Universitatea “Andrei Şaguna” din Constanţa

Facultatea de Ştiinţele Comunicarii şi Ştiinte Politice

JURNALISM POLITIC

NOTE DE CURS

Asist. univ. Tănase Ţasente

Constanţa

2010

C U P R I N S

I. JURNALISMUL POLITIC1.1. Jurnalismul politic. Concepte1.2. Jurnalismul politic. Rolul presei şi al jurnalismului politic1.3. Relaţia jurnalistului politic cu lumea politică

II. SURSELE JURNALISMULUI POLITIC2.1. Sursele instituţionale şi oficiale. Definiţii 2.2. Partide politice. Conferinţe şi comunicate de presă2.3. Politicieni. Declaraţii publice şi comunicate de presă2.4. Sondaje de opinie

2.4.1. Instituţii de sondare a opiniei publice2.4.2. Informare, manipulare, marjă de eroare

2.5. Exit-poll-uri. Definiţie2.5.1.Regulament CNA

III. JURNALISMUL POLITIC INSTITUŢIONAL 3.1. Acreditarea jurnaliştilor de instituţiile publice3.2. Jurnaliştii acreditaţi de Parlamentul European. Particularităţi

IV. CONFERINTA DE PRESĂ ŞI PURTATORUL DE CUVÂNT4.1. Conferinţa de presă politică. Caracteristici. Particularităţi4.2. Purtătorul de cuvânt al unui partid politic/instituţie publică. Caracteristici. Particularităţi

V. POSTURILE TV DE ŞTIRI DIN ROMÂNIA. TALK-SHOW-UL POLITIC5.1. Antena 3. Descriere. Emisiuni. Particularităţi5.2.Realitatea TV. Descriere. Emisiuni. Particularităţi5.3. Talk-show-ul politic 5.3.1. Concepte 5.3.2. Particularităţi 5.3.3. Analistul politic vs. actor politic. Caracteristici

VI. NOILE MEDIA SI POLITICA6.1. Noile Media. Concepte6.2. Blog-urile şi imaginea omului politic6.3. Oamenii politici şi blog-urile lor. Studiu de caz- Blogul lui Adrian Năstase- Blogul lui Mircea Geoană- Blogul Elenei Udrea6.4. Oamenii politici şi paginile de Facebook. Studiu de caz- Pagina de Facebook a lui Traian Băsescu- Pagina de Facebook a lui Crin Antonescu- Pagina de Facebook a lui Mircea Geoană

- Pagina de Facebook a lui Victor Ponta - Pagina de Facebook a Elenei Udrea

VII. INTERVIUL POLITIC7.1. Interviul politic.Definiţie7.2. Interviul politic. Caracteristici

VIII. INFORMAREA VS. MANIPULAREA ÎN MASS-MEDIA POLITICE8.1. Informarea în mass-media politice. Caracteristici8.2. Manipularea în mass-media politice. Caracteristici

IX. INFLUENŢA MASS-MEDIA ÎN CAMPANIA ELECTORALĂ9.1.Campania pentru alegerile prezidenţiale din 2009 si influenţa posturilor de

ştiri asupra opiniei publice. Studiu de caz

I . J U R N A L I S M U L P O L I T I C

II.1. JURNALISMUL POLITIC. CONCEPT.

Jurnalismul politic reprezintă “acel segment al comunicării în masă care se realizează - într-un proces continuu de reciprocitate - comunicarea între consumatorii de media şi mesajul politic, pe paliere naţionale şi transnaţionale direct conectate. Jurnalismul politic influenţează în mod decisiv puterea de penetrare, calitatea şi coerenţa mesajului politic".1

II.2. ROLUL PRESEI SI AL JURNALISMULUI POLITIC

Teorii asupra rolului presei si al jurnalismului politic, potrivit lui Doru Pop (Mass-media si politică):2

1. Presa este un factor educativ şi moral la nivel civic / funcţia

mobilizatoare

2. Presa relatează obiectiv despre faptele politice, pentru a le reda la

nivelul intregii societăţi / funcţia corelativă

3. Presa poate exista numai intr-o societate liberă, care permite schimbul

continuu de informaţii şi o ierarhizata bazată pe concurenţa / teoria

participării democratice

4. Presa orientează publicul spre problemele politice existente, creeând

priorităţi şi ierarhii valorice / funcţia continuativă

5. Presa este un canal de comunicare neutru / funcţia informativă

6. Presa este un instrument de legitimare a situatiei sociale existente, de

perpetuare a puterii politice consacrate / funcţia continuative

1 Saftoiu, Claudiu, Jurnalism politic, Editura Trei, Bucureşti, 2003.2 Saftoiu, Claudiu, Jurnalism politic, Editura Trei, Bucureşti, 2003, p. 19 – 20.

7. Presa este un factor important în crearea modelelor sociale, în

impunerea unor mituri si construcţii contemporane / funcţia corelativă

8. Presa este un mijloc de transmitere a ordinelor pe cale ierarhica şi de

impunere a acestora asupra populaţiei / funcţia continuative

9. Presa este un mijloc de producţie specific clasei conducatoare / funcţia

mobilizatoare.

I.3. RELAŢIA JURNALISTULUI POLITIC CU LUMEA POLITICA

Jumaliştii politici sunt consideraţi un soi de „filtre" sau de „păzitori"

(gatekeepers) ai ieşirii mesajelor politice in media. Ei se pozitionează între

politicieni şi votanţi şi este general acceptat că politicienii comunică cu

votanţii lor prin jurnaliştii politici. După politicieni, jumaliştii polilici sunt

primii responsabili ai formulării corecte a mesajului politic către cititorul cu

drept de vot. Dacă un spectator politic pune o intrebare bună unui politician,

acest lucru inseamnă în mare masură că jurnaliştii politici au ştiut să

comunice corect mesajul politicianului. Dacă mesajul politic a fost receptat

deficitar în electorat, este posibil ca in procesul de preluare şi cornunicare a

acestuia să fi interferat intervenţii sau opacizări, venite uneori din partea

jurnaliştilor politici.

Nu este deloc surprinzător că politicienii nu sunt încantaţi de această

dependenţă faţă de jumaliştii politici. Frecventele acuzaţii care se aduc

impotriva presei din partea politicienilor pleacă de la premisa că jurnaliştii

politici se documentează, culeg, analizează si redactează o ştire in funcţie de

mai multi factori de influentă, care le afectează munca. Rezultatul este

alterarea mesajului politic în detrimentul comunicării cu alegătorii.

Politicienilor nu le place ca mesajele lor să fie trunchiate sau interpretate. Pe

măsură ce acoperirea media a devenit un factor de comunicare cu impact în

viaţa oamenilor, jurnaliştii politici şi-au luat libertatea de a interveni copios

în prezentarea mesajelor politice, în acest sens, atitudinea editorilor din presă

scrisă (print media) este relevantă. De multă vreme, ziarele au încetat să mai

găzduiască comunicate politice, discursuri sau luări de pozitie politice redate

integral. De asemenea, dezbaterile parlamentare au fost eliminate din sfera

de interes media, ziarele apreciind ca neinteresante pentru publicul larg

discuţiile aplicate pe legislaţie si administraţie.

Politicienii sunt citaţi pe scurt, fie la televiziune sau la radio, fie in ziare. Mai

mult, rigorile jurnalismului de actualitate fac ca declaraţiile politice să fie

practic “ingropate”. În prezentarea generală a jurnalului de ştiri sau a paginii

care determină în mod esential întelegerea către publicul larg a activităţii de

partid, guvernamentale sau prezidenţiale. Nu este de mirare că politicienii

caută prin toate mijloacele să se elibereze de dependenţa jurnalismului

pentru a-şi transmite mesajele în mod direct nemediat.

I I . S U R S E L E J U R N A L I S T U L U I P O L I T I C

II.1. SURSELE INSTITUŢIONALE ŞI OFICIALE. DEFINIŢII

„Surse instituţionale” – sunt sursele care livrează cea mai multă informaţie către

media. Aceste surse sunt: spitalele, Poliţia, Jandarmeria, pompierii, tribunalele,

Armata, Biserica, partidele politice, prefecturi, consilii municipale, organisme

economice etc. Avantajul acestor surse este că furnizează informaţii în mod curent;

„Surse oficiale” – emit mesaje de mare interes pentru media, „a priori credibile”.

Sunt surse instituţionale de rang înalt. Ele sunt exclusiviste, deoarece informaţiile

lor nu se pot obţine din altă parte (preşedinţia, guvernul).

II.2. PARTIDELE. CONFERINŢE, COMMUNICATE DE PRESA

Partidele politice, ca oricare altă instituţie cu vizibilitate publică, comunică

cu jurnaliştii/instituţiile de presa, prin intermediul Biroului de Presa. Aşadar,

legatura dintre publicul larg şi partidul politic este realizată de relaţia dintre

jurnalişti şi membrii Biroului de Presa şi/sau purtatorul de cuvant.

Instrumentele folosite de birourile de presă pentru facilitarea relaţiilor cu

mass-media sunt:

Conferinţa de presa

Briefing-ul de presă

Ştirea de presă

Comunicatul de presă

Ştirea de presă reprezintă relatarea sau descrierea într-o manieră jurnalistică

a unui eveniment. Ea este destinată exclusiv publicării şi, drept urmare, este

preluată şi difuzată ca atare de către mass-media. Ştirea de presă se construieşte

după modelul “piramidei inversate”. Aceasta presupune ca informaţiile prezentate

în ştire să fie ordonate descrescător, în funcţie de importanţa lor. Astfel,

informaţiile cele mai importante sunt amplasate în primul paragraf al ştirii, nu în

ultimul, deoarece rolul acesteia este de a informa, şi nu de a ţine în suspans

cititorul. Abordarea acestui model se impune deoarece redactorii şi editorii din

presă citesc, de obicei, primele paragrafe ale unei ştiri, pentru a-şi da seama dacă

aceasta prezintă interes sau nu. Când spaţiul de publicare nu este suficient, atunci

ştirea trebuie redusă.

