168308880 conferinte inm noul cod de procedura civila
TRANSCRIPT
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 1/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 2/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 3/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
C o n f e r i n ţ e l e
N O U L C O D D E
P R O C E D U RĂ C I V I LĂ
- 2012 -
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 4/411
În perioada iunie-septembrie 2012 Institutul Naţional al Magistraturii a organizat oserie de patru conferinţe dedicate noului Cod civil, ca parte a Programului de formarecontinuă a judecătorilor şi procurorilor.
Prelegerile au fost consemnate şi rezumate de exper ţii Institutului Naţional alMagistraturii:
- Diana CARPEN
- Ioana CÎMPEAN
- Maria DRAGU
- Cristina GEORGESCU
- R ăzvan MIHĂILĂ
- Tania MIU
- Nadia ROMAN- Maria SCARLAT
- Ioana Alexandra TĂ NASIE
- Cosmina VIERIU
- Alexandra ZAPOROJANU
Rezumatele au fost verificate şi corectate de autorii prelegerilor, cărora le mulţumim şi pe această cale pentru efortul depus şi pentru seriozitatea cu care au sprijinit iniţiativa noastr ă.
Redactare: Nadia-Simona ŢĂRAN
Tehnoredactare: R ăzvan MIHĂILĂ
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 5/411
Institutul Naţional al Magistraturii a organizat, în perioada iunie-septembrie 2012, o serie de
patru conferinţe dedicate noului Cod de procedur ă civilă în următoarele date:
28 -29 iunie 2012
5-6 iulie 2012
20-21 septembrie 2012
27-28 septembrie 2012
Tematica noului Cod de procedur ă civilă a fost împăr ţită în patru mari unităţi, abordate pe
parcursul conferinţelor după cum urmează:
Modul I (28 -29 iunie 2012) Principiile fundamentale şi aplicarea în timp a Noului Cod de procedur ă civilă
Acţiunea civilă
Participanţii la procesul civil
Competenţa instanţelor judecătoreşti
Nulitatea actelor de procedur ă
Procedura în faţa primei instanţe
Modulul II (5-6 iulie 2012)
Procedura necontencioasă
Proceduri speciale
Arbitrajul
Executarea silită
Modulul III (20-21 septembrie 2012) Prezentare de ansamblu a căilor de atac
Apelul
Recursul
Modulul IV (27-28 septembrie 2012)
Recursul în interesul legii
Sesizarea Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri
prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 6/411
Contestaţia privind tergiversarea procesului
Contestaţia în anulare
Revizuirea
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 7/411
ABREVIERI
NCPC Noul Cod de procedur ă civilă (Legea nr. 134/2010 publicată în M. Of. nr.
485/15.07.2010, republicată în M. Of. nr. 545/3.08.2012).
CPC 1865 Codul de procedur ă civilă de la 1865
NCC Noul Cod civil (Legea nr. 287/2009, republicată în M.Of. nr. 505/15.07.2011)
C. civ. 1864 Codul civil de la 1864
LPA NCC Legea de punere în aplicare a Noului Cod civil (Legea nr. 60/2012, publicată în M.
Of. nr. 255/17.04.2012)
LPA NCPC Legea de punere în aplicare a Noului Cod de procedur ă civilă (Legea nr. 76/2012,
publicată în M. Of. nr. 365/30.05.2012)
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 8/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 9/411
CUPRINS
OBSERVAȚII PRIVIND UNELE DISPOZIȚII DE DREPT TRANZITORIU ȘI DE PUNERE ÎNAPLICARE A NCPC - JUDECATOR GHEORGHE-LIVIU ZIDARU, AVOCAT TRAIAN BRICIU.... 17
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ŞI APLICAREA ÎN TIMP A NOULUI COD DE PROCEDUR Ă CIVILĂ. ACŢIUNEA CIVILĂ. PARTICIPANŢII LA PROCESUL CIVIL. - PROF. UNIV. GABRIELBOROI.................................................................. .................................................................... ............................ 29
1. I NTRODUCERE ................................................................................................................. ............................ 29 2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI CIVIL ...................................................... ............................ 30 3. APLICAREA LEGII DE PROCEDUR Ă CIVILĂ ............................................................. ....................................... 35 4. ACŢIUNEA CIVILĂ....................................................................................... ................................................. 36 5. PARTICIPANŢII LA PROCESUL CIVIL............................................................. ................................................. 38 6. PĂR ŢILE........................................................... ................................................................ ............................ 40
COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI - AVOCAT TRAIAN BRICIU ............................ 45
1. COMPETENŢA MATERIALĂ......................................................................................................... .................. 45 2. CRITERIILE DE DETERMINAR E A COMPETENŢEI MATERIALE........................................................ ................. 49 3. COMPETENŢA TERITORIALĂ ............................................................ ............................................................ 55 4. PROROGAREA DE COMPETENŢĂ ....................................................... ............................................................ 58
NULITATEA ACTELOR DE PROCEDUR Ă - AVOCAT GHEORGHE FLOREA.................................. 63
PROCEDURA ÎN FAŢA PRIMEI INSTANŢE: ETAPA SCRISĂ. CERCETAREA PROCESULUI:EXCEPŢIILE PROCESUALE. PROBELE: DOVADA CU ÎNSCRISURI, PROBA CU MARTORI. -
PROF. UNIV. DR. GABRIEL BOROI.......................................................... .................................................... 69 1. PROCEDURA ÎN FAŢA PRIMEI INSTANŢE ...................................................... ................................................. 69 2. CEREREA DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ ......................................................... ................................................. 70 3. R EGULARIZAREA CERERII..................................................................................... ....................................... 71 4. MĂSURI PENTRU PREGĂTIREA JUDECĂŢII ............................................................. ....................................... 72 5. CEREREA RECONVENŢIONALĂ ......................................................................................... ............................ 75 6. DISPOZIŢII GENERALE CU PRIVIRE LA JUDECATĂ ............................................................. ............................ 76 7. CERCETAREA PROCESULUI .............................................................. ............................................................ 78 8. EXCEPŢII PROCESUALE ......................................................... ................................................................ ....... 79 9. PROBELE .............................................................................. ................................................................ ....... 80 10. PROBA CU ÎNSCRISURI .......................................................... ................................................................ ....... 82
PROCEDURA ÎN FAŢA PRIMEI INSTANŢE: PROBELE - JUDECĂTOR VALENTIN MITEA......... 85 1. PROBA CU ÎNSCRISURI .......................................................... ................................................................ ....... 86 2. PROBA CU MARTORI ............................................................. ................................................................ ....... 87 3. PREZUMŢIILE .............................................................. ............................................................... .................. 89 4. EXPERTIZA ................................................................................................. ................................................. 89 5. MIJLOACELE MATERIALE DE PROBĂ ........................................................... ................................................. 92 6. MĂRTURISIREA..................................................................... ............................................................... ........ 92 7. ASIGURAREA PROBELOR ............................................................................. ................................................. 93 8. ADMINISTRAREA PROBELOR DE CĂTRE AVOCAŢI SAU CONSILIERI JURIDICI ................................................. 94 9. DEZBATEREA ÎN FOND A PROCESULUI................................................................... ....................................... 94 10. DELIBERAREA ŞI PRONUNŢAREA HOTĂRÂRII ........................................................ ....................................... 95 11. U NELE INCIDENTE PROCEDURALE .............................................................. ................................................. 97
11.1 Renun ţ area la judecat ă........................................................... ............................................................. 97 11.2 Suspendarea procesului.................................................... ................................................................... 98 11.3 Perimarea cererii ........................................................... ............................................................. ........ 99
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 9
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 10/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 10
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
12. HOTĂRÂRILE JUDECĂTOREŞTI ...................................................................................................................100 13. EFECTELE HOTĂRÂRII JUDECĂTOREŞTI ......................................................................................................101 14. Î NDREPTAREA, LĂMURIREA ŞI COMPLETAREA HOTĂRÂRII .........................................................................102
PROCEDURI SPECIALE: PROCEDURA ORDONANŢEI DE PLATĂ - JUDECĂTOR GHEORGHE-LIVIU ZIDARU.................................................................................................................................................105
1. OBSERVAŢII INTRODUCTIVE ..................................................................... .................................................105 2. CONSIDERAŢII PRIVIND PROCEDURA SPECIALĂ A ORDONANŢEI DE PLATĂ ................................................. 108
2.1 Sediul materiei...................................................................................................................................108 2.2 Domeniu de aplicare................................................................ .......................................................... 108 2.3 Soma ţ ia .................................................................. .............................................................. ..............110 2.4 Efectele soma ţ iei................................................................................................................................112 2.5 Competen ţ a........................................................................................................................................113 2.6 Cuprinsul cererii introductive............................................................................................................116 2.7 Contestarea crean ţ ei..........................................................................................................................118 2.8 Emiterea ordonan ţ ei ..................................................................... ..................................................... 119 2.9 Cererea în anulare.............................................................................................................................120 2.10 Aspecte de drept substan ţ ial ............................................................. ................................................. 121
PROCEDURI SPECIALE: EVACUAREA DIN IMOBILELE FOLOSITE SAU OCUPATE FĂR Ă DREPT - JUDECĂTOR GHEORGHE-LIVIU ZIDARU..............................................................................123
1. DOMENIU DE APLICARE .............................................................................................................................123 2. PROCEDURA APLICABILĂ ...........................................................................................................................127 3. PROCEDURA DE EVACUARE........................................................................................................................129 4. DISPOZIŢII SPECIALE ..................................................................................................................................131
PROCEDURI SPECIALE: PROCEDURA CU PRIVIRE LA CERERILE DE VALOARE REDUSĂ -JUDECĂTOR GHEORGHE-LIVIU ZIDARU ......................................................................... ..................... 135
1. DOMENIU DE APLICARE .............................................................................................................................135 2. CARACTERUL ALTERNATIV........................................................................................................................137 3. TAXELE DE TIMBRU ...................................................................................................................................138 4. I NSTANŢA COMPETENTĂ ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ ............................................................................................139 5. DESFĂŞURAREA PROCEDURII .....................................................................................................................140 6. SOLUŢIONAR EA CERERII ............................................................................................................................142 7. CĂI DE ATAC ..............................................................................................................................................143 8. Î NTREBĂRI .................................................................................................................................................143
8.1 Probele suplimentare.................... ................................................................ ..................................... 143 8.2 Caracterul alternativ [dispozi ţ iile art. 1.026 alin. (3) NCPC] .......................................................... 144
PROCEDURA NECONTENCIOASĂ JUDICIAR Ă - JUDECĂTOR GHEORGHE-LIVIU ZIDARU ...147
1. DOMENIUL DE APLICARE ...........................................................................................................................147 2. COMPETENŢA ............................................................................................................................................148 3. PR OCEDURA DE SOLUŢIONARE A CERERII ..................................................................................................148 4. MODALITATEA DE SOLUŢIONARE A CERERII ..............................................................................................149 5. CĂILE DE ATAC ..........................................................................................................................................149
MĂSURILE ASIGUR ĂTORII ŞI SECHESTRUL ASIGUR ĂTOR - AVOCAT TRAIAN BRICIU....... 151
1. MĂSURILE ASIGUR ĂTORII ŞI SECHESTRUL ASIGUR ĂTOR ............................................................................151 1.1 Sediul materiei...................................................................................................................................151 1.2 Generalit ăţ i........................................................................................................................................152 1.3 Condi ţ iile de înfiin ţ are a sechestrului asigur ător..............................................................................152
1.4 Competen ţ a........................................................................................................................................152 1.5 Forma cererii.............................. ..................................................................... .................................. 153 1.6 Judecata cererii de sechestru............................................................................................................. 155
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 11/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 11
1.7 Comunicarea încheierii judecătore şti ............................................................ ................................... 156 1.8 Calea de atac......................................................... ......................................................................... ... 156 1.9 Executarea mă surii.............................. ................................................................ .............................. 156 1.10 Sechestrul navelor civile............................... ..................................................................... ................ 157
2. POPRIREA ASIGUR ĂTOR IE ..................................................... ................................................................ ..... 158
3. SECHESTRUL JUDICIAR ......................................................... ................................................................ ..... 159 3.1 Modificări ......................................................... ................................................................ ................. 159 3.2 Competen ţ a.................................................................................................... .................................... 159
4. MĂSURI PROVIZORII ÎN MATERIA DREPTURILOR DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ .................................... 160 4.1 Generalit ăţ i ........................................................ ................................................................ ............... 160 4.2 Condi ţ ii ................................................................ ............................................................... ............... 160 4.3 M ă suri care pot fi dispuse de instan ţă........................................................... .................................... 161 4.4 Procedura................................................................... .................................................................... ... 161
PROCEDURI SPECIALE: PROCEDURA PARTAJULUI JUDICIAR - AVOCAT TRAIAN BRICIU. 163
1. SEDIUL MATERIEI ....................................................... ............................................................... ................ 163 2. COMPETENŢA .................................................................................. .......................................................... 163 3. PROCEDURA PREALABILĂ..................................................... ................................................................ ..... 167 4. OBIECTUL PARTAJULUI......................................................... ................................................................ ..... 168 5. CALITATEA PROCESUALĂ ........................................................................... ............................................... 168 6. R OLUL ACTIV AL JUDECĂTORULUI.............................................................. ............................................... 169 7. ADMITEREA ÎN PRINCIPIU ..................................................... ................................................................ ..... 169 8. CĂILE DE ATAC ........................................................... ............................................................... ................ 170 9. SUSPENDAREA PARTAJULUI ............................................................. .......................................................... 170 10. PROCEDURA PARTAJULUI ..................................................... ................................................................ ..... 171
PROCEDURI SPECIALE: PROCEDURA PRIVITOARE LA ÎNSCRIEREA DREPTURILORDOBÂNDITE ÎN TEMEIUL UZUCAPIUNII - AVOCAT TRAIAN BRICIU ........................................... 173
1. DIFERITE PROBLEME DE DETERMINARE A DOMENIULUI DE APLICARE........................................................ 173 2. JUDECAREA CERERII ŞI EFECTELE HOTĂRÂRII ....................................................... ..................................... 174
PROCEDURI SPECIALE: PROCEDURA DIVOR ŢULUI - AVOCAT TRAIAN BRICIU..................... 177
1. COMPETENŢA ............................................................. ............................................................... ................ 177 2. CERERI SOLUŢIONATE DIN OFICIU.............................................................................................................. 177 3. CONTINUAREA PROCESULUI ÎN CAZ DE DECES AL RECLAMANTULUI .......................................................... 178 4. CULPA EXCLUSIVĂ A RECLAMANTULUI, ATUNCI CÂND PÂRÂTUL NU A FORMULAT CERERE
RECO NVENŢIONALĂ. EFECTE...................................................... ................................................................ ..... 179 5. CĂI DE ATAC............................................................... ............................................................... ................ 181
ARBITRAJUL - AVOCAT TRAIAN BRICIU ..................................................................... ......................... 183
EXECUTAREA SILITĂ ÎN LUMINA DISPOZIŢIILOR NOULUI COD DE PROCEDUR Ă CIVILĂ -BOGDAN DUMITRACHE ................................................................ .............................................................. 187
1. SEDIUL MATERIEI ....................................................... ............................................................... ................ 187 2. PROCEDURA ÎNVESTIRII CU FORMULĂ EXECUTORIE – ELEMENT AL CODULUI DE PROCEDUR Ă CIVILĂ DE LA
1865 ........................................................................ ................................................................ ........................ 187 3. PROCEDURA ÎNCUVIINŢĂRII EXECUTĂRII SILITE .............................................................. .......................... 188
3.1 Instan ţ a de executare...................................... ..................................................................... .............. 188 3.2 Încuviin ţ area urmăririi silite imobiliare.............................................................................. .............. 189 3.3 Recuzarea şi înlocuirea e xecutorului judecătoresc ..................................................................... ...... 195
4. CONTESTAŢIA LA EXECUTARE ......................................................... .......................................................... 200 4.1 Aspecte comune .......................................................... .................................................................... ... 201 4.2 Contesta ţ ia împotriva execut ării silite............................................... ................................................ 201 4.3 Motivele contesta ţ iei împotriva execut ării silite................... ............................................................. 202
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 12/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 12
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
4.4 Diferite modalit ăţ i de executare .......................................................... .............................................. 205 5. PROCEDURA DE JUDECATĂ ........................................................................................................................209 6. Î NCHEIERILE EMISE DE EXECUTOR ÎN CADRUL PROCEDURII .......................................................................214
6.1 Încheierea prin care se stabile şte valoarea de circula ţ ie a imobilului..............................................214 6.2 Încheierea de desemnare a expertului: ................................................................... ...........................214
6.3 Încheierea prin care fixează pre ţ ul imobilului...................................................................................215 6.4 Încheierea prin care stabile şte termenul pentru vânzarea imobilului ...............................................215 7. URMĂRIREA SILITĂ IMOBILIAR Ă – ELEMENTE DE NOUTATE FAŢĂ DE REGLEMENTAREA ANTERIOAR Ă.......217 8. CALENDARUL VÂNZĂRII ............................................................................................................................220 9. POPRIREA...................................................................................................................................................222
9.1 Generalit ăţ i........................................................................................................................................222 9.2 Validarea popririi..............................................................................................................................222
10. OBLIGAŢII ALTERNATIVE ...........................................................................................................................223 11. EVACUAREA ..............................................................................................................................................224
CĂILE DE ATAC. PREZENTARE DE ANSAMBLU - PROF. UNIV. DR. GABRIEL BOROI............. 227
1. E NUMERAREA CĂILOR DE ATAC.................................................................................................................227 2. LEGALITATEA CĂII DE ATAC ......................................................................................................................228 3. SUBIECTELE CĂILOR DE ATAC....................................................................................................................231 4. ORDINEA EXERCITĂRII CĂILOR DE ATAC ....................................................................................................232 5. U NICITATEA CĂII DE ATAC.........................................................................................................................233 6. PARTEA DIN HOTĂRÂRE CARE SE ATACĂ....................................................................................................235 7. Î NŢELEGEREA PĂR ŢILOR ÎN CĂILE DE ATAC ...............................................................................................236 8. ACHIESAREA LA HOTĂRÂRE.......................................................................................................................237 9. MĂSURILE DE ADMINISTRARE JUDICIAR Ă ..................................................................................................237
APELUL. APELUL PRINCIPAL, APELUL INCIDENT ŞI APELUL PROVOCAT. PROCEDURAAPELULUI ŞI SOLUŢIILE POSIBILE ÎN APEL - PROF. UNIV. DR. GABRIEL BOROI................... 239
1. OBIECTUL APELULUI..................................................................................................................................239 2. SITUAŢIILE ÎN CARE PARTEA NU POATE FACE APEL PRINCIPAL ...................................................................239 3. TERMENUL DE APEL ...................................................................................................................................240 4. Î NTRERUPEREA TERMENULUI DE APEL .......................................................................................................241 5. CUPRINSUL CERERII DE APEL .....................................................................................................................241 6. DEPUNEREA CERERII DE APEL ....................................................................................................................242 7. MOTIVAREA APELULUI ..............................................................................................................................243 8. PREGĂTIREA JUDECĂŢII APELULUI .............................................................................................................244 9. APELUL INCIDENT ŞI APELUL PROVOCAT ...................................................................................................245
EFECTELE APELULUI, JUDECATA ŞI SOLUŢIILE ÎN APEL, POTRIVIT NOULUI COD DEPROCEDUR Ă CIVILĂ - JUDECĂTOR GHEORGHE-LIVIU ZIDARU ................................................ 247
1. EFECTELE APELULUI ..................................................................................................................................247 1.1 Efectul suspensiv............................................. ................................................................ ...................247 1.2 Efectul devolutiv ................................................................................................................................248
2. JUDECATA APELULUI .................................................................................................................................252 2.1 Observa ţ ii generale............................................................................................................................252 2.2 Probele................................................ ..................................................................... ..........................252 2.3 Neagravarea situa ţ iei păr ţ ii în propria cale de atac ......................................................... ................256 2.4 Invocarea excep ţ iilor în a pel .................................................................. ........................................... 258
3. SOLUŢIILE INSTANŢEI DE APEL...................................................................................................................259 3.1 Regula general ă .................................................................................................................................259 3.2 Evocarea fondului, respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare ....................................................... 259 3.3 Alte motive eventuale de anulare şi de trimitere spre rejudecare......................................................263 3.4 Anularea sentin ţ ei pentru necompeten ţ a primei instan ţ e, invocat ă în termen...................................267
3.5 Anular ea sentin ţ ei când exist ă alte motive de nulitate.......................................................................273 4. CONCLUZII.................................................................................................................................................275
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 13/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 13
RECURSUL. PROCEDURA RECURSULUI. PARTICULARITĂŢILE PROCEDURII RECURSULUICARE INTR Ă ÎN COMPETENŢA ÎNALTEI CUR ŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - PROF. UNIV. DR.VIOREL MIHAI CIOBANU......................................................................... ................................................... 277
1. R ECURSUL – CALE ORDI NAR Ă SAU EXTRAORDINAR Ă DE ATAC. ISTORIC ................................................... 277 2.
