3 cerbul lopatar
DESCRIPTION
...TRANSCRIPT
CERBUL LOPATAR (Cervus dama, sin. Dama dama)
Caracteristici de exterior
• Date biometrice. Greutatea medie în stare eviscerată după perioada de îngrăşare = 45 – 120 kg, în medie 70 kg pentru taurul de lopătar şi 33 kg pentru ciută.
• Masculul lungime de 130-160 cm, înălţime la greabăn de 85-110 cm, iar femela dimensiuni mai mici.
• Viţeii = 4,5 kg la fătare, 12-20 kg la 8-9 luni.
DENUMIREA COMUN Ă: CERBUL LOPĂTAR
CLASA : Mammalia
ORDINUL: Artiodactyla
FAMILIA: Cervidae
GENUL: Cervus
Denumirea ştiin ţifică: Cervus dama, Dama dama
Subspecia european ă Dama dama dama
Denumiri comune în limbi străine de circulaţie largă
Fallow Deer, Daim Européen, Gamo
Distribuție
Europa
Africa de Sud
Asia
America de Nord
America de Sud
Oceania
În lume*
În Orientul Mijlociu (Iran) este prezentă
unica populație relicvă de
lopătar de Mesopotamia
(Dama dama mesopotamica)
N.B.
Unica populație autohtonă de Dama dama
trăiește în prezent într-o arie restrânsă din
Turcia
În restul lumii arealul este extrem de
fragmentat și legat de introduceri
(accidentale sau nu) întâmplate atât în
timpuri istorice cât și recente
*
Europa răsăriteană
Arhipeleagul britanic
În Europa*
Origine, răspândire şi efective
• În timpul ultimei interglaciaţiuni a fost specie indigenă aproape în toată Europa.
• În epoca contemporană lopătarul este originar din Asia Mică (Turcia).
• Fenicienii l-au introdus în vestul Mediteranei, iar romanii şi normanzii în centrul
şi nordul Europei, Britania.
• Majoritatea populaţiilor existente în prezent în Europa sunt rezultatul unor
introduceri mult mai recente prin care s-a extins deşi neuniform şi dispersat
aproape în întreaga Europă precum şi pe celelalte continente.
• Cele mai multe populaţii europene sunt pe teren împrejmuit, atent gestionate şi
puţine trăiesc cu adevărat în libertate.
• Preferă pădurile de luncă şi ţărmul împădurit al mărilor.
•În ţara noastră a fost populat în secolul al XX-lea (anul 1904), când s-a înfiinţat Parcul de vânat Şarlota, judeţul Timiş.•În urma populărilor masive, de după al doilea război mondial, în prezent există în majoritatea judeţelor ţării (peste 20), dar mai ales în zonele de câmpie şi deal din sudul şi vestul României.•Era evaluat într-un efectiv de peste 6500 exemplare (2004), 5196 în 2010, 5099 în 2011, față de 2749 capete efectiv optim, din care s-au recoltat circa 500 indivizi (2004), 387 ( 2010/2011) și s-a avizat o cotă de recoltă de 477 animale în 2011/2012.•În multe terenuri efectivul optim se consideră că a fost depăşit.•Populaţiile de cerb comun şi cerb lopătar nu se suprapun în ţara noastră.•Cerbul comun ocupă dealurile înalte şi muntele,•lopătarul şesul şi colinele.
Densitatea admisibilă este mai mare decât la cerb (5-25/1000 ha). • Categoriile de densitate stabilite în funcţie de bonitate - între de 41-50
cerbi lopătari /1000 ha la categoria I, 2-20 la a IV-a (2-50 /1000 ha).
Aspect general
• Dimensiuni medii• Greabăn puțin mai înalt
decât crupa (morfologia alergătorului)
• Trofeu cu o extensie caracteristică de “lopată”
MASCUL ADULT LITERATURĂ
Date mediiProvinciileMODENA și REGGIO
E.
