Uleiuri esențiale produse din plante au fost utilizate în mod tradițional pentru infecţii ale

tractului respirator și sunt folosite în zilele noastre ca medicamente etice în tratarea afecţiunilor

respiratorii.

În domeniul farmaceutic, terapiile prin inhalare de vapori rezultate din uleiuri esenţiale au

fost utilizate pentru a trata bronşita acută, cronică şi sinuzita acută. Prin prisma procedeului de

inhalare a vaporilor de uleiuri esențiale ce are drept rezultat ridicarea nivelului acumulărilor de

lichid al tractului respirator și de secreţie a sinusurilor, are un efect anti-inflamator pe trahee și de

reducere a sintomelor astmul.

Uleiurile esenţiale cunoscute din punct de vedere al unei activităţi antimicrobiene, sunt

evaluate în principiu în mediu lichid. Evaluarea sistematică a activității vaporilor, a fost raportată

pentru prima dată de către Maruzzella și Kienholz în 1959, folosind tehnica inversată Petri.

Tehnică, în care un compus volatil plasat într-o ceașcă sau un disc de hârtie ce a fost expusă la

mediu agar prin rasturnarea plăcii cu tulpini de probă la o distanţă de aproximativ 5 mm, a fost

convenabil şi folosit de către premergători cercetători. În aceste condiții, spațiul aerian a fost prea

mic pentru a măsura concentrația de vapori de ulei esențial. În consecinţă s-a folosit o cutie etanșă

de captare a aerului pentru măsurarea vaporilor.

Prezentăm un exemplu de evaluare a uleiurilor, raportată la metoda menţionată mai sus:

uleiul de scorțișoară ce acţionează împotriva micozelor tractului respirator au fost raportate, dar

datele ce descriu activitatea de vapori al uleiurilor esențiale împotriva bacteriilor patogene din

tractul respirator nu au fost soluţionate.

Spre deosebire de antibiotice, uleiuri esențiale sunt extrem de volatile la temperatura

camerei. Aceste uleiuri au fost investigate, iar rolul lor se concretizează în terapiile prin inhalare și

determinarea lor se rezumă la activităţi antibacteriene de o mare varietate împotriva a cinci agenți

patogeni: Haemophilus influenzae, Streptococcus penicilina-sensibile și rezistent la pneumonie,

Streptococcus pyogenes și Staphylococcus aureus, prin contact gazos în cutie etanșă. Escherichia

coli a fost folosit ca o probă.

 Shubina, L. P., Siurin, S. A. & Savchenko, V. M. (1990). Inhalations of essential oils in the combined treatment of patients with chronic bronchitis. Vrachebnoe Delo (Kiev) Part 5, 66–7.

Studiile anterioare demonstrează acţiunea şi efectul vaporilor produşi de uleiurile esenţiale

ca fiind unul inhibitor, ceea ce face dificilă efectuarea comparării și a confirmării rezultatelor. Cele

mai multe cercetări care au fost efectuate, se bazează pe metoda de difuzie în agar nefiind considerat

posibil efectul antimicrobian de vapori din uleiuri esențiale.

Aceste studii au arătat că vaporii de la Lavandula angustifolia, Syzygium aromaticum ,

Tymus serpyllum L. au un efect antimicrobian diferit și nici un ulei nu este superior celeilalte.

Singurul organismul care nu a fost sensibil la uleiurile testate a fost Ps. aeruginosa. Multe lucrări de

cercetare confirmă faptul că Ps. aeruginosa este mai rezistentă împotriva uleiurilor esențiale, din

cauza structurii peretelui celular. Bacterile Gram-negative au un perete exterior lipopolysacaride

care poate funcţiona ca o barieră impotriva agenţilor toxici (Gaunt El Al. 2005). Uleiul rezultat din