OBIECTUL RECURSULUI ................................................................... .......................................................... 278
3. SUBIECTELE RECURSULUI ........................................................................... ............................................... 281 4. SESIZAREA INSTANŢEI DE RECURS .............................................................. ............................................... 282 5. TERMENUL DE EXERCITARE A RECURSULUI .......................................................... ..................................... 282 6. MOTIVELE DE CASARE.......................................................... ................................................................ ..... 284 7. JUDECATA RECURSULUI........................................................ ................................................................ ..... 290 8. PROCEDURA FILTRULUI .............................................................. .......................................................... ..... 292 9. SOLUŢIILE PE CARE LE POATE PRONUNŢA INSTANŢA DE RECURS .......................................................... ..... 295 10. CONCLUZII ...................................................... ................................................................ .......................... 299
MOTIVELE DE CASARE ŞI SOLUŢIILE POSIBILE ÎN RECURS - LECTOR UNIV. DR. IONDRAGNE................................................................ .................................................................. .......................... 301
1. I NTRODUCERE ...................................................................................................... ..................................... 301 2. SCURT ISTORIC AL MOTIVELOR DE RECURS........................................................... ..................................... 302 3. A NALIZA MOTIVELOR DE CASARE............................................................... ............................................... 309
3.1 Încălcarea dispozi ţ iilor referitoare la alcătuirea instan ţ ei .............................................................. . 309 3.2 Încălcarea principiului continuit ăţ ii......................................... ......................................................... 312 3.3 Încălcarea competen ţ ei de ordine publică a altei in stan ţ e, invocat ă în condi ţ iile legii .................... 317
4. MOTIVELE DE CASARE ŞI SOLUŢIILE POSIBILE ÎN RECURS ........................................................... ............... 322 4.1 Solu ț ii în ipoteza motivului de recurs prevă zut de art. 488 alin. (1) pct. 3 NCPC ............................ 322 4.2 Solu ț ii în ipoteza motivului de recurs prevă zut de art. 488 alin. (1) pct. 4 NCPC ............................ 324 4.3 Solu ț ii în ipoteza motivului de recurs prevă zut de art. 488 alin. (1) pct. 5 NCPC ........................... 326 4.4 Solu ț ii în ipoteza motivului de recurs prevă zut de art. 488 alin. (1) pct. 6 NCPC ........................... 327 4.5 Solu ț ii în ipoteza motivului de recurs prevă zut de art. 488 alin. (1) pct. 7 NCPC ........................... 328 4.6 Solu ț ii în ipoteza motivului de recurs prevă zut de art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC ............................ 329
DISPOZIŢII PRIVIND ASIGURAREA UNEI PRACTICI JUDICIARE UNITARE. RECURSUL ÎNINTERESUL LEGII; SESIZAREA ÎNALTEI CUR ȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE ÎN VEDEREAPRONUNȚĂRII UNEI HOTĂRÂRI PREALABILE PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DEDREPT - CONF. UNIV. DR. MARIAN NICOLAE.............................................. ....................................... 331
1. I NTRODUCERE. S EDES MATERIÆ ....................................................... .......................................................... 331 1.1 N o ţ iuni generale ................................................................ ................................................................ 331
2. PLAN ............................................................... ................................................................ .......................... 332 2.1 Planul expunerii ........................................................ ...................................................................... .. 332
3. NATURA JURIDICĂ ...................................................... ............................................................... ................ 332 3.1 Precizări prealabile...................................................................... ..................................................... 332 3.2 Regimul recursului în interesul legii ........................................................................ ......................... 332
3.3 Situa ţ ia hot ărârii prealabile................................................................ .............................................. 333 4. CONDIŢII DE ADMISIBILITATE .......................................................... .......................................................... 333 4.1 Enumerare ..................................................................... ................................................................ .... 333 4.2 Condi ţ iile recursului în interesul legii..................... ..................................................................... ..... 335 4.3 Condi ţ iile hot ărârii pr ealabile .................................................................... ...................................... 335
5. PROCEDURA DE JUDECATĂ .............................................................. .......................................................... 337 5.1 Sesizarea instan ţ ei supreme....................................................................... ........................................ 337 5.2 Completul de judecat ă ............................................................. .......................................................... 338 5.3 Judecata sesizării .................................................................................... .......................................... 339
6. EFECTELE HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI ........................................................... ..................................... 340 6.1 Regimul general.................................................................... ............................................................. 340
7. APLICAREA ÎN TIMP A DECIZIILOR DATE ÎN RECURS ÎN INTERESUL LEGII.................................................... 341 7.1 Scurte considera ţ ii. ..................................................................... ....................................................... 341
8. Î N LOC DE CONCLUZIE .......................................................... ................................................................ ..... 342
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 14/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 14
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
CONTESTAŢIA PRIVIND TERGIVERSAREA PROCESULUI. ABORDARE COMPARATIVĂ DINPERSPECTIVA CONVENŢIEI EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI - JUDECĂTOR DR.BEATRICE RAMAŞCANU ......................................................... ................................................................ .... 343
1. I NTRODUCERE...................................................................................................................... ......................343 2.
DURATA REZONABILĂ A PROCEDURII – GARANŢIE A DREPTULUI LA UN PROCES ECHITABIL ......................344
3. DREPTUL LA UN RECURS EFECTIV (ART. 13) ..............................................................................................347 4. R APORTUL DINTRE ART. 6 ŞI ART. 13 DIN CONVENŢIE ...............................................................................348 5. DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL, ÎN TERMEN OPTIM ŞI PREVIZIBIL, ÎN REGLEMENTAREA NOULUI COD DE
PROCEDUR Ă CIVILĂ .........................................................................................................................................352 6. SEDIUL MATERIEI, DEFINIŢIA ŞI CARACTERELE JURIDICE ALE CONTESTAŢIEI PRIVIND TERGIVERSAREA
PROCESULUI.......................................................................................... ...........................................................353 7. SUBIECTELE CONTESTAŢIEI PRIVIND TERGIVERSAREA PROCESULUI...........................................................354 8. MOTIVELE CONTESTAŢIEI PRIVIND TERGIVERSAREA PROCESULUI .............................................................355 9. TERMENUL ÎN CARE POATE FI FORMULATĂ CONTESTAŢIA PRIVIND TERGIVERSAREA PROCESULUI ............361 10. PROCEDURA DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIEI PRIVIND TERGIVERSAREA PROCESULUI ...........................362 11. SOLUŢIILE CE POT FI DATE CONTESTAŢIEI PRIVIND TERGIVERSAREA PROCESULUI .....................................363 12. SANCŢIONAREA CONTESTATORULUI DE REA-CREDINŢĂ ............................................................................365
13. R APORTUL CU ALTE INSTITUŢII REGLEMENTATE DE NOUL COD DE PROCEDUR Ă CIVILĂ ............................365
PROCEDURI SPECIALE: PROCEDURA OFERTEI DE PLATĂ ŞI CONSEMNAŢIUNII - BOGDANDUMITRACHE.................................................................................................................................................369
1. I NTRODUCERE............................................................................................................................................369 2. APLICAREA ÎN TIMP A DISPOZIŢIILOR PRIVITOARE LA PROCEDURA OFERTEI DE PLATĂ ŞI CONSEMNAŢIUNII369 3. ASPECTE PROCEDURALE PRIVIND OFERTA REALĂ ......................................................................................370 4. A NULAREA OFERTEI REALE URMATE DE CONSEMNAŢIUNE ........................................................................373 5. OFERTA REALĂ DE PLATĂ ÎN FAŢA INSTANŢEI ...........................................................................................374 6. ELEMENTE DE NOUTATE FAŢĂ DE REGLEMENTAREA PROCEDURII DIN CODUL DE PROCEDUR Ă CIVILĂ, ASTFEL CUM A FOST MODIFICAT PRIN LEGEA DE PUNERE ÎN APLICARE A NOULUI COD CIVIL ..........................376 7. R ETRAGER EA BUNULUI CONSEMNAT .........................................................................................................377
8. CONCLUZII.................................................................................................................................................378
CONTESTAŢIA ÎN ANULARE - PROF. UNIV. DR. GABRIEL BOROI................................................ 379
1. I NTRODUCERE............................................................................................................................................379 2. MODIFICĂRI ALE PREVEDERILOR CONTESTAŢIEI ÎN ANULARE FAŢĂ DE ACTUALA REGLEMENTARE ÎN
PRIVI NŢA MOTIVELOR ŞI CONDIŢIILOR DE ADMISIBILITATE ..............................................................................380 3. CITAREA NELEGALĂ ŞI IMPOSIBILITATEA INVOCĂRII PE CALEA APELULUI SAU, DUPĂ CAZ, A RECURSULUI
[ART. 503 ALIN. (1) NCPC]......................................................... .....................................................................381 4. CONTESTAȚIA ÎN ANULARE ÎMPOTRIVA HOTĂRÂRILOR INSTANȚELOR DE RECURS .....................................382
4.1 Necompeten ț a absolut ă a instan ț ei de recurs și încălcarea normelor referitoare la alcătuireainstan ț ei [art. 503 alin. (2) pct. 1 NCPC] ......................................................................... .........................383 4.2 Dezlegarea dat ă recursului este rezultatul unei erori materiale [art. 503 alin. (2) pct. 2 NCPC].... 384
4.3 Omisiunea instan ţ ei de a cerceta vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen [art.503 alin. (3) pct. 3 NCPC].........................................................................................................................385 5. SITUAŢIA HOTĂRÂRILOR INSTANŢELOR DE APEL CARE, POTRIVIT LEGII, NU POT FI ATACATE CU RECURS ..385 6. I NSTANŢA COMPETENTĂ ............................................................................................................................386 7. TERMENUL DE EXERCITARE .......................................................................................................................387 8. SUSPENDAREA EXECUTĂRII .......................................................................................................................388 9. PROCEDURA DE JUDECATĂ ........................................................................................................................389
REVIZUIREA. PROCEDURA REVIZUIRII - PROF. UNIV. DR. GABRIEL BOROI.......................... 391
1. OBIECTUL ŞI MOTIVELE REVIZUIRII............................................................................................................391 2. TERMENUL DE EXERCITARE .......................................................................................................................397
MOTIVELE DE REVIZUIRE ŞI SOLUŢIILE POSIBILE ÎN REVIZUIRE - JUDECĂTOR VALENTINMITEA................................................................................................................................................................399
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 15/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 15
1. MOTIVELE DE REVIZUIRE...................................................... ................................................................ ..... 399 1.1 Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 1 NCPC....................................... ................ 400 1.2 Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 2 NCPC....................................... ................ 400 1.3 Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 3 NCPC....................................... ................ 401 1.4 Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 4 NCPC............... ....................................... 403
1.5 Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 5 NCPC....................................... ................ 403 1.6 Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 6 NCPC....................................... ................ 403 1.7 Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 7 NCPC....................................... ................ 403 1.8 Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC....................................... ................ 404 1.9 Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 9 NCPC....................................... ................ 405 1.10 Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 10 NCPC..................................... ................ 405 1.11 Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 11 NCPC..................................... ................ 406
2. OBIECTUL REVIZUIRII ................................................................................. ............................................... 406 3. TERMENUL DE REVIZUIRE (ART. 511 NCPC) ................................................................... .......................... 407 4. CEREREA DE REVIZUIRE .................................................................................................. .......................... 407 5. PROCEDURA DE JUDECATĂ A CERERII DE REVIZUIRE ....................................................... .......................... 408 6. SOLUŢIILE POSIBILE ÎN REVIZUIRE .............................................................. ............................................... 408
6.1 Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. 1 pct. (1) NCPC..................................... .................. 409 6.2 Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 2 NCPC....................................... ................ 409 6.3 Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 3 şi 4 NCPC ................................................ 409 6.4 Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 5 NCPC....................................... ................ 410 6.5 Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 6 NCPC....................................... ................ 410 6.6 Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 7 NCPC....................................... ................ 410 6.7 Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC....................................... ................ 410 6.8 Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 9 NCPC....................................... ................ 410 6.9 Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 10 NCPC..................................... ................ 411 6.10 Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 11 NCPC..................................... ................ 411
7. CĂILE DE ATAC ........................................................... ............................................................... ................ 411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 16/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 17/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 17
Observații privind unele dispoziții de drept tranzitoriu și de punere înaplicare a NCPC*
- judecator Gheorghe-Liviu ZIDARU, avocat Traian BRICIU
Noul Cod de procedur ă civilă (NCPC) a intrat în vigoare la data de 15.02.2013. Acest
eveniment legislativ, a cărui importanță este prea evidentă pentru a insista asupra ei, a dat
naștere, deja, câtorva interogații privind corecta interpretare a unor norme tranzitorii și de
punere în aplicare, cuprinse în Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.
134/2010 privind Codul de procedur ă civilă.
Suntem de părere că este necesar ă o interpretare unitar ă și, mai ales, corectă a dispozițiilor
tranzitorii și de punere în aplicare menționate, pentru a nu denatura noua concepție a
legiuitorului privind dreptul intertemporal în materie procesual-civilă, precum și pentru a
asigura certitudinea juridică, exprimată în tratarea egală a unor situații în substanță identice,
ivite în practica judiciar ă.
Acesta este motivul pentru care, în cele ce urmează, vom încerca să schițăm niște r ăspunsuri
succinte la câteva dintre problemele de interpretare care s-au ivit deja.
În primul rând, trebuie subliniat că NCPC conține el însuși norme tranzitorii cu caracter
general, menite să reglementeze orice succesiune viitoare de norme de procedur ă civilă, ivită
după intrarea în vigoare a Noului Cod (art. 26 și urm. NCPC). Aceste articole nu sunt menite
să reglementeze chiar evenimentul legislativ din 15.02.2013, precum și conflictele de legi
rezultate din intrarea în vigoare a NCPC. Pentru aceasta există o lege specială, care conține
norme tranzitorii speciale – este vorba îndeosebi despre art. 3 din Legea nr. 76/2012. Această
din urmă normă este cea menită să reglementeze legea aplicabilă proceselor și executărilor
silite în curs la data intr ării în vigoare a Noului Cod de procedur ă civilă, iar nu dispozițiile
cuprinse în chiar cuprinsul acestuia, care au un câmp de acțiune temporală ulterior.
Pe de altă parte însă, interpretarea și aplicarea corectă a art. 3 și urm. din Legea nr. 76/2012
trebuie să pornească de la principiul diferit instituit în materia dreptului intertemporal de art.
* Materialul a fost pus la dispoziţie prin amabilitatea autorilor. Conţinutul acestuia excede celor discutate incadrul Conferinţelor organizate de INM.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 18/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 18
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
24 NCPC: Dispozițiile legii noi de procedur ă se aplică numai proceselor și executărilor silite
începute după intrarea acesteia în vigoare.
Scopul acestei norme generale de drept tranzitoriu – reluată în cuprinsul art. 3 din Legea nr.76/2012, normă special edictată pentru conflictele de legi rezultate din intrarea în vigoare a
NCPC – este acela de a fixa legea aplicabilă întregii proceduri, în funcție de data începerii
procesului, respectiv de data începerii executării silite; în acest fel, normele de competență și
de procedur ă propriu-zisă sunt pe deplin previzibile pentru toți participanții la proces, care pot
estima, de la bun început, coordonatele esențiale înăuntrul cărora se va desf ășura procesul.
Legiuitorul valorizează așadar cu precădere principiul certitudinii juridice, precum și
principiul protejării încrederii legitime: partea care sesizează instanța se poate încrede în
stabilitatea regulilor „jocului” pe care a înțeles să-l inițieze și poate estima, în linii mari,
fazele, durata și costurile procesului.
Din perspectiva acestei opțiuni legislative fundamentale trebuie privite și dispozițiile
tranzitorii și de punere în aplicare cuprinse în Legea nr. 76/2012. Ele nu fac altceva decât să
confirme și să consolideze noua optică a legiuitorului, nefiind așadar admisibilă interpretarea
lor într-o „cheie“ contrar ă acesteia, tributar ă, mai degrabă, vechii reguli a aplicării imediate a
legii de procedur ă noi (cf. art. 725 alin. 1 C. pr. civ. 1865), întrucât această regulă a fost, în principiu, abandonată.
1. În situația în care executarea silită a început sub imperiul legii vechi, iar după intrarea în
vigoare a NCPC, se formulează contestație la executare, ori alte proceduri judiciare în
legătur ă cu executarea silită, ce lege va fi aplicabilă acestora din urmă?
Controversa privitoare la această chestiune pornește de la formularea aparent eliptică a art. 3
alin. 1 din Legea nr. 76/2012. Referindu-se, în mod distinct, la „procesele” și la “executărilesilite” începute după intrarea în vigoare a NCPC, această normă pare a admite interpretarea
potrivit căreia deși executarea silită a început anterior datei de 15.02.2013, o contestație la
executare ori, spre exemplu, o cerere de întoarcere a executării silite, formulată după intrarea
în vigoare a NCPC, ar fi un „proces” nou, supus legii noi.
Această soluție nu poate fi însă primită. Așa cum am ar ătat, punctul central al noilor reguli de
drept intertemporal în materie procesual-civilă este fixarea regulilor de procedur ă aplicabile
prin raportare la data începerii procesului. Legiuitorul ar fi putut, prin urmare, dispune că în
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 19/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 19
măsura în care judecata a început sub imperiul legii vechi, și faza de executare silită este
supusă aceleiași legi, indiferent de data începerii executării.
După cum se știe însă, procesul civil este alcătuit din două faze, judecata (cognitio) șiexecutarea silită (executio), complementare, dar în același timp autonome. Judecata este o
condiție a executării silite, atunci când creditorul nu are titlu executoriu, dar, atunci când, din
rațiuni diverse, care privesc, în principal, degrevarea instanțelor judecătorești și întărirea
creditului, legea recunoaște calitatea de titluri executorii nu doar hotărârilor judecătorești, ci și
altor hotărâri sau înscrisuri (cf. 632 alin. 2, art. 635, art. 638 alin. 1 pct. 2 și 3 NCPC),
executarea silită constituie, practic, singura fază a procesului civil.
Ca urmare, stabilirea legii aplicabile se va face pentru fiecare fază a procesului civil în parte,
însă, odată stabilită, va guverna respectiva fază, în integralitatea sa. În cazul judecății, va fi
aplicabilă (exclusiv!) legea în vigoare la data înregistr ării cererii la instanță (cf. art. 192 alin. 2
NCPC), ori, după caz, la data depunerii cererii la poștă, unități militare sau locuri de deținere
(art. 3 alin. 2 din Legea nr. 76/2012). În cazul executării silite, va fi aplicabilă (exclusiv!)
legea în vigoare la data depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc,
concluzie care se impune, prin raportare la dispozițiile art. 622 alin. 2 NCPC, din care rezultă
că executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare. Credem că art. 3 alin. 2din Legea nr. 76/2012 trebuie aplicat, pentru identitate de rațiune, și cererilor depuse la
executorul judecătoresc, chiar dacă textul se refer ă doar la ipoteza înregistr ării cererii la
instanță[1].
În măsura în care executarea silită a început sub imperiul legii vechi, aceasta va fi aplicabilă
tuturor chestiunilor privitoare la acea executare silită, inclusiv - și aceasta este cea maiimportantă precizare – tuturor procedurilor judiciare incidente, ocazionate de respectiva
executare silită, precum contestațiile la executare. Această calificare, de incident apărut în
cursul executării silite, se întemeiază pe dispozițiile exprese ale art. 650 alin. 2 NCPC[2].
Prin intermediul cererilor formulate în faza executării silite, de regula, nu este dedus pentru
prima oar ă judecății un conflict de drept substanțial, pentru a obține o rezolvare cu privire la
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 20/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 20
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
fondul raporturilor juridice dintre păr ți și, eventual, constituirea unui titlu executoriu.
Dimpotrivă, aceste cereri se formulează cu privire la o executare silită deja începută și au ca
obiect verificarea regularității executării silite sau a actelor de executare, precum și
soluționarea altor situații litigioase în legătur ă cu executarea silită în curs.
În cazul contestației la executare, de ex., se discută regularitatea executării silite ori a actelor
de executare raportate la legea în vigoare la data pornirii executării silite ori, după caz, la data
săvâr șirii actului de executare silită. Ori, care este legea aplicabilă, potrivit art. 3 alin. 1 din
Legea nr. 76/2012? Legea veche sau legea nouă?
Executarea silită este un proces de sine stătător, cu incidente procedurale, căi de atac etc. În
raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012, legea veche este incidentă, în ansamblul
său, asupra tuturor actelor de procedur ă, incidentelor și căilor de atac aferente procedurii de
executare silită.
Nu trebuie confundate dispozițiile generale ale art. 3 alin. 1 cu cele ale art. 3 alin. 2, care se
refer ă la o chestiune particular ă: determinarea legii aplicabile procesului civil în ipoteza
înregistr ării (nu comunicării) unei cereri introductive de instanță după 15 februarie 2013.
Or, prin „proces”, în sensul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, se înțelege un proces de fond,
ori cel puțin de sine stătător, iar nu o procedur ă judiciar ă în legătur ă cu executarea silită.
Chiar şi în situaţia în care contestaţia la executare reprezintă un proces de sine stătător,
respectiv în situaţia în care aceasta este formulată de un ter ţ care invocă un drept real asupra
bunului sau bunurilor urmărite, problema legii aplicabile trebuie rezolvată în mod asemănător.
Deşi în aceste cazuri avem de a face cu o veritabilă judecată în fond, ceea ce trebuie să
primeze în analiza legii aplicabile este natura incidentală a acestei cereri faţă de executarea
silită şi intenţia legiuitorului de a evita aplicarea dispoziţiilor vechiului şi noului cod în una şi
aceeaşi procedur ă[3].
Ca urmare, din perspectiva dreptului intertemporal și a intenției legiuitorului, de a permite
stabilirea certă (am spune chiar, facilă, imediată) a legii aplicabile întregii faze a procesului
civil (în cazul de față, întregii executări silite), cererile formulate în legătur ă cu o executare
silită în curs constituie incidente procedurale, care păstrează un anumit caracter „accesoriu”
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 21/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 21
sau numai ,,incidental” față de executarea silită și care trebuie supuse aceleiași legi ca și
executarea silită însăși.
Concluzia de mai sus nu este schimbată cu nimic de împrejurarea că acestor procedurispeciale din faza executării silite li se aplică în mod corespunzător regulile de procedur ă
prevăzute pentru judecata în primă instanță. Această soluție impusă de rațiuni de tehnică
legislativă nu justifică soluția consider ării unei contestații la executare ca fiind un proces nou,
în sensul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, f ăr ă a ține seama că ea intervine în legătur ă cu o
executare silită, așadar, că este un remediu judiciar specific celei de-a doua faze a procesului
civil.
Mai mult, soluția aplicării legii vechi trebuie generalizată pentru toate cererile formulate în
cadrul și în legătur ă cu o executare silită, chiar dacă în legătur ă cu aceste cereri se constituie
un dosar nou după intrarea în vigoare a NCPC. Chiar dacă sistemul informatic ECRIS ar
considera dosarul ca fiind unul formulat potrivit NCPC, prin raportare la criteriul – ușor
verificabil de către un sistem informatic - al datei înregistr ării, judecătorul cauzei este,
desigur, singurul în drept și în măsur ă să determine legea aplicabilă în mod real respectivei
cereri. Cu alte cuvinte, nu trebuie confundate noțiunile de „proces”, respectiv de „executare
silită”, cu aceea de „dosar”.
Nu insistăm asupra cererilor de încuviințare a executării silite, dată fiind recenta contribuție
pertinentă a domnului Bogdan Dumitrache cu privire la această chestiune[4], la care achiesăm
în totalitate. Menționăm că, în ce ne privește, și o cerere de întoarcere a executării silite, fiind
o consecință a desființării titlului executoriu, ori a anulării actelor de executare nelegale, după
ce executarea silită a avut loc, trebuie privită tot ca un incident în legătur ă cu faxa de
executare.
