31 int revista romana-libre

7/22/2019 31 Int Revista Romana-libre

http://slidepdf.com/reader/full/31-int-revista-romana-libre 1/71

1

CUPRINS

Editorial

Mihai-Bogdan Iovu ...................................................................................................................2

Copilul cosumator de droguri: ictim sau ifractor Mihaela Tomiă .........................................................................................................................5

Factori de reilie la adolesceii adoptai la ârsta mic Ana Muntean, Violeta Stan, Mihaela Tomiă, Roxana Ungureanu .........................................13

Implicaii î pla educaioal ale eglirii emoioale a copiilor î familie Ecaterina Porumb, Mihai-Bogdan Iovu, Anamaria Filipa ...................................................26

Direcii ale participrii politice a tierilor. Reultate di Germaiaşi statele memre UEGaiser Wolfgang, Johann de Reijke ...............................................................................34

Maltratare, diailitate şi state metal. Studiu eploratoriupe adolesceii di mediul ura Mihai-Bogdan Iovu .................................................................................................................46

Eperieele de ia timpurii şi proocri ale adolesceei: studiu de ca Andreea Bîrneanu ...................................................................................................................55

„Cluul Are Suet”. Resposailitate social corporati şi ue practici î sericiile sociale petru adolescei Florina Pop .............................................................................................................................59

Istrucțiui petru autori ....................................................................................................66

Auțuri................................................................................................................................. 68



2

EDITORIAL

ADOLESCEnţA. PERSPECTIvEn SOCIETăţILE n SChIMbARE

Deşi provine din latinescul adolescere (= a creşte), în termeni de „istorie umană”,conceptul de „adolescenţă” este unul relativnou. Până în secolul trecut nu a fost nici măcarrecunoscută ca o etapă distinctă de dezvoltareumană. „Invenţia” conceptului este legată înmod tradiţional de scrierile lui J. J. Rousseaudin anii 1760. Acesta a asociat adolescenţa cuo „a doua naştere”, ind în special o perioadăde agitaţie emoţională, ce duce către degene-

rare morală şi sexualitate precoce. În primadecadă a secolului XX, termenul dobândeştecredibilitate ştiinţică prin opera lui StanleyHall. Analizând din punct de vedere psiho-logic (Freud, Piaget, Erikson), adolescenţareprezintă un stagiu de dezvoltare, termenuldenitoriu ind acela de „devenire” (beco-

ming ), de regulă plasat între 10/11-17/18 ani,uneori limita superioară urcând până la 21.Ulterior, analizând adolescenţa din punct de

vedere sociologic, conceptul este regânditconform noii paradigme dezbătute de cătreJames, Jenks şi Prout (1998), Mayall (2002;2005) sau Corsaro (2005). Copiii şi în par -

ticular adolescenţii sunt văzuţi ca inţe caredispun de experienţe şi cunoştiinţe specice,ca având abilităţile necesare de a compe-tenţi din punct de vedere social, de a actorisociali activi, deopotrivă modelaţi şi mode-lând continuu realitatea socială (reproducereinterpretativă).

Dincolo de dimensiunile sale psiho-logice şi sociologice, „adolescenţa” dispune

astăzi şi de o puternică determinare culturală.Încercarea de a o plasa strict în anumite in-tervale este lipsită de validitate întrucât nu iaîn calcul diferenţele culturale, inuenţele is-torice şi experienţele personale de viaţă. Sar -cina denirii adolescenţei rămâne una destulde dicilă întrucât adolescenţii înşişi sunt in-uenţaţi de o multitudine de factori care de-termină când se termină „copilăria” şi începe„viaţa adultă”.

Având în vedere interesul crescut pentru studiul adolescenţei de către comu-nitatea ştiinţică, numărul curent ar revistei

Drd. Miai-bogda IouUiersitatea baeş-bolyai Clu-napoca Facultatea de Sociologie

şi Asiste social



3

Copiii de azi sunt părinii de mâine propunetema Adolescena. Perspective în societăileîn schimbare. Prin intermediul unor cercetăriempirice şi studii de caz ce au adolescenţiiîn centru analizei se intenţionează caracteri-

zarea acestei perioade aşa cum apare la oraactuală.

Încercând o prezentare sintetică astudiilor acestui număr, le-am grupat în maimulte categorii. Unele dintre ele sunt într-omai mare măsură teoretice precum cel propusde Mihaela Tomiţă care realizează o analizăgenerală a copilului din perspectiva consu-mului de droguri: victimă sau infractor. Ana-

liza privind consumul de droguri evidenţiazănoi dimensiuni şi tendinţe ascendente ale fe-nomenului (creşterea numărului consumato-rilor, a toxicomanilor, escaladarea unor bolicu transmitere virală, creşterea criminalităţiiasociate), adolescenţii ind unul din grupu-rile vulnerabile. Se realizează o analiză a re-glementărilor existente pe plan naţional, iarîn nal se argumentează că „a trata” copiiiconsumatori de droguri şi care comit o serie

de infracţiuni având la bază ideea ca victimeîn primul rând, reprezintă o abordare realisti-că şi raţională care totodată ofere şi mai marişanse de reabilitare. Se deschide astfel dru-mul către potenţiale programe de intervenţie psihosocială adresate adolescenţilor şi famili-ilor acestora.

O a doua categorie de articole se în-cadrează în categoria studiilor empirice princare se intenţionează descrierea unor experi-enţe specice ale adolescentului ce pot aveaserioase implicaţii practice. Primul dintreacestea, propus de Ana Muntean, VioricaStan, Mihaela Tomiţă şi Roxana Ungureanuse ocupă de o categorie specială de adoles-cenţi şi anume cei ce au trecut prin situaţiide adopţie. Articolul abordează problema re-zilienţei, datele evidenţiind factorii constitu-tivi şi relevanţi ai rezilienţei tinerilor din lotulcercetat, care s-au dovedit a avea un ataşa-ment securizant. Un al doilea articol, propusde Ecaterina Porumb, Mihai Iovu şi Ana-maria Filipaş abordează problema neglijării

emoţionale a adolescentului din mediul fa-milial şi efectele acesteia în plan educaţional.Rezultatele studiului arată că, deşi neglijareaemoţională nu reprezintă o experienţă frec-ventă în viaţa adolescenţilor, atunci când este

prezentă, afectează performanţele şcolare aleacestora. Având în vedere că adolescenţa re- prezintă etapa în care copiii sunt cuprinşi înînvăţământul obligatoriu (gimnaziu sau li-ceu) şi că succesul şcolar mediază succesulsocial, rezultatele sunt importante în propu-nerea programelor de intervenţie pentru copii şi părinţi în vederea asigurării suportuluiemoţional necesar prevenirii eşecului şcolar.Ultimul studiu empiric din această categorie

mută accentul pe o arie destul de slab repre-zentată, cel puţin în literatura autohtonă. Estevorba de participarea politică a tinerilor. Dinaceastă perspectivă, Wolfang Gaiser şi Jo-hann de Rijke de la German Youth Institute(München) fac o analiză a participării politicea tinerilor din Germania. Chiar dacă interva-lul de vârstă analizat depăşeşte „adolescenţaclasică”, studiul este valoros întrucât de dataaceasta conceptul de „actor social activ” de

care aminteam în introducere nu rămâne la unnivel pur teoretic, ci capătă relevanţă practică.Pentru Germania, dacă mulţi tineri utilizeazănumeroase oportunităţi de exprimare politi-că, aceasta acoperă de obicei doar activităţileocazionale.

Un ultim articol din categoria celorempirice se centrează pe o categorie specialăde adolescenţi: cei cu probleme de sănătatementală şi cei cu dizabilităţi zice. Studiulexploratoriu propus de Mihai Iovu încearcăsă compare aceste loturi speciale cu cei fără probleme medicale în evaluarea riscului mal-tratării. Astfel, dizabilitatea/sănătate mentalădetermină maltratarea copilului sau maltra-tarea copilului determină un status medical precar? Există o a treia variabilă care ducela creşterea riscului de maltratare, dar toto-dată şi de apariţie a unei condiţii medicale(e.g. factori de mediu, genetici?). Rezultatele prezentate scot în evidenţă riscul mai mare alacestor copii de a abuzaţi sau neglijaţi înfamilie şi nevoia pregătirii unor profesioniştispecializaţi în evaluarea riscului la copiii cu



4

probleme de sănătate mentală sau dizabilita-te. De asemenea, deşi statistic riscul este maimare aceştia par a uitaţi din registrele o-ciale.

Ultima categorie de studii mută ac-centul într-un plan mult mai concret. Andre-ea Bîrneanu ne prezintă un studiu de caz peadolescent, iar Florina Pop prezintă proiectul Centrul de Zi „Clujul Are Suet” ca şi mo-del de responsabilitate socială corporativă,unul dintre puţinele existente în România. Încontextul actual, dezvoltarea implicării de tipresponsabilitate socială corporativă apare totmai mult ca şi o soluţie de nanţare pentru

organizaţiile neguvernamentale din ţară. Pro-iectul prezentat poate luat ca şi un exemplude bune practici în domeniul serviciilor soci-ale pentru adolescenţi.

În concluzie, nr. 26/2010 al revisteiCopiii de azi sunt părinii de mâine şi-a pro-

pus să adune articole care prezintă cititoriloraspecte variate ale adolescenţei şi adolescen-tului de astăzi, incluzând aici pe cele de ordin

psihologic, social, educaţional şi politic. Arti-colele selecţionate prezintă rezultate recente

atât în plan teoretic cât şi practic de interes pentru psihologi, sociologi, asistenţi socialişi profesori. Lucrările primite la redacţie de-monstrează interesul pentru această temă şimultiplele ei direcţii de cercetare.

biliograe

Corsaro, W. (2005). The sociology ofchildhood (2nd edition). Thousand Oaks: PineForge Press.

James, A., Jenks, C., Prout, A. (1998).Theorizing childhood . New York: Teachers

College Press.

Mayall, B. (2002). Towards a sociolo-

gy for children: Thinking for children’s lives.Philadelphia, PA: Open University Press.

Mayall, B. (2005). The social condi-tion of UK childhoods: Children’s inderstan-dings and their implications. In Mason, J.,Fattore, T. (eds.) Children taken seriously in

theory, policy and practice (pp. 79-90). Lon-don: Jessica Kingsley



5

Rezumat

Flagelul drogurilor este unul dintre fenomenele cele mai complexe, mai profun-

de i mai tragice ale lumii contemporane.Condiiile geo - politice din zona noastră, au generat intensicarea tracului de droguri i

pe teritoriul ării noastre cu destinaie pentruoccident i au favorizat o cretere a numă-

rului cetăenilor români, care prin contactmijlocit sau nemijlocit cu acest fenomen, audevenit consumatori, dealeri, tracani dedroguri. Analiza privind consumul de drogurievideniază noi dimensiuni i tendine ascen-

dente ale fenomenului (creterea număruluiconsumatorilor, a toxicomanilor, escaladareaunor boli cu transmitere virală, creterea cri-

minalităii asociate), iar ca răspuns la acest fenomen, au fost concepute diferite programe i strategii menite să reducă efectele negativeale drogurilor, asupra individului, comunită-

ii i societăii în general., de eciena aces-

tor măsuri de prevenire i combatere, depin-

zând consecinele la nivel social, în special pentru categoria tineri. La toate acestea, seadaugă faptul că adevăratele dimensiuni aleconsumului de droguri sunt greu de stabi-

lit nu numai în România, dar i în ări undeacest agel a căpătat dimensiuni deosebit dealarmante pentru societate. Lucrarea de faă se bazează pe aspectele deja dezbătute în lite-

COPILUL COnSUMATOR DEDROGURI: vICTIMă SAU InFRACTOR

Lector dr. Miaela TomiUiersitatea de vest Timişoara

ratura de referină, dar mai ales pe observa-

iile i experiena practică ca specialist în ca-

drul Ageniei Naionale Antidrog (ANA). „Atrata” copiii consumatori de droguri i carecomit o serie de infraciuni având la bazăideea că acetia sunt în primul rând victime,

reprezintă o abordare realistică i raionalăcare totodată ofere i mai mari anse de re-

abilitare.

Cuite ceie: consumator de dro-guri, nevoile copilului, victimă

AstractScourge of drugs is one of the most

complex phenomena, deepest and most tragic

of the contemporary world. The geo - politicalterms in our area, have generated increaseddrug trafcking in the country and our desti-nation for the West and promoted an increasein the number of Romanian citizens, whothrough mediated or direct contact with this phenomenon, have become consumers, deal -ers, trafckers of drugs. Analysis on drug andupward trends highlighted new dimensions ofthe phenomenon (increase of consumers, ad -

dicts, escalation transmitted viral diseases,increased crime related), and in response tothis phenomenon, there were designed various programs and strategies to reduce adverse



6

effects of drugs on individuals, communitiesand society in general, the effectiveness of themeasures of prevention and control, depend -ing on the social consequences, particularly for youth category. To all this, stress that is

added that the true dimensions of drug useare difcult to establish not only in Romaniabut also in countries where this scourge hasbecome particularly alarming dimensions to society. This paper is based both on the is-

sues already addressed in the literature butespecially on the experience and author’sobservations as a practitioner and special -ist within the National Antidrug Agency. To“treat” children who use drugs and commit

other antisocial acts, based on the conceptthat they are primarily victims, represents anapproach not only extremely realistic and ra-

tional, but also confers a greater chance oftheir rehabilitation intervention. This articleis ultimately a plea for this approach andopen range of possible research in the eld.

Key words: drug users, child needs,victim

Résumé

Le éau de drogues est l’un des phé-

nomènes les plus complexes, plus profondeset plus tragiques du monde contemporain. Les conditions géopolitiques de notre région,ont généré l’intensication du trac de dro-

gues sur le territoire de notre pays aussi, avecdestination pour l’occident, et ils ont avait fa-

vorise l’augmentation des citoyens roumains,qui a travers un contact direct ou indirectavec ce phénomène, sont devenus consom-

mateurs, vendeurs, traquants de drogues. L’analyse sur le consommé de drogues met enévidence nouvelles dimensions et tendancesascendants du phénomène (l’augmentationde nombre de consommateurs, de toxicoma-

nes, l’escalade des maladies avec transmis-

sion virale, l’augmentation de la criminalitéassociée), et en réponse sur ce phénomène,ont été concèdes différents programmes et stratégies qui visent de réduire les effets né-

gatifs de drogues sur les individus, la commu-

nauté et la société en général. De l’efcacité

de ces mesures de prévention et contrôlé dé-

pendent les conséquences au niveau social,en particulier pour la catégorie jeunesse. Autout cela, s’ajoute le fait que les véritables di-mensions de drogues sont difciles a établir,

non seulement en Roumanie, mais aussi dansles pays ou le éau est devenu très alarmant pour la société. Cet article est base sur lesaspects déjà discutes dans la littérature deréférence, mais principalement sur les ob-

servations et l’expérience pratique comme spécialiste de la Agence National Antidrogue(ANA).”Traiter” les enfants consommateursde drogues et qui ont commis une série decrimes fondes sur l’idée qu’ils sont première

des victimes, est une approche réaliste et ra-tionnelle qui offre plus grandes chances deréhabilitation.

Mots-clés: consommateur de drogues,les besoins de l’enfant, victime

România a devenit treptat o piaţă dedesfacere şi implicit de consum de droguri,caracteristic ind faptul că marea majoritate

a consumatorilor a fost şi este reprezentată detracanţi şi respectiv distribuitori.Este dicil de a prezenta o etiologie

clară pentru consumul de droguri în generalşi pentru toxicomanie în special, ind nece-sară analiza unor serii de factori care adeseoricoexistă. Aceşti factori, culturali, economici,sociali, religioşi, etc., sunt grupaţi în douămari categorii: factori socio-culturali şi fac-tori individuali.

Factorii socio-culturali se referă la:căutarea unei plăceri insolite, prin transgrega-rea interdicţiei şi gustul riscului, apartenenţala un grup favorabil utilizării drogului, căuta-rea unei spiritualităţi în izolarea de lume, unmod de a protesta, precaritate, izolare socială,neintegrare, trăirea exclusiv în prezent.

Factorii individuali nu se referă laexistenţa unei personalităţi proprii toxicoma-nului, ci vizează, cel mai adesea anumiţi in-divizi “fragilizaţi”, înaintea întâlnirii cu dro-gul, indivizi care prezintă anumite trăsăturide personalitate ce predispun la consumulde droguri, trăsături care se constituie deci,



7

în factori de vulnerabilitate şi care, în esenţă,sunt următoarele: imaturitate, impulsivitate,instabilitate emoţională, intoleranţă la frus-trare, nevoia imperioasă de satisfacţie, ten-dinţă spre agresivitate, inadaptare, ce poate

merge până la comportamente deviante, tul- burări psihopatologice de gravitate variabilă:crize de adolescenţă, psihopatie, schizofrenie(Chen, Kandel, 1995).

Consumatorii de droguri sunt în maremăsură copii şi tineri. În funcţie de vârstă,aceştia consumă cu predilecţie un drog sau al-tul. Astfel, solvenţii sunt utilizaţi de cei foartetineri, între 8-18 ani. În jurul vârstei de 14 anicopiii încearcă tutunul, la 16 ani alcoolul, iar

la 18 ani canabisul, heroina şi halucinogene-le.Tinerii consumă droguri, din mai mul-

te motive: dicultăţi de comunicare (cu părin-ţii, profesorii, colegii), lipsa modelelor credi- bile de identicare, teribilism (spargerea bari-erelor, normelor sociale), pentru a acceptaţiîntr-un grup (anturajul şi inuenţa lui), apre-cierea nerealistă a realizărilor personale, lipsade încredere în sine, în propriile forţe şi capa-

cităţi, lipsa de respect faţă de sine, sentimen-tul de inferioritate şi inutilitate, apartenenţa lafamilii dezorganizate, în care există tensiuni,conicte, violenţă, agresivitate, consum dealcool (droguri), lipsa exibilităţii şi a capaci-tăţii de adaptare la schimbări, toleranţă redu-să la frustrare, imaturitate, capacitate slabă dea face faţă stresului într-un mod adecvat, altuldecât recurgerea la paleativul de genul: alco-ol (droguri), din curiozitate - “s-a ivit ocazia,iar ei nu au făcut altceva decât să încerce, săvadă cum este”, deoarece este “la modă”, din plictiseală, din dorinţa de a face ceva nou, pe-riculos, misterios, drogurile devin ceva inte-resant, utilizarea lor ind o dovadă de curajşi, în ciuda faptului că adulţii vorbesc despre pericol, tinerii o fac tocmai pentru riscurile pecare consumul lor le implică. Drogurile suntilegale, deci consumul lor pare incitant, dinspirit de frondă faţă de părinţi, adulţi în ge-neral, pentru a uita de dicultăţile cotidiene, pentru a “fugi” de problemele de acasă şi dela şcoală, din incapacitatea de a găsi acestorasoluţii adecvate şi comoditatea dată de uti-

lizarea drogurilor, care îi face să vadă altfelaceste probleme, lipsa unor scopuri, ţeluri,idealuri în viaţă (Douglas, 2004).

Dependenţa este o noţiune cu o puter -nică încărcătură emoţională negativă. O per -

soană dependentă de droguri este stigmatiza-tă din cauza condiţiei pe care o presupune în plan social o astfel de problemă. Este aceastao boală, sau când vorbim despre dependenţăvorbim despre ceva distructiv, un tipar învă-ţat, un comportament imoral ce trebuie con-damnat? Există o serie de modele explicativecu privire la dependenţă, însă nici unul nu aoferit, o explicaţie completă. Astfel, analizamodelelor: medical, al comportamentului în-

văţat, social, psihiatric, al moralei creştine,de acceptare sau a celui moral, demonstreazăcă ecare dintre acestea au atât părţi tari câtşi părţi slabe.

Se subînţelege că dependenţa are ast-fel dimensiuni medicale, psihologice şi soci-ale, dar prin aceasta nu trebuie înţeles că per -soana dependentă este absolvită de responsabilitatea sa directă.

Dacă la început, tratamentul consu-

matorilor de droguri avea în vedere doar de- pendenţa zică, actual s-au dezvoltat serviciicare susţin o abordare multifactorială a aces-tei probleme, evidenţiind atât aspectele biolo-gice, cât şi cele psihologice şi sociale.

“Varietatea abordărilor în tratament,reectă varietatea problemelor legate de abu-zul de droguri şi varietatea teoriilor legate deacesta”(Oakley, 1993, p. 68). Într-adevăr, nuexistă o singură formă de tratament, destinatăabuzului de droguri. De aceea, tipul de trata-ment poate să difere în mare măsură de la o persoană la alta, în funcţie de o serie de fac-tori precum: tipul de drog consumat, trecutul persoanei, sănătatea zică şi psihică, motiva-ţia personală şi suportul de care dispune.

Succesul unui program de recuperare,depinde astfel de gradul în care acesta reuşeş-te să răspundă nevoilor pe care le are o per -soană dependentă de droguri. Există aşadarcentre de dezintoxicare, centre post cură saucentre de zi, comunităţi terapeutice, grupuride suport reciproc.

Deşi diferă prin metoda folosită, aces-



8

te programe oferă totuşi o serie de serviciicheie cum sunt: consiliere, educaţie pentrusănătate, terapie farmacologică, psihoterapie, prevenţia recăderii, asistarea şi asigurareastructurilor de suport.

Se observă tot mai mult o serie de aspecte negative în viaţa copiilor, atât în cadrulactivităţilor şcolare, extraşcolare, generate delipsa de educaţie, în special, a copiilor prove-niţi din familii monoparentale ce pun în maimare măsură problema de abandon a copilu-lui, de sărăcie, care la rândul lor genereazăcopiilor tulburări de comportament, retard îndezvoltarea psihoafectivă, eşec şcolar, aban-don şcolar, vagabondaj, delincvenţă juvenilă,

toate generând un lanţ întreg de probleme so-ciale.Monoparentalitatea, în special cea re-

zultată în urma divorţului, este corelată cu odiminuare a activităţii educative datorită fap-tului că mama este suprasolicitată din toate punctele de vedere (material, relaţional, emo-ţional), în plus, copiii care au trăit experienţadivorţului pot marcaţi de o serie de proble-me psihologice, relaţionale, etc.

Teza carenţelor educative a fost sus-ţinută cu argumente privind dezvoltarea psi-hoafectivă a copiilor şi integrarea lor socială.Asistenţii sociali vorbesc despre problemelefamiliilor monoparentale, ca victime ale ,,noiisărăcii”. Studiile în domeniul sărăciei aratăcă printre grupurile cele mai vulnerabile suntfamiliile monoparentale şi familiile cu mulţicopii (Zamr, 2000, p.164).

Este de remarcat faptul că, pe măsuratrecerii timpului, scade îngrijorător vârsta ce-lor care săvârşesc fapte ilicite din cauza con-sumului de droguri. Tinerii reprezintă catego-ria cea mai vulnerabilă, aceştia ind dispuşimereu să încerce noi experienţe. Ei sunt gatasă facă orice pentru a-şi înlătura inhibiţiile, pentru a-şi amplica senzaţia de calm sau deîndrăzneală. S-a semnalat creşterea procen-tului de delincvenţi minori chiar din rândulfamiliilor organizate social, cu statut profesi-onal şi cultural ridicat.

Tracanţii de droguri, persoane lipsitetotal de scrupule atunci când este vorba despre câştigurile lor nanciare, deseori recru-

tează copii aaţi la o vârstă fragedă. Aceştiaîncep prin a anunţa tracanţii despre prezenţa poliţiei în zonă, apoi sunt trimiţi în stradă săvândă droguri. Astfel, trăind într-un mediusocial bolnav, ajung a nu mai face diferenţa

între bine şi rău.Consumatorii de droguri pot ob-servaţi pe stradă, în locuri obscure, în gară,la metrou, ind rupţi de realitate. În ceea ceîi priveşte pe adolescenţi, vagabondajul este precedat de abateri repetate cărora nu li seacordă o atenţie prea mare la început, precumabsenţe şcolare, rezultate slabe la învăţătură,sustragerea de la activităţi extraşcolare, darcare, prin caracterul lor repetitiv, angajează

conduite ce agravează comportamentul tână-rului. Vagabondajul duce la sustragerea tână-rului de la inuenţele educative familiale şi la posibila lui încadrare în bande de infractori .

Consumatorul este conştient de ca-racterul antisocial al faptelor sale. Pentru el,tăinuirea devine o necesitate, formându-i deprinderi specice care servesc acestui scop.Astfel, el lucrează în taină, plănuieşte, obser -vă, se fereşte de controlul celor din jur şi în

special de controlul autorităţilor. Pentru con-sumator devine obsesivă strădania de a acţio-na în aşa fel încât să nu e descoperit.

Drogul provoacă violenţă împotrivaconsumatorului însuşi, apoi împotriva fami-liei şi, în cele din urmă, împotriva întregii so-cietăţi.

Chiar dacă această perspectivă se apli-că în bună măsură pentru adulţi, bazându-mă pe experienţa practică de specialist în cadrulAgenţiei Naţionale Antidrog, copiii au nevoienu doar de un regim diferit de al adulţilor şispecic nevoilor lor mentale şi emoţionale, cide un sistem care să aibă baze comune. Dinaceastă perspectivă, considerarea tinerilorconsumatori de droguri ce comit acte infracţi-onale ca victime în primul rând este perspec-tiva ce oferă şanse reale de reuşită în muncacu aceştia.

Sistemul istituioal şi uridic îprolema drogurilor

Principala lege care reglementeazătracul şi consumul ilicit de droguri în Ro-



9

mânia este Legea nr. 143 din 26 iulie 2000,completată şi modicată de Legea 522 din 24noiembrie 2004. Astfel, cultivarea, produce-rea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau

deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoa-re de la 6 luni la 2 ani sau amendă.

Potrivit paragrafului de mai sus, con-sumatorul de droguri este privit mai mult caun infractor, şi nu ca o victimă, văzându-seîn pedeapsa cu închisoarea singura soluţie carăspuns la consumul de droguri. S-a constatatcă această„ soluţie” de izolare a consumato-rului de societate este inecientă pe termen

lung atât pentru consumator, cât şi pentrucomunitatea din care acesta face parte. Demulte ori, închisoarea reprezintă pentru uniiconsumatori o „şcoală a infracţionalităţii”.

Prin HG 1489/2002 s-a creat ANA cainstituţie specializată în acord cu structurilesimilare ale statelor membre UE. Instituţiafuncţionează ca şi structură specializată însubordinea Ministerului de Interne.

Rolul Agenţiei este de a determina

amploarea şi de a coordona, bazat pe stra-tegia naţională, lupta împotriva tracului şiconsumului de droguri şi de a centraliza şimonitoriza rezultatele cooperării dintre insti-tuţiile româneşti şi cele străine şi a organiza-ţiilor cu activitate în acest domeniu. Având învedere cooperarea instituţională la sfârşitulanului 2004 s-a adoptat legea 522 ce amen-dează şi completează legea 143/2000. noualegislaţie introduce câteva schimbări semni-cative în ceea ce priveşte adoptarea princi- piilor justiţiei terapeutice. Elementul cheie allegii 522/2004 este reectat în articolul 1 prindistincţia dintre consumator şi consumato-rul-dependent, programe integrate de asistare pentru consumatori şi pentru consumatori de- pendenţi, programe terapeutice, psihologiceşi sociale.

Mult mai recent, Guvernul a adoptatOU 6/2010 ce interzice comercializarea şiconsumul de substanţe etnobotanice, acesteaadăugându-se deja listei de droguri existen-te. Ca urmare a amplorii fenomenului caretindea să devină o adevărata problemă de să-

nătate publică, statul a fost obligat să aducăacest ultim amendament la legea 143/2000,respectiv 339/2005 privind regimul plantelor,narcoticelor şi substanţelor psihotrope.

Drogurile au pătruns şi în arii sociale

în care este foarte crescută tendinţa de imi-tare a comportamentelor nonconformiste, şianume în licee şi în şcoli generale. De aceea,există o anumită vulnerabilitate a adolescen-ţilor faţă de consumul de droguri, cauzată atâtde accesibilitatea drogurilor, cât şi de parti-cularităţile vârstei care îi face să e mult maideschişi în a încerca lucruri noi, dar trebuieţinut cont şi de specicul societăţii româneştiaate într-o anumită stare de dezorientare cul-

turală. În acest context, tinerii devin principa-lele victime ale drogurilor. Pentru un tânăr,eticheta de infractor poate un stigmat careîl urmăreşte toată viaţa. De aceea, pedeapsacu închisoarea, chiar dacă este urmată de eliberare la un moment dat, este însoţită de celemai multe ori de izolarea denitivă a consu-matorului de societate. Revenirea în societa-te dintr-un mediu carceral implică dicultăţienorme de adaptare pentru un consumator de

droguri. De cele mai multe ori consumatoriide droguri sunt persoane care au dicultăţi deadaptare în mod normal şi de multe ori re-curg la consum pentru „a-şi rezolva această problemă”. Cu atât mai mult, eliberarea dinînchisoare îi pune din nou în situaţia de a sereadapta din nou la o lume din care se sim-

ţeau oricum excluşi. În acest context, cei maimulţi consumatori de droguri, odată eliberaţidin penitenciar, reiau consumul de drogurişi pedeapsa cu închisoarea se dovedeşte a doar o întrerupere a consumului.

Fiind persoane vulnerabile, consuma-torii de droguri, în special copiii, au nevoie în primul rând de asistenţă, măsurile privativede libertate dovedindu-şi precaritatea.

În cazul în care un consumator estecondamnat la pedeapsa închisorii pentru să-vârşirea unei alte infracţiuni decât cele enun-ţate mai sus, instanţa poate dispune includereaacestuia într-un program terapeutic derulat însistemul penitenciar.

În această lege, problematica consu-mului este abordată într-o viziune diferită,



10

punându-se accentul pe asistenţa comprehen-sivă acordată consumatorului, încercându-sesă se dea astfel consumatorilor de droguri oşansă de a renunţa la consum şi de a se rein-tegra în societate. O astfel de abordare a asis-

tenţei reprezintă o componentă strategică a politicilor de reducere a cererii, prin denireasistemului de intervenţii planicate şi moni-torizate în scopul atingerii ecienţei maxime,în timpul programat, cu resursele minime po-sibile şi în modul cel mai puţin restrictiv pen-tru consumatorul de droguri.