T. serpyllum s-a dovedit a fi un efect antimicrobian bun împotriva celor două bacterii Strep.

pyogenes și C. albicans. În cazul S. aromaticum şi T. Sepyllum, format din structuri fenolice (de

exemplu eugenol și carvacrol), au o activitate antimicrobiană bună, acestea fiind confirmate de

numeroase studii (Kalemba et al. 2003). Uleiuri esențiale cu compusi predominanţi alcoolici au în

studiile anterioare dovezi, cum că sunt mai puțin activi decât compușii care conțin structuri fenolice

(Dorman et al 2000). Cu toate acestea, corelația dintre compoziția și activitățile uleiurilor esențiale

nu au fost aduse la o încheiere satisfăcătoare până în prezent. Efectul antimicrobian bun al uleiului

de levanţică împotriva Staphylococcus aureus Meticilino-rezistent (MRSA), Enterococi

Vancomicina-rezistente (VRE), Streptococus pyogenes au fost investigate și confirmate de către

Luna 2006. T. sepyllum a fost singurul care a dat de petrol o zonă clară de inhibiție împotriva

Enterococi Vancomicina-rezistente (VRE). Unele uleiuri esențiale, inclusiv uleiurile de lavandă

testate, au demonstrat o activitate în vitro împotriva Enterococi Vancomicina-rezistente (VRE)

folosind doar testele cu disc de difuzie (Cavanagh 2002).

S-a observat că efectul inhibitor al uleiurilor esenţiale pot diferi între volatile și de contact

direct cu microorganisme, iar în ceea ce priveşte efectul inhibitor al unor uleiuri esenţiale asupra

ciupercilor au fost raportate efecte mai mari atunci când uleiurile volatile sunt folosite.

C. albicans a fost sensibil la toate uleiurile esenţiale testate și a fost singurul organism în

cazul căruia, activitatea antimicrobiană a fost observată după o expunere de şase ore la uleiurile

volatile. Activitatea antifungică a fazei volatile de uleiuri esențiale a fost revizuită de către

Cavanagh (2007) și confirmă faptul că multe uleiuri posedă activitate puternică împotriva unei game

largi de ciuperci. Nu este transparentă problema cum unele uleiurile volatile inhibă creşterea fungică

şi de ce alte uleiuri esențiale au o activitate mai bună împotriva ciupercilor decât împotriva

bacteriilor. O explicație ar putea sta în faptul că, activitatea antimicrobiană a rezultatelor compuşilor

volatili din efectul combinat al absorbției directe al vaporilor pe microorganisme și efectul indirect

prin mediu, diferă de cantitatea absorbantă a vaporilor (Inouye 2000; Inouye 2001).

Ciupercile cresc în principal pe suprafața mediului de agar și ar putea fi mai susceptibile de a

direcționa vaporii de contact, în timp ce efectul antimicrobian împotriva bacteriilor ar putea fi mai

dependentă la acumularea de vapori în agar-agar. Acest lucru ar putea explica de ce în zone neclare

de inhibiție au fost observate după şase ore de incubare cu ulei esenţial împotriva Staphylococcus

aureus Meticilino-rezistent (MRSA) şi Enterococi Vancomicina-rezistente (VRE). O altă explicație

este că unele ciuperci sunt mai sensibile la uleiuri esenţiale decât bacteriile. Mecanismul exact de

acțiune al uleiurilor volatile esenţiale pe ciuperci este evident şi lămurit, dar majoritatea rapoartelor

certifică rezultatele uleiurilor volatile care aduc modificări morfologice la hyphae (ramificare

tuburilor care alcătuiesc miceliul de o ciuperca multicelulară) (Cavanagh 2007).

În acest studiu o serie de discuri sterile au fost folosite pentru a permite compararea efectelor

antimicrobiene folosind diferite volume ale uleiurilor esențiale. Acest stiudiu s-a dovedit a fi dificil

de a aşeza și menține discurile sterile foarte aproape unul de celălalt, ce ar fi determinat creşterea

varianței rezultatelor. În studiile viitoare ar fi mai avantajos să folosim discuri sterile de diferite

dimensiuni, fiind mult mai convenabil decât introducerea mai multor discuri unul lângă altul.