Mai precizăm că, în ce ne privește, consider ăm că dacă legiuitorul ar fi vrut să supună legii
noi procedurile judiciare ivite în legătur ă cu o executare silită inițiată anterior ar fi prevăzut
expres această soluție, ceea ce însă nu a f ăcut. Dimpotrivă, prin referirea la executarea silită,
legiuitorul a înțeles să înglobeze în această sintagmă și procedurile judiciare incidente acestei
faze a procesului civil, chiar dacă această chestiune, fiind considerată evidentă, este doar
subînțeleasă.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 22/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 22
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Opinia contrar ă ar conduce de altfel la dificultăți practice insurmontabile și ar prezenta riscul
creării unei legi ter țe, prin combinarea elementelor prevăzute de legea veche, respectiv de
legea nouă, dând naștere unei practici judiciare neunitare și imprevizibile.
Este adevărat că, teoretic, este posibilă și aplicarea unei lex tertia, dar pentru aceasta este
nevoie de o dispoziție expresă care să arate nu numai obiectul, ci și conținutul acesteia. Or, în
condițiile în care principiul este acela al aplicării unei singure legi, trebuie admis că ea
guvernează în întregime toată faza procesuală respectivă, ca proces execuțional.
În concluzie, pentru toate executările începute anterior intr ării intr ării în vigoare a noului cod,
legea veche va guverna atât regulile după care se va stabili legalitatea sau nelegalitatea actelor
de executare contestate, cât şi regulile de procedur ă: competenţa instanţei, calitatea părtilor,
forma cererii de chemare în judecată, înregistrarea acesteia la instanţă (nu se vor aplica
dispoziţiile art. 200 si 201 NCPC), regulile privind suspendarea judecăţii[5] (inclusiv modul
de calcul al cauţiunii), forma hotărârii judecătoreşti şi căile de atac susceptibile de a fi
exercitate.
2. Într-un proces început sub imperiul legii vechi, administrarea probelor va fi supusă
dispozițiilor Noului Cod de procedur ă civilă?
Această interogație a fost ocazionată de dispozițiile art. 26 NCPC. Potrivit acestui text de
lege:
(1) Legea care guvernează condițiile de admisibilitate și puterea doveditoare a probelor
preconstituite și a prezumțiilor legale este cea în vigoare la data producerii ori, după caz, a
săvâr șirii faptelor juridice care fac obiectul probațiunii.
(2) Administrarea probelor se face potrivit legii în vigoare la data administr ării lor.
Cu privire la art. 26 alin. 2 NCPC s-a spus că ar constitui o derogare de la regulile instituite de
art. 24 și art. 25 alin. 1 NCPC. Astfel, chiar dacă procesului i se aplică legea în vigoare la data
începerii sale, în măsura în care pe parcurs se modifică procedura de administrare a probelor,
ar fi aplicabilă legea nouă. Mai mult, soluția a fost avansată chiar pentru procesele în curs la
data intr ării în vigoare a NCPC, afirmându-se că administrarea probelor s-ar face potrivit
Noului Cod[6].
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 23/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 23
Pentru a desluși această chestiune, facem în primul rând trimitere la cele expuse mai sus
privind corelația dintre normele generale de drept tranzitoriu cuprinse în NCPC, destinate aguverna conflicte de legi viitoare, și normele speciale de drept tranzitoriu cuprinse în Legea
nr. 76/2012, care se refer ă, în mod specific, la conflictele de legi ocazionate de intrarea în
vigoare a Noului Cod.
De vreme ce acestea din urmă sunt norme speciale, urmează a fi singurele aplicabile, atunci
când căutăm r ăspuns la întrebarea ce lege aplicăm unui proces civil în curs la data intr ării în
vigoare a NCPC.
Ca urmare, dispozițiile art. 26 alin. 2 NCPC nu sunt aplicabile. Textul de lege relevant este,
din nou, art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, potrivit căruia toate procesele începute sub
imperiul legii vechi r ămân supuse în întregime legii vechi, așadar inclusiv sub aspectul
administr ării probelor, cu privire la care Legea nr. 76/2012 nu instituie nicio derogare, în
sensul aplicării imediate a legii noi.
3. Dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2012 se aplică și proceselor începute sub imperiul legii
vechi, ori numai proceselor începute după intrarea în vigoare a NCPC?[7]
Dintru început trebuie observat că Titlul al II-lea din Legea nr. 76/2012 conține 2 capitole:
Capitolul I, intitulat “Dispoziții tranzitorii”, respectiv capitolul al II-lea, intitulat „Dispoziții
de punere în aplicare”. Amplasarea normelor juridice într-un capitol sau altul nu este una
întâmplătoare și, ca atare, nu poate fi nesocotită atunci când se pune problema interpretării lor.
Ori, art. 7 nu este o normă tranzitorie și nu reglementează o problemă de drept intertemporal,
ci are ca scop punerea de acord a legislației speciale, edictate sub imperiul vechiului Cod, cu
normele NCPC în materia căilor de atac și a competenței de soluționare a acestora.
Până la data intr ării în vigoare a NCPC, numeroase legi speciale prevedeau că hotărârea
primei instanțe este definitivă, ori este supusă (numai) recursului, ori, după caz, conțineau alte
expresii similare. În această ipoteză, recursul ar fi fost de competența instanței ierarhic
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 24/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 24
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
superioare (cf. art. 2 pct. 3 și art. 3 pct. 3 C. pr. civ. 1865), iar hotărârea recurată ar fi fost
supusă controlului în fapt și în drept al instanței de recurs, conform art. 3041 C. pr. civ. 1865.
Noul Cod de procedur ă civilă generalizează apelul, acesta fiind, de regulă, deschis împotrivahotărârii primei instanțe. Apelul este devolutiv, întrucât provoacă o nouă judecată asupra
fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept, fiind posibilă refacerea sau
completarea probatoriului (art. 476 și art. 479 NCPC). Apelul îndreptat împotriva hotărârilor
pronunțate de judecătorii și tribunale în primă instanță se judecă de instanța ierarhic
superioar ă acestora (art. 95 pct. 2 și art. 96 pct. 2 NCPC).
Recursul, în schimb, are caracterul unei căi extraordinare de atac, limitată la motivele de
casare prevăzute de lege, prin care se pot invoca numai motive de nelegalitate. Cu pu ține
excepții, care privesc cu precădere situațiile în care instanțele pronunță hotărâri asupra unor
chestiuni de ordin procedural, recursul nu poate fi formulat împotriva hotărârilor primei
instanțe, ci doar împotriva deciziilor pronunțate de instanța de apel[8].
Ca urmare, recursul nu mai are funcția unui substitut al apelului. În această ordine de idei, o
reglementare similar ă fostului art. 3041 C. pr. civ. 1865 nu se mai regăsește în Noul Cod,
fiind realizată (într-un final) o diferențiere reală între apel și recurs. Pe de altă parte, exercițiul
dreptului la recurs este limitat în mod semnificativ, fiind numeroase categoriile de hotărâri
pronunțate în apel, nesupuse recursului (cf. art. 483 alin. 2 NCPC și art. XVIII alin. 2 din
Legea nr. 2/2013).
Așadar, normele cuprinse în legi legi speciale, care prevedeau că hotărârea primei instanțe
este supusă (numai) recursului, erau incompatibile cu reglementarea căilor de atac de
reformare și a competenței de soluționare a acestora, cuprinsă în Noul Cod. Se impunea
așadar ca toate aceste norme să fie modificate. O modificare punctuală, a fiecărui text în parte,
ar fi prezentat riscul omisiunii unor norme. De aceea, legiuitorul a optat pentru un text de
principiu, al cărui scop este modificarea tuturor normelor din legile speciale, în sensul că pe
viitor, hotărârile pronunțate în procesele la care aceste legi speciale se refer ă vor fi supuse
numai apelului la instanța ierarhic superioar ă.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 25/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 25
Se păstrează așadar scopul urmărit de legiuitor la data adoptării respectivelor norme, respectiv
scurtarea ciclului procesual, împotriva hotărârilor pronunțate în respectivele materii fiind
deschisă o singur ă cale de atac de reformare. Cum este și firesc, această cale de atac este însă
apelul, care permite deopotrivă verificarea temeiniciei și/sau a legalității hotărârii primei
instanțe.
Desigur, compatibilizarea legilor speciale cu dispozițiile Noului Cod de procedur ă civilă este
necesar ă doar în măsura în care acesta din urmă este aplicabil. Ca urmare, forma modificată a
normelor cuprinse în legi speciale este aplicabilă doar în privința proceselor începute după
intrarea în vigoare a Noului Cod, singurele cărora acesta li se aplică (art. 3 din Legea nr.
76/2012). De vreme ce în privința proceselor începute anterior datei de 15.02.2013, legea
veche r ămâne singura aplicabilă, se impune în mod logic și necesar concluzia că în privința
acestor procese, normele cuprinse în legi speciale se aplică în continuare în forma în vigoare
până la data intr ării în vigoare a NCPC, dacă Legea nr. 76/2012 nu prevede în mod expres altă
soluție.
Or, este adevărat că art. 7 alin. 1 folosește sintagma „de la data intr ării în vigoare a Codului de
procedur ă civilă”, însă aceasta, doar pentru a marca momentul de la care normele speciale vor
fi modificate, în sensul ar ătat în cuprinsul art. 7 alin. 1 și 2, iar nu pentru a deroga de ladispozițiile art. 3 din lege.
Așadar, ratione temporis, dispozițiile art. 7 nu se vor aplica proceselor în curs, ci numai
proceselor pornite potrivit NCPC, i.e. în condițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012.
După cum am ar ătat deja, art. 7 nu este o normă de drept tranzitoriu și nu rezolvă o problemă
de drept intertemporal, această chestiune fiind lăsată integral pe seama art. 3. Art. 7 constituie
o normă modificatoare (și de coordonare cu dispozițiile legii noi de procedur ă), al cărei scopeste exclusiv acela de a armoniza legislația specială cu prevederile NCPC. Evident, forma
modificată a legii speciale va fi aplicabilă doar în măsura în care respectivului proces îi sunt
aplicabile prevederile Noului Cod; în caz contrar, r ămâne aplicabilă legea veche. Această
soluție este valabilă în privința tuturor modificărilor aduse legilor speciale prin Legea nr.
76/2012[9].
În schimb, dacă art. 7 nu este incident ratione materiæ, se aplică în continuare dispozițiile
speciale privitoare la regimul anumitor căi de atac. Astfel, dacă, spre exemplu, tribunalul a
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 26/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 26
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
fost învestit sub imperiul legii vechi cu o contestație formulată potrivit art. 26 din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 –
22 decembrie 1989, hotărârea pronunțată, chiar după intrarea în vigoare a NCPC, va fi supusă
recursului la curtea de apel, conform art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri
pentru accelerarea soluționării proceselor, iar nu apelului.
________________________________________
[1] În opinia pe care o susținem, dacă creditorul a expediat cererea de executare silită prin scrisoare
recomandată, depusă la oficiul poștal la 13.02.2013, executarea silită va fi guvernată de legea veche,
chiar dacă înregistrarea cererii la executorul judecătoresc și constituirea dosarului de executare au loc
cu începere de la 15.02.2013.
[2] Potrivit art. 650 alin. 2 NCPC, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a
executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării
silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
[3] S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, Tratat de executare silita, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p. 264
[4] A se vedea B. Dumitrache, „Cereri de încuviinţ are a executării silite depuse la 15 februarie 2013 la
judecătoria… care anume?”, disponibil pe www.juridice.ro .
[5] Inclusiv dispozitiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 trebuie interpretate în acest sens. Ele au în
vedere numai cereri de suspendare initiate in cadrul unor contestatii la executare formulate in legatura
cu executari silite incepute ulterior intrarii in vigoare a NCPC. Pentru celelalte, competenta speciala
conferita presedintelui instantei se mentine.
[6] În acest sens, G. Viorel, L. A. Viorel, „Noul Cod de procedur ă civilă. Fundamentele. Art. 1–248.
Comentarii și explicații”, Ed. C. H. Beck, București, 2012, pp. 100–101; A.P. Dimitriu, în „Noul Cod de
procedur ă civilă. Note. Corelaţ ii. Explicaţ ii”, Ed. C. H. Beck, București, 2012, pp. 25–26; de asemenea,
G. Viorel, L.A . Viorel, „În sfâr șit…NCPC”, disponibil pe www.juridice.ro , unde se face următoareaafirmație: „Totuşi, nu putem vorbi despre o veritabilă „resetare” a întregii proceduri civile, cel puţ in
pentru faptul că noile dispoziţ ii procedurale vor fi cercetate permanent prin prisma vechii orânduiri, fie
printr-o analiză comparativă, fie prin coexistenţ a ambelor legi de procedur ă civilă în cazul proceselor
începute sub legea vechea (C. proc. civ.) şi care nu au ajuns încă la etapa administr ării probelor până
la data de 15 februarie.”
[7] Această controversă s-a ivit, deocamdată, în dezbaterile colectivelor unor instanțe cu atribuții de
control judiciar, organizate cu privire la intrarea în vigoare a Noului Cod de procedur ă civilă.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 27/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 27
[8] În contextul discuției de față nu avem în vedere ipoteza cu caracter de excepție prevăzută de art.
459 alin. 2 NCPC.
[9] De altfel, tot la data intr ării în vigoare a Noului Cod de procedur ă civilă, C. pr. civ. 1865 a fost
abrogat expres (art. 83 lit. a) din Legea nr. 76/2012), ceea ce nu exclude aplicarea în continuare a
dispozițiilor sale, în privința proceselor și executărilor silite începute la data când Codul era încă în
vigoare. Mutatis mutandis, același raționament se aplică și în privința normelor modificatoare.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 28/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 29/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 29
Principiile fundamentale şi aplicarea în timp a noului Cod de procedură civilă.
Acţiunea civilă.Participanţii la procesul civil1.- Prof. univ. Gabriel BOROI
Prelegere sus ţ inut ă de dl. Prof. univ. dr. Gabriel BOROI
1. Introducere
Modificările aduse de noul Cod de procedur ă civilă nu sunt brutale privind sistemul
procesual civil actual, instituţiile fundamentale păstrându-se, iar în cazul unora aducându-se
doar unele precizări, completări.
O diferenţă aparent de substanţă priveşte introducerea în noul Cod de procedur ă civilă
a etapei cercet ării judecătore şti în procesul civil (însă doar la judecata în primă instanţă), dar
aceasta echivalează, în fapt, cu etapele actual premergătoare fazei finale a dezbaterilor.
De asemenea, ca noutate, există posibilitatea ca păr ţile, în baza disponibilităţiiacestora, să solicite eliminarea dezbaterilor în şedin ţă publică.
O altă modificare faţă de CPC 1865 priveşte sistemul căilor de atac, în noul Cod de
procedur ă civilă apelul fiind calea obişnuită de atac, renunţându-se astfel la “hibridul”
prevăzut la art. 304¹ CPC 1865, recursul nefiind de ordine constituţională la noi şi nici
justificat în toate litigiile de pe rolul instanţelor. Prin urmare, conform noului Cod de
procedur ă civilă, vom avea judecată în primă instanţă, în apel şi, doar în unele cazuri, judecată
în recurs.S-a discutat şi despre procedura specială a judecăţii în primă instanţă a cererilor cu
valoare redusă, procedur ă, ca regulă, scrisă, mai rapidă, vizând cereri de până la 10.000 lei,
1 Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă civilă au în vedere varianta
Codului anterioar ă republicării în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012, variantă în vigoare la data susţinerii
prelegerii.
Pentru uşurinţa consultării materialului, corespondentul fiecărui articol în forma republicată a Codului de procedur ă civilă urmează a fi indicat într-o notă de subsol.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 30/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 30
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
menită să uşureze munca judecătorilor. De asemenea, a fost amintită procedura ordonanţei de
plată, a cărei reglementare se inspir ă din dreptul Uniunii Europene.
O altă instituţie nouă este cea a contesta ţ iei la tergiversarea solu ţ ionării procesului.
2. Principiile fundamentale ale procesului civil
Articolul 5 alin. (3) NCPC stabileşte o ierarhie a izvoarelor de drept : „ În cazul în
care o pricină nu poate fi solu ţ ionat ă nici în baza legii, nici a uzan ţ elor, iar în lipsa acestora
din urmă nici în baza dispozi ţ iilor legale privitoare la situa ţ ii asemănătoare, ea va trebui
judecat ă în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstan ţ ele
acesteia şi ţ inând seama de cerin ţ ele echit ăţ ii”. Ierarhia este: un text de lege, uzanţele,
analogia legii şi, ca ultimă alternativă subsidiar ă, principiile generale ale dreptului, acestea
stând la baza reglementării procesului civil. Referitor la acestea din urmă s-a menţionat că
reglementarea în Titlul preliminar al Noului Cod a principiilor generale după care se
desf ăşoar ă procesul civil este cu atât mai importantă cu cât, în reglementarea anterioar ă,
tehnica legislativă în privinţa principiilor lăsa de dorit, context în care exista tendinţa de a
extrage principii din câteva texte de lege care, de regulă, reglementau situaţii cu totul
particulare.Principiile generale ale dreptului sunt enumerate în noul Cod de procedur ă civilă,
primul dintre acestea fiind dreptul la un proces echitabil (art. 6 NCPC), preluat din Convenţia
europeană a drepturilor omului. Textul vorbeşte însă de necesitatea termenului optim şi
previzibil care înseamnă mai mult decât simplul termen rezonabil. În acest context trebuie
citită şi dispoziţia Noului Cod care obligă judecătorul să fixeze termenul în care urmează a fi
finalizată etapa cercetării procesului (asupra căruia poate reveni), respectiv tocmai pentru a
asigura respectarea principiului termenului optim şi previzibil.Au fost semnalate toate principiile, insistându-se pe cele relevante din punctul de
vedere al modificărilor ori completărilor aduse.
Articolul 9 NCPC prevede dreptul de dispozi ţ ie al păr ţ ilor sau principiul
disponibilităţii păr ţilor, alineatul al doilea precizând expres că obiectul şi limitele procesului
sunt stabilite cererile şi apăr ările păr ţilor, putând exista şi dispoziţii speciale care să deroge de
la regula generală.
A fost semnalat art. 12 NCPC cu menţiunea marginală „Buna-credin ţă”, alineatul (1)
fiind preluat din reglementarea CPC 1865 [art. 723 alin. (3)]. El aduce însă un element de
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 31/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 31
noutate, întrucât până acum se vorbea de exercitarea cu bună-credinţă doar a drepturilor
subiective civile sau a celor procesuale, noul Cod de procedur ă civilă introducând necesitatea
exercitării cu bună-credinţă şi a obligaţiilor civile, cu posibilitatea plăţii de despăgubiri pe
teren delictual în cazul încălcării acestora.
Articolul 13 prevede dreptul la apărare, alin. (2) teza a II-a constituind element de
noutate prin obligativitatea reprezent ării păr ţ ilor în recurs, inclusiv în privinţa cererii de
recurs, cu motivarea acesteia („ păr ţ ile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate
sau, după caz, asistate în condi ţ iile legii. În recurs, cererile şi concluziile păr ţ ilor nu pot fi
formulate şi sus ţ inute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excep ţ ia situa ţ iei
în care partea sau mandatarul acesteia, so ţ ori rud ă până la gradul al doilea inclusiv, este
licen ţ iat ă în drept ”). Soluţia apare ca firească având în vedere faptul că în recurs se discută exclusiv aspecte de legalitate, chiar dacă pot fi anticipate eventuale probleme de asigurare a
asistenţei juridice şi în acest context poate ridica o problemă determinarea instanţei
competente să se pronunţe cu privire la această asistenţă obligatorie. Referitor la asistenţa
juridică obligatorie, ar fi fost poate de dorit ca aceasta să fie prevăzută pentru judecata în
primă instanţă, ca moment al procesului în care „se confecţionează” dosarul.
Articolul 14 NCPC – contradictorialitatea nu aduce modificări semnificative.
Alineatul (3) („ P ăr ţ ile au obliga ţ ia de a expune situa ţ ia de fapt la care se refer ă preten ţ iile şiapăr ările lor în mod corect şi complet, f ăr ă a denatura sau omite faptele care le sunt
cunoscute. P ăr ţ ile au obliga ţ ia de a expune un punct de vedere propriu fa ţă de afirma ţ iile
păr ţ ii adverse cu privire la împrejur ări de fapt relevante în cauză”) stabileşte obligaţii, dar nu
şi sancţiuni în situaţia prezentată. Eventuala sancţiune va veni în planul soluţiei care urmează
a fi pronunţată.
Articolul 15 – principiul oralit ăţ ii dezbaterilor prevede şi excepţiile de la regulă,
prima vizând dispoziţia legii iar cea de a doua referindu-se la posibilitatea derogării de laregulă la cererea păr ţilor, judecata efectuându-se doar pe baza actelor depuse la dosar,
eliminându-se astfel etapa dezbaterilor în fond.
Principiul continuit ăţ ii r ămâne reglementat, dar cu o nouă conotaţie, anticipată de
practica judiciar ă, astfel încât, conform art. 19 NCPC, judecătorul nu poate fi înlocuit pe
durata procesului decât pentru motive temeinice, în condiţiile legii. Soluţia a urmărit şi
reducerea intervenţiei preşedintelui instanţei în soluţionarea dosarului, în virtutea atribuţiilor
de acest tip pe care Codul anterior i le recunoştea, ele urmând a fi preluate de completul
căruia dosarul i-a fost repartizat aleatoriu.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 32/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 32
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Articolul 21 alin. (2) NCPC aduce o schimbare în cadrul instituţiei încercării
împăcării păr ţ ilor în sarcina judecătorului, aceasta fiind posibilă acum pe tot parcursul
judecăţii, iar nu doar în primă instanţă ori doar în faţa judecătoriilor.