Din perspectiva noii legislaţii penaleîn materie,în cazul săvârşirii infracţiunilor prezentate anterior, procurorul dispune, în

termen de 24 de ore de la începerea urmări-rii penale, evaluarea consumatorului de că-tre centrul de prevenire, evaluare şi consili-ere antidrog, în scopul includerii acestuia încircuitul integrat de asistenţă a persoanelorconsumatoare de droguri. După primirea raportului de evaluare, întocmit de centrul de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog, în baza expertizei medico-legale în termen de 5zile, procurorul dispune, cu acordul învinui-

tului sau inculpatului, includerea acestuia în programul integrat de asistenţă a persoanelorconsumatoare de droguri.

Dacă, până în momentul pronunţăriihotărârii, inculpatul respectă protocolul pro-gramului integrat de asistenţă a persoanelorconsumatoare de droguri, instanţa de judeca-tă poate să nu aplice nici o pedeapsă acestuiasau să amâne aplicarea pedepsei.

Programele integrate de asistenţă încare urmează să e inclus consumatorul dedroguri sunt denite prin Hotărârea nr. 860din 28 iulie 2005. Astfel, potrivit acestei ho-tărâri, programul integrat de asistenţă a con-sumatorilor constă „ într-un ansamblu com-

plex de programe terapeutice, psihologice şisociale, complementare, simultane sau sec-venţiale, care se concretizează într-un planindividualizat de asistenţă”.

Problema esenţială care se ridică încazul noilor reglementări este construireamotivaţiei consumatorului de droguri astfelîncât acordul acestuia de a integrat într-un program de asistenţă sa nu e unul formal

şi forţat , ci unul autentic în care consumato-rul să aibă convingerea că serviciile acordateîn cadrul programului de asistenţă îi sunt cuadevărat benece şi duc la îmbunătăţirea si-tuaţiei lui medicale, psihologice, sociale şi

juridice.Concluziile a numeroase cercetări ara-tă faptul că sancţionarea consumatorului dedroguri, pentru încălcarea actelor normativeîn vigoare devine, în condiţiile unei aplicăririgide şi orientate numai către efecte juridice,o adevărată greşeală cu consecinţe grave atâtîn ceea ce priveşte recuperarea individului însine, cât şi pentru întreaga societate.

În România, se identică în ultima pe-

rioadă de timp, un curent de modernizare a în-tregului sistem de aplicare a legii prin adopta-rea unor forme moderne, exibile şi racordateîn mod integrat, la toate segmentele socialeimplicate în actul de justiţie. Astfel, rolurilediferiţilor actori sociali din sistemul de justiţie penală şi al furnizorilor de tratament se modi-că şi se completează, permiţând instanţelorsă judece şi să aprecieze dintr-o perspectivăcomplexă, modalitatea de “recuperare socia-

lă” a consumatorului de droguri.Pentru a putea aprecia în mod con-structiv şi ecient modalitatea de intervenţie,sancţionare şi/sau tratament a consumatoru-lui de droguri, pentru asigurarea succesului înrecuperarea psihică, socială şi morală a aces-tuia, trebuie luat în considerare întreg setul defactori sociali, culturali şi individuali deter -minanţi precum şi problemele colaterale cumsunt bolile mentale, problemele medicale de bază, bolile cu transmitere sexuală, lipsa unuidomiciliu, decienţele educaţionale de bază,şomajul şi nivelul de calicare, problemelemaritale şi ale familiei, precum şi efectele petermen lung ale abuzului zic şi sexual dincopilărie.

Reacţiile şi intervenţiile faţă de copiiiinfractori, dependenţi de substanţe, sunt dez-voltate pornind de la cadrul legislativ care estelegat direct de controlul şi de modul de sanc-ţionare al acestora, dar în acelaşi timp trebuiesă recunoaştem tot mai mult că pedepsireanu este sucientă şi că se impune punerea înaplicare a noilor strategii de intervenţie edu-



11

caţională şi de tratament astfel încât această problemă să e gestionată ecient. Cercetă-rile recente realizate de ANA (www.ana.gov.ro) demonstrează tot mai clar că, măsurilesingulare nu au ecienţă în cazul infracţiuni-

lor comise pentru consumul şi sub inuenţadrogurilor, iar copiii sunt cei care plătesc într-un fel sau altul greşelile adulţilor.

Concluzii

Analizaţi la modul general, copiiidelincvenţi se caracterizează prin trei aspec-te comune: un trecut al violenţei domestice,consum de droguri şi/sau vulnerabilităţi de or -din cognitiv sau neurobiologic. Copiii delin-

cvenţi ce au trecut prin experienţe de violenţădomestică (atât ca martori cât şi ca agresori)reprezintă unul din factorii de risc în dezvol-tarea unui comportament infracţional. În modcert, violenţa şi infracţionalitatea sunt puter -nic relaţionate (van Dalen, 2001, p.28). Astaînseamnă că abuzul şi neglijarea copiilor înfamilie aduce cu sine un risc crescut în apari-ţia comportamentului infracţional mai târziu.Bineînţeles, relaţia aceasta nu trebuie văzu-

tă la modul determinist. Nu toţi copiii ce ausuferit anumite traume vor deveni infractori.Există un număr considerabil de variabilecare intervin în relaţia aceasta, cele mai im-

portante ţinând de ataşament, temperament,disponibilitatea emoţională. Un mediu fami-lial suportiv, organizat şi deschis ajută copilulîn a deveni independent şi echilibrat (Duclos,Laporte, Ross, 2009, p.36).

În cazul copiilor care comit anumiteacte infracţionale şi care intră în contact cusistemul judiciar, recuperarea ar trebui să ţinăseama de faptul că sunt judecaţi atât în rela-ţia cu fapta comisă, dar şi cu trauma suferită.Experienţele traumatizante din copilărie auefecte atât pe termen lung cât şi scurt şi decele mai multe ori devin vizibile de-a lungulcopilăriei, în adolescenţa sau la vârsta adul-tă. Efectele violenţei familiale sunt vizibileatât psihologic cât şi ziologic (Manu, 2009, p.138). Prin urmare, studiile au arătat că aceş-ti copii au tulburări comportamentale, dicul-tăţi de ordin cognitiv, reacţionează violent laceilalţi.

Un nivel redus al adaptării sociale decele mai multe ori determină comiterea deacte antisociale însoţite de consum de alco-ol şi droguri. Corelaţia directă dintre violen-ţa din copilărie şi consumul de droguri din

adolescenţa ne trimit către aceeaşi concluziede bază. Riscul copilului de a dezvolta com-

portamente infracţionale este unul real, „vic-tima” ind atât în adolescenţa cât şi la vârstaadultă.

biliograe

Banciu, D., Voinea, M. (2005). Ten-dinţe actuale ale evoluţiei victimelor delicte-

lor cu violenţă în România. Sociologie Româ-nească, 1-2.

Chen, K., Kandel, D. (1995). The na-tural history of drug use from adolescent tothe mild-thirties in a general population sam-

ple. American Journal Public Health, 85, 41-47.

Van Dalen, A. (2001). Juvenile Vio-

lence and Addiction: Tangled Roots in Child-hood Trauma. Journal of Social Work Practi-ce in the Addictions, 1 (1), 25-40.

Duclos, G., Laporte, D., Ross, J.(2009). Încrederea în sine a adolescentului.Copilul la vârsta ingrată. Bucureşti: Houseof Guides.

Falco, M. (1989). Winning the DrugWar. A National Strategy. New York: PriorityPress Publications.

Manu, B. (2009). Violena familială. Maltratarea femeii i a copilului. Bucureşti:Ars Academica.

Neacşu, I., Mareş, T., Nica, M. (2006).Copilul i Violena. Comportamente i res-

ponsabilitate. Bucureşti: Semne.

Oakley, R. (1993). Drugs, Society and Human Behavior . WBC/Mc Grow-Hill.



12

Peterson, D. (2004). A White Paper .Teen Challenge International Institute forLeadership Studies, Costa Mesa.

Pitulescu I. (2000). Criminalitatea

Juvenilă. Bucureşti: Naţional.

Sells, S.P. (2007). Adolesceni scăpaide sub control . Bucureşti: Humanitas.

Zamr, C. (coord.) (2000). PoliticiSociale în România. Bucureşti: Expert.



13

Rezumat

Rezilienţa copilului sau a tânăruluireprezintă cea mai importantă garanţie a succesului în viaţă, a capacităţii de a face faţă vicisitudinilor rămânând o persoană pozitivă, capabilă să se bucure de viaţă şicapabilă să devină la rândul său un părinte“sucient de bun”1 cu propriii copii. Într-ocercetare întreprinsă în perioada septem-

brie2009- ianuarie 2010, pe 24 de familiiromâne adoptive, ne-am concentrat atenţia1 Concept dezvoltat de Donald Winnicott

FACTORI DE REzILIEnţă LAADOLESCEnţII ADOPTAţI LA vRSTA

MICă

Dr. violeta StaŞef Lucrri, Uiersitatea de Medicişi Farmacie Timişoara, director aduct

proiect FISAn

Lector dr. Miaela TomiUiersitatea de vest Timişoara, memru

al ecipei de cercetareasupra copiilor adoptaţi, având vârste în-

tre 11-17 ani. Evaluarea s-a făcut în cadrul proiectului FISAN (Factori ce asigură succe-

sul adopţiei naţionale), nanţat de UEFISC -SU, pe perioada 2009-2011. Instrumentele deevaluare utilizate pentru a investiga factoriide rezilienţă ai tinerilor adoptaţi au fost uninterviu semistructurat (Friends and Family Interview, FFI) şi un chestionar (Prolul Suc-

cesului Şcolar, PSS). Rezultatele evaluărilorevidenţiază factorii constitutivi şi relevanţi airezilienţei celor şapte tineri din lotul cercetat,

Profesor dr. Aa Mutea,Uiersitatea de vest Timişoara, directorProiect FISAn

Roaa Ugureauasistet social, asistet proiect FISAn



14

care s-au dovedit a avea un ataşament secu-

rizant indubitabil.

Cuite ceie: rezilienţă,adolescent,ataşament, adopţie, coerenţă, succes şcolar

AstractThe child’s or youth’s resilience is the

most important guarantee of the life’s suc-

cess, of the capacity to face the difcultiesand to remain a positive person and capableto become a “good enough parent” when thetime will bring this function. The assessmentis done within the Project FISAN (Factors in-

uencing the success of national adoptions).

The project is planed for 2009-2011. The eva-luation tools investigating the resilience ofthe adopted teenagers were a semi structu-

red interview (Friends and Family Interview, FFI) and a questionnaire (School Success Prole, SSP). The results emphasized thebuild-in and relevant factors of the resilienceof seven teenagers out of the 24 assessed. The7 subjects brought into discussions here are found as being secure attached.

Key words: resilience, adolescent,attachment, adoption, coherence, school suc-cess

Résumé

La résilience de l’enfant c’est la plus importante preuve d’une vie heureuseaussi bien que de la capacité de l’individude confronter les difcultés et de rester une personne positive, et un « good enough pa-

rent » quand les circonstances vont deman-

der la fonctionne parentale. L’évaluation quenous allons présenter ici a été réalisée dansle projet FISAN (Les facteurs qui inuencentle succès de l’adoption nationale), un projet planié pour la période 2009-2011. Les ins-

truments utilises pour l’évaluation des ado-

lescents adoptés sont un interview semi-struc-

turee (Friends and Family Interview –FFI)et un questionnaire (School Success Prole-SSP). Les résultas présentent les facteurs re-

levants de la résilience de sept adolescents parmi les 24 évalues. Les sept sujets auprès

du quels nous allons faire la discutions sontrelevés par l’évaluation comme ayant un at -tachement sécurisant.

Mots clés: résilience, adolescent, at-

tachement, adoption, cohérence, succès sco-laire

Introducere

Rezilienţa poate denită ca o capa-citate a persoanei de a face faţă adversităţilorşi a continua dezvoltarea personală. Este unconcept larg utilizat în psihologia ultimilorani, concretizând o viziune pozitivă asuprainţei umane. Rezilienţa, adeseori utilizată

ca substitut al conceptului de “factori de protecţie” a fost cercetată şi teoretizată înlegătură cu evenimentele traumatice ale vieţii,evenimente adverse unei dezvoltări sănătoasea individului şi putând conduce la apariţiaunor manifestări de tipul stresului post trau-matic sau al unei varietăţi de manifestări psihopatologice, de tipul depresiei severe, aalcoolismului, a comportamentelor depen-dente în general, a unei tristeţi permanen-

te (Dohrenwend, 2000). În faţa evenimen-telor care-i dau sentimentul pericolului acutce-i ameninţă viaţa proprie sau a celor dragi,apropiaţi, persoana rezilientă face faţă fără caulterior dezvoltarea ei să e frânată sau chiarstopată de evenimentul advers şi fără a-şi pierde bucuria de viaţă. Ceea ce se schimbăca urmare a stressului intens (Joseph, Linley,2006) apare în trei dimensiuni astfel:

se întăresc relaţiile cu ceilalţi, familia1.şi prietenii devin mai importanţi, şicreşte compasiunea şi altruismul per -soanei faţă de ceilalţi;Persoana îşi schimbă viziunea asupra2.ei înseşi, capătă un sentiment clar cu privire la puterea şi înţelepciunea ce ledeţine, dar şi o mai mare conştientizareşi toleranţă faţă de propria vulnerabi-litate şi limite;se schimbă lozoa de viaţă, ecare3.zi este preţuită, se schimbă sistemulde valori, se redenesc lucrurile carecontează în nitudinea vieţii şi se potschimba credinţele.



15

Aşadar rezilienţa îţi deschide posibi-litatea unei dezvoltări în urma confruntăriicu evenimentele de viaţă adverse, vitrege.Ce stă la baza rezilienţei copilului? Nume-roase cercetări, făcute din variate perspective

teoretice, sistematizează factorii constitutiviai rezilienţei unui copil (Johnson, Wiechelt,2004; Masten, 1994) astfel:

să ai părinţi cu bune calităţi paren-•

tale, ecienţi ca părinţi;să ai conexiuni bune cu alţi adulţi•

competenţi;să i interesant ca persoană pentru•

alţi oameni, mai ales adulţi care să egata să-ţi acorde atenţie;

să ai deprinderi intelectuale bune;•

să ai înclinaţii sau talente în anumite•

domenii, valori pe care ţi le-ai însuşitsingur şi împreună cu ceilalţi;să ai sentimentul ecienţei, al valorii•

personale, al încrederii şi speranţei;să ai credinţa religioasă sau să ai•

relaţii de aliere, realiere;să i securizat din punct de vedere•

socioeconomic;

să beneciezi de o şcoală bună şi alte•

facilităţi comunitare;să i norocos.•

Ce înseamnă să i un copil adoptat?Din punctul de vedere al legii, e

simplu! Adopţia, aşa cum apare denită înlegea 273/2004, reprezintă “operaţiunea juridică prin care se creează legătura deliaţie între adoptator şi adoptat, precum şilegături de rudenie între adoptat şi rudeleadoptatorului”2. Aspectul legal al adopţieieste bine reglementat prin documente interneşi internaţionale. Incapacitatea României de arespecta reglementările internaţionale la careaderase deja din 19943, a determinat instaura-rea Moratoriului din 2001, privind adopţiileinternaţionale ale copiilor din România. Ul-terior adoptării Moratoriului, copiii separaţide părinţii lor biologici, declaraţi adoptabiliconform procedurilor legale, pot adoptaţidoar în România. Interdicţia a născut nume-roase controverse pe plan intern, dar mai ales2 Art.1 din legea 273/2004

3 Este vorba despre Convenţia de la Haga, din 29 mai 1993,raticată în România prin legea 84/1994

pe plan internaţional. Nu întotdeauna acestecontroverse au avut la bază “interesul supe-rior al copilului”.

Care este interesul superior al unui copil aat la începuturile vieţii? Acela de a avea

o familie capabilă să-i satisfacă majoritateanevoilor impuse de o dezvoltare sănătoasă, ofamilie capabilă să-l iubească şi să-l respecte.Când familia biologică se aă în incapacitateade a-şi creşte copilul este de datoria societăţiisă preia această dicultate vitală a copilului şisă găsească o soluţie optimă. Singura soluţiedenitivă este adopţia. Dar adopţia e un pro-ces liber consimţit şi unilateral al unei familii.În vreme ce copilul poate ‘dat”4 unei fami-

lii adoptive, el nu poate să-şi aleagă familia.În această situaţie, pe lângă caracteristicilesocio-economice şi educative, motivaţia fa-miliei şi aspectele culturale, devin caracteris-tici importante care condiţionează succesuladopţiei. Caracteristicile socio-economice şieducative ale familiei vor determina gradulde înţelegere a nevoilor copilului pentru odezvoltare sănătoasă, precum şi posibilităţilefamiliei de a satisface aceste nevoi.

Proiectul FISAnDatele ce le vom discuta aici provin

din cercetarea realizată în cadrul proiectu-lui Factori ce inuenţează succesul adopţieinaţionale (FISAN). Proiectul FISAN a înce- put în anul 2009, ind un proiect de cerce-tare exploratorie, PNII, nanţat de către UE-FISCSU. Proiectul se desfăşoară prin Centrulde Cercetare a Interacţiunii Copil-Părinte(CICOP), al Facultăţii de Sociologie şi Psi-hologie, a UVT. În cadrul cercetării având caţintă adopţiile naţionale, condiţiile realizăriiadopţiei şi interacţiunea părinţilor adoptivicu copilul adoptat, precum şi reprezentareacomunităţii asupra adopţiei, sunt văzute din perspectiva teoriei ataşamentului.

Scopul acestei cercetări este de acunoaşte condiţiile în care adopţiile pot ferite de riscurile de eşec dar şi acela de acunoaşte măsura în care adopţiile pot contri- bui la dezvoltarea rezilienţei copilului separatde părinţii săi biologici. Proiectul beneciază

4 Termenul legal: “încredinţat în vederea adopţiei”…..



16

de o coordonare şi colaborare din partea De- partamentului de Cercetare a Universităţiidin Lausanne, condus de Prof. Blaise Pier -rehumbert. FISAN face parte din reţeauainternaţională iniţiată de Prof. Blaise Pierre-

humbert, “Adopţie, adolescent, ataşament”,din care fac parte 12 universităţi din Europa,Canada, SUA şi Asia.

În cadrul cercetării, colectarea da-telor se centrează pe adolescenţii adoptaţila vârstă mică şi pe familiile lor. Cercetareaeste de tip transdisciplinar, cercetare- acţiune.Acest lucru face ca beneciile familiilor par -ticipante să e imediate, cercetătorul ind unconsilier sau făcând referirea familiei sau a

adolescentului către un serviciu de speciali-tate dacă acest lucru apare ca ind în bene-ciul copilului şi a familiei. Adolescenţii din proiect vor benecia de participarea la otabără de art-terapie care le va sprijini efortu-rile de autocunoaştere specice adolescenţei, poate mai dicile în cazul copiilor adoptaţi.S-au iniţiat convenţii de colaborare la nivelguvernamental şi în teren, cu structurile de protecţie a copilului. Recrutarea familiilor

adoptive şi a adolescenţilor adoptaţi pentruaceastă cercetare s-a făcut în baza convenţiilorde colaborare cu ORA şi cu DGASPC-uriledin judeţele ţintite de proiect. Familiile suntcontactate mai întâi de către reprezentanţiiDGASPC-urilor şi dacă îşi manifestă acordul pentru a lua parte la cercetare, ele sunt ulte-rior contactate de către echipa de cercetare. Sestabileşte telefonic locul şi momentul întâlni-rii. De regulă familiile preferă ca întâlnirea şievaluarea să aibă loc acasă, pe teren propriu.Evaluarea durează în medie 3 ore, timp în caredoi cercetători lucrează în paralel, cu copilul şi părintele (părinţii) utilizând instrumentele deevaluare ce vor descrise mai jos.

Investigarea ataşamentului copiluluiadoptat se face cu un instrument specic:Friends and Family Interview (FFI) (Steele,2003). Tulburările reacţionale de ataşamentsunt evidenţiate cu Disturbance AttachmentInterview (DAI) (Smyke, Zeanah, 2004)modicat de echipa din Lausanne, în sen-sul creării unei perspective cronologice aevaluării. Atât părinţii cât şi copiii răspund

unui chestionar general conţinând itemirelevanţi pentru tulburările de comportament.Este vorba de CBCL (Achenbach,1981). Fa-milia este evaluată prin prisma instrumentuluiParental Development Interview (PDI).

Schimbarea imaginii adopţiei în reprezentarea socială de la noi, urmărită în fazade valorizare a cercetării, face parte dintr-oimportantă schimbare necesară, ţintind imple-mentarea standardelor europene în sistemul protecţiei copilului din România. Într-un sensmai larg, efectul dorit al cercetării noastre vacontribui la ampla schimbare necesară a ati-tudinii şi a funcţiilor parentale în interacţiunecu copilul, în ţara noastră.

trerile de lucru: Considerând ca indicator principal alrezilienţei copilului, ataşamentul securizantfaţă de părinţii adoptivi, întrebările căroraîncercăm să le răspundem aici sunt:

Care sunt caracteristicile-

capacităţii de reecţie a aces-tor tineri?Ce putem spune despre stima-

de sine a tinerilor rezilienţi,aşa cum rezultă din evaluări?Cum apar aceşti tineri în-

relaţiile cu colegii?Care este ecienţa lor socială-

şi şcolară?-

1. Istrumetele utiliate î apre-cierea reilieei copiilor adoptai

Cadrul teoretic al cercetării îl

reprezintă teoria ataşamentului, care aduceîn psihologia dezvoltării umane, o viziuneecosistemică şi interacţionistă.

Rezilienţa adolescenţilor adoptaţi ovom explora prin rezultatele evaluărilor cuFFI şi PSS. Friends and Family Interview(FFI), este un interviu semistructurat, dezvol-tat de Howard &Miriam Steel (2003), careţinteşte reprezentările ataşamentului la tânăr,mai ales aspectele de coerenţă în relaţiile de

ataşament. Itemii evaluaţi sunt:coerenţa,•

funcţia de reecţie sau de•

mentalizare,



17

înţelegerea trăirilor prezente•

în cadrul relaţiilor semnica-tive,dovezi de paradis securizant în•

relaţie cu guri semnicative,

dovezi de stimă de sine,•

relaţiile cu colegii,•

anxietăţi şi defense,•

diferenţierea reprezentărilor•

parentale,clasicarea tipului de ataşa-•

ment printr-un scor nuanţat,alte elemente înregistrate în•

timpul evaluării,codicarea limbajului non-•

verbal.Fiecare dimensiune descriptivă pentrustructurarea tipului de ataşament are 4 cate-gorii de evaluare:

1 = absent;2 = puţine dovezi;3 = dovezi medii;4 = dovezi evidente.Tipul de ataşament este prezentat pe

două, respectiv patru dimensiuni: ataşament

securizant autonom şi ataşament insecurizant

cu formele: evitant (demisionar), preocupat(ambivalent), dezorientat/dezorganizat. FFInu este doar un instrument de evaluare ci areşi o componentă de intervenţie terapeutică, prin momentul de reecţie ce îl creează pentru

copil, putând declanşa o organizare mentalăa situaţiei de ataşament faţă de familia lui(Steele, 2005).

Prolul Succesului Şcolar (PSS) faceo evaluare a ecienţei sociale a copilului,în care se concretizează starea lui de bine şidezvoltarea sănătoasă şi se întrevede evoluţialui în viaţă. Este un instrument sensibil şidel, validat pe populaţia de adolescenţi devârstă şcolară din România, în cadrul proiec-

tului Diagnosticul social al performanţei şcolare prin scala socială a succesului şcolar şi proiectarea unor metode de intervenţie va-

lidate prin cercetare5. Teoria care fundeazăacest instrument este cea developmentalistă,ecosistemică şi interacţionistă ( Bowen,Rose, Bowen,2005) sau altfel spus, eco-interacţionist-developmentală în care “echili-

5 Proiect tip PN II nanţat prin contractul nr. 91-063/18.09.2007 decătre CNMP, instituţie coordonatoare UBB, parteneri UVT, ULBS,UPIT, CEMO, CRCR, director de proiect prof. dr. Maria Roth. De-

talii despre proiect se pot găsi pe site-ul http://www.successcolar.ro

Nr. crt Ini!iale Vârsta copilului în

momentul evalu"rii

Sex Vârsta copilului la

adop!ie

1 A.V. 11 ani M 1 lun"

2 B.A. 11 ani F 36 luni

3 B.I. 11 ani M 48 luni

4 C.C. 11 ani F 10 luni

5 M.F. 11 ani M 1 luna

6 T.S. 11 ani M 7 luni

7 A.I. 12 ani M 24 luni

8 B.T. 12 ani F 24 luni

9 C.P. 12 ani M 36 luni

10 G.A. 12 ani F 9 luni

11 G.C. 12 ani F 5 luni

12 I.M. 12 ani M 2 luni

13 L.S. 12 ani F 48 luni

14 M.A. 12 ani M 11 luni

15 M.G. 12 ani F 48 luni

16 A.F. 13 ani M 16 luni

17 C.D. 13 ani F 48 luni

18 I.I. 13 ani F 24 luni

19 F.K. 14 ani F 32 luni

20 S.I. 14 ani F 15 luni

21 B.G. 15 ani M 36 luni

22 B.M. 16 ani M 48 luni

23 C.I. 16 ani F 36 luni

24 L.C. 16 ani F 36 luni

Tabel 1 Lotul copiilor adopta ! i



18

brul dintre factorii protectivi şi cei de risc dinmediul social al copiilor inuenţează succesulîn şcoală şi în viaţă.” (Bowen, Rose, Bowen,2005, pp.25).

Atât interviul semistructurat, FFI, cât

şi chestionarul de ecienţă socială a copilu-lui, PSS, sunt congruente din punct de vedereteoretic.

2. Reultatele iestigaieiPrezentăm mai jos lotul celor 24 de

copii adoptaţi, care au fost evaluaţi în ca-drul cercetării, având ca factori descriptivivârsta în momentul evaluării, sexul copilu-lui şi vârsta în momentul intrării copilului

în familia adoptivă. Aşadar din perspectivacercetării determinant este momentul în careîncepe viaţa copilului în familia adoptivă şinu momentul în care actele de adopţie, careocializează adopţia, sunt nalizate. Cel maiadesea este o perioadă de cel puţin un an dezile între aceste două date. Vârsta intrării copilului în familie am prezentat-o în luni iarvârsta la momentul evaluării, în ani.

Sistematizând datele, în funcţie de

vârstele copiilor în momentul cercetării, şivârstele la adopţie avem următorul tabel.Prezentăm mai jos tipurile de

ataşament găsite la copiii evaluaţi cu FFI.Ţinând seama de faptul că lotul cercetat nu

Nr.crt Vârsta la

evaluare

Nr de

copii

% Vârsta la

adop!ie

Nr de

copii

%

1 11 ani 6 25% 0-6 luni 4 16,5%

2 12 ani 9 37,5% 6-12 luni 4 16,5%

3 13 ani 3 12,5% 12-18 luni 2 8,4 %

4 14 ani 2 8,4% 18-24 luni 3 12,5%

5 15 ani 1 4,1% 24-36 luni 6 25%

6 16 ani 3 12,5% 36-48 luni 5 21%

Total 24 100 % 24 100%

Tabel 2 Reprezentare procentual " a vârstei copiilor în momentul evalu"rii #i în

momentul intr "rii în familie

Valoare Securizat autonom Insecurizant evitant Insecurizant

preocupat

Dezorganizat

dezorientat

4 7 29% 2 8% 1 4% 0 0

3 7 29% 5 21% 3 12.5% 1 4%

2 2 8% 7 29% 3 12,5% 3 12.5%1 8 33% 10 42% 17 71% 20 83%

total 24 100% 24 100% 24 100% 24 100%

Tabel 4 FFI, Prezentarea numeric" #i procentual " a tipului de ata #ament la copiii evalua ! i

este reprezentativ statistic, datele sunt doarorientative.

Aşadar în lotul celor 24 de tineriadoptaţi, cu vârste cuprinse între 11-17 ani,evaluaţi cu FFI şi PSS, 7 tineri au un ataşament

securizant. Deşi prezentarea nuanţată a carac-teristicilor ataşamentului, relevată de FFI şi prezentată în tabelul de mai sus, evidenţiazăo altă grupă interesantă, (grupa celor ce suntcotaţi cu 3 la calitatea de ataşament securi-zant), ne vom centra discuţiile pe categoriaclară a copiilor cu cotă maximă (4) la securi-tatea ataşamentului.

Lotul celor 7 copii prezentând unataşament securizant este descris din punctul

de vedere al vârstei la momentul evaluării şial vârstei la adopţie, astfel:E de remarcat faptul că nici unul din

aceşti copii nu au intrat în familie la o vârstămai mare de 3 ani (36 luni).

În interviul semistructurat, FFI, capa-citatea de reecţie a adolescenţilor este dată decoerenţa generală pe care o manifestă pe par -cursul interviului, de perspectiva dezvoltării(pers dezv) asupra relaţiilor cu ceilalţi (pers

mama, pers tata, pers prietenii, pers frate, pers profesori), precum şi de capacitatea dea înţelege sentimentele persoanelor semni-cative din viaţa lor: înţelegerea sentimentelor proprii (sent sine), a sentimentelor mamei



19

(sent mama), a sentimentelor tatălui ( senttata), a sentimentelor prietenilor ( sent priet),

a fratelui (acolo unde e cazul: sent frate), asentimentelor profesorilor (sent prof).

