UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVAFACULTATEA DE DREPT

REFERATLA DISCIPLINA “ Economics “

TEMA :Politici antişomaj şi specificul…………..lor în Republica Moldova

A ELABORAT : Priguza AlexandruGRUPA 117, ANUL I

A VERIFICAT : Bradu Margareta

CHIȘINĂU, 2013

Planul lucrarii:

INTRODUCERE………………………………………..3

CAPITOLUL 1………………………………………….4Abordări conceptuale privind profilul șomajului

CAPITOLUL 2………………………………………….7Șomajul- o problemă mondială

CAPITOLUL 3………………………………………….8Aspectele șomajului si Politicile antisomaj in Republica Moldova

CONCLUZII…………………………………………….13

BIBLIOGRAFIE………………………………………..14

2

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța temei de cercetare . Prin amploarea îngrijorătoare, prin

structurile complexe, dar mai ales prin dinamicile ce îşi schimbă ritmurile şi sensurile, şomajul a

devenit o problemă macroeconomică ce face obiectul unor aprige dispute teoretice,

metodologice şi politico-ideologice. Cel mai adesea, fenomenul contemporan şomaj este abordat

şi analizat ca un dezechilibru al pieţei muncii la nivelul ei naţional: ca loc de întâlnire şi de

confruntare între cererea globală şi oferta globală de muncă. Această manieră de abordare a

şomajului este, în fapt, o continuare a analizei problemelor demografico-economice, pe de o

parte, şi a celor economico-financiare şi investiţionale, pe de altă parte. Numai că atât resursele

de muncă (oferta de braţe de muncă), cât şi nevoia de muncă (cererea de muncă) sunt filtrate

prin exigenţele şi regulile unice ale remunerării şi salarizării. De aceea, indiferent de unghiul de

abordare şi tratare a lui, şomajul este o disfuncţie a pieţei naţionale a muncii.

Obiectul de studiu il prezintă problema șomajului in statele cu diferit nivel de dezvoltare

economică.

Scopul lucrării il constituie conturarea problematicii abordărilor conceptului de “ șomaj “

precum și a determinării cauzelor și căilor de ameliorare a șomajului. Pentru atingerea

scopului propus in lucrare au fost formulate urmatoarele sarcini :

• studierea abordărilor teoretice privind problema șomajului in lume și in Republica Moldova;

• definirea indicatorilor statistici ai șomajului ;

• analiza nivelului de șomaj și definirea formelor de șomaj;

• evaluarea șomajului in diverse state;

• stabilirea motivelor și a cauzelor șomajului ;

• analiza șomajului in Republica Moldova ;

• analiza srategiilor de reducere a șomajului in Republica Moldova.

Realizarea scopului și sarcinilor propuse denotă structura logică a lucrări , constituită din

introducere, trei capitole, concluzii și recomandări, bibliografie .

In capitolul unu, Abordări conceptuale privind profilul șomajului, se incearcă o definire și

determinare a ceea ce ar insemna șomajul. Se prezintă de asemenea, definiția următorilor

indicatori: șomaj voluntar și șomaj keynesian (involuntar).

Se prezintă citeva metodologii de calcul a indicatorilor șomajului.

In capitolul doi, Șomajul- o problemă mondială, este menționat efectul globalizării asupra

vieții umane, precum și se evaluează problemă șomajului in aspect mondial,luindu-se ca puncte

de reper mai multe state ale lumii.

3

In capitolul trei, Aspectele șomajului in Republica Moldova ,se incearcă a analiza cauzele

și consecințele macroeconomice ale șomajului in R.Moldova . La fel și măsurile politice active

pentru reducerea șomajului analizind strategiile de eradicare a șomajului.

Suportul teoretico-științific si metodologic. Șomajul a devenit o problemă odată cu

dezvoltarea industrială, respectiv incepand cu cea de adoua jumatate a secolului al XVIII-lea, in

perioadele de recesiune, cand intreprinderile industriale iși micșorau producțiile și, ca urmare,

eliberau un numar important de muncitori ce deveneau șomeri.