GREUTATE ÎNTREG(kg)
60 - 110 /
GREUTATEEVISCERAT (kg)
65 – 70%din greutate
întreg60 (n=23)
ÎNĂLȚIME GREABĂN(cm)
90-100 /
LUNGIME TOTALĂ(cm)
140 – 160 /
LUNGIME PRĂJINĂ(cm)
60 – 70 59 (n=13)
Date biometrice principale
FEMELĂ ADULTĂ LITERATURĂ
Datemedii
Provinciile
MODENA și
REGGIO E.
GREUTATE ÎNTREAGĂ(kg)
40 - 65 /
GREUTATEEVISCERATĂ (kg)
65 – 70%din greutate
întreag ă40 (n=36)
ÎNĂLȚIME greabăn (cm) 70 - 80 /
LUNGIME TOTALĂ (cm) 120 - 160 130 (n=7)
Recunoașterea speciei
Lopătarul aredimensiuni intermediare
între căprior și cerb
la distanță poate fi ușorconfundat (mai ales atunci când lipsesc coarnele și
petele)
Pentru recunoa ștere este util să se evalueze
Oglinda anală
• Lungimea cozii (peste 20 cm) deosebește lopătarul de cerb(prevăzut cu o coadă mai scurtă) și de căprior (lipsit de coadă)
• Desenul “în ancor ă răsturnat ă”al oglinzii anale la lopătar este inconfundabil
Culoarea blănii
La lop ătar :3 benzi distincte de culoare
în sens dorso-ventral(non vizibile la lopătarii albi)
La cerb și căprior :culoarea mantalei mai uniformă
MorfologieCuloarea părului
- vara brun – ruginie, cu pete albe pe spate şi flancuri, albă pe abdomen, partea interioară a picioarelor.
• Coada neagră deasupra, oglinda mărginită cu negru.• Iarna culoarea maro-cenuşie, cu pete mari de culoare deschisă.• La lopătar petele deschise de pe corp se menţin toată viaţa.• Variaţiile individuale ale culorii părului sunt mai numeroase decât la alte
cervide, considerându-se că există de fapt varietăţi de culoare:• comună, maro-ruginie sau maro-cenuşie, cu pete albe (culoarea descrisă
anterior, cu diferenţe de sezon), • maro deschis (izabelină) • albinotică, cea mai deschisă şi • melanică, foarte închisă, până la negru.
• Năpârlirea • - primăvara şi toamna.
Blana
• Prezența de variet ăți cromatice se datorează selecției artificiale operate prin domesticire
• Sunt prezente și forme intermediare• Albinismul este destul de rar
Manta estival ă Manta hibernal ă
Forma cu pete(cea mai comun ă)
•Brun-ro șcată*•Pete albe•Oglind ă anală evident ă
•Maro-gri•Pete absente•Oglind ă anală pu ținevident ă
Forma melanic ă(relativ comun ă)
•Maro-negru*•Oglind ă anală non vizibil ă
Forma alb ă(pu țin frecvent ă)
•Complet alb ă•Oglind ă anală absent ă
Forma izabelin ă(destul de rar ă)
Similar ă formei cu pete, dar mai deschis ă
Petele rămân vizibile
N.B.
Prezintă 3 benzi de culoare distincte de la închis la deschis în sens dorso-ventral*
Caractere generale
Blana
Cap și gât
Picioare
Flancuri
Primii care năpârlesc sunt tinerii; urmează adulții
și ultimii bătrânii, împreună cu femelele
gestante sau în lactație
Năpârlire estival ă APRILIE – IUNIE
Năpârlire hibernal ă SEPTEMBRIE - NOIEMBRIE
Perioade de n ăpârlire Secven ța de năpârlire
Perioade de n ăpârlire
Năpârlirile
Glandele cutanate
Peniene
Mult dezvoltate înperioada de
împerechere:funcție de marcare
PreorbitaleMult dezvoltate în
perioada de împerechere: funcție
de marcare
Metatarsiene(de sub genunchi)
Interdigitale (a copitei)
Funcție: neclarificată, probabil marcare și
recunoa ștereindividual ă
Funcție: neclarificată, probabil marcare
Coarnele
• Primele coarne încep să crească la 7 – 9 luni (ianuarie-februarie), sub
formă de suliţe.
