1

1 aprilie 2014 – şedinţă comună solemnă

S U M A R

1. Alocuţiuni consacrate marcării a 10 ani de la

aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică şi a 65 de

ani de existenţă a NATO.

2

2. Adoptarea Declaraţiei Parlamentului României

cu ocazia marcării a 10 ani de la aderarea României la

Alianţa Nord-Atlantică şi a 65 de ani de existenţă a

NATO.

53

2

S T E N O G R A M A

şedinţei solemne a Camerei Deputaţilor şi Senatului

consacrată marcării a 10 ani de la aderarea României la Alianţa

Nord-Atlantică şi a 65 de ani de existenţă a NATO

Şedinţa a început la ora 13,35.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Valeriu

Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnul

senator Ion Rotaru, secretar al Senatului, şi de domnul deputat Ion-

Marcel Ciolacu, secretar al Camerei Deputaţilor.

Din prezidiu a făcut parte domnul senator Călin Constantin

Anton Popescu-Tăriceanu, preşedintele Senatului.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă rog frumos să luaţi loc în bănci pentru a începe sesiunea

solemnă a celor două Camere ale Parlamentului, consacrată marcării a

zece ani de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică.

Rog colegii deputaţi şi senatori să ia loc în bănci pentru a

începe sesiunea.

O să rog staff-ul tehnic să se intoneze Imnul naţional.

3

Se intonează Imnul naţional „Deşteaptă-te, române!”.

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor colegi deputaţi şi senatori,

Vă rog să îmi permiteţi să vă propun să păstrăm un moment

de reculegere în memoria eroilor români care au căzut la datorie în

teatrele de operaţiuni NATO.

Se păstrează un moment de reculegere.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor invitaţi,

Stimaţi colegi parlamentari,

Ne-am reunit astăzi sub cupola Parlamentului pentru a

celebra un moment de răscruce al istoriei României, pentru a

rememora marile evenimente şi realizări ale deceniului de când ţara

noastră este membru al celei mai importante organizaţii de securitate

colectivă a lumii contemporane, dar şi pentru a mulţumi tuturor celor

care au contribuit la realizarea acestui deziderat.

Este un moment de aniversare şi un nou prilej pentru a aduce

omagiul nostru acelor români care au făcut sacrificiul suprem în

numele unor valori şi idealuri universale.

În acelaşi timp, aş dori să exprim profunda noastră

recunoştinţă familiilor militarilor căzuţi la datorie, celor care au

pierdut un fiu sau un frate, un soţ sau un tată şi cărora le suntem

4

îndatoraţi în aceeaşi măsură, alături de care suntem şi spre care se

îndreaptă gândurile noastre pline de compasiune.

Vreau să salut în mod deosebit prezenţa în sală a membrilor

familiilor acestor militari eroi căzuţi la datorie.

Vă mulţumesc că sunteţi aici, alături de noi. (Aplauze

prelungite.)

Doamnelor şi domnilor colegi,

În aceste zile, România a plătit din nou tribut de sânge în

lupta pentru asigurarea securităţii şi protejarea valorilor democratice.

Un militar român şi-a pierdut viaţa şi alţi cinci au fost răniţi pe pământ

afgan.

Doresc ca, în numele Parlamentului României, să exprim

întreaga solidaritate şi să transmit sincere condoleanţe familiei

sublocotenentului Claudiu Constantin Vulpoiu şi compasiune

familiilor celor răniţi.

Devotamentul de care dau dovadă militarii români va rămâne

mereu în memoria noastră ca un exemplu de curaj şi dăruire.

Este prerogativa Parlamentului de a reprezenta şi transmite

opinia cetăţenilor care l-au ales şi de aceea, doamnelor şi domnilor,

ne-am propus să marcăm cei zece ani de la aderarea României la

Alianţa Nord-Atlantică prin adoptarea unei declaraţii care consacră

semnificaţia acestui eveniment istoric, exprimând astfel hotărârea

fermă a ţării noastre de a-şi respecta angajamentele internaţionale şi de

a contribui la întărirea Alianţei.

5

Totodată, în marja acestui moment aniversar are loc mâine,

de la ora 10,00 conferinţa pe tema „Profilul României în NATO la

zece ani după integrare”, la care vor lua parte personalităţi ale vieţii

politice, academicieni, reprezentanţi ai societăţii civile, care vor face

bilanţul acestor zece ani şi vor examina liniile de acţiune pentru anii

viitori.

În încheiere, daţi-mi voie să-l invit pe domnul Călin Popescu-

Tăriceanu, preşedintele Senatului, să ne împărtăşească opiniile

Domniei Sale cu privire la evenimentul pe care îl sărbătorim.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

(Domnul senator Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu

coboară la tribună.)

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Domnule preşedinte Traian Băsescu,

Domnule preşedinte Ion Iliescu,

Domnule preşedinte Emil Constantinescu,

Alteţa Voastră Regală,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Reprezentanţi ai corpului diplomatic,

Se împlineşte în aceste zile un deceniu de la aderarea

României la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord.

6

La 29 martie 2004, România devenea membru cu drepturi

depline al NATO în cadrul celui mai amplu val de lărgire a

organizaţiei din întreaga istorie a acesteia.

Acest eveniment istoric a reprezentat o componentă esenţială

în desăvârşirea marelui proiect naţional de inserare a spaţiului

românesc în structurile şi sistemul de valori democratice de libertate şi

civilizaţie pe care Europa Occidentală nu a încetat să-l reprezinte.

Inaugurat încă în epoca revoluţiilor de la 1848, acest mare

proiect naţional de modernizare a României a fost susţinut de

principalele forţe politice ale timpului, dintre care Partidul Naţional

Liberal s-a distins prin viziune strategică şi consecvenţă.

Întrerupt brutal de al Doilea Război Mondial şi de Războiul

Rece care i-a urmat, acest proiect major a fost reluat cu o intensitate

sporită după prăbuşirea dictaturii comuniste.

În contextul deciziei istorice a NATO de a admite

democraţiile restaurate din centrul şi estul Europei ca membri cu

drepturi depline ai organizaţiei, voinţa politică de integrare europeană

şi euroatlantică a cetăţenilor României s-a exprimat ferm şi clar cu

prilejul alegerilor din 1996.

Viziunea politică şi curajul de a-şi asuma decizii dificile pe

care le-a manifestat guvernarea de coaliţie dintre 1996 şi 2000 a fost

continuat ca angajament bipartizan în anii următori, continuitatea de

acţiune sistematică a celor mai importante instituţii ale statului român

în favoarea integrării europene şi euroatlantice a avut drept corolar

7

faptul că la Summitul NATO de la Praga din 2002, România a fost

invitată să adere la Organizaţia Atlanticului de Nord.

De atunci, România a participat direct la acţiunile şi deciziile

Alianţei, aducând contribuţii pe care recent generalul Philip Breedlove

le-a calificat drept extraordinare.

Forţele militare române au participat la misiunea din

Afganistan, atât la Operaţiunea „Enduring Freedom”, cât şi la tranziţia

către misiunea ISAF.

România este printre primele cinci naţiuni din punctul de

vedere al contribuţiei la această operaţiune şi s-a angajat să contribuie

şi la misiunea Post-2014 „Resolute Support.”

Am contribuit la misiunile NATO în Balcani, la diverse

misiuni de patrulare aeriană ale NATO, precum şi la operaţiuni

maritime, am asigurat susţinere în domeniul comunicaţiilor prin

misiunea „Patriot”, probând un nivel remarcabil de interoperabilitate

şi vădind acelaşi consens dintre factorii politici şi cei militari, care au

asigurat şi parcursul de integrare al ţării noastre.

România înţelege să răspundă în acest mod asigurării unui

statut fără precedent în istoria naţională atât în ceea ce priveşte

securitatea de care beneficiază, cât şi în privinţa locului pe care-l

ocupă azi în comunitatea internaţională ca membru al NATO şi al

Uniunii Europene.

Evenimentele din ultimele săptămâni, în care Federaţia Rusă

se manifestă cu atâta agresivitate în raport cu statele suverane din

vecinătatea ei apropiată, ne îndeamnă să ne întrebăm ce s-ar fi

8

întâmplat dacă România nu era un partener cu drepturi depline al

acestor două organizaţii.

Pe acest fundal apare cu atât mai nociv faptul că unele partide

şi personalităţi politice din România încearcă să instrumentalizeze

electoral temele legate de NATO şi de Uniunea Europeană. Interesul

naţional, definit prin consensul unei majorităţi mai mult decât

semnificative a cetăţenilor României şi al întregii sale clase politice,

se exprimă astăzi, ca şi în ultimii 20 de ani, prin apartenenţa statului

român la structurile europene şi euroatlantice. Această opţiune

fundamentală este esenţială pentru prezentul şi viitorul societăţii

româneşti. A pune sub semnul întrebării seriozitatea acestui

angajament politic şi moral fundamental este un act antipatriotic şi un

atentat la interesul naţional.

Tocmai aceste împrejurări dificile ne obligă nu doar să

consolidăm poziţia obţinută cu sacrificii şi stăruinţă neînduplecată

acum zece ani, ci să formulăm mai clar şi să susţinem cu mai multă

energie acele concluzii pe care evenimentele recente ni le evidenţiază

mai limpede ca oricând.

România trebuie să folosească întregul său potenţial,

posibilităţile pe care i le oferă Parteneriatul strategic cu SUA şi

statutul său de membru NATO pentru a asigura cu toate mijloacele

securitatea teritoriului naţional şi a graniţei de est a NATO şi a

Uniunii Europene.

România ar trebui să devină un catalizator cu mult mai activ

decât până acum în politicile de consolidare a graniţelor NATO şi

9

Uniunea Europeană, promovând energic asocierea Ucrainei şi

Republicii Moldova la Uniunea Europeană ca etapă în procesul de

integrare europeană.