Problematica ocupării și a șomajului a fost tangențial abordată in analiza tranzacțiilor de pe

piața muncii, unde se manifestă ca o discrepantză dintre cererea și oferta de muncă. In fond, ea

constituie un aspect major al echilibrului macroeconomic și este strans legată de realizarea

creșterii economice actuale și potențiale și din acest considerent reprezintă o componentă

importantă a politicii macroeconomice avand implicații atat economice, cat și sociale.

Scopul   informativ  al  lucrării  l-au constituit  datele  Biroului 

International al

Muncii; Comisiei  de  Statistică  ONU; Biroului de  Statistică  al Republicii 

Moldova;

Ministerul Finanțelor, Organizația Internațională a Muncii (OIM); Ministerul Muncii, Protecției

Sociale și Familiei al Republicii Moldova; Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de

Muncă .

Lucrarea propusă , a fost elaborată utilizind urmatoarele metode de cercetare știintifică :

metoda observației, sinteza, si comparația. Unele rezultate sunt prezentate sub forma de grafice

și tabele.

In acest context, se poate menționa, că șomajul este termenul folosit în cazul lipsei ocupației

plătit pentru forțele apte și calificate corespunzător pentru muncă. Acest fenomen este

caracterizat prin faptul că o parte din populație este în căutare a unui loc de muncă.

Capitolul I : “ Abordări conceptuale privind profilul șomajului ”.

Omul, privit atat din punct de vedere economic, cat și ca realitate socială si demografică,

trebuie situat  in centrul oricărei cercetări asupra dezvoltării și evoluției sistemului economic.In

acest sens, abordarea problemei ocupării forței de muncă reprezintă o prioritate absolută a

cercetării științifice, inclusiv a celei economice.

Șomajul este o stare negativă a populației active disponibile, care nu gasește locuri de muncă,

din cauza dereglării relației dintre dezvoltarea economiei ca sursă a cererii de muncă și evolutia

populației ca sursă a ofertei de muncă. Conform definiției Biroului Intenational al Muncii, in

cadrul șomajului se includ persoane apte de muncă, in varsta de peste 15 ani, dar care nu au un

loc de muncă remunerat deși caută de lucru și sunt disponibile pentru muncă. In cond

ițiile

4

contemporane, șomajul este considerat ca neocuparea forței de muncă. Ocuparea forței de

muncă poate fi exprimată în 2 modele:

a) Ca ocuparea absolută – prin numarul persoanelor, care participă la activitățile utile

societății.

PAO – persoane apte de muncă ocupate

b) Ca ocuparea relativă – prin rata ocupării (Ro)

În ultimele decenii creșterea șomajului influențeaza substanțial asupra PNB, de aceea

analiști acorda o deosebită atenție corelației dintre creșterea economică și șomaj.Rata

ocupării – Ro poate fi determinată:

Ro =

PAO – persoane apte de muncă ocupate; PA – persoane apte de muncă

Șomajul reprezintă o stare a pieții muncii caracterizată printr-o oferta a forței de muncă mai

mare decît cererea de ea. Șomajul mai poate fi caracterizat după:

a) frecvența (cît de des se află o persoana în șomaj timp de o perioada de timp(un an));

b) durată (timpul de aflare a persoanei în șomaj);

c) distribuția (reprezentată dupa vârsta, sex, profesii).

Șomajul poate fi măsurat în forma lui relativă și absolută. Forma relativă este rata șomajului,

forma absolută numarul șomerilor.Rata șomajului determină ponderea șomerilor în numar total

a persoanelor apte de muncă.

RS =

Numărul șomerilor: s=PA-PO

Problematica ocupării si a șomajului a fost tangențial abordată in analiza tranzacțiilor de pe

piața muncii, unde se manifestă ca o discrepantza dintre cererea si oferta de munca. In fond, ea

constituie un aspect major al echilibrului macroeconomic și este strans legată de realizarea

creșterii economice actuale și potențiale și din acest considerent reprezintă o componentă

importantă a politicii macroeconomice avand implicații atat economice, cat și sociale.

Ocuparea deplină sau lipsa de şomaj semnifică faptul că circa 97-98% din populaţia activă

disponibilă este utilizată efectiv.

5

Șomajul se clasifică in :

* Șomajul voluntar se mai numeste si șomaj clasic și apare chiar în conditiile în care piața

muncii se afla în echilibru. El este reprezentat de toți cei care nu au un loc de muncă și ar dori să

lucreze, dar la un salariu mai mare decât cel existent la momentul respectiv pe piața.

