1711 braila

5
Ionel CÂNDEA ASEDIUL BRĂILEI DE LA 1711. DOUĂ PUNCTE DE VEDERE CONTEMPORANE The siege of Braila in 1711: two contemporary viewpoints Abstract: The author makes a succinct comparative analysis of how the siege of Braila was reflected in two contemporary sources detailing the Russo- Ottoman war of 1710-1711: the chronicle of the Moldavian dignitary Ion Neculce and The History of Wallachia, from October 1688 till March 1717, whose author was, most probably, a boyar from Constantin Brâncoveanu’s court. Both sources stress the role of Toma Cantacuzino, who, in front of his Wallachian army, disobeyed Brancoveanu’s orders and joined Peter the Great”s side, and participated, together with general Karl Ewald von Rönne, in the assault and conquest of the citadel of Braila (July 13-14, 1711) Keywords: Brăila, Russian-Turkish war, chronicler Ion Neculce, Dimitrie Cantemir, Constantin Brâncoveanu, Peter the Great. * Evenimentele petrecute la Dunărea de Jos în anul 1711, deopotrivă în Moldova şi Ţara Românească, odată cu venirea la domnie a lui Dimitrie Cantemir la Iaşi, au fost nu odată evocate şi analizate în istoriografia noastră, în cea rusă sau cea sovietică, în cea turcă şi europeană în general 1 . Între momentele deosebite ale confruntărilor militare 2 , dar şi ale demersurilor diplomatice 3 , ale intrigilor ţesute cu multă pricepere atât la Istanbul 4 , 1 Amintim aici doar câteva titluri ce probează interesul pentru „momentul” domniei lui Dimitrie Cantemir în Moldova şi a evenimentelor legate de acesta: Moreau de Brassey comte de Lyon, Mémoires politiques amusants et satyriques, Amsterdam, 1716; Al. Brükner, Zur Geschichte Peters des Grosse, în „Russische Revue”, nr. 6, 1875, pp. 112-162; Al. G. Mavrocordato, Stănileşti, în „Arhiva Societăţii Ştiinţifice şi Literare din Iaşi”, V, 1894, pp. 565-597; A. Myşlaevski, Voina s Turţeiu, 1711 goda, St. Petersburg, 1898; V. Gervescu, Dimitrie Cantemir domnul Moldovei, Bucureşti, 1902; N. Iorga, Practica domnească a unui ideolog: Dimitrie Cantemir, în „Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice”, s. III, t. XVI, 1935, pp. 211-219; idem, Calicii lui Mihai Viteazul. Zavira şi opusculul lui D. Cantemir despre lupta între Cantacuzini şi Brâncoveni, Bucureşti, 1939; Al. Boldur, Expediţia de la Prut din 1711, în „Studii şi cercetări istorice”, XIX, 1946, pp. 47-86 etc. (toate acestea într-o bibliografie esenţială întocmită acum jumătate de veac de P. P. Panaitescu, Dimitrie Cantemir. Viaţa şi opera, Bucureşti, 1958). 2 Despre luptele din 1711, cea de la Stănileşti şi asediul Brăilei, a se vedea C. Şerban, Un episod al campaniei de la Prut: cucerirea Brăilei (1711), în „Studii şi materiale de istorie medie”, II, 1957, pp. 449-456, P. P. Panaitescu, op. cit., pp. 110-117; V. Calestru, Dimitrie Cantemir şi campania de la Prut Analele Universităţii „Dunărea de Jos” Galaţi, Seria 19, Istorie, tom VII, 2008, p. 91-95.

Upload: mythridates

Post on 14-Nov-2015

214 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

.

TRANSCRIPT

  • Ionel CNDEA

    ASEDIUL BRILEI DE LA 1711. DOU PUNCTE DE VEDERE CONTEMPORANE

    The siege of Braila in 1711: two contemporary viewpoints

    Abstract: The author makes a succinct comparative analysis of how the

    siege of Braila was reflected in two contemporary sources detailing the Russo-Ottoman war of 1710-1711: the chronicle of the Moldavian dignitary Ion Neculce and The History of Wallachia, from October 1688 till March 1717, whose author was, most probably, a boyar from Constantin Brncoveanus court. Both sources stress the role of Toma Cantacuzino, who, in front of his Wallachian army, disobeyed Brancoveanus orders and joined Peter the Greats side, and participated, together with general Karl Ewald von Rnne, in the assault and conquest of the citadel of Braila (July 13-14, 1711)

    Keywords: Brila, Russian-Turkish war, chronicler Ion Neculce, Dimitrie Cantemir, Constantin Brncoveanu, Peter the Great.

