând, cu precădere, produsele turistice de litoral, staţiunile balneare,

programele culturale şi mănăstirile din nordul Moldovei şi Bucovina.

-25-

Oferta turistică românească nu s-a schimbat de-a lungul timpului devenind

necompetitivă în raport cu exigenţele cererii turistice şi ale produselor turistice

similare de pe piaţa internaţională.

Structurile turistice de primire şi îndeosebi oferta de agrement sunt

învechite, necompetitive, serviciile turistice şi programele turistice sunt realizate

stereotip şi de calitate modică iar raportul calitate-preţ este neconcludent.

De aceea, în ultimii 20 de ani s-a constatat o scădere continuă a cererii

turistice externă pentru România.

Pentru a ieşi din competiţia turistică internaţională este necesară

modernizarea, relansarea şi dezvoltarea turismului românesc şi crearea unor

produse turistice moderne şi competitive pe piaţa turistică.

Se impun, astfel, pe lânga modernizarea structurilor turistice, a staţiunilor

turistice, şi crearea de produse turistice noi, staţiuni, programe originale, atractive şi

inedite ce ar putea, printr-o activitate susţinută de promovare pe piaţa internaţională,

să direcţioneze importante fluxuri turistice spre România. În acest sens, se impune şi

dezvoltarea ofertei de agrement şi de animaţie, de mare atractivitate, prin crearea de

parcuri tematice şi de divertisment, parcuri acvatice, oferte prezente în ţările cu

tradiţie turistică din lume.

Alături de modernizarea şi dezvoltarea unei oferte turistice diversificate şi

competitive sunt necesare şi măsuri de îmbunătăţire şi dezvoltare a activităţii de

marketing şi promovare, de integrare în turismul mondial, de asigurare a cadrului

legislativ şi mediului financiar-fiscal stimulativ şi stabil, corespunzătoare. Staţiunile de

pe litoralul Mării Negre cuprind un procent mare din numărul locurilor de cazare din

România. În 2009, 29% din hotelurile înregistrate din ţară erau cele de pe litoral, cu

un număr de locuri de cazare reprezentând 45% din numărul total.

Însă, aceste hoteluri erau deschise pentru un număr mediu de 102 zile. În

acest sezon scurt acestea au obţinut un grad de ocupare de 53%.

Jumătate din vilele şi bungalow-urile din ţară se află de asemenea pe

litoral, ca şi cele mai mari spaţii de campare. Sezonul turistic operaţional al unităţilor

de cazare tip camping este chiar mai scurt decât cel al hotelurilor. Majoritatea

locurilor de cazare se află în zone cu mare concentraţie din staţiuni precum Mamaia,

Eforie Nord şi Sud, Costineşti, Olimp, Neptun, Jupiter, Aurora, Venus, Saturn şi

Mangalia. Designul acestor staţiuni reflectă încă pe deplin era expansiunii lor din anii

1970 şi 1980.

-26-

Cândva o zonă turistică estivală favorită, atât pentru români cât şi pentru

turiştii străini din Europa de Vest, litoralul a pierdut mare parte din interesul pentru

turiştii din Europa de Vest şi nu a reusit să se relanseze şi să concureze cu alte

destinaţii turistice de litoral din regiunea Mării Negre. De asemenea frecventarea de

către turiştii români a scăzut pe măsură ce destinaţiile din străinătate au devenit mai

accesibile şi mai atractive pentru România (ex. Bulgaria, Turcia).

BIBLIOGRAFIE

1. NEACȘU N., 2000, Turismul şi dezvoltarea durabilă, Editura Expert,

Bucureşti.

2. NEACȘU N. şi colectiv, 2006, Economia Turismului, Editura Pro-

Universitaria, Bucureşti.

3. BĂLTĂREȚU A., 2003, Amenajarea turistică a teritoriului, Editura

Sylvi, Bucureşti.

4. ERDELI G., GHEORGHILAȘ A., 2006, Amenajări turistice, Editura

Universitară, Bucureşti, 2006.

5. CÂNDEA M., ERDELI G. şi colectiv, 2003, Potenţialul turistic al României şi amenajarea turistică a spaţiului, Editura Universitară, Bucureşti.

6. IELENICZ M., COMĂNESCU L., 2006, România. Potenţial turistic,

Editura Universitară, Bucureşti.

7. CIANGĂ N., 2007, România. Geografia Turismului, Editura

Universitară Clujeană, Cluj Napoca.

8. STÂNCIULESCU G. ş.a., Managementul turismului durabil în ţările riverane Mării Negre, Bucureşti, Editura All Beck, 2000, pag. 131-140.

9. SNACK O., BARON P. NEACȘU N., 2003, Economia Turismului, Editura Expert, Bucureşti.

Alte surse:

http://www.turism.gov.ro/ro/informatii-utile/4/lista-structuri-de-primire-turistica-cu-

functiuni-de-cazare-clasificate/

http://www.insse.ro/cms/rw/pages/anuarstatistic2009.ro.do

-27-

Programe utilizate pentru realizarea hărţilor:

Microsoft Office 2007.Excel

Microsoft Office2007. Word

Philcarto 5.5.

Adobe Illustrator CS5

-28-