II.3. POLITICIENI. DECLARAŢII PUBLICE ŞI COMUNICATE DE PRESĂ

Politicianul, ca individualitate, poate reprezenta, de asemenea, o sursă de

informare pentru jurnalistul politic. Declaraţiile sale private sau publice pot deveni

oricand subiect de ştire si pot fi identificate de opinia publica cu declaraţiile

oficiale ale unui partid. De aceea, majoritatea jurnalistilor mizează foarte mult pe

declaraţiile unui politician (lider de partid sau de rang mai jos) pentru a i-o atribui

intregului partid.

Alta modalitate prin care politicianul poate relaţiona cu mass-media este

printr-un comunicat de presă, pe care sa-l semneze în nume propriu şi nu în numele

organizaţiei de partid pe care o reprezintă.

II.4. SONDAJELE DE OPINIE

Sondajul de opinie este o forma specifică a anchetei sociologice, este o

metodă statistică de stabilire, pe baza esantionării, a stratificării opiniilor în raport

cu anumite variabile socio-demografice ale populaţiei studiate.

În campania pentru alegerile prezidenţiale din anul 2009, jurnaliştii politici

s-au folosit foarte des de datele facute publice de diferitele instituţii de sondarea

opiniei publice, pentru redactarea articolelor de presă.

II.4.1. INSTITUŢII DE SONDARE A OPINIEI PUBLICE

Patru posturi de televiziune au semnat contracte cu cate un institut de

sondare a opiniei publice, care le-au pus la dispozitie date relativ diferite de la

sondaj la sondaj, lucru ce a segmentat publicul telespectator in mai multe categorii,

care au format curente de opinie diferite. Astfel, postul de televiziune public, TVR,

a colaborat cu CURS, Antena 3 cu CCSB, B1 TV cu CSOP, iar Realitatea TV cu

INSOMAR.

CTRL+Click stanga pe imagini pentru a deschide sondajele de opinie

II.4.2. INFORMARE, MANIPULARE PRIN SONDAJE

Sondajele de opinie nu apar de dragul si pentru binele intregii lumi.

Ele sunt realizate cu un scop precis, fie pentru a obline o informatie suplimentară,

fie pentru a promova o cauză, un interes particular. In această situatie, poate fi

vorba de o companie care doreşte să promoveze o actiune speciaiă, ori de un

politician care doreste să fie reales şi vrea să ştie ce gandesc oamenii despre un

subiect anume, ori de un grup de interese care vrea să dovedească apropierea dintre

actiunile proprii şi opinia generală.

Jurnalistul trebuie să se intrebe mereu dacă datele dintr-un sondaj merită sau

nu să fie publicate. intotdeauna vor exista sondaje de opinie suspecte. Cele mai

putin sigure sunt cele comandate si difuzate de partidele politice aflate în campanie

electorală. Scopurile acestora sunt diverse: să testeze lansarea -unui nou slogan, să

testeze impactuk unei declaratii politice pe o problemă specifică, să testeze efectul

unui discurs impotriva oponentilor politici.

Specialiştii apreciază că un jurnalist serios trebuie să isi pună 20 de intrebări

şi să cunoaseă 20 de răspunsuri foarte clare, inainte de a interpreta un sondaj de

opinie.

Singurul sondaj care merită relatat este doar cel realizat in mod ştiintific.

Un sondaj de opinie neştiintific este uşor de depistat. Este vorba de:

sondajeIe realizate prin Internet

la ieşirea din supermarket-uri

interviurile luate la intămplare pe stradă

seria celor 900 de apeluri telefonice date la intamplare.

Instrumente pentru realizarea sondajelor de opinie:

interviuri de mare complexitate (completarea unui chestionar

cu aprox. 100 de intrebări)

interviuri telefonice (la intămplare)

campanii door-to-door (solicitat la intămplare)

Diferenta dintre un sondaj elaborat ştiintific şi un sondaj neştiintific este dată

de maniera de selectare a respondentilor. Un sondaj neştiintific apelează la

„voluntari” dispuşi să completeze un formular de sondaj, în timp ce unul ştiintific

urmează principii matematice şi sociologice stricte.

1. Cine a realizat sondajul de opinie?

2. Cine a plătit pentru sondajul de opinie, cine l-a comandat?

3. Cate persoane sunt intervievate pentru realitzarea unui sondaj de opinie?

4. Cum au fost selectate persoanele participante la sondajul de opinie?

5. Din ce zona (nationala, regionala, urbana, rurala) si ce categorii sociale

(muncitori, profesori, avocati, democrati, socialisti etc.) sunt selectate

persoanele intervievate?

6. Rezultatele finale se bazeaza pe suma raspunsurilor tuturor celor

intervievati?

7. Cine ar fi trebuit intervievat si nu a fost intervievat?

8. Cand a fost realizat sondajul de opinie?

9. Cum a fost realizat sondajul de opinie?

10. Ce trebuie sa stim despre sondajele pe Internet?

11. Care este eroarea de rezultat general admisa?

12. Cine se afla cu adevarat in top?

13. Ce alti factori mai pot influenta credibilitatea unui sondaj?

14. Ce intrebari au fost puse?

15. In ce ordine au fost puse intrebarile?

16. Ce trebuie sa stim despre „sondajele de presiune”?

17. La ce intervale de timp au fost realizate sondajele de opinie, pe un subiect

anume?

18. Am raspuns la toate intrebarile. Raspunsurile suna bine. Dar sondajul este

corect?

19. Daca interpretarea sondajelor e atat de dificila, mai trebuie sa publicam

sondajele de opinie?

20. Este valabil acest sondaj de 20 de intrebari?

II.5. EXIT-POLL-URI

Definitia pentru exit-poll (cum apare - cu cratima - ca anglicism, în

DOOM2, fiind însa absent din DEX si NDULR) ar putea fi formulata astfel:

„sondaj în rândul alegatorilor, la iesirea din sectiile de votare, asupra formatiunii /

candidatului pentru care au optat"; „rezultat al acestui sondaj". Cum se stie, exit-

pollurile sunt organizate de institutii de sondare a opiniei publice la cererea

(comanda) unor agentii de presa, ziare, posturi de televiziune etc. În numeroase

tari, în care se practica, doar cu putine exceptii, rezultatele respective nu pot fi

facute publice înainte de ora închiderii sectiilor de votare.

II.5.2. REGULAMENT CNA

Potrivit Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, cu

modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Deciziei CNA nr. 853/2009,

campania electorală prin intermediul posturilor publice şi private de radio şi

televiziune se încheie în ziua de sâmbătă 5 decembrie 2009 la ora 7:00.

Din acel moment nu mai este permisă prezentarea de dezbateri, mesaje şi

comentarii cu conţinut electoral, spoturi sau alte forme de promovare electorală.

De asemenea nu este permisă transmiterea în direct a unor mitinguri, întâlniri,

eventuale conferinţe de presă ale candidaţilor, precum şi difuzarea unor declaraţii

la ieşirea de la urne de natură să influenţeze opţiunile de vot.

I I I . J U R N A L I S M P O L I T I C I N S T I T U T I O N A L

III.1. ACREDITAREA JURNALISTILOR DE INSTITUTIILE PUBLICE

Exemplu: Acreditarea jurnalistilor de Senatul României

Pentru obţinerea acreditării permanente la Senatul României, pe durata unei

sesiuni parlamentare, instituţia de presă solicitantă se va adresa, în scris, Direcţiei

comunicare-imagine.

Documentul de solicitare a acreditării va cuprinde informaţiile de mai jos,

grupate, după caz, în formular ul nr.1 (individual) sau formularul nr. 2 (pentru

echipa de jurnalişti), astfel :

numele şi prenumele, precum şi funcţia deţinută în redacţie de persoana

pentru care se solicită acreditarea;

seria, numărul cărţii de identitate, CNP;

numărul legitimaţiei de presă;

posibilităţi de contactare (telefon mobil, adresa de e-mail).

Adresa de solicitare a acreditării va fi datată, ştampilată şi semnată de un

membru al conducerii instituţiei de presă şi va fi însoţită de o fotografie în format

electronic a jurnalistului (fişier de tip "jpg" sau "bmp", mărime maximă 600 KB,

trimis prin e-mail la presa@senat.ro) şi de o copie a legitimaţiei de presă.

Solicitările de acreditare se pot depune zilnic, între orele 9,00 şi 16,00, la

Biroul de presă al Senatului, din Palatul Parlamentului, Calea 13 Septembrie, nr. 1-

3, intr. A1, corp E3/cam. 209, sector 5, Bucureşti.

Acreditarea jurnaliştilor pentru sesiunea septembrie – decembrie 2010

Direcţia Comunicare - Imagine a Senatului României – Biroul de Presă - aduce la

cunoştinţă că, în perioada 12 - 30 august 2010, primeşte legitimaţiile de acreditare

permanentă ale jurnaliştilor, în vederea aplicării vizei valabile pentru sesiunea

septembrie – decembrie a acestui an. Acestea vor fi depuse la Biroul de Presă,

corpul E3, nivel M1, camera 209, de luni pînă joi, între orele 9.00 - 15.00, şi

vineri, de la 9.00- 13.00. In cazul jurnaliştilor care nu au avut, pînă în prezent,

acreditare permanentă la lucrările Senatului, aceştia trebuie să urmeze procedura

publicată pe site-ul instituţiei, la secţiunea “ Relaţii cu mass-media”.

III.2. JURNALISTII ACREDITATI DE PARLAMENTUL EUROPEAN

Acreditarea jurnalistilor de Parlamentul European3:

Jurnaliştii, fotografii şi echipele audiovizuale trebuie să obţină o acreditare pentru

presă şi/sau o acreditare audiovizuală specială pentru a intra şi a lucra în clădirile

Parlamentului. Este bine să vă pregătiţi din timp vizita la Parlament contactând

serviciul competent.

Acreditarea pentru presa scrisă

3 http://www.europarl.europa.eu/ro/pressroom/content/20050818FTX00272/html/Acreditări-media?productId=20050818FTX00272

Instituţiile UE dispun de un regim comun de acreditare pentru

corespondenţii permanenţi de la Bruxelles care îndeplinesc criteriile stabilite de

serviciile de presă ale instituţiilor. Această acreditare este valabilă pentru toate cele

trei locuri de desfăşurare a activităţii Parlamentului (Bruxelles, Luxemburg şi

Strasbourg). Cererile pentru o astfel de acreditare trebuie adresate Serviciului de

presă al Comisiei Europene.