    *

    Evenimentele petrecute la Dunrea de Jos n anul 1711, deopotriv n Moldova i ara Romneasc, odat cu venirea la domnie a lui Dimitrie Cantemir la Iai, au fost nu odat evocate i analizate n istoriografia noastr, n cea rus sau cea sovietic, n cea turc i european n general1.

    ntre momentele deosebite ale confruntrilor militare2, dar i ale demersurilor diplomatice3, ale intrigilor esute cu mult pricepere att la Istanbul4,

    1 Amintim aici doar cteva titluri ce probeaz interesul pentru momentul domniei lui Dimitrie Cantemir n Moldova i a evenimentelor legate de acesta: Moreau de Brassey comte de Lyon, Mmoires politiques amusants et satyriques, Amsterdam, 1716; Al. Brkner, Zur Geschichte Peters des Grosse, n Russische Revue, nr. 6, 1875, pp. 112-162; Al. G. Mavrocordato, Stnileti, n Arhiva Societii tiinifice i Literare din Iai, V, 1894, pp. 565-597; A. Mylaevski, Voina s Tureiu, 1711 goda, St. Petersburg, 1898; V. Gervescu, Dimitrie Cantemir domnul Moldovei, Bucureti, 1902; N. Iorga, Practica domneasc a unui ideolog: Dimitrie Cantemir, n Analele Academiei Romne. Memoriile Seciunii Istorice, s. III, t. XVI, 1935, pp. 211-219; idem, Calicii lui Mihai Viteazul. Zavira i opusculul lui D. Cantemir despre lupta ntre Cantacuzini i Brncoveni, Bucureti, 1939; Al. Boldur, Expediia de la Prut din 1711, n Studii i cercetri istorice, XIX, 1946, pp. 47-86 etc. (toate acestea ntr-o bibliografie esenial ntocmit acum jumtate de veac de P. P. Panaitescu, Dimitrie Cantemir. Viaa i opera, Bucureti, 1958). 2 Despre luptele din 1711, cea de la Stnileti i asediul Brilei, a se vedea C. erban, Un episod al campaniei de la Prut: cucerirea Brilei (1711), n Studii i materiale de istorie medie, II, 1957, pp. 449-456, P. P. Panaitescu, op. cit., pp. 110-117; V. Calestru, Dimitrie Cantemir i campania de la Prut

    Analele Universitii Dunrea de Jos Galai, Seria 19, Istorie, tom VII, 2008, p. 91-95.

  • Ionel CNDEA 92

    ct i n cele dou principate5, se nscriu i cele care au premers asediul i cucerirea Brilei6 de ctre rui, n timp ce la Stnileti, pe Prut7, otomanii obineau o victorie categoric, anulnd cu totul succesul de moment al generalului Karl Ewald von Rnne, alturi de care se aflase sptarul Toma Cantacuzino8.

    Vom relata pe scurt, n continuare, evenimentul aa cum a fost el vzut i neles de ctre dou din personajele politice ale vremii.

    Mai nti, Ion Neculce, marele sptar al Moldovei lui Dimitrie Cantemir, prezint episodul Brila 1711, nfind pentru nceput cadrul diplomatic n contextul cruia avea s se opteze pentru iniiativa loviturii contra cetii Brilei. Aadar, ne spune Ioan Neculce, Imperiul Otoman nelesese c ruii (moscalii) vin n numr foarte mare i era preocupat de posibilitatea ca nu cumva s se ridice toat Cretintatea mpotriva lor. De aceea au chemat pe Hrisant patriarhul Ierusalimului i i-au zis s scrie o carte lui Constantin Brncoveanu, tiind sultanul de prietenia dintre domnul rii Romneti i patriarhul Hrisant, dar i de prietenia veche a lui Brncoveanu cu ruii. Dorina sultanului era aceea ca Brncoveanu s trimit un om al lui la rui s fac pace, lsndu-le ruilor drept hotar Dunrea.