Remarcăm cotele înalte la care sesituează răspunsurile copiilor cu ataşamentsecurizant. Cu excepţia unui subiect, ceilalţicopii cu ataşament securizant, se plasează prinrăspunsurile lor, la cota maximă de coerenţă.Coerenţa este un indicator esenţial al capacităţiide reecţie şi este în acelaşi timp “însemnulcentral al securităţii ataşamentului la vârsta

adultă”(Steele, 2005, pp.140). Coerenţa seleagă de capacitatea de gândire a copilului şiîn acord cu stadialitatea dezvoltării gândirii(Piaget, 1965), începând cu vârsta de 11 ani,

ne aşteptăm ca discursul tinerilor să e marcatde această caracteristică. Importanţa coerenţei

nu este doar circumstanţială, aici şi acum, cise proiectează asupra evoluţiei adulte a per -soanei, ind un garant al capacităţii parentalede a promova un ataşament securizant la copil(Steele, 2005). Coerenţa ţine în cel mai înaltgrad de rezilienţa persoanei căci, conformarmaţiilor documentate ale lui HowardSteele (2005) ea este un însemn al distanţăriiadultului faţă de o posibilă experienţă proastăcu cei care l-au îngrijit în copilărie. În cazul

copilului cu cota 3, remarcăm absenţa tatălui, precum şi a unui frate, din familie. Acest lu-cru aminteşte de armaţia făcută de FrancoiseDolto, conform căreia, dezvoltarea sănătoasă,

Nr. crt Ini!iale Vârsta copilului în

momentul evalu"rii

Sex Vârsta copilului la

adop!ie

1 A.V. 11 ani M 1 luna

2 B.A. 11 ani F 36 luni

3 A.I. 12 ani M 24 luni

4 G.A. 12 ani F 9 luni

5 I.M. 12 ani M 2 luni6 F.K. 14 ani F 32 luni

7 S.I. 14 ani F 15 luni

Tabel 3 Descrierea lotului celor 7 copii cu ata #ament securizant, în func ! ie de vârsta

la evaluare, sex #i vârsta în momentul intr "rii în familie

Nr.1

Crt.Coergen

Persdezv

Persmama

Perstata

Pers priet

Persfrate

Pers prof

Sentsine

Sentmama

Senttata

Sent priet

Sentfrate

Sent prof

1 4 3 4 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3

2 4 4 4 3 4 - 4 4 4 4 4 - 4

3 4 4 4 - 4 4 4 4 4 4 4 4 4

4 4 3 3 3 3 3 2 3 3 3 3 3 3

5 4 3 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4

6 3 3 4 - 3 - 3 3 3 - 3 - 3

7 4 3 3 3 2 3 2 3 4 3 4 2 2

Total 27 23 26 16 23 17 22 24 25 21 25 16 23

Tabel 5:FFI, Capacitatea de reflec ! ie: Coeren ! a, perspectiva dezvolt "rii #i în ! elegerea

tr "irilor

Nr.crt Stima de sine Rela!ii cu prieteni

Comportam.so

cial

Comportam

#colar

Identific

de gen

Imagine

corporal

Referire

la p"r !i de

corp

frecvent calitatea

1 3 4 4 4 4 4 3

2 4 4 4 4 4 4 4

3 4 4 4 4 4 4 4

4 3 3 4 4 - 4 4

5 4 4 4 4 4 4 4

6 4 3 4 4 4 4 4

7 3 3 3 2 2 4 2

Total 25 25 27 26 22 28 25

Tabel 6: FFI, Stima de sine #i rela ! iile cu prietenii



20

cognitivă şi emoţională, a copilului în fami-lie, necesită nu neapărat prezenţa tatălui, darcel puţin prezenţa unei “a treia voci” (Dolto,1987) faţă de care copilul să se poată relaţionaşi să-şi relativizeze poziţia.

Buna dezvoltare socială a copiluluidepinde în cea mai mare măsura de priete-niile pe care copilul şi le face înafara familiei.Constatăm că atât în ceea ce priveşte perspec-tiva cognitivă a dezvoltării asupra relaţiilorcu prietenii (pers priet) cât şi capacitatea dea înţelege trăirile prietenilor (sent priet), cei 7copii se plasează la cotele superioare ( 3 sau 4).Înţelegerea sentimentelor celorlalţi semnicădecentrarea tânărului şi capacitatea lui de a

mentaliza, de a înţelege ceea ce se petrece înmintea celuilalt6. Aceasta este capacitatea cestă la baza conectării cu ceilalţi, a funcţionăriiîn reţeaua socială. Tinerii din lotul investigatse situează din nou, la cote superioare, ceeace ne îndreptăţeşte presupunerea că ei reuşescsă aibă relaţii de colegialitate şi prietenie cugrupuri de peer, aşa cum apare în tabelul demai jos, la coloanele relative la frecvenţa şicalitatea relaţiilor cu prietenii (tabel 3).

Evaluată prin ecienţa comporta-mentelor sociale (comportam. Social), prinadecvarea comportamentelor şcolare (com-

portam şcolar), identicarea cu genul căruiaaparţine copilul (indentic de gen), imagi-nea corporală (imagine corporal) şi referireala părţile de corp, stima de sine a copiilor cuataşament securizant se dovedeşte a , cudouă excepţii, la imagine corporală şi referirila corpul propriu, la cote superioare. Howard

Steele (2009, p.4) ia în considerare separată:sinele social, cel cognitiv (achiziţii şcolare),sinele ce ţine de identicarea de gen, şi si-nele relevat de imaginea corporală pe care oare tânărul. Cotele superioare (3 şi 4) relevăo orientare “robustă, plină de speranţă şi op-timism” (Steele, 2009,p.4) a tinerilor. Stimade sine reprezintă un important motor pentrucăutarea soluţiilor în situaţiile problematiceşi chiar pentru idealul de viitor al tinerilor. O

6 Majoritatea testelor pentru copiii autişti investighează capacitateacopilului de a înţelege ceea ce se petrece în mintea unei alte persoa-ne. Absenţa acestei capacităţi este denitorie pentru copilul autist şicaracterizează şi acele categorii de autism care relevă un bun coe-

cient general de inteligenţă.

bună stimă de sine conduce la o orientare maiambiţioasă în viitor, ceea ce va apărea ilustratşi în rezultatele obţinute la evaluarea cu PSS,unde toţi tinerii noştri optează pentru continua-rea studiilor la nivel superior, de universitate

(vezi tabelul nr.6). Aşadar stima de sine este un pilon important al rezilienţei atât în prezent câtşi pentru proiectarea în viitor a tinerilor.

Aspectul anxietăţilor şi al defense-lor este interesant din perspectiva rezilienţeideoarece mecanismele defensive (Ionescu,Jacquet, Lhote, 2002) , cum ar cele deidealizare a părinţilor, sunt mecanisme ceîmpiedică structurarea bunei stime de sinea copilului. Copilul apare strivit de imagi-

nea importantă a mamei sau a tatălui. Ade-seori în familii în care părinţii au cariere cuun mare succes socio-profesional, copiii aparastfel, incapabili de a-şi găsi propriul drum.Dar o idealizare a părinţilor poate conduceşi la acceptarea unor comportamente abu-zive ale acestora, şi în continuare, la risculintegrării în propria conduită parentală a unorastfel de comportamente abuzive faţă de copii. Inversarea rolurilor, cunoscută şi prin

conceptul larg utilizat în domeniul preveniriimaltratării copilului, acela de “parentalizare”,este urmărită atât faţă de mama cât şi faţă detata. Anxietatea faţă părinţi poate conduce copilul la dezvoltarea unor comportamente de-fensive de preluare a unor sarcini parentale,cum ar aceea de a oferi protecţie şi îngrijiricopilului şi chiar de a inversa rolurile, copi-lul devenind o sursă de îngrijiri şi protecţiea părinţilor. Prinşi în astfel de relaţii, copiiinu-şi mai pot utiliza energia şi resursele pen-tru propria dezvoltare (Killen, 1998). Aşa cum ne-am aşteptat, ţinând seama deataşamentul securizant pe care îl au, tine-rii investigaţi, se plasează la limitele infe-rioare în privinţa anxietăţii şi a defenselor,cu bune comportamente adaptative (reacţiela supărare) şi cu sentimente de frică şi frus-trare, minime.

Tinerii nu manifestă sentimente de fu-rie faţă de nici unul dintre părinţi (furie mama,furie tata), ceea ce, ţinând seama de lipsa deidealizare cu care-şi privesc părinţii (idealizmamei, idealiz tatălui), denotă confortul şi



21

relaxarea pe care copiii le trăiesc în raportu-rile cu părinţii adoptivi. Reacţiile tânăruluila supărare (reacţii supărare) primeşte cotemaxime (4) însemnând că tânărul “îşi cautăreconfortare la alţii ( de ex. părinţi, prieteni

sau fraţi) sau se angajează în activităţile favo-rite (redirecţionare/resoluţionare) ceea ce leuşurează nefericirea ( de ex. ascultă muzică, plimbă căţelul, ori pur şi simplu gândindu-se din nou la toate lucrurile ce l-au supărat)”(Steele, 2009, p.5). Capacitatea de a cere ajuto-rul celorlalţi ca şi capacitatea de a dezvoltaanumite activităţi cu conotaţii pozitive, re-energizante, sunt caracteristici recunoscuteale rezilienţei. Poate la o vârstă anterioară,

copiii s-au confruntat cu ambivalenţă senti-mentelor în raport cu părinţii, dar la vârsta ceo au, la maturitatea intelectuală şi emoţionalăatinsă, sentimentele lor faţă de părinţii adop-tivi s-au claricat (Bowlby, 1979). Ei auajuns la reglarea conictelor de “ură si dra-goste” (Steele, 2005, p.146) ceea ce e un ga-rant al capacităţii lor de a face faţă în modsănătos sentimentelor de vinovăţie, anxietate,frustrărilor de tot felul. Ultimele coloane ale

tabelului 4, captează tocmai această capaci-tate a tinerilor, manifestată prin limbajul non-verbal din timpul interviului, aşa cum apareel notat de echipa de cercetare sau de benzilevideo. Frica sau anxietatea persoanei suntmanifestări emoţionale ce relevă starea deameninţare pe care o trăieşte sinele în raport

cu ameninţarea coeziunii interne şi sociale (Steele, 2005, p. 146).

Prolul succesului şcolar al celor 7tineri are un ridicat grad de congruenţă cudatele interviului semistructurat FFI. Am

selecţionat din multitudinea celor 220 deitemi, grupaţi în 6 categorii mari: despretine, despre şcoală, despre prieteni, desprefamilia ta, despre sănătatea ta şi despre co-munitate) itemii relevanţi pentru întrebărilenoastre cu privire la rezilienţa tânărului: A14(Cum apreciezi veniturile familiei tale?), B1(ce medii ai obţinut la disciplinele studiate înanul şcolar precedent?), în tabel 5, B9c (Mise pare interesant să merg la şcoală), B19

(Vrei să îţi continui studiile?), B23b (Ştiu căvoi avea succes în viitor), B23e (Simt că sunt pe drumul cel bun), în tabel 6, C1a (Pot săam încredere în prietenii mei), D1a (Membriifamiliei mele se sprijină şi se ajută unii pealţii), D2d (Te-au făcut să te simţi o persoanădeosebită, specială), E14 c (De multe ori măsimt trist\a), în tabel 7.

Am considerat că sentimentul de bunăstare materială a familiei este important

pentru starea de relaxare a tânărului faţă denevoile materiale dar şi pentru integrarea luiîn grupurile colegilor şi ale prietenilor (Mas-ten, 1994). În vreme ce doi copii armă că beneciază de un trai decent, fără lipsuri deşifără surplus, un copil recunoaşte că “ reuşimsă cumpărăm şi lucruri mai scumpe’, iar

Cum apreciezi veniturile familiei tale?

A14

Ce medii ai ob!inut la disciplinele studiate în

anul #colar precedent? B1

Nr.

crt

Nu ne

ajungnici pt

strictul

necesar

Ne

ajungnumai

pt

strictul

necesar

Ne

ajung pt un

trai

decent

Reu#im

s" cump

#i

lucruri

mai

scumpe

Reu#im

s" avem

tot ce

ne treb

La

maj10

La

maj9 si

10

La

maj8 si

9

La

maj7 si

8

La

maj6 si

7

La

maj5 si

6

La

maj4 si

5

1 x x

2 x x

3 x x

4 x x

5 x x

6 x x

7 x xTotal 0 0 2 1 4 3 2 0 2 0 0 0

Tabel 8. Profilul Succesului $ colar: starea material " a familiei a #a cum e perceput " de

copil #i rezultatele #colare ale copilului



22

majoritatea (4) au sentimentul reconfortantcă “reuşim să avem tot ceea ce ne trebuie”.Cu siguranţă că dorinţa de a adopta un copilse leagă strâns şi are la bază o bună situaţiematerială care îngăduie părinţilor adoptivi săse creadă capabili de a creşte un copil asigu-rându-i cele necesare. În special în culturanoastră, în care nevoile materiale ale copilu-lui, chiar dacă nu sunt unic recunoscute, suntîn primul rând sesizate de către părinţi (Mun-tean, Bârneanu, Negrea, 2009).

Reuşitele şcolare ale copiilor adoptaţi,cu ataşament securizant, se plasează de la 7 însus, majoritatea (3) obţinând nota 10, la majoritatea materiilor studiate în şcoală. Reuşitaşcolară este un bun indicator al rezilienţei copiilor dar şi o sursă permanentă de rezilienţă,căci buna imagine a copilului cu privire la performanţele şcolare îi sporesc stima de sine

şi îi permit aspiraţii şi construirea unui idealde viaţă înalt.

Tinerii privesc în majoritate cu interesşcoala (4) şi deşi 3 dintre ei sunt mai puţinentuziasmaţi, niciunul nu respinge şcoala.Şcoala este un important punct de sprijin alrezilienţei, atât prin capitalul de formare şiinformaţie pe care îl reprezintă cât şi princapitalul social (Almedon, 2005) pe care îlcreează pentru copil. Dată ind importanţareţelei sociale în viaţa noastră, şcoala estedupă familie, dar în măsură mai mare decâtfamilia, sursa de relaţii sociale pentru prezentdar şi pentru viitorul tânărului (Muntean,Roth, Iovu, 2010). Concretizarea încrederiiîn viitor a tinerilor precum şi a sentimentuluide încredere în sine ce îi sunt ilustrate în co-loana :”Da, sigur îmi voi continua studiile”,de la B19. Evaluarea încrederii în succesul

Nr crt Mi se pare interesant

s" merg la #coal" B9c

Vrei sa iti continui studiile? B19 $tiu c" voi avea succes în

viitor B23 b

Simt c" sunt pe drumul cel

bun B23 e

Deloc Pu!i

n

Mult Nu cred

c" voi

termina

nici

ciclul

acesta

Nu voi

merge

mai

departe

Poat

e c"

da

Da,

sigur

voi

conti

nua

Deloc Pu!i

n

Mult Foart

e

mult

Deloc Pu!i

n

Mult Foart

e

mult

1 x x x x

2 x x x x

3 x x x x

4 x x x x

5 x x x x

6 x x x x

7 x x x x

Total 0 3 4 0 0 0 7 0 2 2 3 0 1 3 3

Tabel 9. PSS: $ coala #i proiec ! ia viitorului

Nr crt Pot s" am încredere

în prietenii mei C1 a

Se sprijin" #i se ajut"

unii pe al!ii D1 a

Te-au f "cut s" te sim!i o

persoan" deosebit",

special" D2 d

De multe ori m" simt

trist\a E14 c

Deloc Pu!in Mult Deloc Pu!in Mult Niciodat" O

dat",

de 2

ori

De

3

ori

sau

mai

des

Deloc Pu!in Mult

1 x x x x

2 x x x x

3 x x x x

4 x x x x

5 x x x x

6 x x x x

7 x x x xTotal 0 2 5 0 0 7 1 2 4 4 3 0

Tabel 10. PSS: încrederea în prieteni, rela ! ii în familie, pre ! uirea familiei #i triste ! ea

copilului



23

în viitor (B23b) colectează un optimism ge-neral exprimat prin: nicio opţiune pentru “deloc”, doar două opţiuni pentru “puţin” şi cinciopţiuni pentru “mult”(2) şi pentru “foartemult” (3). Aceste rezultate sunt congruente

cu B23e, unde se înregistrează sentimentulcă “sunt pe drumul cel bun”, la care nu avemopţiuni pentru “de loc”, doar o opţiune aratănesiguranţa (“puţin”), iar marea majoritate se plasează la “mult” (3) şi “foarte mult” (3). Încazul opţiunii pentru “puţin”, congruenţa dealtfel cu răspunsurile la întrebările anterioaredin acelaşi tabel 6, este vorba despre o tânărănemulţumită de şcoala pe care o frecventeazăla sat, unde locuieşte împreună cu familia.

Nemulţumirea ei se adresează mai ales pers- pectivei dorite de părinţi, de a-şi continua stu-diile la aceeaşi şcoală, în vreme ce opţiunea eieste de a schimba şcoala şi a continua într-oaltă şcoală, la oraş.

În vreme ce rezilienţa tânărului pre-supune capacitate de a dispune de persoanecu potenţial de a-i veni în ajutor la nevoie(Manciaux, 2001), prietenii sunt la vârstaadolescenţei cele mai importante resurse

(Steele, 2005). În grupul de prieteni, tânărulîşi consolidează sentimentul de încredere încelălalt, în lume, în capacităţile proprii de aface faţă şi a rezolva problemele. În grupul prietenilor este mai uşor de exersat şi antre-nat capacitatea de a cere ajutorul, de a-ţi exprima nevoia. Aceasta este o caracteristicărecunoscută a rezilienţei (Johnson, Wie-chelt, 2004). În vreme ce doi copii au ungrad redus de încredere, cinci copii se încred“mult” în prietenii lor . Cu privire la calitatearelaţiilor în familia adoptivă, între membriifamiliei, toţi cei 7 tineri, au familii în caremembrii familiei se ajută “mult” unii pe alţii.Această armaţie unanimă relevă în cel maiînalt grad şansele de care au beneciat copiii pentru dezvoltarea ataşamentului securizata cărui dovadă au făcut-o prin evaluarea cuFFI. Familia este prima sursă de capital so-cial a copilului (Almedon,2005), o sursă cucare copilul se identică internalizându-şirelaţiile cu membrii familiei în primul rândşi apoi cu reprezentanţii capitalului social,capitalul de relaţii sociale, al familiei. Majo-

ritatea tinerilor (6) s-au simţit în ultima lună“speciali, importanţi” în ochii membrilor fa-miliei, e “odată sau de două ori” (2) e “detrei ori şi mai mult”(4). Tânăra care armăcă “niciodată” în ultima lună nu a beneciat

de o astfel de “privire pozitivă” din parteafamiliei, este aceeaşi cu persoana ce se aăîntr-o situaţie curentă de conict cu familia pe tema şcolii. Am putea crede că frustrareaei în situaţia dată, colorează negativ toaterăspunsurile, atât în cazul interviului cât şi alself-report-ului solicitat la PSS.

Tinerii adoptaţi, având un ataşamentsecurizant, se lasă prea puţin copleşiţi desentimente de tristeţe. Majoritatea (4) armă

că nu sunt “de loc” trişti iar 3 dintre ei, sunt“puţin” trişti. Este important să consemnămcă în cazul copiilor “puţin trişti” avem de-aface cu motive precise, clar delimitate înviaţa lor ( conict pentru şcoală, conict cu-rent cu tata, tristeţe pentru mama biologică cel-a părăsit fără explicaţii) şi nu de o tristeţegeneralizată, depresivă.

Discutarea rezultatelor

Pentru a evidenţia rezilienţa copiiloradoptaţi, am plecat de la identicarea în lotulcelor 24 de copii evaluaţi, copiii cu ataşamentsecurizant. În acord cu toată literatura de spe-cialitate, copiii cu un ataşament securizant,de tip B, sunt mai bine echipaţi pentru a se bucura de viaţă, a se confrunta ecient cudicultăţile, cu încredere în puterile propriiidar şi în ceilalţi şi în lume. Modelul interna-lizat de funcţionare a lumii lor (Killen, 2007)este larg, ecient şi exibil îngăduindu-le săexploreze încrezători lumea şi viaţa. Iată dece ataşamentul securizant construit în relaţiecu gura de ataşament, este baza sigură a uneirezilienţe bune ce te face să nu te simţi singurîn faţa dicultăţilor, să nu intri în panică, sănu disperi. Putem spune că în lucrarea de faţă,concentrându-ne pe tinerii adoptaţi, avândun ataşament securizant, noi am dezvoltatun raţionament şi un discurs tautologic: Co- piii adoptaţi sunt rezilienţi în măsura în caresunt ataşaţi sigur dar am avut în vedere doaraceşti copii. Cu toate acestea credem că esteinteresantă, mai ales pentru profesionişti, des-



24

crierea modului în care se manifestă aceşticopii, la itemii selectaţi ca relevanţi pentrurezilienţă. O continuare a investigaţiei, prinrealizarea unei comparaţii, pe aceeaşi itemi,cu tinerii adoptaţi dar neavând un ataşament

securizant, ar putea aduce preţioase claricăritemei de faţă. Întrebările ce le-am formulatîn legătură cu manifestările reziliente ale ti-nerilor au primit un răspuns detaliat, nuanţatîn evaluarea realizată şi prezentată în tabe-lele din lucrare. Care sunt caracteristicilecapacităţii de reecţie a acestor tineri? Toţi ti-nerii dovedesc o gândire şi capacitate de a-şiexprima ideile cu o înaltă coerenţă. Sunt capabili de o perspectivă developmentală asu-

pra relaţiilor cu ceilalţi şi dovedesc înţelegerefaţă de trăirile persoanelor semnicative dinviaţa lor.

În privinţa stimei de sine, tineriiadoptaţi demonstrează o bună stimă de sine,construită dintr-o bună imagine de sine aatăîn confruntarea cu o bună imagine transmisăde părinţi, fraţi, prieteni, profesori. În relaţiilecu colegii, cei şapte tineri sunt încrezătorişi au sentimentul preţuirii de care se bucură

în ochii colegilor. Ecienţa lor şcolară şisocială este clar ilustrată atât de note şi rezul-tate şcolare cât şi de dorinţa de a-şi continuastudiile şi încrederea în viitorul lor.

biliograe

Almedom, A.M. (2005), Social capi-tal and Mental Health, An Updated and In-terdisciplinary Review of Primary Evidence. Social Science & Medicine, 6.

Bowen, G., Rose, R.A., Bowen, N.(2005). The Reliability and Validity of theSchool Success Prole, Xlibris CorporationPhiladelphia, P.A.

Bowlby, J. (1973). Attachment andLoss, vol.2: Separation: anxiety and anger .London: Hogarth Press.

Dohrenwend, B.P. (2000). The Roleof Adversity and Stress in Psychopatho-

logy: Some Evidence and Its Implicationsfor Theory and Research. Journal of Healthand Social Behavior , 41 (1), 1-19. Publicatde American Sociological Association StableURL: http://www.jstor.org/stable/2676357

Dolto, F. (1987). Tout est language.

Paris: Vertiges-Carrere.

Ionescu S., Jacquet, M.-M., Lhote, C.(2002). Mecanismele de apărare, teorie şi as-

pecte clinice. Iaşi: Polirom.

Joseph, St., Linley, P.A. (2006).Growth following adversity: Theoretical

perspectives and implications for clinical practices. Clinical Psychology Review, 26,1041-1053. Publicat Elsevier, www.science-direct.com

Johnson,J.L., Wiechelt, S.A. (2004).Introduction to the Special Issue on Resi-lience. Substance Use & Misuse, 39 (5), 657-670. Publicat de Marcelk Dekker, Inc. www.dekker.com

Killen, K. (1998). Copilul maltratat .Timişoara: Eurobit.

Manciaux, M. (2001). Maltraitance,resilience, bientraitance. Les enfantsd’auhourd’hui sont les parents de demain, 7,42-46

Masten, A.S. (1994), Resilience inindividual development: Successful adapta-tion despite risk and adversity. În M. Wang,E. Gordon (Eds), Risk and resilience in in-

ner city America: Challenges and prospects (pp.3-25).Hillsdale, NJ:Erlbaum.

Muntean, A., Roth, M., Iovu M.B.(2010. The role played by the social environ-ment within the future’s plans (projects) ofyouth. Review of research and social inter -vention, 26, 7-21

Muntean, A., Bârneanu, A., NegreaC.,(2009), Reprezentarea socială specică



25

societăţii româneşti cu privire la adopţiacopiilor . În curs de apariţie în volumulconferinţei „Educaţie şi schimbare socială”.

Piaget, J. (1967). La psychologie de

l’intelligence. Paris: Armand Colin.

Steele, H., Steel, M. (2005), TheConstruct of Coherence as an Indicator ofAttachment Security in Middle Childhood.În K. Reins şi R. Richardson, Attachment in

Middle Chilhood . New York/London: TheGuilford Press

Steele, H., Steel, M. (2009). Friendsand Family Interview. Center for Attach- ment Research, New School for Social Re-search

Steele, M., Hederson, K., Hillman, S.(2009). Experience of Parenting Coding Sys-

tem. Center for Attachment Research NewSchool for Social Research

Winnicott, D.W. (1964). The child,

the Family and the Outside World . Har -mondsworth: Penguin Books



26

RezumatObiective: examinarea relaiei dintre

expunerea la neglijare emoională a adoles-

cenilor în cadrul familiei i performanele colare ale acestora. Metoda: cercetarea s-aderulat pe un eantion reprezentativ de 2465elevi din mediul urban i rural, înscrii în în-

văământul obligatoriu gimnazial i liceal. Instrumentul utilizat este reprezentat de va-

rianta românească a School Success Prole

IMPLICAţII n PLAn EDUCAţIOnALALE nEGLIjăRII EMOţIOnALE A

COPIILOR n FAMILIE1

<?> Cercetarea a fost nanţată prin grantul de cercetare Diagnos-

ticul social al performanţei şcolare prin scala Socială a Succesului

Şcolar şi proiectarea unor metode de intervenţie validate prin cer -

cetare, nanţat de CNMP prin programul PNII (nr. 91063/2007)

Miai-bogda Ioudoctorad, Uiersitatea baeş-bolyai

Clu-napoca, Facultateade Sociologie şi Asiste social

(SSP-Ro), ce îi propune identicarea i eva-luarea celor mai relevante aspecte sociale ale succesului colar la copii i tineri. Una dindimensiunile instrumentului privete supor -tul emoional acordat copiilor în ultima lună. Rezultate: s-au identicat asocieri semnica-

tive între expunerea la neglijare emoională i comportamentul colar precum angajarea colară, evitarea problemelor. În toate cazu-

rile se pare că cu cât copiii beneciază de

mai puin suport emoional în cadrul fami-liei, cu atât implicarea lor colară este mairedusă. Concluzii: expunerea la neglijareemoională are efecte semnicative în plan

Ecateria Porumdoctorad, Uiersitatea baeş-bolyaiClu-napoca, Facultatea de Sociologieşi Asiste social

Aamaria Filipaşdoctorad, Uiersitatea baeş-bolyai Clu-Napoca, Facultatea de Studii Europene



27

educaional pentru copii i tineri. Implicaţii practice: programele de intervenie ce au învedere îmbunătăirea rezultatelor colare alecopiilor ar trebui să ia în calcul i consilierea părinilor în vederea pregătirii acestora pen-

tru a răspunde adecvat din punct de vedereemoional nevoilor copiilor lor.

Cuite ceie: neglijare emoţională,adolescenţi, educaţie

AstractObjective: examining the relation be-

tween emotional neglect of adolescents bytheir parents and subsequent educational

outcomes. Method: the research was carriedon a representative national sample of 2465 students, both from urban and rural areas andenrolled in secondary and post-secondary schools. The instrument is the Romanian ver - sion of the School Success Prole (SSP-Ro)which aims to identify and to assess the ef - cient ways for inuencing the social aspectsof the school success. One of the analyzeddimensions regarded the parental behaviors

like emotional support within the last month. Results: data show signicant associationbetween exposure to emotional neglect anda series of educational outcomes like schoolengagement, attendance and grades. For alloutcomes there were clear and linear rela-

tions, stating that more exposure to emotionalneglect in the family ultimately leads to de-

creased educational achievement in all areas.Conclusions: exposure to emotional neglectas dened by adolescents does have seriouseducational outcomes. Practical implica-

tions: future intervention programmes for im-

proving the academic achievement of students should also take into consideration counsel -ing parents in order to respond adequately tothe emotional needs of their children.

Key words: emotional neglect, ado-lescents, education

Résumé

Objectif: examiner la relation entrela négligence affective des adolescents dans

la famille et de leurs résultats scolaires. Mé-

thode: La recherche a été effectuée sur unéchantillon national représentatif de 2465élèves, dans les zones urbaines et rurales etqui sont inscrits dans le gymnase et lycée.

L’instrument est la version roumaine du Pro- l de Réussite Scolaire (SSP-Ro) qui vise àidentier et à évaluer les moyens efcacesinuençant les aspects sociaux de la réussite scolaire. L’une des dimensions analysé consi-déré les comportements parentaux comme le soutien affectif, au cours du dernier mois. Résultats: Il y a une association signicativeentre l’exposition à la négligence affective etune série de résultats scolaires, comme l’en-

gagement scolaire, éviter les problèmes et les grades. Pour tous les résultats étaient clairset linéaires relations, indiquant que plus ex-

position à la négligence affective dans la fa-

mille nalement conduit à une participation scolaire diminué dans tous les domaines.Conclusion: L’exposition à la négligence af - fective telle qu’été dénie par les adolescentsa des effets signicatifs sur l’éducation desenfants et des jeunes. Les implications pra-

tiques: Les programmes d’intervention quivisent à améliorer le rendement scolaire desélèves devraient également prendre en consi-dération les parents des conseils an de ré-

pondre adéquatement aux besoins affectifs deleurs enfants.

Mots-clés: la négligence affective,adolescent, éducation

Introducere

Maltratarea copilului în familie numai reprezintă un subiect de discuţie nou. La20 de ani de la adoptarea Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilor (CDC), aceastase aă încă pe agenda publică şi de cerceta-re din întreaga lume. Organizaţia Mondială aSănătăţii (OMS) estimează că aproape 40 demilioane de copii din întreaga lume cu vâr -sta mai mică de 14 ani trec printr-o formade abuz sau neglijare, necesitând intervenţiisociale şi medicale de specialitate (WHO,2006). Aceasta înseamnă aproximativ 1.8%din 2.213.456.000 copii sub 18 ani (UNICEF,



28

2009). Studi din SUA şi alte state puternic in-dustrializate estimează o rată a maltratării de1:5 pentru fete şi de 1:12 pentru băieţi (Fin-kelhor, 2008), în timp ce date din ţările aateîn curs de dezvoltare estimează o rată mult

mai mare (Mulinge, 2002; Sugue-Castillo,2009). O estimare conservatoare ar că 1:15copii din întreaga lume (150 milioane apro-ximativ) sunt victime ale maltratări în ecarean, deci mai mult de 4 ori rata oferită de OMS(Svevo-Cianci, Hart, Rubinson, 2010).