România trebuie să-şi asume rolul de catalizator şi în

relansarea politicilor de securitate comună şi cooperare la Marea

Neagră, utilizând toate instrumentele instituţionale, parteneriatele sale

tradiţionale cu statele riverane membre NATO şi/sau ale Uniunii

Europene, precum şi rolul său istoric de mediator în acest spaţiu.

România trebuie să acţioneze cât mai hotărât în cadrul

NATO, cât şi în cel al Uniunii Europene pentru o politică energetică

inteligentă, care să asigure tuturor statelor europene căi alternative de

aprovizionare, astfel încât să se elimine posibilitatea şantajului

energetic din partea oricărui furnizor.

În fine, dar nu în ultimul rând, România trebuie să mobilizeze

consensul statelor membre ale ambelor organizaţii împotriva

permanentizării şi chiar extinderii zonelor de conflict îngheţat, a

manifestărilor de iredentism şi a încercărilor de secesiune în beneficiul

unor state învecinate, astfel încât acte de agresiune de tipul celor la

care am asistat în ultimele săptămâni să nu se mai întâmple.

În numele Senatului României, mulţumesc pentru eforturile

încununate prin aderarea la NATO tuturor cetăţenilor României care

au acceptat sacrificii importante, uneori dureroase, în numele

interesului naţional şi pentru apropierea întregii societăţi româneşti de

standardele de democraţie, legalitate şi eficienţă pe care le impune

apartenenţa la NATO.

10

De asemenea, se cuvine să aduc omagiu Senatului României,

Armatei Române, fără de al cărei devotament şi abnegaţie nu am fi

putut să ne integrăm în cea mai puternică alianţă defensivă din istorie.

Mulţumesc, de asemenea, întregului aparat al administraţiei

de stat în frunte cu diplomaţii şi specialişti în relaţii internaţionale,

precum şi serviciilor de informaţii ale statului român, care au susţinut

cu competenţă, profesionalism şi seriozitate nedezminţită efortul

comun de integrare.

În egală măsură, cred că trebuie să aduc mulţumirile mele

tuturor parlamentarilor, membrilor guvernelor României şi

predecesorilor mei la conducerea celor două Camere ale

Parlamentului, care au asigurat perspectiva politică şi legislativă a

integrării euroatlantice şi, totodată, consensul politic indispensabil din

anii care au pregătit admiterea noastră în NATO.

Se cuvine să exprim, în numele Senatului României,

mulţumirile cele mai sincere foştilor şefi ai statului român, Maiestăţii

Sale Regele Mihai care, din 1996, când şi -a redobândit statutul şi

cetăţenia, a depus eforturi remarcabile în întreaga lume liberă pentru

susţinerea aspiraţiilor legitime de integrare ale poporului român,

precum şi preşedinţilor Ion Iliescu şi Emil Constantinescu.

Preşedintele Constantinescu şi-a asumat încă din primul

moment al mandatului său misiunea de a convinge pe decidenţii

tuturor statelor membre în NATO şi Uniunea Europeană de faptul că

integrarea României în structurile europene şi euroatlantice reprezintă

o decizie necesară şi legitimă pentru ambele organizaţii.

11

Modul curajos şi lipsit de echivoc în care a exprimat

adeziunea statului şi societăţii româneşti la valorile democraţiei şi

libertăţii, susţinând – în ciuda tuturor obstacolelor – efortul

comunităţii internaţionale pentru soluţionarea crizei Balcanilor de

Vest a deschis României porţile Alianţei şi ale Uniunii Europene.

Preşedintele Iliescu a continuat acest drum, având privilegiul

istoric de a atinge ţelul comun al integrării în cursul ultimului său

mandat.

Într-un cuvânt, aderarea României la NATO ca membru cu

drepturi depline a fost un mare proiect naţional, susţinut de generaţii

succesive. Încheierea lui a încununat un efort cu adevărat secular,

asigurând României, pe termen lung, conectarea durabilă la lumea

liberă, democratică şi prosperă a Alianţei Nord-Atlantice.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

(Revine la prezidiu.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule preşedinte al Senatului.

În continuare voi da cuvântul domnului deputat Gabriel

Vlase, şeful Delegaţiei parlamentare române la Adunarea

Parlamentară a NATO şi vicepreşedintele acestui for parlamentar, care

va da citire Declaraţiei Parlamentului României cu ocazia marcării a

10 ani de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică şi a 65 de

ani de existenţă a NATO.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

12

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Declaraţia Parlamentului României cu ocazia marcării a 10

ani de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică şi a 65 de ani de

existenţă a NATO.

În urmă cu 10 ani, la 2 aprilie 2004, România a devenit stat

membru cu drepturi depline al Alianţei Nord-Atlantice, cea mai

importantă organizaţie de securitate colectivă din toate timpurile şi cea

mai relevantă în complicatul context de securitate al zilelor noastre.

În acest fel, România şi-a realizat un obiectiv strategic de

politică externă, aderarea la organizaţia care garantează pacea şi

securitatea în spaţiul euroatlantic de mai bine de o jumătate de secol.

Totodată, acest act, care a întrunit consensul întregii clase

politice, a marcat împlinirea unei aspiraţii - revenirea României în

marea familie a democraţiilor occidentale, de care a fost despărţită,

împotriva propriei voinţe, pentru aproape o jumătate de secol.

Aderarea la NATO a restabilit locul şi rolul României în

arhitectura internaţională de securitate, definind poziţia ţării noastre pe

scena politică a lumii contemporane, răspunderile care-i revin faţă de

poporul român, dar şi faţă de ceilalţi membri ai Alianţei.

România şi toţi cetăţenii săi beneficiază direct de protecţia de

securitate a Alianţei, de natură să garanteze pe termen lung

dezvoltarea democratică şi prosperitatea societăţii româneşti care a

susţinut şi susţine într-o proporţie covârşitoare rolul NATO în mediul

contemporan de securitate.

13

Semnificaţia şi importanţa acestui moment ne apar cu atât

mai evidente astăzi, când constatăm că ameninţări de securitate pe

care le consideram demult depăşite în spaţiul european, cum ar fi

anexarea Crimeii de către Rusia, prin încălcarea dreptului

internaţional, revin în prim-planul actualităţii. Aceste evoluţii

îngrijorătoare, pe care România le condamnă cu fermitate, vin să

reconfirme validitatea premiselor care au stat la baza aderării ţării

noastre la NATO.

Cu acest prilej aniversar, afirmăm că România şi-a îndeplinit

obligaţiile de contributor de securitate în cadrul NATO. Se cuvine, în

primul rând, să aducem omagiul nostru memoriei militarilor români,

să ne exprimăm adânca recunoştinţă faţă de aceşti eroi care şi-au dat

viaţa în numele democraţiei, libertăţii şi drepturilor omului, în misiuni

desfăşurate sub drapelul NATO.

În acelaşi timp, gândurile noastre se îndreaptă spre familiile

acestor eroi, care au pierdut un fiu, un soţ sau un tată şi cărora le

datorăm în egală măsură toată gratitudinea noastră.

Reiterăm totodată profundul nostru respect faţă de munca şi

devotamentul exemplar al tuturor celor care au participat la misiunile

asumate de România în NATO, dovedindu-se la înălţimea încrederii

cu care i-a învestit societatea românească în ansamblul ei.

Aniversarea unui deceniu de la aderarea României la NATO

coincide cu a 65-a aniversare a înfiinţării Alianţei Nord-Atlantice. În

ultimii 10 ani, România a crescut împreună cu Alianţa, participând în

mod activ şi direct la transformarea acesteia într-o organizaţie capabilă

14

să facă faţă cu succes provocărilor de securitate ale începutului de

mileniu.

Summitul NATO care a avut loc la Bucureşti în aprilie 2008

a reprezentat o recunoaştere a relevanţei strategice a României, a

rolului şi contribuţiilor sale la obiectivele NATO, precum şi a

importanţei acordate vecinătăţii NATO.

România a participat, alături de aliaţi, la adoptarea în 2010 a

noului Concept strategic al NATO, document de viziune care

stabileşte principalele repere ale acţiunii NATO pe termen mediu şi

oferă opiniei publice şi statelor aliate imaginea de ansamblu a

priorităţilor NATO.

Am dorit ca nou Concept strategic să constituie răspunsul

statelor democratice la spectrul larg de ameninţări şi sfidări asimetrice

cu care sunt confruntate, punând în evidenţă în acelaşi timp, şi mizele

demersului - afirmarea consolidată a identităţii NATO prin obţinerea

sprijinului populaţiei din statele membre, creşterea solidarităţii

transatlantice, promovarea flexibilităţii Alianţei şi, implicit, a

eficacităţii misiunilor în derulare, redefinirea conceptului de

„descurajare” şi a sistemului actual de parteneriate ale Alianţei.

În procesul complex de transformare a NATO, România şi-a

demonstrat cu consecvenţă ataşamentul faţă de principiile, valorile şi

ţelurile Alianţei, s-a dovedit a fi un aliat responsabil, generator de

valoare adăugată, care şi-a subsumat propriile eforturi demersurilor

colective de adaptare a capacităţilor şi structurilor NATO la noul

Concept strategic.

15

Pe acest fond, România a participat în ultimii ani la

dezvoltarea componentei europene a sistemului american de apărare

antirachetă, care va reprezenta o contribuţie importantă la programul

NATO de apărare împotriva rachetelor balistice. Prin finalizarea cu

succes a acordurilor bilaterale cu Statele Unite şi operaţionalizarea la

orizontul anului 2015 a Facilităţii antirachetă din cadrul Bazei militare

de la Deveselu se va extinde protecţia asupra teritoriului aliat din

Europa împotriva ameninţărilor cu rachete balistice cu rază scurtă şi

medie de acţiune, consolidându-se poziţia ţării noastre de aliat de

încredere în cadrul NATO.