• Lopătarilor adulţi le cad coarnele în aprilie;
– curăţirea de piele şi păr se face în august - septembrie.
• ajung la dezvoltare maximă la vârsta de 9-10 ani.
• Coarnele au ramura ochiului, ramura mijlocie şi lopata, de formă
aproximativ triunghiulară. Lopata are o mică ramură inferior - spin
– cu atât mai valoroase cu cât sunt mai lungi şi mai groase şi mai ales au
lopeţile mai lungi şi mai late;
– forma determinată genetic, dar mărimea puternic influenţată de
mediu.
Dezvoltarea coarnelor
Primelecoarne suntîntotdeauna în formă de
suli ță
Exemplu de dezvoltare a coarnelor în cursul vieții unui lopătar
1ul trofeu 2 lea trofeu 3 lea trofeu 4 lea trofeu și urm ătoarele coarne în regres
Suli țari
Lopata este schi țată(de regulă nu atinge 10 cm de
lățime)
FurcariCoarnele sunt complet formate:
lățimea lope țiieste mai mare de 10 cm
Dezvoltarea maximă se atinge la 9-10 ani
Regresia are loc după circa 13 ani
Lop ătari
Dezvoltarea coarnelor cu vârsta
Ciclul coarnelor
9 10 11 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23
F M A M I I A S O N D I F M A M
Apari ția cilindrilor frontali
Curățarea suli țelor
Pierdereasuli țelor
Creștereasuli țelor
Suli țe cur ățate Creșterea celui de al 2lea trofeu
vârsta
luna
În timpul recens ămintelor de prim ăvară
• indivizii cu suli țe în catifea au circa 1 an• indivizii cu suli țe cur ățate au circa 2 ani
Dezvoltarea primelor coarne
N.B.
Ciclul coarnelor
Indivizii în vârstă își pierd și curăță coarnele înaintea celor tineri
Perioade de cur ățare și cădere
Începând cu al 2lea trofeu
Cădere(aprilie-mai)
Coarneîn catifea
Coarnecur ățate
Curățare(august-septembrie)
• Dentiţia este formată din 32 de dinţi după formula:• I 0/3 C 0/1 PM 3/3 M 3/3 = 32
Aprecierea vârstei în teren se face după corp, coarne şi glas.• Lopătarul tânăr (de 3,5 ani) - capul alungit, ţinut sus, gâtul subţire, corpul zvelt,
glasul subţire.• Lopătarul matur de circa 9 ani - corpul mai plin, părul mai închis la culoare şi
coarne mai mari.• La indivizii împuşcaţi - după dentiţie.
– Până la 2,5 ani, ca şi la cerb - prezenţa sau înlocuirea dentiţiei de lapte.– După această vârstă, criteriul de apreciere este reprezentat de gradul de
uzură al dentiţiei.
• Longevitatea - 15 – 17 ani în libertate, 20 – 25 în captivitate.
• Glasul• Lopătarul boncăneşte în perioada de rut, dar mai puţin impunător decât cerbul
comun.
• Glasul său este mai slab şi mai monoton, seamănă mai mult cu un sforăit, grohăit.
• Speriat, scoate un strigăt de spaimă, ca şi cerbul comun
Clase de vârstă
Masculi Fem ele
Clasa 0 Pui mascul(născut în anul curent)
Clasa 0 Pui femelă(născută în anul curent)
Clasa 1 Tineret(născuți anul precedent)
Clasa 1 Tineret(născute anul precedent)
Clasa 2 Subadulți(2 - 4 ani)
Clasa 2 Adulte(de 2 ani și mai mult)
Clasa 3 Adulți(5 ani și peste)
• În ce privește subiecții din clasa 0, prin convenție, nu se opereazădeosebire între sexe
N.B.
Pui
Clasa 0
Pui(născu ți în anul curent)
• Blana cu buline fine de la a 2-a lună de viață (august)
• Sexul nedistingibil de la distanță
• Își urmează mama
La recens ămintele de prim ăvarăClasa 0 nu este prezentă, deoarece
fătările au loc în mai-iunie
Toate Cervidele au pete la naștere
Pentru a deosebi puii de lopătar de cei de
cerb și căprior, trebuie să se ia în considerare
în plus dimensiunile și oglinda anală
N.B.