Cercetarea de faţă se centrează peefectele pe care comportamentele parentalede tip neglijare le au în plan educaţional. Su- biecţii sunt reprezentaţi de copii şi tineri, în-

trucât succesul şcolar reprezintă un indicatorde bază al succesului social.

Maltratare şi succes şcolar Neglijarea reprezintă forma de maltra-

tare cel mai des trăită de copii, cel puţin con-form statisticilor ociale. Cifrele ANPDC-ului arată că din cele 11641 cazuri din 2008,7613 (65.39%) au fost de neglijare şi din cele10960 cazuri de maltratare din cadrul famili-

ei, 7301 (68.81%) au primit acelaşi diagnos-tic social. Mediul familial nu mai reprezintăaşadar un mediu cu necesitate propice pen-tru dezvoltarea armonioasă a copilului, ci înunele cazuri devine chiar un mediu de risc întermeni de abuz şi neglijare.

Cercetări anterioare arată că un me-diu familial abuziv se constituie ca un mediuvulnerabil în termeni de însuşire a abilităţilorsociale necesare succesului şcolar (Rosario etal., 1987). Trickett şi colaboratorii (1991) auraportat că deşi părinţii abuzivi au aşteptărişcolare mai mari de la copii lor, nu le asigurăacestora condiţiile necesare în vederea răs- punderii acestora. Acest conict dintre cerin-ţe şi resurse determină în special o motivaţieextrinsecă a învăţării şi prin urmare şanse maireduse de a se adapta corespunzător mediuluişcolar (Barnett, Vondra, Shank, 1996). Studi-ile au arătat că experimentarea neglijării ob-ţin în general note mai mici, iar performanţalor şcolară tinde să se deprecieze de la an laan. Scăderea este semnicativă la limba ma-ternă (Kendall-Tackett, Eckenrode, 1996; So-

lomon, Serres, 2007), dar în ele din urmă di-cultăţile din planul limbajului se vor regăsişi la celelalte discipline ce presupun citirea şiînţelegerea unui text. Efectele sunt cumulati-ve în cele din urmă copilul aându-se în situ-

aţie de corigenţă, repetenţie sau exmatriculare pe motive disciplinare. Copii care beneciazăde suport din partea părinţilor au o probabili-tate mai mică de a trece prin astfel de situaţii(Kendall-Tackett, Eckenrode, 1996; Boden,Horwood, Fergusson, 2007). Interesant estecă abilităţile matematice par a nu afectatede experimentarea agresiunii verbale (Solo-mon, Serres, 2007). Se pare că acestea suntmai reziliente la acţiunea unor factori externi.

În mod similar, Eckenrode şi colaboratorii(Eckenrode, Laird, Doris, 1993) au descoperitcă în cazurile de maltratare copiii înregistrea-ză de regulă performanţe şcolare mai scăzutedecât cei din grupul de control. De asemenea,Wodarski şi colegii (Wodarski, Kurtz, Gau-din, Howing, 1990) raportează că incidenţa problemelor şcolare este mai mare la copiiabuzaţi. În acelaşi timp, nu numai experimen-tarea violenţei în familie are consecinţe în

plan educaţional. Trăirea violenţei în mediulşcolar se asociază de asemenea cu reducerea performanţelor academice ale copiilor(Holt,Finkelhor, Kaufman Kantor, 2007).

Studiul de faţă prezintă rezultateleunei cercetări transversale privind relaţia din-tre trăirea unor comportamente de tip neglija-re emoţională în familie şi rezultatele şcolare.Obiectivele studiului sunt:

examinarea relaţiei dintre raportările1.copiilor u privire la neglijare emoţi-onală şi posibilele efecte educaţio-nale;controlarea relaţiei pentru o serie de2.variabile confundate precum statutulsocio-economic şi variabile indivi-duale.

Metoda

EantionDatele au fost culese în 2008 de la

un eşantion reprezentativ la nivel naţional de2608 elevi de gimnaziu şi liceu, aparţinândunor etnii diferite, din medul urban şi rural din



29

11 judeţe (Argeş, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Galaţi,Iaşi, Mureş, Neamţ, Sibiu, Timiş, Vâlcea şiBucureşti). Datele sunt parte a proiectului PNII

Diagnosticul social al performanei colare prin scala Socială a Succesului colar i proiectarea unor metode de intervenie validate prin cercetare. Obiectivul proiectului constăîn identicarea şi evaluarea factorilor socialirelevanţi ai succesului şcolar. Sunt evaluate 27de dimensiuni de la nivel individual şi social(Hărăguş, Dămean, Roth, 2009). Din cei 2608de respondenţi s-au colectat 2465 chestionarevalide. Tabelul 1 prezintă datele descriptive

ale eşantionului nal. Se observă o distribuţierelativ egală între băieţi şi fete. Mai mulţi copiisunt înscrişi la liceu şi mai puţin de 10% declarăcă primesc bursă socială din partea statului şiaproape 75% provin din mediul urban.

Instrumentul de lucru i proceduraPatru măsurători, incluzând o varia-

bilă independentă şi trei dependente au fostincluse în analiză. Fiecare variabilă a fost

constituită sub forma unui index cu indicatorimultiplii. În plus, patru variabile demograce

au fost codicate ca şi dummy şi incluse ulte-rior în analiza de regresie. Tabelul 2 prezintădatele descriptive ale variabilelor utilizate.

variaile idepedete

Neglijarea emoională (EN) a fostmăsurată printr-un index cu 5 itemi. Copiiierau rugaţi să spună dacă în ultimele 30 dezile părinţii le-au arătat suport şi sprijin sauau petrecut timpul liber împreună. Răspunsu-rile variau de la niciodată (1) la o dată saude două ori (2) şi mai mut de trei ori (3). Prin adunarea scorurilor individuale, un scortotal a fost obţinut ce variază de la 5 la 15(M=12.60, AS= 2.59). cu cât scorul este mai

mic cu atât copiii declară că au trecut prin maimulte situaţii tip EN. Valoarea Alpha pentruaceastă scală este de .85.

variaile depedeteTrei indecşi ai comportamentului şi

performanţei şcolare au fost utilizaţi. Anga- jarea şcolară a fost măsurată prin întrebări cevizau măsura în care elevi percep şcoala caind incitantă, măsura în care simt că învaţă

lucruri noi şi dorinţa de a merge la şcoală. In-dexul variază de la 3 la 11, în care scorul mareînseamnă un nivel mai bun al angajării în acti-vitatea şcolară. Valoarea alpha a fost de .675.Evitarea problemelor reprezintă un index cemăsura frecvenţa cu care copiii au întâmpinatîn ultimele 30 de zile dicultăţi. Răspunsurile(niciodată=3, o dată sau de două ori=2, maimult de trei ori=1) au fost adunate obţinându-se astfel un scor variind între 11 şi 33, pentrucare scorul mare reprezintă un comportamentadecvat la şcoală (alpha=.802). Pentru notes-a creat un scor compozit ce măsura numă-

rul de medii sub 5 pe care le-au avut, percepţia mediilor primite şi autopozi-ţionarea comparativcu colegii de clasă.Răspunsurile au fostultrior adunate şi s-aobţinut un scor ge-neric variind de la3 la 15, unde cu cât

Tabel 1 Descrierea e!antionului (N=2465)

Caracteristic" Procent (n)

Gen

Feminin 55.5 (1362)

Masculin 44.5 (1092)

Nivel educa#ional

Gimnaziu 44.1 (1079)

Liceu 55.9 (1367)

Primesc burs" social"

Da 7.4 (182)

Nu 92.6 (2283)

Mediu de reziden#"

Urban 74.4 (1834)

Rural 25.6 (631)

Tabel 2 Statistici descriptive !i corela#i bivariate pentru m"sur"torile

incluse în analiz" (N=2465)

Corela#i bivariateM"sur" Interval Medie AS

1 2 3

Variabile dependente

1. Angajare !colar "

2. Evitarea problemelor

3. Note

3 la 11

11 la 33

3 la 15

7.27

28.89

11.11

1.42

3.55

2.19

.254***

.157***

.404***

variabile independente

4. Suport parental 5 la 15 12.60 2.59 .164***

.161***

.143***

** p<.01



30

scorul este mai mare cu atât perfor -manţa copilului este mai bună (Alpha= .615).

variaile demograce de

controlCele patru variabile demogra-ce au fost introduse în analiză pen-tru a clarica relaţia dintre neglijareemoţională şi succes şcolar. Genul,nivelul educaţional, mediul de rezi-denţă şi venitul sunt variabile ce co-relează semnicativ cu performanţaşcolară. Autoevaluarea veniturilor fa-miliei a fost utilizată ca indicator al

sărăciei. Variabilele demograce aufost recodicate ca dummy şi introdu-se în analiza de regresie. „Masculin”a reprezentat variabilă de referinţă (0) pentru gen. Pentru nivelul educaţional, „gim-

naziu” a fost variabila de referinţă. “Rural” pentru mediu de rezidenţă şi „sucient pentruun trai decent” au completat lista variabilelordummy.

Analiza statistică

Analiza statistică a presupus două eta- pe utilizând softul SPSS 11.0. în prima etapă,testul t şi ANOVA univariat au fost utilizate pentru a determina diferenţele semnicativeîn experimentarea neglijării emoţionale înfuncţie de variabilele demograce. Valoarea pragului de semnicaţie statistică a fost setatla .05.

Regresii multiple ierarhice au fost re-alizate în etapa a doua în prezicerea ecăreivariabile dependente. Două block-uri de va-riabile au fost incluse în analiză: demograceşi EN pentru ecare din variabilele de inte-res (angajare şcolară, evitarea problemelorşi note). Strategia aceasta este considerată aavea o putere explicativă mai mare întrucât permite evaluarea identicarea efectului par -ticula a ecărei variabile independente utili-zate (Bowen & Chapman, 1996). Analiza deregresie a presupus la rândul ei doi paşi: în primul pas au fost introduse cele patru vari-abile demograce; ulterior a fost introdusă şiEN în pasul doi pentru a evalua efectul aces-teia prin controlarea variabilelor demogra-

ce. Contribuţia individuală a ecărei variabi-le este discutată în modelul nal.

Rezultate

Pasul 1: Compararea mediilor

Tabelul 3 prezintă rezultatele primului

pas al analizei. Diferenţe semnicative s-auidenticat pentru toate variabilele demogra-ce în ceea ce priveşte EN. Acestea permit de-scrierea prolelor copiilor care primesc mai puţin suport emoţional din partea părinţilor.Trebuie notat că abaterile standard tind să emai mici decât mediile, deci există o variabi-litate intragrupală redusă .

Datele din tabel permit extragerea ur -mătoarelor concluzii: (a) fetele trec mai frec-

vent prin astfel de situaţii; (b) copiii din ciclulgimnazial sunt mai expuşi; (c) mediul ruralse constituie ca mediu de risc crescut pentruastfel de comportamente din partea părinţilor;(d) copiii ce provin din familii în care îşi per -mit şi lucruri mai scumpe trec mai frecvent prin situaţii de neglijare emoţională decât ceice îşi permit doar strictul necesar; (e) nu exis-tă diferenţe semnicative ale suportului pa-rental în funcţie de etnie.

Pasul 2: Aalia de regresiePasul 2 a presupus derularea unor re-

gresii ierarhice asupra variabilelor dependen-

Tabel 3 Mediile !i abaterile standard pentru EN

EN

M AS

Gen

Masculin

Feminin

Nivel educa#ional

Gimnaziu

Liceu

Mediu de reziden#"

RuralUrban

Nivel al s"r "ciei

Doar pentru strictul necesar

Suficient pentru un trai decent

Ne permitem !i lucruri mai

scumpe

Etnie

Român" Maghiari

Roma

12.39a

12.76 a

13.22 a

12.13 a

12.83 a

12.53 a

11.60 a

12.04 b

12.94 a, b

12.65

12.3012.72

2.61

2.55

2.18

2.75

2.412.63

2.83

2.75

2.41

2.56

2.592.82



31

te. Rezultatele sunt prezentate în tabelele 4,5 şi 6.

Agaarea şcolarTabelul 4 prezintă rezultatele obţi-

nute în urma prezicerii angajării şcolare. În

prima etapă variabilele demograce (gen,nivel educaţional, mediu rezidenţă şi ve-

nit) au avut un efect semnicativ asupra angajării şcolare explicând 4.6%din varianţă. Datele din pasul 2 sunt

obţinute în urma introducerii EN.Se obţine astfel un plus 2% în explicarea varianţei. Întregul model a expli-cat of 6.7% din angajarea şcolară (F

5,

2358=33.70, p=10-32).

În modelul nal este posibilăevaluarea contribuţiei particulare a e-cărei variabile din ecuaţia de regresie.Valorile beta sunt mari pentru mediulde rezidenţă (β=-.166), gen (β=-.105)

şi EN (β=.147). În timp ce angajareaşcolară scade pe măsură ce copiii ex- perimentează EN, se pare că cei dinmediul rural şi băieţii raportează nivelemai ridicate ale implicării pe plan edu-caţional.

Eitarea prolemelorTabelul 5 prezintă analiza de

regresie pentru prezicerea evitării pro-

blemelor. În primul pas, cele patru va-riabile demograce au avut un efectsemnicativ 11% din varianţa acesteia.În pasul nal, prin adăugarea EN ca va-riabilă explicativă, puterea explicativăcreşte la 12% (F

5, 2266=61.99, p=10-60).

Valoarea beta în modelul -nal pentru EN a fost de .102. aceastaînseamnă că cu cât copilul simte mai puţin suport emoţional din partea pă-rinţilor cu atât devine mai puţin obedi-ent la regulile şcolare. Toate variabileledemograce au un efect semnicativ înmodel: gen (β=-.237), nivel educaţional(β=-.222), mediu rezidenţă (β=.041) şivenit (β=-.064). Relaţiile sunt în direc-ţiile aşteptate.

Note

Tabelul 6 prezintă rezultateleanalizei de regresie pentru note. Încă o dată,variabilele demograce au avut un efect sem-

nicativ (F4, 2383

=38.56, p=10-30) explicând6.1%. Prin adăugarea EN, R 2 atinge .074. mo-

Tabel 4 Regresii multiple ierarhice în explicarea

angaj"rii !colare (N=2364)

Step 1 Step 2Variabil" B Beta B Beta

V. demograf

Gen (0 = masc)

Nivel

educa#ional (0 =

g)

Mediu reziden#"

(0 = rural)

Venit (0=strict

necesar)

-0.33

-0.12

-0.52

-0.06

-.11***

-.04*

-.16***

-.02

-0.29

-0.03

-0.52

-0.10

-.10***

-.01

-.16***

-.03

Neglijare

emo#ional"

0.08 .14***

R 2 .046

*** .067

F 28.74 33.70

df 4, 2359 5, 2358

R 2 change .020

F change 51.13

df 1, 2358* p<.05,

** p<.01,

*** p<.001

Tabel 5 Regresii multiple ierarhice în explicarea

evit"rii problemelor (N=2272)Step 1 Step 2Variabile

B Beta B Beta

V. demograf

Gen (0 = masc)

Nivel

educa#ional (0 =

g)

Mediu reziden#"

(0 = rural)

Venit (0=strict

necesar=

-1.74

-1.72

0.35

-0.41

-.24***

-.24***

.04*

-.05***

-1.67

-1.58

0.33

-0.50

-.23***

-.22***

.04*

-.06**

Neglijare

emo#ional"

0.13 .10***

R 2 .110 .120

F 70.37 61.99

df 4, 2267 5, 2266

R 2 change .010

F change 25.42

df 1, 2266* p<.05,

** p<.01,

*** p<.001



32

delul este semnicativ statistic (F5, 2382

=37.97, p=10-36).

Valoarea beta din modelul nal a in-dicat încă o dată rolul EN în notele elevilor.Copiii ce trec prin astfel de situaţii obţin note

mai mici (β=.118). Dintre variabilele demo-grace, cele mai importante par a genul(β=-.192) şi nivelul educaţional (β=-.067).Băieţii şi elevii din gimnaziu raportează notemai mari.

DiscuiiStudiul de faţă a încercat să aborde-

ze una din temele destul de puţin dezbătuteîn literatura autohtonă: relaţia dintre maltra-

tarea copilului şi rezultatele acestuia pe planeducaţional. Centrarea de această dată doar pe neglijarea emoţională a permis extragereaurmătoarelor concluzii: în primul rând, existăcorelaţii semnicative între EN şi o serie deefecte educaţionale precum angajarea şcola-ră, evitarea problemelor şi notele. Pentru ori-care din aceste măsurători, relaţiile sunt evi-dente în direcţia aşteptată – cu cât expunereaeste mai mare la neglijare emoţională cu atât

comportamentul şcolar şi performanţele copilului sunt mai afectate. În al doilea rând,s-au identicat o parte din variabilele demo-grace ce contribuie semnicativ la aceastărelaţie.

Rezultatele analizei de regresie suntîn general consistente cu studii anterioare(Kendall-Tackett, Eckenrode, 1996; Boden,Horwood, Fergusson, 2007). Totuşi, cea mai bună metodă prin care poate analizată maiecient această relaţie este un studiu longitu-dinal, care să ia în calcul şi factori familiali şirelaţionali. O astfel de cercetare este extremde greu de realizat la ora actuală. În acestecondiţii, în ciuda limitărilor de ordin meto-dologic şi procedural, studiul de faţă este oîncercare de a umple un gol de cunoaştere înspaţiul românesc. Copiii sunt expuşi la mal-tratarea, iar expunerea la maltratare poateduce la eşec şcolar pe diferite paliere. Progra-mele de intervenţie ar trebui să ia în calcul în primul rând nevoile emoţionale ale copiilorşi adolescenţilor şi să pregătească părinţii sărăspundă adecvat acestora.

biliograe

Barnett, D., Vondra, J., Shonk, S.(1996). Self-perceptions, motivations, andschool functioning on low-income maltreated

and comparison children. Child Abuse and Neglect , 20 (5), 397-410.

Boden, J., Horwood, L., Fergusson,D. (2007). Exposure to childhood sexual and physical abuse and subsequent educationalachievement outcomes. Child Abuse and Ne-

glect , 31 (10), 1101-1113.

Bowen, G. L., Chapman, M. V.

(1996). Poverty, neighborhood danger, socialsupport, and individual adaptation among at-risk youth in urban areas. Journal of Family Issues, 17 (5), 641-666.

Eckenrode, J., Laird, M., Doris, J.(1993). School performance and disciplinary problems among abused and neglected chil-dren. Developmental Psychology, 29 (1), 53-62.

Finkelhor, D. (2008). Child victimiza-

tion: Violence, crime, and abuse in the livesof young people. New York: Oxford Univer -sity Press.

Hărăguş, P., Dămean, D., Roth, M.(2009). Proprietăţi psihometrice ale unui nouinstrument de evaluare a performanţelor şco-lare: Prolul Succesului Şcolar. In Roth, M.,Dămean, D., Iovu, M. (Eds.), Succesul colarla intersecia factorilor sociali (pp. 23-40).Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.

Holt, M., Finkelhor, D., KaufmanKantor, G. (2007). Multiple victimizationexperiences of urban elementary school stu-dents: Associations with psychosocial functi-oning and academic performance. Child Abu-

se and Neglect , 31 (5), 503-515.

Kendall-Tackett, K., Eckenrode, J.(1996). The effects of neglect on academicachievement and disciplinary problems: A



33

developmental perspective. Child Abuse and Neglect , 20 (3), 161-169.

Kurtz, D., Gaudin, J., Wodarski, J.,Howing, P. (1993). Maltreatment and the

school-aged child: school performance con-sequences. Child Abuse and Neglect , 17 (5),581-589.

Mulinge, M. (2002). Implementingthe 1989 United Nations’ Convention on theRights of the Child in sub-Saharan Africa:The overlooked socioeconomic and politicaldilemmas. Child Abuse & Neglect , 26 (11),1117–1130.

Solomon C., Serres, F. (1999). Effectsof parental verbal aggression on children’sself esteem and school marks. Child Abuseand Neglect , 23 (4), 339-351.

Sugue-Castillo, M. (2009). Legal out-comes of sexually abused children evaluatedat the Philippine General Hospital Child Pro-tection Unit. Child Abuse & Neglect , 33 (3),

193–202.Svevo-Cianci, K., Hart, K., Rubinson,

C. (2010). Protecting children from violence

and maltreatment: A qualitative comparati-ve analysis assessing the implementation ofU.N. CRC Article 19. Child Abuse & Neglect ,34 (1), 45-56.

Trickett, P., Aber, J., Carlson, V., Cic-chetti, D. (1991). Relationship of socioecono-mic status to the etiology and developmentalsequelae of physical child abuse. Develop-

mental Psychology, 27, 148-158.

United Nations Children’s Fund (UNI-CEF) (2009). The state of the world’s children2009. New York: UNICEF. Descărcat la datade 01.06.2009 de pe adresa: http://www.uni-

cef.org/sowc09/docs/SOWC09 Table 6.pdf

Wodarski, J., Kurtz, P., Gaudin, J.,Howing, P. (1990). Maltreatment and school-aged child: Major academic, socioemotional,and adaptive outcomes. Social Work , 33 (6),506-513.

World Health Organization (WHO)(2006). Global Estimates of Health Con-

sequences Due to Violence against Children.Background Paper to the UN Secretary-General’s Study on Violence against Chil-dren. Geneva, World Health Organization.



34

Rezumat Dacă e să vorbim despre participarea

politică a tinerilor, cel mai adesea se folosesctermeni precum nerbdăre, plictiseală sau in-

dividualizare. Rezultatele studiilor arată însăun tablou mult mai complex. În rândul tine-

rilor exista dorina fundamentală de a deveniimplicai politic i de a-i exprima opiniile politice: muli tineri folosesc oportunităi nu-

meroase i variate de a se exprima din punct

de vedere politic; cu toate acestea acest faptnu acoperă decât activităile ocazionale. În-

tr-un mod deloc suprprinzător, gardul de par -ticipare în diferitele organizaii tradiionale a scăzut. Pe de altă parte anitatea i angaja-

mentul faă de micările sociale noi au ramasaproximativ aceleai. Modelele de participa-

re diferă în funcie de gen, educaie i rezi-denă (state federale ale fostei RFG). Acestea sunt rezultatele principale ale follow-up-uri-

le realizate de German Youth Institute. Dacăcomparaiile între estul i vestul Germaniei sunt analizate într-un context european mailarg, relaiile complexe dintre cultura politi-

DIRECţII ALE PARTICIPăRIIPOLITICE A TInERILOR.

REzULTATE DIn GERMAnIAŞI STATELE MEMbRE UE

Dr. Wolfgag Gaisercercettor Germa Yout Istitute (DjI), Müce

Dr. joa de RikeGerma Yout Istitute (DjI), Müce

că i participarea politică a tinerilor devineevidentă.

Cuite ceie: participare politică, ti-neri, Europa, Germania, studiu de trend

Astract Impatience with politics, weariness

with political commitment, and individualisa-

tion are labels frequently used to characterise

the political involvement of young people. Em- pirical analyses show a rather more complex picture. A basic willingness to become politi-cally involved and to express one’s politicalopinion is apparent: Indeed, many young people use numerous and varied opportuni-ties to express themselves politically; howev-

er, this usually covers only occasional activi-ties. Not surprisingly, participation in sometraditional associations has become lower.

On the other hand, afnity and commitment tonew social movements remain fairly consist -ent. Participation patterns differ according to gender, education level, and the youth’s place



35

of origin (federal states of the former Federal Republic, or former GDR). These are some ofthe key results of the follow-up youth surveyscarried out by the German Youth Institute. Ifthe comparison between eastern and western

Germans is seen in a European perspective,the complex interconnections between theinstitutionalised political cultures of nationsand the participation patterns of young peo-

ple become apparent.

Key-words: political participation,youth, Europe, German, trend study

Résumé

Quand on parle de la participation politique des gens jeunes, le plus souventon utilise des mots comme manque de la pa-

tience, l’ennui, ou individualisation. Maisles résultats des études montent un tableau plus complet que ça. Parmi les jeunes genson trouve un désire fondamentale de devenirimpliquées de point de vue politique, de d’ex-

primer leurs opinions politiques ; beaucoupd’entre eux trouvent des opportunités multi-

ples et variées pour s’exprimer ; quant mêmece sort d’occasion sont plus souvent isolée. Assez surprenant, le degré de participationdans différentes organisations traditionnelles s’est abaissé. D’autre cote l’afnité et l’en-

gagement envers les nouveaux mouvements sociaux sont restées pareilles. Les modèlesde participation diffèrent en rapport du gen-

dre, éducation et la résidence (dans différentsétats de l’ancienne République Fédérale Al -lemande). Ceux sont les résultats d’une étude faite par L’Institut Allemand des Jeunes. Sion fait la comparaison entre l’Est et l’Ouestde l’Allemand dans un cadre européen, pluslarge, on remarque les relations complexesentre la culture politique et la participationdes jeunes gens.

Mots cles: participation politique, je-unes gens, l’Europe, L’Allemande, etude destendances

treriÎn ce fel de instituţii şi în ce măsură ti-

nerii cu vârste cuprinse între 16-26 se implicătinerii din Germania? Ce diferenţe există în-tre statele federale vechi şi noi? Există vreuntrend al participării politice la nivelul acesto-ra? În ce măsură intervin genul, niveleul edu-

caţional sau statusul social precum şomajulîn implicarea politică a tinerilor? Având la bază rezultatele unei cercetări empirice, vomîncerca să răspundem la aceste întrebări decercetare.

În ceea ce urmează vom analiza di-ferenţele dintre Germania de Est şi de Vest,evoluţia nivelului de participare de-a lungultimpului, precum şi variaţiile înregistrate lasubiecţi de sub şi peste 30 de ani. Măsura în

care schimbările de la nivel instituţional auinuenţat atitudinile (politice) ale oamenilor poate cel mai bine analizată prin interme-diul cvasi-experimentului derulat la nivelulGermaniei. Totuşi, aspecte suplimentare potapărea prin compararea tinerilor din statelememmbre UE. Prin urmare, vom lua în dis-cuţie şi acest aspect comparativ.

Introducere

Problema participării tinerilor repre-zintă un subiect de interes pe agenda publică asocietăţii civile. Elementele cheie ale partici- pării privesc angajamentul civic, participarea politică şi voluntariatul. Adunarea GeneralăONU a declarat 2001 ca „anul internaţionalal voluntariatului”.

Eurobarometrul Tinerilor Europenidin 2001 şi 2007, Carta Albă a Comisiei Eu-ropene privind Politicile Europene pentruTineri şi concluziile consiliului de miniştri aiUE din 25 noiembrie 2003 ce fac referire laCarta Albă, consideră participarea un elementimportant. Cu toate acestea, complexitatearelaţiei dintre integrare şi controlul tot maicrescut din partea instituţiilor statului rămânsubiecte puţin abordate.

Participarea tinerilor capătă relevanţăîn contextul integrării sociale a generaţiilorurmătoare. Totodată, participarea intervineşi în problematica procesului dezintegrăriiraportată la cele trei modele: statul bunăstă-rii (prin trecerea la un model plural), piaţamuncii (prin procesul de liberalizare) şi insti-



36

tuţii democratice (prin participarea comuni-tară) (apud . Braun, 2001). Pentru tineri, toateacestea înseamnă noi provocări. Nu mai estedoar o problemă de adaptare la sarcinile soci-ale „tipice” privind dobândirea independenţei

socio-culturale şi economice. La ora actualătinerii trebuie să facă faţă şi dinamicii schim-

bărilor sociale în trecerea lor spre vârstaadultă (cerinţe suplimentare şi exibilitate înraport cu piaţa muncii, autoîncredere privindsistemul bunăstării sociale, cerinţe privindimplicarea în procesul democratic). Toateaceste cerinţe suplimentare sunt cuprinse în„participarea politică”. Prin urmare, participarea politică înseamnă atât implicarea în or -

ganizaţii cât şi participarea în grupuri infor -male şi participarea în activităţi publice (e.g.demonstraţii, petiţii)1.

Reultate empirice ale participriitierilor î Germaia

De multe ori denirea implicării esteimprecisă. Pentru studiul de faţă, trei formeale implicării au fost utilizate2: prima formăde participare se regăseşte la nivelul contex-

tului instituţionalizat ale „sistemului interme-diar” din cadrul organizaţiilor şi asociaţiilormari. Aceste organizaţii adună laolaltă inte-rese comune, sunt funcţional structurate şise denesc ca instituţii în care calitatea demembru e esenţială. Calitatea de membru şi participarea sunt văzute ca o participare petermen lung (loialitate faţă de...). Relaţiile in-strumentale sunt puternice. O altă formă deimplicare priveşte participarea în grupuri in-formale precum grupuri de iniţiativă (grupuriecologiste, mişcări de eliberare, iniţiative alecetăţenilor, reţele de auto-suport). Aceste gru-

1 Rezultatele empirice se referă la studiul DJI al Institutului pentrutineri din Germania. Principalul scop al acestui studiu a constat în

înregistrarea orientării politice ale tinerilor, nivelul de participareprecum şi analiza condiţiilor de viaţă ale acestora. Studiul s-a bazatpe interviuri directe faţă în faţă cu tineri cu vârste cuprinse între 16-29 ani din Germania. Ambele valuri ale studiului (1992 şi 1997) suntreprezentative la nivel naţional şi ecare include aproape 7000 derespondenţi (4500 în Germania de Vest şi 2500 în Germania de Est).În 2003 un al treilea val a fost aplicat, extinzând populaţia cercetăriişi la cei 12-15 ani, ajungând la un eşantion de 9000 de respondenţi.Pentru rezultatele primului val consultaţi Hoffmann-Lange, 1995;pentru cel de-al doilea val Gille, Krüger, 2000; pentru cel de-altreilea Gille et al., 2006.2 Aceste forme de implicare sunt mai mult relaţionate cu „capitalulsocial” (vezi Robert D. Putnam 2000) şi nu cu conceptul de „anga-

jare civică”.

pări, văzute adeseori ca „mişcări sociale noi”s-au dezvoltat începând cu anii 70-80 în afaragrupurilor politice şi parlamentare şi au stabilit agende în acord cu situaţii concrete alevieţii de zi cu zi. O a treia categorie priveşte

implicarea în acţiuni particulare. Acestea suntacţiuni politice concrete, dar pe termen scurtcare sprijină anumite scopuri politice.