Am pledat şi pledăm în modul cel mai consecvent pentru

„politica uşilor deschise” a NATO, pentru intensificarea şi

diversificarea relaţiilor parteneriale, apreciind că, în noul context

geopolitic, aceste teme rămân de o stringentă actualitate.

Considerăm deosebit de importantă continuarea extinderii

Alianţei în zona Balcanilor de Vest şi în regiunea extinsă a Mării

Negre. În contextul conflictelor prelungite, aceasta se dovedeşte a fi

singura opţiune viabilă pentru asigurarea pe termen lung a apărării

colective şi a stabilităţii acestor zone, care continuă să fie surse de

instabilitate şi conflict.

Suntem în continuare preocupaţi de contextul geopolitic

actual, marcat de riscuri emergente, care au un impact negativ asupra

situaţiei globale de securitate. România a promovat şi va continua să

promoveze în cadrul NATO, în strânsă legătură cu statele aliate şi cu

16

cele partenere, în special din vecinătatea imediată, atât propriile

interese în materie de securitate energetică, cât şi interesele Europei.

Având în vedere situaţia actuală creată în această zonă a

Europei, unde ţara noastră este graniţa de est a Uniunii Europene şi a

NATO, Parlamentul României îşi exprimă speranţa că NATO va

analiza în perioada următoare, până la summitul din septembrie din

Ţara Galilor, posibilitatea susţinerii creşterii credibilităţii strategice a

Alianţei.

Suntem preocupaţi, de asemenea, de ameninţările cibernetice,

aflate într-o permanentă diversificare şi susţinem adoptarea unor

măsuri concrete la nivelul NATO, pentru contracararea respectivelor

ameninţări.

Procesul de reformă a Cartelului General al NATO, care a

cuprins toate sectoarele de activitate ale Alianţei, a avut drept rezultat

o organizaţie suplă, flexibilă, eficientă şi puternic ancorată, din punct

de vedere conceptual, în mediul internaţional de securitate. NATO

este astăzi pregătită să contribuie la stabilitatea, predictibilitatea şi

solidaritatea transatlantică, în acelaşi timp îndeplinindu-şi rolul de

garant al mediului de securitate regional şi global.

Parlamentul României a acordat sprijinul său constant

Adunării Parlamentare a NATO, contribuind, prin reprezentanţii săi,

la definirea şi punerea în practică a obiectivelor sale, animat de

convingerea că acest for joacă un rol decisiv, prin impulsionarea şi

dezvoltarea dialogului interparlamentar, inclusiv cu partenerii

Alianţei.

17

Într-adevăr, diplomaţiei parlamentare îi revine o misiune

esenţială, ea permiţând diseminarea directă a mesajelor Alianţei şi

corecta informare a cetăţenilor asupra priorităţilor şi misiunii acesteia.

Găzduirea de către Parlamentul României, la Bucureşti, a două sesiuni

anuale ale Adunării Parlamentare NATO, în 1997 şi 2011, a marcat

momente importante, atât pentru România, în calitate de ţară gazdă,

cât şi pentru Alianţă.

La acest moment aniversar pentru România şi pentru NATO,

ne exprimăm convingerea fermă că astăzi organizaţia este mai solidă

ca oricând, la aceasta contribuind coeziunea statelor membre şi

angajamentul acestora pentru promovarea valorilor libertăţii şi

democraţiei.

Vom acţiona în continuare pentru recunoaşterea NATO ca

actor de securitate global, cu un profil în creştere, cât mai atractiv

pentru partenerii interesaţi.

Totodată, România va susţine, în mod activ, promovarea

rolului NATO de furnizor de stabilitate, promotor al reformelor şi

cooperării regionale în vecinătatea imediată a României, în sinergie cu

Uniunea Europeană şi alte organizaţii globale şi europene.

Adoptată astăzi 1 aprilie, de cele două Camere ale

Parlamentului României, reunite în şedinţă comună, cu prilejul

Sesiunii solemne consacrate marcării a 10 ani de la aderarea României

la Alianţa Nord-Atlantică şi a 65 de ani de existenţă a NATO.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

18

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Încep intervenţiile pe grupuri politice parlamentare.

O să dau cuvântul Grupului parlamentar al Partidului Social

Democrat, 5 minute. În numele grupului, domnul senator Gabriel

Oprea.

Domnule senator, aveţi cuvântul.

Domnul Gabriel Oprea:

Domnule preşedinte al României Traian Băsescu,

Domnule preşedinte Ion Iliescu,

Domnule preşedinte Emil Constantinescu,

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru Victor Ponta,

Stimaţi invitaţi,

Dragi colegi,

Pacea nu este ireversibilă, iar premisele prosperităţii unui stat

nu pot fi garantate fără efort, fără costuri şi fără sacrificiu. De-a lungul

istoriei, noi românii am plătit cu sânge preţul independenţei, unităţii,

libertăţii şi democraţiei de care ne bucurăm astăzi. Din acest motiv,

românii ştiu, poate mai mult decât alţii, cât de important este să

priveşti spre viitor cu mai multă linişte în suflet şi să clădeşti convins

fiind că pacea de care ne bucurăm are o temelie solidă. Această

temelie este, fără nicio îndoială, statutul pe care România îl are ca

membru NATO, cu tot ceea ce înseamnă acest lucru. Mă refer,

19

evident, la parteneriatul şi angajamentele comune care-i unesc pe

membrii acestei alianţe.

În egală măsură, mă refer la contribuţiile efective pe care

România, prin instituţiile şi prin militarii săi, le are ca furnizor de

securitate în cadrul NATO. Sigur, nu avem capacităţile şi resursele

altor state, dar avem cu certitudine mentalitatea şi atitudinea care

animă această alianţă. Ştiţi bine că integritatea euroatlantică a

reprezentat un obiectiv constant al politicii externe româneşti. A fost

unul dintre puţinele momente naţionale veritabile, caracterizate de

consens absolut la nivelul clasei politice responsabile din România.

Astăzi vedem roadele acestui consens şi înţelegem mai bine

cât de important a fost momentul istoric al intrării României în

NATO. Încă de la aderare, România şi-a asumat un rol activ în cadrul

NATO, aceasta fiind o condiţie esenţială a promovării intereselor

naţionale la nivel interaliat şi a integrării preocupărilor de securitate

ale României în procesul decizional al acestei structuri.

Aderarea la Alianţa Nord-Atlantică a presupus, printre altele,

contribuţia naţională cu personal în structurile Alianţei. Până în

prezent, România a participat la misiuni de menţinere a păcii cu

aproape 40 de mii de militari, situându-se pe primele locuri între

statele membre contributoare la operaţii.

În plus, Armata României a avut o contribuţie însemnată în

ceea ce priveşte schimbul de date şi informaţii în cadrul Alianţei, prin

participarea cu personal şi capabilităţi de informaţii militare la

operaţiile NATO, contribuţii la elaborarea documentelor NATO

20

agreate şi în sprijinul deciziilor Consiliului Nord-Atlantic şi

Comitetului Militar al NATO, contribuţii pentru centrul NATO,

pentru fuziunea informaţiilor şi pentru comandamentele NATO.

Este de subliniat faptul că Armata României s-a situat între

primii 5 contributori ai Diviziei Informaţii a Statului Major Militar

Interaliat al NATO, în perioada 2008-2012, şi s-a situat pe primul loc

la contribuţii în sprijinul Diviziei Informaţii în anul 2013.

Competenţa şi profesionalismul României în acest domeniu

au condus la înfiinţarea Centrului de Excelenţă NATO pentru

HUMINT de la Oradea. În privinţa teatrelor de operaţii, ştiţi bine că

Afganistan a reprezentat principala zonă de interes şi de efort tactic.

În prezent, acolo sunt dislocaţi aproximativ 1200 de militari,

30 de batalioane şi aproximativ 25 de mii de militari au participat la

misiuni în Afganistan, în rotaţie de câte 6 luni.

Ca dovadă a aprecierii profesionalismului în teatrul de

operaţii al militarilor români, România a fost prima ţară din cadrul

ISAF care a avut în subordine o subunitate a Statelor Unite ale

Americii, o mare onoare. România va continua să contribuie cu

instructori şi personal specializat, potrivit cerinţelor Alianţei şi

deciziilor politice naţionale. Din păcate, România ca şi celelalte ţări

membre al NATO, nu au fost scutite de preţul de sânge plătit pentru

securitate şi pentru libertate.

România a pierdut în operaţiile militare desfăşurate în cadrul

NATO 26 de militari. Sunt oameni care au murit slujind drapelul

României şi având convingerea că misiunea lor purtată departe de ţară

21

este o garanţie a libertăţii şi a securităţii celor de acasă. Rezumând

toate aceste repere referitoare la parcursul României în NATO, putem

spune cu certitudine că la 10 ani de la aderare, profilul ţării noastre în

Alianţa Nord-Atlantică este definit prin continuitate şi coerenţă. Au

fost 10 ani în care am câştigat respectul partenerilor noştri. Au fost 10

ani în care am contribuit cu determinare la succesul misiunilor NATO,

dar, cel mai important, au fost 10 ani în care România şi-a reconfirmat

periodic, fără echivoc, opţiunea făcută acum 10 ani.

Suntem parte a structurilor euroatlantice nu din întâmplare, ci

prin voinţa românilor, şi pentru aceasta este destinul nostru ca stat.

Suntem într-o zonă de importanţă strategică majoră, între

Balcanii de Vest şi vecinătatea estică, regiunea Mării Negre şi

Caucazul de Sud. Iar din acest punct de vedere, cred că România are,

în continuare, şansa de a demonstra nu numai că este un furnizor

constant de securitate, ci şi un pol de stabilitate în regiune.

Stimaţi invitaţi,

Dragi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Pentru România au trecut 10 ani de NATO, dar ne aşteaptă

mulţi ani înainte. Ne dorim să fie ani de securitate şi prosperitate şi ne

dorim ca Parteneriatul Nord-Atlantic să fie la fel ca şi până acum, o

temelie solidă a fiecărui pas pe care România îl va face pe calea

afirmării destinului ei istoric.