* Șomajul involuntar este reprezentat de persoanele care doresc să se angajeze la salariul

existent pe piață, dar nu o pot face pentru ca nu există locuri de muncă. Explicația acestui șomaj

se află în rigiditatea salariilor, stabilite dupa cum se știe prin negocieri colective, care se

revizuiesc destul de rar (cel mai frecvent, o dată pe an). Rigiditatea salariilor are și alte

explicații pe lângă negociere, cum ar fi aceea că schimbarea salariilor poate fi costisitoare

pentru  firme  (antrenează, de exemplu, costuri de negociere). O altă explicație se afla  în  faptul

că, de multe ori, firmele nu micșorează salariul atunci când crește oferta de muncă, deoarece ele

platesc muncitorii în funcție de productivitatea muncii. Pentru a munci la fel de bine, muncitorii

vor primi același salariu. De exemplu, șomajul involuntar se poate datora unui soc al ofertei care

deplaseaza curba ofertei agregate pe termen scurt spre stânga; cererea de bunuri de consum scade,

antrenează o reducere a cererii de muncă, iar în economie apare șomajul involuntar.

Din punct de vedere statistic, indicatorii prin care se apreciază șomajul sunt de două feluri :

- indicatori absoluți ;

- indicatori relativi ;

Indicatorii absoluți sau indicatorii de nivel - se referă la numarul efectiv de șomeri. Ei se exprimă

in “persoane” și se determină pentru anumite peioade de referință: lunar, semestrial, anual.

Numarul șomerilor se calculează și in corelație cu anumite variabile demografice, ca: varstă,

sex, stare civilă, dar și ținand cont de pregatirea profesională, de nivelul studiilor sau de

repartiția teritorială.

Indicatorul relativ prin care se apreciază intensitatea șomajului este unul din cei mai importanți

indicatori macroeconomici: rata șomajului. Acest indicator se determină prin raportarea

numărului total de șomeri la populația activă și se exprimă in procente. Nivelul ratei șomajului

și evoluția acesteia reprezintă unul din barometrii in functie de care se iau anumite măsuri de

protecție socială sau decizii de politică economică. Concret, acest indicator se poate determina

in modalități variate. Relațiile de calcul pot să fie diferite in practică, in funcție de legislația

națională sau de informațiile disponibile. Diferențele care apar sunt determinate de elemente

cum sunt:

- termenii de raportare și se referă la numitorul raportului care poate fi populația activă sau, de

exemplu, populația in limitele varstei de muncă ;

- conținutul indicatorilor primari luați in calcul ;

- sursele de colectare a informațiilor ;

6

- metodologia de calcul .

Capitolul I I : “ Șomajul – o problemă mondială “Criza financiară a atras lumea intr-o mare recesiune economică, iar șomajul a devenit o

problemă globală. Şomajul se manifestă  inegal pe  ţări, zone, perioade, sexe, vârstă, calificare

profesională. Afectează de cele mai multe ori tinerii şi femeile,  iar prelungirea  în timp măreşte

riscul degradării competenţei profesionale şi dificultatea de reintegrare.

Estimările arată că peste 210 de milioane de oameni de pe tot globul sunt la aceasta dată

șomeri, o creștere de peste 30 de milioane de persoane fața de datele din 2009. Trei sferturi din

creșterea numarului de șomeri a aparut  in țarile cu economii avansate și restul, un sfert,  in 

alte

țări.

In perioada 2000-2009, gradul de ocupare a forței de muncă la nivel mondial a crescut de la

2,74 miliarde și pana  in 3,21 miliarde, din care 56,3  la sută  localizați  in Asia. Rata șomajului,

care a fost in jur de 6 la sută timp de mai multi ani, a crescut dramatic in 2009. In 2010,

aproximativ 210 milioane de persoane sunt șomere,  inregistrandu-se o creștere cu mai mult de

30 milioane din 2007 și pana acum.