N.B.
MasculiClasa 1
Sulițari(născu ți anul precedent)
• Formă subțire și zveltă / suplă
• Trofeu în formă de suliță
• În general în urma mamei
La recens ămintele de prim ăvarăSulițarii au coarnele în catifea
Indivizii cu coarne curățate sunt din clasa 2
N.B.
Masculi
Furcari (subadulți)(de la vârsta de 2 la 4 ani)
• Corp intermediar
• Mărul lui Adam evident
• Coarne cu schițarea lopeții
La recens ămintele de prim ăvarăSubadulții sunt:
- printre primii care năpârlesc- printre ultimii care își pierd coarnele
În clasa 2 intră și indivizii cu sulițele curățate
N.B.
Clasa 2
Masculi
Lopătari (adulți)(peste 4 ani)
• Corp masiv
• Gât robust
• Mărul lui Adam proeminent
• Pensula foarte evidentă
• Coarne cu lopata complet formată
La recens ămintele de prim ăvarăAdulții sunt:
- printre ultimii la năpârlit- printre primii l a
pierderea coarnelor
N.B.
Clasa 3
Femele
Clasa 1
Tineret(născute anul precedent)
Clasa 2
Adulte(peste 2 ani)
• Forme subțiri și zvelte
• Cap fin, ascuțit
• Dimensiuni reduse
• În general urmează mama
• Forme alungite și ascuțite
• Cap robust
• Abdomen și spate lăsate
• Corp slab
Simţurile• Mirosul şi auzul - foarte dezvoltate.• Totuşi, în perioada boncănitului apropierea de grupul de goniţă este mai uşoară, mai ales deoarece este obişnuit cu omul.
Biotop•Mediul favorabil, diferit de al cerbului, pădurile de foioase de la câmpie şi coline,•în trupuri relativ mici, de 500 – 1000 ha,•printre care să existe culturi agricole sau pajişti deschise.•Pădurile de luncă sunt preferate.•Sunt animale care pasc.
Habitat
Păduri de foioase mixte
cu coroane înalte ,
alternate cu poieni
De la nivelul mării până la munte de înălțime medie
Gama de altitudine
Habitat
Lopătarul are un comportament
aproape sedentar: în general
suprafața folosită nu depășește 200 -
300 hectare
• Pante reduse
• Înzăpezire redusă
• O bună acoperire forestieră
Necesități vitale
Apa nu este un factor limitant cu
relevanță deosebită:
lopătarul tolerează bine o ariditate
moderată
Utilizarea habitatului
N.B.
Originară din climat mediteranean,
specia s-a dovedit destul de adaptabilă,
capabilă să colonizeze, unde este
introdusă, o mare varietate de
ambiente:
maquis-ul mediteranean, păduri de pin
litorale, păduri de stejar colinare etc.
N.B.
Alimentaţia
•mai puţin pretenţios decât cerbul comun în alegerea hranei naturale.
•Consumă graminee,
•frunze, lujeri de arbori şi arbuşti,
•ghindă, jir, fructe de pădure (mere, pere pădureţe).
•Hrana se poate îmbunătăţi vara prin cultivare de ogoare de hrană: lucernă, trifoi
roşu, ovăz, rapiţă, napi, varză furajeră.
• Ca hrană complementară, iarna, se poate utiliza: fân de lucernă, trifoi roşu,
sparcetă, snopi de ovăz şi mazăre, frunze uscate, fân de otavă (nu fân de livadă).
Alimentația
Erbivor rum egător ,
lopătarul se comportă ca un
păscător intermediar , alternând
roaderea frunzelor și păscutul
Lopătarul este foarte ecclectic și
adaptabil în alegerea hranei
Dieta depinde în largă măsură de
disponibilitățile oferite de mediu în
diverse anotimpuri
Regimuri alimentare
Egal cu circa 10% din greutatea
corporală
Necesarul zilnic
Preferin țe alimentare
AlimentațiaExemple de vegetale consumate de lopătar
Vegetale lemnoase Vegetale erbacee
Scoarță, lăstari, muguri, frunze, fructe
de:
• stejar
• arțar
• fag
• castan
...