Aşa să ne ajute Dumnezeu! (Aplauze.)

22

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Are cuvântul domnul senator Crin Antonescu, din partea

grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal.

Domnule senator, aveţi cuvântul.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Alteţa Voastră Regală,

Domnule preşedinte al României,

Domnule preşedinte Ion Iliescu,

Domnule preşedinte Emil Constantinescu,

Domnule prim-ministru Ponta,

Domnilor prim-miniştri,

Domnilor preşedinţi ai Camerelor,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sărbătorim astăzi 10 ani de la intrarea României în NATO.

Spun bine sărbătorim, pentru că apartenenţa ţării noastre la

organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord este, probabil, cea mai

mare reuşită diplomatică şi istorică a României, este o şansă uriaşă şi

este o premisă pentru viitorul optimist al acestei ţări.

Niciodată România n-a avut în istoria sa atâtea şi asemenea

garanţii de securitate. Niciodată România n-a făcut parte, în toată

istoria sa, dintr-un asemenea club care reuneşte cele mai importante

valori la care astăzi umanitatea civilizată, deci democratică, a ajuns.

Niciodată în istoria sa, România nu a avut mai multă importanţă, mai

23

multă greutate şi mai multe resurse geostrategice, decât astăzi, prin

apartenenţa sa la NATO.

Vreau, la acest moment de sărbătoare, în numele Partidului

Naţional Liberal, să mulţumesc întâi de toate Armatei Române şi

structurilor operative de intelligence care au dovedit şi dovedesc

profesionalism, loialitate, devotament, spirit de sacrificiu. Au dovedit-

o în procesul complicat de reformare internă. Au dovedit-o cu preţul

sângelui de atâtea ori, în Balcani, în Irak, în Afganistan.

Astăzi, din nou, Armata Română este un segment de elită al

societăţii româneşti şi este, poate, instituţia din România cea mai

respectată şi cea mai apreciată de toţi partenerii noştri externi.

Aş vrea, în al doilea rând, să mulţumesc tuturor cetăţenilor

României, solidarităţii şi hotărârii pe care ei au arătat-o în jurul acestui

proiect. Sunt convins că acest consens copleşitor al cetăţenilor români

a generat şi întreţine şi consensul, probabil, singurul consens fertil din

clasa politică românească, pe care îl dovedim în această privinţă toţi.

Într-o Europă în care unii s-au plictisit de libertate pentru că

n-au cunoscut, din fericire pentru ei, ce înseamnă lipsa libertăţii

decenii în şir pentru o naţiune, România este o ţară în care există

consens, în care există încredere, în care există optimism în interiorul

şi în sprijinul acestor instituţii şi acestei direcţii şi acesta este un atuu,

unul din marile atuuri, poate încă insuficient exploatat al României.

Vreau, în al treilea rând, în numele Partidului Naţional

Liberal, să mulţumesc tuturor acelor personalităţi publice, oameni

politici, lideri politici, membri ai Guvernelor, parlamentari, diplomaţi

24

care au lucrat pentru ca această şansă istorică extraordinară să fie

realitate. Nu-i putem, probabil, şi dacă vrem, numi pe toţi, dar voi

numi azi doi oameni, pentru că mi se pare că încă şi în această privinţă

trebuie să le fie făcută dreptate.

Mulţumesc, în numele Partidului Naţional Liberal, Majestăţii

Sale Regele Mihai I. (Aplauze.)

Mulţumesc, în numele Partidului Naţional Liberal, domnului

preşedinte Emil Constantinescu. (Aplauze.)

Nu sunt singurii care au lucrat şi care şi-au asumat decizii

curajoase, în cazul preşedintelui Constantinescu, dar sunt poate

oamenii ale căror merite au fost, până acum cel puţin, cel mai adesea

trecute în umbră. Aceasta este o şansă istorică pentru România, dar în

acelaşi timp, pentru noi apartenenţa la NATO e preţioasă ca premisă,

pentru că apartenenţa noastră la NATO este şansa şi premisa pentru

viitor, pentru construcţie, pentru construcţie de instituţii, pentru

construcţie de proiecte, pentru construcţie de mentalităţi, pentru

construcţie de decizii. Există două iluzii periculoase pe care probabil

le-am trăit mulţi dintre noi şi, în orice caz, au fost trăite din plin în

Europa.

Prima a fost iluzia aceea ce Fukuyama numea „Sfârşitul

istoriei” bucuria anilor ’90 şi sentimentul că Războiul Rece, în esenţa

lui, e de domeniul istoriei şi al ireversibilului.

Realităţile de azi, şi nu numai ele, dar cu precădere cele din

săptămânile şi lunile din urmă, ne arată că nimic nu este ireversibil în

istorie şi că cine nu trăieşte iluzia că libertatea e câştigată odată pentru

25

totdeauna, că pentru ea nu trebuie să continui să te lupţi, că pentru ea

nu trebuie să continui să investeşti, se înşeală.

A doua iluzie europeană majoră a fost, să spunem direct,

aceea că securitatea Europei, că obligaţia şi cheltuielile apărării

libertăţii Europei democratice revin din oficiu superputerii militare şi

economice a Statelor Unite.

E adevărat, Statele Unite de la sfârşitul anilor ’40, prin

organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord au salvat Europa. S-o

spunem limpede. Dar noi, ca europeni, şi toţi ceilalţi europeni, trebuie

să înţelegem că nu putem să nu contribuim, să nu ne preocupăm şi să

nu lucrăm pentru libertatea comună şi pentru valorile comune ale

noastre, ca şi ale celor de peste Atlantic.

De aceea, de pildă, angajamentul, pe care noi în România l-

am făcut, de a aloca minim 2 la sută din produsul intern brut

cheltuielilor de apărare, angajament pe care nu l-am putut îndeplini şi

pe care nu l-a putut îndeplini, cred, nimeni, atât cât s-a angajat în

Europa, şi în contextul crizei economice, trebuie astăzi luat în serios

pentru că, dacă NATO este spaţiu şi garanţie de libertate, securitate şi

stabilitate, apărarea acestora, prezervarea acestora, folosirea spre

binele comun al acestora e datoria noastră a tuturor şi în fiecare zi.

La mulţi ani, România în NATO, la mulţi ani, Armată

Română! (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule senator.

26

Are cuvântul domnul senator Vasile Blaga, din partea

Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule senator, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Blaga:

Domnule preşedinte al României,

Domnilor foşti preşedinţi ai României,

Alteţa Dumneavoastră Regală,

Domnilor preşedinţi ai Camerei şi Senatului,

Domnule prim-ministru,

Domnilor foşti prim-miniştri,

Stimaţi invitaţi,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Aniversăm astăzi în Parlamentul României un moment

istoric, 10 ani de la aderarea României la Organizaţia Tratatului

Atlanticului de Nord.

A fost un moment de graţie, un moment solar pentru destinul

greu încercat al României.

Admiterea României în Alianţa NATO a închis un ciclu

istoric reparator. România a revenit astfel în sânul opţiunilor

occidentale şi s-a despărţit simbolic şi instituţional de un sistem impus

împotriva intereselor ei naturale de dictatura comunistă.

La 29 martie 2004, prin aderarea oficială la NATO, România

s-a întors acasă, alături de marile democraţii occidentale. Părăseam

astfel zona gri, plină de incertitudini, dintre vest şi est.

27

Locul României proiectat de superba generaţie a

paşoptiştilor, construit şi consolidat apoi de generaţiile care au

modernizat ţara, este unul singur: în vest, acolo unde este democraţie,

libertate, respectul drepturilor omului şi şansa prosperităţii. De acolo

România a fost ruptă brutal de dictatura comunistă. Într-acolo, spre

Occidentul democratic aveam să facem următorul mare pas, prin

aderarea României la 1 ianuarie 2007 la Uniunea Europeană. Însă, fără

intrarea în NATO, aderarea la Uniunea Europeană nu ar fi fost

posibilă. Niciodată nu este prea mult să repetăm aceste adevăruri. Ele

trebuie spuse iar şi iar pentru tânăra generaţie, pentru cei născuţi după

1989, dar şi pentru generaţiile noastre. Din păcate, o facem prea puţin,

chiar şi aici, în Parlamentul României. Din nefericire, o facem prea

puţin în şcoli, prea puţin în media, prea mult a luat amploare confuzia

valorilor şi degradarea lor în spaţiul public. Prea puţin ne aducem

aminte de răul de care am scăpat, comunismul, şi încă nu

conştientizăm cum ar trebui să valorizăm şansele uriaşe pe care le-am

avut, că am prins cele două trenuri ale istoriei de după 1989: NATO şi

Uniunea Europeană. Responsabilitatea ne aparţine în primul rând

nouă, clasei politice, dar şi elitelor intelectuale şi din media.

Aderarea României la NATO şi apoi la Uniunea Europeană

ne-a oferit două mari oportunităţi. Să recuperăm rapid decalajele de

dezvoltare şi de nivel de trai faţă de ţările puternice ale Occidentului şi

să jucăm un rol activ în cadrul parteneriatelor din care facem parte.

Membră a Alianţei NATO, România este astăzi un garant al

democraţiei şi stabilităţii la frontiera de est a Uniunii Europene.

28

România este un reper pentru toate statele partenere ale Uniunii

Europene, pe flancul de est al Uniunii Europene: Ucraina, Moldova,

Georgia.

În contextul ultimelor evenimente de la graniţa de est a

Uniunii Europene din Ucraina, importanţa geostrategică a României a

crescut, iar poziţia noastră de ţară NATO şi membră UE trebuie să fie

mai ferm şi clar auzită.