Dacă nu îndepliniţii criteriile necesare pentru obţinerea unei acreditări în

temeiul acestui regim, dar acoperiţi în mod regulat activităţile Parlamentului

European şi aveţi sediul la Bruxelles, Luxemburg sau Strasbourg sau în apropierea

unuia dintre aceste oraşe, Serviciul de presă al PE vă poate acorda o acreditare

anuală exclusiv pentru Parlamentul European, valabilă în toate cele trei locuri de

desfăşurare a activităţii. Puteţi găsi regulamentul specific acestui regim accesând

linkul de mai jos.

Jurnaliştii care nu sunt corespondenţi permanenţi la Bruxelles, Strasbourg

sau Luxemburg pot obţine o legitimaţie de presă pentru o anumită reuniune/şedinţă

plenară, pe baza legitimaţiei naţionale de presă, a cărţii de identitate sau a

paşaportului lor, la intrarea pentru presă (la Bruxelles: clădirea PHS – intrarea din

strada Vautier; la Strasbourg, în cursul perioadelor de sesiune: clădirea LOW –

prima intrare pe stânga de la pasajul spre curtea centrală).

Deţinătorii unei legitimaţii de acreditare pot accesa cu uşurinţă clădirile

Parlamentului şi pot utiliza facilităţile existente pentru jurnalişti, precum posturile

de lucru din sala de presă.

Acreditări – Presa scrisă

Bruxelles Strasbourg

Edel CONNOR + 32 2 28 41528 + 33 3 88 17 4005

presse-conf@europarl.europa.eu

Acreditarea „audiovizuală” specială

Pentru a putea circula în clădirile Parlamentului European cu material

audiovizual şi a primi autorizaţia de a filma şi a face fotografii, echipele de

televiziune şi fotografii trebuie să solicite o acreditare suplimentară Unităţii pentru

audiovizual.

Pentru a vizualiza întregul set de norme care reglementează filmarea şi

fotografierea în Parlament, vă rugăm să consultaţi linkul de mai jos.

Acreditări – Presa audiovizuală

Bruxelles Strasbourg

Dna Kirsten VAN

KAMPEN

+32 2 284 48 17 +33 3 88 17 45 61

Fax : +32 2 284 07 89 +33 3 88 17 69 46

AVaccreditations@europarl.europa.eu

I V . C O N F E R I N T A D E P R E S A S I P U R T A T O R U L D E C U V A N T

IV.1. CONFERINŢA DE PRESĂ POLITICĂ. CARACTERISTICI. PARTICULARITĂŢI

Conferinţa de presă se organizează cu ocazia unor evenimente importante

care prezintă interes pronunţat pentru interesul general. Când şi de ce se

organizează o conferinţă de presă?

când se doreşte transmiterea unor date despre un eveniment pe mai multe

mijloace de informare în masă;

pentru a fi evitate acuzaţiile de favoritism în relaţiile cu presa;

pentru a economisi timp, preîntâmpinându-se, în felul acesta, solicitările

pentru interviuri individuale.

IV.2. PURTĂTORUL DE CUVÂNT AL UNUI PARTID POLITIC/INSTITUŢIE PUBLICĂ. CARACTERISTICI.

PARTICULARITĂŢI

Ce este, de fapt, un purtător de cuvânt?

purtătorul de cuvânt este acea persoană, din cadrul biroului de presă,

desemnată să îl reprezinte pe liderul organizaţiei în relaţia cu mass-media;

purtătorul de cuvânt exprimă atitudinea oficiala a organizaţiei asupra

problemelor de interes general sau specific;

purtătorul de cuvânt se subordonează direct conducerii organizaţiei.

purtătorul de cuvânt este disponibil 24 de ore din 24 pentru a menţine

deschis dialogul cu presa şi pentru a aduce la cunostinţa publicului larg

problemele de moment;

purtătorul de cuvânt trebuie să fie o persoană credibilă, să aibă calităţile unui

bun communicator

purtătorul de cuvânt este un mediator între organizaţia pe care o reprezintă şi

jurnalişti;

purtătorul de cuvânt nu se sperie de situaţiile de criză.

purtătorul de cuvânt este expresia organizaţiei; el nu face comentarii

personale, deoarece reprezintă organizaţia şi trebuie să răspundă în numele

acesteia; purtătorul de cuvânt este una dintre persoanele cele mai bine

informate din organizaţie; trebuie să fie tot timpul la curent cu ceea ce se

întâmplă în interiorul şi în afara organizaţiei, de aceea trebuie să stăpânească

foarte bine anumite tehnici de comunicare, să aibă cunoştinţe despre publicul

ţintă al organizaţiei, să prevadă întrebările care i se vor adresa şi să ştie să

evalueze impactul comunicării sale;

V . P O S T U R I L E D E S T I R I D I N R O M A N I A . T A L K S H O W - U L P O L I T I C

ANTENA 3

Postul de televiziune Antena 3 apartine trustului de presa Intact.

Emisiuni politice:

“100 de minute”, realizator Alessandra Stoicescu, Luni-Vineri – 17:00-

18:45

Descriere: "Intr-o 100 de minute oamenii vor vedea si vor intelege temele

mari ale zilei, dar - si cred ca asta este foarte important - vor descoperi teme

noi, lasate deoparte pentru ca sunt prea delicate ori prea grele. Nu-mi plac

vorbele mari insa acum, dupa probe si emsiuni pilot, sunt convinsa ca 100 de

minute este esentiala pentru cei care nu vor sa fie luati prin surpindere de

vremurile pe care le traim.", a declarat Alessandra Stoicescu. De asemenea,

Mircea Badea care realizeaza in acelasi interval orar o emisiune la radio ZU,

pentru a discuta intr-o maniera dezinvolta una dintre temele principale ale

zilei. (sursa: www.antena3.ro )

“La ordinea zilei”, realizatori Dana Grecu si Radu Tudor, Luni-Vineri

– 18:45-20:00

Descriere: Castigatoare a premiului APTR 2009 la categoria "Cel mai bun

talk show", "La Ordinea Zilei" este emisiunea care analizeaza si comenteaza

in direct principalele evenimente ale ultimelor ore. Dana Grecu, jurnalista cu

experienta, alaturi de analistul politic si militar Radu Tudor, discuta

impreuna cu invitatii cele mai importante stiri ale zilei si cum ne afecteaza

acestea pe fiecare dintre noi. (sursa: www.antena3.ro )

“Stirea zilei”, realizator Gabriela Vranceanu Firea, Luni-Vineri 20:00-

21:00

Descriere: ŞTIREA ZILEI este un talk-show de actualitati, in care este

dezbătut cel mai important subiect al zilei sau cea mai semnificativă a

momentului, din domeniile: politic, social, economic, diplomatic. De regulă,

formatul presupune prezenta a doi invitati in platou, unul pro si altul contra

temei dezbatute. (sursa: www.antena3.ro )

“Sinteza zilei”, realizator Mihai Gadea, Duminica-Joi 21:45-23:10

Descriere: Emisiune de referinta deja, "Sinteza zilei" s-a impus ca emisiunea

in care se fac cele mai importante dezvaluiri din actualitatea cotidiana. Mihai

Gadea alaturi de invitatii din platou ofera publicului toate punctele de vedere

asupra evenimentelor celor mai importante de peste zi. (sursa:

www.antena3.ro )

“In gura presei”, realizator Mircea Badea, Duminica-Joi 23:10-24:00

Descriere: Emisiunea pamflet a lui Mircea Badea s-a bucurat de apreciere

inca de la primele editii. Realizatorul a reusit sa transforme prezentarea

formala a continutului ziarelor intr-o emisiune dinamica, cu umor, dar si cu

replici acide si teorii noi. Nu de putine ori profetiile lui Mircea Badea

referitoare la viata politica si economica s-au adeverit. Printre fanii lui

Mircea Badea se numara Parazitii si Florin Chilian. (sursa:

www.antena3.ro )

REALITATEA TV

Realitatea TV, membra a grupului Realitatea-Caţavencu, patronat de omul de

afaceri Sorin Ovidiu Vântu, este prima televiziune din România dedicată ştirilor. A

apărut în anul 2001 ca un post generalist condus de Silviu Prigoană şi s-a reprofilat

într-un timp scurt pe transmisia 24 de ore din 24 a programelor informative.

Filozofia postului este că evenimentul guvernează programul, astfel încât în orice

moment desfăşurătorul de emisie poate fi dinamizat cu informaţii de ultimă oră.

Grila de programe a Realităţii TV cuprinde în special jurnale de ştiri (din oră în

oră), dar şi emisiuni de analiză politică, socială, culturală şi ştiinţifică.

Printre cele mai cunoscuţi jurnalişti şi oameni de media din România, prezenţi la

Realitatea TV, se numără: Emil Hurezeanu, Melania Medeleanu, Stelian Tănase,

Mircea Dinescu, Letiţia Zaharia, Cosmin Prelipceanu şi Mihai Tatulici.

Sloganul mărcii Realitatea (care include postul de televiziune Realitatea TV, postul

de radio Realitatea FM şi saitul de web Realitatea.NET) este „Deschide lumea.”

Realitatea TV face parte din trustul de presă Realitatea Media, care este prezent pe

piaţa radio, print şi online.