Articolul 22 alin. (2) NCPC – privitor la rolul activ al judecătorului nu aduce
modificări fundamentale, acesta având, în continuare, posibilitatea de a cere păr ţilor să
prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejur ări de fapt
sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau întâmpinare, să dispună
administrarea probelor pe care le consider ă necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege,
chiar dacă păr ţile se împotrivesc. Alineatul al treilea stabileşte posibilitatea judecătorului de a
dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii, modificare aparent de
substanţă, înainte de această reglementare vorbindu-se, cel mult, de punerea în discuţia păr ţilor a introducerii în cauză a unei ter ţe persoane. Instituţia este în strânsă legătur ă cu
introducerea for ţată prevăzută de art. 77 şi urm. NCPC2, în cazurile expres prevăzute de lege
şi în procedura necontencioasă unde nu se urmăreşte stabilirea unei situaţii potrivnice, întrucât
nu există pârât, prin urmare intervenţia este chiar justificată. Într-una din variantele de lucru
ale Noului Cod de procedur ă civilă exista prevăzută pentru judecător posibilitatea de
introduce în cauză, din oficiu, o ter ţă persoană şi în materie contencioasă. Ulterior, redactorii
Codului au revenit asupra acestei soluţii, alin. (2) al art. 77 NCPC3
prevăzând în prezent că,„atunci când raportul juridic dedus judecăţ ii o impune, judecătorul va pune în discu ţ ia
păr ţ ilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre păr ţ i nu
solicit ă introducerea în cauză a ter ţ ului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi
solu ţ ionat ă f ăr ă participarea ter ţ ului, va respinge cererea, f ăr ă a se pronun ţ a pe fond”. În
acest context, a fost dat exemplul unei acţiuni în nulitatea absolută a unui contract, introdusă
de un ter ţ şi care trebuie introdusă împotriva tuturor păr ţilor contractante. Au existat în
practică situaţii în care o astfel de acţiune a fost introdusă doar împotriva unei păr ţicontractante, de regulă a debitorului reclamantului din acţiunea în anulare. Într-o asemenea
ipoteză, calitatea procesuală pasivă trebuie să revină tuturor păr ţilor contractante, întrucât
nulitatea absolută produce efecte erga omnes, contractul neputând fi valabil pentru o parte şi
anulat pentru alta. În acest context, dacă acţiunea în anulare este introdusă numai împotriva
uneia din păr ţile contractului, de exemplu, împotriva vânzătorului, prin mecanismul
2 Art. 79 şi urm., în forma Noului Cod de procedur ă civilă, republicată în M. Of. nr. 545/3.08.2012 (în
continuare, NCPC republicat ).3 Art. 78 alin. (2) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 33/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 33
modificării cererii, posibilă în condiţiile legii, urmează a se solicita introducerea în cauză a
cocontractantului; în caz contrar, judecătorul va respinge cererea, f ăr ă a se pronunţa pe fond,
în funcţie de excepţia invocată în cauză, în exemplul dat, excepţia lipsei calităţii procesuale
pasive. În consecinţă, pe fond hotărârea nu va avea autoritate de lucru judecat. În contextul
acestui exemplu, singurul mecanism la îndemână pentru introducerea cocontractantului în
proces în calitate de pârât este modificarea cererii de chemare în judecată, nu şi intervenţia
accesorie, întrucât intervenientul accesoriu nu devine pârât; mecanismul intervenţiei
principale este, de asemenea, inaplicabil ipotezei în discuţie, întrucât intervenientul trebuie să
pretindă pentru sine dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta.
O altă întrebare a vizat concilierea dispoziţiilor art. 199 alin. (3) NCPC4, respectiv
modificarea cererii de chemare în judecată f ăcută peste termenul de judecată, această modificare putând interveni doar cu acordul expres al tuturor păr ţilor, cu cele ale art. 77
NCPC5. Situaţia de fapt vizată este cea în care nu există acordul păr ţilor pentru modificarea
peste termen a cererii de chemare în judecată, pe de o parte, dar instanţa, pe de altă parte,
pune în discuţia păr ţilor introducerea în cauză a ter ţului. S-a subliniat că, în soluţionarea
acestei probleme trebuie plecat de la intenţia avută în vedere de legiuitor la edictarea
dispoziţiilor art. 199 alin. (3), respectiv a de evita prelungirea nejustificată a judecăţii. Astfel,
ne aflăm la momentul de început al cercetării judecătoreşti, la primul termen de judecată lacare la care păr ţile sunt legal citate, când păr ţilor le-au fost comunicate cererea de chemare în
judecată, respectiv întâmpinarea. Faptul că reclamantul nu a indicat în cererea de chemare în
judecată toţi pârâţii este expresia, la acest moment al procesului, a unei culpe procesuale, cu
toate consecinţele care decurg de aici pentru reclamant, inclusiv cât priveşte cheltuielile
judiciare, şi care culpă nu poate fi remediată prin mecanismul modificării cererii decât în
condiţiile art. 199 NCPC, respectiv condiţionat de acordul expres al tuturor păr ţilor.
În acelaşi context, a fost pusă în discuţie ipoteza unei cereri de partaj care nu a fostintrodusă împotriva tuturor coindivizarilor. Se poate vorbi, în acest caz excepţia lipsei calităţii
procesuale pasive sau de cea a lipsei coparticipării pasive? Referitor la problema pusă în
discuţie, s-a ar ătat că, deşi coparticiparea pasivă apare în acest caz ca fiind obligatorie, potrivit
legii, efectul este identic cu cel din exemplul referitor la acţiunea în anularea contractului.
Ceea ce se urmăreşte, în ambele cazuri, este restabilirea identităţii dintre păr ţile raportului
juridic, pe de o parte, şi păr ţile raportului de drept procesual, pe de altă parte; finalmente,
4
Art. 204 alin. (3) NCPC republicat.5 Art. 78 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 34/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 34
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
chiar dacă problema lipsei coparticipării procesuale pasive poate fi validată, efectul se
manifestă tot în lipsa calităţii procesuale pasive.
Alineatele (4) şi (5) ale art. 22 privind rolul activ al judecătorului aduc mici
modificări. Alineatul (4) dispune că „ judecătorul d ă sau restabile şte calificarea juridică a
actelor şi faptelor deduse judecăţ ii, chiar dacă păr ţ ile le-au dat o alt ă denumire. În acest caz,
judecătorul este obligat să pună în discu ţ ia păr ţ ilor calificarea juridică exact ă”. Textul se
refer ă în mod expres la „denumirea”, eventual eronată, dată de păr ţi. Alineatul (5) dispune,
prin excepţie, că judecătorul nu poate schimba denumirea sau – adaugă textul – temeiul
juridic în cazul în care păr ţ ile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit
legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au în ţ eles
să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora.Întrebarea care se pune în acest context este dacă alin. (5), prin referirea pe care o face şi la
temeiul juridic, şi nu doar la denumirea dată de parte, îl autoriză pe judecător să schimbe unul
din elementele cererii de chemare în judecată, şi anume cauza? Interpretat per a contrario,
alin. (5) permite judecătorului, ca, în lipsa acordului expres al păr ţilor, să schimbe temeiul
juridic. Ce se înţelege prin temei juridic? S-au dat ca exemplu în acest sens situaţii practice în
care, spre pildă, reclamantul solicită obligarea pârâtului la despăgubiri pe tărâmul r ăspunderii
civile delictuale, deşi între păr ţi există un contract încheiat. Poate instanţa acordadespăgubirile pretinse pe temeiul însă al r ăspunderii contractuale? Sau poate admite cererea
de despăgubiri pe temeiul r ăspunderii civile delictuale, dar pentru o altă formă de r ăspundere
delictuală decât cea invocată de reclamant? Sau – pentru a aduce în discuţie aspecte
controversate din cazuistica instanţei supreme – poate instanţa pronunţa nulitatea pe un alt
temei decât cel solicitat de reclamant, chiar pus în discuţia păr ţilor? În această situaţie, s-a
apreciat că, f ăr ă a avea pretenţia de a oferi un r ăspuns tranşant într-un sens sau altul, trebuie
cercetată cauza reală de nulitate; cu alte cuvinte, în funcţie de motivarea în fapt a cererii dechemare în judecată, dacă fundamentul pretenţiei nu este redat în mod corect sau, eventual,
este redat prin indicarea unui text de lege care ar conduce la o altă cauză de nulitate, instanţa,
f ăcând aplicarea dispoziţiilor alin. (5), poate decela fundamentul corect, concordant cu
dezvoltarea împrejur ărilor de fapt învederate în cererea de chemare în judecată; de altfel, prin
noţiunea de „cauză” trebuie înţelese deopotrivă temeiul de fapt şi cel de drept, şi nu doar cel
juridic. În cele din urmă, soluţia legislativă nu este una nouă; ea corespunde practicii
majoritare a instanţelor sub imperiul Codului de procedur ă civilă de la 1865.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 35/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 35
3. Aplicarea legii de procedură civilă
Privitor la aplicarea în timp a legii procesual civile, a fost semnalat curajul comisiei
de elaborare a Noului Cod care, dând eficienţă principiului previzibilităţii procesului, a optat pentru soluţia ca procesului, în întregul său, să îi fie aplicabile dispoziţiile legii în vigoare la
momentul pornirii acestuia, respectiv la data înregistr ării cererii de chemare în judecată.
Astfel, art. 24 NCPC priveşte legea aplicabilă în cazul proceselor noi: „dispozi ţ iile legii noi de
procedur ă se aplică numai proceselor şi execut ărilor silite începute după intrarea acesteia în
vigoare” iar conform art. 25 NCPC procesele în curs de judecat ă şi execut ările silite începute
sub legea veche r ămân supuse legii sub care au început . Articolul 27 NCPC dispune că
„hot ărârile r ămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevă zute de legea sub carea început procesul”. Aceasta constituie o modificare major ă faţă de norma tranzitorie înscrisă
în Codul de procedur ă civilă în 1948 şi care consacra soluţia potrivit căreia calea de atac este
guvernată de legea în vigoare la momentul pronunţării hotărârii.
Din punct de vedere organizatoric, soluţia consacrată de noile norme tranzitorii se va
traduce fie prin constituirea de completuri noi care vor judeca în conformitate cu dispozi ţiile
Noului Cod de procedur ă civilă, fie, în ipoteza completurilor anterior constituite care vor
primi dosare înregistrate după intrarea în vigoare a Noului Cod de procedur ă civilă, în cauzele
care vor fi soluţionate potrivit Codului de procedur ă civilă de la 1865 şi cauze care se vor
soluţiona conform Noului Cod de procedur ă civilă. Vor exista suficiente situaţii care vor
impune aplicarea, în continuare, a dispoziţiilor Codului de procedur ă civilă anterior, şi avem
în vedere aici, în primul rând, ipoteza rejudecării după casarea cu trimitere, caz în care va
trebui avută în vedere legea aplicabilă la momentul înregistr ării cererii de chemare în judecată
în primul ciclu procesual.
În ceea ce priveşte sintagma „procese şi executări silite” utilizată în capitolul referitor
la aplicarea în timp a legii, s-a precizat că, deşi îndeobşte prin proces civil se înţelege atât faza
judecăţii, cât şi faza executării silite, din formularea textelor de lege s-ar putea deduce că
legiuitorul a înţeles să separe cele două faze ale procesului în curs de judecată, astfel încât, în
ceea ce priveşte judecata a reglementat aplicabilitatea legii în vigoare la momentul
înregistr ării cererii de chemare în judecată, în timp ce executarea este guvernată de legea în
vigoare la momentul declanşării executării silite, respectiv al înregistr ării cererii de
încuviinţare a executării silite. Faptul că legiuitorul utilizează în mod separat cele două
noţiuni, vorbind despre „procese şi executări silite” este un argument suplimentar în sprijinul
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 36/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 36
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
acestei interpretări; practic, în acest context, cuvântul „proces” este folosit în sensul de proces
în curs de judecată.
4. Acţiunea civilă
Privitor la instituţia ac ţ iunii civile, a fost semnalată o noţiune aparent nouă din punct
de vedere al denumirii legislative, dar cu care practica este deja familiarizată, şi anume
cererea adi ţ ional ă care este, conform art. 30 alin. (5) NCPC, cererea prin care o parte
modifică preten ţ iile sale anterioare, deci o cerere de modificare a unei cereri anterioare. În
practică se mai întâlneşte frecvent şi o altă categorie de cereri, şi anume cererile precizatoare.
Uneori, aceste cereri sunt veritabile cereri de modificare, fiind supuse regimului cererii de
modificare, alteori sunt o simple cereri care nu modifică cu nimic cadrul procesual. Deşi
cererea precizatoare nu este reglementată ca atare de Noul Cod de procedur ă civilă, ea se va
regăsi, cu siguranţă, şi în continuare în practica judiciar ă.
Cât priveşte cererea principal ă, alin. (3) al art. 30 NCPC dispune că ea este cererea
introductivă de instanţă, de fapt cererea de chemare în judecată. Acelaşi alin. (3) vorbeşte însă
şi de capăt principal de cerere, şi această noţiune ne interesează, sub unele consecinţe
juridice, în mod special.Calitatea procesuală este reglementată de art. 35 NCPC6 care, în teza a II-a, dispune că
„ Existen ţ a sau inexisten ţ a drepturilor şi a obliga ţ iilor afirmate constituie o chestiune de
fond ”. Referitor la acest text, s-a menţionat că intenţia legiuitorului a fost să atenţioneze
asupra unui fenomen întâlnit în practica judiciar ă, respectiv tendinţa de a utiliza în exces lipsa
de calitate procesuală şi, în acest context, textul menţionat vine să sublinieze necesitatea ca
hotărârea pronunţată să dobândească autoritate de lucru judecat pe fond.
Conform art. 37 NCPC7
, calitatea de parte se poate transmite legal sau conven ţ ional,ca urmare a transmisiunii, în condi ţ iile legii, a drepturilor ori a situa ţ iilor juridice deduse
judecăţ ii, posibilitate admisă şi până acum în practica judiciar ă, pe temeiul unor dispoziţii de
drept material.
Articolul 38 NCPC8 reglementează situa ţ ia procesual ă a înstr ăinătorului şi a
succesorilor săi. Astfel, alin. (1) teza I prevede că „ Dacă în cursul procesului dreptul litigios
6 Art. 36 NCPC republicat7
Art. 38 NCPC republicat.8 Art. 39 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 37/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 37
este transmis prin acte între vii cu titlu particular, judecata va continua între păr ţ ile ini ţ iale”,
altfel spus între reclamant şi pârât; prin urmare, în acest caz, nu este avută în vedere ipoteza
transmisiunii succesorale. Teza a II-a a aceluiaşi alineat dispune însă că, „ Dacă însă
transferul este f ăcut, în condi ţ iile legii, prin acte cu titlul particular pentru cauză de moarte
[adică prin legat cu titlu particular], judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu
universal al autorului, după caz”. Ipoteza acestei a doua teze este următoarea: reclamantul
iniţial a lăsat prin testament unui ter ţ (care nu are şi calitatea de potenţial succesibil universal
sau cu titlu universal) un bun imobil iar în cazul în care acesta a decedat pe parcursul
procesului, litigiul va continua între pârât şi moştenitorii legali sau legatarii universali ori cu
titlu universal ai reclamantului iniţial, după caz.
Alineatul (2) prevede, că „ În toate cazurile [deci fie cumpăr ător, fie legatar cu titlu particular], succesorul cu titlu particular este obligat să intervină în cauză , dacă are
cuno ştin ţă de existen ţ a procesului sau poate fi introdus în cauză , la cerere ori din oficiu. În
acest caz, instan ţ a va decide, după împrejur ări şi ţ inând seama de pozi ţ ia celeilalte păr ţ i,
dacă înstr ăinătorul sau succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia va r ămâne sau,
după caz, va fi scos din proces. Dacă înstr ăinătorul sau, după caz succesorul universal ori cu
titlu universal al acestuia este scos din proces, judecata va continua numai cu succesorul cu
titlul particular care va lua procedura în starea în care se afl ă la momentul la care acesta aintervenit sau a fost introdus în cauză” (asemănător intervenţiei for ţate). Conform alin. (3),
„ Hot ărârea pronun ţ at ă contra înstr ăinătorului [deci păr ţii iniţiale] sau succesorului universal
ori cu titlu universal al acestuia, după caz, va produce de drept efecte şi contra succesorului
cu titlu particular [evident, dacă succesorul cu titlu particular nu a fost introdus în cauză, caz
în care dobândeşte calitatea de parte] şi va fi întotdeauna opozabil ă acestuia din urmă , cu
excep ţ ia cazurilor în care a dobândit dreptul cu bună-credin ţă şi nu mai poate fi evins,
potrivit legii, de către adevăratul titular ” (condiţii cumulative). Referitor la condiţiilecumulative enunţate în finalul alin. (3), s-a precizat că, în contextul Noului Cod civil, au
r ămas puţine situaţiile în care simpla bună-credinţă a dobânditorului este suficientă pentru a-l
pune la adă post de o eventuală evicţiune [de exemplu, art. 17 alin. (4) NCC exclude aplicarea
erorii comune şi invincibile în materie de carte funciar ă şi în alte materii pentru care legea
reglementează un sistem de publicitate; art. 937 NCC reglementează condiţiile în care buna-
credinţă poate conduce la dobândirea proprietăţii mobiliare].
Referitor la ter ţul dobânditor cu titlu particular care a aflat de existenţa procesului, s-a
pus problema formei procedurale în care acesta poate interveni în proces, respectiv dacă ar
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 38/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 38
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
interes.
trebui să uzeze de mecanismul intervenţiei voluntare principale? Cu privire la această
problemă s-a apreciat că, în acest caz, instanţa nu este ţinută de dispoziţiile legale privitoare la
intervenţia voluntar ă sau for ţată, fiind suficientă o simplă cerere care să permită instanţei să
facă aplicarea dispoziţiilor art. 37 NCPC privitoare la transmiterea calităţii procesuale;
desigur, soluţia difer ă dacă este vorba despre o introducere din oficiu a ter ţului în proces.
Articolul 39 NCPC9 stabileşte sanc ţ iunea încălcării condi ţ iilor de exercitare a
ac ţ iunii civile: cererile f ăcute f ăr ă respectarea condiţiei capacităţii procesuale sunt nule,
respectiv anulabile, după caz, iar în cazul nerespectării celorlalte condiţii de valabilitate a
introducerii cererii, sancţiunea care intervine este respingerea acesteia ori a apăr ării formulate
ca fiind f ăcută de o persoană sau împotriva unei persoane f ăr ă calitate ori ca lipsită de
5. Participanţii la procesul civil
Privitor la participan ţ ii la procesul civil se remarcă o modificare conceptuală, referitor
la incidentele procedurale privind alcătuirea instanţei. Spre deosebire de procedura penală, în
procedura civilă se distingea incompatibilitatea, pe de o parte, şi recuzarea şi abţinerea, pe de
altă parte. Noua reglementare identifică incompatibilitatea cu starea în care se află judecătorulsau o altă persoană iar abţinerea şi recuzarea reprezintă mijloacele procedurale de valorificare
a incompatibilităţii, similar procedurii penale.
În ceea ce priveşte cazurile de incompatibilitate, o primă categorie priveşte
incompatibilit ăţ i absolute, reglementate de art. 40 NCPC10 (inspirate din cazurile de
incompatibilitate menţionate la art. 24 CPC 1865) – „ judecătorul care a pronun ţ at o încheiere
interlocutorie sau o hot ărâre prin care s-a solu ţ ionat cauza nu poate judeca aceea şi pricină
în apel, recurs, contesta ţ ie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare” –elementul de noutate constituindu-l reglementarea, ca incompatibilitate (absolută) a situaţiilor
în care judecătorul a soluţionat contestaţia în anulare şi revizuirea. Chiar şi pe tărâmul
Codului de procedur ă civilă anterior, în absenţa unui text similar, judecătorul care a soluţionat
contestaţia în anulare şi revizuirea are la dispoziţie mecanismul abţinerii pentru a r ăspunde
exigenţelor impuse de dreptul la un proces echitabil (art. 6 din Convenţia europeană a
9
Art. 40 NCPC republicat.10 Art. 41 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 39/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 39
drepturilor omului), sub aspectul dreptului la un tribunal impar ţial. Alineatul (2) al art. 40
NCPC adaugă cazurilor de incompatibilitate absolută calităţile de avocat, magistrat-asistent,
asistent judiciar, mediator.
Articolul 41 NCPC11 stabileşte alte cazuri de incompatibilitate, nou fiind punctul 12
„când exist ă elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la impar ţ ialitatea sa”. S-
a precizat că soluţia a vizat acoperirea acelor situaţii din practică în care nu era posibilă
încadrarea în unul din cazurile de recuzare expres prevăzute de art. 27 CPC 1865.
Conform art. 43 NCPC12, cererea de recuzare se poate face înainte de începerea
oricărei dezbateri dar, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, dacă motivele au apărut ori au fost
cunoscute ulterior momentului dezbaterilor, partea trebuie să solicite recuzarea de îndat ă ce
aceste motive i-au fost cunoscute [şi nu de îndată ce s-au ivit].Articolul 4613 alin. (2)-(4) NCPC reglementează condi ţ iile cererii de recuzare, şi
anume inadmisibilitatea unei cereri prin care se invocă alte motive decât cele prevăzute la art.
40 şi 41, precum şi inadmisibilitatea cererii care priveşte alţi judecători decât cei prevăzuţi la
art. 45 şi cererea îndreptată împotriva aceluiaşi judecător pentru acelaşi motiv de
incompatibilitate. Nerespectarea acestor condiţii atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare,
constatată de îndată chiar de completul în faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu
participarea judecătorului recuzat.În ceea ce priveşte starea cauzei până la solu ţ ionarea cererii de recuzare, art. 48
NCPC14 dispune că, spre deosebire de ipoteza formulării unei cereri de abţinere în dosar,
situaţie în care până la soluţionarea acesteia în cauză nu se mai poate face nici un act de
procedur ă, ceea ce echivalează cu suspendarea cauzei (soluţie existentă şi în prezent), în cazul
formulării unei cereri de recuzare, judecata nu se suspendă, ci continuă în dosar, cu interdicţia
însă de a pronunţa hotărârea până la soluţionarea cererii de recuzare (eventual, poate fi
amânată pronunţarea iar dacă cererea de recuzare a fost admisă se va repune cauza pe rol, sevor cita păr ţile etc.).
Articolul 47 NCPC15 păstrează, la alin. (2), prioritatea cererii de abţinere în faţa celei
de recuzare, în cazul existenţei concomitente a acestora. Alineatul (3) dispune, pentru ipoteza
11 Art. 42 NCPC republicat.12 Art. 44 NCPC republicat13 Art. 47 NCPC republicat.14
Art. 49 NCPC republicat.15 Art. 48 NCPC republicat
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 40/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 40
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
admiterii cererii de abţinerii, respingerea, prin aceea şi încheiere, a cererii de recuzare ca
r ămasă f ăr ă obiect; existenţa însă, în această ipoteză, şi a unei cereri de recuzare capătă
importanţă cât priveşte regimul căilor de atac.
Articolul 52 NCPC16 aduce o noutate în alin. (1) teza a II-a, după ce se precizează că
încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de păr ţi odată cu hotărârea
prin care s-a soluţionat cauza, hotărârea definitivă – aceasta fiind, conform noului Cod de
procedur ă civilă, hotărârea irevocabilă din prezent – poate fi atacată cu recurs, la instanţa
ierarhic superioar ă, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii. Prin urmare, în această
ipoteză, avem un recurs la recurs.