Aparteea î orgaiaii şi asoci-aii tradiioale

Apartenenţa la o organizaţie sau aso-ciaţie este importantă pentru tineri din per -spectiva dezvoltării identităţii, a relaţiilor so-ciale şi în formularea propriilor cerinţe. Apar -

tenenţa instituţională are un rol important atât pentru integrarea socială a individului, cât şi pentru dezvoltarea sistemului social ca în-treg. La ora actuală, instituţiile şi asociaţiileconsideră că cea mai mare problemă constăîn păstrarea membrilor în structurile (apud .Weßels, 2001).

Nivelul scăzut de participare în noilestate federale arată evoluţii specice. Pe de-o parte, calitatea de membru este puţin disemi-

nată la nivelul populaţiei şi de asemenea areo istorie mai scurtă. Pe de altă parte, oameniidin aceste state rămân oarecum sceptici cu privire la uniunile şi asociaţiile despre carecred că sunt puternic inuenţate de culturavestică.

Deşi calitatea de membru reprezintăo formă esenţială de participare, aceasta nuînseamnă cu necesitate şi participarea activăîn acţiunile grupului. Relaţia dintre membru

activ şi pasiv este diferită în funcţie de tipulde organizaţie. În timp ce o mare parte dinmembrii asociaţilor comerciale, profesionaleşi politice sunt într-o mai mare măsură pasivi,în cadrul asociaţiilor sportive, de tineret saustudenţeşti, gradul de „activism” este maimare..

Calitatea de membru al unei asociaţii politice este extrem de importantă în con-textul participării politice. Partidele politice

reprezintă în ultimă instanţă cel mai impor -tant mediator în procesul politic incluse şi înConstutuţie (apud . Niedermayer 2005). Deşinumărul membrilor de partid este oarecum



37

scăzut şi în continuă scădere, aceasta se apli-că în special pentru generaţiile tinere. Acesttrend descendent duce către „scăderea vitali-tăţii” partidelor politice (Wiesendahl, 2001).„Îmbătrânirea” partidelor poate explicată şi

prin apariţia noilor modalităţi de participare.Din această perspectivă, tineri se angajeazăîntr-o mai mare măsură în activităţi „necon-venţionale”. În orice caz, tinerii au mari di-cultăţi în a se adapta la cultura şi tradiţia mo-nolitică a partidelor tradiţionale.

Grupuri iformale cu oi modali-ti de participare

Asociaţiile politice informale, cunos-

cute iniţial ca şi „mişcări sociale noi” ridi-că în discuţie aspecte noi, accentuând astfel participarea orientată pe acţiune. Ele apar careacţie la organizaţiile supra-raţionalizate şimilitează pentru noi forme comunitare şi deconstrucţie a semnicaţiei. Elementul specical acestor grupuri constă în proximitatea rela-ţiilor sociale dintre membrii şi în mobilizarealor în acţiunea orientată pe un anume proiect.Aceasta diferă de formele clasice caracteriza-te printr-o relaţie pe termen lung, existentă înorganizaţiile mari (apud . Roth, 1999).

Prin urmare, în funcţie de gradul deorganizare, grupările informale se aă la

mijlocul continuumului dintre organizaţii cumembrii şi entităţi sociale informale. Dato-rită conţinutului lor, scopurilor, activităţilor, posibilităţilor exibile de participare, grupu-rile informale sunt extrem de atractive pentru

tineri. Încă de la primul val al studiului din1992, tinerii din Germania de Est au manifes-tat aceeaşi atitudine faţă de acestea ca şi ceidin Vest (apud. Schneider 1995). În 2003, ti-nerii din Est şi din Vest manifestă aceeaşi ac-ceptare largă a acestora atât pe dimensiuneaemoţională, cât şi pe cea referitoare la con-ţinut. Grupurile ecologiste şi activişti pentru pace se bucură de cea mai mare acceptare,

urmate ind de iniţiativele pentru drepturileomului. La modul general, tineri din Ger -mania sunt într-o mai mare măsură atraşi degrupurile ce au pe agenda lor politică aspecteecologiste şi sociale (pace, drepturile omului,iniţiative pentru ţările lumi a treia, activiştianti-nucleari etc.).

Participarea efectivă, denită ca nive-lul de implicare în designul şi implementareaactivităţilor este mai puţin dezvoltată (tabel

2). Cu toate acestea, proporţia activiştilor eco-logişti şi pacişti este cât de cât echilibrată cucea a participărilor în alte asociaţii bazate pecalitatea de membru.

Tabel 1Apartenen!a în organiza!ii "i asocia!ii tradi!ionale în 1992, 1997 "i 2003 (procente) Membru* 1992 1997 2003

Asocia!ii sportive/cluburi sportive 35 31 36

Asocia!ii tradi!ionale locale "i cet#!ene"ti 2 8 10

Alte asocia!ii/grupuri, cluburi 8 7 9

Alte organiza!ii sau grup#ri sociale (club de bowling etc.) 8 10 9Uniuni de comer ! 17 7 8

Asocia!ii "i uniuni religioase 9 6 8

Asocia!ii de tineri sau studen!e"ti 5 5 5

Asocia!ii profesionale sau de comer !/organiza!ii 4 3 4

Partide politice 2 3 2

Institu!ii caritabile 1 2 1

Grupri de ac!iune ale cet#!enilor/ini!iative civice 2 1 1

Membru în cel pu!in o organiza!ie 58 49 57

Sursa: DJI-Jugendsurvey 1992, 1997 "i 2003

*NOTĂ: întrebarea viza: „Există multe modalităţi prin care să ţi activi în timpul liber. Una dintre aces-tea priveşte implicarea în anumite organizaţii, asociaţii, cluburi. Vă rugăm alegeţi din lista de mai jos cele în care

sunteţi activ la ora actuală”. Baza: toţi tinerii 16-29 ani (Germania)



38

Deşi grupurile informale sunt capabilea mobiliza aproximativ 1:10 oameni, propor -ţia membrilor activi în cel puţin unul dintreacestea este mare.

Deoltarea participrii politice îGermaia

Pentru a asigura o imagine generală atabloului participării politice, trebuie luate în

considerare şi comportamente specice lega-te de activitatea politică (tabel 3)3.

3 Asupra participării la vot a tinerilor – Putman, 2000: 35: „nu unmod tipc de participare politică”, dar nu vom detalia aici.

Astfel de forme de participare sunt câtde cât populare. În Germania, aproape douatreimi din tineri au strâns semnături pentrucel puţin o dată, în timp ce o treime au parti-cipat la manifestări şi demonstraţii legale.

În orice caz, discrepanţa intenţia participării şi participarea efectivă este evi-dentă (tabel 4). În timp ce 41% din respon-denţi îşi declară intenţia de a participa la gre-

ve, manifestări, nici măcar 5% nu au participat la aşa ceva.Aproape o zecime din tinerii cu vâr -

sta 16-29 au participat la cel puţin o activitate

*NOTĂ: întrebarea viza: ”în societatea prezentă există o serie de grupuri care nu cer calitatea de membru permanent. Acestea sunt grupări mai puţin stabile în care puteţi participa”. Datele prezintă următoarele răspunsuri:”îmi place, particip activ“ şi ”îmi place, particip uneori la manifestări/activităţi ale acesteia”.

Tabel 2 Participarea în grupuri informale 1992, 1997 "i 2003 (procente)* 16 - 29 ani

Grupuri 1992 1997 2003

Grupuri ecologiste 13 11 8

Activi"ti pentru pace 10 6 8

Ini!iative pentru lumea a treia 5 6 6

Activi"ti pentru drepturile omului 5 4 4

Grupuri de auto-ajutor 4 4 3

Grupruri ale femeilor/b#rba!ilor 4 2 2

Activ"ti anti-nucleari 5 4 2

Activi în cel pu!in un grup 21 19 19


* întrebarea era: „presupunând că vrei să inuenţezi sau să îţi exprimi opinia politică cu privire la un subiect important pentru tine”. În primul rând (urmează o listă de teme care introduc următoarea întrebare: „la caredin următoarea modalităţi ai apela şi la care nu?“. Apoi: „te rugăm revezi toate posibilităţile de acţiune. În caredin acestea ai participat şi la care nu?“

**doar tinerii 18-29 de ani au fost luaţi în calcul la acest item.

Tabel 3 Participare politic# – disponibilitate politic# 1992, 1997 "i 2003 (procent)* 16 - 29 ani

Participare Disponibilitate 1992 1997 2003

Participare conven!ional#

Participarea la vot** 93 92 92

Scrisori c#tre politicieni 28 31 31

Dona!ii în scopuri politice 31 28 23

Scrisori c#tre pres# 35 39 31

Participare neconven!ional#

Strângerea de semn#turi 79 79 80

Demonstra!ii legale 65 62 60

Greve 56 49 41

Demonstra!ii ilegale 29 27 21




39

politică prin trimiterea de scrisori către mediasau politicieni sau prin donaţii. De asemenea,nu mai puţin de 10% erau la un moment datatât de convinşi de opţiunile lor politice încâterau capabili de a trece în câmpul ilegalităţiiîn manifestarea acestora.

Posiiliti de eplicarePână acum participarea socială a tine-

rilor a fost reprezentată prin trei modalităţi:calitatea de membru în organizaţii sau-

asociaţii tradiţionale participarea în grupuri informale ce-

presupun o deniţie mai largă a po-liticuluiimplicarea în acţiuni politice limitate-

în timp şi relaţionate cu subiecte spe-cice

Ce relaii există între indicatorii socio-economici, indicatorii valorici ai orientării politice pentru implicarea în structuritradiionale i în cele informale?

Regiunea: în privinţa calităţii de mem-

bru, există o diferenţă clară între mediul urbanşi rural în favoarea celui rural. Activităţile

orientate social şi local sunt mai pregnante înmediul rural. La fel se poate spune şi desprecluburile sportive (asociaţiile cu cel mai mare

număr de membrii). În contrast, participareaîn forme selective (precum demonstraţiile)este mai mare în mediul urban. În ceea ce pri-veşte participarea generala la nivelul ONG-urilor, ne există diferenţe semnicative întreurban şi rural

Diferene gender se întâlnesc la par -ticiparea în grupuri informale în Germaniade Vest, unde femeile obţin scoruri mai mari.Totuşi, relaţia se inversează când vine vorbade asociaţii tradiţionale în care bărbaţii suntmai activi decât femeile. Aceasta contrazicetrendul priveşte implicarea ambelor genuri înambele tipuri de asociaţii

Efectul educaiei devine vizibil de ase-menea. Tinerii cu „Abitur” (calicare educa-

ţională terţiară) se implică mai frecvent decâtcei cu un nivel inferior de educaţie. Aceastaeste valabil pentru ambele tipuri de participare.

Orientările post-materialiste joacăun rol important în orientarea valorică, deşiefectul este mai puţin vizibil: persoanele cuo orientare post-materialistă se implică maidegrabă decât cei cu orientări materialiste (înmaniera denită de R. Inglehart).4

4 Conform teoriei lui R. Inglehart, persoanele orientate materialisttind să ţină la valorile tradiţionale, în timp ce post-materialiştii acor-dă o importanţă mai mare devenirii personale şi participării politice(Inglehart, 1998).

*întrebarea era: „presupunând că vrei să inuenţezi sau să îţi exprimi opinia politică cu privire la un subiect important pentru tine”. În primul rând (urmează o listă de teme care introduc următoarea întrebare: „la care

din următoarea modalităţi ai apela şi la care nu?“. Apoi: „te rugăm revezi toate posibilităţile de acţiune. În caredin acestea ai participat şi la care nu?“**doar tinerii 18-29 de ani au fost luaţi în calcul la acest item.

Tabel 4 Participare politic# – disponibilitate politic# "i activit#!i politice 2003 (procent)*16 - 29 ani

Participare Youth Survey 2003

Disponibilitate Implicare efectiv#

Participare conven!ional#

Participarea la vot** 92 80

Scrisori c#tre politicieni 31 8

Dona!ii în scopuri politice 23 7

Scrisori c#tre pres# 31 7

Participare neconven!ional#

Strângerea de semn#turi 80 60

Demonstra!ii legale 60 32

Greve 41 5

Demonstra!ii ilegale 21 7




40

Mai mult, există o tendinţă a membri-lor grupurilor informale să se plaseze la stânga pe o scală stânga-dreapta a valorilor. Aceastacorespunde mai degrabă auto-percepţiei celormai multor grupuri ce aparţin „mişcării noi”.

Această poziţionare nu are niciun efect în ca-zul celor ce se implică în organizaţii tradiţi-onale.

Cel mai mare efect asupra participăriiîl are interesul politic. Aceasta este din nouvalabil pentru ambele tipuri de participări.Evident, interesul politic motivează acţiuneaimplicării.

Controversată este însă problema de-

privării şi efectul pe care aceasta îl are asupra

participării. Aceasta declanşează mobilizareaavând la baza motivaţia schimbării? Blo-chează acţiunea politică întrucât deprivareadevine sinonimă cu marginalizarea politică?Din acest punct de vedere în măsura în carecomparăm grupul celor ce au un loc de mun-că cu alte categorii, există asocieri semni-cative pentru asociaţiile tradiţionale: şomeriisunt mai puţin activi decât cei ce au un loc demuncă.

Sumarizând, este posibil a identicaanumiţi indicatori ai tendinţei centrale în ceeace priveşte participarea politică..

Genul: fetele şi tinerele participă în-tr-o măsură mai mare în organizaţi informale.Băieţii şi tinerii arată un interes mai crescut pentru grupurile convenţionale.

Educaie: un nivel crescut al educa-ţiei – indiferent că aceasta înseamnă resursemai multe, principii – determină un nivel maicrescut al implicării.

Interesul politic determină un nivel ri-dicat al participării sociale şi politice. Chiarşi o persoană cu un nivel scăzut de educaţieeste capabilă a se implica în astfel de activi-tăţi dacă are un interes specic.

Reultate parialeParticiparea politică şi socială a ti-

nerilor şi a adultului tânăr este un fenomencomplex, o parte din aceste aspecte inddeja dezbătute. Participarea activă în orga-

nizaţii tradiţionale (asociaţii, partide politiceetc.) este într-o oarecare măsură în scădere.În altă ordine de idei, aceste structuri tradi-ţionale sunt într-o continuă schimbare. Prinurmare nu putem vorbi de un refuz categoric

de participare în acestea. Participarea în grupuri informale se menţine la nivele constante.Aceasta indică apropierea mai mare faţă degrupuri neconvenţionale, exibile, descentra-lizate şi care ăşi determină singur modalităţi-le de acţiune. Aceasta priveşte de asemeneaşi formele de acţiune pe termen scurt. Acesteacţiuni, de obicei pe teme relevante pentruoameni sunt capabile să mobilizeze mai mulţi participanţi. Mijloacele de comunicare media

moderne au potenţialul de a intensica aceas-tă mobilizare.Aceste lucruri ar trebui luate în calcul

mult mai serios în măsura în care organizaţii-le sunt interesate de a mobiliza cât mai mulţi participanţi, în special din generaţiile tinere.De exemplu, s-ar putea preocupa mai mult deîmbinarea obiectivelor necesare cu acţiuni in-formale pe o perioadă limitată de timp, ceeace corespunde într-o mai mare măsură aştep-

tărilor tinerilor.Tinerii şi adulţii nu văd nicio contra-dicţie între auto-dezvoltare şi atitudini pro-sociale.

Pusă faţă în faţă cu complexitatea ne-cesităţilor şi posibilităţilor, participarea esteîn descreştere pe o scală a timpului. Aceastaeste relaţionată mai degrabă cu un nivel maiscăzut al implicării, din moment ce participa-rea înseamnă nu numai decizia de a face ceva,ci şi cea de a te opune cuiva. Viaţa personală, prietenii, parteneriatul, familia pe de-a parte,educaţia, cariera pe de altă parte sunt extremde valorizate. Din această perspectivă, viaţatinerilor este modelată de organizaţii şi parti-cipare. Biograile de viaţa devin din ce în cemai individualizate: legăturile sociale devintot mai slabe. Legătura dintre angajat şi parti-ciparea la o grevă este slabă.

Pe de altă parte, nemulţumirea cu pri-vire la posibilităţile de inuenţare a deciziilor politice şi co-determinarea acţiunilor educaţi-onale sau ale celor legate de muncă sunt aspi-raţii neîmplinite.



41

Aspecte ale participrii î coteteuropean

În această ultimă parte a lucrării nevom uita la contextul european.

Cum arată imaginea la nivelul celor

27 state membre UE? Există variaţii întrecele 15 state membre şi cele 12 noi admise înUE? Paternurile sunt similare celui din Ger -mania?

Prin compararea ţărilor europene pu-tem identica variaţii. În orice caz, nu estesimplu a interpreta aceste variaţii. Pe lângădiscutarea disimilarităţilor în ceea ce priveşte participarea politică, o serie de alţi factori tre- buiesc luaţi în calcul atunci când se operează

cu astfel de comparaţii complexe.Prin urmare, e nevoie de evaluări de-taliate. La modul general însă, este posibil aidentica un „nivel naţional” (ţinând cond deinuenţele asupra acţiunilor şi atitudinilor politice – un nivel instituţional precum siste-mul de vot sau constituirea instituţiilor poli-tice), un nivel cât se poate de concret (apud.Westle 1994, Braun/Mohler 2003) şi nu vommerge mai în detaliu de atât. Mai întâi vom

oferi o descriere în funcţie de itemii lui Ga- briel (1994).Analizând diferenţele de cultură poli-

tică – denită pe scurt ca orientările cu privi-re la input, output şi sistemul politic – putemdistinge trei grupuri de ţări ce arată nivelediferite de cultură cetăţenească democratică(apud. Gabriel, 1994).

Din această perspectivă, Germaniaeste alături de Danemarca, Olanda şi o partea Marii Britanii unde nivelul culturii politiceeste dezvoltat. Franţa este alături de Spania,Italia şi Belgia, ţări în care relaţia populaţieicu elita socio-politică este mai degrabă carac-terizată prin neîncredere. În plus, sprijinul re-gimului politic este la un nivel mediu de dez-voltare. Există vreo diferenţă între Germaniaşi Franţa în ceea ce priveşte acţiunea politică?În privinţa participării la vot (până în 1990), pot desprinse următoarele aspecte: Repu- blica Federală Germană se caracteriza prin-tr-un nivel foarte ridicat al participării la votîn timp ce Franţa înregistrează nivele scăzu-te (similare celor din Spania sau Portugalia).

Aceasta se menţine deşi după 1980 intervineo scădere a participării la vot în aproape toa-te ţările (apud. Westle, 1994). Deşi datele (deexemplu cele privind participarea la alegerileeuropene din 1999) arată variaţii mari între

ţările UE, nu mai sunt înregistrate aceleaşidiscrepanţe mari între Germania şi Franţa.(Schmitt/van der Eijk, 2003).

Rezultatele privind acţiunile politiceconrmă discrepanţele dintre Germania şiFranţa (informaţiile sunt după Westle 1994,ce utilizează date din 1989). Westle vorbeştedespre verfasster şi unverfasster ce corespun-de de fapt distincţiei făcute şi de noi între par -ticiparea politică convenţională şi neconven-

ţională. Disponibilitatea de a participa estemai mică în Germania şi participarea efectivăeste mult mai mică decât în Franţa, iar asta semenţine şi prin compararea cu alte ţări europene.

Mai mult, disponibilitatea participă-rii în asociaţii colaborative este de asemeneascăzută. Franţa se caracterizează prin niveleridicate de participare în activităţi neconven-ţionale. Totuşi, acceptarea formelor necon-

venţionale a fost scăzută, deşi implicarea îngrupuri pentru drepturile omului este ridicată,dacă luăm în calcul cele două-treimi din vo-tanţi (Muxel 2001: p. 134).

În secţiunea următoare ne vom cen-tra pe diferenţele semnicative pentru tineri.Vom utiliza datele Flash Eurobarometruluidin 2007. În 2007 Comisia Europeană Com-

mission a derulat Falsh Eurobarometrul ca parte a Eurobarometrului general. Aceasta a presupus chestionarea a peste 19000 tinerialeşi aleator cu vârsta 15-30 din cele 27 statemembre (European Commission 2007). Pro- blema participării politice se regăseşte parţialîn acesta. De aceea ne vom orienta analiza peaspectele ce ţin de „membru într-o organiza-ţie”, „implicare în viaţa politică”, „măsuri învederea îmbunătăţirea nivelului de participa-re”.

Mai întâi câteva remarci privind con-ceptul de apartenenă la o organizaie în Eu-

ropa. Calitatea de membru voluntar sau alteforme de asociere poate un indicator alintegrării sociale. Poate testat relativ uşor



42

prin chestionare în mai multe ţări ce permitidenticarea diferenţelor. În această idee, VanDeth şi Kreuter se referă la ţările europene încadrul World Values Surveys. Aceştia obser -vă procentul respondenţilor (cu vârsta egală

cu 18 şi peste) membrii în cel puţin o orga-nizaţie în ţara lor de origine. Ca şi rezultat,ei alcătuiesc o listă 16 organizaţii mai multsau mai puţin structurate. Pe această bază este posibil a determina diferenţele naţionale: celmai mare nivel de implicare este înregistrat înţările nordice – Suedia, Danemarca şi Norve-gia, dar şi în Olanda (ecare cu peste 80%).Un grup de mijloc este alcătuit din Irlanda,Marea Britanie, Belgia, Austria şi Germa-

nia (statele federale vechi) – cu un nivel alimplicării de 50-60%. Un al treilea grup destate cuprinde ţările din sdul Europei – Italia,Spania (23%), Portugalia dar şi Franţa (38%)(apud . van Deth, Kreuter 1998: 137f.).

Aceste diferenţe dintre ţări pot par -ţial descrise făcând apel la context (e.g. spe-cicul naţional şi cultural, tradiţia politică).Totuşi, Van Deth şi Kreuter expun proble-ma din perspectiva sumarizării indicatorului

de participare, încercând astfel să surprindăstructura membrilor dintr-o organizaţie. Ei

concluzionează ca o comparaţie internaţiona-lă a participării în asociaţii voluntare necesităconceptualizări teoretice şi empirice com-

plicate şi că metoda aditivă este insucientă(van Deth/Kreuter 1998). Cu toate acestea,

datele pot luate în calcul cel puţin ca punctde pornire.În Eurobarometrul falsh „Tinerii eu-

ropeni 2007” tinerii sunt „eşti membru într-oorganizaţie?”.

Datele privind calitatea de membru pentru UE27 (European Commission 2007, pp. 20-26) arată: în general tinerii din UE27nu sunt foarte activi în asociaţii şi organizaţii;doar 22% din europeni sunt membrii. Clubu-

rile sportive sunt printre cele mai populareind menţionate de aproape jumătate din res- pondenţii ce sunt membrii într-o organizaţie.Procente mai mici (sub 10%) menţioneazăcă sunt membrii în asociaţii de tineri precumCercetaşii, asociaţii culturale sau artistice,asociaţii legate de hobby sau cluburi de inte-res; aproape 5% sunt membrii într-un partid politic, organizaţie religioasă, organizaţie mi-litând pentru protecţia animalelor, protecţia

mediului sau organizaţie de consum. 1:5 res- pondenţi sunt membri în cel puţin o organi- Tabel 5 Procentul tinerilor (15- 30) care sunt membrii în cel pu!in o oragniza!ie în UE15

Danemarca 47

Germania 46

Suedia 45

Austria 43

Olanda 42

Finlanda 38

Belgia 35

Luxemburg 29

Irlanda 28

EU15 26

Fran!a 23

Marea Britanie 21

Portugalia 14

Italia 13

Spania 12

Grecia 11

Sursa: Flash Eurobarometer. Young Europeans 2007



43

zaţie din cele de mai sus. Comparând cei dinUE15 (state membre fără cele 10 admise în2004 şi 2 în 2007) sunt implicaţi mai mult înanumite organizaţii decât cei din UE12.

Dacă ne centrăm analiza doar pe cele

15 state UE, se observă o diferenţe întrenord şi sud, cele din nord înregistrând pro-cente mai mari în ceea ce priveşte calitate demembru (tabel 5). Cel mai mare procent seînregistrează în Danemarca (47%), urnată deGermania (46%) şi Suedia (45%). Portugalia(14%), Italia (13%), Spania (12%) şi Grecia(11%) înregistrează cele mai mici valori.

În privinţa noilor state membre, Maltaare cel mai mare procent de respondenţi ce

sunt membrii într-o organizaţie (25%). Celemai mici procente se înregistrează în Polonia(9%), România (7%) şi Bulgaria (7%).

În general, bărbaţii au o rată mai marede implicare decât femeile.

Dacă ne uităm la asemănările şi deo-sebirile dintre ţări în privinţa tipului de orga-nizaţie în care sunt membrii, cluburile spor -tive şi asociaţiile sunt cele mai populare înrândul tinerilor din toate ţările UE. 49% din

tinerii ce sunt membrii în cel puţin o organi-zaţie menţionează aceste tipuri de organizaţii.Următorul este reprezentat de asociaţiile cul-turale de tineret (8%). Procentul responden-ţilor ce raportează a membrii într-o asoci-aţie sportivă este cel mai ridicat în Germania(71%). În Danemarca şi Finlanda, uniunilede comerţ sunt printre cele mai populare înrândul tinerilor; 55% din danezi şi 32% dinnlandezi ce sunt membrii într-o organizaţienominalizează uniunile de comerţ. Acestesunt de asemenea populare şi în Marea Bri-tanie şi Suedia.

Diferenţe de vârstă sunt de asemeneaînregistrate pentru unele organizaţii: respon-denţii mai tineri ce sunt membrii nominali-zează cel mai frecvent cluburile sportive şicluburile de tineret. Respondenţii mai în vâr -stă nominalizează cel mai adesea uniunile decomerţ şi asociaţiile culturale şi artistice.

Întrebaţi ind „desfăşuraţi vreo ac-tivitate voluntară?”, doar 16% din tineri aurăspuns armativ. Interesant este că aproape75% din aceştia declară de asemenea că e ne-

voie de mai multe activităţi voluntare (vezisfârşitul secţiunii). Deşi s-au înregistrat dife-renţe mari între statele UE15 şi UE12 în ceeace priveşte implicarea în organizaţii, în ceeace priveşte activitatea voluntară diferenţele

sunt nesemnicative: 17% din tinerii UE15 şi13% din UE12.În raportul Fash Eurobarometer 202,

tinerii au fost întrebaţi despre modalităţilede implicare în viaa politică din ultimul an(European Commission 2007: pp. 47-49). Re-zultatele arată că 28% din tineri au semnat o petiţie în ultimul an, 24% şi-au prezentat opi-niile pe un forum online de discuţii şi 20% auluat parte la o demonstraţie publică. Procente

mai mici declară desfăşurarea unor activităţiîn ONG-uri (11%), declară că au fost impli-caţi în uniuni comerciale (8%) sau au mun-cit pentru un partid politic (5%). Diferenţeîn participarea politică dintre UE15 şi UE12sunt evidente: cei din vechiul bloc UE suntmai implicaţi decât membrii noilor state.

Din nou, în general băieţii sunt maiactivi decât fetele. Cei cu un nivel educaţionalmai mare sunt de asemenea mai activi în viaţa

politică decât cei cu un nivel mai scăzut.Anumite aspecte ale participării se ex- primă în implicarea în organizaţii tradiţionaleşi asociaţi şi munca voluntară. Bineînţeles căspectrul participării este mult mai larg şi seextinde de la instituţii de stat şi educaţiona-le până la sisteme private centrate pe individsau familie. Dacă până acum am analizat doar participarea efectivă, vom analiza în continu-are şi anumite aspecte legate de prioritateaanumitor măsuri, canalele intermediare deacţiune şi structura tinerilor. Eurobarometrul2007 i-a întrebat pe tineri „măsurile şi nor -mele pe care le consideră cele mai importante pentru a spori participarea tinerilor”, aceştialegând dintr-o listă predenită.

Întrebarea era care măsură va spori participarea tinerilor în viaţa socială (Euro- pean Commission 2007: pp. 36-38). Cei maimulţi respondenţi (81%) sugerează consulta-rea tinerilor înainte de orice dezbatere publi-că pe subiecte de interes pentru ei. Aproape3:4 (74%) cred că o măsură oportună ar disponibilitatea mai multor programe de vo-



44

luntariat şi 70% din tineri europeni cred căintroducerea unui modul educaţional obli-gatoriu privind cetăţenia va spori gradul de participare. Scăderea vârstei de vot este men-ţionată de mai puţin de 1 din 5 respondenţi

(19%). Aceasta nu este în sprijinul unor ţărice au luat în discuţie această chestiune, pre-cum Germania (de fapt, aici valoarea estechiar mai mică de 19%).

Cosideraii aleÎntr-o secţiune anterioară am identi-

cat diferenţele dintre ţările europene. Toţi, lamodul general este aproape imposibil a iden-tica o ierarhizare constantă a rezultatelor sau

diferenţe clare, contrastante.Prin urmare, explicaţiile rămân la ni-velul supoziţiilor. Cum am menţionat şi maiînainte, pentru a face analize complexe, anu-miţi factori instituţionali, evenimentele istori-ce sau cultura politică trebuie luate în consi-derare (apud. Gerhards,Hölscher 2003).