Emisiuni politice:

“Ora de foc”, realizatori Oana Stancu si Adrian Ursu, luni-joi 21:00

Descriere: În fiecare zi de luni până joi, de la 21:00, Oana Stancu şi Adrian

Ursu vă aşteaptă la “Ora de foc” pentru a dezbate cele mai importante

evenimente ale momentului. În talk-show, cei doi jurnalişti trag concluzii

asupra faptelor petrecute în timpul zilei şi aduc în faţa telespectatorilor

informaţii noi, investigate de reporterii Realitatea TV. În fiecare ediţie a

emisiunii, Oana Stancu şi Adrian Ursu îi au ca invitaţi pe principalii actori

politici ai zilei, alături de jurnalişti şi analişti politici. (sursa:

www.realitatea.net )

“Realitatea te priveste!”, realizator Andreea Cretulescu, luni-vineri

18:45-20:00

Descriere: Orice decizie luată de autorităţi are implicaţii asupra noastră, a

tuturor. "Realitatea te priveşte" este emisiunea care îţi arată ce nu se vede cu

ochiul liber. Care caută explicaţii şi îţi dă răspunsuri. Accentul se pune pe

interactivitatea cu telespectatorii. La adresa de email

realitateatepriveste@realitatea.neti tu poţi să-ţi exprimi opiniile, să pui

întrebări sau poţi sesiza evenimente importante. (sursa: www.realitatea.net )

“Romania politica”, realizatori Ema Zeicescu, Emil Hurezeanu si Iosif

Boda, Vineri 21:00

Descriere: În fiecare zi, actorii politici conturează o Românie în care adesea

nu ne recunoaştem. Cu un scenariu plin de neprevăzut şi o regie aparţinând

unor nume mari, filmul e însă departe de a avea substanţă. Patima face ca

probleme importante să fie dezbătute superficial, ca nevoile telespectatorului

să se desprindă dramatic de cele ale politicianului. Vineri seara, de la ora

21:00, patima şi superficialitatea vor dispărea de pe ecrane. Emil Hurezeanu

şi Iosif Boda propun o abordare serioasă, temeinică şi o analiză profundă,

care vor desena România politică aşa cum e ea şi, din când în când, aşa cum

poate ar trebui să fie. Împreună cu cei mai importanţi lideri politici. (sursa:

www.realitatea.net )

B1 TV

“100%”, realizator Robert Turcescu, luni-joi 20:00

Descriere: Jurnalism 100%. Robert Turcescu nu acceptă jumătăţile de

măsură."Transferul toamnei la tv în 2010", Robert Turcescu, a debutat pe

B1, în luna octombrie, cu “100%”, producţia tv care l-a consacrat. Robert a

revenit la conceptul iniţial al acestei emisiuni, în care dezbaterea are loc cu

un singur invitat, un interviu clasic, nu o şuetă televizată, ceva total diferit

faţă de toate talk show-urile de pe piaţa tv a momentului. Vor exista şi ediţii

când în confruntarea „100%” se vor afla la masă doi sau trei invitaţi, însă

acestea vor fi excepţii. „Vreau să realizez interviul clasic de televiziune,

pentru că, în ultimii ani, s-a ajuns la formule absolut bizare, se merge pe

principiul „să facem masa cât mai bogată”, cazuri în care invitaţii nu îşi pot

duce ideea până la capăt, discuţia deviază şi nu se mai înţelege nimic. Eu

vreau să dezbat şi să cunosc în profunzime anumite subiecte”, a explicat

Turcescu ideea de bază a emisiunii sale. (sursa: www.b1tv.ro )

“2+1”, realizatori Ioana Lupea si Mircea Marian, luni-joi 18:00

Descriere: "2+1" propune o formulă inedită de interviu. Talk show-ul “2+1”

cu Ioana Lupea şi Mircea Marian, jurnalişti de elită ai echipei “Evenimentul

zilei”, este conceput sub forma unui interviu cu un singur invitat. Emisiunea

acoperă subiecte din sfera politicului, socialului şi economicului şi se

transmite în direct, din studioul "Evenimentul zilei". Producţia păstrează

structura Interviurilor 2+1 din „Evenimentul zilei”, realizate de Ioana Lupea

şi Mircea Marian, unde întrebările sunt puse alternativ de cei doi şi are

rubrici ca „Testul de sinceritate” sau „Ce spune despre...”.

“Este o emisiune de analiză, nu o sală de tribunal, nu dăm sentinţe şi nu

tăiem capete. Încercăm să găsim cauzele evenimentelor şi să arătăm efectele

lor asupra oamenilor. Invitaţi sunt cei care au ceva important de spus -

personalităţi publice, dar şi experţi cu mai puţină notorietate.” - Ioana Lupea

“La "2+1", “decojim ceapa”, cum spune americanul, dăm jos foiţele de

ceapă şi intrăm cât mai în interiorul unui anumit fenomen, fără să plângă

nimeni. Invitaţilor, le punem întrebări, nu le ţinem discursuri şi le sugerăm

ce să răspundă.” - Mircea Marian (sursa: www.b1tv.ro )

Audiente TV in 2010

TABEL - DATE CULESE DE PE SITE-UL PAGINADEMEDIA.RO

Nr. Crt. Emisiunea Postul TV Mii de

oameni

Rtg % Nr. Difuzare

1 Sinteza zilei Antena 3 323 2.8 236

2 Tema zilei TVR1 283 2.5 52

3 Subiectiv Antena 3 275 2.4 111

4 Ora de foc Realitatea

TV

263 2.3 225

5 Cristina show Acasa 225 2 5

6 Ultima sansa Realitatea

TV

225 2 26

7 Realitatea

zilei

Realitatea

TV

224 1.9 180

8 Arena

publica

TVR 1 214 1.9 17

9 Zona de

impact

Realitatea

TV

209 1.8 43

10 Agenda

politica

TVR 1 207 1.8 25

11 Tanase si

Dinescu

Realitatea

TV

205 1.8 46

12 Punctul de

intalnire

Antena 3 202 1.8 68

13 Intre bine si

rau

TVR 1 201 1.8 10

14 Romania

politica

Realitatea

TV

198 1.7 18

15 3 X 3 Realitatea

TV

189 1.6 45

16 Dupa 20 de

ani

Pro TV 189 1.6 26

TALK-SHOW-UL POLITIC

TALK-SHOW-UL POLITIC. CONCEPTE.

Talk show-ul este o formă de schimb organizată astfel încât să scoată la

iveală conflictul, drama umană, sub diverse aspecte, în legătură cu o temă-pretext,

printr-o confruntare a unor judecăţi şi opinii exprimate tranşant şi cu ajutorul unui

dispozitiv televizual care se complace în a ilustra aceste conflicte sau a sugera

drama.

“El corespunde unei puneri în spectacol a cuvântului apt să servească unei

abordări sensibile, emoţionale a celor două forme de dezordine umană care sunt

conflictele între indivizi şi dramele intime ale persoanei”.

Dintre cele mai cuprinzătoare şi mai nuanţate definiţii date talk show-ului,

este de semnalat cea pe care o formulează Noël Nel: “Apoteoză a media,

transpunere electronică a tragediei greceşti, prin progresia dramatică pe care o

conţine şi prin catharsis colectiv, complement indispensabil al democraţiei, talk

show-ul reprezintă , finalmente, o structură în care intră în rezonanţă şi se

contaminează două forme de reprezentare socială: statul-spectacol, cu eroii săi

politici, şi Televiziunea-stat, cu socializarea instantanee pe care o propune în

cadrul marilor dezbateri ideologice.”

Talk-show-ul politic reprezinta o emisiune de televiziune constând într-o

discuţie pe o tema politica între un moderator şi una sau mai multi actori politici si

membri ai societatii civile invitati.

TALK-SHOW-UL POLITIC. PARTICULARITĂŢI.

sunt invitati politicieni de la toate formatiunile politice parlamentare;

sunt invitati membri ai societatii civile si jurnalisti care sa combata o

eventuala tentative de manipulare a actorilor politici;

sunt invitati analisti politici, economici si financiari pentru a evalua

discursurile si practicile guvernantilor si celor aflati in Opozitie

sunt invitati sociologi care sa analizeze starea generala a populatiei, cauzata

sau datorata de politicile publice ale guvernarii

moderatorul este un liant sau mediator intre actorii politici, intre actori

politici si jurnalisti, membri ai societatii civile si sociologi

ANALISTUL POLITIC VS. ACTOR POLITIC. CARACTERISTICI.

analistul politic se afla intr-un razboi continuu cu actorii politici in cadrul

unei emisiuni

analistul politic are rolul de a combate din start prezumtivele tentative de

manipulare a actorilor politici

V I . N O I L E M E D I A Ş I P O L I T I C A

VI.1. NOILE MEDIA. CONCEPTE

Termenul de “new media” reprezintă o combinaţie dintre cuvântul din limba

engleză “new”, care se traduce prin “nou” şi cuvântul latinesc “medium”, la plural

– “media”, care înseamnă mijloc. În traducere liberă, conceptul de New Media

reprezintă mijloacele de comunicare în masă prin intermediul noilor tehnologii (ex.

Internetul).

Noile media reprezintă (ca terminologie) un termen-umbrelă care

desemnează acele media ce înglobează tehnologii diverse.

Întrucât există mai multe păreri ale specialiştilor prin care să se identifice

noile media, mai multe definiţii, s-a convenit să se identifice mai întâi

caracteristicile comune ale acestor definiţii. Iată două dintre ele:

- difuzarea informaţiilor către un număr, teoretic, infinit de receptori, în

funcţie de categoriile vizate;

- deţinerea unui control egal asupra informaţiei, atât al emiţătorilor cât şi al

receptorilor;

Web 2.0 este o sintagmă care se face auzită din ce în ce mai des în ultima

vreme peste tot în lume. A fost utilizată pentru prima dată la Conferinţă WEB 2.0

(organizată de Tim O’Reilly şi Media Live Internaţional în anul 2004) având ca

temă serviciile de internet din cea de a doua generaţie, care începuseră să capete o

popularitate din ce în ce mai mare, oferind posibilităţi aproape nelimitate de

comunicare şi interacţiune socială.

Web 2.0 este asociat cu o nouă etapă în dezvoltarea internetului după

începutul anilor 2000.

Mai mult de atât, New Media a înlesnit un nou model de comunicare, un nou

concept al comunicării de masă, diferit de mass-media tradiţionale.

VI.2. BLOG-URILE ŞI IMAGINEA OMULUI POLITIC

Iată câteva dintre argumentele4 pentru care un politician ar trebui să îşi facă

intrarea în blogosferă:

1. Notorietate. Blogul înseamnă deschidere spre un public dispus să

discute şi să disemineze informaţii, şi ajută la creşterea notorietăţii. Blogul mai

înseamnă şi accesul spre un public tânăr care, în alte condiţii, nu ar avea acces la

informaţii despre candidat.