    Deci, pe aceast spus (voroav, zice Neculce) a trimis Brncoveanu pe Machidon comisul aici la Iai la mpratul ruilor pe socoteala turcului [sultanului]. Dar mpratul Petru I n-a primit nicidecum s fac pace netiind gndul omului la ce-l aduce stnd cu mare mpotrivire la o astfel de rezolvare Toma Cantacuzino sptarul i Dimitrie Cantemir.

    Toma Cantacuzino, vr primar cu Brncoveanu, era tratat de acesta din urm ca un fiu, cu mult mil i cinste i dragoste. Iar el l-a abandonat pe Brncoveanu i a fugit la Iai, la mpratul Rusiei, socotind c va fi el domn n ara Munteneasc [Valahia] n locul lui Brncoveanu, i ncepu a-l pr tare pe Brncoveanu la Petru9.

    Acuzaia capital era aceea c Brncoveanu nu cheltuise cele 300 de pungi de la mpratul Petru I pentru oaste i hran. Toma Cantacuzino sptarul arta lui Petru I c Brncoveanu atepta ca n cazul victoriei ruilor asupra otomanilor s nchine toat ara lui la nemi [austrieci], mpiedicoprind 18.000 de srbi s vin

    (1711), n Analele Brilei, s. n., V, nr. 5, 2004, pp. 111-118; Mihaela Elena Ciocoiei, Memoria istoriei: Brila la 1711, n Analele Brilei, s. n., VI, nr. 6, 2005, pp. 9-12. 3 Pentru tot ce a nsemnat preludiul obinerii domniei de ctre Dimitrie Cantemir, dar i demersurile diplomatice ale lui Constantin Brncoveanu, dumanul su nempcat, contra acestor struine cf. Paul Cernovodeanu, n vltoarea primejdiilor. Politica extern i diplomaia promovate de Constantin Brncoveanu (1688-1714), Bucureti, 1997. 4 A se vedea N. Edroiu, Principalele mutaii politice la sfritul secolului al XVII-lea i nceputul secolului al XVIII-lea, n Istoria romnilor, vol. VI, Bucureti, 2002, pp. 3-9. 5 P. Cernovodeanu, Redimensionarea Europei n secolul al XVIII-lea. Cadrul de evoluie al Moldovei i rii Romneti, n Istoria romnilor, vol. VI, pp. 30-39. 6 Notm aici cea mai veche relatare n scris a acestui eveniment: Warhafftiger Journal und Relation, von demjenigen was zwischen der Armee von Sr. Czaaris. Majest. und der Trckischen Seit dem 30. Mai st. v. 1711 passiret, Hamburg, 1711. 7 I. Neculce, Letopiseul rii Moldovei, ed. Iorgu Iordan, Bucureti, 1955, pp. 279-284. 8 Ibidem. 9 Ibidem, p. 279.

  • Asediul Brilei de la 1711. Dou puncte de vedere contemporane 93

    n sprijinul arului, pe care afirma vrul domnului toat ara Romneasc l dorea ca protector.

    De aceea Toma Cantacuzino solicita oaste mpratului s mearg s loveasc Brila i s o cucereasc. i atunci, audzind muntenii i oastea Brncovanului, toi or alerga la dnsul la Brila, i Brncovanul a rmne singur, i a strnge bucate multe din olatul Brilii i a iei naintea mpriei la Flcii, cu toat oastea munteneasc i cu zahara. Principele Dimitrie Cantemir avea s ntreasc spusele lui Toma sptarul ca s ubrezeasc poziia lui Brncoveanu i nu socotea c mai mult i face lui, c-i risipea oastea. Pe urm avea s regrete inutil, iar Neculce cu ironie citeaz vorbele filosofului Cinele cele de apoi ntru nemica sunt! Cinele, dup svrirea faptelor greite [greelilor], nu au nici o valoare.