Am rămas însă datori cu toţii, partidele aflate astăzi în

Parlamentul României, la primul obiectiv generat de aderarea la

marile instituţii ale vestului, NATO şi Uniunea Europeană. Este vorba

despre recuperarea diferenţelor de dezvoltare şi de nivel de viaţă care

există între România şi ţările dezvoltate ale Occidentului.

Aşa cum merg lucrurile astăzi, România riscă să rămână o

ţară marginală în Uniunea Europeană. Sunt vremuri tulburi la est de

ţara noastră şi cu atât mai mult trebuie să accelerăm dezvoltarea

economiei, să ne grăbim, dar să ne grăbim cu cap, cu un proiect

temeinic, cu un nou proiect pentru România.

Noul nostru proiect de ţară trebuie să fie România dezvoltată

la nivelul de dezvoltare al partenerilor noştri occidentali, România

integrată sută la sută în Uniunea Europeană. Cu toate turbulenţele

anilor ’90, cu toţi paşii făcuţi înapoi uneori şi cu toate ezitările, până la

urmă, întreaga clasă politică a avut ca obiectiv mersul spre vest al

României. Doar aşa am reuşit să intrăm în NATO şi în Uniunea

Europeană.

29

Vom avea consens de substanţă pentru următorul mare pas,

pentru următorul mare obiectiv de ţară? Eu sper că da. Şi mai sper că o

primă bază a acestui consens major pentru viitorul României este pusă

chiar astăzi, aici, la această şedinţă aniversară. Să nu uităm şi de

sacrificiile şi eforturile făcute de români pentru ca visul occidental să

se îndeplinească.

Să nu-i uităm pe militarii care şi-au dat viaţa în misiunile în

teatrele de operaţii din Afganistan, Irak şi altele. Lor şi celor 22 de

milioane de români le suntem datori cu realizarea acestui mare

obiectiv naţional - România ţară dezvoltată şi respectată în NATO şi

în Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului,

domnul Ernest Caloianu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mario-Ernest Caloianu:

Domnule preşedinte al României,

Domnule preşedinte Ion Iliescu,

Domnule preşedinte Emil Constantinescu,

Domnule prim-ministru,

Domnilor preşedinţi ai Camerelor,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

30

Onorat auditoriu,

Împlinirea a 10 ani de la aderarea României la organizaţia

Tratatului Atlanticului de Nord invită la un moment de reflecţie asupra

acestui eveniment şi a ceea ce înseamnă pentru statul nostru calitatea

de membru al NATO.

Alături de integrarea europeană, aderarea la NATO constituie

una dintre cele două componente ale singurului proiect de ţară din

ultimii 25 de ani.

În continuarea programului Revoluţiei Române, o idee

fundamentală a politicii externe a României a fost aceea de a scoate

ţara din izolare şi de a nu rămâne în zona gri de tampon între Occident

şi fosta Uniune Sovietică.

Totodată, aderarea la NATO reprezintă expresia clară a

dorinţei românilor de a trăi în libertate, pace şi prosperitate, alături de

democraţiile occidentale.

Conform unui sondaj recent, circa trei sferturi din români

consideră că apartenenţa la NATO reprezintă un lucru bun pentru

România. Opţiunea spre Occident apare drept un fapt firesc, deoarece

avem un trecut împreună.

Franţa şi Marea Britanie au făcut posibilă Unirea din 1859.

Statele Unite au introdus principiul autodeterminării

popoarelor, care a deschis calea pentru Unirea din 1918.

Pentru România, pentru români, legătura cu Occidentul este o

parte integrantă din istoria statului naţional unitar. Recentele

31

evenimente din regiune au arătat că NATO a fost şi rămâne opţiunea

corectă pentru asigurarea securităţii României.

Doamnelor şi domnilor,

Calitatea de membru NATO nu înseamnă numai drepturi, ci

şi responsabilităţi. Altfel spus, nu numai discursuri, ci şi fapte. În

opinia mea, aceasta înseamnă cel puţin trei lucruri fundamentale. În

primul rând, să ne respectăm angajamentele externe. Prin aceasta

arătăm că nu suntem un membru doar care beneficiază de ce oferă

NATO, ci că aduce plusvaloare Alianţei prin participarea la acţiuni

militare comune şi valorificarea poziţiei noastre geostrategice.

În al doilea rând, să respectăm Armata română. Să nu uităm

niciodată că armata este o instituţie fundamentală a statului român

care se bucură de cea mai mare încredere din partea românilor.

Din acest motiv, considerăm că ar fi înţelept să reţinem

mesajul lui Robert Gates din ultimul său discurs din Europa, în calitate

oficială. Fostul secretar american al apărării afirmă că „Viitorul

NATO depinde de respectarea angajamentelor privind bugetul de

apărare din partea partenerilor europeni.” Armata română a plătit cu

sânge în al Doilea Război Mondial tăierile pe care politicienii le-au

adus din bugetul apărării în anii '30 al secolului trecut.

Să ne reamintim de acest lucru atunci când votăm bugetul de

stat. Altfel, riscăm să repetăm greşelile trecutului.

În al treilea rând, să încercăm să combatem toate fenomenele

care pot ameninţa sub orice formă statul român din interior, cum sunt:

32

disoluţia autorităţii statului, captura statului de către grupuri de

interese şi corupţia la nivel înalt.

Închei prin a mulţumi tuturor acelora care prin efortul lor au

avut o contribuţie la aderarea României la NATO şi în numele

Partidului Poporului – Dan Diaconescu vă mulţumesc pentru atenţie.

(Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat

László Borbély.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Borbély László:

Stimate domnule preşedinte,

Stimate domnule prim-ministru,

Stimaţi miniştri,

Stimaţi foşti preşedinţi ai României,

Stimaţi foşti prim-miniştri ai României,

Alteţa Voastră Regală,

Stimaţi invitaţi,

Stimaţi preşedinţi ai celor două Camere ale Parlamentului,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Acum 10 ani a avut loc la sediul NATO ceremonia de

arborare a steagurilor celor 7 noi aliaţi: Estonia, Lituania, Letonia,

Bulgaria, Slovenia, Slovacia şi România. A fost o zi de bucurie şi un

33

moment de răscruce în istoria României, consolidând direcţia evoluţiei

democratice a societăţii româneşti. A fost şi este o realizare imensă a

diplomaţiei, a tuturor forţelor politice şi a întregii societăţi din

România care a făcut eforturi considerabile pentru a se afla astăzi în

interiorul Alianţei. Vedem acum cât de greu le este celor rămaşi în

afară, cât de anevoios este, de exemplu, drumul integrării pe care-l

parcurge Ucraina sau Georgia, umplându-ne cu optimism progresul

făcut de Republica Moldova.

Chiar săptămâna trecută am avut posibilitatea, cu câţiva

colegi din Parlament, să particip la o vizită de informare la sediul

NATO din Bruxelles şi am fost plăcut surprins de aprecierea pe care

am primit-o din partea oficialilor NATO la adresa României. Am

trecut cu brio de prima decadă de colaborare intensă, iar acum

urmează probabil o perioadă şi mai serioasă, cu reale provocări pentru

securitatea spaţiului european.

Aşa cum a subliniat şi Preşedintele Statelor Unite săptămâna

trecută în cadrul summitului SUA-UE, în contextul crizei actuale şi a

evoluţiilor geopolitice pe plan global, libertatea nu vine de la sine şi

nici nu este pe gratis. Statele membre ale NATO şi UE trebuie să

investească atât în capabilităţi, cât şi în echipamente moderne pentru

apărare şi securitate, fără să uite nici de îmbunătăţirea securităţii

energetice prin diversificare de resurse, dar nici de securitatea

cibernetică.

Asistăm, deci, la o situaţie geopolitică în plină mişcare.

Vechea ordine internaţională pare să se transforme din nou într-una

34

multipolară, iar Uniunea Europeană şi NATO trebuie să-şi

redefinească conceptele strategice de securitate şi militare în această

nouă situaţie. Alianţa Nord-Atlantică cred că a înţeles după cele

întâmplate în Crimeea că trebuie să acorde o atenţie sporită acestei

zone din Europa. Unde se situează România pe această hartă

geopolitică cu dinamică accelerată? Cu bucurie pot să spun că deşi ne

aflăm la graniţa de est a spaţiului NATO investiţia ţării noastre în

parteneriatul euroatlantic, investiţie care a început nu acum 10, ci

acum 20 de ani, odată cu sprijinirea activă şi implicarea în

Parteneriatul pentru pace, şi-a adus roadele, şi astăzi putem spune că

România are o poziţie importantă în cadrul NATO, o poziţie care ne

obligă. Dar cred că am reuşit să demonstrăm seriozitatea implicării

noastre, care va constitui baza pentru o colaborare şi mai intensă în

viitorul apropiat.

Uniunea Democrată Maghiară din România a sprijinit în mod

activ aderarea ţării noastre la NATO. Comunitatea maghiară a avut un

rol important în ceea ce priveşte sprijinul aderării României la NATO

şi Uniunea Europeană, şi vă asigur că vom susţine în continuare

eforturile noastre de a crea un spaţiu de securitate în partea aceasta a

Europei.

Îmi exprim şi în numele comunităţii maghiare din România

respectul şi recunoştinţa pentru militarii ţării noastre care au participat

şi participă în operaţiuni NATO. Libertatea are un preţ, iar ţara noastră

nu se poate eschiva dacă dorim ca familiile noastre să trăiască în pace

şi siguranţă.

35

Aducem şi pe această cale un omagiu celor care şi-au jertfit

viaţa sau au fost răniţi în diferitele teatre de operaţiuni.

Aşadar, România a contribuit substanţial la activităţile

NATO, cu o implicare, cred eu, mai mult decât exemplară, perfect

conştientă fiind de importanţa sa geostrategică. Cred sincer că nu i-am

dezamăgit pe aliaţii noştri euroatlantici care acum 10 ani ne-au acordat

creditul integrării şi sunt ferm convins că vom rămâne şi în viitor

acelaşi partener puternic şi de încredere ca şi până acum.