Referitor la materia incompatibilităţii, s-a ridicat problema mijlocului procedural
aplicabil în ipoteza în care niciunul din judecătorii instanţei nu deţine un certificat ORNISS şi pe rolul instanţei se află o cauză în care au fost depuse înscrisuri care au regimul juridic al
documentelor secret de stat. Deşi în practică, în acest caz, s-a optat pentru soluţia formulării
cererilor de abţinere, s-a apreciat că o atare situaţie nu pune probleme de impar ţialitate, ci
evocă mai degrabă ipoteza normativă a instituţiei delegării instanţei, putându-se imagina
situaţia-premisă a imposibilităţii de funcţionare a instanţei, evocată de art. 23 CPC 1865 (art.
142 NCPC17). Soluţia, în acest caz, ar putea fi una de natur ă administrativă, în care la instanţă
să fie delegaţi judecători cu certificat ORNISS.
6. Părţile
Privitor la păr ţ ile din procesul civil , un element de noutate este adus prin intermediul
art. 55 alin. (2)18 [actualul art. 41 alin. (2) CPC 1865], referitor la capacitatea procesuală
activă a asociaţiilor, societăţilor sau altor entităţi f ăr ă personalitate juridică (de exemplu,
sucursale, agenţii, puncte de lucru, reprezentanţe), constituite conform legii. În prezent,acestea pot sta în judecată doar în calitate de pârâte şi numai dacă au organe proprii de
conducere, pe când, conform noului Cod de procedur ă civilă, pot avea calitatea de reclamante,
deci pot sta în proces ca parte, singura condiţie incidentă fiind aceea de a fi constituite
conform legii.
16 Art. 53 NCPC republicat17
Art. 147 NCPC republicat.18 Art. 56 alin. (2) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 41/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 41
Referitor la instituirea unui curator special , art. 57 alin. (3) NCPC19 precizează că
„numirea curatorilor speciali se va face de către instan ţ a care judecă procesul, dintre
avoca ţ ii anume desemna ţ i în acest scop de barou pentru fiecare instan ţă judecătorească”.
Prin urmare, la fiecare dintre instanţele judecătoreşti, baroul va trebui să pună la dispoziţie o
listă de avocaţi spre a fi desemnaţi, la nevoie, curatori.
Articolul 58 NCPC20 – „persoanele care sunt împreună reclamante sau pârâte –
condiţii de existenţă” prin ultima sa teză extinde cazurile de coparticipare activă şi pasivă, şi
la ipotezele în care „drepturile sau obliga ţ iile lor au aceea şi cauză ori dacă între ele exist ă o
strânsă leg ătur ă”. Noua reglementare vine să acopere situaţii apărute în practică în care, de
exemplu, o persoană juridică a încheiat contracte similare cu un număr foarte mare de
persoane fizice, ulterior acestea s-au dovedit a fi debitori r ău-platnici iar în cererea dechemare în judecată creditorul a indicat toate persoanele fizice care aveau calitatea de debitor.
O atare soluţie devine posibilă acum prin prisma dispoziţiilor art. 58 NCPC, nefiind
recunoscută ca şi caz de coparticipare procesuală pe temeiul art. 47 CPC 1865. În privinţa
celorlalte aspecte, regimul coparticipării procesuale r ămâne acelaşi.
În ceea ce priveşte alte persoane care pot lua parte la judecată, au fost evocate
dispoziţiile art. 60 NCPC21 care, dincolo de modificările de natur ă terminologică (consacrarea
noţiunii de interven ţ ie voluntar ă, în locul celei de interven ţ ie în interes propriu, respectivinterven ţ ie accesorie, în loc de interven ţ ie în interesul unei păr ţ i) aduce şi câteva elemente de
noutate. Astfel, în alin. (2), definind intervenţia principală, se precizează că aceasta presupune
ca intervenientul să pretindă „ pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţ ii sau un
drept strâns legat de acesta”; se observă că nu mai este necesar ă o identitate, totală sau
par ţială între obiectul cererii de chemare în judecată/al cererii reconvenţionale şi obiectul
intervenţiei principale, ci este suficient ă o strânsă leg ătur ă juridică între acestea, care să
justifice soluţionarea împreună a cererii principale şi a celei de intervenţie principală.Prin art. 63 alin. (1) NCPC22 legiuitorul s-a conformat practicii, stabilind ordinea
procedurală firească a comunicării cererii de intervenţie, urmată de admiterea în principiu,
diferit de reglementarea din Codul de procedur ă civilă de la 1865, în care mai întâi intervine
încuviinţarea în principiu şi abia apoi comunicarea. Potrivit alin. (3), încheierea interlocutorie
19 Art. 58 alin. (3) NCPC republicat.20 Art. 59 NCPC republicat.21
Art. 61 NCPC republicat.22 Art. 64 alin. (1) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 42/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 42
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
de admitere în principiu poate fi atacată odată cu fondul, în schimb, încheierea de respingere a
cererii de intervenţie (principală sau accesorie) ca inadmisibilă poate fi atacată numai cu apel,
în 5 zile de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea
lipsă, dacă s-a dat în primă instanţă şi numai cu recurs la instanţa ierarhic superioar ă dacă
încheierea s-a pronunţat în apel [alin. (4)]. Referitor la această din urmă dispoziţie, au fost
formulate câteva precizări. O precizare, cu caracter general, a vizat faptul că, în Noul Cod de
procedur ă civilă, ori de cate ori întâlnim formularea potrivit căreia calea de atac este numai
apelul, în acele materii nu va exista recurs. O altă precizare s-a f ăcut în legătur ă cu utilizarea
de către legiuitor a noţiunilor de parte prezent ă, parte lipsă, respectiv parte. În acest context,
s-a susţinut că acest text de lege trebuie interpretat mai degrabă prin raportare la scopul
urmărit de legiuitor, şi nu coroborându-l cu dispoziţiile art. 64 NCPC23 care confer ă intervenientului calitatea de parte în proces abia după admiterea în principiu a cererii de
intervenţie. Or, în mod evident, interesul de a ataca încheierea despre care vorbeşte alin. (4) al
art. 63 este al intervenientului, chiar dacă, la momentul exercitării căii de atac, acesta nu a
dobândit calitatea de parte, în sensul art. 64 NCPC. Prin interpretarea textelor de lege, în acest
caz, în funcţie de scopul urmărit de legiuitor se poate evita soluţia nejustificată a respingerii
căii de atac exercitate de intervenient ca inadmisibilă. Textul alin. (4) precizează, în
continuare, că întâmpinarea nu este obligatorie iar teza finală statuează soluţia firească asuspendării de drept (suspendare legală obligatorie) a judecării cererii principale până la
soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii
de intervenţie.
În privinţa judecării cererii de intervenţie principală, alin. (2) al art. 65 NCPC24
dispune că disjungerea cererii principale de cea de intervenţie se poate dispune doar în
cazurile în care cea dintâi ar fi întârziată de aceasta din urmă, exceptând situaţia în care
intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, însuşi dreptul dedus judecăţii. Deasemenea, alin. (3) al aceluiaşi articol dispune că nu se va dispune disjungerea dacă judecata
cererii de intervenţie ar fi întârziată de cererea principală. Soluţia este justă întrucât
intervenientul a avut posibilitatea de a opta pentru introducerea separată a cererii, dar a
preferat intervenţia.
23
Art. 65 NCPC republicat.24 Art. 66 alin. (2) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 43/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 43
Articolul 66 alin. (4) NCPC25 adaugă la actuala reglementare prin ultima teză „calea
de atac exercitat ă de intervenientul accesoriu se socote şte neavenit ă dacă partea pentru care
a intervenit nu a exercitat calea de atac, ( şi ca noutate) a renun ţ at la calea de atac exercitat ă
ori aceasta a fost anulat ă , perimat ă sau respinsă f ăr ă a fi cercetat ă în fond ”, soluţie oferită
însă în doctrină şi practică şi pe temeiul Codului de procedur ă civilă de la 1865.
În privinţa interven ţ iei for ţ ate, reglementată de art. 67-70 NCPC26, ca element de
noutate apare etapa admiterii în principiu şi în cazul acestei cereri şi tot ca diferenţă se
vorbeşte de primul termen de judecată la care păr ţile sunt legal citate, nu de prima zi de
înf ăţişare. Întâmpinarea r ămâne obligatorie.
25
Art. 67 alin. (4) NCPC republicat.26 Art. 68-71 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 44/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 45/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 45
Competenţa instanţelor judecătoreşti* - avocat Traian BRICIU
Prelegere sus ţ inut ă de dl. avocat Traian BRICIU
1. Competenţa materială
În prima parte a expunerii s-a tratat chestiunea competen ţ ei materiale. S-a atras atenţia
asupra modificărilor aduse, prima fiind topografia în NCPC. Astfel, spre deosebire de actualulCod de procedur ă civilă, care începe cu competenţa, în NCPC aceasta este tratată începând cu
art. 921. S-a optat pentru o abordare mai curând didactică, ca într-un curs universitar, în
detrimentul celei practice (practicianul ar începe prin verificarea competenţei).
Prima modificare de concep ţ ie const ă în revenirea la sistemul în care tribunalul este
instan ţ a cu plenitudine de competen ţă în primă instan ţă. În noua concepţie, judecătoriile ar
urma să soluţioneze în primă instanţă litigiile având o importanţă redusă, cur ţile de apel
urmând a judeca în principal apeluri, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie domină recursurile
– judecă toate recursurile, mai puţin în situaţiile în care legea prevede expres altfel. Această
logică poate fi criticată ca fiind una care ţine mai curând cont de direcţii generale decât de
particularităţile întâlnite în instanţele române. Direcţia generală principală este reprezentată de
unificarea jurisprudenţei printr-un mecanism flexibil: ducerea recursurilor la Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, presupunându-se că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa cea mai
susceptibilă de a avea o jurisprudenţă unitar ă. În această manier ă, jurisprudenţa va fi reglată
nu prin metode de intervenţie, precum recursul în interesul legii, care r ămâne o metodă
excepţională, ci prin casarea hotărârilor ce nu se supun jurisprudenţei unitare a instanţei
* Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă civilă au în vedere varianta
Codului anterioar ă republicării în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012, varianta în vigoare la data susţinerii
prelegerii. Pentru uşurinţa consultării materialului, corespondentul fiecărui articol în forma republicată a Codului
de procedur ă civilă urmează a fi indicat într-o notă de subsol.1 Art. 94 în forma Noului Cod de procedur ă civilă, republicată în M. Of. nr. 545/3.08.2012 (în continuare, NCPC
republicat ).
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 46/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 46
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
supreme (hotărârile instanţei de recurs fiind obligatorii pentru instanţele de fond şi în NCPC).
Astfel, spre deosebire de alte sisteme, precum cel francez (nu cunoaşte obligativitatea
dezlegărilor în drept date de instanţa de recurs, pentru judecătorii fondului, după casare),
sistemul casării ar putea să funcţioneze în mod real, generând o jurisprudenţă unitar ă.
Articolul 932 cu modificările din Legea nr. 76/2012, arată, la pct. 1, că tribunalul
judecă în primă instanţă toate cererile care nu sunt date în competenţa altor instanţe. În ceea
ce priveşte competenţa judecătoriei, aceasta este delimitată în mod excepţional. Se poate
observa ca, în pofida faptului că a pierdut poziţia de instanţă cu plenitudine de competenţă,
judecătoria păstrează competenţa într-un număr mare de litigii. Astfel, judecătoria este
competentă să soluţioneze toate cererile din materia instanţei de tutelă (ocrotirea persoaneifizice, divor ţuri, rudenie, filiaţie). S-a atras atenţia asupra art. 92 lit. f)3, prevedere importantă
deoarece legiuitorul a admis existenţa acţiunilor în evacuare şi, totodată, pentru că ne scuteşte
de la calcularea valorii cererii.
Litera j)4 are potenţial de a genera unele probleme: sunt de competenţa judecătoriei
cererile privind obliga ţ iile de a face sau a nu face indiferent de izvorul contractual sau
necontractual. Va fi dificil de stabilit ce înseamnă obliga ţ ie de a face sau a nu face
neevaluabil ă în bani. Cu siguranţă, dacă este vorba de obligaţii de a face precum ridicarea
unei construcţii, dărâmarea unui zid, trecerea pe un anumit drum, nu sunt probleme, fiind
situaţii prevăzute expres la lit. g)5. Totuşi, în cazul unei obligaţii precum cea de trecere în
contabilitate a unor sume, obligarea de emitere a unor documente contabile, predarea unor
documente etc., se pune problema naturii lor evaluabile sau neevaluabile în bani, iar în cazul
în care sunt obligaţii evaluabile, a modalităţii în care se va realiza evaluarea acestora.
Raţiunea reglementării din NCPC este deocamdată pusă în umbr ă de Decizia Secţiilor Unite
ale Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie nr. 32/2008, evocată sub aspectul motivării, şi nu aldispozitivului. Este vorba de decizia prin care s-a stabilit că cererile privind anularea,
rezoluţiunea, rezilierea sau declararea nulităţii unor acte juridice sunt evaluabile în bani,
indiferent dacă se cere sau nu repunerea în situaţia anterioar ă. În motivarea deciziei este
enunţat un principiu care pune semnul egalităţii între patrimonial şi noţiunea de evaluabil .
2 Art. 95 NCPC republicat.3 Art. 94 pct. 1 lit. d) NCPC republicat.4
Art. 94 pct. 1 lit. h) NCPC republicat.5 Art. 94 pct. 1 lit. e) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 47/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 47
Cererile nu sunt decât de două feluri: patrimoniale şi nepatrimoniale. Cererile sunt
nepatrimoniale atunci când vizează drepturi nepatrimoniale, precum viaţa, sănătatea,
libertatea persoanei etc. Toate celelalte cereri sunt patrimoniale şi, conform deciziei Înaltei
Cur ţi de Casaţie şi Justiţie, evaluabile. Cu alte cuvinte, de esenţa patrimoniului este evaluarea.
Această chestiune pune probleme în materia obliga ţ iilor de a face sau a nu face. Este oferită
ca exemplu obligaţia de predare a unor documente. Aceasta este o obligaţie patrimonială, de
cele mai multe ori documentele având legătur ă cu activitatea unor societăţi comerciale, cu
înregistr ări în contabilitate. Fiind o obligaţie patrimonială, aceasta poate şi trebuie evaluată
prin prisma impactului economic al predării/nepredării documentelor. Din uşurinţă, marea
majoritate a instanţelor apreciază, în acest caz, că este vorba de obligaţii neevaluabile în bani
deoarece nu produc o satisfacţie materială directă. Acesta este poziţia pe care se va merge încontinuare deoarece aplicarea inclusiv a considerentelor deciziei amintite ar conduce la
întrebări greu de desluşit pe planul noţiunii de «evaluabil/neevaluabil». Personal, cred că
există drepturi cu conţinut patrimonial care nu sunt susceptibile de a fi evaluate în bani în mod
distinct, nefiind cuantificabile per se. Poate ar trebui acceptat că noţiunea de evaluabil nu este
identică cu cea de patrimonial , cel puţin sub aspect procesual.
Litera k) a art. 926 care dă în competenţa judecătoriei cererile de împăr ţ eal ă judiciar ă ,
indiferent de valoare este susceptibilă a genera probleme. Acest text preia par ţial ideea
cuprinsă în art. 2 lit. b) CPC 1865, care are însă o formulare diferită: cererile în materie
succesoral ă şi cele în materie de împăr ţ eal ă judiciar ă – deci este vorba de două categorii.
Pare că legiuitorul a optat pentru soluţia competenţei judecătoriei numai în privinţa cererilor
de împăr ţ eal ă judiciar ă (e.g. împăr ţelile judiciare ce pot rezulta dintr-o coachiziţie). Impactul
acestei opţiuni constă în dificultatea de a stabili competenţa privind o cerere de partaj ca
urmare a unei succesiuni. Astfel, în practică se vor ivi două interpretări: 1. litera k) priveşte
cererile de împăr ţeală judiciar ă, cu excepţia celor privind succesiunea, intenţia legiuitorului
fiind ca toate aceste litigii să intre în competenţa tribunalului (desigur, în cazul în care
valoarea obiectului litigiului ar depăşi pragul legal); 2. litera k) priveşte orice cerere de partaj,
indiferent de sursa indiviziunii sau coproprietăţii. Acestea vor fi judecate de judecătorie,
r ămânând la tribunal celelalte cereri în materie succesorală care nu presupun împăr ţeală:
anul ări de testamente, peti ţ ii de ereditate, pred ări de legate, anul ări de certificate de
mo ştenitor, ac ţ iuni în constatarea cotelor de mo ştenitor . Ar rezulta, astfel, o scindare a
6 Art. 94 pct. 1 lit. i) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 48/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 48
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
competenţei materiale în domeniul succesoral: partajul este în competenţa judecătoriei iar
celelalte cereri vor fi soluţionate de tribunal dacă valoarea acestora depăşeşte 200.000 lei [art.
92 lit. l)7]. În favoarea primei interpretări este adus ca argument art. 1038 conform căruia, „în
materie de mo ştenire, competen ţ a după valoare se determină f ăr ă scăderea sarcinilor sau
datoriilor mo ştenirii. Se face astfel referire la materia mo ştenirii în leg ătur ă strict ă cu
determinarea valorii”. Dând curs acestei prevederi, ar rezulta că acele cereri de partaj care se
refer ă la o succesiune vor fi de competenţa instanţei la care se va dezbate succesiunea, în
funcţie de valoare. În concluzie, judecătoria este competentă să soluţioneze cererile privind
împăr ţeli judiciare simple, împăr ţelile judiciare privind succesiunea fiind de competenţa
judecătoriei sau tribunalului, în funcţie de valoare.
Împăr ţelile judiciare privind o moştenire nu presupun doar stabilirea de loturi, ci au
legătur ă cu probleme mai dificile precum stabilirea regulilor succesorale, stabilirea cotelor, a
masei succesorale etc. Problema care se pune în continuare este determinarea capătului
principal de cerere în ipoteza unei cereri de succesiune în care există, foarte adesea, mai multe
capete de cerere: stabilirea masei, reducţiunea, raportul donaţiilor, o anulare de certificat de
moştenitor/testament, ieşirea din indiviziune. În funcţie de valoare, unele dintre acestea vor fi
de competenţa judecătoriei, altele de competenţa tribunalului. Este astfel necesar ă
determinarea cererilor principale şi a celor accesorii. În doctrină sunt oferite două soluţii
pentru stabilirea capătului de cerere principal. Prima este cea clasică: cauză-efect . Conform
acestei soluţii, cererea principală este cea care determină soluţia din cererea accesorie. Potrivit
celei de-a doua soluţii, cererea principală este cea care determină scopul acţiunii (e.g. la
întrebarea ,,de ce se cere reducţiunea/ anularea testamentului”, r ăspunsul ar fi ,,aceste cereri
sunt f ăcute cu scopul de a ieşi din indiviziune într-un anumit fel”). Astfel, conform acestei
teorii, ieşirea din indiviziune este scopul principal şi, prin urmare, capătul de cerere principal.
În această logică, competenţa ar reveni judecătoriei, indiferent de valoarea obiectului.
Legiuitorul român a tranşat însă problema în art. 30 alin. (4), unde este oferită definiţia
cererilor accesorii: „Cererile accesorii sunt acele cereri a căror solu ţ ionare depinde de
solu ţ ia dat ă unui capăt de cerere principal”. Prin urmare, s-a optat pentru soluţia clasică
cauză-efect . Astfel, în cazul unei cereri de reducţiune a liberalităţilor şi de ieşire din
indiviziune, cererea de reducţiune va genera competenţa, fiind capătul de cerere principal
7
Art. 94 pct. 1 lit. j) NCPC republicat.8 Art. 105 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 49/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 49
deoarece va determina soluţia ieşirii din indiviziune. Problema apare însă numai în cazul
practicienilor care vor îmbr ăţişa teza conform căreia art. 92 lit. k) se refer ă inclusiv la cereri
de împăr ţeală judiciar ă în materie succesorală. Cu siguranţă însă, chestiunea este susceptibilă
de a naşte întrebări şi dispute.
2. Criteriile de determinare a competenţei materiale
În ceea ce priveşte criteriile de determinare a competen ţ ei materiale, se observă
menţinerea criteriilor utilizate şi în prezent în Codul de procedur ă civilă:
– Natura pricinii;
– Valoarea [art. 92 lit. l)9];
– Nivelul organului emitent al actului (în materie de contencios administrativ – art.
9410).
R ămâne o problemă delicată valoarea obiectului cererii, acesta fiind punctul tranşant
al determinării competenţei între judecătorie şi tribunal. Pragul este de 200.000 lei: până la
200.000 inclusiv la judecătorie, peste 200.000 la tribunal. Reducerea pragului a dat naştere
unei îngrijor ări, considerându-se că va avea un efect catastrofal pentru Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie. Această susţinere nu este în mare măsur ă reală, art. 477 alin. (2)11 ar ătând că
cererile evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv nu sunt susceptibile de
recurs. Prin urmare, aceste litigii nu vor ajunge la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind
susceptibile doar de apel, care va fi exercitat la tribunal dacă valoarea este până la 200.000 lei
inclusiv sau la curtea de apel, dacă sunt între 200.000 şi 500.000 lei inclusiv.
În art. 96 şi următoarele12 este tratată problema determinării competenţei după
valoarea obiectului cererii introductive de instanţă. O întreagă secţiune este rezervată unei
chestiuni anterior nereglementate (cu excepţia art. 181 şi art. 112 CPC 1865), existând doar
doctrină şi jurisprudenţă.
9 Art. 94 pct. 1 lit. j) NCPC republicat.10 Art. 96 NCPC republicat.11
Art. 483 alin. (2) NCPC republicat.12 Art. 98 şi urm. NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 50/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 50
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Reclamantul este acela care stabileşte valoarea. Aceasta poate fi contestată de către
pârât sau chiar de către instanţă, stabilirea competenţei materiale fiind o chestiune de ordine
publică. Conform art. 96 alin. (2) NCPC13, „ pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere
accesoriile preten ţ iei principale, precum dobânzile, penalit ăţ ile, fructele, cheltuielile sau
altele asemenea, indiferent de data scaden ţ ei, şi nici presta ţ iile periodice ajunse la scaden ţă
în cursul judecăţ ii”. Legiuitorul îmbr ăţ i şează teza conform căreia indiferent de curgerea
anterioar ă introducerii cererii de chemare în judecat ă a dobânzilor, penalit ăţ ilor, fructelor
etc., acestea nu vor fi luate în calcul la stabilirea valorii.
