Dreptul transporturilor - Transporturile maritime. Contractul de navlosire

Transporturile maritime

III) Contracte de închiriere a unei nave (contracte de navlosire)

1. Sediul materiei

- contractul de închiriere a unei nave, văzut ca un contract intern este reglementat prinCodul comercial – în principal, art. 557 şi urm.

- contractul de închiriere a unei nave, văzut ca un contract internaţional, nu beneficiază deo reglementare, în materie fiind folosite contracte-tip elaborate de organizaţiiinternaţionale ale armatorilor – ex. BIMCO (The Baltic and International MaritimeCouncil) a elaborat 3 modele de contract denumite: GENCON 1994 – contract denavlosire pe voiaj sau GENTIME 1999 - contract de navlosire pe timp determinat,respectiv BARECON 2001 – contract de navlosire a navei nude

2. Definiţie. Caractere juridice

In abstract, contractul de navlosire poate fi definit ca fiind: contractul prin care o partenumită armator sau navlosant se obligă faţă de cealaltă parte numită navlositor, să îi pună ladispoziţie un vas în stare de navigabilitate, în schimbul unui preţ, numit navlu.

OBS: armatorul/navlosantul nu are obligaţia de a transporta marfa, ci doar de a pune ladispoziţia navlositorului nava.

In concret, contractul de navlosire cunoaşte trei forme, în funcţie de repartizarea gestiuniinavei între părţile contractante. Gestiunea navei acoperă, pe de o parte gestiunea nautică, iar pede altă parte, gestiunea comercială.

Gestiunea nautică include obligaţia de a echipa şi arma nava, adică obligaţia de a înzestranava cu personalul de navigaţie necesar, de a plăti salariul şi de a asigura hrana acestuia.

Gestiunea comercială presupune dreptul de a stabili destinaţia şi ruta călătoriei, respectivobligaţia de a suporta cheltuielile aferente acesteia: aprovizionarea navei cu combustibili, platataxelor portuare şi a altor categorii de taxe.

Cele trei forme ale contractului de navlosire sunt:a) navlosirea navei nude (bare boat charter) – gestiunea nautică şi gestiunea comercială aparţin

navlositorului b) navlosirea pe timp determinat (time charter) – gestiunea nautică aparţine

armatorului/navlosantului, iar gestiunea comercială aparţine navlositoruluic) navlosirea pe călătorie – gestiunea nautică şi gestiunea comercială aparţin navlosantului

Contractul de navlosire prezintă următoarele caractere juridice:a) este un contract consensual (art. 557 C. com.). Forma scrisă este cerută ad probationem. b) este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros

Stănescu

1

Dreptul transporturilor - Transporturile maritime. Contractul de navlosire

3. Principalele efecte juridice

Intre părţile contractului de navlosire iau naştere, în primul rând, drepturile şi obligaţiile ţinândde gestiunea nautică şi cea comercială. In afară de acestea, navlosantul şi navlositorul au şi altecategorii de obligaţii.

1) obligaţia de a pune la dispoziţie o navă în stare de navigabilitate – caracterizează oricecontract de navlosire şi aparţine navlosantului OBS: obligaţia presupune dotarea navei cu toate echipamentele care să îi permită sănavigheze

2) obligaţia de a pune la dispoziţie o navă pe o anumită perioadă de timp – caracterizeazăcontractul de navlosire pe timp şi contractul de navlosire a navei nude şi aparţinenavlosantului

3) obligaţia de a pune la dispoziţie o navă pentru una ori mai multe călătorii – caracterizeazăcontractul de navlosire pe călătorie şi aparţine navlosantului

4) obligaţia de plată a navlului – caracterizează orice contract de navlosire şi aparţinenavlositorului OBS: există două modalităţi de stabilire a navlului:

a) navlu pe unitatea de timp: caracteristic navlosirii navei nude şi navlosirii pe operioadă determinată, respectiv (în acest caz, navlositorul are obligaţia de a plăti osumă de bani, prin raportare la durata contractului de navlosire)

b) navlu pe tonă/metru cub de marfă: caracteristic navlosirii pe călătorie (în aceastăsituaţie, navlositorul are obligaţia de a plăti o sumă de bani, prin raportare lacantitatea de marfă pe care se obligă să o transporte cu nava ce face obiectulcontractului de navlosire)OBS: dacă navlositorul nu îşi îndeplineşte obligaţia de a încărca cantitatea demarfă pe care a stipulat-o în contractul de navlosire, urmează să plătească navlulinclusiv cu privire la marfa neîncărcată (acesta poartă denumirea de navlu mort)

5) obligaţia de a procura încărcătura – este o obligaţie care caracterizează contractul denavlosire pe voiaj şi aparţine navlositorul OBS: dacă nu s-a prevăzut nimic în contract, se prezumă că navlositorul este obligat săprocure o cantitate de marfă egală cu capacitatea navei

6) obligaţia de a încărca şi descărca marfa în termenul stabilit prin contractul de navlosire –este o obligaţie care caracterizează toate contractele de navlosire OBS:

a) termenul stabilit pentru încărcare sau descărcare poartă denumirea de stalii,b) depăşirea termenului de stalii dă naştere la obligaţia navlositorului de a plăti

navlosantului – suprastalii (natura lor juridică este disputată – penalităţi deîntârziere sau supliment la navlu)

c) în contract se poate stabili ca timpul salvat (încărcarea sau descărcarea într-untermen mai scurt decât cel de stalii) să fie recompensat prin plata unei sume de

Stănescu

2

Dreptul transporturilor - Transporturile maritime. Contractul de navlosire

bani de către navlosant navlositorului – clauza privind „prima de celeritate” sau catimpul salvat la încărcare/descărcare să fie compensat cu cel depăşit ladescărcare/încărcare – clauza privind „reversibiliatea staliilor”

Stănescu

3