Acest studiu a demonstrat că uleiuri esenţiale volatile testate, au efect antimicrobian bun și

un timp de expunere mai mare de şase ore este necesar pentru a obține rezultate adecvate împotriva

bacteriilor. Efectul bun împotriva Staphylococcus aureus Meticilino-rezistent (MRSA) pentru

unele dintre uleiuri, ar trebui făcute în continuare investigaţii. Rezultatul sugerează că uleiurile

esenţiale au potențialul de a fi utilizate ca agenți antimicrobieni atât pentru medicină cât și pentru

mai multe aplicații comerciale. Estenşe volatile de petrol au avantajul că pot trata zone mari și nu

necesită contacte directe cu uleiuri lichide, care se utiliza ca dezinfectant de cameră și ca o

componentă pentru produse de curățare.

Uleiurile ar putea fi, folosite ca terapie prin inhalare împotriva agenţilor patogeni bacterieni

ale tractului respirator ca Streptococus. pyogenes, care pot provoca faringite. Înainte de terapia cu

vapori de ulei esenţial care se aplică în studii clinice suplimentare, sunt necesare practici şi probe

pentru a determina gama de factori; cum ar fi timpul de expunere minim pentru eficacitate,

aplicabilitate și posibilitate de toxicitate pentru a fi evaluat mai departe. Este, de asemenea, o

provocare pentru a determina care componente dintr-un ulei esenţial, au activitate antimicrobiană, și

care pot fi toxice. Deși ample operaţiuni de cercetare au fost efectuate în acest domeniu, uleiuri

esenţiale pot conține 40 sau mai multe substanțe chimice diferite, identificabile, care pot face dificilă

determinarea componentelor active. Cercetări viitoare sunt încă necesară şi indispensabile pentru

clasa bacterilor.

Cavanagh H. M . A (2007). Antifungal activity of the volatile phase of essential oils: a brief review. Natural Product Communications. 2: 1-3 Cavanagh H. M. A Wilkinson J.M (2002). Biological Activities of Lavender Essential Oil. Phytotherapy Research. 16:301–308Dorman H.J.D, Deans S.G (2000). Antimicrobial agents from plants: antibacterial activity of plant volatile oils. Journal of Applied Microbiology 88:308-316. Gaunt L.F, Higgins S.C, Hughes J.F (2005). Interaction of air ions and bactericidal vapours to control micro-organisms. Journal of applied microbiology. 99:1324-1329

În cazul Lavandei, este un soi de aproximativ 25 - 30 de specii de plante cu flori din familia

mentei, Lamiaceae, native din sud, regiunea mediteraneană, Africa tropicală și în multe regiuni din

Asia. Genul anual cuprinde: plante erbacee şi arbuşti mici (Piccaglia et al., 1993).

Lavanda a fost folosită de secole ca un remediu pe bază de plante, precum şi randamentul cel

mai de folos al lavandei ca şi ulei este unul de amploare având accente foarte dulci şi poate fi folosit

în balsamuri, unguente, parfumuri, cosmetice, și aplicații de actualitate. Pe plan intern, uleiul

esenţial de lavandă este considerat a fi în beneficiul pentru o multitudine de probleme, inclusiv

stresul, anxietatea, epuizare, iritabilitate, dureri de cap, migrene, insomnie, depresie, răceli, digestie,

flatulență, stomac deranjat, probleme cu ficatul și vezicii biliare, nervozitate, pierderea poftei de

mâncare, și ca un odorizant de respirație și apă de gura.

Uleiul esenţial de lavandă a fost analizat cu ajutorul GC-MS (spectrometru de masa). Un

total de 47 de compuși reprezentând 98.4 până la 99.7% din uleiuri. Au fost identificate

următoarele: 1,5-dimetil-1-vinil-4-hexenbutil a fost principalul constituent de ulei esential (43.73%),

urmată de 1,3,7-Octatriene, 3,7-dimetil-(25.10%), Eucaliptol (7,32%) și camfor (3,79%).