In următorii zece ani, mai mult de 440 milioane de persoane vor fi necesare pentru a absorbi

noii intrări pe piață forței de muncă și chiar mai mult timp pentru a se acoperi nivelul de șomaj

cauzat de criza. In plus, țarile in curs de dezvoltare trebuie să se dezvolte rapid pentru a absorbi

forța de muncă și a satisface cererea pentru locuri de muncă a cetațenilor săi ce parasesc zonele

rurale. Cifrele sunt amețitoare. Șomajul la nivel global a crescut cu 30 milioane , iar deficitul de

locuri de muncă pentru tineri este de 81 milioane. Și presiunea privind creșterea forței de muncă

și populațiile in creștere sunt intense.

Rapoartele FMI arată ca șomajul are un cost uman, ridicat, conducand la durata de viață redusă

și creșterea mortalității, precum și rezultate mai slabe pentru copiii din gospodăriile afectate de

șomaj. Totodată, ne confruntăm și o creștere rapidă a migrației forței de muncă din mediul rural

in cel urban. Astfel, daca nu se vor lua măsuri rapide pentru a se realiza piata forței de muncă,

ne-am putea confrunta cu probleme asemenea perioadelor cumplite de foamete.

Multe țări se confruntă de ani buni cu rate ridicate ale șomajului, in special Spania, care, recent,

a atins recordul de 21,3 %, 4,9 milioane de spanioli neavand un loc de muncă.

Alte țări s-au indreptat in direcția opusă. Germania, de exemplu, a fost martora scăderii ratei

șomajului la 7,1 % de la 7,8 %. Și Statele Unite au constatat unele imbunătățiri, deși mai 

puțin

remarcabile ca cele din Germania. In ciuda insulelor de creștere, studiul OCDE (Organizația

pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) scoate in evidență că, la nivel mondial, rata

șomajului a crescut, excepții fiind Israelul, Polonia și Africa de Sud.

7

Capitolul III : “ Aspectele șomajului in Republica Moldova”In Republica Moldova şomajul reprezintă una dintre cele mai grave probleme, soluţionarea

căreia va permite echilibrarea economiei naţionale.

Șomajul are cauză rigiditatea salariului real la scădere, nivelul prea ridicat al acestuia pretins

de lucrători şi presiunile sindicale asupra modului de determinare a salariului care împiedică

întreprinzătorii să ridice cererea de forţă de muncă la nivelul care ar absorbi întreaga ofertă

existentă la un moment dat.

Cauzele șomajului :

- cauze subiective ( care au ca element determinant voința individială a celui care se află

in ipostaza de șomer ) → șomaj voluntar ;

- cauze obiective ( includ restructurarea activităților economice, insuficiența creșterii

1680        Vor

 fi instruiţi

economice, caracterul ciclic al evoluției economiei și explozia demografică )

→ șomaj involuntar .

Şomeri implicaţi în programe 2008 – 2010Tabel 1.

ŞomeriÎnregistraţi

Şomeri plasaţi încîmpul muncii

Şomeri antrenaţila lucrări publice

Şomeri instruiţiprofesional

Anul 2008 46230 22185 2800 4275tr.I 15198 5433 1366 1366tr.II 9526 5888 1055 1055tr.III 10986 5553 981 981tr.IV 10520 5311 965 4367

Anul 2009 79241 17001 2478 4453tr.I 28145 4140 752 1479tr.II 16437 4468 879 1191tr.III 16923 3846 585 1171tr.IV 17736 4547 262 612

Anul 2010 80000 14866 2044 2389tr.I 29663 3131 458 938tr.II 18197 3782 632 872tr.III 15805 3848 507 293

Prognozatr. IV

16335          4105           447            286

Prognoza,2011

Vor apela57700

Vor fi plasaţi15012

Vor fi antrenaţi2130

Sursa: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

8

Şomajul voluntar rezultă din faptul că o parte din şomeri acceptă voluntar să rămână în

această situaţie pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp. Teoria lui John Maynard

Keynes susţine ideea că şomajul involuntar există dacă, în cazul unei creşteri uşoare, în raport

cu salariul nominal, a preţurilor la bunurile pe care le consumă muncitorii, cât şi cererea totală

de mână de lucru dispusă să muncească la salariul nominal curent, cât şi cererea totală de mână

de lucru la acel salariu, ar fi mai mari decât volumul existent al ocupării. Cauza şomajului

involuntar este insuficienţa cererii de consum. Cum cererea de forţă de muncă e derivată din

cererea pentru bunurile la producerea cărora este folosită, explicaţia şomajului involuntar nu se

găseşte pe piaţa muncii, ci pe piaţa bunurilor şi serviciilor. Pe fundalul creşterii numărului

şomerilor şi diminuării locurilor de muncă vacante apare necesitatea implementării unor măsuri

noi de politică de ocupare şi protecţie socială a şomerilor care ar face faţă situaţiei create.