    Deci mpratul a ales oaste mai de frunte de rui, plus un polc (regiment) de moldoveni n frunte cu generalul de cavalerie Karl Ewald von Rnne i l-a pornit n grab. Petru I i promitea n acest moment lui Toma Cantacuzino c de nu se va nchina Brncoveanu l va face pe el domn, iar de se va nchina l va face general. Oricum, arul l asigura c nu avea de ce s se team de Brncoveanu vod10.

    De aici nainte ies n relief greelile strategilor rui: atunci a vzut mpratul c s-a greit prin trimiterea lui Toma la Brila i au mprit oastea. I-a trimis ordin s se ntoarc, dar Toma Cantacuzino ajungea tocmai atunci la Brila11 i n trei zile ar fi cucerit cetatea. Pn la plecare, el strngea provizii pentru a porni n ntmpinarea mpratului Petru I n inutul Flciu, scriindu-i despre toate aceste succese. Dar Lupu vornicul a interceptat aceste scrisori i le-a trimis marelui vizir Baltac Mehmed Paa. Astfel, ruii n-ar fi tiut nimic n privina cuceririi cetii de ctre Toma Cantacuzino12.

    Brncoveanu, auzind c ruii au ncredinat un corp de oaste lui Toma Cantacuzino pentru a merge la Brila, nu i-a ascuns iritarea, trimind imediat Porii, adic trupelor marelui vizir, proviziile promise ruilor la Flciu13, dar dup ce oastea lui Petru I a revenit n Rusia (dup btlia de la Stnileti) i-a trimis acestuia napoi banii achitai pentru provizii14.

    O alt mrturie contemporan echivalent ca poziie social cu a lui Ion Neculce din vara anului 1711, a lurii cetii Brila, o constituie Istoria rii Romneti, de la octombrie 1688 pn la martie 171715. Autorul ei, socotit de Dan Simonescu probabil un boier din apropierea lui Constantin Brncoveanu, este bine informat i are, n general, aprecieri asemntoare fa de evenimentul n sine. Dac Ion Neculce, aflat n preajma lui Dimitrie Cantemir, are suficient discernmnt n aprecierea corect a faptelor, n judecata asupra protagonitilor (Constantin Brncoveanu, Toma Cantacuzino, Petru I), anonimul autor al Istoriei rii Romneti, poziionat tot lng domn, gndete aproape la fel, explicnd exact poziia conductorului rii Romneti n 1711: Constantin vod Brncoveanu 10 Ibidem, p. 280. 11 Ibidem, p. 281. 12 Ibidem, p. 282. 13 Ibidem. 14 Ibidem. 15 Cf. ed. Const. Grecescu, Bucureti, 1959.

  • Ionel CNDEA 94

    fiind chemat de turci la oaste, dup ce ei trecuser vadul de la Oblucita [Isaccea] ca s se bat cu ruii, a fcut multe meteuguri [demersuri] inclusiv cu muli bani, mpcnd pe turci s nu mearg la ei, tocmai pentru c ruii intraser n Moldova lui Dimitrie Cantemir.

    ns el [Constantin Brncoveanu] nu voia s mearg nici spre o parte, nici spre alta ca s nu i se ntmple vreo greal, mcar c muli l ndemnau s mearg la rui16, iar el nici cum nu vrea ci dea [sttea] la Urlai lng Cricov, privind ce vor face otile ruseti i cele turceti.

    Iar Toma, sptarul itnescu dintr-a lui nebun mndrie, pentru c mereu avea dorina de a domni, sau datorit sfatului unchilor si [Cantacuzinii] a lsat cinstea ce o avea de la domnul su i binele ce-l avea [...] ca vr primar al domnului, i nu numai att, ci mai credincios i mai iubit nu avea domnul pe altul ca pe dnsul. Iar el s-a dus la moscali [rui] fr voia i tirea lui Constantin Brncoveanu, de care mare ntristare a avut domnul, nu att pentru lipsa unui boieriu al rii sau pentru cci au fugit ca un ficlean, ct s temea de turci c auzind de un boieriu sptariu i rud a lui i credincios al lui, c s-au dus, iar nu ntr-alt chip i creznd i va veni i lui i rii vreo hat; care au i fost mai pre urm, c aceasta au fost aceea ntea pricin / a nevoii lui Constandin Vod, c au rmas ntru mare necredin despre turci17.