Uleiul esențial afișează o activitate antioxidantă puternică împotriva peroxidării lipidică într-

un sistem model de acid linoleic și activitatea largă împotriva bacteriilor. Uleiul esențial ar putea fi

utilizat ca potențial medicament natural în tratarea pacienţilor cu rinită.

Cavanagh HM, Wilkinson JM (2002). Biological activities of lavender essential oil, Phytother. Res. 16: 301-30

Salvia officinalis din familia Lamiaceae, este o plantă aromatică cultivată în Romania,

organismul vegetal fiind endemic, cu Siria în cazul în care acesta este cunoscut sub numele de

Kasiin sau Mariamia(NU SE LEAGA PROPOZITIILE). Acesta crește de-a lungul coastei siriene la

diferite altitudini de până la 900 m deasupra nivelului mării (Mouterde, 1983). Ca rezultat al

condițiilor favorabile, 19 specii ale genului Salvia sunt găsite în flora siriană (Tohme Tohme și,

2002). Deși Salvia officinalis are multe utilizări diferite, în esență, aceasta prin aplicarea ei a fost

folosit ca remediu pe bază de plante pentru o gamă largă de tulburări și boli, fie intern sau extern.

Acesta este angajat ca diuretic, tonic, promotor al menstruaţiei, antiseptic, anti-inflamator,

antifungic și durerii spasmodice (Ioannides, 2002). De asemenea este folosit ca tratament pentru

dizenterie, tuse, indigestie, ulcer, vene varicoase, mușcături de insecte (Dweck, 2000; Izzo, 2005).

Pe de altă parte, acesta este utilizat pentru tratarea condiţiilor nervoase, tremurături, dar ar trebui să

fie utilizate cu atenție şi precizie, deoarece dozele mari pot fi toxice (Jellin et al., 2000). Proprietățile

principale ale Salvia officinalis au fost şi sunt: tratarea depresiilor şi atenuarea simptomele de

îmbatranire (Scholey et al, 2008.). Mai mult decât atât, ea are o mulţime de utilizări cosmetice, cum

ar fi îngrijire pielii şi a părului (Barnes și Philipson, 2007).

Uleiul esențial de Salvia officinalis are viscozitate redusă și miros ascuțit, calităţile olfactive

ale acestui ulei sunt datorate ca urmare a existenței caryophyllene (Chalcat et al., 1998). Conținutul

și compoziția uleiului esenţial Salvia officinalis care suferă modificări în funcție de factorii ecologici

din jur precum și a etapelor de dezvoltare a plantelor (Perry et al., 1999; Santos-Gomes și

Fernandes-Ferreira, 2001; Maksimovic et al, 2007.)

Profilul uleiului esențial de Salvia officinalis sa dovedit a fi afectat de factorii ecologici și de sezon.

Dar în ciuda tuturor factorilor, componentele au fost predominante în 1,8-cineol, camfor, borneol, α-

pinen, β-pinen, camfen și β-myrcene și caryophyllene. Ulei de Salvia officinalis sa demopnstrat că

are şi o activitate antibacteriană împotriva bacteriilor Gram-pozitive și negative.

Activitatea a fost mai evidentă impotriva bacteriilor gram-pozitive decât bacteriile negative,

care ar putea fi din cauza existenței membranei exterioare a fosfolipidelor bacteriilor gram-negativ.

În comparație cu comercializatele antibiotice, uleiul esențial a expus o mai bună eficiență, în special

împotriva bacteriilor rezistente la antibiotice. Din acest motiv uleiul esențial de Salvia officinalis

este o bună alternativă tradițională a antibioticelor, precum și conservanților alimentari.

Ozcan M, Erkmen O (2001). Antimicrobial activity of the essential oils of Turkish plant spices. Eur. Food Res. Technol., 212: 658-

660