Articolul 97 alin. (2)14 introduce o soluţie inexistentă în reglementarea din CPC 1865,
a cărei nevoie a fost resimţită în practică: „ În cazul în care mai multe capete principale decerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceea şi cauză sau chiar cauze diferite, dar
aflate în strânsă leg ătur ă , au fost deduse judecăţ ii printr-o unică cerere de chemare în
judecat ă , instan ţ a competent ă să le solu ţ ioneze se determină ţ inându-se seama de acea
preten ţ ie care atrage competen ţ a unei instan ţ e de grad mai înalt”. Există, astfel, mai multe
cereri principale, întemeiate pe raporturi juridice distincte, dar care au strânsă legătur ă, fie
pentru că este vorba de un titlu comun, fie pentru că există o strânsă legătur ă între cauze. În
cadrul reglementării actuale, diferenţa valorică între diferitele capete de cerere principale
duce, de cele mai multe ori, la disjungere şi la suspendarea unei cauze până la soluţionarea
celeilalte. Legiuitorul a creat astfel un caz nou de prorogare legal ă de competen ţă, în care
cereri de competenţa instanţei mai mici în grad vor fi soluţionate de instanţa mai mare în grad
ca urmare a strânsei legături. Spre exemplu, o persoană care are un titlu de proprietate unic,
pretinde că a dobândit un bun de la autorul lui, preluat de stat în orice formă, şi solicită
anularea unor contracte de vânzare-cumpărate cu păr ţi diferite. De la persoana în cauză a fost
preluată de stat o singur ă unitate locativă, dar acesta a fost ulterior divizată în mai multe
apartamente, astfel că persoana în cauză are de anulat mai multe acte, întemeiate pe raporturi
juridice diferite, dar bazate pe un singur titlu. Totodată, valorile sunt diferite, suprafeţele
apartamentelor fiind diferite. În acest tip de situaţii, analiza trebuie să fie comună deoarece
este invocat acelaşi titlu, aceleaşi realităţi care au stat la baza preluării, raporturile juridice ale
dobânditorilor apartamentelor prezintă aceleaşi probleme, având o strânsă legătur ă: în baza
13
Art. 98 alin. (2) NCPC republicat.14 Art. 99 alin. (2) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 51/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 51
aceleiaşi legi, cu acelaşi vânzător, cu eventuale probleme probatorii comune. Judecarea
acestor cauze se va face de instan ţ a mai înalt ă în grad .
O noutate o reprezintă art. 100 NCPC15
: „Când prin ac ţ iune se cere plata unei păr ţ idintr-o crean ţă , valoarea cererii se socote şte după partea pretinsă de reclamant ca fiind
exigibil ă”. Spre exemplu, creanţa unui reclamant este exigibilă în propor ţie de 300.000 lei,
dar nu dispune de resurse suficiente pentru plata taxei de timbru. În virtutea principiului
disponibilităţii, reclamantul solicită doar plata a 200.000 lei. Problema determinării
competenţei poate avea două soluţii: 1. în funcţie de valoarea cerută; 2. în funcţie de valoarea
creanţei, chiar nesolicitată integral. În art. 100 s-a optat pentru a doua soluţie, raţiunea fiind
evitarea gener ării competenţei după propria voinţă a reclamantului, deci evitarea eludăriidispoziţiilor imperative ale legii în materie de competenţă materială. În planul timbrajului nu
există efecte, taxa calculându-se în funcţie de valoarea solicitată. Tot în legătur ă cu acest text
s-a pus problema exigibilit ăţ ii crean ţ ei, ar ătându-se că art. 100 se refer ă la partea pretinsă de
reclamant ca fiind exigibil ă, nedorindu-se discutarea fondului în ceea ce priveşte
exigibilitatea.
O altă problemă soluţionată este cea referitoare la contractele cu executare succesivă.
Articolul 99 alin. (3) NCPC16 arată că „în cererile de aceea şi natur ă , privitoare la contracte
de loca ţ iune ori de leasing, precum şi în acelea privitoare la predarea sau restituirea bunului
închiriat ori arendat, valoarea cererii se socote şte după chiria sau arenda anual ă”. Aici
practica judiciar ă a semnalat o problemă, existând mai multe soluţii susţinute cu argumente
solide. Este fixat, astfel, un criteriu legal într-o materie în care nu exista niciun reper
indiscutabil pentru stabilirea valorii obiectului. Aceeaşi regulă se regăseşte şi în art. 101
NCPC în materia cererilor privind prestaţii succesive17 dacă durata existenţei dreptului este
nedeterminată. Spre exemplu, cereri de rentă viager ă, renta viager ă neavând prin natura sa odurată determinată. În cazul în care s-ar solicita însă desfiinţarea contractului şi restituirea
bunului, nu se va aplica acest criteriu, ci se va merge pe valoarea bunului [art. 99 alin. (2)18].
15 Art. 102 NCPC republicat.16 Art. 101 alin. (3) NCPC republicat.17
Art. 103 NCPC republicat.18 Art. 101 alin. (2) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 52/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 52
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Conform art. 99 alin. (1) NCPC19, „în cererile privitoare la executarea unui contract
ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competen ţ ei instan ţ ei se va ţ ine seama de valoarea
obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a păr ţ ii din obiectul dedus judecăţ ii”. Este vorba
de valoare reală a obiectului, şi nu cea din actul juridic, acesta fiind doar un reper.
Soluţia adusă prin art. 10220 este una favorabilă jurisprudenţei, ducând la uşurarea
sarcinii instanţelor. Conform alin. (1) al acestui articol, „în cererile având ca obiect un drept
de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în func ţ ie
de valoarea impozabil ă , stabilit ă potrivit legisla ţ iei fiscale”. Problema stabilirii prin alte
mijloace se pune doar în situaţia în care valoarea impozabilă nu este stabilită [art. 102 alin. (2)
şi art. 96].
S-a pus problema instan ţ ei competente material să solu ţ ioneze conflictele de muncă ,
deoarece nu există o prevedere expresă, litigiile de muncă fiind amintite în NCPC doar în
materia recursului la art. 47721. În acest caz s-ar aplica dispoziţiile art. 92 pct. 1 lit. l)22 în
cazul cererilor evaluabile în bani, lit. j) în cazul obligaţiilor de face sau a nu face, iar pentru
contestaţii la decizii de sancţionare/concediere şi cereri de anulare clauze/contracte colective
se va aplica art. 93 pct. 1 – în primă instan ţă , toate cererile care nu sunt date prin lege în
competen ţ a altor instan ţ e23. S-a opinat că nu aceasta a fost intenţia legiuitorului şi că
omisiunea trebuie remediată cât mai rapid pentru că asigur ările sociale care se judecă cu
participarea asistenţilor r ămân, conform legii speciale, în competenţa tribunalului, şi vor
exista probleme serioase în administrarea şedinţei de judecată, pentru că asistenţii sociali vor
trebui să participe la şedinţe atât la judecătorii, cât şi la tribunale, deci vor fugi de la o instanţă
la alta. S-a r ăspuns ar ătându-se că eliminându-se prevederea expresă a competenţei
tribunalului în cazul acestor categorii de litigii s-a dorit aducerea acestora sub inciden ţa art.
93 pct. (toate cererile care nu sunt date prin lege în competen ţ a altor instan ţ e). În mod cert,raportul de muncă are conţinut patrimonial, chiar litigiile privind sancţionarea sunt evaluabile
în bani. Astfel, se va lua în considerare valoarea salariului, litigiile de muncă putând fi
soluţionate de judecătorie sau de tribunal, în funcţie de valoare. Trebuie admis, totuşi, că se
19 Art. 101 alin. (1) NCPC republicat.20 Art. 104 NCPC republicat.21 Art. 483 NCPC republicat.22
Art. 94 pct. 1 NPCP republicat.23 Art. 95 pct. 1 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 53/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 53
pun probleme de administrare (de exemplu, corpul asistenţilor – unii vor trebui să fie la
judecătorie, alţii la tribunal, specializarea judecătorilor etc.). Se pare că în cele din urmă va
prevala soluţia de păstrare a competenţei tribunalului în privinţa acestei categorii de litigii,
chestiune ce va forma obiectul unei propuneri de modificare fie a legii dialogului social, fie
chiar a legii de punere în aplicare a noului Cod de procedur ă civilă.
O altă problemă care s-a pus este valoarea obiectului în cazul cererii de pronun ţ are a
unei hot ărâri care să ţ ină loc de contract autentic. Astfel, valoarea bunului se va stabili
potrivit: 1. art. 102 NCPC24 – valoare impozabilă; 2. art. 99 alin. (1) NCPC 25 – valoarea de
circulaţie şi nu cea din contract sau 3. Legea nr. 146/1997 – valorile notariale? S-a apreciat
că urmează a fi avut ă în vedere a doua variant ă, pentru că este vorba despre executarea unuicontract şi se va lua în considerare valoarea reală a bunului, cu precizarea că valoarea trecută
în contract este o prezumţie care poate fi luată sau nu în considerare de judecător. S-a mai
ar ătat că art. 102 se aplică doar în privinţa cererilor având ca obiect un drept de proprietate
sau alte drepturi reale asupra unui imobil, şi nu atunci când se solicită executarea unui
antecontract.
În acelaşi context, s-a pus problema stabilirii valorii de circula ţ ie. În regimul CPC
1865, aceasta ar fi fost stabilită prin recurgerea la prevederile Legii nr. 146/1997 care trimitea
la diverse acte normative şi în baza căreia judecătorul putea pune în discuţia păr ţilor o
eventuală valoare derizorie sau putea solicita stabilirea unei valori rezonabile, urmând ca, în
caz de refuz, să dispună efectuarea unei expertize. Se apreciază că ar fi logic să se aplice în
cazul perfectării unei vânzări prin pronunţarea unei hotărâri prevederile art. 102 NCPC26
deoarece prin hotărâre se va dobândi un drept de proprietate. Totodată, valoarea impozabilă
este clar ă, nefiind nevoie ca judecătorul să aprecieze care este valoarea reală/de circulaţie. S-a
r ăspuns ar ătându-se că valoarea reală poate fi stabilită prin orice mijloc de probă, inclusiv prezumţia că valoarea impozabilă este cea reală. Astfel, în cazul art. 99 NCPC27, valoarea
poate fi cea din act, cea impozabilă sau o alta dacă judecătorului i se pare că niciuna dintre
cele două enunţate nu satisface condiţia realităţii. Se poate recurge la metode externe de
determinare, precum catalogul cu care lucrează notarii publici. Există, prin urmare, un regim
24 Art. 104 NCPC republicat.25 Art. 101 alin. (1) NCPC republicat.26
Art. 104 NCPC republicat.27 Art. 101 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 54/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 54
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
diferit de cel al art. 102 care obligă la luarea în calcul a valorii impozabile. Tot în legătur ă cu
această chestiune trebuie amintite prevederile art. 1261 alin. (2) NCPC28, conform cărora, la
primul termen de judecată, „în mod excep ţ ional, în cazul în care pentru stabilirea competen ţ ei
sunt necesare l ămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune aceast ă chestiune în
discu ţ ia păr ţ ilor şi va acorda un singur termen în acest scop”. Este posibil, astfel, ca la
primul termen una dintre păr ţi să conteste valoarea stabilită de cealaltă parte iar valoarea
impozabilă să nu poate fi stabilită, fiind necesar ă administrarea de probe. Problema care se
pune este dacă o expertiză poate fi f ăcută într-un singur termen. Se apreciază că este posibil ca
o expertiză să fie f ăcută într-un singur termen, legiuitorul lăsând a înţelege, totuşi, că acesta
trebuie să fie ultima metodă de folosit. Judecătorul este, astfel, invitat să recurgă la alte
metode pentru determinarea valorii reale şi doar excepţional la expertiză. Cu toate acestea, nuexistă o sancţiune în cazul în care se vor acorda două sau mai multe termene pentru lămuriri
sau probe suplimentare. Eventual, s-ar putea formula de partea interesată o contestaţie privind
tergiversarea procesului.
O altă situaţie adusă în discuţie este aceea în care judecătorul cere anumite acte
păr ţilor pentru dovedirea valorii, dar partea nu se conformează. Or, în NCPC nu mai există o
prevedere care să permită judecătorului să suspende cauza, similar ă art. 155 CPC 1865. S-a
precizat că, în acest caz, judecătorul va dispune o expertiză, dar oricum, şi în NCPC există o
prevedere similar ă art. 155 CPC 1865, în art. 2361.29
O altă chestiune adusă în discuţie priveşte cererile de evacuare, mai exact competenţa
judecătoriei de a soluţiona cereri de evacuare indiferent de valoare. Judecătoria va judeca
cererile de evacuare doar când acestea reprezintă capăt unic de cerere [art. 92 pct. 1 lit. f)30]
sau în cazul procedurii speciale de evacuare. Dacă există cerere de reziliere şi capăt de cerere
de predare a bunului ca urmare a rezilierii, în funcţie de valoarea chiriei anuale, competenţava reveni fie judecătoriei, fie tribunalului.
28 Art. 131 alin. (2) NCPC republicat.29
Art. 131 NCPC republicat.30 Art. 94 pct. 1 lit. d) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 55/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 55
3. Competenţa teritorială
În ceea ce priveşte competen ţ a teritorial ă, în principiu r ămân aceleaşi trei cazuri: de
drept comun, alternativă şi exclusivă, cu câteva precizări. În privinţa competenţei de dreptcomun, există o modificare: la art. 106 NCPC31 modificat prin LPA (art. 5 CPC 1865) nu se
mai regăseşte situaţia în care pârâtul are domiciliul în str ăinătate. În fapt, această situaţie este
reglementată în NCPC la art. 105132, în materia competenţei internaţionale a instanţelor
române. Această modificare este una justificată deoarece art. 5 CPC 1865 introducea o normă
de competenţă internaţională alta decât cea din Legea nr. 105/1992.
O mică problemă se poate ridica în legătur ă cu domiciliul . Este acceptat faptul că prin
domiciliu se înţelege locul unde persoana stă în mod statornic, fiind vorba de domiciliul de
fapt, şi nu de cel indicat în actele de stare civilă. Este un câştig al jurisprudenţei. Aceste
prevederi trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 91 NCC care instituie o prezumţie, ar ătând că
dovada domiciliului se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. La alin. (2) al
aceluiaşi articol se precizează că, în lipsa acestor menţiuni, instituirea sau schimbarea
domiciliului nu va putea fi opusă altor persoane. Se instituie, practic, o inopozabilitate fat ă de
ter ţ i a oricărei situa ţ ii de fapt care contravine men ţ iunilor din cartea de identitate. Această
dispoziţie trebuie să aibă efect şi pe plan procesual. Astfel, persoana care îşi asumă riscul de a
locui în altă parte şi nu ia măsurile de a declara locuinţa statornică pentru a fi menţionată în
registrele de evidenţă a populaţiei, îşi asumă, implicit, riscul ca reclamantul care-l va cita la
locul indicat în registrele de evidenţă să poată invoca inopozabilitatea situaţiei de fapt. Din
acest moment se poate marca o modificare în ceea ce priveşte ideea domiciliului de fapt : în
situaţia în care reclamantul care indică domiciliul pârâtului ca fiind cel prevăzut în registrele
de evidenţă a populaţiei şi nu se face proba că a cunoscut domiciliul de fapt prin alte mijloace
[art. 91 alin. (3) NCC], procesul se va judeca valabil cu citarea pârâtului la adresa indicată de
reclamant. Domiciliul de fapt va fi inopozabil atât reclamantului, cât şi instanţei, aceasta fiind
tot un ter ţ.
Articolele 107, 108, 109 NCPC33 privind competenţa teritorială corespund legislaţiei
în vigoare şi principiilor cu care oper ăm în prezent. Articolul 11034 este un corespondent al
31 Art. 108 NCPC republicat.32
Art. 1065 NCPC republicat.33 Art. 109, 110, 111 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 56/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 56
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
art. 19 CPC 1865, cu precizarea că în alin. (2) se introduce o prevedere importantă: un pârât
poate fi chemat în judecat ă numai în scopul sesizării instan ţ ei competente pentru el. Este
vorba despre un abuz de drept procesual: un reclamant cheamă în judecată o persoană dar nu
pentru că vrea să se judece realmente, ci pentru a crea un cerc procesual în raport de care să
atragă o anume competenţă. În acest caz, oricare dintre pârâţi poate invoca necompetenţa la
primul termen de judecată la care păr ţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. Instanţa nu o
poate invoca din oficiu, fiind o competenţă teritorială alternativă.
Problema care se pune în continuare este aceea de a şti dacă, o dată cu invocarea
excepţiei de necompetenţă materială, pârâtul trebuie să invoce şi lipsa calităţii procesuale
pasive a copârâtului respectiv. Se presupune că dacă acesta ar avea calitate procesuală pasivă,ar fi greu de susţinut că a fost chemat în proces numai pentru a atrage competenţa unei
instanţe. Prin urmare, este vorba despre o persoană care nu are calitate procesuală, dar este
chemată în proces pentru a atrage competenţa, după care se admite lipsa calităţii procesuale
pasive dar instanţa r ămâne competentă. Astfel, ar trebui ca în primul rând să fie invocată lipsa
calităţii procesuale pasive şi, totodată, necompetenţa instanţei atrasă prin chemarea unei
persoane care nu are calitate procesuală pasivă.
Articolul 111 NCPC35 reproduce dispoziţiile art. 10 CPC 1865, cu unele mici
modificări. Prima modificare priveşte punctul 1 referitor stabilirea filia ţ iei, care nu era
anterior caz de competenţă alternativă. Astfel, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei mai
este competentă instanţa domiciliului reclamantului. Se instituie un regim de favoare pentru
reclamanţi, care sunt cu precădere minori, persoane aflate în situaţii de dificultate. O altă
modificare priveşte punctul 8, conform căruia, în afar ă de instanţa de la domiciliul pârâtului,
mai este competentă „instan ţ a domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect
executarea, constatarea nulit ăţ ii absolute, anularea, rezolu ţ iunea, rezilierea sau denun ţ areaunilateral ă a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect
repararea pagubelor produse consumatorilor”. Este o normă de favoare pentru consumator.
O altă modificare priveşte punctul 9, ce vizează cereri în domeniul r ă spunderii
delictuale, fiind adăugată ca instanţă competentă cea în a cărei circumscripţie s-a produs
prejudiciul. Deşi este vorba de o preluare a unei reglementări europene, modificarea este una
34
Art. 112 NCPC republicat.35 Art. 113 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 57/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 57
problematică deoarece fapta ilicită poate fi comisă prin mass-media, deci prejudiciul se
produce oriunde. Prin urmare, orice instanţă de pe teritoriul ţării ar putea fi competentă. În
schimb, prevederea este în favoarea victimei.
În materie de tutel ă şi familie, art. 1111 36 introduce competenţa alternativă. În fapt,
acest text reprezintă trecerea în procedur ă a unui text introdus prin legea de punere în aplicare
a Noului Cod civil. Conform alin. (1), instanţa de tutelă este cea de la domiciliul/reşedinţa
celui ocrotit. Dar în cazul în care se vizează autorizarea unor acte privind un imobil,
competenţa este una alternativă, fiind competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie
teritorială este situat imobilul. În acest caz, instanţa de tutelă şi de familie care a pronunţat
hotărârea trebuie să comunice de îndată o copie a hotărârii instanţei de tutelă şi de familie în acărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa cel ocrotit.
În materie de competen ţă exclusivă, este consacrat un caz nou: art. 118 NCPC –
cererile împotriva unui consumator 37. Astfel, „cererile formulate de profesionist împotriva
unui consumator pot fi introduse numai la instan ţ a domiciliului consumatorului”. Aceste
prevederi nu se confundă cu dispoziţiile pct. 8 de la art. 111 NCPC38, care au în vedere cereri
formulate de consumatori. Alegerea acestei soluţii a fost determinată de faptul că alegerea de
competenţă în contractele dintre profesionist şi consumator este considerată în practica
europeană o clauză abuzivă. Legiuitorul român a tranşat astfel problema, consacrând un caz
de competenţă exclusivă. În doctrina recentă s-a ar ătat, în mod justificat, că acest articol este
aplicabil chiar dacă acţiunea profesionistului nu vizează dispoziţii din legea privind protecţia
consumatorului, ci chestiuni precum plata etc. Este evident sensul dispoziţiei, aceasta fiind
una protecţie a păr ţii mai slabe. Prin urmare, pe fondul unui raport inegal, dispoziţia creează
o inegalitate acceptabilă.
Articolul 123 NCPC39 introduce un nou tip de competenţă, cea facultativă. Este o
înlăturare a unor cereri ulterioare, de recuzare, de str ămutare etc. Sunt vizate două situaţii: 1.
când judecătorul este reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desf ăşoar ă
activitatea; 2. judecătorul este pârât într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desf ăşoar ă
36 Art. 114 NCPC republicat.37 Art. 121 NCPC republicat.38
Art. 113 alin. (1) pct. 8 NCPC republicat.39 Art. 127 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 58/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 58
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
activitatea. În prima situaţie, judecătorul nu mai poate sesiza instanţa la care îşi desf ăşoar ă
activitatea, fiind obligat să aleagă una dintre instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia
oricăreia dintre cur ţile de apel învecinate cur ţii de apel în a cărei circumscripţie se află
instanţa la care îşi desf ăşoar ă activitatea. În cea de a doua situaţie, instanţa r ămâne
competentă dar se ofer ă pârâtului posibilitatea de a alege una dintre instanţele de acelaşi grad
aflate în circumscripţia oricăreia dintre cur ţile de apel învecinate cur ţii de apel în a cărei
circumscripţie se află instanţa la care îşi desf ăşoar ă activitatea judecătorul.
4. Prorogarea de competenţă
În ceea ce priveşte modificările în domeniul prorogării, art. 134 NCPC40 referitor la
conexitate nu mai prevede, în mod expres, condiţia egalităţii în grad a instanţelor. De altfel, a
fost evidenţiat anterior că în situaţia unor cereri principale de competenţa unor instanţe
diferite în grad, dar care sunt în strânsă legătur ă, instanţa mai înaltă în grad va fi competentă.
Or, dacă se permite păr ţii să sesizeze de la început instanţa mai înaltă în grad, prin derogare de
la regulile de competenţă materială, nu apare exagerat ca în situaţii similare să poată fi
dispusă şi conexarea. Totuşi, acceptarea în practică a acestei soluţii ar putea să întâmpine o
anumită rezistenţă, deoarece legiuitorul a păstrat regula existentă şi astăzi, conform căreia
,,când una din cereri este de competenţa exclusivă a unei instanţe, conexarea se va face la acea
instanţă”, regulă din care ne-am obişnuit (corect sau nu) să deducem că atunci când ambele
instanţe sunt competente exclusiv conexarea nu poate opera. Consider ăm că acest text,
existent şi în Codul de procedur ă civilă de la 1865, împiedică conexarea, având drept scop
determinarea instanţei la care se conexează pricinile. Singurul text în Codul de procedur ă
civilă de la 1865 care împiedică conexarea este cel care impune condiţia egalităţii în grad a
instanţelor şi care nu se mai regăseşte în noua reglementare. Totuşi, pentru a opera conexareaeste necesar ca pricinile să se afle în faţa primei instanţe, condiţie ce decurge implicit din
textul art. 134. Astfel, se menţine regula conform căreia conexarea poate fi dispusă şi din
oficiu, dar se pune o limită de timp: cel mai târziu la primul termen de judecat ă înaintea
instan ţ ei ulterior sesizate [art. 134 alin. (2)]. Astăzi nu există o limită de timp expres
prevăzută, limita fiind totuşi r ămânerea cauzelor la instanţe de acelaşi grad. Or, dispărând
40 Art. 139 NCPC republicat
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 59/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 59
această condiţie, era necesar ă introducerea unei limite pentru a se preveni abuzurile (e.g.
cereri de conexare formulate în faze avansate ale procesului).