Sunt de părere că, în viitorul apropiat, NATO îşi va

reconsidera unele priorităţi, şi asta chiar înainte de summitul din

toamnă, din Ţara Galilor. În acest spirit cred că România va trebui să

fie privită de către NATO ca o ţară mult mai expusă decât alte ţări, din

cauza poziţiei sale geopolitice de graniţă de est a UE şi NATO. Şi în

acest sens va trebui probabil ca NATO să analizeze recalibrarea

poziţiilor sale în ceea ce priveşte această regiune a Europei.

Peste 40 de mii de militari din România au servit în diferite

teatre de operaţiuni în ultimii 10 ani, militari care sunt foarte bine

instruiţi, deci avem posibilitatea valorificării acestui potenţial uman.

Chiar dacă momentan, conform evaluărilor actuale, securitatea

României nu este într-un pericol direct sau indirect, va trebui să fim şi

mai activi, atât în cadrul NATO, cât şi în cadrul Uniunii Europene,

pentru că am reuşit să demonstrăm în aceşti 10 ani, ca ţară membră

NATO, că putem aduce o reală valoare adăugată activităţilor Alianţei,

iar acest lucru trebuie luat în considerare şi în viitor.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

36

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul secretarului Camerei Deputaţilor, domnul

deputat Niculae Mircovici, din partea Grupului minorităţilor naţionale.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Niculae Mircovici:

Domnilor preşedinţi ai României,

Alteţa Voastră Regală,

Domnilor prim-miniştri,

Distins prezidiu,

Doamnelor şi domnilor,

Am onoarea să fiu printre puţinii parlamentari din această

sală care eram comandant de mare unitate la momentul aderării la

NATO, mai mult, comandant al Garnizoanei Timişoara, oraş-martir al

Revoluţiei Române, de la care împlinim anul acesta 25 de ani şi care a

reprezentat începutul.

Sunt mândru să vorbesc în numele Grupului parlamentar al

minorităţilor naţionale, creaţie politică de excepţie a perioadei

postdecembriste, model pentru Europa în rezolvarea problemelor

minorităţilor şi factor decisiv la aderarea României la NATO şi

Uniunea Europeană, grup care în mod evident este de acord cu

declaraţia prezentată şi toate succesele evidenţiate de antevorbitori.

Aderarea la NATO acum 10 ani a reprezentat şi o încununare

a eforturilor şi sacrificiilor Armatei Române, care a acceptat fără

crâcnire restructurarea până la decimare, pentru a crea cadrul

37

organizatoric necesar profesionalizării şi trecerii la noua structură

compatibilă cu Organizaţia Atlanticului de Nord. Participarea a zeci

de mii de militari români în toate teatrele de operaţii alături de aliaţi,

chiar înainte de a avea această calitate, tributul de sânge plătit de zeci

de tineri români, peste 25 dintre ei plătind cu viaţa jurământul depus,

au reprezentat un gest patriotic pe care societatea nu trebuie să-l uite

niciodată.

Alături de faptele pozitive exprimate astăzi şi care nu pot fi

tăgăduite, îmi permit să evidenţiez mai puţin ca politician şi mai mult

ca general în rezervă al Armatei Române, şi câteva nerealizări care au

influenţat evoluţia capacităţii de apărare.

Faptul că niciuna dintre ţările membre ale NATO nu a

respectat prevederile Acordului de la Washington de acordare a 2,38%

pentru apărare constituie un factor influent al evoluţiei politico -

militare actuale în lume şi în zona de proximitate.

Nerespectarea angajamentelor politice făcute prin Ordonanţa

nr.7 faţă de corpul militarilor români şi nefolosirea lor la capacitatea

organizatorică şi profesională şi trecerea în rezervă sau în pensie

anticipată a unor cadre valoroase şi utile în administraţia publică, în

zona învăţământului, în zona cercetării şi menţinerea interdicţiei

cumulului pensiei cu salariul reprezintă factori dezonoranţi pentru

clasa politică, faţă de o structură socială obişnuită cu respectarea

cuvântului dat.

Desfiinţarea marilor unităţi de geniu, care puteau fi azi pe

plan intern un pilon pentru soluţionarea problemelor la deszăpeziri, la

38

inundaţii, la irigaţii, la lucrări de infrastructură, într-un mod organizat

şi eficient, precum şi locuri de muncă şi suport pentru industria

naţională de apărare, iar pe plan extern, mijloace utile României

pentru reconstrucţia zonelor distruse în conflictele militare.

Desfiinţarea marilor unităţi de geodezie şi fotogrammetrie în

condiţiile în care cartografierea teritoriului naţional, ca bază pentru

intabularea terenurilor, constituie o prioritate strategică.

Neînţelegerea prevederilor legale recente de păstrare în

activitate până la cinci ani a celor care pot fi utili organismului militar

şi care, prin plecarea prematură, să nu exercite presiune nejustificată

asupra sistemului de pensii.

Multe altele, pe care nu e timpul şi nici momentul să le

evidenţiem acum, dar pot fi direcţii de acţiune pozitivă pentru viitor.

Doamnelor şi domnilor,

Puterea Organizaţiei Atlanticului de Nord ca alianţă politico-

militară înseamnă îmbinarea şi armonizarea a tot ceea ce este mai

valoros în cele două domenii strategice de importanţă primordială

pentru destinele omenirii.

Demersul politic şi rigoarea militară reprezintă puterea.

Fiului meu care este la a treia misiune NATO în prezent îi cer să nu

uite că atunci când subalternii nu vor mai accepta scuze, decidenţii vor

fi obligaţi să găsească soluţii.

Minorităţile naţionale consideră ca obiectiv prioritar apărarea

României.

Aşa să ne ajute Dumnezeu! (Aplauze.)

39

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea grupurilor politice parlamentare, în încheiere, dau

cuvântul domnului Ioan Moldovan, reprezentând Grupul parlamentar

al Partidului Conservator.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Moldovan:

Domnule preşedinte al României,

Domnilor Preşedinţi Iliescu şi Constantinescu,

Excelenţa Voastră,

Domnilor miniştri,

Domnule prim-ministru,

Dragi colegi parlamentari,

La constituirea Alianţei Nord-Atlantice la Washington, pe 4

aprilie 1949, ideea de bază a alianţei menţinută timp de mai multe

decenii era aceea a realizării unei apărări comune, credibile şi

eficiente, lucru care, după 65 de ani de existenţă a NATO, se întâmplă

şi astăzi prin cele 28 de state din Europa şi America de Nord.

Una dintre cele mai mari succese ale politicii româneşti

postdecembriste a avut loc fără îndoială la 29 martie 2004, când

România a devenit stat membru cu drepturi depline al Alianţei Nord-

Atlantice. Aderarea României la NATO reprezintă o pagină de istorie

a relaţiilor strategice dintre statul nostru şi cea mai puternică

organizaţie militară la nivel internaţional. Pentru România statutul de

membră NATO este echivalentul unei cărţi de siguranţă, într-o lume

40

din ce în ce mai nesigură, care se confruntă cu provocări dintre cele

mai diverse, de la terorism, export de violenţă transfrontalieră sau

atacuri cibernetice.

Totodată, pe această cale, Partidul Conservator reafirmă

importanţa fundamentală a rolului NATO pe care l-a avut şi continuă

să-l aibă pentru securitatea statului român şi a cetăţenilor săi.

29 martie 2004 rămâne o dată memorabilă, când România a

aderat la NATO prin depunerea instrumentelor de ratificare la

Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianţei

Nord-Atlantice.

Partidul Conservator ţine să salute împlinirea a 10 ani de la

invitarea României pentru a adera la NATO.

Ţin să precizez că România a fost solidară cu misiunile

NATO de menţinere a păcii. Până în prezent, statul nostru a participat

la misiuni de menţinere a păcii cu aproape 40 de mii de militari, dintre

care, cu părere de rău, 24 de militari au căzut la datorie în teatrele de

operaţiuni. 131 de militari au fost răniţi. Astfel, România s -a situat pe

primele locuri între statele membre contributoare la operaţii de

menţinere a păcii.

România a dovedit că este un aliat loial, capabil să pună

bazele unor parteneriate strategice durabile cu toate statele NATO. În

toţi aceşti 10 ani de la aderarea statului nostru la NATO, structurile

Ministerului Apărării Naţionale au purtat tricolorul cu mândrie în

toate misiunile, fiind des decorate pentru meritele de care au dat

dovadă pe teatrele de luptă.

41

În încheiere, ţin să mulţumesc tuturor celor care prin munca

lor au făcut posibilă aderarea României la structurile euroatlantice.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul primului-ministru al României, domnul Victor

Ponta.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Victor-Viorel Ponta (prim-ministrul Guvernului

României):

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Domnilor preşedinţi, prim-miniştri,

Alteţa Voastră Regală,

Doamnelor şi domnilor ambasadori,

Stimaţi invitaţi,

Vreau să felicit Parlamentul României pentru iniţiativa de a

organiza astăzi această reuniune excepţională, extraordinară. Cred că

aici, sub cupola Parlamentului, este locul cel mai potrivit în care să

discutăm şi să reliefăm faptul că aderarea României la structurile

nord-atlantice, alături de aderarea României la Uniunea Europeană,

reprezintă cele două obiective fundamentale cele mai importante

atinse de România în ultimii 25 de ani. De asemenea, este locul în care

42

putem să elogiem pe cei care au pus umărul, au făcut posibile aceste

două obiective şi să exprimăm angajamentul generaţiilor actuale de

oameni politici care ocupă funcţii în statul român faţă de valorile care

au stat la baza integrării României în NATO şi în Uniunea Europeană.