Consumate în principal iarna
Plante erbacee în general, mai ales
• leguminoase
• graminee
Consumate în principal
primăvara-vara
Reproducerea
• Vârsta maturităţii sexuale de circa 1 an şi 5 luni.• Raportul de sexe trebuie să fie de 1:1.• Perioada de împerechere este situată în octombrie-noiembrie. • prezintă o plasticitate mare a comportamentului de reproducție: sunt
cunoscute 7 sisteme diferite de reproducere teritoriale și nonteritoriale• În această perioadă în general masculii se răspândesc şi femelele se mişcă
printre ei.• Între tauri au loc lupte.
• Gestaţia 7 luni şi jumătate (33 - 34 săptămâni).• În luna iunie fată cel mai des un viţel, rar doi (5 – 10 %), care îşi urmează
mama aproape imediat, până toamna târziu.
• Sporul anual pentru condiţiile din ţara noastră se apreciază la 50 – 60% (70% în estul Germaniei) din efectivul ciutelor mature.
Ciclu vital și biologia reproducției
Mascul Fem elă
Maturitatesexual ă
Fiziologic ă 16 – 18 luni
Social ă 4 – 6 ani 2 ani
Apogeul dezvolt ării corporale 7 - 8 ani 4 – 5 ani
Durata gesta ției 230 – 240 zile
Ciclu estral Daca fertilizarea nu are loc ciclul estral se poate repeta de mai multe ori
Prolificitate 1 (fătări gemelare rare)
Greutatea la na ștere 4,5 kg
Durata al ăptării 6 luni
Longevitate 15 – 17 ani
Structura populației
la populațiile în echilibru
(la care densitatea este apropiată
de capacitatea portantă a
mediului)
PS ==== 1 : 1
În populațiile cu stare bună de
sănătate sunt bine reprezentate
clasele tinere
O popula ție appenninic ă*
Exemplu
FonteRegione Toscana, 2000Gli ungulati delle Foreste Casentinesi
*
Masculiadulți9% Masculi
tineri7%
Masculisulițari
8%
Femele53%
Pui24%
Propor ția între sexe (PS)
Propor ția între clasele de vârst ă
Annul 1997
Duşmani• Factorul limitativ al răspândirii sale îl constituie lupul. • Pagube însemnate produc şi râsul, • câinii hoinari şi • braconajul.
Rezistenţa la boli şi intemperii- mai mare decât a celorlalte două specii de cervide de la noi, din acest motiv efectivele fiind mai puţin afectate de pierderile de viţei.- sensibil la umiditate
Factori limitanți
Dinamica populației
Factori limitan ți de origine natural ă
Factori climatici Ninsorile abundente sunt cauză de mortalitate ridicată
Prădarea
Lupul : exercită prădarea la toate clasele de vârstă și
sex
Râsul: dacă este prezent, pradă numai femele și pui
PatologieMai ales în mediu umed, cerbul lopatar este relativ
sensibil la raceli.