2. Mediatizare . Orice politician ştie că primul pas spre mediatizare este să

se facă remarcat prin ceva. Blogul poate reprezenta astfel, biletul de intrare pe

poarta principală a mediatizării la scară naţională.

3. Corectitudine. În peisajul media actual, mesajele unui politician pot fi

trunchiate sau distorsionate, iar dreptul la replică nu reuşeşte întotdeauna să repare

o imagine afectată de presă. În acest context, blogul poate asigura o versiune

coectă a mesajelor care să ajungă la susţinătorii candidatului respectiv, şi ulterior la

liderii de opinie.

4. Diseminare. Alegătorii măsoară competenţa politică pe baza

informaţiilor primite de la jurnalişti. Blogul ajută în diseminarea mesajelor şi îi

ajută pe jurnalişti să afle contribuţiile poticianului pentru comunitate. Blogul poate

ajuta un politician să transforme în ştire lucrurile bune pe care le-a făcut

4 Sorin Tudor, Politica 2.0.08, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2008, pag. 160

5. Imagine. Site-ul personal trebuie conceput ca o carte de vizită a unei

persoane. Blog-ul însă umanizează, deoarece înseamnă şi intrarea într-o

comunitate, accesând un blog se pot urmări mesajele de susţinere a unei persoane

sau a unul grup, se pot întări convingerile sau se pot schimba.

Blogurile politice şi-au construit credibilitatea în timp şi au demonstrat că

au puterea de a fixa agenda publică în anumite momente.

De exemplu, în septembrie 2004, un moderator american a prezentat în

cadrul unei emisiuni de televiziune difuzată de CBS, o serie de documente care

intrau în conflict cu informaţiile oficiale privind dosarul militar al preşedintelui

Statelor Unite ale Americii, George W. Bush. În replică, pe blogurile unor

susţinători ai partidului din care provenea Bush, au apărut dovezi ce demonstrau

falsitatea documentelor prezentate la televizor. În scurt timp, comunitatea de

bloggeri, exercitând presiuni în lumea online, a reuşit să oblige postul TV şi

moderatorul în cauză să-şi ceară scuze în mod public pentru „tehnici jurnalistice

nepotrivite5”.

În Europa, puterea blogosferei de a fixa agenda publică s-a evidenţiat în

luna mai 2005, când bloggerii francezi au contribuit la votul negativ adus

Constituţiei europene din acea ţară6. Un al treilea exemplu este reprezentat de cazul

prinţului Harry, al treilea în ordinea succesiunii la tronul Regatului Unit, care în

urma dezvăluirilor pe site-ul american Drudge Report7, a fost nevoit să se retragă

împreună cu regimentul său, din misiunea secretă din Afganistan, pentru a nu

deveni ţinta atacurilor talibane.

5 Guţu Dorina, New Media, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2007, pag. 446 Guţu Dorina, New Media, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2007, pag. 1187 Drudge Matt, „Drudge Report”, http://www.drudgereportarchives.com.data

Blogurile influenţează indirect electoratul prin capacitatea lor de a exercita

presiuni asupra mijloacelor de comunicare în masă.

Oamenii politici trebuie să fie conştienţi că discursul este pilonul de bază

în care se susţine credibilitatea lor. Politicianul nu poate fi votat însă doar pe bază

apariţiilor unor articole de presă, bannere electorale, etc. Prea preocupaţi să-şi

construiască credibilitatea, actorii politici promit prea mult sau spun cu prea mare

usurinţă ceea ce vor oamenii să audă. Pe de altă parte, regimul mediatic în care

acţionează actorii politici, contribuie la dezvoltarea unor tehnici de credibilitate din

ce în ce mai sofisticate8.

 România, prin clasa ei politică, nu face excepţie de la tendinţa evolutivă a

blogosferei politice la nivel mondial. Primul blog de politician a apărut în România

în 2006, iar în numai 3 ani, blogosfera politică românească a crescut până la câteva

sute de bloguri.

Multe dintre bloguri au fost deschise cu scopul declarat de a-i susţine pe

oamenii politici în perioada campaniilor. Decizia de a comunica online derivă din

avantajele palpabile ale blogului: costuri reduse în comparaţie cu prezenţa în alte

media, caracterul personal, interactiv, deschis dezbaterilor şi generator de

feedback.

Blogul necesită un stil de comunicare aparte, care urmăreşte să creeze în

jurul său o comunitate socială. Utilizarea sa poate aduce avantaje omului politic şi

îi poate facilita prezenţa în mediile tradiţionale, nu de puţine ori presa preluând

informaţii direct din însemnările publicate de politicieni pe blog. Prin urmare,

subiectele propuse spre dezbatere trebuie să aibă valoare de adevăr, să fie inedite,

de actualitate şi de interes public.

8 Tasenţe Tănase, Analiza SWOT Mircea Geoana, www.tashy.ro

Politicienii români au început prin a-şi folosi blogul într-o manieră

mecanică fără a adapta mesajele la specificul canalului de comunicare şi al

publicului din mediul online românesc. Din 2006, şi până în prezent, politicienii au

utilizat blogurile atât pentru a-şi promova anumite proiecte politice cât şi pentru a-

şi ataca adversarii, a se dezvinovăţi şi chiar a crea scandaluri.

În luna august 2006, un politician provenit din Partidul Social Democrat,

Ioan Mircea Paşcu, îşi lansa blogul Europolis, neasumându-şi însă paternitatea

blogului, utilizând semianonimatul şi ratând şansa de a fi “părintele oficial al

blogosferei politice româneşti9”. Cu timpul, mulţi dintre politicieni şi-au creat

bloguri.

O primă încercare de a surprinde ansamblul blogosferei politice româneşti

a fost demarată la sfârşitul anului 2007 şi se numeşte “Codex Politicus: Blogosfera

Politică Românească” şi este o sursă directă de informare pentru oricine e interesat

de trendul discuţiilor politice pe internet.

Ultimul clasament al prezenţei online a partidelor politice şi al

reprezentanţilor acestora, din iulie 2009, arată că există 350 de bloguri care aparţin

unor politicieni români, clasamentul lor pe partide fiind următorul: Partidul Social

Democrat – 132, Partidul Democrat Liberal – 90, Partidul Naţional Liberal – 87,

Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat – 20, Partidul Conservator – 11.

Restul de 11 bloguri aparţine unor politicieni din alte partide. Conform acestei

statistici, partidul care conduce în topul prezenţei în blogosfera românească este

PSD (37,7%), urmat de PDL (25,7%), şi de PNL (24,8%). Al patrulea partid ca

prezenţă este PNŢCD (5,7%) iar la baza clasamentului sunt partide precum PC,

UDMR, PIN, şi politicieni independenţi totalizând 6,1%.

9 Dorina Guţu, New media, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2007, pag. 87

Comentatorii politici sunt cei mai numeroşi membri ai blogosferei politice

româneşti, cu un procentaj de 31,3%. Pe locul doi se află politicienii şi partidele

(28%), urmaţi de ziarişti (20%) şi de utilizatorii generici (16%).

Sursa: grafic realizat de autoare

VII.4. OAMENII POLITICI ŞI BLOG-URILE LOR. STUDIU DE CAZ

- Blogul lui Adrian Năstase

La prima însemnare a sa, blogul lui Adrian Năstase a fost vizitată de

19.651 ori10. Numărul de cititori şi comentarii a crescut spectaculos de la o lună la

alta, ajungând la 100.000 de accesări şi 2.100 de comentarii lunar. Astfel, Adrian

Năstase a deveni cel mai citit fost premier dar şi cel mai comentat politician

blogger din România.

10 http://nastase.wordpress.com

- Blogul lui Mircea Geoană

Blogul lui Mircea Geoană a apărut în primele zile de la declanşarea în mod

oficial a luptei electorale din aprilie-mai 2007. Intrarea lui Geoana în blogosferă a

declanşat o reacţie violentă de protest din partea bloggerilor autohtoni, care au

sancţionat intenţiile de politizare a online-ului românesc. Mai exact, Mircea

Geoană este primul politician român care a a vut parte de Google bomb11.

Termneul desemnează tentativele de modificare a poziţiei unui site sau blog în

lista de rezultate afişate pe Google. În cazul de faţă, cele mai mulţi vizitatori ai

site-ului www.mirceageoana.ro au căutat pe Google un termen peiorativ atribuit lui

Mircea Geoană de către fostul preşedinte al României. Deşi probabil, prima acţiune

de Google Bomb a fost descoperită accidental, în prezent, ea este folosită în mod

intenţionat în luptele politice, pe plan internaţional. Cu o activitatea sporadică (2-3

însemări pe lună) blogul lui Geoană a cunoscut o înviorare în timpul campaniei

electorale din 2009, perioadă în care site-ul era actualizat permanent cu ştiri,

fotografii şi imagini video de la toate evenimentele din campanie.

În concluzie, politicienii nou apăruţi în blogosferă ce râvnesc la succesul

politicienilor prezentaţi mai sus trebuie să conştientizeze că nu doar subiectele

politice sunt interesante în mediul online şi că este indicat să îşi promoveze şi

latura umană, să vorbească despre familie,hobby-uri, activităţi extraprofesionale,

etc.

- Blogul Elenei Udrea

11 http://en.wikipedia.org/wiki/Google_bomb

Site-ul www.elenaudrea.ro/blog a fost lansat în noiembrie 2007 şi

aînregistrat 16.000 de vizitatori în prima săptămână12. Apariţia Elenei Udrea în

blogosferă a atras atenţia mass media şi a comunităţii de bloggeri, şi a constituit un

subiect de presă. De la apariţie şi până în prezent, blogul a reuşit să atragă peste

370.000 de vizitatori unici. Aceasta se explică prin strategia online de atragere a

vizitatorilor pe site-ul personal prin organizarea de concursuri cu premii. Pentru a

nu fi acuzată de mită electorală, Elena Udrea a renunţat la organizarea de

concursuri. Pentru a fi contactată personal de cititorii săi, Elena Udrea a pus la

dispoziţie adresă poşatală, numere de telefon şi adrese de e-mail. Ceea ce

deosebeşte blogul Elenei Udrea de celelalte bloguri de politicieni este asemănarea

cu un forum. Uneori, comentariile la o însemnare ajung la peste 1000.