Este evident că în baza acestor realizări, care, iată, împlinesc

10 ani pentru NATO şi 7 pentru Uniunea Europeană, România se află,

după 1989, într-o situaţie privilegiată de siguranţă, de răspuns eficient,

coerent şi credibil la orice fel de ameninţare la adresa securităţii sale

naţionale. Este evident acest lucru şi trebuie nu doar să-l reliefăm, ci

să facem tot ceea ce ţine de noi pentru a continua acest proiect

fundamental pentru România.

Vreau să mulţumesc, în numele Guvernului, tuturor

partenerilor noştri transatlantici şi europeni, care în urmă cu 10 ani au

avut încredere că România va fi capabilă să fie un partener puternic,

un partener demn şi un partener serios. Sunt absolut convins că în

aceşti 10 ani am dovedit acest lucru şi o vom face şi în viitor.

Vreau să mulţumesc militarilor români, atât celor aparţinând

Ministerului Apărării Naţionale, cât şi celor care servesc în alte

instituţii fundamentale, pentru faptul că în aceşti 10 ani au dat dovadă

de devotament, au dat dovadă de o bună pregătire profesională, de

curaj, unii dintre ei au plătit cu viaţa participarea la misiunile

încredinţate, mulţi alţii au avut de suferit sau au în continuare şi cred

că merită mulţumirile noastre nu doar în momente aniversare, ci prin

toate măsurile pe care Parlamentul, Guvernul le iau pentru

43

recunoaşterea acestor merite faţă de ei, faţă de toţi cei care au o

contribuţie la păstrarea rolului important al României în NATO.

Evident, vreau să mulţumesc şi tuturor celorlalte structuri, în

afara Ministerului Apărării Naţionale, servicii de informaţii, servicii

de toate tipurile care s-au ridicat şi se ridică la standardele NATO şi

sunt capabile să colaboreze şi să prezinte rolul important al României.

Sunt mândru de faptul că România a avut generaţii de oameni

politici care au văzut înaintea multor altora care este drumul corect, şi

dacă drumul către NATO a început în 1994, prin semnarea

Parteneriatului pentru pace în perioada Guvernului Văcăroiu, s-a

încheiat în 2004, în mandatul Guvernului Adrian Năstase, pentru că

oameni politici, oameni care, repet, au avut viziune, şi mă refer la cei

doi preşedinţi, Preşedintele Ion Iliescu, şi Preşedintele Emil

Constantinescu, la premierii Victor Ciorbea, Mugur Isărescu, Adrian

Năstase, la toţi miniştrii de externe, miniştrii apărării, diplomaţi,

oameni care au avut o contribuţie mai cunoscută sau mai puţin

cunoscută, pentru ca astăzi să putem sărbători 10 ani de la aderarea la

NATO.

Mă alătur felicitărilor şi mulţumirilor adresate Casei Regale

pentru dedicaţia cu care a sprijinit efortul României pentru a se integra

în NATO şi în Uniunea Europeană, şi cred că toate aceste merite

trebuie recunoscute şi elogiate cu această ocazie.

Vreau însă să spun, în numele Guvernului, că este un moment

nu doar de sărbătoare, este şi un moment de asumare a

responsabilităţilor care ne revin. Forţele armate române şi toţi

44

reprezentanţii României au contribuit la definirea unui profil strategic

consolidat al României în NATO, prin asumarea de responsabilităţi şi

racordarea rapidă la transformările la care a fost supusă Alianţa Nord-

Atlantică.

Eforturile militarilor noştri participanţi la misiuni externe au

fost unanim apreciate şi am spus de fiecare dată, fie în teatre de

operaţiuni, fie în întâlnirile oficiale, faptul că nimic nu te face mai

mândru decât să primeşti din partea partenerilor noştri americani, a

partenerilor europeni felicitările pentru modul în care militarii noştri

îşi îndeplinesc misiunile.

Dacă vorbim însă de asumarea responsabilităţii, evident că

vorbim şi despre necesităţile structurilor militare româneşti şi vreau să

spun că în ultimii trei ani am încercat să răspundem atât cât a fost

posibil acestei necesităţi. În anul 2012, Ministerul Apărării avea alocat

1,12% din produsul intern brut, în 2013, 1,38%, în 2014, 1,42%.

Vreau doar să fac un apel cu această ocazie către membrii

Parlamentului, sigur, nu în acest an, an electoral, în care important

este să scădem toate taxele şi să dăm mai mulţi bani. Un miracol pe

care nu cred că l-a descoperit cineva. Dar fac un apel către membrii

Parlamentului ca pentru anii 2015, 2016 şi 2017 să susţinem

împreună, fără niciun fel de acces de populism sau demagogie, măsura

prin care, prin bugetul alocat Ministerului Apărării Naţionale,

creşterea cu 0,2% din PIB anual să ne aducă la acel nivel de 2% pe

care, cu siguranţă, ni-l dorim.

45

Vreau să spun că îmi doresc foarte mult ca România, în

perioada care urmează, în cadrul summitului NATO care va avea loc

în Ţara Galilor, în septembrie, să fie un actor implicat, să fie un

partener strategic important şi să militeze pentru adaptarea şi

modernizarea strategiei NATO la noua situaţie din regiune. Este

evident că evenimentele recente din Crimeea, din Ucraina ne arată că

securitatea trebuie întotdeauna privită şi reevaluată, trebuie totdeauna

întărită şi cred că România are o datorie fundamentală faţă de regiune,

în primul rând pentru a asigura integritatea şi siguranţa Republicii

Moldova, a Georgiei, a Ucrainei şi pentru a arăta tuturor aliaţilor din

zonă că modelul urmat de România este modelul corect şi modelul

eficient pentru a asigura o dezvoltare şi o securitate de care ţările din

regiune au nevoie.

Vreau să mulţumesc încă o dată tuturor celor care şi-au adus

o contribuţie pentru ca România să poată sărbători 10 ani de siguranţă

în cadrul NATO şi să asum faptul că în anii care urmează vom

îndeplini ceea ce românii şi România aşteaptă de la noi, şi anume un

rol strategic şi un rol important în cadrul NATO.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule prim-ministru.

În încheiere, dau cuvântul preşedintelui României, domnul

Traian Băsescu.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

46

Domnul Traian Băsescu (Preşedintele României):

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule preşedinte al Senatului României,

Domnule preşedinte Ion Iliescu,

Domnule preşedinte Emil Constantinescu,

Alteţă Regală,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Sunt onorat să mă adresez dumneavoastră în acest moment cu

semnificaţii deosebite, atât pentru ţara noastră, cât şi pentru NATO. În

2014, românii sărbătoresc 10 ani de când ţara lor a devenit membră

NATO, cea mai puternică alianţă din lume. În 29 martie 2004,

România depunea instrumentele de ratificare a aderării la Tratatul

Atlanticului de Nord, iar pe data de 2 aprilie, la Cartierul General al

NATO, drapelul tricolor era ridicat la catarg.

România revenea astfel şi de jure în marea familie a statelor

occidentale, a democraţiilor euroatlantice, de unde, fără a fi fost

dorinţa ei, fusese ruptă după cel de-al Doilea Război Mondial. Prin

latinitatea noastră şi prin evoluţia istorică, prin formarea noastră ca

stat întotdeauna ne-am considerat a fi occidentali.

Doamnelor şi domnilor,

Suntem aici, împreună, reprezentanţi ai Parlamentului, ai

Preşedinţiei şi ai Guvernului, pentru a spune poporului român, dar şi

lumii, că aderarea la NATO, ca şi ulterioara aderare la Uniunea

47

Europeană au reprezentat decizii istorice ale statului român, expresia

voinţei liber exprimate a cetăţenilor români. Am obţinut astfel cei mai

buni aliaţi şi cele mai bune condiţii de dezvoltare a ţării.

Aderarea noastră la Alianţa Nord-Atlantică are o valoare

istorică. Pentru prima dată în istoria sa modernă, România este aliată

cu toate puterile occidentale în acelaşi timp. Ulterioara dezvoltare în

cadrul NATO a relaţiei speciale cu Statele Unite ale Americii, obiectiv

major al programului meu de politică externă, a îmbunătăţit şi mai

mult situaţia internaţională a României, putând spune, fără reţinere, că

în acest moment România se bucură de cele mai bune garanţii de

securitate din istoria modernă a statului român, prin umplerea de

conţinut în relaţia bilaterală România - Statele Unite a calităţii noastre

de membru NATO.

Relaţia cu Statele Unite a făcut posibil scutul antirachetă de

la Deveselu, relaţia cu Statele Unite a făcut posibilă amplasarea de

baze militare americane pe teritoriul României, relaţia cu Statele Unite

a făcut posibilă organizarea summitului NATO la Bucureşti, relaţia cu

Statele Unite a făcut posibilă o angrenare fără precedent a structurilor

militare şi de Securitate ale României în angrenajul NATO.

Suntem aici şi pentru a omagia adevăraţii eroi ai României,

militarii români căzuţi sub drapel în timpul misiunilor executate de

Armata Română în Bosnia-Herţegovina, Kosovo, Afganistan sau, în

parteneriat cu Statele Unite, în Irak. Ei şi-au servit ţara cu onoare,

devotament şi curaj. Niciodată nu vor fi suficiente cuvintele pentru a

scoate în evidenţă sacrificiul acestor oameni sau pentru a omagia

48

familiile lor. Nu cred că există o mai clară demonstraţie de loialitate

decât propriul sacrificiu.

Le mulţumim şi cetăţenilor români care, într-o manieră

admirabilă, au sprijinit reformele necesare aderării. Fără ei, acest

obiectiv atât de important pentru România nu ar fi fost atins.

Trebuie să le spunem cetăţenilor români că aderarea la

NATO, ca ţară, ne-a adus şi multiple beneficii economice. Începând

din anul 2002, anul invitării în NATO, am asistat la accelerarea

dezvoltării economice a ţării, inclusiv la creşterea semnificativă a

numărului de investiţii străine directe. Plasarea României sub umbrela

protectoare a Alianţei Nord-Atlantice a favorizat intensificarea

dezvoltării României.