Factori limitanți
Dinamica populațieiFactori limitanți
Factori limitan ți de origine antropic ă
Tulbur ări
Cerbul lopătar este unul dintre ungulatele mai puțin
sensibile la perturbări cauzate de activitatea umană, și
este, în general, cea mai contactabilă
Câinii f ără stăpân Local pot reprezenta un factor important de impact
Braconajul
Din cauza gradului de "încredere", în medie, mai mare
decât cel al altor ungulate, braconajul poate fi o
problemă gravă
Accidente cu vehicule auto Specia este supusă acestui tip de mortalitate
Dinamica populației
Competi ția interspecific ă
CăpriorCerbul lopătar poate fi competitiv superior altor
cervide. Acest lucru îl face de multe ori, ca alohton
fiind, o prezență nedorită. În special, s-a constat un
impact grav cauzat de introducerea lopătarului asupra
populației de cerb în zone imprejmuite.Cerb
Mistre țNu sunt cunoscute cazuri de interferență negativă între
cele două specii
MuflonSe crede că, la densitate mare, muflonul poate fi un
concurent al cerbului lopătar
Factori limitanți
Dinamica populației
Creșterea utilă anuală
C.U.A. în condi țiile din Appennini(popula țiile care fac obiectul gestiunii
vânătorii)
Exemple
La populațiile în faza de creștere
(care nu au ajuns la capacitatea
de suport a mediului)
C.U.A. = 30 – 60%
din consisten ța pre-
reproductiv ă
Provincia Modena
CUA(media anilor 2000-2002)
18%
Mortalitate vân ătoare(s.v. 2001-2002)
13%
Provincia Reggio Emilia
CUA(s.v. 2001-2002)
25%
Mortalitate vân ătoare(s.v. 2001-2002)
11%
Etologie• Sociabilitatea• animal gregar, mai pronunţat decât la cerbul comun.• După boncănit se formează şi la această specie grupări în cârduri, unele formate
din: • ciute şi viţei, altele din • tauri, dar și • grupuri mixte. • Lopătarii sunt fideli faţă de locul de trai. • Femelele se îndepărtează numai câţiva kilometri faţă de locul obişnuit de
şedere. Taurii se pot deplasa la distanţe mari în perioada de boncănit, dar revin după terminarea acestuia.
• Lipsa liniştii necesare poate conduce la migraţii de grupuri întregi.• Activitatea de peste zi a lopătarului este mult mai intensă decât a celorlalte
cervide. • Nu se scaldă în mocirlă.• Când aleargă ţine coada ridicată sau o flutură, ceea ce permite deosebirea faţă
de căprioară.• Datorită faptului că se mişcă mult în căutarea hranei, creează nelinişte în teren,
ceea ce deranjează celelalte specii de vânat.
Sociabilitate
Lopătarul este un animal gregar
Sociabilitatea este foarte variabilă
în diferitele medii în care specia a
fost introdusă.
Pot fi:
• grupurile unisexuale
• grupuri mixte
Ca și în cazul altor ungulate sociale,
tipul de mediu influențează mărimea
grupurilor de cerb lopătar: în medii
deschise grupurile tind să fie mai
numeroase decât în zonele dens
împădurite
Mediul și mărimea efectivului
FonteRegione Toscana, 2000Gli ungulati delle Foreste Casentinesi
*
Valori maxime depistate
Foreste Casentinesi
18 capete/grup
Acquerino 36 capete/grup
Exemplu *
La efectivele de lopătar, nu există raporturi clare ierarhice și confruntările agresive de obicei apar numai întremasculi, în sezonul de împerechere
N.B.
EtologiaRitmuri circanuale
IANUARIE
Gruparea de iarn ăFEBRUARIE
MARTIE
APRILIEDizolvarea efectivelor
MAI
IUNIE
Mici grup ări de var ăIULIE
AUGUST
SEPTEMBRIEÎmperecherea
OCTOMBRIE
NOIEMBRIE Gruparea de iarn ă (perioada de maximă concentraţie)DECEMBRIE
Etologie
Grupări de iarnă
Se formează începând din perioada de împerechere şi pot consta din:
Cârduri unisexuale Cârduri mixte
Cârduri de masculi Cârduri de fem ele
Sunt compuse din combinația de mai multe efective unisexuale și pot
fi foarte numeroase (până la 100 de indivizi)
Constau din sub-adulți și adulți între care nu există
o ierarhie reală.Masculii vârstnici au
tendința de a trăi izolaţi
Sunt agregări de mai multe grupuri familiale mamă - pui din anul respectiv, la care se adaugă fiica din anul
precedent. Masculii tineri părăsesc, de obicei,
cârdul matern după primul an, pentru a se alătura unui cârd de masculi
Etologie
Dizolvarea și micile grupuri de vară