Consecințele șomajului sunt urmatoarele:

a) pe plan național - șomajul influențează dinamica mărimi PIB; societatea suportă

costurile șomajului pe seama contribuției la fondul de șomaj; existența unui șomaj de

lungă durată poate genera acte de violență, infracțiuni etc.;

b) la nivel de individ - familie – șomajul se repercutează negativ asupra venitului; indemnizația

de șomaj este mai mică decât salariul; erodarea economiilor dacă ele există; deteriorarea calității

forței de muncă în condițiile unui șomaj de lungă durată.

Șomajul afectează, pe planul intreaga societate. In Republica Moldova, statul pierde impozite

pe venituri pe care le-ar fi perceput de la salariați dacă aceșția n-ar fi fost afectați de 

șomaj,

trebuind să platească in plus și servicii medicale, sociale pentru șomeri; operatorii economici

pierd profiturile pe care le-ar fi putut obține dacă ar fi utilizat intregul personal; intreaga

populație a țării pierde veniturile suplimentare pe care le-ar fi putut obține ca o consecința a 

unei

producții naționale superioare; in același timp creșterea șomajului este oferta de muncă, ceea 

ce

poate conduce la o scădere generală a salariilor; mai mult șomajul este o sursă potențială pentru

fapte criminale și antisociale. Dintre consecințele pozitive ale șomajului se pot aminti: 

șomajul

constituie o rezeră de forță de muncă pentru acoperirea cererii suplimentare de muncă in

anumite perioade; crează premise pentru  reducerea salariilor, și pe această bază a costurilor și

prețurilor; crează relații de concurență mai puternice intre salarii cu efecte favorabile asupr

a

rezultatelor muncii lor.

Înfăptuirea proceselor de ocupare  rațională a forței de muncă presupune stapânirea  lor atât 

la

nivelul microeconomiei, cît și la cel al economiei naționale, printr-un management ai resurselo

r

umane eficient sub aspect economic și social-cultural. Această implică îmbunatațirea deciziilo

r

privind resursele umane la nivelurile respective. Totodată, este utilă și o anumită supravegher

e

guvernamentală, însa nu ca o intervenție în deciziile vânzatorilor și cumpărătorilor de forță de 

muncă.

9

Politicile de ocupare reprezintă un ansamblu de măsuri elaborate de stat pentru a interveni pe

piață muncii, în scopul stimulării crearii de noi locuri de muncă, al ameliorării adaptării resurselo

r

de muncă la nevoile economice.

Politicile de ocupare sunt: politici pasive si politici active.

Politicile pasive de ocupare sunt acelea care pornesc de la nivelul ocupării considerat dat și

urmaresc găsirea de șoluții pentru angajarea excedentului de resurse de muncă.

Aceste politici țin seama de faptul că nivelul ocupării este determinat de condițiile generale

din economie, reglate de piață, și pun accentul pe protecția șomerilor, îndeosebi pri

n

indemnizația (ajutorul) de șomaj și pe convingerea unor persoane active să se retragă de pe 

piața

muncii. Măsurile ce compun aceste politici au caracter defensiv și provoacă o suire de spirit

pesimistă, vizează o nouă segmentare a pieței muncii și o diminuare relativă, pe mai departe, a

persoanelor ocupate. Totodată, astfel de măsuri se corelează cu mărirea generală a

productivității, ale cărei efecte permit acoperirea, de către unitățile economice, a costurilor

privind ajutorul de șomaj. Dar trebuie avut în vedere că ridicarea productivității in Republica

Moldova  riscă să anuleze efectul creării de noi  locuri de muncă, ca urmare a  reducerii duratei

saptamânii de lucru, în cadrul unor unități economice.