VI.3. OAMENII POLITICI ŞI PAGINILE DE FACEBOOK. STUDIU DE CAZ

Pagina de Facebook a lui Crin Antonescu

Pagina de Facebook: http://www.facebook.com/CrinAntonescuPresedinte

Numarul de fani13: 17.715

Fotografie de profil14:

12 www.elenaudrea.ro/blog 13 Pana la 19 aprilie 2011 14 Pagina accesata pe data de 19 aprilie 2011

Pagina de Facebook a lui Mircea Geoană

Pagina de Facebook: http://www.facebook.com/pages/Mircea-Geoana

Numarul de fani15: 4.387

Fotografie de profil16:

15 Pana la 19 aprilie 2011 16 Pagina accesata pe data de 19 aprilie 2011

Pagina de Facebook a lui Victor Ponta

Pagina de Facebook: http://www.facebook.com/Ponta.Victor

Numarul de fani17: 2.274

Fotografie de profil18:

17 Pana la 19 aprilie 2011 18 Pagina accesata pe data de 19 aprilie 2011

Pagina de Facebook a Elenei Udrea

Pagina de Facebook: http://www.facebook.com/EUdrea

Numarul de fani19: 14.376

Fotografie de profil20:

19 Pana la 19 aprilie 2011 20 Pagina accesata pe data de 19 aprilie 2011

Pe scurt, avantajele reţelelor sociale sunt:

găsire facilă pe motoarele de căutare;

posibilitatea de a comunica imediat orice noutate, orice lansare;

oferă posibilitatea de a ţine legătura cu piaţa, de a urmări tendinţele şi

acţiunile concurenţilor;

oferă posibilitatea de creare a unui profil de expert în domeniul de activitate

se pot combate rapid ştirile negative care pot apărea despe partidul politic

sau companie;

asigură posibilitatea de a avea acces la o reţea de specialişti la care altfel

accesul este dificil.

Dezavantajele reţelelor sociale, mai puţin numeroase decât avantajele, sunt:

poate fi prejudiciat secretul profesional

implică timp, dedicare, consecvenţă şi consistenţă

profilul utilizatorilor devine public

orice greşeală de comunicare este taxată imediat

în funcţie de ce se comunică prin social media, se pot provoca atacuri din partea

concurenţilor

V I I . I N T E R V I U L P O L I T I C

VII.1. INTERVIUL POLITIC.DEFINITIE

Interviul reprezinta specia jurnalistică ce informează şi elucidează, prin intermediul

unui dialog. Interlocutorul este un politician, iar ca interviu sa fie intr-adevar

politic, subiectul dezbatut trebuie sa fie de interes public.

Tipuri de interviu

interviul expres (trecători, în legătură cu un eveniment cunoscut)

interviul informaţie/explicaţie (intervievatul îşi justifică o atitudine, îşi

explică actele, opiniile, opera)

VII.2. INTERVIUL POLITIC. CARACTERISTICI

De ce luăm un interviu?

să adunăm fapte (din surse credibile)

să strângem anecdote (pentru a “colora” informaţiile)

să caracterizăm o situaţie (pentru ca informaţia să fie credibilă) să

confirmăm ceea ce ştim (presupunem că ştim deja răspunsul la o întrebare şi

îl punem pe intervievat faţă în faţă cu acesta)

să demonstrăm că am fost acolo (o ştire credibilă trebuie să aibă trei surse)

Structura interviului

tip pâlnie (se porneşte de la ideea generală şi, prin întrebări, se ajunge la

detalii)

tip pâlnie inversată (se începe de la un subiect bine determinat şi se ajunge la

o temă mai generală)

tip tunel (întrebările nu invită la reflecţii îndelungate; este tipul de interviu

“la faţa locului”; se pun o serie de întrebări (închise sau deschise) pe aceeaşi

temă

cu ordine mascată (întrebări alternative: dificile-grele, cu final deschis-cu

final închis; scopul – de a surprinde interlocutorul

cu formă liberă (invită la răspunsuri deschise; folosită mai ales pentru a face

un profil intervievatului)

Cum NU trebuie să fie întrebările?

să nu dovedească lipsa documentării (“Vă rog să vă prezentaţi”)

să nu fie vagi, generale (“Ce mai e nou?”)

să nu fie mai multe întrebări într-o singură formulare

să nu fie lungi (formula ideală: două propoziţii separate cu punct)

să nu aibă nevoie de justificare

să nu sugereze răspunsuri de tipul DA sau NU

să nu fie ipotetice (“Ce s-ar fi întâmplat dacă...?”)

să nu inducă un anumit răspuns (“Nu credeţi că...”)

Cum redactăm interviul

În funcţie de:

caracteristicile canalului mediatic

politica şi strategia redacţiei

spaţiul tipografic

gradul de interes

adecvarea stilistică

Trei etape în redactarea interviului

1. Selecţia şi redactarea informaţiei

redactarea numelui interlocutorului: prenume, nume

cifrele trebuie aproximate (scrise în litere, de obicei; scrise în cifre, dacă

vrem să impresionăm)

toate datele trebuie verificate înainte de a fi publicate

numele necunoscute trebuie lămurite

2. Titrarea (titlu, subtitlu, supratitlu)

titlul: citarea afirmaţiei celei mai importante sau şocante

3. Şapoul şi rolul lui

rolul lui: de a-l convinge pe cititor de utilitatea interviului

poate fi: informativ (sunt oferite informaţii “de pliant”), incitativ sau mixt

ţine locul lead-ului

Ce nu trebuie să se modifice

cuvintele trebuie redate întocmai, fără a reformula

modificarea sensului se poate face și prin eludare (renunțarea la niște

informații în mod intenționat)

dacă intervievatorul îşi exprima o părere controversată, cititorii trebuie să

ştie că aceea este părerea sa, nu a jurnalistului

V I I I . I N F O R M A R E S I M A N I P U L A R E I N M A S S - M E D I A P O L I T I C E

VIII. 1. INFORMAREA ÎN MASS-MEDIA POLITICE

Deasupra tuturor mijloacelor de comunicare sta televiziunea. Acest

instrument este considerat a fi o forta atotputernica de catre cei multi politicieni.

Regulile jocului politic s-au modificat iarasi dupa aparitia televiziunii. Asa

dupa cum Roosevelt pusese radioul in slujba lui, acum o noua generatie de

politicieni a inceput sa analizeze modul in care televiziunea poate deveni utila sau

poate dauna intereselor politicianului. Astazi, majoritatea politicienilor de succes

sunt cei care stapanesc arta de a aparea “telegenici”, aidoma unor actori care apar

la televiziune. S-ar putea spune ca Abraham Lincoln nu ar fi putut sa devina

niciodata presedinte deoarece nu arata prea convingator, avand in plus si o voce

stridenta.

Indiferent de cum s-ar fi prezentat Lincoln in rolul de candidat in epoca

televiziunii, acesta a impus cerinte noi in procesul electoral actual. Printre noile

criterii prin care judecam candidatii amintim:

Aspectul fizic. Televiziunea ne aduce foarte aproape candidatul. Din cauza ca il

vedem pe ecran asa cum ii vedem pe actorii nostri preferati exista tendinta de a

evalua politicienii in functie de standardele de sex-appeal si pe baza unor

criterii mai relevante pentru “vedete” decat pentru oficialitatile publice. In ce

masura va fi decizia alegatorului intemeiata pe sentimentele datorate persoanei

candidatului si nu pe preocuparile rezultate din atitudinile fata de problemele

existente?

Capacitatea de a utiliza mijloacele tehnice ale televiziunii: camerele de luat

vederi, prompterul, luminile si altele. Comparati, de exemplu, peformantele la

televiziune ale presedintelui Carter cu cele ale lui Ronald Reagan. Fost actor

profesionist, Reagan se simtea in mod evident confortabil in fata camerei de

filmat; se pricepea sa citeasca un script si sa folosesca acest mediu pentru a

“intra in casa” spectatorului. Carter, pe de alta parte, nu parea in largul sau la

televiziune; nu parea sa creada ca in fata lui cel cu care vorbeste este altceva

decat o cutie electronica. Capacitatea de a utiliza televiziunea probabil ca nu

este un element determinant in evaluarea competitiei prezidentiale, dar a ajutat

la succesul politic al lui Reagan iar lui Carter I-a daunat.

Capacitatea de adaptare la limitarile impuse de programele de televiziune.

Timpul mediu de emisie pentru un subiect la televiziunea nationala sau locala

este de cel mult doua minute. De obicei, subiectul este compus din mai multe

secvente audio si video editate astfel incat sa formeze un intreg coerent.

“Sincroanele”, echivalentul din televiziune pentru citatul direct in presa scrisa,

nu au mai mult de 20 de secunde. Candidatii trebuie sa invete sa vorbeasca in

unitati de sunet, exprimandu-si opiniile in fraze clare care sa nu trebuiasca sa fie

editate si apoi montate in studio. Politicianul se confrunta astfel fie cu optiunea

superficialitatii, fie cu pericolul cenzurii. Prima cale este de preferat.Dar cata

informatie relevanta va recepta spectatorul intr-o politica desfasurata cu viteza a

cincea?

Acestea sunt doar unele aspecte ale modificarilor impuse procesului electoral de

televiziune. Fie ca e vorba de presedentie, fie de un post in administratia locala,

putini sunt candidatii care nu vor da curs solicitarilor televiziunii.

Avantajele televiziunii ca mijloc de publicitate :

Forta. Televiziunea permite prezentarea unui produs sau al unui serviciu

catre intreaga piata tinta , fara sa cunoasca limitarile impuse de volumele

fisierelor sau tirajelor unei reviste

Imaginea. Creste gradul de credibilitate si atractivitate

Flexibilitatea in ceea ce priveste modificarile sau schimbarile planului de

publicitate in functie de rezultate

Efectul de amplificare , determinat de vizibilitatea mijlocului de

comunicare , cu consecinte benefice asupra randamentului campaniilor

efectuate prin intermediul altor mijloace de comunicare, cum ar fi

publicitatea prin posta sau presa .