Masculii priva ţi de trofeu şi femelele dup ă fătare tind să se izoleze
Primăvara grupurile se desfac
În timpul verii încep să se recompună nuclee de câţiva indivizi (de obicei
unisexuale), care mai târziu converg în grupări de iarnă
EtologiaPerioada de împerechere
Împerecherile au loc în octombrie - noiembrie
Şi pentru acest aspect al biologiei sale, lopătarul prezintă o plasticitate mare:
în funcție de condițiile de mediu și de densitatea populației sunt cunoscute
7 sisteme diferite de reproducere
Sisteme de reproducţie ale lopătarului
Sisteme teritoriale Sisteme non teritoriale
• Teritoriu singular• Teritoriu multiplu• Teritoriu temporar• Teritoriu de performanţă
(lek)*
• Poligamie cu apărarea femelei (harem)• Dominanţa în grupe mixte• Copulaţia forţată
lek-ul are un diametru de câțiva metri, masculii vor atrage femelele să se împerecheze cu ei
*
Etologie
Masculii în perioada împerecherii
Cîteva modele de comportament asociate cu activitatea de reproducere:
•Bonc ănitvocalize cu funcția de marcare și chemare sexuală
•Mers în paralelconfruntare ritualizată, care poate fi un preludiu la o confruntare directă
•Confruntareciocnirea şi încleştarea coarnelor (zgomotul impactului este puternic șiaudibil de la distanţă)
Delimitarea și marcarea arenelor (leks): - Zgârieturi- Decojire- împroşcare cu urină- …
Etologie
Fătarea
Fătările sunt concentrate în luna
iunie.
Nașterile, în general, au loc în
zone liniștite şi cu acoperire bună
cu arbuști.
Puiul, în mod normal, este
capabil să urmeze mama din
primele două zile de viaţă.
Fiziologia fătării demonstrează încă o dată o mare variabilitate.
La lopătar, apar cu o oarecare regularitate:
• fătări târzii până în septembrie
• fătări gemelare aproximativ 5 - 10% din
cazuri
Fătări târzii, fătări gemelare
Urma- mai mică şi mai lunguiaţă decât la cerbul comun.• Lungimea pasului: 45-47 cm. • Semnele lăsate de perniţe sunt proporţional mai lungi (jumătate din lungimea
urmei, faţă de 1/3 la cerbul comun) .• Pintenii se imprimă la fugă și pe teren noroios, cu zăpadă.• Lungimea pasului la taurul lopătar este mai mică ca a ciutei de cerb (57 cm), deci
se pot deosebi între ele foarte uşor.• În fugă lasă impresia că sare cu toate picioarele odată.
• Lăsăturile• - asemănătoare cu ale cerbului comun, dar• la fel la ambele sexe (cu o proeminenţă la un cap, rotunjite la celălalt) şi • mai mici.
Semne de prezență
Urma tipar
Urmele au forma şi dimensiunile
intermediare între cele de căprior şi
cerb
Urmele de pinteni sunt vizibile numai în urmele adânci (de exemplu, teren noroios,
animale în fugă)
N.B.
Măsurători indicative ale urmei de lopătar adult
Lăţime cm 4 – 5,5
Lungime cm 6 - 8
Excremente
Fecalele seamănă cu cele ale cerb, dar, de obicei, mai mici,
asemănătoare la cele două sexe
Măsoar ă până la 1,5 cm în lungime
Dimensiunile și textura variază în funcție de sezon:
• în perioadele de penurie de hrană sunt mai mici și compacte
• atunci cand hrana este abundentă și bogată în apăapar ca masă moale și compactă
Alte semne de prezență
• Smulgerea frunzelor de pe arbuști și arbori, până la aproximativ 120 cm înălțime
• Decojire tipică iarna în climat mai mult sau mai puțin aspru (de exemplu, Alpi, Apenini)
Semne de prezen ță legate de alimenta ție
• Arene de împerechere (Leks) circulare, marginite de zgarieturi pe teren• Fragmente de coarnecauzate de ciocniri între masculi• Rupturi de vegeta țiecauzate de curățarea trofeului
Semne de prezen ță legate de reproduc ție și de ciclul coarnelor
Pagube• Pot provoca în păduri, culturile lemnoase și semilemnoase• şi culturi agricole de: cereale, furajere, livezi, vii • Daune mult mai puţine decât cerbul comun, în funcţie de densitate,
abundenţa hranei, asigurarea liniştii în teren.• Vătămările aduse prin:
• roaderea lujerilor de puieţi şi cojirea arborilor pot să fie însemnate• pășunatul lucernei, fânețelor și culturilor de cereale• ruperea lăstarilor cu frunze, a ramurilor
• În culturile de porumb poate sta luni întregi fără a produce pagube mari.