Dintre măsurile de politică pasivă de ocupare relevăm pe cele mai semnificative, cum sunt:

reducerea duratei muncii; diminuarea vârstei de pensionare; creșterea perioadei de școlarizare

obligatorie; sporirea numărului locurilor de muncă cu program zilnic redus și atipic;

descurajarea activităților salariale feminine; restricționarea sau interzicerea imigrărilor etc.

Politicile active de ocupare sunt acelea ce presupun un ansamblu de măsuri, metode, procedee

si instrumente cu ajutorul cărora se urmarește sporirea nivelului ocupării.

Acest ansamblu cuprinde măsuri menite să favorizeze accentuarea mobilității populației

active, precum și crearea de noi locuri de muncă pe baza de investiții. Asemenea măsuri ale

caracterului ofensiv, favorizează adaptarea locurilor de muncă la populația activă disponibilă in

Moldova.

Dintre măsurile de politică activă de ocupare cele mai relevante sunt: ameliorarea conținutului

învatamântului de toate gradele; îmbunătățirea orientării școlare si profesionale a tinerilor,

corelându-se aceasta si cu cerințele reconversiei forței de muncă; stimularea mobilit

ății

persoanelor active spre noile locuri de muncă; încurajarea cercetării științifice pentru extinderea

activităților economico-sociale; extinderea măsurilor ecologice; amplificarea  investițiilor ca act

economic fundamental, cu cea mai mare capacitate de a crea locuri de muncă etc.

Un aspect important al politicilor de ocupare constă în felul în care acestea urmaresc

rezolvarea dilemei salarii-ocupare. Pe de o parte, o politică monetară și fiscală a țării, menită să

strunească marirea prețurilor, poate sa conducă la o rată a șomajului inacceptabilă. Pe de alta

10

parte, o politică monetară si fiscală menită să satisfacă expansiunea economică, pentru a asigura

un nivel redus al șomajului, poate conduce la o creștere inacceptabila a nivelului prețurilor.

* Evaluarea tendinţelor de pe piaţa muncii din 2011 in Republica Moldova

Sondajul a arătat că mai multe  întreprinderi  îşi planifică crearea noilor  locuri de muncă pentru

anul 2011 astfel, încât totalitatea locurilor de muncă preconizate a fi create de către

întreprinderile chestionate constituie 10467 locuri. Cele mai multe locuri de muncă se aşteaptă a

fi create :

- în industria de prelucrare 6051 locuri,

- în agricultură 1501 locuri,

- în comerţ 1295 locuri,

- in construcţii 406 locuri,

- in transporturi şi comunicaţii – 366 locuri.

Trebuie menţionat faptul ca aşteptările privind numărul locurilor de muncă create în anul viitor

de către unităţile economice chestionate din ramurile menţionate mai sus depăşeşte numărul

locurilor de muncă create declarate în anul curent .

Sursa: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

Figura 1. Crearea noilor locuri de muncă

11

POLITICI ANTIŞOMAJ

- Politicile antisomaj reprezintă ansamblul măsurilor adoptate in societate în vederea atenuăriiconsecinţelor şomajului si a diminuării sau absorbirii acestuia. Prin definiţie ele reprezintă unansamblu de masuri elaborate de stat pentru a interveni pe piaţa muncii în scopul stimulariicreării de noi locuri de munca, diminuînd dezechilibrele si disfuncţionalităţile de pe piatamuncii.Politicile antişomaj îmbraca 2 forme principale: măsuri care privesc populaţia activă;măsuri care îi privesc direct pe şomeri.

Măsuri care privesc populaţia activă:

- Scopul acestora este dublu, pe de o parte să prevină creşterea şomajului prin pregătire,calificare şi flexibilizare a pieţei de muncă, iar pe de altă parte să reducă şomajul prin creareaunor posibilităţi suplimentare de angajare. Acest din urmă scop se poate realiza prin reducereatimpului de muncă şi a duratei vieţii active. Proiectele pentru împărţirea muncii pot da rezultatepe termen scurt. Însă pe termen mediu şi lung, soluţia optimă este aceea de a creşte investiţiile şiimplicit numărul de locuri de muncă. Astfel, garantarea locurilor de muncă poate fi obţinută decătre angajaţi prin stipularea unor clauze precise în contractele colective sau individuale demuncă. Pentru ţările Europei Centrale şi de Est aceste măsuri au fost de foarte mică amploare.De fapt, obiectivul principal a vizat în mod direct şomerii şi mai puţin populaţia activă.