Tot în această materie a fost stabilită o regulă care anterior era discutabilă: instan ţ acare se va pronun ţ a asupra excep ţ iei de conexitate. Astfel, în practică s-a decis că asupra
acestei cereri se pronunţă instanţa ulterior sesizată, în timp ce în doctrină s-a ar ătat că, din
moment ce legea nu distinge, ambele instanţe sunt competente în privinţa acestei cereri41.
Noul Cod de procedur ă civilă tranşează această problemă în art. 134 alin. (2)42: instan ţ a
ulterior sesizat ă se va pronun ţ a asupra excep ţ iei conexit ăţ ii.
În materia str ămut ării, dispare str ămutarea pentru rudenie, dubla rudenie fiind un caz
extrem de rar semnalat de practică (art. 135 NCPC43). În cazul în care apar totuşi astfel de
situaţii, poate fi solicitată recuzarea, motivele de incompatibilitate reglementate în noul Cod
de procedur ă civilă fiind mai extinse (există şi o prevedere privind posibilitatea invocării şi
altor motive decât cele prevăzute expres – art. 41 pct. 1244 , respectiv atunci când exist ă alte
elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la impar ţ ialitatea instan ţ ei).
O altă modificare priveşte competen ţ a de solu ţ ionare a cererilor de str ămutare.
Astfel, conform art. 137 alin. (1) NCPC45
, în cazul bănuielii legitime cererea va fi soluţionată de curtea de apel, iar doar în cazul în care motivul de str ămutare se iveşte în faţa cur ţii de
apel, va fi competentă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aceste prevederi au fost criticate,
poate pe bună dreptate, pe motivul că ipotezele de bănuială legitimă într-un oraş în care
funcţionează o judecătorie, un tribunal şi o curte de apel, nu se regăsesc doar în cazul
judecătoriei şi tribunalului, cuprinzând şi curtea de apel. În general, bănuiala legitimă se
fundamentează pe calitatea păr ţilor, particularităţile ce ţin de persoana sau situaţia acestora
manifestându-se într-o anumită zonă. Or, în multe cazuri, judecarea unei cereri de str ămutarede către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie era considerată singurul remediu pentru evitarea
influenţelor locale. În aceste circumstanţe, probabil justiţiabilii vor avea un sentiment de
41 A se vedea Gh. Buta, M. Tăbârcă, Codul de procedur ă civil ă comentat şi adnotat , Ed. Universul juridic,
Bucureşti, 2007, p. 528.42 Art. 139 alin. (2) NCPC republicat.43 Art. 140 NCPC republicat.44
Art. 42 pct. 13 NCPC republicat.45 Art. 142 alin. (1) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 60/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 60
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
nedreptate. Justiţia poate pierde la capitolul imagine, dar dispoziţia va avea ca efect
degrevarea instanţei supreme de numărul mare de str ămutări, aflate pe rolul acesteia.
S-a ridicat problema corelării art. 111 pct. 546
cu art. 11447
: art. 111 pct. 5 prevede ocompetenţă alternativă în ceea ce priveşte acţiunile de carte funciar ă; or, acestea privesc, de
cele mai multe ori, drepturi reale. Pe de altă parte, art. 114 prevede o competenţă exclusivă în
ceea ce priveşte drepturi reale imobiliare. S-a precizat că Noul Cod de procedur ă civilă nu
aduce nicio modificare faţă de Codul de procedur ă civilă de la 1865. Textul art. 111 pct. 5
NCPC este actualul art. 10 pct. 2 teza a II-a CPC 1865 iar art. 114 NCPC corespunde art. 13
CPC 1865 (cereri privitoare la bunuri imobile), fiind consacrată interpretarea doctrinar ă şi
jurisprudenţială a acestui articol (cereri privind drepturi reale imobiliare, şi nu orice cereri privitoare la imobile, de exemplu contracte de închiriere).
O altă problemă ridicată priveşte dispoziţiile art. 106 NCPC48, în concret semnificaţia
sintagmei societate cu sediu necunoscut . Este vorba, în acest context, de societatea str ăină cu
sediul în str ăinătate şi cu reprezentanţă în România iar reclamantul nu cunoaşte sediul din
str ăinătate sau poate fi vorba şi despre o societate română, însă al cărei sediu înscris la
Registrul comer ţului nu mai este valabil, nu mai corespunde realităţii? S-a apreciat că a doua
variantă a fost cea avută în vedere la redactarea Noului Cod de procedur ă civilă.
O altă întrebare a vizat noţiunea de reprezentan ţă: este o filială, sucursală, punct de
lucru? Prin urmare, poate fi reţinută competenţa instanţei de la locul filialei, sucursalei,
punctului de lucru? Referitor la această problemă s-a ar ătat că sintagma acoper ă toate
noţiunile menţionate, mai puţin filiala, deoarece acesta, având personalitate juridică, va fi
chiar ea pârâtă. Prin urmare, prin reprezentan ţă, în sensul acestui text s-ar înţelege sucursala
şi reprezentanţa stricto sensu (un sediu secundar al societăţii-mamă din str ăinătate, lipsit de personalitate juridică proprie, care nu are un capital distinct de cel al societăţii-mamă şi poate
efectua numai operaţiuni de reprezentare a acesteia faţă de partenerii săi comerciali din
România). O altă întrebare a vizat cazul în care sediul fiind necunoscut există mai multe
puncte de lucru, în concret posibilitatea reclamantului de a introduce acţiunea la instanţa în
circumscripţia căreia se află oricare dintre aceste puncte de lucru. S-a apreciat că, fiind în
46 Art. 113 pct. 5 NCPC republicat.47
Art. 117 NCPC republicat.48 Art. 108 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 61/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
prezenţa unei competenţe teritoriale alternative, reclamantul putând introduce acţiunea la
oricare din aceste instanţe.
O altă problemă ridicată în legătur ă cu aceeaşi chestiune vizează situaţia introduceriiunei cereri de chemare în judecată la instanţa de la sediul pârâtei, necunoscând că acesta nu
mai este valabil şi că nu a fost operat ă modificarea în Registrul comer ţ ului. În această
situaţie, pârâtul, invocând nevalabilitatea sediului, va trebui să arate, totuşi, care este sediul
valabil, în caz contrar comiţând un abuz de drept. În cazul în care nu există un sediu valabil,
acesta nu ar putea invoca în folosul lui dispoziţiile art. 106 NCPC. Oricum, instanţa nu va
putea invoca necompetenţa deoarece este vorba despre o competenţă de ordine privată.
Problema se rezolvă, de cele mai multe ori, prin invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială, iar nu f ăcând apel la dispoziţiile art. 106. S-a adăugat că problema poate subzista,
totuşi, în situaţia în care reclamantul face verificări la Registrul Comer ţului şi constată că
sediul este expirat. Va putea acesta să introducă cererea de chemare în judecată la instanţa de
la un punct de lucru? Referitor la acest aspect s-a apreciat că, în privinţa competenţei,
problema se rezolvă în funcţie de reacţia pârâtului prin întâmpinare. Cu alte cuvinte, în cazul
lipsei unei reacţii, instanţa r ămâne competentă. Problema poate apărea, totuşi, în privinţa
citării. Soluţia este una simplă: pârâtul nu se poate prevala de propria turpitudine pentru a
invoca nelegalitatea citării; totodată, se poate recurge şi citarea prin publicitate, care în noul
Cod ofer ă garanţii mai ample celui citat.
O ultimă problemă ridicată a vizat legea de punere în aplicare extrem de stufoasă care
modifică foarte multe legi, f ăr ă însă a avea pretenţia că această modificare este una
exhaustivă. În acest context, s-a ar ătat că, întrucât Comisia de redactare nu îşi putea asuma
parcurgerea tuturor actele normative pentru a stabili conformitatea cu dispoziţiile Noului Cod
de procedur ă civilă, au fost modificate explicit doar cele mai importante prevederi. Articolul83 lit. k) din Legea de punere în aplicare prevede că „la data intr ării în vigoare a Codului de
procedur ă civil ă se abrog ă: (…) k) orice alte dispozi ţ ii contrare, chiar dacă sunt cuprinse în
legi speciale”. Aceasta este mijlocul la care a recurs comisia de redactare pentru a evita
aplicarea unor legi speciale care nu au fost abrogate expres, deşi intenţia legiuitorului a fost ca
Noul Cod de procedur ă civilă să se aplice şi în situaţiile respective. Astfel, legea generală
abrogă prevederi din legea specială, fiind îndeplinită condiţia prevederii exprese a abrogării.
Aceste dispoziţii au relevanţă pe planul competenţei, existând legi care prevăd competenţespeciale. În această situaţie, astfel de dispoziţii speciale vor fi înlăturate în baza art. 83 lit. k),
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 61
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 62/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 62
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
în măsura în care nu există prevederi în NCPC care să care să permită supravieţuirea lor [un
exemplu de normă specială îl constituie dispoziţiile art. 92 alin. (1) lit. a) NCPC49 care
stabilesc competen ţ a judecătoriei în solu ţ ionarea cererilor date de Codul civil în competen ţ a
instan ţ ei de tutel ă şi de familie, în afar ă de cazurile în care prin lege se prevede în mod
expres altfel ].
49 Art. 94 pct. 1 lit. a) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 63/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 63
Nulitatea actelor de procedură* - avocat Gheorghe Florea
Prelegere sus ţ inut ă de dl. avocat Gheorghe FLOREA
Domnul avocat Gheorghe Florea a prezentat noutăţile, modificările şi completările
aduse în materia nulităţii actelor de procedur ă, reglementată de noul Cod de procedur ă civilă
prin articolele 169-174 integrate în capitolul „Citarea şi comunicarea actelor de procedur ă”,
care, la rândul lui, este inclus în Titlul IV “Actele de procedur ă”.1
Nulitatea, ca sancţiune procedurală de drept comun, trebuie să fie ultima soluţie la care
apelează judecătorul în cazul în care nu se pot remedia neregularităţile procedurale altfel.
Reglementarea noului Cod de procedur ă civilă sistematizează noţiunile procedurale
existente, defineşte noţional unde este cazul, clasifică pentru a simplifica şi lasă judecătorul să
aprecieze dacă trebuie să opereze cu aplicarea sancţiunii sau nu.
Nu este legal definită nici în noul Cod noţiunea de „act de procedur ă”, deci se va apela
la doctrină, jurisprudenţă pentru această noţiune tehnico-juridică. Ca observaţie de ansamblu,
s-a precizat că nu există elemente de noutate deosebită la acest capitol.
Articolul 143 alin. (1²) NCPC2 prezintă soluţia legiuitorului pentru noţiunea de cerere,
act : „în cazul în care prezentul cod prevede condi ţ ia formei scrise a sus ţ inerilor, apăr ărilor
sau a concluziilor păr ţ ilor ori a altor acte de procedur ă adresate instan ţ elor judecătore şti”.
Din acest text de lege putem trage concluzia că noua reglementare priveşte actul de procedur ă
ca operaţiune juridică ce constă în manifestarea de voinţă ce ţine de naşterea, dinamizarea sau
stingerea unui raport procesual, dar şi ca instrumentum probationis, respectiv forma scrisă,
indiferent că este f ăcut în scris sau oral şi consemnat ulterior în scris. Această distincţie între
* Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă civilă au în vedere varianta
Codului anterioar ă republicării în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012, variantă în vigoare la data susţinerii
prelegerii. Pentru uşurinţa consultării materialului, corespondentul fiecărui articol în forma republicată a Codului
de procedur ă civilă urmează a fi indicat într-o notă de subsol.1 Art. 174-179 în forma Noului Cod de procedur ă civilă, republicată în M. Of. nr. 545/3.08.2012 (în continuare,
NCPC republicat ).2 Art. 148 alin. (3) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 64/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 64
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
actul juridic ca manifestare de voinţă şi ca formalitate cu valoare juridică constatată în scris
este importantă întrucât nulitatea priveşte atât actele de procedur ă verbale, consemnate în
scris, cât şi actele de procedur ă scrise, ale păr ţilor şi ale instanţei deopotrivă.
Controlul actelor de procedur ă, inclusiv al celor care emană de la auxiliarii instanţei,
cum ar fi, de exemplu, expertizele, se realizează permanent, continuu, în raport de felul
nulităţii, de regimul juridic al nulităţii, în raport de persoanele interesate să invoce nulitatea, în
raport de mijlocul procesual prin care se propune nulitatea.
Articolul 169 NCPC3 defineşte nulitatea actului de procedur ă ca o sancţiune
procesuală. În realitate, sancţiunea a fost identificată prin efectele ei „ sanc ţ iunea care lipse şte
total sau par ţ ial de efecte actul de procedur ă efectuat cu nerespectarea cerin ţ elor legale, de
fond sau de formă”.Identificarea efectelor actelor de procedur ă este esenţială.
Lipsirea de efecte a unui act de procedur ă presupune o operaţiune logică şi necesitatea
de a şti care sunt efectele de care este lipsit actul în cauză, care sunt cerinţele de fond şi de
formă ale actului respectiv – cu distincţiile dintre acestea – şi dacă se dă prioritate condiţiilor
de fond (deci celor prevăzute de lege pentru întocmirea actului de procedur ă) sau celor de
formă.
Alineatele (2) şi (3) ale art. 169 NCPC4
consacr ă o clasificare doctrinar ă pe care jurisprudenţa a aplicat-o deja, dată de un criteriu nou, şi anume noţiunea de interes public şi
interes privat . Acest criteriu de clasificare între nulitatea absolută şi nulitatea relativă a actelor
de procedur ă nu se confundă cu noţiunea de ordine publică.
Articolele 170-171 NCPC5 fac distincţia conform unui alt criteriu de clasificare. Legea
analizează expres nulitatea condiţionată, tip de nulitate care derivă dintr-o clasificare cu o
conotaţie tehnică ce implică descifrarea noţiunii de văt ămare, cu accepţiunea ei procesual ă
pentru a se evita utilizarea acesteia în mod discreţionar. Vătămarea procesuală are caracterulde a fi una relativă, simplă, pentru că legiuitorul prevede expres că „partea interesată poate
face oricând dovada contrar ă”.
Alineatul (2) al art. 1706 stabileşte că vătămarea este prezumată în cazul nulităţilor
exprese.
3 Art. 174 NCPC republicat.4 Art. 174 alin. (2) şi (3) NCPC republicat.5
Art. 175 şi 176 NCPC republicat.6 Art. 175 alin. (2) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 65/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 65
Există cazuri de nulitate necondiţionată pentru neîndeplinirea unor condiţii extrinseci
actului de procedur ă. Articolul 171 pct. 6 NCPC7 presupune efortul interpretului de a stabili
cazurile şi condiţiile extrinseci, f ăr ă a risca să devină discreţionar.
Articolul 172 NCPC8 introduce un instrument tehnic procesual din practică: criteriul
pragmatic cu caracter corector al activităţii de aplicare a sancţiunii nulităţii, şi anume
„îndreptarea neregularit ăţ ilor actelor de procedur ă”. Alineatul al doilea arată ficţiunea la
care apelează legiuitorul „nulitatea nu mai poate fi acoperit ă [deşi regula este cea de la alin.
(1)], dacă a intervenit decăderea ori o alt ă sanc ţ iune procedural ă sau dacă se produce ori
subzist ă o văt ămare”. Alineatul acesta surprinde raportarea sancţiunii nulităţii la alte sancţiuni
ce pot interveni şi identifică posibilitatea sau imposibilitatea de regularizare a actului, regula
generală fiind regularizarea actului de procedur ă.Articolul 172 alin. (3) NCPC9 potrivit căruia „actul de procedur ă nu va fi anulat dacă
până la momentul pronun ţării asupra excep ţ iei de nulitate a dispărut cauza acesteia”
presupune, în realitate, ficţiunea la care recurge legiuitorul pentru a comprima tehnic raportul
dintre cauză şi efect, care nu se produce decât dacă se aplică sau nu sancţiunea. Textul
interzice în mod imperativ aplicarea nulităţii dacă această cauză a dispărut. Trebuie verificate
din nou toate condiţiile ce fac actul juridic valabil.
Articolul 173 NCPC10
ordonează activitatea în timp a participanţilor la procedur ă cu privire la termenul în care poate fi invocat ă nulitatea. Se stabileşte clar că, în ceea ce priveşte
nulitatea absolută, apare un subiect nou care poate să o invoce, şi anume procurorul, cu
circumstanţierea „după caz”, „în orice stare a judecăţii cauzei”, ceea ce implică o îndrituire
legală care trebuie verificată în fiecare situaţie concretă.
Nulitatea relativă trebuie invocată, imperativ, în condiţiile art. 173 alin. (3).
Alineatul (4) al art. 173 NCPC11 consacr ă în procedur ă dreptul la tăcere al celui
îndreptăţit să invoce o neregularitate procesuală pentru aplicarea sancţiunii, drept la tăcerecare apar ţine păr ţii interesate şi care face, în realitate, această tăcere să fie cea care, uneori,
poate aduce vătămări, cu excepţia situaţiilor de renunţare expresă.
7 Art. 176 pct. 6 NCPC republicat.8 Art. 177 NCPC republicat.9 Art. 177 alin. (3) NCPC republicat.10
Art. 178 NCPC republicat.11 Art. 178 alin. (4) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 66/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 66
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Articolul 173 alin. (5) NCPC12 reia o regulă ce stă la baza judecăţii ce se derulează în
două etape. Etapa cercetării procesului presupune că actele de procedur ă întocmite sunt dintre
acelea al căror control de regularitate se realizează mult mai eficient, deoarece controlul este
imediat, permanent şi continuu.
Regula legală potrivit căreia „Toate cauzele de nulitate a actelor de procedur ă deja
efectuate trebuie invocate deodată, sub sancţiunea decăderii păr ţii din dreptul de a le mai
invoca” exprimă concepţia că, în realitate, şicana procesuală se tinde a fi reprimată şi printr-o
astfel de reglementare. Textul poate fi interpretat în sensul că are în vedere şi cazul de nulitate
absolută, ţinând cont de alineatul întâi („nulitatea absolută poate fi invocată de orice parte din
proces, de judecător sau, după caz, de procuror, în orice stare a judecăţii cauzei, dacă legea nu
prevede altfel”). Soluţia dată în rezolvarea unui asemenea conflict de norme aparent este cea aexcluderii nulităţii absolute de sub puterea acestei reguli, atât timp cât nulitatea absolută este
definită legal şi reglementarea sa distinctă este f ăcută pentru că interesul public este cel care
trebuie avut în vedere [art. 169 alin. (2) NCPC13]. Prin urmare, alineatul (5) nu poate fi
interpretat decât în sensul că decăderea operează exclusiv pentru cazurile de nulitate relativă.
Articolul 174 alin. (1) NCPC14 statuează expres că actul de procedur ă este desfiinţat
odată ce este declarat nul.
Legiuitorul foloseşte distincţia nul sau anulabil corespondentă distincţiei din materiade drept comun, de drept substanţial, distincţia având în vedere tipul de nulitate absolută sau
relativă.
Desfiinţarea actului de procedur ă poate fi totală sau par ţială, cu efect retroactiv,
procedura trebuind reluată dacă legea o permite (de exemplu, citarea neregulat efectuată) iar
dacă această îndreptare nu mai poate fi f ăcută, actul de procedur ă presupune aplicarea
măsurilor procesuale specifice în căile de atac şi reluarea judecăţii la un moment dat.
Alineatul (3) al art. 174 NCPC presupune desfiin ţ area actului subsecvent , condiţionat deexistenţa sa independentă de cel principal, nefiind vorba de o noutate în materie.
Procedura conversiunii în materia actelor de procedur ă este permisă legal, în mod
expres şi este prevăzută de art. 174 alin. (4) NCPC15. Potrivit acestei reguli, ca şi până acum,
conform doctrinei şi practicii, este considerat valabil un act de procedur ă de alt tip decât cel
12 Art. 178 alin. (5) NCPC republicat.13 Art. 174 alin. (2) NCPC republicat.14
Art. 179 alin. (1) NCPC republicat.15 Art. 179 alin. (4) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 67/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 67
nul dacă sunt respectate condiţiile legii pentru cel identificat ca fiind valabil, de exemplu
recunoaşterile f ăcute într-o cerere de chemare în judecată nulă, renunţări la drepturi f ăcute
inform în faţa instanţei, dar care sunt corecte din punct de vedere substanţial.
S-au ridicat o serie de întrebări.
Prima dintre acestea s-a referit la art. 171 pct. 6 NCPC16 – cerin ţ e legale extrinseci
actului de procedur ă, solicitându-se, în acest sens, exemple. S-a ar ătat că astfel de elemente ar
fi: condiţia timbrajului, procedurile prealabile obligatorii în cazurile cerute de lege. S-a
precizat că acestea pot atrage nulitatea numai în cazul în care legea nu dispune altfel.
O a doua întrebare a ridicat problema cererii de recurs introdusă direct de partea
interesat ă la instan ţă, sancţionată cu nulitatea conform art. 13 alin. (2) NCPC, potrivit căruia
„ P ăr ţ ile au dreptul, în tot cursul procesului de a fi reprezentate sau, după caz, asistate încondi ţ iile legii. În recurs, cererile şi concluziile păr ţ ilor nu pot fi formulate şi sus ţ inute decât
prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excep ţ ia situa ţ iei în care partea sau
mandatarul acesteia, so ţ ori rud ă până la gradul al doilea inclusiv, este licen ţ iat ă în drept .”
Aceasta constituie sau nu o condiţie extrinsecă legală? S-a apreciat că este dificil de precizat
dacă această condiţie este una extrinsecă actului de procedur ă, având în vedere faptul că
legiuitorul a adus un element de noutate în seria condiţiilor introducerii cererii de recurs şi a
cererilor formulate în această cale de atac. Intenţia a fost ca, în realitate, să se introducă ogaranţie legală ca r ăspuns la o tehnicizare accentuată a procedurii în căile de atac.