    Toma Cantacuzino, dup ce s-a nfiat arului, i-a cerut oaste pentru a asedia Brila i lund-o, avea de gnd s cuprind marginea Dunrii. i i-au dat pe generalul Rnne, cu vreo 8 000 de rui, i viind la Brila au luat-o cu rzboi ruii n 2-3 zile18.

    Urma nfrngerea ruilor i moldovenilor la Stnileti i rugmintea nvinilor de a ncheia pace cu Poarta ntr-o fraz cu mult iscusin alctuit de cronicar: [...] i s-au rugat turcilor s le dea de mncare, care turcii primind i ei pacea, dndu-le moscalii Azacul, cetatea care este n gura apei Donului de intr n marea ce s chiiam Meotis i alte ceti i le-au dat turcii fin, pesmed de le-au prins foamea. i aa, cu aceast ruine s-au ntors arul cu ai lui n ara sa.

    Toma sptarul, [...] ndat ce a venit veste la Brila, unde era, c au fcut pace moscalii cu turcii au rmas ngheat ca un mort mult vreme19. Ulterior, pe Valea Prahovei, el a trecut n Ardeal i de acolo, prin Polonia, n Rusia la curtea arului Petru I20.

    Amnunte cu privire la asediul propriu zis nu avem, ns cele dou relatri ale contemporanilor din Moldova i ara Romneasc evocai aici, consemnrile ruilor sau ale unor strini, colaboratori ai arului Petru cel Mare, lmuresc cele ntmplate din punct de vedere strict militar21.

    16 Istoria rii Romneti de la octombrie 1688 pn la martie 1717, ed. Const. Grecescu, Bucureti, 1959, p. 110. 17 Ibidem, p. 111. 18 Ibidem, p. 112. 19 Ibidem. 20 Ibidem, p. 113. 21 A se vedea C. erban, op. cit., pp. 451-452 i notele.

  • Asediul Brilei de la 1711. Dou puncte de vedere contemporane 95

    tim astfel c n dou zile de la luarea hotrrii, corpul expediionar al generalului Rnne era gata i prsea la 30 iunie grosul otilor arului. Prin Brlad, aprovizionndu-se, trecea apoi Siretul i se ndrepta spre Focani i apoi ajungea la mnstirea de la Mxineni. Aici ruii nu gseau proviziile de care aflaser, pentru c fuseser evacuate la Urlai22.

    La 11 iulie, pe timpul nopii, generalul Rnne23 pleca n mar forat spre Brila, unde ajungea dup 11 ore. El ordona sparea unui an paralel cu cel realizat de Daud paa, comandantul garnizoanei otomane, la periferia oraului i ocupa totodat i malul stng al Dunrii. Supus asediului ncepnd cu noaptea de 13 spre 14 iulie 1711, garnizoana otoman capitula n cursul zilei de 14. Daud paa pierduse din cei 3.000 de ostai circa 700, n timp ce ruii din aproximativ 6.000 doar 400. La 15 iulie 1711 generalul Rnne intra n Brila dar, din pcate, doar pentru trei zile, pentru c, n aceeai zi, sosi vestea dezastrului de la Stnileti24 i cetatea avea s fie din nou predat otomanilor. Tratativele ncepute de la 2 iulie ntre Brncoveanu i generalul Rnne erau ntrerupte de cursul evenimentelor militare hotrtoare ce se desfuraser pe malul Prutului, la Stnileti. Asediul Brilei de la 1711 rmne o victorie de moment, inutil prin efortul i pierderile umane, chiar reduse ale ruilor, pentru c rzboiul era ctigat de otomani, cu importante consecine pe toate planurile pentru Principatele Romne.

    BrilaGalai

    22 Ibidem, p. 452. 23 August Wilhelm Hupel, Materialien zu einer lieflndischen Adelsgeschichte nach der bey der letzten dasigen Matrikul-Commission angenommenen Ordnung. Der Nordische Miscellaneen, vol. 15-17, Riga, 1788, p. 608. 24 Constantin C. Giurescu, Istoricul oraului Brila din cele mai vechi timpuri pn astzi, Bucureti, 1968, p. 127.