Dacă se intenţionează testarea empiri-că a acestor întrebări, atunci toate aceste vari-abile ar trebui incluse în analiză. În acest sens,

Eurobarometrul reprezintă o sursă limitată deinformaţii. La ora actuală, cercetările vizea-ză mai multe distincţii pe tema participării şifactorilor explicativi. La nivel european exis-tă două proiecte complexe ce răspund acestorconsiderente. Unul dintre acestea este Euro- pean Social Survey project ce se bazează perezultate din peste 20 de ţări (primul val s-aderulat în 2002, al doilea în 2004 şi al treileaîn 2006 apud. http://www.europeansocialsur -vey.org). Celălalt, pune accent mai mult pe participarea tinerilor: “EUYOUPART - Poli-tical Participation of Young People in Europe – Development of indicators for ComparativeResearch in the European Union”. Primul valdin 204 a urmărit chestionarea tinerilor cu vâr -ste 15-24 din 8 ţări membre UE şi candidate(http://www.sora.at/wahlen/EUUOUPART /).Acesta ia în considerare două aspecte în pla-nicarea unui studiu pan-European şi în com-

pararea ţară cu ţară: pe de-o parte indicatoriiutilizaţi trebuie dezvoltaţi din cauza noilorforme de informare, mobilizare, inuenţare, precum Internetul şi telefonia mobilă; pe de

altă parte e vorba de noi strategii de articulare(rolul consumatorului, consumul etic, boico-turi ale produselor şi producătorilor) (apud.de Rijke, Gaiser, Waechter, 2007). Utilizândo perspectivă comparativă, prin interviurile

derulate cu participanţii proiectul ia în calculşi perspectiva culturală diferită de la ţară laţară.

biliogare

Braun, M., Mohler, P. Ph. (2003).Background Variables. In Harkness, J.A.,Vande Vijver, F. J.R., Mohler, P.Ph. (Eds.) Cross-cultural Survey Methods. New Jersey : John

Wiley & Sons, pp. 101-115.

Braun, S. (2001). BürgerschaftlichesEngagement - Konjunktur und Ambivalenzeiner gesellschaftlichen Debatte. Leviathan,1, 83-109.

de Rijke, J., Gaiser, W., Wächter, F.(2007). Zur Stabilität poliischer Orientie-rungen und Partizipation. In Gille, M. (Ed.)

Lebensverhältnisse, Orientierungen und die gesellschaftliche Partizipation von Jugendli-chen und jungen Erwachsenen im Wandel .Wiesbaden: VS Verlag für Sozialwissen-schaften (forthcoming).

European Commission (2007). Direc-

torate-General for “Education and Culture”(“Youth” Unit): Flash Eurobarometer 202 –The Gallup organisation. Young Europeans.A survey among young people aged betwe-en 15-30 in the European Union. AnalyticalReport: http://ec.europa.eu/public_opinion/ash/_202_en.pdf.

Gabriel, O.W. (1994). Politische Ein-stellungen und politische Kultur. In Gabriel,O.W., Brettschneider, F. (Eds.) Die EU-Sta-

aten im Vergleich. Strukturen, Prozesse, Po-

litikinhalte. Opladen : Westdeutscher Verlag, pp. 96-133.

Gille, M., Sardei-Biermann, S., Gai-ser, W., de Rijke, J. (2006). Jugendliche und



45

junge Erwachsene in Deutschland. Lebens-

verhältnisse, Werte und gesellschaftliche Be-

teiligung 12- bis 29-Jähriger. Schriften des Deutschen Jugendinstituts: Jugendsurvey3. Wiesbaden: VS Verlag für Sozialwissen-

schaften.

Gille, M., Krüger, W. (Eds.) (2000).Unzufriedene Demokraten. Politische Orien-

tierungen der 16- bis 29jährigen im vereini- gten Deutschland . Opladen: Leske + Budri-ch.

Gerdards, J., Hölscher, M. (2003).Kulturelle Unterschiede zwischen Mitgli-

eds- und Beitrittsländern der EU. Das Beis- piel Familien- und Gleichberechtigungsvor -stellungen. Zeitschrift für Soziologie, 32 (3),206-225.

Hoffmann-Lange, U. (Ed.) (1995). Jugend und Demokratie in Deutschland. DJI- Jugendsurvey 1. Opladen: Leske + Budrich.

Inglehart, R. (1998). Modernisierung

und Postmodernisierung . Frankfurt/Main und New York: Campus.

Muxel, A. (2001). L’expérience poli-tique des Jeunes. Paris : Presses de SciencesPo.

Niedermayer, O. (2005). Bürger und Politik. Politische Orientierungen und Ver -haltensweisen der Deutschen. Wiesbaden:VS Verlag für Sozialwissenschaften.

Putnam, R.D. (2000). Bowling Alone.

The Collapse and Revival of American Com-

munity. New York: Simon & Schuster.

Roth, R. (1999). Neue soziale Bewe-gungen und liberale Demokratie. In Ansgar

K., Hans-Josef, L., Thomas L. (Eds.) Neue soziale Bewegungen. Impulse, Bilanzen und Perspektiven. Opladen: Wiesbaden.

Schmitt, H., van der Eijk, C. (2003).

Die politische Bedeutung niedriger Beteili-gungsraten bei Europawahlen. Eine empiris-che Studie über die Motive der Nichtwahl.In Brettschneider, F., van Deth, J., Roller, E.(Eds.) Europäische Integration in der öffent -lichen Meinung . Opladen : Leske+Budrich, pp. 279-302.

Schneider, H. (1995). Politische Par -tizipation – zwischen Krise und Wandel. In

Hoffmann-Lange, U. (Ed.) Jugend und De-mokratie in Deutschland. DJI-Jugendsurvey1. Opladen: Leske + Budrich.

Van Deth, J.W., Kreuter, F. (1998).Membership of Voluntary Associations.In Van Deth, J.W. (Ed.) Comparative Politics.The Problem of Equivalence. Londres, NewYork : Routledge, pp. 135-155.

Weßels, B. (2001). Vermittlungsinsti-tution und Interessenvertretung: Zur Perfor -manz von Mitgliederorganisationen in Deut-schland. In Koch, A., Wasmer, M., Schmidt,P. (Eds.) Politische Partizipation in der Bun-

desrepublik Deutschland . Opladen: Leske +Budrich, pp. 221-246.

Westle, B. (1994). Politische Partizi- pation. In Gabriel, O.W., Brettschneider, F.(Eds.) Die EU-Staaten im Vergleich. Struktu-

ren, Prozesse, Politikinhalte. Opladen : West-deutscher Verlag, pp. 137-173.

Wiesendahl, E. (2001). Keine Lustmehr auf Parteien. Zur Abwendung Jugendli-cher von den Parteien. Aus Politik und Zeit - geschichte, 10, 7-19.



46

Rezumat

Obiective: identicarea prevaleneicomportamentelor tip abuz i/sau neglijareasupra copiilor ca o funcie a prezenei uneidizabilităi sau a unei probleme de sănătatementală. De asemenea ne-am propus identi-

carea riscului relativ la aceste categorii spe-

ciale de copii ca indicator al vulnerabilităiimai mari de a experimenta comportamentede tip maltratare în cadrul familiei. Metoda:

ICAST-CH, chestionar propus de ISPCAN s-a aplicat asupra a trei eantioane de copii: fără probleme medicale de ordin zic sau psi-hiatric, cu probleme de sănătate mentală icu o dizabilitate zică. Copiii au vârsta în-

tre 10-18 ani i domiciliul în mediul urbandin judeul Vâlcea. Rezultate: 85% din co-

piii fără niciun fel de problemă medicală auraportat experiene de maltratare în ultimulan i 100% din cei cu probleme psihiatrice sau zice. De asemenea există diferene în-

tre cele trei grupe i privind formele particulare de maltratare prin care trec. Conclu-

zii: copiii cu probleme medicale se confrun-

tă riscuri mai mari de a maltratai decât

MALTRATARE, DIzAbILITATE FIzICăŞI SănăTATE MEnTALă. STUDIU

ExPLORATORIU PE ADOLESCEnţIIDIn MEDIUL URbAn

Miai-bogda Ioudoctorad, Uiersitatea baeş-bolyai, Facultatea de Sociologie

şi Asiste social

copiii fără probleme. E nevoie ca profesio-

nitii să ia în calcul acest risc suplimentaradăugat de condiia lor medicală în propu-

nerea unor programe de prevenie/interven-

ie pentru acetia i pentru familiile lor. Deasemenea, dizabilitatea i sănătatea mentalăar trebui incluse ca i variabile de interes înraportarea cazurilor de maltratare de la nivelnaional.

Cuite ceie: maltratare, dizabilita-te, sănătate mentală, copii

AstractObjective: identifying the incidence

of behaviors like abuse/neglect of childrenas a function of disability or mental health problems. Also, we aimed to evaluate therelative risk for these children as a measureof their vulnerability to maltreatment. Meth-

od: ICAST-CH, a questionnaire designed by ISPCAN was applied to three subsamples:without any recorded medical problem, withmental health problems and with physicaldisability. Children are aged 10-18 and live



47

in urban areas in Vâlcea County. Results:

85% children without medical problems havereported maltreatment behaviors from their parents in the last year, while 100% of thosewith medical problems have experienced

such behaviors. Also, there are differencesamong those three groups regarding the par -ticular forms of maltreatment they experi-enced. Conclusions: Children with medical problems have a greater risk of being mal -treated than their counterparts. There is aneed of special trained professionals in tak -ing into consideration this supplemental riskadded by medical condition. Disability andmental health should be listed as variables

in ofcial reports regarding child abuse andneglect.

Key-words: maltreatment, disability,mental health, children

Résumé

Objectif: déterminer la prévalencedes comportements d’abus et / ou de la né-

gligence envers les enfants en fonction de la

présence d’une invalidité ou des problèmesde santé mentale. En outre, nous avons cher -ché à évaluer le risque relatif pour ces en-

fants comme une mesure de leur vulnérabilitéaux mauvais traitements. Méthode: ICAST-

CH, un questionnaire proposé par ISPCANa été appliquée à trois échantillons d’en-

fants: pas de problèmes médical enregistrés,des problèmes de santé mentale et avec unedécience physique. Les enfants sont âgésde 10-18 et vivent dans les zones urbainesdu comté de Valcea. Résultats: 85% des enfants sans problèmes de santé ont signalédes expériences de violence de leurs parentsdans la dernière année et 100% des per - sonnes ayant des problèmes médicaux ontconnu de tels comportements. En outre, il ya des différences entre ces trois groupes au sujet des formes particulières de mauvaistraitements qu’ils ont vécus. Conclusions:

Les enfants ayant des problèmes médicauxont un plus grand risque d’être maltraitésque les enfants sans problèmes. Il ya unbesoin de professionnels formés dans les

spéciales en tenant compte de ce risque supplémentaire ajouté par l’état de santé. Handicap et santé mentale devraient êtreinscrits comme variables dans les rapportsofciels concernant les enfants maltraités et

négligés.

Mots-clés: l’abus, le handicap, la san-té mentale, les enfants

INTRODUCERE

Maltratarea copilului a reprezentatunul din subiectele ce a suscitat interesulcercetătorilor şi practicienilor întrucât are se-

rioase consecinţe pe plan psiho-social (Smi-th, Ireland, Thornberry, 2005). La acestease adaugă şi cele din plan neurobiologic, ceau început să e studiate în ultima perioadă(Iovu, 2005). Privită ca şi o problemă globa-lă de sănătate publică de către OrganizaţiaMondială a Sănătăţii (OMS)1, tot aceasta es-timează că anual 40 de milioane de copii sub14 ani sunt victime ale abuzului şi neglijării(WHO, 2006), adică aproximativ 1.8% din

cei 2.213.456.000 copii sub 18 ani din întrea-ga lume (UNICEF, 2009). Studii din SUA şialte ţări puternic industrializate estimează că1 din 5 fete şi 1 din 12 băieţi vor experimentao formă de maltratare (Finkelhor, 2008), întimp ce studii din ţări în curs de dezvoltareestimează o rată mult mai mare (Mulinge,2002; Sugue-Castillo, 2009). O estimare con-servativă ar că 1 din 15 copii din întregalume, adică aproximativ 150 de milioane decopii sunt maltrataţi într-o formă sau alta înecare an, deci cu peste 4 ori mai mult decâtestimarea OMS (Sveco-Cianci, Hart, Rubin-son, 2010). În aceste condiţii, la 20 de ani dela adoptarea Convenţiei ONU cu prvirire laDrepturile Copilului (CDC)2, ideea protejăriicopilului este mai mult decât oricând pe agen-da politică şi de cercetare din întreaga lume.Şi în România, Guvernul şi Parlamentul auadoptat o serie de acte normative având drept

1 PR-99-20/WHO2 La 20 noiembrie 1989 prin rezoluţia 44/25 a Adunării GeneraleONU. Singurele state care nu au raticat-o sunt Somalia (din cauzanerecunoaşterii guvernului pe plan internaţional şi SUA, deşi aceas-ta a raticat Protocoalele opţionale asociate)



48

obiectiv protecţia copilului. Cu toate acestea,se poate spune despre copil că este una dintrecategoriile sociale care încă se confruntă cumulte probleme rămase nerezolvate din cau-za perioadei de tranziţie prin care trece ţara

noastră (Ursa, 2000). În categoria copiilor-victime, copiii cu dizabilităţi se confruntă cuun risc de maltratare de 3.8 ori mai mare dea abuzaţi zic sau neglijaţi, un risc de 3.9ori mai mare de a abuzaţi zic şi de 3.1 oride a abuzaţi sexual în comparaţie cu copiiifără dizabilităţi (Sullivan, Knutson, 2000). Înfuncţie de tipul dizabilităţii, Sullivan (2003)arată că cei cu tulburări de comportament suntmai frecvent abuzaţi zic, iar cei cu tulburări

de limbaj se confruntă în special cu neglijrea.În aceeaşi măsură nu există diferenţe în ceeace priveşte formele cele mai frecvente întrecopiii cu dizabilităţi şi cei fără: neglijare, ur -mată apoi de abuz zc şi sexual (Sullivan,Knutson, 2000). Deşi studiile demonstreazăexistenţa unei relaţii între maltratare şi dizabi-litate, ipoteza asocierii rămâne controversatăde mai mult de 10 ani (Benedict et al ., 1990).Studiile viitoare însă vor trebui să clarice şi

problema cauzalităţii. Maltratarea cauzeazădizabilitatea sau dizabilitatea cauzeaza mal-tratarea? Sau intervine o a treia variabilă cecreşte atât riscul de maltratare cât şi pe celde apariţie a unei dizabilităţi (ex. factori demediu, genetici)?. În orice caz, procentul maimare de copii cu dizabilităţi ce trec prin situ-aţii de tip maltratare are o importanţă practicăşi aduce în discuţie nevoia serviciilor socialespecializate şi pe această componentă (Kend-all-Tackett et al ., 2005)

În lipsa unor date concrete pentru spa-ţiul românesc cu privire la procentul de copii cu dizabilităţi (sau cu proleme medicalede orice natură) ce experimentează forme demaltratare în familie, în comunitate sau laşcoală, lucrarea de faţă îşi propune mai multconturarea unor studii de caz privind risculmaltratării în copilărie pentru copiii cu probleme medicale şi nu testarea unor ipotezespecice; aceasta deoarece studiile de pânăacum privesc „dizabilitatea” şi „boala menta-lă” ca variabile individuale ce cresc riscul dea abuzat şi/sau neglijat.

METODASursa datelor

Datele au fost colectate între noiem-

brie 2008 şi ianuarie 2009 în judeţul Vâlcea,ca parte a tezei de doctorat. S-au în vedere

două subeşantioane: învăţământ secundar(clasele V-VIII) şi secundar superior (claseleIX-XII). Din totalul localităţilor urbane al ju-deţului (11) au fost alese cele două municipii(Rm. Vâlcea şi Drăgăşani) şi alte 6 oraşe înfuncţie de prolul economic al acestora (Că-limăneşti şi Băile Olăneşti – oraşe cu prolturistic-balnear), Horezu (prol turistic-agro-turism), Brezoi (prol industrial - forestier),Berbeşti (prol industrial - minier) şi Băbeni

(prol industrial – chimic, petrolier), încer -când astfel să cuprindem persoane din diver -se structuri socio-economice şi o acoperirecât mai uniformă a judeţului – tabel 1.

Din raţiuni pragmatice am planicatun volum al eşantionului de elevi care să seapropie de 1440, dar să nu e depăşit cu mult. Numărul exact nu a putut prevăzut cu exac-titate având în vedere tehnica eşantionării careîmbină procedeul straticării cu cel multista-

dial, a fost aleasă astfel încât ultimul pas alselecţiei să cuprindă clasa de elevi. După cumse observă, în nal am ajuns la un volum de1142 de elevi, numărul prevăzut neputând atins din cauza absenţei elevilor de la ore saua invalidării unor chestionare. Cu toate aces-tea, considerăm că datorită grilei de criteriice a stat la baza alegerii, eşantionul reprezin-tă corect populaţia şcolară din mediul urbanla nivelul claselor V-XII din judeţul Vâlcea.Alegerea şcolilor s-a făcut pe tipuri de licee i pe gradul de centralitate al colilor genera-

le, asigurându-se astfel prezenţa în eşantiona elevilor de diverse prole sociale, etnicesau performanţe şcolare. În oraşele unde afost posibil (Rm. Vâlcea şi Drăgăşani) au fostevitate şcolile de elită, iar acolo unde există osingură unitate de învăţământ au fost evitateclasele de elită. Eşantionul este reprezentativ pentru elevii claselor V-XII din mediul urban,având o eroare maxim admisă de +/-.02 la un prag de 95% şi de +/-.03 la un prag de 99%.

Deşi cercetarea noastă s-a focusat în principal pe populaţiile tipice de copii, am



49

considerat deosebit de importantă aplicareaunor chestionare suplimentare unor loturi spe-ciale, tocmai pentru a suplimenta o eventua-lă slabă prezenţă în eşantionul iniţial a unorcategorii de copii considerate ca ind „vul-nerabile” pentru fenomenul studiat şi pentrua putea genera o cunoaştere în profunzime afenomenului. Am avut în vedere 2 grupuri derisc în apariţia fenomenului de abuz: copiiicu dizabilităţi şi copiii internaţi în Clinica de

Neuropsihiatrie Infantilă. Mărimea loturilornu a fost stabilită a priori, ci s-a urmărit maidegrabă schiţarea unor studii de caz relevante pentru fenomenul cercetat. În nal s-a ajunsla un lot de 14 copii cu probleme de sănătatementală şi 25 de copii cu dizabilitate zică.

Descrierea loturilor

Din punctul de vedere al caracteristici-lor demograce, din totalul celor 1142 de res-

pondenţi fără probleme medicale certicate,554 (48.51%) au fost băieţi, iar 588 (51.49%)fete. 52% din aceştia provin din municipii şi

48% din oraşe. În funcţie de prolul de dez-voltare urbană, 8.9% provin din oraşe cu pro-l agro-turistic, 22.6% din oraşe industrialeşi 16.5% din orale cu prol balnear. Peste ju-mătate din respondenţi (55.4%) sunt înscrişiîn şcoala generală, restul de 44.6% ind în-scrişi la liceu. 77.7% din respondenţi provindin structuri familiale în care ambii părinţi prezenţi (e că sunt căsătoriţi,e în relaţie deconcubinaj). Restul de 22.3% se confruntă cu

situaţii de monoparentalitate în diferite forme: părinţi divorţaţi, un părinte plecat la muncăîn străinătate, părinte adoptiv sau cu un pă-rinte decedat. Lotul de copii cu probleme desănătate mentală are vârsta între 10-18 ani(M=15.43), un CI de minim 85 conform eva-luării psihologice şi ca şi criteriu suplimen-tar de selecţie au fost excluse diagnosticul de psihoză. 64.3% (9) dintre aceştia au fost degen masculin, iar 35.7% (5) fete. Două treimi

dintre aceştia (64.3%) erau înscrişi în şcoalagenerală. Copiii cu dizabilitate zică dispunde un certicat de încadrare într-un rad de

Tabel 1Modul de grupare a !colilor !i claselor selec"ionate

Nr.

crt

Localitate (profil de

dezvoltare)

Tip de !coal# !i

num#rul de !coli

Num#r de clase !i

nivelul acestora

Cifra

estimat#

Cifra

realizat#

1. Râmnicu-Vâlcea

(municipiu)

TOTAL

liceu – 4

!c. gen – 4

8

8 clase IX-XII

8 clase V-VIII

16

240

240

480

186

213

399

2. Dr "g"!ani(municipiu)

TOTAL

liceu – 2!c. gen – 2

4

4 clase IX-XII4 clase V-VIII

8

120120

240

71121

192

3. Horezu (ora! servicii)

TOTAL

liceu – 1!c. gen – 1

2

2 clase IX-XII

2 clase V-VIII

4

60

60

120

48

54

102

4. Brezoi (ora!

industrial forestier)

TOTAL

liceu – 1

!c. gen – 1

2

2 clase IX-XII

2 clase V-VIII

4

60

60

120

24

38

72

5. B" beni (ora!

industrial petrol,

gaze)

TOTAL

liceu – 1

!c. gen – 1

2

2 clase IX-XII

2 clase V-VIII

4

60

60

120

48

54

102

6. C"lim"ne!ti (ora!

turism)

TOTAL

liceu – 1

!c. gen – 1

2

2 clase IX-XII

2 clase V-VIII

4

60

60

80

46

45

91

7. B"ile Ol"ne!ti (ora!

turism)

TOTAL

liceu – 1

!c. gen – 1

2

2 clase IX-XII

2 clase V-VIII

4

60

60

120

46

48

95

8. Berbe!ti (ora!

industrial minerit)

TOTAL

liceu – 1

!c. gen – 1

2

2 clase IX-XII

2 clase V-VIII

4

60

60

120

40

54

94

TOTAL 24 48 1440 1142



50

handicap şi frecventează Centrul de Recupe-rare Fizică din cadrul DGASPC Vâlcea. Auvârste cuprinse între 10-18 ani (M=14.64),64% copii au fost de gen masculin, iar 36%fete, iar majoritatea (64%) erau înscrişi în

şcoala generală.

MsurtoriDatele au fost colectate utilizând

chestionarul ICAST-CH (The ISPCAN ChildAbuse Screening Tool - Child Version). In-strumentul este utilizat în cadrul proiectuluiinternaţional BECAN (Balkan Epidemiologi-cal Study on Child Abuse and Neglect)3. BE-

CAN reprezintă un studiu epidemiologic cu

scopul de a identica rata abuzului şi neglijă-rii în rândul copiilor cu vârsta între 11-16 anidin 8 ţări din zona balcanică (Grecia, Alba-nia, Bulgaria, Croaţia, Rep. Fed. Macedonia,România, Serbia şi Turcia). Pentru facilitareaanalizei statistice s-a optat pentru 6 catego-rii conceptuale, ecare ind măsurat prinmai mulţi indicatori (modalitatea de gruparea acestora este prezentată în tabelul de mai jos şi anexa). Menţionăm însă că itemii din

chestionarul iniţial referitori la abuzul sexualau fost eliminaţi întrucât pentru aceştia nu s-aobţinut acceptul ISJ Vâlcea.

Şase măsurători, incluzând o variabilăindependentă şi cinci dependente au fost uti-lizate pentru a identica riscul de maltratare pentru copiii cu dizabilităţi şi cei cu proble-me de sănătate mentală. Chestionarele au fostcompletate de către copii.

Variabila independentăStarea de sănătate (SS) a fost operaţi-onalizată printr-o variabilă nominală de tipul:fără probleme medicale (1), cu probleme desănătate mentală (2) şi cu dizabilitate zică(3).

Variabile dependente

Abuzul psihologic (AP) a fostdenit ca acţiunile intenţionate din partea adultului care interferează ne-gativ cu structurile psihologice cog-nitiv-afective de bază ale copilului. A

3 Detalii despre proiect se pot obţine pe adresa http://www.becan.eu

fost operaţionalizat în comportamente caredescriu deprivarea de demnitate, terorizare şiizolare. Frecvenţa acestuia a fost măsurată peo scală de tipul „de multe ori”, „uneori”, „nuîn ultimul an, dar s-a întâmplat”, „niciodată”.

Fiecărui răspuns i s-a asociat un cod de la 4 la1. Prin adunarea scorurilor s-a obţinut un scortotal, pentru care cu cât valoarea e mai marecu atât subiectul a experimentat mai frecventaceasta formă de abuz. Valoarea Cronbach’alpha pentru scala AP este de 0.8368.

Abuzul zic (AF) a fost denit ca şiacţiunea intenţionată din partea adultului carerăneşte zic copilul şi a fost operaţionali-

zat în comportamente de tipul împins, lovitcu mâna, piciorul, pedepsit. Frecvenţa aces-tuia a fost măsurată pe o scală de tipul „demulte ori”, „uneori”, „nu în ultimul an, dars-a întâmplat”, „niciodată”, ecărui răspunsasociindu-i-se iniţial un cod de la 4 la 1. Prinadunarea scorurilor s-a obţinut un scor total, pentru care cu cât valoarea e mai mare cu atâtsubiectul a experimentat mai frecvent aceas-ta formă de abuz. Valoarea Cronbach’ alpha

pentru scala AF este de 0.7676. Abuz asupra copilului (AC) reprezin-

tă o variabilă cantitativă alcătuită din aduna-rea scorurilor la variabilele AP şi AF. Valoa-rea Cronbach’ alpha pentru scala AC este de0.8802.

Neglijarea copilului (NGL) a fost de-nită ca şi eşecul în a asigura copilului resur -sele necesare în vederea dezvoltări lui optimedin punct de vedere zic, psihic şi social. Afost operaţionalizată prin neglijarea hranei,îmbrăcămintei, neglijare medicală şi educaţi-onală. Frecvenţa acestuia a fost măsurată peo scală tipul „de multe ori”, „uneori”, „nu în

Tabel 2 Indicatori statistici a dimensiunilor utilizate

Dimensiune Media Ab. std. Itemi Alpha Cronbach

AF 9.64 3.36 7 0.76

AP 20.49 6.43 14 0.83

NGL 6.96 2.34 6 0.78AC 30.10 8.99 21 0.88

MC 37.05 10.63 27 0.90



51

ultimul an, dar s-a întâmplat”, „niciodată”.Fiecărui răspuns i s-a asociat un cod de la 4 la1, iar prin adunarea scorurilor s-a obţinut unscor total, pentru care cu cât valoarea e maimare cu atât subiectul a experimentat mai

frecvent neglijarea. Valoarea Cronbach’ alpha pentru scala NGL este de 0.7804.

Maltratarea copilului (MC) reprezin-tă o variabilă cantitativă compusă prin aduna-rea itemilor de la scalele AC şi NGL. Valoa-rea Cronbach’ alpha pentru scala MC este de0.9006.

Tabelul 2 sintetizează aceste rezultate pentru variabilele dependente luate în calcul.

Aalia datelorPentru aceasta s-a apelat la conceptul

de risc relativ (RR). Utilizat în special în stu-diile clinice, acesta reprezintă raportul dintreincidenţa (riscul) unei boli la expuşi şi inci-denţa (riscul) aceleiaşi boli la neexpuşi. Înştiinţele sociale raportul indică faptul că unindivid expus la un factor de risc (FR) are o

probabilitate de RR mai mare de a avea problema decât cel neexpus la acel FR:

, undedacă:

RR = 1→ nu există legătură cu FR;•

RR < 1→ asociere negativă cu FR•

(factorul e este protector);RR > 1→ asociere pozitivă cu FR •

Pentru aceasta s-a apelat la softulMedCalc.

REzULTATEPentru loturile speciale luate în calcul,

rata maltratării şi a abuzului (ca scoruri gene-rice) este de 100% în cazul acestor categorii(comparativ cu 85% pentru populaţia gene-rală). Pentru a testa existenţa unor diferenţesemnicative în rata maltratării şi a abuzuluis-a utilizat ANOVA univariat şi scorul total alvariabilelor luate în calcul. S-a identicat odiferenţă statistic semnicativă în ceea ce pri-

veşte maltratarea(F

2,1123=40.51,

p<.01) şi abuzul(F

2,1135=36.49,

p<.01) între celetrei grupuri decopii. Mediaobţinută pentrucomportamente-le tip maltratare

variază între 4.88şi 15.71, iar pentru

abuz între 4.43 şi13.14. Post-hoc-ulTukey HSD indicăfaptul că scorurilediferă semnica-tiv între grupul decopii cu probleme

de sănăta-te mentalăşi cei din

p opu l a ţ i ag e n e r a l ă( p < . 0 1 ) ,

Tabel 3 Factori de risc

Grup Problem# prezent# Problem# absent# Total

Factor de risc

prezent

A B A+B

Factor de risc

absent

C D C+D

Total A+C B+D N

Sursa: Fraser, 1997: 41

Tabel 4 Analiza de varian"# pentru comportamentele de maltratare !i abuz

Categorii de copii df Suma p#tratelor Media p#tratelor F p

MC 40.513 10-15

Intergrupal" 2 1622.674 811.337Intragrupal" 1123 22489.579 20.026

Total 1125 24112.253

AC 36.49 10-16

Intergrupal" 2 1061.813 530.907

Intragrupal" 1135 16509.417 14.546

Total 1137 17571.230

Tabel 5 Mediile !i abaterile standard pentru cele trei categorii de copii

AF AP NGLN

M AS M AS M ASCopii cu dizabilit"$i 9.60 3.57 23.32 6.60 6 .00

Copii cu probleme de s"n"tate mental" 16.42 3.95 41.35 7.64 11.14 1.02

Copii din popula$ia general" 9.61 3.36 20.49 6.43 6.96 2.34



52

scorurile mari ind pentru primul grup în ca-zul MC. În mod similar, aceleaşi diferenţe alemediilor sunt identicate şi pentru abuz utili-zând testul Games-Howell (p<.01).

Următorul pas a constat în testarea di-ferenţelor pe tipuri specice de abuz şi mal-tratare.

Din această perspectivă, s-au consta-tat diferenţe între copiii cu dizabilităţi, cei cu probleme de sănătate mentală şi cei din popu-laţia generală atât pe abuz zic (F

2,1159

=28.20, p=.000), pe abuz psihologic (F2,1142=74.05, p=.000), cât şi neglijare (F

2,1151=24.95,

p=.000). Post-hoc-ul Tukey HSD plaseazăaceste diferenţe între copiii cu probleme desănătate mentală şi cei cu dizabilităţi şi ceidin populaţia generală pentru AP şi NGL, iartestul Games-Howell pentru AP.