VIII. 2. MANIPULAREA ÎN MASS-MEDIA POLITICE

Manipularea reprezinta actiunea prin care un actor social (persoana, grup,

colectivitate) este determinat sa gandeasca si/sau sa actioneze intr-un mod

compatibil cu interesele initiatorului, si nu cu interesele sale, prin utilizarea unor

tehnici de persuasiune si distorsionand intentionat adevarul, lasand insa impresia

libertatii de gandire si de decizie.

Manipularea normelor si regulilor jurnalistice

Presa audio-video, dar si presa scrisa, contin o suma de vulnerabilitati,

datorate regimului competitiv in care sunt nevoite sa functioneze.

Puterea pe care o au mass-media rezulta din capacitatea acestora de a selecta

ceea ce şi de a modela conţinututul ştirilor transmise. Informaţille oferite de mass-

media au o redutabilă capacitate de penetrare şi de convinge, au capacitatea de a

modela percepţia asupra lucrurilor şi de a influenţa gandirea şi comportamentul

audienţei. Există insă limite ale puterii mass-media, forţe opuse — fie politice,

instituţionale, fie reprezentand mediul de afaceri privat — care, la randul lor,

manipulează informaţiile oferite de presă. Includem aici persoane ori grupuri, care

profită de normele şi regulile jurnalistice, pentru a crea evenimente suficient de

interesante pentru publicul larg, dar a căror apariţie favorizează exclusiv

persoanele sau grupul interesat. De asemenea, presiunea comercială profitului şi a

competitiei, precum si presiuni directe din partea instituţillor politice limitează

puterea mass-media.

Manipularca jumalismului presupune existenta unor reguli jurnalistice bine

definite. Posibilitatea de a influenţa informaţia are legătură directă cu inţelegerea

regulilor şi norrnelor jurnalistice; ca o consecinţă, mulţi consilieri de succes din

domeniul relaţiilor publice sunt foşti profesionişti din mass-media. Informaţia

oferită de mass-media este vulnerabilă, tocmai pentru că reporterii au termene-

limită şi obstacole de trecut. Ei se bazează pe informatii provenite din diverse surse

şi pentru că li se cere să fie rapizi şi să prezinte fapte incărcate de dramatism.

Criteriile mass-media, in funcţie de care o informaţie este sau nu suficient de

interesantă, dar şi constrangerile şi convenţiile externe şi inteme care influenţează

ceea ce este relatat sau publicat contribuie la susceptibilitatea creată.

Astfel, o parte din vulnerabilităţile presei sunt:

respectarea deadline-urilor

obligativitatea citării surselor

stabilirea agendei politice

scurtimea, dramatizarea si vizualizarea ştirilor

regimul acreditărilor

exploatarea week-end-urilor si a sărbătorilor oficiale

breaking news

Manipularea deadline-urilor (termenele de predare a ştirii in redacţie)

Pentru că mass-media se confruntă cu termene-limită, iar jurnaliştii sunt

obligaţi de competiţie să favorizeze cele mai recente detalii şi cele mai proaspete

evenimente, inforrnaţia oferită cu puţin timp inainte de apropierea termenului-

limită de către o personalitate politică importantă despre un fapt la fel de important

poate fi cu uşurinţă preluată şi ulterior relatată intr-o viziune non-critică, in

asemenca cazuri, evenimentul este interesant si provine de la o sursă cunoscută şi

familiară. Dacă se aşteaptă ca legitimitatea informaţiei să fie verificată, reporterii

riscă să rateze ştirea şi altcineva să o elibereze primul către public. Drept rezultat,

consilierii politici şi staff-urile politicienilor difuzează inforrnaţii controversate cat

mai aproape posibil de termenele-limită, pentru a minimaliza analiza critică a

mass-media asupra acestor informatii.

Informaţia din mass-media poate fi de asemenea manipulată prin eliberarea

de către politicieni a unor informaţii ce pot fi dăunătoare pentru ei, atunci cand

termenul-limită al redacţillor a fost depăşit sau cand se ajunge cu greu la public. De

exemplu, ziarele de duminică dimineaţa ce se aflau la chioşcurile de ziare şi pe

masa publicului american nu sunt foarte citite; in schimb, se obţine o audienţă mai

mare doar cand inecp obisnuitele jurnale de stiri de luni dimineata. In general,

(maximul de audienţă pe un tronson orar) in radio se situează in intervalul 6,30-

9,00 dimineata, prime-time-ul la televiziune este inregistrat intre orele 19,00 şi

22,00, in vreme ce pentru presa scrisă se inregistrează pe toata durata zilelor

lucrătoare ale săptămânii (luni-vineri).

Obligaţia instituţiilor de presă de a inchide ediţiile informative la ore bine

precizate indeamnă politicienii să profite de această imprejurare, pentru a emite

comunicate de presă puţin timp inainte de inchiderea ediţiei. Rezultatul este că re-

dacţiile:

nu mai au cum să verifice adevărul informaţiilor difuzate prin

comunicat;

sunt nevoite să redea textul comunicatului aşa cum acesta a fost

elaborat, fără să solicite reacţia celor incriminaţi in intervenţia de

presă la care tocmai au participat. Rezultatul este o relatare

neechilibrată.

Este si cazul conferinţelor de presă, anunţate cu puţin inainte de inchiderea

ediţiilor, care pun jurnaliştii politici în imposibilitatea de a lua reacţii şi de a relata

echilibrat despre o temă sau un sublect cu marcat potenţial conflictiv.

De teama de a nu scăpa „cea mai fierbinte şi proaspătă ştire", redactiile „fac

jocul” politicienilor, publicand informaţii neverificate şi neredactate in propria

redacţie. De asemenea, pentru a evita o acoperire de presă maximă, politicienii dau

veştile proaste către populaţie in momentul scăderii audienţei emisiunilor

informative. Este de preferat intervalul vineri seara - sămbătă dimineaţa.

Manipularea momentelor de tip breaking news

Ştirile de sambătă seara au de multe ori prioritate printr-o programare

specială a unei intervenţii a departamentului de menite să intrerupă „filmul scrii"

(breaking news). In anii '60, in Statele Unite, decizia controversată a preşedintelui

Ford de a-1 ierta pe fostul preşedinte Nixon a fost anunţată sâmbătă dimineaţa la

ora 11. Această programare a fost făcută cu bună ştiinţă: jumaliştii politici au

acordat o atenţie insuficientă ştirii respective, şi datorită faptului ca în week-end

personalul din redacţie se reduce. In consecinţă, puţine persoane au pregătit ştirea

(fără acorde importanţa necesară), iar la ora aceea a la fel cle puţine persoane au

urmărit stirea.

Totodată, pentru a obţine audienţa maximă, politicienii de la putere —

profită de succesul emisiunilor sportive sau artistice in direct (live) pentru a

comunica informaţii exclusive, in prime tirne. Această stratagemă intră in categoria

breaking news.

Un alt element de manipulare este difuzarea de informaţii către presă, după

ce deadline-ul a trecut. Mai mult, politicienii aflaţi la putere se folosesc de această

stratagemă, pentru a interveni în programele de divertisment de week-end sau in

perioadele de sarbatori religioase sau nationale, pentru a-si asigura o audienta

maxima.

Manipularea orelor de maximă audienţă (Prime-time)

Mass-media poate fi manipulată prin prezentarea unor ştiri de interes politic

directionat la o oră de maximă audientă.

Chiar dacă persoana nu este interesată de politica externă, de exemplu, este

foarte probabil ca respectiva persoană să urmărească un intreg jurnal, inclusiv

ştirea care anuntă incheierea unui nou acord de pace la antipozi, pentru a avea mai

apoi posibilitatea să urmărească — fără riscul de a rata momentul — grupajul de

ştiri sportive de la sfărşitul jurnalului de ştiri. Tot astfel, cei interesati de politica

externă pot astăzi urmări ultimele noutăti la televizor sau să citească dis-de-

dimineată ziarele, să asculte ştirile la radio in timp ce se afiă la volan, ori să

urmărească o serie de comentarii de politică externă, in cadrul talk-show-urilor de

luni dimineata. După cum se poate observa, potentialul ascultător de politică

externă este trecut prin toate prime prime-time-urile posibile (radio, tv sau de presă

scrisă). In fapt, mecanismele media actuale nu îi dau, practic, posibilitatea de a rata

ceea ce-l interesează şi il ţin conectat la realitatea media cu orice preţ, in mod

obsesiv. Incă o clată, manipularea necesită un eveniment de interes public şi o

sursă de incredere, dar sincronizarea era folosită pentru a face in aşa fel, incat

relatarea să obtină maximă audientă.

Sincronizarea şi viteza afectează puterea presei de a manipula o figură

publică. Presa manipulează o figură publică dacă relatarea despre o gafă sau o

problemă este prelungită; la randul ei, o figură publică manipulează presa, dacă

respectiva persoană poate anula o intreagă relatare printr-o scurtă explicatie sau

mărturisire.

Presiunea exercitată de termenele-limită poate face posibilă manipularea,

dezvăluind anticipat informatii reporterilor. Reporterii sunt nerăbdători să

prelucreze noutătile. ln felul acesta, ei sunt impiedicati să scrie din timp anumite

lucruri dspre eveniment, sau chiar să relateze in intregime evenimentul. In

consecintă, managerii media intarzie publicarea oficială a informatiei, in timp ce o

fac cunoscută in general in cadrul mass-media sau doar a unor grupuri restrănse

ori doar anumitor reporteri.

Manipularea obligativităţii citării surselor

Citarea surselor este obligatorie pentru asigurarea credibilitătii unei institutii

de presă. De cele mai multe ori insă, sursele sunt indecise, neclare şi lipsite de

concretete. „Citarea din surse" creează pericolul ca informatia să fie inexactă. Mai

mult, „citarea din surse" poate duce la difuzarea unor simple zvonuri, cu efect

nociv pentru veridicitatea informatiei, dar eficace, intr-o strategie de manipulare a

jurnalistului politic.

Sunt situatii in care sursa demna de credibilitate „lipseste” chiar in acel

moment. Presa nu mai poate face nimic, pierzand elementul confirmarii.