Nu în ultimul rând, suntem aici, împreună, pentru a spune

aliaţilor noştri că pot conta pe noi. România şi-a demonstrat nu numai

loialitatea, dar şi capacitatea de luptă. În calitate de preşedinte şi de

comandant al Forţelor Armate, am spus întotdeauna că, în orice

misiune, am fost, suntem şi rămânem alături de aliaţii noştri până la

capăt, până când misiunea va fi îndeplinită. Aşa am făcut şi în Bosnia,

şi în Kosovo, şi în Irak, şi aşa vom face şi în Afganistan. De altfel,

extinderea NATO către est, ca şi a Uniunii Europene, a demonstrat

valoarea unei teze precum cea care spune că Europa de Vest nu se

poate simţi în siguranţă dacă nu este garantată şi securitatea Europei

Centrale şi a Europei de Est.

Aderarea la NATO şi Uniunea Europeană reprezintă cele mai

mari realizări ale noastre, fundamente ale dezvoltării noastre viitoare.

49

De aici decurg şi obligaţiile noastre pentru viitor. Dacă împreună,

clasa politică, am acţiona coordonat pentru aderarea la cele două

organizaţii, tot împreună va trebui să veghem la apărarea acestor

împliniri.

România trebuie să-şi continue drumul pe calea europeană.

Poporului român trebuie să-i spunem că drumul este bun, decizia de

aderare la NATO a fost una înţeleaptă, iar dacă la 10 ani de la aderare

nu toţi românii trăiesc mai bine, asta este din cauza noastră, şi nu a

soluţiei pe care am ales-o. Va trebui să finalizăm reformele

democratice şi economice pe care ni le-am asumat încă din faza de

preaderare. Este şi o chestiune de onoare, dar este, mai înainte de

orice, şansa noastră de modernizare.

Doamnelor şi domnilor,

Acum aproape un deceniu am adus în discuţie evoluţiile din

spaţiul Mării Negre şi avertizam, la fel cum am făcut-o şi în multe alte

ocazii, asupra problemelor cu care se confruntă statele riverane Mării

Negre: conflicte îngheţate, încălcări ale suveranităţii şi integrităţii

teritoriale a statelor, prezenţa trupelor străine fără acordul ţării-gazdă,

traficul de armament, droguri şi persoane, presiuni economice

unilaterale. Din 2008, această listă a fost completată cu utilizarea

drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale drept lance

şi scut pentru anexări teritoriale. A fost laitmotivul anexării de către

Federaţia Rusă a Abhaziei şi a Osetiei de Sud. Din punctul nostru de

vedere, conflictele îngheţate din Transnistria, Abhazia, Nagorno-

Karabah sau Osetia de Sud şi, de curând, Crimeea, reprezintă un test

50

pentru capacitatea NATO de a aduce stabilitate şi securitate în

regiune, inclusiv din perspectiva asigurării securităţii energetice a

Europei.

Nu este o întâmplare că prin Strategia Naţională de Apărare a

României, din 2010, transmisă Parlamentului, avertizam asupra

fluidităţii şi impredictibilităţii, care deja marcau evoluţiile din sistemul

internaţional, şi evidenţiam degradarea mediului de securitate în

regiunea Mării Negre şi reapariţia conflictelor militare convenţionale

între state membre ale spaţiului european.

Contextul strategic actual marcat de ameninţările asimetrice

transfrontaliere, instabilitatea regională, o relaţie complexă cu Rusia,

încălcări ale Dreptului Internaţional, care se suprapun peste

provocările din Afganistan şi din regiunea respectivă, confirmă

analizele noastre. În această situaţie, nu există alt răspuns decât

adaptarea capacităţilor naţionale şi ale Alianţei pentru a face faţă

ameninţărilor, indiferent de originea lor, în vecinătatea imediată sau la

distanţe strategice. Pentru a avea stabilitate în Europa, trebuie să

evităm „zonele gri” şi ambiguităţile în abordare.

Ce soliditate avem în abordarea problemei transnistrene? De

21 de ani, un format 5 + 2 n-a dus la soluţionarea problemei. Mai mult

decât atât, un format internaţional, pe care ori de câte ori vrem să

scăpăm de problemă îl evocăm, nu a făcut decât să creeze timp pentru

consolidarea statalităţii unei aşa-numite ţări independente care poartă

numele de Transnistria. Ineficienţa diplomatică, menţinerea

51

„regiunilor gri” nu reprezintă decât un risc consistent la adresa

securităţii regionale.

Pentru a avea stabilitate în Europa, trebuie să evităm „zonele

gri” şi ambiguităţile în abordare. Trebuie asimilat adevărul că membrii

NATO şi-au consolidat propria securitate în ultimul sfert de secol,

oferind garanţii şi altor state, dornice şi capabile să-şi asume atât

drepturile, cât şi obligaţiile asociate statutului de membru al Alianţei.

Deşi nu era un membru al Alianţei, Ucraina a pierdut un

teritoriu pe care îl ştiţi foarte bine, se numeşte Crimeea. În ce condiţii?

În condiţiile în care la Budapesta, în 1994, la schimb pentru

dezarmarea nucleară, Ucraina şi-a predat tot arsenalul nuclear, 3 mari

puteri ale lumii s-au angajat să-i respecte suveranitatea, independenţa

şi integritatea teritorială: Statele Unite, Marea Britanie şi Federaţia

Rusă. Rezultatul? Unul din cei 3 garanţi i-a luat o bucată din teritoriu.

Iată un tip de risc pe care îl avem în regiunea noastră. De aceea,

trebuie să continuăm să dialogăm cu Ucraina şi să o încurajăm să

acţioneze ca un partener de încredere şi previzibil, contributor la

securitatea regională şi internaţională. Trebuie să sprijinim forţele

reformiste de la Kiev şi să oferim asistenţă.

România susţine fără rezerve independenţa, integritatea

teritorială şi suveranitatea Ucrainei şi recunoaşte noile autorităţi

ucrainene drept reprezentanţi legitimi ai ţării. Orice prezenţă a trupelor

Federaţiei Ruse pe teritoriul Ucrainei fără acordul acesteia şi în afara

acordurilor bilaterale este o agresiune la adresa Ucrainei. Condamn

52

gestul neprovocat al autorităţilor ruse şi nu recunoaştem anexarea

ilegală a Crimeii.

Suntem preocupaţi de posibile reverberaţii ale acestei crize

asupra Republicii Moldova. Compoziţia etnică a Transnistriei, cu

semnificative comunităţi ucrainene şi ruse, reprezintă un alt element

care ne determină să privim cu atenţie şi la evoluţia situaţiei de

dincolo de Nistru.

Doamnelor şi domnilor,

Odată cu evenimentele din Ucraina, dar şi ca urmare a

creşterii riscurilor de securitate pentru Republica Moldova,

responsabilitatea noastră de oameni politici devine mai mare. De-

acum încolo, va trebui să facem ce trebuie şi nu numai ceea ce putem.

Dacă până acum costul guvernării prin deficite îl reprezenta

diluarea modernizării şi scăderea nivelului de trai, odată cu

evenimentele din Ucraina, proasta guvernare poate pune în pericol

stabilitatea ţării. Prin corupţie, prin incompetenţă, prin minciună, prin

politizare sau prin deprofesionalizare putem pune în pericol România

mai mult decât orice altă ameninţare.

Amestecul de lăcomie şi incompetenţă de care România

suferă, pe fondul unei situaţii internaţionale caracterizate de

agresivitate, dar şi de revizionism, poate pune în pericol ţara. De

aceea, este obligaţia noastră comună să conlucrăm la binele naţiunii,

inclusiv la consolidarea capacităţii ei de apărare.

Fac un apel la Guvernul României, ca şi la Parlament, ca

împreună să identifice cele mai bune căi de înzestrare a Armatei

53

Române, de creştere a capacităţilor ei operaţionale. Nu în ultimul rând,

trebuie să colaborăm îndeaproape pentru o mai strânsă relaţie

transatlantică şi pentru un NATO mai puternic şi mult mai angajat în

regiunea Mării Negre.

Vă cer ca împreună să facem toţi paşii necesari pentru ca

România să devină mai puternică, iar Alianţa Nord-Atlantică mai

eficientă în asigurarea apărării colective a statelor membre şi în

proiectarea securităţii dincolo de zona euroatlantică. Dacă vom fi

responsabili, competenţi şi consecvenţi, vom reuşi să-i asigurăm

României ani de pace şi prosperitate. Aceasta, spre beneficiul

cetăţenilor noştri şi în sprijinul aliaţilor.

Înainte să închei, aş vrea să spun alte trei propoziţii sau fraze.

Prima este aceea că nu le putem cere altora să ne respecte ţara

mai mult decât o respectăm noi. A doua este că nu le putem cere altora

să ne apere ţara mai mult decât ne-o apărăm noi. Şi cel de-al treilea

lucru pe care aş vrea să-l spun în faţa Parlamentului este că nu putem

cere altora să ne iubească ţara mai mult decât ne-o iubim noi.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

*

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Aţi ascultat Declaraţia Parlamentului României cu ocazia

marcării a 10 ani de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică şi

a 65 de ani de existenţă a NATO.

54

Dacă sunt obiecţii, comentarii la declaraţia propusă de către

Comisiile de apărare şi Comisiile de politică externă ale

Parlamentului?

Dacă nu, v-o supun votului. Cine este pentru?

Abţineri?

Voturi împotrivă? Nu.

Unanimitate.

Declar închisă şedinţa solemnă a celor două Camere ale

Parlamentului şi invit participanţii pentru 15 minute, în foaierul de la

P1, pentru a celebra această sesiune importantă, la recepţia oferită de

către Senatul şi Camera Deputaţilor.

Noi ne vedem în şedinţă la şi jumătate.

Şedinţa s-a încheiat la ora 15,17.