Cele de mai sus permit extragerea adouă concluzii:

dizabilitatea şi sănătatea men-1.tală reprezintă factori de riscîn maltratarea copilului, ceiaparţinând acestor grupuri -ind mai expuşi riscului la toateformele de maltratare;dintre aceste categorii vulne-2.rabile, copiii cu probleme desănătate mentală se dovedesca cei mai vulnerabili.

Pentru a identica această „vulnerabilitate” mai mare s-a calculat riscul relativ

pentru aceste cate-gorii. Astfel, copi-ii cu probleme desănătate mentală seconfruntă cu un risc

relativ de 1.09 [95%CI =.99-1.20] de a maltrataţi, cu unrisc de 1.10 [95%CI =.99-1.21] de a abuzaţi şi cu unrisc de 1.14 [95%CI = 1.03-1.26] pentru abuz psiho-logic şi 4.08 [95%

CI = 3.55-4.69] pentru neglijare comparativcu cei din populaţia generală. Copiii cu diza- bilităţi înregistrează un risc de 1.10 [95% CI= 1.04-1.17] pentru maltratare, 1.11 [95% CI=1.05-1.18] pentru abuz şi 1.16 [95% CI =1.09-1.23] pentru abuz psihologic raportaţila populaţia generală. Comparând grupurilede risc între ele, singurele riscuri semnicati-ve statistic sunt: cei cu probleme de sănătatementală au un risc relativ de 3.31 [95% CI =

1.97-5.56] pentru abuz zic şi de 50.26 [95%CI = 3.22-783.70] pentru neglijare faţă de ceicu dizabilităţi.

COnCLUzIIÎnainte de a elabora concluziile trebuie

subliniat încă o dată caracterul în primul rândexploratoriu al studiului de faţă. Există câtevalimite metodologice pe care ni le asumăm caatare şi care ne împiedică a testa ipoteze spe-cice: e vorba de mărimea eşantioanelor spe-ciale care nu au permis luarea în considerareşi a unor variabile confundate precum statu-sul socio-economic sau cel familial. Studiulnu face altceva decât să accentueze ceea ce înţările occidentale este deja acceptat (Sullivan,Knutson, 1998; 2000). Dizabilitatea reprezin-tă o problemă cu multiple consecinţe pe plansocial. Universul social al acestora este ofuncţie directă a condiţiei lor medicale (Iovu,2007). Copiii cu probleme de sănătate menta-lă şi cei cu dizabilităţi se confruntă cu un riscmai mare de a abuzaţi sau neglijaţi în com-

paraţie cu cei ce nu au o astfel de problemă

Tabel 6 Analiza de varian"# pentru comportamentele de abuz fizic,

psihologic !i neglijare

Categorii de copii df Suma p#tratelor Media p#tratelor F p

Abuz fizic 28.220 10-11

Intergrupal" 2 642.288 321.144

Intragrupal" 1159 13189.475 11.380

Total 1161 13831.763

Abuz psihologic 74.056 10-30

Intergrupal" 2 6174.964 3087.482

Intragrupal" 1142 47611.153 41.691

Total 1144 53786.117

Neglijare 24.953 10-10

Intergrupal" 2 266.381 133.190

Intragrupal" 1151 6143.616 5.338

Total 1153 6409,997



53

certicată. Pe ceastă direcţie rezultatele noas-tre nu fa altceva. Din păcate însă aceştia sunt„invizibili” în rapoartele ociale (Kendall-Tackett, 2005). Rezultatele studiului nostru poate avea numeroase implicaţii practice în

câmpul cercetării, în activitatea clinică sau lanivelul politicilor publice. Având numeroaselimite metodologice pe care ni le asumăm caatare, acesta nu şi-a propus identicarea cau-zalităţii în relaţia dizabilitate/sănătate menta-lă – maltratare, dar totuşi atrage atenţia asupracontextului specic în care maltratarea poatedobândi valori de frecvenţă mai mari. Studiiulterioare vor trebui să analizeze mai în deta-liu starea de sănătate a copilului atât ca factor

de risc cât şi ca efect al maltratării. În modsimilar însă, procentul mai mare de copiii cu probleme de sănătate mentală sau cu dizabi-litate (zică) ce raportează comportamentede tip abuz şi/sau neglijare şi riscul relativmai mare în cazul acestora aduc suport empi-ric pentru includerea acestor copii în dateleociale privind incidenţa ANE. Marea majoritate a copiilor cu dizabilităţi beneciazăde servicii de recuperare iar persoanele din

aceste centre joacă un rol important în iden-ticarea, prevenirea şi intervenţia primară însituaţia unui abuz. Rezultatele prezentuluistudiu oferă informaţii cu privire la riscul demaltratare pentru loturi speciale, dar care suntangrenaţi în sistemul de învăţământ. Drepturmare, profesioniştii ce lucrează cu acestecategorii speciale de copii, indiferent de do-meniu, ar trebui să devină mult mai vigilenţişi mai responsabili (Orelove, Hollahan, My-les, 2000).

biliograe

Benedict, M., White, R., Wulff, L.,Hall, B. (1990). Reported maltreatment inchildren with multiple disabilities. Child

Abuse & Neglect , 14, 207–217.

Finkelhor, D. (2008). Child victimiza-

tion: Violence, crime, and abuse in the livesof young people. New York: Oxford Univer -sity Press.

Fraser, M. (ed.) (1997). Risk and resi-lience in childhood . Washington DC: NASW press.

Iovu, M. (2005). Abuzul psiho-emoţi-

onal şi efectele acestuia asupra SNC. Revistade cercetare i intervenie socială, 9: 314-1321.

Iovu, M. (2007). The social universeof adolescence in the context of physical di-sability, Lumen: Iaşi.

Kendall-Tackett, K., Lyon, T., Talia-ferro, G., Little, L. (2005). Why child mal-

treatment researchers should includechildren’s disability status in their maltreatment studies. Child Abuse & Neglect , 29,147–151.

Mulinge, M. (2002). Implementingthe 1989 United Nations’ Convention on theRights of the Child in sub-Saharan Africa:The overlooked socioeconomic and politicaldilemmas. Child Abuse & Neglect , 26 (11),

1117–1130.Orelove, F.P., Hollahan, D.J., Myles,

K.T. (2000). Maltreatment of children withdisabilities: training needs for a collaborati-ve response. Child Abuse & Neglect , 24 (2),185–194.

Smith, C., Ireland, T., Thornberry, T.(2005). Adolescent maltreatment and its im-

pact on young adult social behavior. Child

Abuse & Neglect , 29, 1099-1119.

Sugue-Castillo, M. (2009). Legal out-comes of sexually abused children evaluatedat the Philippine General Hospital Child Pro-tection Unit. Child Abuse & Neglect , 33 (3),193–202.

Sullivan, P. M., Knutson, J. F. (1998).The association between child maltreatmentand disabilities in a hospital-based epidemio-logical study. Child Abuse & Neglect , 22 (4),271–288.



54

Sullivan, P. M., Knutson, J. F. (2000).Maltreatment and disabilities: A population- based epidemiological study. Child Abuse & Neglect , 24 (10), 1257–1274.

Sullivan, P.M. (2003). Violenceagainst children with disabilities: Preven-

tion, public policy, and research implications.Con-ference Commissioned Paper for the National Conference on Preventing and In-tervening in Violence Against Childrenand Adults with Disabilities (May 6-7,2002), SUNY Upstate Medical University, NY.

Svevo-Cianci, K., Hart, K., Rubinson,C. (2010). Protecting children from violenceand maltreatment: A qualitative comparati-ve analysis assessing the implementation of

U.N. CRC Article 19. Child Abuse & Neglect ,34 (1), 45-56.

United Nations Children’s Fund(UNICEF) (2009). The state of the world’s

children. New York: UNICEF. Descărcat ladata de 01.06.2009 de pe adresa: http://www.unicef.org/sowc09/docs/SOWC09 Table 6.pdf

Ursa, E. (2000). Conştientizarea drep-turilor copiilor ca metodă de prevenire a abu-zului. Calitatea vieii, XII (1-4), 143-158.

World Health Organization (WHO)(2006). Global Estimates of Health Con-

sequences Due to Violence against Children.Background Paper to the UN Secretary-General’s Study on Violence against Chil-dren. Geneva: World Health Organization.



55

Rezumat

Acest articol se bazează pe descriereaunui studiu de caz în care doi membri ai fami-liei studiate au primit grave diagnostice psi-hiatrice: o mama cu tulburare schizofrenică, o ică cu tulburare de personalitate depresivă, şi un tată alcoolic. Ipoteza de bază a acestui studiu a fost aceea că aceste tulburări psihia-

trice au fost legate de modalităţile speciceîn care obstrucţionarea cultivării relaţionale şi emoţionale au inuenţat istoria turbulentăa familiei. Terapia de familie a fost menită săredeschidă canalele emoţionale şi cultivareacomportamentului rezilient. Am decis să pre-

zint acest caz, cu care am lucrat timp de unan, pentru a ilustra ideile mele despre cumcarenţele de îngrijire şi dragoste primite înviaţa timpurie a copilului generează ulteriordaune psihologice şi, ulterior, psihopatolo-

gice.

Cuite ceie: studiu de caz,adolescenţă, experienţă de viaţă

Astract This article is based on thedescription of a case study in which two

ExPERIEnţELE DE vIAţă TIMPURIIŞI PROvOCăRI ALE ADOLESCEnţEI:

STUDIU DE CAz

Adreea bîreauPrep.ui.drd., Uiersitatea de vest Timişoara

members of the family had been given a serious psychiatric diagnosis: a motherwith schizophrenic disorder, a daughterwith depressive personality disorder, and analcoholic father. The underlying hypothesiswas that these disorders were related tothe specic ways in which the obstructionof relational and emotional nurturing hadinuenced the turbulent history of the family.The family therapy aimed to reopen channelsof emotional and behavior nurturing. Ihave chosen to tell the story of my 1 yearrelationship with Diana to illustrate my ideasabout how the obstruction of care and love inearly life generates psychological harm and, subsequently, psychopathology.

Key-words: case-study, adolescence,life experiences

Résumé

Cet article est base sur la descriptiond’une étude de cas dans lequel deux membresde la famille étudiée ont reçu des graves dia-

gnostics psychiatriques: une mère souffranted’une trouble schizophrénique, une lle souf - frante de personnalité dépressive et un père



56

alcoolique. L’hypothèse de base de cetteétude était que ces troubles psychiatriquesont été liées a des moyens spéciques danslesquels l’obstruction de la culture relation-

nelle et émotionnelle avaient inuence l’his-

toire turbulente de la famille. La thérapie fa-miliale était destine pour rouvrir les canauxémotionnais et pour encourager un compor -tement élastique. J’avais décidé de présenterce cas, j’ai travaille avec pendant une année, pour illustrer mes idées sur les lacunes des soins et amour que l’enfant a reçu a son dé-

but de la vie, génère ensuite des dommages psychologiques et ensuite des dommages psy-

chopathologiques.

Mots clés: étude de cas, l’adolescen-ce, expérience de vie

Introducere

Faptul că adolescenţa este concep-tualizată ca o perioadă a crizelor de identitatese datorează în mare parte scrierilor lui ErikErikson (1965,1968). Aşa cum spunea Erik -

son, adolescenţii sunt conduşi spre concluzia:,,nu sunt ce ar trebui să u, nu sunt ceea cevoi , dar nu sunt nici ceea ce am fost (Erik -son apud . Schaffer, 2007). Luând în conside-rare aceşti factori stresori, putem înţelege dece adolescenţa este adesea numită perioadă decriză. Aşa cum a fost subliniat de către Rutterşi Rutter (1993), de fapt nu se modică multcantitatea totală a problemelor psihiatrice,ci se schimbă mai degrabă tipurile particu-lare de probleme. Tulburările psihice însă,ca un fel de ecou mental al prefacerilor zicecare au loc în zorii pubertăţii, nu sunt o parteinevitabilă a adolescenţei.

Privarea prelungită a copilului mic deîngrijirea maternă are efecte grave şi profundeasupra caracterului şi a întregii lui vieţii, indde mult timp demonstrat că îngrijirea maternăeste esenţială pentru sănătatea mentală a copilului (Bowlby, 1951). Boala mentală a ma-mei este unul dintre cei mai comuni factoricare conduc la dependenţa copilului, chiardacă mama este sau nu internată într-un spitalde boli mintale.

Prezentarea cazului

Acest articol îşi propune să descrieistoria de viaţă a unei adolescente, ica ceamare a unui cuplu în care mama este bolnavăde schizofrenie iar tatăl alcoolic.

Diana s-a născut întru-un sat din judeţul Timiş ind ica cea mare unui preotşi a unei mame casnice diagnosticată de peste20 de ani cu schizofrenie paranoidă dar care arefuzat mereu atât tratamentul medicamentoscât şi alternativa de a se interna într-un spi-tal de psihiatrie. Aceasta mai are un frate învârstă de 15 ani, care în prezent este elev înclasa a IX-a.

Diana îşi aminteşte cu tristeţe de

copilăria sa, folosind un tot grav. Aceastaarmă că a avut o copilărie foarte nefericită,datorată în principal bolii psihice a mameisale. Atmosfera familială a fost una tensionatăşi presărată cu conicte frecvente între cei doi părinţi. Mama Dianei l-a părăsit frecvent petatăl acesteia când cei doi fraţi erau mici ple-când împreună cu cei doi copii să locuiascăla o rudă într-un alt sat. Diana povesteşte căacele perioade au fost a fost cele mai groaz-

nice din viată ei, ind nevoită să se adaptezemereu unui alt mediu în care gura maternă juca un rol marginal. Diana crede că viaţa eiar fost alta dacă ar avut posibilitatea săcrească într-o familie normală şi cu toate că îşiiubeşte părinţii foarte mult uneori îi considerăvinovaţi pentru problemele ei prezente. Dia-na a fost abuzată sexual la vârstă de cinci anide către un vecin din sat iar mama acesteia nua luat nicio atitudine, nici măcar nu i-a spussoţului ei despre această problemă, Dianaind obligată să se poarte ani de-a rândul caşi cum nimic nu s-ar întâmplat.

Revenind în satul natal, Diana a su- portat ani de zile vorbele răutăcioase ale copiilor din sat care strigau după ea ,,nebuna”,spunândui-se mereu că o să ajungă nebună caşi mama ei. Conictele maritale persistă şiîn prezent iar uneori trec şi câteva săptămânifără ca cei doi soţi să îşi vorbească.

Atmosfera familială a fost una foartetensionată, mama spunându-le mereu celordoi copii că tatăl vrea să îi otrăvească pe toţi,că el este capul tuturor răutăţilor din familie.



57

Diana se gândeşte cu amărăciune că mama sanu i-a oferit niciodată suport emoţional avândmereu o atitudine indiferentă faţă de nevoileşi sentimentele celorlalţi membrii ai fami-liei. Diana trece în prezent printr-o situaţie

foarte delicată din punct de vedere social şiemoţional deoarece tatăl ei are probleme se-rioase cu alcoolul, familia ei ind obligată să părăsească casa parohială în care au locuit până în prezent.

Diana a absolvit ciclul de învăţământ primar şi gimnazial în satul natal, obţinândmereu rezultate şcolare excelente, ind oadevărată autodidactă, ea neind sprijinităşi îndrumată în demersul şcolar de către nici

unul dintre părinţi ei . Mama acesteia nu s-ainteresat niciodată de rezultatele şcolare aleicei, uitând de-a lungul timpului în ce clasămai este. Diana îşi aminteşte că mama ei îireproşa mereu că pierde timp cu învăţatul, in-sistând spre sfârşitul clasei a VIII a că ar mai bine să abandoneze şcoala şi să se mărite.Aceasta a suferit foarte mult datorită lipseide înţelegere din partea mamei ei, trebuindsă înveţe pe ascuns, deoarece mama îi punea

cărţile şi caietele pe foc. Diana a fost pasionată de limba şiliteratură română, limba franceză şi engleză, participând la olimpiade şi la numeroaseconcursuri de poezie. În clasa a-X-a, a publi-cat un volum de poezii, câştigând apreciereaşi respectul tuturor profesorilor iar visul săua fost să urmeze Facultatea de litere, prolulfranceză-engleză. Diana este în continuare pasionată de poezie, lectură şi de muzică,făcând parte din corul bisericii din sat. Are puţini prieteni adevăraţi pe motivul că majoritatea celor de vârsta ei nu îi împărtăşesc pasiunile. Nu a avut niciodată o relaţie de prietenie cu o persoană de sex opus, caracte-rizându-se drept o persoană timidă şi stânga-ce în ceea ce priveşte relaţiile cu băieţii. Şi-ardori să întâlnească un băiat cu care să aibăce discuta şi cu care să se plimbe prin parc,dar o relaţie care să nu implice şi intimitatea.I-ar plăcea să se căsătorească peste câţiva ani,dar crede că nu va reuşi deoarece băieţii dinziua de azi sunt superciali, iar ea nu este o persoană atractivă şi nu în ultimul rând crede

că nu ar capabilă să facă faţă unei vieţide familie datorită problemelor sale. Speră caodată cu vârsta, acest sentiment de singurătatesă-i dispară şi să nu mai dorească apropiereade un băiat.

În prezent Diana locuieşte într-un cămin studenţesc şi este bucuroasă cădatorită rezultatelor şcolare bune beneciazăde bursă. În general, veniturile familiei suntinsuciente, pentru a putea acoperii decentcheltuielile de întreţinere a celor doi copii şia gospodăriei. Diana mărturiseşte că tatăl săuse descurcă greu şi face mari eforturi pentrua-i întreţine la şcoală, iar mama lor nu le dănici un ban deoarece toată pensia o cheltuieşte

cumpărând ,,haine second hand”.Diana a fost internată cu aproximativun an în urmă, timp de două luni de zile subdiagnosticul de depresie pentru tentativă desuicid. Depresia Dianei a corelat strâns cu părăsirea casei părinteşti şi mutarea într-unoraş nou în vederea continuării studiilor superioare. Diana s-a confruntat cu problemede adaptare, simţindu-se singură, tristă şivinovată de eforturile pe care le face tatăl pen-

tru a o întreţine la Timişoara. În acea perioadăDiana simţea că nimeni nu îi este alături, cănimeni nu o înţelege, că nimeni nu o iubeşteşi că este o povară pentru toţi. Datorită puter -nicului sentiment de singurătate aceasta mer -gea în ecare weekend acasă pentru a maiaproape de familia ei, sperând să găsească puţină înţelegere. Cu toate că se simţea foarterău, Diana nu a le-a vorbit niciodată părinţilordespre stările ei. Diana mărturiseşte că şi în prezent o urmăresc frecvent gândurile negreşi nu ar putea face faţă exigenţelor socialefără medicamente dar speră să găsească pute-rea să termine facultatea.

Diana s-a îngrăşat circa 16 kg în perioadă pre şi post depresivă. Este îngrijoratăde greutatea ei actuală (83 kg, 1.66 înălţime)şi îşi doreşte foarte mult să slăbească căcifoarte multe din stările ei depresive actualese datorează şi acestui aspect. Diana armăcă de când era mică se simţea tristă şi nu seconsidera ca şi ceilalţi copii de vârsta ei. Fiindo persoană sociabilă şi plăcută a fost mereuagreată în cercul de prieteni dar în perioada



58

episodului depresiv s-a distanţat de toţi prie-tenii, dorind să evite cât mai mult posibilcontactul cu ceilalţi oameni.

Ea este o persoană introvertită,hipercontrolată, care îşi cenzurează excesiv

şi permanent trăirile şi sentimentele, prezen-tând conicte afective recente şi vechi careîi periclitează adaptarea ecientă la mediu.Comportamentul şi conduita sa este carac-terizat de sobrietate şi decenţă în spatele lorascunzându-se un spirit reţinut, contemplativ,subtil cu un caracter şi o simţire profundă şiranată. Diana prezintă o puternică teamă dea se ataşa de persoanele de sex opus cu toatecă prezintă o nevoie marcantă de afecţiune şi

tandreţe, de cele mai multe ori recurgând larefularea acestor nevoi. Cu toate că ţine foartemult la membrii familiei sale aceasta nutreştesentimente de excludere şi de înstrăinare faţăde propria familie.

DiscuiiÎn calitate de terapeut familial cât

şi de asistent social am lucrat cu aceastăadolescentă timp de un an. Acest caz mi-a fost

trimis de către medicul psihiatru care a lucratcu ea încă de la prima ei tentativă de sinuci-dere. La nivel profesional, intervenţia a fostaxată pe terapie familială sistemică, o dată pesăptămână, timp de un an, cu întreruperi mi-nore. În acest timp ea a fost şi sub tratamentmedical psihiatric. La începutul terapiei, ea avrut foarte mult să facă ceva pentru părinţii,ind foarte integrată în conictul familial,

acest fapt făcând munca mea şi mai dicilă,dar am reuşit să o ajute să găsească noi meto-de de a face faţă problemelor. Din acest studiude caz rezultă că manifestarea ataşamentuluiemoţional nerezolvat faţă de părinţi apare în

adolescenţă. Principala manifestare a rup-turii emoţionale este negarea intensităţiiataşamentului emoţional nerezolvat faţăde părinţi, comportându-se şi pretinzândcă este mult mai independent decât în rea-litate iar distanţa emoţională este dobândită prin mecanisme interne sau distanţă zică. Cursul vieţii indivizilor este determinat deataşamentele emoţionale nerezolvate, de ni-velul anxietăţii care rezultă din acestea şi de

modul în care indivizii trec peste această an-xietate.

biliograe

Bowlby, J. (1951). Maternal care andmental health. Geneva: World Health Orga-nization.

Erikson, E.(1950). Childhood and So-ciety. New York: W.W. Norton.

Rutter, M., Rutter,M. (1193). Deve-

loping Minds. London: Penguin.

Schaffer, H.R.(2007). Introducere în psihologia copilului.Cluj Napoca: EdituraASCR.



59

Rezumat

Introducere: Dezvoltarea implicăriide tip responsabilitate socială corporativă(corporative social responsability) apare totmai mult ca şi o soluţie de nanţare pentruorganizaţiile neguvernamentale din Româniaîn contextul subnanţării de la bugetul de stat,retragerea surselor de nanţare externă şidicultatea în a atrage nanţări prin proiecteale Uniunii Europene. Metoda: Articolul

încearcă să prezinte un model de bune practiciatât în ceea ce priveşte responsabilitatea socială corporativă, cât şi în ceea ce priveşte serviciile sociale pentru adolescenţi şi a oferiun exemplu prin intermediul studiului de caz. Rezultate: Raportul de activitate pe anul 2008 sprijină de ideea de bună practică pentru proiectul „Clujul are Suet”. Concluzii :Centrul de zi „Clujul are Suet” reprezintă unmodel atât în privinţa serviciilor profesionale

precum şi de implicare comunitară. Existăîncă numeroase aspecte asupra cărora maitrebuie insistat precum tipul de proiecte ce

„CLUjUL ARE SUFLET”.RESPOnSAbILITATE SOCIALă

CORPORATIvă ŞI bUnE PRACTICIn SERvICIILE SOCIALE PEnTRU

ADOLESCEnţI

Florina Popdoctorad, Uiersitatea baeş-bolyai Clu-napoca, Facultatea de

Sociologie şi Asiste social

pot nanţate sub această metodologie,ce caracteristici stimulează nanţatorul sădezvolte iniţiative de responsabilitate socială. În orice caz, articolul prezintă însă aspecte practice ale unui astfel de proiect ce pot stala baza unor iniţiative ulterioare în cadrulcomunităţii.

Cuite ceie: Responsabilitatesocială corporativă, adolescenţi, „Clujul AreSuet”, servicii sociale pentru adolescenţi

Astract Introduction: In the context of sub

nancing from the state budget, withdrawalof external funds and difculty in contracting European funds through projects, the deve-

lopment of corporative social responsibilityappears more and more to be a nancing solution for nongovernmental organizations

in Romania. Method: Provide an examplethrough the case study method by describingthe same social project as good practice in



60

working with teenagers on the one hand, andcorporative social responsibility initiative onthe other hand. Because of local scarcity of social services for this age group, efforts areneeded in order to establish a standard and

to inuence further development of services. In this context, it is important to stress thatadolescence represents a very important de-

velopmental stage, characterized by drastic psychical, cognitive and psycho-social chan-

ges and for teenagers at risk it can representa major turning point which leads to the ideaof the importance of support services in this period. Results: the evaluation report for the services provided in 2008 support the idea

of “Clujul Are Suet” being a model of good practice. Conclusion: “Clujul Are Suet» daycenter provides a model of professional ser -vices as well as a model of commitment fromthe local community. There are still things tobe researched in this area about what kind of projects are being nanced through this kindof initiatives, what are their characteristicsand what is it that determines the nancersto develop corporative social responsibility

initiatives, but nevertheless, the article offers,throughout its content, practical directions for a sustainable social project inside the lo-

cal community.

Key-words: Corporative Social Res- ponsibility, Adolescents, “Clujul Are Suet”,Social services for teenagers.

Résumé

Introduction: Le développement dela participation de type responsabilité d’en-

treprise sociale (corporative social responsa-

bility) apparait plus comme une solution de nancement pour les ONG de Roumanie dansle contexte du sous-nancement du budget del’Etat, le retrait des sources de nancementextérieures et la difculté d’attirer des fonds par des projets de l’UE. Méthode: L’articletente de présenter un modèle de meilleures pratiques tant en termes de responsabilité sociale d’entreprises, tant en termes de servi-ces sociaux pour les adolescents et a donnerun exemple par l’étude de cas. Résultats: Le

rapport d’étape pour 2008 prend en chargel’idée de bonne pratique pour le projet “Clu-

jul are suet”. Conclusions: La garderie “Clujul are suet ” représente un modèle tanten termes de services professionnels, tant en

termes d’implication communautaire. Il y aencore des nombreuses aspects sur lesquelsdoivent être insiste, comme le type de projetsque peuvent être nances dans le cadre decette méthodologie, quelles caractéristiques stimule le promoteur d’élaborer des initia-

tives de responsabilité sociale. Dans tous lecas, l’article mais présenté des aspects prati-ques d’un tel projet que peut être la base desinitiatives par la suite dans la communauté.

Mots-clés: Responsabilité socialedes entreprises, les adolescents, “Clujul aresuet”, services sociaux pour les adolescents

Resposailitatea social corpora-ti î Româia

Uniunea Europeană deneşte respon-sabilitatea socială corporativă (corporative

social responsability) ca ind acele programe prin care „companiile decid în mod voluntarsă contribuie la o societate mai bună şi laun mediu mai curat” (Commission of theEuropean Comunities , 2001, p.5).

În România, conceptul de responsabilitate socială corporativă a fost utilizat pentru prima dată în 1990, o dată cu dezvoltareaorganizaţiilor neguvernamentale şi cândmarile companii internaţionale şi-au începutactivitatea în România. Doar după anul2000 au început să se dezvolte însă proiectede responsabilitate socială corporativă în parteneriat public-privat. Responsabilitateasocială corporativă, conform statisticilor, acunoscut o dezvoltare rapidă în România,iar un factor determinant a fost apariţiacompaniilor multinaţionale care au dezvoltat proiecte şi programe la nivel global. Al doileafactor ca şi importanţă a fost retragereamarilor donatori şi nanţatori externi pentruorganizaţiile neguvernamentale, ceea ce acondus la responsabilizarea acestora pentru aatrage nanţări din partea comunităţii locale



61

şi a sectorului public şi de afaceri (Udrea,Ionescu, 2007).

În contextul actual, în care nanţareaorganizaţiilor neguvernamentale din surseguvernamentale este foarte redusă, un sector

insucient exploatat din punct de vedere alstrategiilor organizaţiilor neguvernamentaleeste atragerea resurselor din domeniul aface-rilor prin iniţative de responsabilitate socialăcorporativă. Prognozele pentru dezvoltareaacestui sector arată o creştere rapidă, iar acestlucru reprezintă o resursă importantă pentruorganizaţiile neguvernamentale româneşticare şi-au pierdut în ultimii ani nanţările ex-terne (Udrea, Ionescu, 2007).

Pe lângă accesarea de fonduri prin proiecte europene, promovarea activităţii şiatragerea implicării companiilor prin activităţide responsabilitate socială corporativăreprezintă un factor important în asigurareasustenabilităţii organizaţiilor neguvernamen-tale. Un studiu realizat în România de cătreAsociaţia pentru Relaţii Comunitare susţineideea necesităţii atragerii de iniţiative de responsabilitate socială corporativă în colabo-

rare organizaţii neguvernamentale - mediude afaceri ca şi orientare a atitudinii societăţiicivile. Astfel, 66% dintre români făcuseră odonaţie în ultimul an, 89% consideră că r -mele ar trebui să se implice în cauze sociale,iar jumătate dintre consumatori sunt dispuşisă plătească mai mult pentru un produs sauun serviciu, dacă o rmă donează o partedin preţ pentru o cauză bună. De asemenea,aproape 60% consideră că organizaţiile ne-guvernamentale au o contribuţie pozitivă insocietate. Nu în ultimul rând, organizaţiileneguvernamentale se bucură de mai multăîncredere decât autorităţile locale, Guvernulsau Parlamentul (Asociaţia pentru Relaţii Co-munitare, 2003).

Resposailitatea social corpora-ti î practic

Centrul de zi pentru adolescenţi „Clu- jul Are Suet” funcţionează în Cluj-Napocaîncepând cu anul 20081. Este un proiect im-

plementat de Fundaţia Română pentru Copii,

1 http://www.clujularesuet.ro/

Comunitate şi Familie, cu nanţare BancaTransilvania, prin „Fundaţia Clujul Are Su-et” şi reprezintă pentru Banca Transilvaniacea mai importantă iniţiativă de responsabi-litate socială corporativă din ultimii doi ani. Proiectul a primit premiul pentru responsa-bilitate socială la Galele Media în mai 2008,în urma unei campanii realizată pe una dintre

paginile de internet specializate în promova-

rea şi susţinerea iniţiavelor de responsabili-

tate socială corporavă2.