I X . I N F L U E N T A M A S S - M E D I A I N C A M P A N I A E L E C T O R A L A

În comparaţie cu o campanie la un produs, o campanie politică se foloseşte

de mass-media pe termen scurt, insa in mod intens. Putem urmări reclama la un

produs specific, precum săpunurile, timp de decenii intregi. Atata timp cat

produsul deţine actiuni pe piată considerate de fabricant drept acceptabile, produsul

va rămâne pe piaţă. Folosim săpun pe tot parcursul anului, deci reclama la săpun

va fi pe ecranele televizorului tot anul. O campanie politică seamănă mai mult

cu o campanie la un produs de sezon, cum ar fi un tip de ornamente de Crăciun.

O campanie politica durează relativ puţin. Doar foarte rar un candidat incepe

să-şi facă reclamă cu mai mult de trei luni inainte de alegeri. De obicei, anunţurile

apar cu patru sau şase săptamani inainte de alegeri, apoi numărul acestora creşte pe

măsură ce data alegerilor se apropie. Dimpotrivă, o campanie la un produs care

durează doar trei luni este o campanie foarte scurtă. Deseori, fabricanţii petrec mai

mult de trei luni doar testand produsul şi apoi petrec o altă perioadă de timp

testând reclamele ce vor urma să vandă produsul. Durata scurtă a unei campanii

politice obişnuite reprezintă una dintre piedicile majore cu care campania trebuie

să se confrunte, deoarece este greu să creezi sau să schimbi diverse concepte

perioadă scurtă de timp. In consecinţă, candidatii işi fac reclamă mai devreme decât

in trecut, şi speculaţiile politice privind posibilii susţinători incep in ziaa următoare

fiecărei inaugurări de cursă electorală.

IX.1.CAMPANIA PENTRU ALEGERILE PREZIDENȚIALE DIN 2009 ȘI INFLUENŢA POSTURILOR DE ȘTIRI ASUPRA OPINIEI PUBLICE.

STUDIU DE CAZ

Intr-o analiza media pentru campania electorala prezidentiala din 2009, realizata de

“Agentia de Monitorizare a Presei”, au reiesit urmatoarele rezultate statistice:

Vizibilitatea candidatilor din emisiunile electorale

Crin Antonescu (candidat PNL) a fost cel mai prezent actor în emisiunile

electorale analizate. Cele mai multe prezenţe ale candidatului Crin

Antonescu au fost înregistrate la Realitatea TV (6) şi Antena 3 (4).

Traian Băsescu a fost prezent în doar 3 emisiuni electorale, însă prin

reprezentarea sa de către Sever Voinescu12, în alte 6 apariţii (toate

înregistrate la Realitatea TV), acesta a ocupat locul secund în topul

vizibilităţii candidaţilor.

Candidatul independent Sorin Oprescu a cumulat 7 apariţii: la TVR 1 (3),

iar la Antena 3 şi Realitatea TV, câte 2.

Mircea Geoană (candidat PSD) a înregistrat câte 2 apariţii la posturile

Antena 3 şi Realitatea TV, iar la TVR 1 o singură apariţie.

Candidaţii Remus Cernea (Partidul Verzilor din România), Constantin

Rotaru (Partidul Alianţa Socialistă) şi Ovidiu Iane (Partidul Ecologist din

România) au înregistrat apariţii doar în cadrul emisiunilor electorale

organizate şi difuzate de postul TVR 1.

Vizibilitatea sustinatorilor in emisiunile electorale

În această categorie au fost incluse persoanele prezentate explicit de către

moderatori ca fiind susţinători ai candidaţilor.

susţinătorii candidatului Mircea Geoană (PSD) şi ai lui Sorin Oprescu

(independent) au fost cei mai vizibili în emisiunile analizate. Postul

Realitatea TV a alocat cel mai mult spaţiu apariţiilor susţinătorilor lui

Mircea Geoană (8 apariţii), urmat de Antena 3 şi TVR 1 care i-au găzduit pe

susţinători în câte 5 apariţii. În cazul lui Sorin Oprescu, postul public a

oferit cele mai multe apariţii susţinătorilor acestuia : 11.

tot în emisiunile postului public de televiziune, susţinătorii candidaţilor Crin

Antonescu şi Traian Băsescu au înregistrat cele mai multe apariţii (Crin

Antonescu – 10 apariţii ale susţinătorilor, Traian Băsescu – 9 apariţii ale

susţinătorilor).

concentrarea mai ridicată a numărului de susţinători la postul TVR 1 este

justificată de natura formatului emisiunii – platou cu gradene pentru public.

Vizibilitatea membrilor de partid în emisiunile electorale Pentru această categorie au fost cuantificate toate apariţiile actorilor politici

care au fost prezentaţi strict cu funcţia politică deţinută în partid, fără

asocierea explicită a acestora cu numele vreunui candidat.

reprezentanţii partidelor politice au înregistrat apariţii doar la posturile

Antena 3 şi Realitatea TV (posturi cu format mixt)

reprezentanţii PNL au înregistrat 9 apariţii la Realitatea TV şi 7 apariţii la

Antena 3.

reprezentanţii PSD au cumulat 8 apariţii la Realitatea TV şi 5 apariţii la

Antena 3

reprezentanţii PD-L au figurat cu cele mai multe apariţii (10) la Realitatea

TV, iar la Antena 3 doar cu o apariţie.

Dezbaterea televizata

Dezabaterea finală din turul I între candidaţii Crin Antonescu, Traian Băsescu şi

Mircea Geoană a avut un caracter special, fiind preluată de trei posturi de

televiziune: Antena 3, Realitatea TV şi TVR 1.

Pentru a nu altera frecvenţa apariţiilor candidaţilor, această emisiune a fost

înglobată emisiunilor analizate la postul Realitatea TV. Chiar dacă postul

Realitatea TV nu este organizatorul dezbaterii finale, asocierea jurnalistului Robert

Turcescu cu acest format a determinat includerea acestei ediţii speciale în pachetul

emisiunilor Realitatea TV.

Formulă de moderare: Robert Turcescu

Durata: aproximativ 2 ore şi 30 minute

Punerea în scenă: 3 candidaţi, aşezaţi în faţa unor pupitre.

Descrierea emisiunii: Un discurs iniţial de 5 minute al fiecărui candidat;

Serii de 6 minute de confruntări faţă în faţă: Crin Antonescu-Mircea Geoană,

Mircea Geoană-Traian Băsescu, Traian Băsescu-Crin Antonescu. Fiecare

candidat şi-a adresat câte o întrebare, precedată de un comentariu critic la

adresa felului în care contracandidatul sau partidul care îl susţin şi-a

desfăşurat activitatea politică.

Dezbatere de 60 de minute în jurul a 9 teme: politica externă, criza morală a

politicii româneşti, modelul prezidenţial, reforma statului, criza economică,

educaţie, agricultură, sănătate, viitorul guvern. Temele au fost stabilite

împreună cu echipele de campanie ale candidaţilor.

Întrebări din partea jurnaliştilor aflaţi în sală, trase la sorţi de candidati.

Fiecare candidat a răspuns la o întrebare.

Întrebarea moderatorului: Care a fost cea mai frumoasă faptă făcută

vreodată?

2 minute în care candidaţii lansează un apel pentru a convinge electoratul să

voteze.

Temele de deschidere ale emisiunilor electorale

Dezbaterea finală turul 2 a candidaţilor Mircea Geoană şi Traian Băsescu a avut

cinci părţi, după cum urmează:

1. Discursurile candidatilor proiectul lor ca presedinte al Romaniei

2. De ce nu s-ar vota unul pe celalalt

3. Candidatii, despre relatia cu Parlamentul

4. Confruntarea candidatilor pe zece teme generale (politica extern, securitate

nationala, economie, mediul de afaceri, justitie, reforma constitutionala,

protectie sociala, educatie, sanatate si agricultura si dezvoltare rurala)

5. Candidatii raspund intrebarilor adresate reciproc

Clipurile video ale dezbaterii finale, structurate dupa cele 5 etape, le puteţi

vizualiza pe site-ul http://www.tashy.ro/video-marea-finala-confruntarea-basescu-

vs-geoana/

Concluzii “Agentia de Monitorizare a Presei” privind campania electorala

prezidentiala reflectata in mass-media politice

Posturile comerciale de ştiri au promovat aceleaşi formate de emisiuni de dezbatere

şi analiză, anterioare campaniei electorale, pe care le-au adaptat contextului.

În cazul posturilor Antena 3, Realitatea TV şi B1TV1 cadrul de dezbatere a

fost în bună măsură influenţat de personalitatea moderatorilor (vezi

secţiunea Anexe – citate moderatori).

Posturile comerciale de televiziune au acordat întâietate „subiectelor zilei”,

trecând programele electorale ale candidaţilor în plan secund.

Agenda perioadei a fost dominată de subiectul alegerii unui nou guvern,

cazul Hayssam şi, spre finele intervalului analizat, rolul presei în asigurarea

unui cadru adecvat de dezbatere şi confruntare între candidaţi.

În cadrul dezbaterilor, moderatorii au analizat, cu precădere, subiecte

preluate din presă.

Crin Antonescu a fost cel mai prezent candidat în emisiunile şi dezbaterile

cu caracter electoral (12 apariţii).

Candidaţii Remus Cernea, Ovidiu Iane şi Constantin Rotaru au fost

invitaţi doar în emisiunile organizate de postul public de televiziune.

Bibliografie

1. Andra Seceleanu, Comunicare politica in spatiul mediatic: analiza unei

campanii electorale, Editura „Andrei Saguna”, Constanta, 2008

2. Ciacu, Nicoleta, Comunicarea politică prin Social Media publicat în

volumul “Jurnalismul politic – între corectitudine şi partizanat, Editura

Universităţii de Stat din Moldova, Chişinău, 2010

3. Săftoiu, Claudiu, Jurnalism politic, Editura Trei, Bucuresti, 2003

4. Note de curs SNSPA – Biroul de presa si purtatorul de cuvant

http://www.fwd.aiesec.ro/articole/sources/articles/200406/170/atasament/

atasament_biroul_de_presa_si_purtatorul_de_cuvant.pdf

5. Note de curs SNSPA – Campania electorala

http://www.fwd.aiesec.ro/articole/sources/articles/200409/199/atasament/

atasament_campania_electorala_.pdf