Măsuri care îi privesc direct pe şomeri:

1.pregatirea,calificarea si reintegrarea somerilor proveniti din diferite ramuri;

2.trecerea la noi forme de angajarea(pe timp partial sau cu orar redus)

3.instituirea unui sistem de sprijinire a somerilor,care vor sa devina intreprinzatori particulari;

4.acordarea de credite avantajoase agentilor economici care angajeaza someri;

5.restrictionarea emigrarii;

6.scaderea virstei de pensionare

Politicile sociale de ansamblu au cunoscut evoluţii diferite atât în ţările cu economie de piaţădezvoltată, cât şi în ţările în tranziţie din Europa Centrală şi de Est.

12

Concluzii şi recomandări

Șomajul este astazi unul din fenomenele cele mai putin acceptate care afectează economiile

tuturor țărilor. In 2010, aproximativ 210 milioane de persoane sunt șomere,  inregistrandu-se o

creștere cu mai mult de 30 milioane din 2007 si pana acum. Aceasta stare este foarte negativă,

deoarece statul pierde  impozite pe venituri pe care  le-ar fi perceput de la salariați dacă aceșția

n-ar fi  fost afectați de șomaj, trebuind să plătească in plus și servicii medicale, sociale pentr

u

șomeri; operatorii economici pierd profiturile pe care le-ar fi putut obține daca ar fi utilizat

intregul personal;  intreaga populație a țării pierde veniturile suplimentare pe care  le-ar fi putut

obține ca o consecință a unei producții naționale superioare.

Analiza situaţiei din economia naţională şi de pe piaţa muncii din Republica Moldova, precum

şi analiza rezultatelor chestionării agenţilor economici participanţi la prognoză conduc la

următoarea concluzie ca , la moment Republica Moldova se confruntă cu o situaţie demografică

defavorabilă care se va răsfrânge în perspectivă în mod direct asupra potenţialului uman.

Principalii  indicatori ocupaţionali  înregistrează  în continuare descreştere  , iar situaţia din 2011

nu dă semne de ameliorare. O eventuală îmbunătăţire a situaţiei privind cererea şi oferta pe piaţa

muncii  în 2011 nu se aşteaptă,  rezultatele chestionării agenţilor economici au arătat că  în anul

2010 mai multe unităţi economice s-au confruntat cu o lipsă de forţă de muncă, în timp ce

numărul de şomeri înregistraţi la Agenţia Naţională era mare. Această situaţie se creează din

cauza că majoritatea şomerilor înregistraţi sunt din mediul rural, pe când locurile de muncă

vacante sunt amplasate în mediul urban.

Reieşind din cele menţionate mai sus pot fi formulate următoarele recomandări:

- perfecţionarea continuă a relaţiilor dintre Agenţie şi structurile ei teritoriale cu agenţii

economici în vederea punerii în evidenţă a locurilor de muncă noi create şi vacante. Aceasta ar

contribui, pe de o parte, la gestionarea mai eficientă a şomajului înregistrat, iar pe de altă parte,

la utilizarea mai eficientă a potenţialului uman existent în localitatea în care există locuri de

muncă vacante, luarea deciziilor întru redirecţionarea mijloacelor financiare de la măsurile

pasive la cele active de pe piaţa muncii, extinderea lucrărilor publice ca măsură activă de

combatere a şomajului, diversificarea structurii ocupaţionale în localităţile în care nivelul

şomajului dar şi ieșirea forţei de muncă este impunător.

13

Referințe bibliografice1. Popescu C,Gavrilă I,Ciur D, ,Teorie econoimică generală ,Volumul

II,Macroeconomie,Editura ASE,București 2005

2. DORNBUSCH, R., FISCHER, S.,Macroeconomics, sixth edition- International edition,

McGrow-Hill, Inc. 1994, capitolul 17, The Tradeoffs between inflation and Unemployment.

3. D.Moldovanu “Teorie Economica “,Chisinau,editura Arc, 2006

4. http://www.google.md/

5. http://www.ANOFM.md/

6.       http://www.statistica.md/      

7. http://       www.jobmarket.gov.md/      

8. http://www.referat.ro/

9. http://www.regielive.ro/

14