Lopătarul
Exemple de amploarea și frecvența daunelor
Provincia Modena
1998 1999 2000
Sume plătite (€)
Inciden ța (%)
Sume plătite (€)
Inciden ța (%)
Sume plătite (€)
Inciden ța (%)
Alte specii 256.220 98,8 325.517 98,3 315.915 98,9
Lopătar 3.018 1,2 5.578 1,7 3.628 1,1
Total 259.238 100 331.094 100 319.543 100
Provincia Reggio Emilia
1998 1999 2000
Sume plătite (€)
Inciden ța (%)
Sume plătite (€)
Inciden ța (%)
Sume plătite (€)
Inciden ța (%)
Alte specii 171.593 99,8 254.278 99,6 186.363 99,7
Lopătar 387 0,2 955 0,4 594 0,3
Total 171.980 100 255.233 100 186.957 100
• Gestiune
• în același mod ca la cerbul comun, dar mai ușor deoarece lopătarul este răspândit în zona de câmpie și coline.
• Perioada I de evaluare: 10 septembrie - 10 octombrie (perioada boncănitului)
• prin observare directă (vedere, auz)
• în aceleaşi zile în toate fondurile cu cerbi din filiala silvică,
• 2-3 zile consecutive,
• între răsărit – orele 9 şi între orele 15 – apus,
• în condiţii de linişte, pe bazinete, fiecare cu unul sau mai multe puncte de observaţie.
• Perioada a II-a de evaluare – iarna pe zăpadă, la căderea primei zăpezi persistente, prin observare directă de urme, eventual animale, notând specie, sex, categorii vârstă, în mod repetat, 2-3 acţiuni, în zone şi trasee, pădure, locuri de concentrare iarna (locuri hrănire, versanţi însoriţi, zone liniştite).
Recoltarea• se poate face mai ales în perioada boncănitului, la pândă, din căruţă şi prin
apropiat.• Vânătoarea la pândă - şanse mai mici decât la cerb din cauza firii
neastâmpărate a lopătarului, nu-şi păstrează trecătorile.• Vânarea din căruţă (metodă aplicată Ungaria şi fosta Iugoslavia) se poate
încerca unde condiţiile o permit.• Apropiatul - doar în perioada de împerechere.• Goana - când se urmăreşte reducerea masivă a efectivului în timp scurt.
– Pericol de accidente, alegerea piesei de împuşcat dificilă. • Perioada de vânătoare:
– 10 octombrie - 1 decembrie pentru masculi de trofeu, 1 septembrie - 15 decembrie pentru masculi de selecţie,
– 1 septembrie – 15 februarie pentru femele şi viţei.• Valoarea despăgubirii pentru vânătoarea interzisă
– 3000-6000 euro pentru masculi şi – 2000-4000 euro pentru femele şi viţei.
Valorificarea
- prin trofee şi carne.• Trofeele se montează ca şi cele de cerb, pe o tăblie de lemn. • Pentru premiere trebuie să întrunească cel puţin 165-174,9 puncte
C. I. C. (pentru medalia de bronz) şi peste 180 pentru cea de aur.• Numeroasele trofee omologate în ultimele decenii arată că
lopătarul s-a integrat pe deplin în fauna României.
Ocrotirea şi mărirea efectivelor
• Pentru ocrotirea speciei să se asigure combaterea susţinută a dăunătorilor (lup, râs, câini hoinari etc.) şi
• paza severă a terenurilor populate.• Mărirea efectivelor - prin popularea terenurilor apte pentru lopătar.• Se recomandă extinderea moderată a suprafeţei ocupate.