Din perspectiva Băncii Transilvania,în cadrul unui interviu realizat cu directorulexecutiv al Băncii Transilvania, Tiberiu Moisă,având ca şi temă punctele tari ale proiectului,

acesta vorbeşte de faptul că este un proiectderulat în Cluj-Napoca, ceea ce reprezintăhome market pentru Banca Transilvania. Deasemenea, proiectul înseamnă concentrareaunor fonduri importante într-un singur proiect şi se creează astfel premisele uneiimplicări eciente şi de durată, cu rezultate pe măsură. Parteneriatul cu Fundaţia Română pentru Copii, Comunitate şi Familie înmanagementul proiectului este considerat tot

un punct tare al proiectului, la fel şi alegereasegmentului de vârstă 14-20 de ani care paresă e neinteresant pentru majoritatea actorilordin această piaţă, iar extremele (copiii şivârstnicii) sunt în general categoriile alese celmai frecvent pentru astfel de acţiuni, considerăreprezentantul instituţiei nanţatoare.Banca Transilvania s-a gândit că poate faceo diferenţă alocând sume consistente unui proiect în beneciul unui segment aatîntr-un con de umbră. Potenţialul pe careîl reprezintă adolescenţa ca şi perioadă deintervenţie socială şi posibilitatea schimbăriiîn bine a traseului de viaţă al tinerilor prinsprijinul acordat prin intermediul centrului dezi este de asemenea un punct tare, conforminterviului cu aceeaşi tematică realizat cuAdela Dărăban, coordonatorul centrului dezi. Faptul că fondurile majoritare sunt pentruservicii educaţionale şi nu pentru alimente sau bunuri este considerat un alt punct tare pentrunanţatorii acestui proiect. „Clujul Are Suet”

2 http://www.responsabilitatesociala.ro/proiecte-castigatoare-in-2008.html



62

este pentru Banca Transilvania o acţiunede responsabilitate socială corporativă, cu promovare în interiorul băncii şi în exterior.

„Cluul Are Suet”- model de ue

practici î domeiul sericiilor socialepetru adolesceiProiectul „Clujul Are Suet” are ca şi

scop protecţia drepturilor copilului, dezvol-tarea capacităţii relaţionale, emoţionale şide integrare socio-profesională în cazuladolescenţilor (14-20 de ani) care provin dinmedii defavorizate. Obiectivele proiectuluisunt integrarea şcolară şi/sau profesională,orientarea/reorientarea şcolară bazată pe

autocunoaştere, dezvoltarea emoţionalăadecvată nivelului vârstei, depăşirea perioa-dei de criză de identitate specică vârsteiadolescenţei.

Grupul ţintă al proiectului este for -mat din adolescenţi aaţi în risc de abandonşcolar şi/sau familial, cei care au renunţatla şcoală şi nu au nici o perspectivă de vii-tor (adolescenţi care absentează nejusticatde la şcoală, sunt corigenţi sau repetenţi, au

abandonat şcoala, provin din familii nume-roase sau monoparentale cu venituri scăzute,au părinţi cu probleme/boli psihice, cu ni-vel educaţional scăzut, trăiesc în familii încare există situaţii conictuale, sunt izolaţi,marginalizaţi social, provin din sistemul de protecţie a copilului), adolescenţi care sunt pecale să nalizeze o formă de învăţământ pro-fesional/şcoală de ucenici sau învăţământ li-ceal, dar nu sunt mulţumiţi, nu li se potriveştemeseria respectivă, tineri care au absolvitşcoala şi nu lucrează, sau lucrează ocazional,fără forme legale.

În urma studierii rapoartelor deactivitate, a chestionarelor de evaluare aserviciilor aplicate beneciarilor centrului, a proiectului propriu-zis, dar şi în urma analizeiinterviurilor desfăşurate cu reprezentantulinstituţiei nanţatoare şi cu coordonatorulcentrului de zi, consider că acest centrureprezintă un model de bune practici prin prisma următorilor factori: model de parteneriat, utilitate, servicii specializate lastandarde de calitate şi rezultate.

Model de parteneriat

Clujul Are Suet este un proiect iniţiatşi nanţat de către Banca Transilvania şi im-

plementat de Fundaţia Română pentru Copii,Comunitate şi Familie. Este pentru prima dată

când în Cluj-Napoca se alocă un sprijin nan-ciar atât de masiv pentru un singur proiect,în cadrul unei iniţiative de responsabilitatesocială corporativă. Proiectul îşi propune săimplice societatea civilă, iar lansarea proiec-tului a însemnat un număr de peste 100.000de semnături din partea comunităţii clujene prin care a fost susţinut proiectul şi peste 100de voluntari implicaţi în promovarea, dar şiîn implementarea proiectului. Reprezentanţii

instituţiei nanţatoare consideră necesar par -teneriatul cu experţi în furnizarea de serviciisociale, iar Fundaţia Română pentru Copii,Comunitate şi Familie consideră că acest parteneriat a permis asistarea în cadrul unuicentru de zi adaptat nevoilor lor unei catego-rii sociale defavorizate pentru care oferta deservicii în Cluj-Napoca este redusă.

Parteneriatul în acest caz mai înseamnăşi parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Jude-

ţean Cluj, numeroase şcoli clujene, organizaţiineguvernamentale din Cluj-Napoca şialte instituţii care pot colabora în procesul de informare a tinerilor defavorizaţi so-cial cu privire la serviciile centrului şi asis-tarea lor în cadrul proiectului „Clujul AreSuet”.

Utilitate

Anterior demarării proiectului, Fun-daţia Română pentru Copii, Comunitate şiFamilie a realizat un studiu în familiile care beneciază de serviciile fundaţiei, iar rezulta-tele arată că la sfârşitul anului 2006 erau 553de adolescenţi cu vârste cuprinse între 14 şi20 de ani în familiile pe care le asista, iar 41dintre aceştia nu erau şcolarizaţi. La nivelul judeţului Cluj, serviciile pentru adolescenţivizează mai degrabă adolescenţii cu nevoispeciale, cu diverse tipuri de decienţe şidizabilităţi sau sunt insuciente pentru ne-voile identicate în rândul adolescenţilor 3.Astfel, serviciile oferite în cadrul proiectului

3 http://www.copii.ro/directieServiciu.aspx?judet=Cluj



63

”Clujul Are Suet” completează serviciile so-ciale existente în comunitate, fără a se supra- pune cu acestea.

În cadrul centrului, specialiştii şi-au propus să asiste 1000 de adolescenţi pe par -

cursul a trei ani. Adolescenţii sunt selectaţicu sprijinul Direcţiei Generale de AsistenţăSocială şi Protecţie a Copilului Cluj, Inspec-toratului Şcolar Judeţean Cluj, organizaţiilorneguvernamentale active în domeniul protecţiei copilului, societăţii civile din judeţul Cluj. Echipa de lucru este formată din15 specialişti: 5 asistenţi sociali, 2 psihologi,1 psihoterapeut, 1 psihopedagog, 1 animatorsocio-educativ, 1 consilier medical, 3 profe-

sori şi un coordonator de proiect.

Servicii specializate la standarde de

calitate

Conform Ordonanţei nr. 68 din 28august 2003 privind serviciile sociale, servi-ciile sociale specializate au ca scop refacereasau dezvoltarea capacităţilor pentru depăşireaunei situaţii de nevoie socială, iar printrefuncţii se numără combaterea marginalizării

sociale, găzduirea, îngrijirea, recuperarea,reabilitarea şi reinserţia socială a persoanelorcu handicap, bolnavilor cronici, persoanelordependente de alcool sau droguri, persoanelorvictime ale violenţei în familie sau ale tracu-lui de persoane, asistenţă şi suport pentru oviaţă autonomă pentru persoanele cu handi-cap şi pentru persoanele vârstnice, găzduireatinerilor care părăsesc sistemul de protecţie acopilului pe o perioadă determinată, inserţiasocială şi profesională a tinerilor, găzduirea persoanelor fără adăpost, diminuarea violenţeiîn familiei, combaterea consumului de drogu-ri, furnizare de măsuri de suport pentru inte-grarea în muncă, altele decât cele prevăzutede legislaţia în vigoare.

Standardele de calitate sunt certicatede acreditarea serviciilor în baza Ordinului383 din 6 iunie 2005 pentru aprobarea stan-dardelor generale de calitate privind serviciilesociale şi a modalităţii de evaluare a îndepli-nirii acestora de către furnizori.

Serviciile furnizate prin proiectul„Clujul Are Suet” sunt următoarele:

a. servicii educative: meditaţii,asistenţă psihopedagogică, orientare şireorientare şcolară.

b. servicii de consiliere şi sprijin:asistenţă socială, consiliere psihologică,

psihoterapie, consiliere profesională/vocaţională, medierea muncii, consiliere medicală şi educaţie pentrusănătate.

„În cadrul serviciului de asistenţăsocială asistenţii sociali, împreună cu ceilalţispecialişti realizează evaluarea iniţială aadolescenţilor, concep planurile personali-zate de intervenţie şi planurile educaţionale,sprijină adolescenţii în identicarea proble-

melor şi nevoilor şi împreună cu aceştia şi părinţii/tutorii găsesc resursele necesare pen-tru depăşirea problemelor.

Se vor identica toate serviciile so-ciale existente în comunitate şi se va asi-gura folosirea ecientă a tuturor resurseloraate la dispoziţie pentru atingerea obiecti-velor. Asistenţii sociali vor ghida benecia-rii spre serviciile de specialitate existente încadrul centrului sau în comunitate şi vor

mediatori între aceşti beneciari şi furnizo-rii de servicii. Asistenţii sociali vor parteintegrantă a echipei multidisciplinare, avândrolul de manager de caz” (Proiectul „ClujulAre Suet”).

c. servicii de socializare: grupuri de dezvoltare personală, mentori-zare, activităţi sportive şi recreative.

Rezultate

Rezultatele proiectului înregistrate înanul 2008, conform raportului de evaluare aserviciilor pentru anul 2008, susţin modelulde bune practici:

261 de adolescenţi au fost sprijiniţi•

la „Clujul Are Suet”.626 de adolescenţi au fost•

informaţi despre existenţa cen-trului de zi şi despre beneciile participării la activităţile acestuia prin intermediul celor 39 de şcolişi 10 instituţii şi organizaţii negu-vernamentale clujene din dome-niul asistenţei sociale, prin mass-



64

media şi prin pagina de internet a proiectului.57 de adolescenţi din cei 65 în pe-•

ricol să abandoneze şcoala au pro-movat anul şcolar 2007-2008.

6 tineri care aban-donaseră şcoala•

şi-au reluat studiile.În urma consilierii primite, 14•

adolescenţi s-au transferat la şcolicare li se potrivesc aptitudinilorşi intereselor pe care le au, iar77 de tineri ştiu ce profesie li se potriveşte.44 adolescenţi care au terminat o•

formă de învăţământ au fost ajutaţi

să treacă la următoarea (liceu,şcoală profesională, facultate).7 tineri sunt în curs de calicare•

profesională, ceea ce le va permitegăsirea unui loc de muncă.46 de adolescenţi au reuşit să îşi•

găsească un loc de muncă.Dintre cei 80 de ado-lescenţi şi 17•

adulţi cu probleme de relaţionaresau cu probleme psihice care au

primit sprijinul psihologilor şial psihoterapeutului, 43 au mai puţine probleme în relaţia cu fa-milia sau cu prietenii.Toţi beneciarii îşi cunosc drep-•

turile.Centrul de zi reprezintă un cadru im-

portant pentru socializare adecvată vârstei şirăspunde nevoilor identicate de adolescenţiîn şele de înscriere iniţială şi în chestio-narele de evaluare a serviciilor aplicateadolescenţilor în anul 2008. Interpretarearezultatelor chestionarelor conrmă rolul im-

portant pe care centrul de zi îl are în facilita-rea integrării sociale a adolescenţilor aaţi îndicultate. La întrebarea „Ce ţi-ar lipsi maimult dacă nu ai veni la centru?”, cei mai mulţiau răspuns „prietenii” şi „nu ar avea cine sămă înţeleagă”. La întrebarea „Care este mo-tivul pentru care ai venit la centru?”, acelaşinumăr de răspunsuri au fost pentru varian-tele „aveam rezultate slabe la învăţătură” şi„să îmi fac prieteni noi”. Întrebaţi „Care estecel mai important lucru pe care l-ai învăţat de

când vii la centru?”, adolescenţii au acordato mare importanţă responsabilizării („să uresponsabil de faptele mele”, „să nu las deo- parte un lucru nerezolvat”, „să nu mai lipsescde la şcoală”), respectului şi toleranţei („să

u punctual, generos, respectabil”, „respectulşi onoarea”, „ trebuie să îi acceptăm şi pe ceidiferiţi de noi”, „respectul, prietenia”), darau oferit şi răspunsuri care privesc educaţiaşi pregătirea pentru un loc de muncă („cumsă îmi caut de lucru”, „nu am mai rămascorigentă, ştiu să mă comport”, „am învăţatcă dacă vrei să obţii ceva trebuie să lupţi pen-tru a obţine”, „operare pe calculator”, „limbaengleză”).

În concluzie, Centrul de zi ”ClujulAre Suet” răspunde prin serviciile sale ne-voilor adolescenţilor şi reprezintă un modelde bune practici din perspectiva parteneria-telor, a utilităţii sale, a serviciilor şi a rezul-tatelor obţinute. De asemenea, mobiliza-rea comunitară pentru o problemă socialădată de iniţiativa de responsabilitate socialăcorporativă care a dus la naşterea proiectuluireprezintă un model de implicare a comunităţii

locale, model care ar putea asigura sustenabi-litatea unor organizaţii neguvernamentale dinRomânia.

biliograe

*** Ordinul MMSSF nr. 383 din 6iunie 2005 pentru aprobarea standardelor ge-nerale de calitate privind serviciile sociale şia modalităţii de evaluare a îndeplinirii aces-tora de către furnizori. Publicat în M. Of.709/5.08.2005

*** Ordonanţa nr. 68 din 28 august2003 privind serviciile sociale. Publicat în M.Of. 619/30.08.2003

Asociaţia pentru Relaţii Comunitare(2003). Tendinţe ale comportamentului lan-

tropic în România: donatori individuali şicompanii. Asociaţia pentru Relaţii Comunita-re, Tendinţe ale comportamentului lantropicîn România: donatori individuali şi companii.ARC-Allavida.



65

Buzducea, D. (2009). Sisteme mo-

derne de asistenţă socială. Tendinţe globale şi practici locale. Iaşi: Editura Po- lirom

Commission of the European Co-munities (2001). Green Paper. Promotinga European Framework for Corporate So-

cial Responsability. Comission of the Euro- pean Communities. Descărcat în 14.01.2010de pe adresa: http://eur-lex.europa.eu/LexUri-Serv/site/en/com/2001/com2001_0366en01. pdf

CSR Europe (2009). A Guide to CSRin Europe. Country Insights by CSR Europe’s National Partner Organizations. CSR Eu-rope. Descărcat în 14.01.2010 de pe adresa:http://www.cseurope.org/pages/en/a_guide_

to_csr_in_europe_2009.html

Udrea, C., Ionescu, A.C. (2007). CSRand Competitiveness. European SME’s Good Practice - National Report Romania. CSREurope. Descărcat în 14.01.2010 de pe adre-sa: http://www.wirtschafts.info/de/Projekte/CSR/Report%20Romania.pdf



66

InSTRUCȚIUnI PEnTRU AUTORI

Tipuri de cotriuii aşteptate:

Vor luate în discuţie doar articolecare nu au mai fost publicate anterior şi nicinu au fost admise spre publicare de către oaltă publicaţie.

Cotriuii origiale, teoretice şiempirice: Prezentarea trebuie să e conformăcu normele APA (Manualul de Publicare alAmerican Psychological Association), cu unrezumat între 100-280 de cuvinte. Articolultrebuie să includă o frază introductivă pri-

vind scopul; o scurtă prezentare a literaturiiexistente în domeniu, acolo unde e cazul; de-scrierea metodei şi a domeniului investigat; o prezentare completă a rezultatelor; scurte co-mentarii/discuţii a semnicaţiei rezultatelor şicorelaţii cu alte date din literatură; o secţiunecu interpretări şi relevanţa sau implicaţiile posibile; un sumar prescurtat ce poate inclu-de discuţiile. Este obligatorie secţiunea de bibliograe.

Comuicri scurte: Articole scurtede 5- 7 pagini (cu rezumate şi bibliograe,opţionale).

Articole di practica cliic: Au-torii vor face o scurtă prezentare a teoriilorclinice cunoscute, într-o manieră organizatăşi adusă la zi, distinctă de materialul clinic privind cazul în discuţie. Materialul privindcazul clinic, nu va ocupa mai mult de o trei-me din articol. Prima treime a materialului va

include doar teoriile relevante din domeniu,iar ultima treime, va discuta datele descripri-ve ale materialului cazului clinic pe fundalulteoriilor existente precum şi modicarile ne-cesare pentru creşterea adecvării materialuluiclinic.

Reederea tetelor: O primă reve-dere va făcuta rapid de către secretariatulrevistei. O a doua revedere a rezumatelor va făcută de către Comitetul Ştiinţic al revi-

stei. Acceptarea materialului în aceste douăinstanţe va conduce la expedierea lui cătreevaluatorii textelor. Fiecare material va evaluat de către 1-2 evaluatori care îşi vor ex-

prima opiniile în cadrul formularului specic

acestei operaţii. Materialele nu pot trimisedirect de către autori către evaluatori, dacăacest lucru nu este cerut de către ComitetulŞtiintic al revistei.

Cerie de preetare:Articolul trebuie să prezinte un re-

zumat şi să aibă în întregime între 15-20 de pagini. În acord cu interesul pentru subiectul prezentat, articolul poate depăşi această lun-gime. Pentru a facilita munca evaluatorilor,

autorii sunt sfătuiţi să pregătească o primă pagină cu datele de identicare ale autoruluişi să nu includă aceste date în manuscriptul ceva trimis evaluatorilor.

Se preferă articole trimise prin e-mail.Vă rugăm să trimiteti un manuscript electro-nic la adresa: [email protected].

Întreaga corespondenţă, inclusiv anun-ţurile făcute de coordonatorul numărului derevistă dat, precum şi cele privind revederea

articolului, are loc pe cale electronică.Manuscriptul poate trimis în unadin limbile: română, franceză, sau engleză.Autorul va anunţat cu privire la limbile de publicare a numărului dat din revistă şi i seva solicita sprijinul pentru traducerea artico-lului.

Când autorii includ în articolele lormateriale din alte publicaţii, ei trebuie săobţină dreptul de copyright pentru acesta.

Editorul îşi rezervă dreptul de a refuzaorice manuscript şi de a face sugestii privindmodicările necesare în vederea publicării.Autorii au obligaţia de a prezenta materialeleîntr-o formă nală, pentru a publicate; ma-terialele care nu se conformează regulilor, vor inapoiate autorilor pt a reluate şi prezen-tate conform normelor cerute.

Rezumatele: Rezumatul va aveao structură (obiective, metode, rezultate,

concluzii, aplicaţii practice) şi nu va depăşi280 de cuvinte. Va prezentat în fraze com-

plete iar acronimele vor scrise explicit, de-numirea completă, la prima menţiune.



67

Referie iliograce: Stilul şi for -matul bibliograei citate în text sau prezen-tate la sfârşitul articolului se vor conformanormelor APA. Bibliograa va prezentatăîn ordine alfabetică. Nu se admit abrevieri ale

titlurilor de reviste, în bibliograe.Taele/Figuri: Se numerotează clarîn text ecare tabel sau gură. Tabelul trebuie prezentat pe o singură pagină având un titluclar, ce să poată înţeles fără a lectura între-gul text. Figurile din text trebuie să e reali-zate de calculator şi să nu e mai mult de una pe o pagină, cu legenda explicativă aferentă.Tabelele şi gurile vor prezentate ca şiereseparate: tabele şi gure.

Citri î tet:Citările în text trebuie făcute cumaximă corectitudine. Se vor menţiona toţiautorii, dar dacă sunt mai mulţi de şase, în prezentarea bibliograei, după numele celuide al şaselea autor se poate completa cu “et.al”, incluzându-i astfel şi pe ceilalţi autori ailucrării. În text, se va menţiona primul autoradăugându-se “ et al.” şi anul (Jones et al.,2009) atât pentru prima referire cât şi pentru

cele ulterioare.Pentru citarea din lucrări cu trei sau patru autori se listează prima data toţi autoriiiar la citările ulterioare doar primul autor şi“et al.”. Când sunt doi autori ai lucrării aceştiavor menţionaţi de ecare dată când se faccitările. Dacă se fac citări multiple din aceiaşiautori şi acelaşi an, se listează atâţia autori câte necesar pentru a se diferenţia citările şi apoise continuă cu “et al.”.

Când sunt două sau trei citări cuaceeaşi autori, în aceeaşi ordine, din acelaşian, se vor folosi: 2009a, 2009b, etc. pentrua respecta corectitudinea referinţelor biblio-grace.

Dacă referinţa e în paranteză, folosiţi“&” cu semnicaţia de “şi”. Dacă citarea nu eîn paranteză se foloseşte “şi”.

Citri î Referiele iliograce:Utilizarea lui “et al.” nu e permisă

la capitolul bibliograe. Nu se permiteabrevierea numelui revistelor. Acestea semenţionează integral. Citările vor apărea în

ordine alfabetică. Atenţie la punctuaţie şiiniţiale, mai ales în cazul unei şiruiri de au-tori, sau a volumului revistei, apariţia, dacă ecazul tema revistei, numărul paginii.

Eemple de meiori iliogra-

ce la capitolul biliograe ( sau Referiebiliograce):Articole de reiste:Egeland, B. (2009). Taking stock:

Childhood emotional and developmental psychopathology. Child Abuse and Neglect.Vol. 33, Nr 1, pp. 22-27

Cri de autor:Sroufe, L. A., Egeland, B., Carlsson,

E A. & Collins, W. A. (2005). The Develop-

ment of the Person. The Minnesota Study of Risk and Adaption from Birth to Adulthood. New York: The Guilford Press.

Cri cu editori:George, C. & Solomon, J. (2008). At-

tachment and caregiving behavioral system.In J. Cassidy & P.R. Shaver (Eds.), Hand -book of attachment: Theory, research, andclinical applications.Second edition. New

York: Guilford Press.

Capitole î cri:Cicchetti, D. & Valentino; K. (2006).An Ecological-Transactional Perspective onChild Maltreatment: Failure of the AverageExpectable Environment and Its Inuenceon Child development I D. Cicchetti & D.,J.Cohen (Eds.). Developmental Psychopatho-

logy. Volume 3: Risk, Disorder and Adapta-

tion. Second Edition. New York: John Wiley& Sons, Inc.

Citri o-lie:Ascione, F. R. (2001). Animal abuseand youth violence. Juvenile Justice Bulletin.Washington, DC; Departement of Justice. Of -ce of Juvenile Justice and Delinquency Pre-vention. Retrieved September 26, 2003 fromhttp://www.ojjdp.ncjrs.org

Preetri la coferie:Lundén, K. (2007). To identify child-

ren at risk for maltreatment Paper presentedat the Second International Forum on Psy-chological safety, Resilience and Trauma,September 2007, Timişoara, România.



68

AnUnȚURIxvIII ISPCAn Iteratioal Cogress

26-29 Septemer 2010hoolulu, hawai’i

One World, One Family, Many Cultures: Strengthening Children and Families affected by

Personal, Intra-Familial and Global Conict ttp://www.ispca.org/cogress2010

Stimaţi colegi,

Avem deosebita plăcere să vă invităm la al XVIII-lea Congres Internaţional organiyat deSocietatea Internaţională pentru Prevenirea Abuzului şi Neglijării Copilului (ISPCAN), ce se vadesfăşura Honolulu, Hawai’i în perioada 26-29 septembrie 2010.

Congresul este organizat de Societatea Internaţională pentru Prevenirea Abuzului şi Neglijării Copilului în colaborare cu Kapi’olani Child Protection Center şi un consorţiu de peste 20 de organizaţii din Hawai’i.

Hawai’i este locaţie unică în mijlocul Pacicului şi reprezintă o locaţie ideală pentrua discuta probleme importante precum: competenţe culturale necesare în practică, migraţie,efectul conictelor armate şi a crizei economice asupra copiilor şi familiilor, tracul sexual,contexte ale abuzului asupra copilului, precum şi multe altele.

Congresul oferă o şansă profesioniştilor din întreaga lume să se întâlnească, să discutedespre interesele lor, să înveţe unul de la altul şi să se sprijine reciproc în activitatea lor. Şi toateacestea într-un cadru în care spiritul Aloha va reîmprospăta energiile celor devotaţi muncii de

prevenire a abuzului şi neglijării copilului.Dincolo de prevenirea abuzului şi neglijării copilului, tema congresului este „O lume, ofamilie, mai multe culturi: sprijinirea copiilor şi familiilor afecate de conicte personale, intra-familiale şi globale”.

Programul ştiinţic se adresează atât celor ce au intrat de puţin timp în acest câmpsocial, cât şi celor ce au o experienţă vastă în domeniu. Numeroasele sesiuni de comunicare vaoferi participanţilor şansa de a-şi prezenta lucrările şi de a împărtaşi din experienţa lor bazată pe dovezi. Invităm toţi colegii să trimită abstractele pe site-ul conferinţei: www.ispcan.org/Congress2010 până la data de 28 februarie 2010. programul social al congresului va sigura participanţilor şansa de a cunoaşte şi a se familiariza cu cultura locală. Aşteptăm cu nerăbdaresă vă întălnim în Honolulu şi să construim împreună un eveniment remarcabil.

Yours sincerely,

Dr. Jon R. Conte, MSW, PhD

Professor, School of Social WorkUniversity of WashingtonCongress Co-chair (ISPCAN)

Dr. Steven J. Choy, PhDDirector & Clinical Psychologist Kapi’olani Child Protection Center- Kapi’olani Medical Center for Women &

Children Congress Co-Chair (Hawai’i HostCommittee)



69

Temele congresului:

Perspective culturale în consolidarea familiilor şi protecţia copilului•

Identicarea, tratarea şi prevenirea violenţei sexuale şi familiale•

Efectul conictelor armate asupra familiilor şi copiilor •

Consolidarea familiilor: cheia către prevenirea abuzului şi neglijării copilului•

Acordarea de putere tinerilor ca şi modalitate de prevenire a abuzului şi neglijării inter -•

genreaţionale

XIIt Europea Cogress of Psycology4-8 iulie 4-8 2011

Istaul, TurciaUnderstanding and Embracing Diversity

ttp://www.ecp2011.org

Stimaţi colegi,

În numele Comtetului Executiv al Asociaţiei Turce de Psihologie (ATP) şi amembrilor comitetuli de organizare, avem deosebita plăcere să vă invităm la al XII-leaCogres European de Psihologie ce se va desfăşura în Istanbul, în perioada 4-8 iulie 2011.

Conferinţa va găzduită de ATP sub auspiciile EFPA. Ne propunem să adunăm profesionişti pentru a intra în contact cu cele mai recente descoperiri din arealul psihologic. Comitetulrealizează la ora actuală un program ce va consta din diferite sesiuni ce vor permite atât prezentări orale cât şi postere, prezentări în plen şi discuţii panel. Va un forum extraordinar pentru prezentarea şi discutarea celor mai recente rezultate

Ca şi gazdă a evenimentului, oraşul Istanbul este cel mai mare din Turcia. Istanbululeste deopotrivă un centru cultural şi nanciar alături de alte capitale europene. Situat pe malulBosforului, Istanbulul leagă Asia de Europa. În acest spaţiu participanţii vor avea ocazia de a-şiîmpărtăşi ideile cu colegi din întreaga Europă.

De-a lungul anilor, Congresul European de Psihologie a fost un forum extraordinar şi

pentru sociologi. De aceea sperăm că şi aceştia ni se vor alătura şi de această dată.Detalii ulterioare cu privire la congres vor anunţate pe site.

Prof. dr. Caa ERGIn prof. dr. Goca SOYGUTChair of Local Organizing Committee President of Turkish

Psychological Association



70

Uiersitatea di Oradea – Facultatea de ŞtiiŞe Socio-Umae, Cetrul de Studii asu-pra Trasformrilor Sociale î colaorare cu Casa Corpului Didactic bior

28-29 mai 2010Oradea, Româia

Cercetare şi politici sociale

ttps://sites.google.com/site/socioumae2010/

Seciui:1. Familia românească în schimbare. Coordonator: Floare Chipea2. Educaţia și valorile societății Coordonator: Adrian Hatos3. Seminar internaţional: National, Regional, European and Global Identity: Convergences

and Divergences (în limba engleză). Coordinator: Sergiu Bălţătescu4. Demograe şi economie. Coordonator: Florica Ştefănescu

5. Protecţia socială a grupurilor vulnerabile. Teorii, aspecte practice şi tendinţe actuale.Coordonatori: Simona Bodogai, Claudia Oşvat6. Orientări inovative în educaţia formală şi nonformală Coordonatori: Cecilia Sas, De-

nisa Boroş7. Problematica diversității umane în societatea contemporană. Coordonatori: Ioan Che-

lemen, Raluca Onicaş8. Inovaţie, transformare, integritate: realităţi şi provocări pentru universităţile româneşti.

Coordonator: Ionel Cioară9. Cercetarea psihologică între dinamica socială şi modicările paradigmatice.

Coordonatori: Marius Cioară, Monica Secui

10. Consilierul și psihoterapeutul, avocaţi ai justiţiei sociale. Coordonatori: MihaiMarian, Simona Trip



TALOn DE AbOnAMEnT

Aoai- la reista COPIII DE AzI SUnT PăRInţII DE MInE, reisttematic de specialitate, editat de

Societatea naioal petru Copilul Auat şi negliat ( Sn-CAn)şiCetrul de cercetare a iteraciuii copil-prite (CICOP)Uiersitatea de vest Timişoara

Costul aoametului: 35 euro/persoa uridic 25 euro/persoa ic

Reista apare de trei ori pe a şi coie iformaii la i î domeiul pree-

irii ioleei împotria copilului.

La cerere, putei oie de la redacie umere tematice aterioare aoa-metului.

AbOnAMEnT

COPIII DE AZI SUNT PĂRINŢII DE MÂINE

nUME………………………………………………………………..ADRESA POSTALă (pt epedierea reistei) :........................................................................................................................................................................................................................................TAxA (35 euro sau 25 euro)..........................................................

Cot Sn-CAn: baca Comercial Româ, Timişoara RO22RnCb0255008315690001

SEMnATURA...................................................................................

31 int revista romana-libre

Documents