O ultimă întrebare a surprins problema îngr ădirii nejustificate a dreptului de acces la
instan ţ e prin prisma art. 13 alin. (2) menţionat mai sus. Consecinţa acestei condiţii va fi
asaltarea instanţelor care pronunţă hotărâri în fond cu cereri de ajutor public judiciar pentru
introducerea cererilor în mod valabil. S-a apreciat că o astfel de interpretare – cea mai la
îndemână –- ignor ă şi încurajează avocatura clandestină sau practicată ilegal, deoarece
realitatea demonstrează că supraîncărcarea condicii instanţelor de control judiciar, în cazulcăilor extraordinare de atac, este şi rezultatul unor reglementări care exclud orice
responsabilitate în declararea căilor de atac, cu încurajarea nerespectării stricte a disciplinării
tehnice pe care o impune controlul judiciar extraordinar al hotărârilor judecătoreşti.
16 Art. 176 pct. 6 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 68/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 69/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 69
Procedura în faţa primei instanţe: etapa scrisă.Cercetarea procesului: excepţiile procesuale.Probele: dovada cu înscrisuri, proba cu martori1.- Prof. univ. dr. Gabriel Boroi
Prelegere sus ț inut ă de dl. Prof. univ. dr. Gabriel BOROI
1. Procedura în faţa primei instanţe
Un prim aspect pus în discuţie referitor la procedura în faţa primei instanţe a vizat
cerinţa referitoare la îndeplinirea procedurilor prealabile prevăzute de lege – chestiune
consacrată însă odată cu modificările aduse Codului de procedur ă civilă prin Legea nr.
202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor.
Articolul 188 alin. (1) NCPC2 prevede că „ sesizarea instan ţ ei se poate face numai
după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta”. Nu
se prevede însă în mod expres calificarea mijlocului procesual în cazul sesizării instanţei f ăr ă
îndeplinirea procedurii prealabile. Referitor la acest ultim aspect, s-a apreciat că suntem în
prezenţa unei condi ţ ii speciale de exercitare a ac ţ iunii civile, în cazurile expres preăzute de
lege, astfel încât, neîndeplinirea procedurii prealabile, invocată în termen (sub sancţiunea
decăderii, prin întâmpinare sau, în acele cazuri în care întâmpinarea nu este obligatorie, la
primul termen de judecată la care păr ţile sunt legal citate, deşi situaţii de tipul celei din urmă
pot fi rar imaginate în practică) urmează a îmbr ăca forma excep ţ iei de inadmisibilitate a
sesizării instan ţ ei, şi nu de prematuritate a cererii, aceasta din urmă găsindu-şi aplicarea doar
în situaţia în care dreptul subiectiv civil pretins prin cererea de chemare în judecată nu este
actual.
1 Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă civilă au în vedere varianta
Codului anterioar ă republicării în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012, variantă în vigoare la data susţinerii
prelegerii. Pentru uşurinţa consultării materialului, corespondentul fiecărui articol în forma republicată a Codului
de procedur ă civilă urmează a fi indicat într-o notă de subsol.2 Art. 193 alin. (1) în forma Noului Cod de procedur ă civilă, republicată în M. Of. nr. 545/3.08.2012 (în
continuare, NCPC republicat ).
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 70/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 70
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Alineatul (3) al art. 1883 conţine o dispoziţie specială, aplicabilă în cazul sesizării
instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale. În acest caz, legea prevede că „reclamantul va
depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea eviden ţ elor succesorale
prevă zute de Codul civil. În acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile va fi invocat ă de
către instanţ ă , din oficiu, sau de către pârât”. Se observă că la alin. (3) nu se mai prevede un
termen, context în care se aplică termenul prevăzut la alin. (2); astfel, se poate susţine că alin.
(3) constituie o normă specială în raport cu dispoziţiile alin. (2), cu care, prin urmare, se
completează, în lipsă de dispoziţie derogatorie. Pe de altă parte, neexistând un termen
prevăzut pentru instanţă, aceasta poate să invoce neîndeplinirea procedurii prealabile oricând
în cursul judecăţii în primă instanţă.
2. Cererea de chemare în judecată
Menţiunile care trebuie f ăcute în cererea de chemare în judecată sunt, în mare parte,
aceleaşi. În plus apare, ca menţiune obligatorie, codul numeric personal sau, după caz, codul
unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală al reclamantului şi, de asemenea, al
pârâtului, în întâmpinare.
Articolul 1944, referitor la înregistrarea şi repartizarea cererii de chemare în
judecat ă, prevede, la alin. (2), că, „după înregistrare, cererea şi înscrisurile care o înso ţ esc se
predau pre şedintelui instan ţ ei sau persoanei desemnate de acesta, care va lua de îndat ă
mă suri în vederea stabilirii în mod aleatoriu a completului de judecat ă”. S-a precizat că
dispoziţia legală amintită face trimitere, cât priveşte repartizarea aleatorie, doar la complet, nu
şi la primul termen de judecată, a cărui stabilire urmează să intre în atribuţiile preşedintelui de
complet. Din acest moment, toate măsurile referitoare la cauză vor fi stabilite de completul
desemnat aleatoriu, inclusiv măsuri care – în reglementarea Codului de procedur ă civilă de la1865 – erau în competenţa preşedintelui instanţei.
3
Art. 193 alin. (3) NCPC republicat.4 Art. 199 NCPC republicat
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 71/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 71
3. Regularizarea cererii
Conform art. 195 NCPC5, completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza (judecătorul
unic, fiind la judecata în primă instanţă), la primirea cererii, verifică dacă aceasta îndeplineştecondiţiile prevăzute de lege. În măsura în care constată că nu sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute de lege, va înştiinţa în scris pe reclamant asupra necesităţii regularizării cererii în
termen de 10 zile de la primirea comunicării. Referitor la termenul de 10 zile au fost aduse în
discuţie dispoziţiile art. 160 NCPC6 privind data îndeplinirii procedurii, context în care s-a
subliniat că stabilirea cu exactitate a termenului de 10 zile prevăzut de art. 195 este greu de
f ăcut, depinzând de momentul la care actul va ajunge la reclamant.
Modificarea cea mai importantă vizează însă sancţiunea nerespectării termenului de 10zile. Astfel, dacă în reglementarea Codului de procedur ă civilă de la 1985, sancţiunea
suspend ării judecăţ ii nu era foarte utilă (abstracţie f ăcând de faptul că se prevedea
suspendarea în condiţiile în care judecata nu este încă în curs, deşi există, fireşte, textul de
lege care dispune că procesul debutează odată cu înregistrarea cererii de chemare în judecată),
în noua reglementare, sancţiunea anul ării cererii este mult mai energică.
Anularea cererii de chemare în judecată se face prin încheiere dată în camera de
consiliu [art. 195 alin. (3) NCPC
7
]. Deşi regula este citarea păr ţilor, s-a subliniat că, în acestcaz, este evident că încheierea va fi pronunţată f ăr ă citarea păr ţilor întrucât ne aflăm
procedura de regularizare a cererii, pârâtul nu a aflat, prin ipoteză, de existenţa cererii iar un
argument de text în favoarea acestei soluţii este alin. (6) care se refer ă în mod expres la citarea
reclamantului la soluţionarea cererii de reexaminare; per a contrario, în ipoteza de la alin. (3)
nu este nevoie de citare.
Calea de atac împotriva încheierii de anulare este cererea de reexaminare care poate fi
formulată în termen 15 zile de la data comunicării încheierii. Soluţionarea cererii de
reexaminare se face de către un alt complet decât cel căruia i s-a repartizat cauza, prin
încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului. Acest alt complet
poate reveni asupra măsurii dacă a fost dispusă în mod eronat sau dacă neregularităţile au fost
înlăturate în termenul acordat [alin. (6)], caz în care cauza va fi retrimisă completului iniţial
învestit.
5 Art. 200 NCPC republicat.6
Art. 165 NCPC republicat.7 Art. 200 alin. (3) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 72/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 72
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Potrivit art. 196 NCPC8, odată îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea
de chemare în judecată, judecătorul dispune, prin rezolu ţ ie, comunicarea acesteia către pârât,
cu menţiunea că întâmpinarea urmează a fi depusă în termen de 25 de zile de la comunicare
(spre deosebire de actuala reglementare, conform căreia întâmpinarea se depune cel mai târziu
cu 5 zile înaintea termenului stabilit pentru judecată).
Alineatul (2) al art. 196 operează o modificare bine-venită instituind obligativitatea
comunicării de îndat ă [conţinutul sintagmei “de îndată” urmează a fi apreciat de la caz la caz]
către reclamant a întâmpinarii, respectându-se astfel principiul egalităţii de arme. Se înlătur ă,
astfel, un neajuns existent în reglementarea Codului de procedur ă civilă de la 1865, din care
nu rezulta că întâmpinarea se comunică, lucru altminteri greu de realizat din perspectiva
termenului de 5 zile până la care, cel mai târziu, putea fi depusă întâmpinarea.În termen de 10 zile de la comunicare, reclamantul are obligaţia, conform art. 196 alin.
(2) NCPC9, de a depune r ă spuns la întâmpinare – instituţie nouă – urmând ca pârâtul să ia
cunoştinţă de acesta de la dosarul cauzei. R ăspunsul la întâmpinare nu va conţine pretenţii
noi, ci apăr ări, de fond sau de procedur ă, la apăr ările f ăcute de către pârât în întâmpinare.
Primul termen de judecat ă, potrivit art. 196 alin. (3)10, va fi stabilit de către judecător,
prin rezoluţie, în termen de 3 zile de la data depunerii r ăspunsului la întâmpinare şi nu va
putea depăşi 60 de zile de la data rezoluţiei. Odată cu stabilirea primului termen, judecătoruldispune citarea păr ţilor. Referitor la termenul de 60 de zile s-a apreciat că urmează a fi
calificat ca termen relativ, ceea ce înseamnă că nerespectarea lui nu va atrage sancţiuni cât
priveşte valabilitatea actului de procedur ă.
Alineatele (5) şi (6) ale art. 196 stabilesc posibilitatea reducerii, respectiv creşterii
termenului în anumite împrejur ări.
4. Măsuri pentru pregătirea judecăţii
Referitor la dispoziţiile art. 198 NCPC11 s-a subliniat că trebuie reţinută distincţia între
măsurile care pot fi luate de judecător prin rezolu ţ ie, în condiţiile alin. (1) [citarea pârâtului la
interogatoriu, alte măsuri pentru administrarea probelor şi alte măsuri necesare pentru
8 Art. 201 NCPC republicat.9 Art. 201 alin. (2) NCPC republicat.10
Art. 201 alin. (3) NCPC republicat.11 Art. 203 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 73/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 73
desf ăşurarea procesului], respectiv prin încheiere executorie, conform alin. (2) – măsuri
asigur ătorii şi măsuri pentru asigurarea probelor.
Potrivit art. 199 NCPC12, până la primul termen de judecată la care este legal citat,
reclamantul poate să-şi modifice cererea de chemare în judecată şi, de asemenea, poate
propune noi dovezi. Referitor la această din urmă noţiune – noi dovezi – s-a ar ătat că este
utilizată şi în Codul de procedur ă civilă de la 1865. Sintagma nu se refer ă însă la dovezile pe
care, din vari motive, reclamantul nu le-a menţionat în cererea de chemare în judecată, ci este
vorba despre dovezi a căror necesitate a rezultat din întâmpinare, art. 248 NCPC 13 dispunând
că probele, sub sancţiunea decăderii, se propun de către reclamant, prin cererea de chemare în
judecată şi de către pârât, prin întâmpinare. În acest context, s-a subliniat că dezideratul
disciplinării păr ţilor poate fi atins şi prin aplicarea energică a sancţiunilor, în practică existând
uneori tendinţa de a trece mai uşor mai ales peste sancţiunea decăderii (de exemplu, practica
acordării de termen pentru propunerea probelor).
Referitor la sancţiunea decăderii reclamantului din dreptul de a propune noi dovezi, s-
a pus întrebarea dacă aceasta trebuie invocată de pârât sau poate fi invocată din oficiu de către
instanţă. În prezent soluţia adoptată este că dispoziţiile în discuţie sunt de ordine privată iar
dacă pârâtul nu se opune, instanţa ia act de modificarea cererii. Soluţia trebuie însă nuanţată,
ţinând cont de dispoziţiile alin. (3) al art. 19914
care face vorbire despre acordul expres altuturor păr ţ ilor din proces. Or, neinvocarea decăderii de către pârât nu permite instanţei să ia
act de modificarea cererii, în acest caz nefiind vorba de un acord expres, ci, cel mult, de un
acord tacit. Dacă pârâtul nu este prezent, instanţa comunică acestuia intenţia reclamantului de
modificare a cererii şi prorogă discutarea acestui aspect până la comunicarea r ăspunsului
pârâtului. În lipsa oricărui r ăspuns, condiţia acordului expres nu este întrunită şi judecata va
continua în cadrul stabilit prin cererea iniţială.
În legătur ă cu procedura regularizării cererii de chemare în judecat ă, s-a pus problema dacă aceasta se poate aplica prin analogie şi cererilor reconven ţ ionale care nu
îndeplinesc condi ţ iile prevă zute de lege, dându-se exemplul cerin ţ elor referitoare la timbraj.
Referitor la această problemă au fost formulate două puncte de vedere.
Astfel, într-o primă opinie s-a apreciat că nu este recomandabil ă aplicarea
dispozi ţ iilor referitoare la regularizarea cererii de chemare în judecat ă, în primul rând pentru
12 Art. 204 NCPC republicat.13
Art. 254 NCPC republicat.14 Art. 204 alin. (3) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 74/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 74
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
că formularea cererii reconvenţionale este opţiunea pârâtului iar în al doilea rând, astfel s-ar
ajunge la dilatarea duratei de soluţionarea a cererii de chemare în judecată. Pe de altă parte, în
măsura în care caracterul inform este atras de nerespectarea cerinţelor privind timbrajul,
remediul îl constituie aplicarea dispoziţiilor speciale, respectiv punerea în vedere
reclamantului să timbreze cererea la termen, cu sancţiunea anulării cererii în caz de
neîndeplinire a obligaţiei. Un alt argument de text îl constituie faptul că în art. 204 NCPC15 nu
există nicio trimitere la aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor din art. 195 NCPC16.
Într-o opinie exprimată în acelaşi sens s-a mai ar ătat că aplicarea prin analogie ar constitui o
adăugare la lege câtă vreme legiuitorul nu a prevăzut o atare posibilitate şi nu poate fi pus
semnul egalităţii între cele două cereri, cererea reconvenţională fiind, finalmente, determinată
de atitudinea reclamantului.Într-o altă opinie s-a apreciat că dispozi ţ iile referitoare la regularizarea cererii pot fi
aplicate şi cererii reconven ţ ionale, pentru următoarele argumente: cererea reconvenţională
este o veritabilă cerere de chemare în judecată şi învesteşte instanţa similar unei cereri de
chemare în judecată, prin urmare, în mod simetric ar trebui să i se recunoască acelaşi regim
juridic. Soluţia disjungerii de cererea principală a reconvenţionalei informe, până la
regularizarea ei, nu are susţinere în textele Codului, ipotezele avute în vedere la disjungere
fiind altele. Mai mult, aplicarea prin analogie a dispoziţiilor care privesc regularizarea cereriide chemare în judecată şi cererii reconvenţionale îşi găsesc fundament în dispoziţiile art. 5
alin. (3) NCPC, text introdus prin Legea de punere în aplicare a Noului Cod de procedur ă
civilă. În susţinerea aceleiaşi opinii s-a susţinut că trebuie avute în vedere, în primul rând,
interesele păr ţilor pentru soluţionarea litigiului şi, din acest punct de vedere, ar trebui să se
acorde şi cererii reconvenţionale informe posibilitatea regularizării.
În finalul dezbaterii pe acest aspect s-a convenit că poate fi adoptat ă solu ţ ia aplicării
procedurii de regularizare şi cererii reconven ţ ionale, argumentul de text în acest sensconstituindu-l dispoziţiile art. 196 NCPC, la care art. 204 alin. (5) face trimitere. Astfel,
potrivit alin. (1) al art. 19617, comunicarea cererii reconvenţionale către reclamant va fi
dispusă de judecător, prin rezoluţie, de îndat ă ce constat ă îndeplinite condi ţ iile prevă zute de
lege pentru aceasta, ceea ce presupune că a fost verificată îndeplinirea cerinţelor de formă.
15 Art. 209 NCPC republicat.16
Art. 100 NCPC republicat.17 Art. 201 alin. (1) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 75/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 75
Dacă cererea reconvenţională este informă, se va declanşa procedura de regularizare, potrivit
dispoziţiilor cuprinse în art. 195 NCPC18.
Articolul 20319 NCPC operează o serie de modificări în ce priveşte întâmpinarea. O
primă modificare este dată de dispoziţiile alin. (2) care prevăd în mod expres sancţiunea
decăderii pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor
de ordine publică, dacă legea nu dispune altfel, pentru nedepunerea la timp a întâmpinării.
În ceea ce priveşte persoanele care o pot invoca, s-a ar ătat că, spre deosebire de
materia actului juridic, în care, în măsura în care natura interesului ocrotit nu poate fi stabilită,
se prezumă că interesul protejat este unul privat, în ipoteza nedepunerii întâmpinării este în
joc nu doar interesul privat al reclamantului, ci mai degrabă buna desf ăşurare a procesului.
Prin urmare, atât reclamantul, cât şi instan ţ a, din oficiu, pot invoca decăderea.Totodată, în noua reglementare nu se mai menţin prevederile art. 118 alin. (3) CPC
1865, referitoare la situaţia în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat. Aceasta
înseamnă că pârâtul nu mai are dreptul ca, la primul termen de judecată la care păr ţile sunt
legal citate (prima zi de înf ăţişare, conform CPC 1865) să depună întâmpinarea şi, cu atât mai
mult, nu va mai putea beneficia de un termen suplimentar pentru pregătirea apăr ării şi
depunerea întâmpinării. Aceasta nu înseamnă însă că la primul termen de judecată nu are
dreptul de a formula apăr ări, decăderea din dreptul de a depune întâmpinare nefiindechivalentă cu decăderea din însuşi dreptul de a se apăra.
5. Cererea reconvenţională
O primă modificare semnalată cu privire la cererea reconvenţională priveşte condi ţ iile
de admisibilitate. Astfel, într-o formă iniţială a textului art. 204 alin. (1) NCPC20 s-a dorit
limitarea sferei de aplicare a cererii reconvenţionale doar la situaţiile în care pârâtul avea pretenţii faţă de reclamant derivând din acela şi raport juridic (similar arbitrajului sau materiei
comerciale). Întrucât o atare soluţie legislativă ar fi condus la aplicarea extrem de rar în
practică a cererii reconvenţionale în materie civilă lato sensu, legiuitorul a simţit nevoia să
adauge sintagma „pretenţii strâns legate de aceasta [cererea reclamantului]”, urmând ca
legătura să fie apreciată de la caz la caz.
18 Art. 200 NCPC republicat.19
Art. 208 alin. (2) NCPC republicat.20 Art. 209 alin. (1) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 76/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 76
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
ăzute în citaţii.
Potrivit art. 204 alin. (4) NCPC21, cererea reconvenţională se depune odată cu
întâmpinarea (cu excepţia situaţiilor în care întâmpinarea nu este obligatorie, caz în care se va
depune la primul termen de judecată la care păr ţile sunt legal citate), sub sancţiunea decăderii
din dreptul de a-şi valorifica pretenţiile pe cale incidentală. Intervine, astfel, o modificare
importantă faţă de reglementarea Codului de procedur ă civilă de la 1865, potrivit căreia
nedepunerea la timp a cererii reconvenţionale atrage ca sancţiune judecarea separată a
acesteia (art. 135 CPC 1865), deşi, au existat sub imperiul acestei reglementări şi soluţii în
practică în care, în mod greşit, s-a constatat decăderea. Cu toate acestea, pârâtul păstrează
dreptul de a-şi valorifica pretenţiile pe calea unei cereri principale, care însă va declanşa un
proces distinct.
Potrivit alin. (2) teza a II-a al art. 205 NCPC22, „ Dacă numai cererea principal ă esteîn stare de a fi judecat ă [nu însă şi atunci când reconvenţionala este în stare de a fi judecată,
iar cererea principală nu] instan ţ a poate dispune judecarea separat ă a cererii
reconven ţ ionale. Cu toate acestea, disjungerea nu poate fi dispusă în cazuri anume prevă zute
de lege sau dacă judecarea ambelor cereri se impune pentru solu ţ ionarea unitar ă a
procesului”. În această situaţie, r ămâne competentă aceeaşi instanţă, urmare a faptului că
efectele prorogării de competenţă se menţin şi după disjungere.
6. Dispoziţii generale cu privire la judecată
Ca element de noutate în această materie, art. 210 alin. (1) teza a II-a NCPC23
prevede, cu titlu de recomandare, că lista de şedinţă va cuprinde şi intervalele orare
orientative fixate pentru strigarea cauzelor, ţinând cont de orele fixate şi prev
Articolul 211 prevede, la alin. (4)24, printre atribuţiile preşedintelui de complet,
posibilitatea de a limita în timp intervenţia fiecărei păr ţi. Această dispoziţie are corespondentîn art. 128 alin. (3) CPC 1865, prevăzând, în plus, că, înainte de a da cuvântul păr ţii,
preşedintele trebuie să îi pună în vedere timpul pe care îl va avea la dispoziţie. Se mai impune
precizarea că dispoziţia în cauză vizează o mai bună organizare şi desf ăşurare a şedinţelor de
judecată, în scopul respectării intervalelor orare dinainte stabilite pentru fiecare cauză.
21 Art. 209 NCPC republicat.22 Art. 210 alin. (2) NCPC republicat.23
Art. 215 NCPC republicat.24 Art. 216 alin. (4) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 77/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 77
Referitor la acest aspect, s-a ridicat problema indicării în lista de şedinţă a orei la care
este programat un anumit litigiu. S-a apreciat că ora poate fi indicată în lista de şedinţă, în
condiţiile în care dispoziţiile 152 alin. (1) lit d) NCPC25 impun indicarea orei în citaţie iar
lista de şedinţă se redactează ulterior întocmirii citaţiilor.
În contextul unor dezbateri mai ample privitoare la planificarea pe intervale orare a
şedinţelor, spaţii disponibile etc., s-a ridicat problema sanc ţ iunii care intervine în ipoteza în
care judecata trebuia să se desf ăşoare în camera de consiliu şi ea s-a desf ăşurat în şedin ţă
publică. S-a ar ătat că, în acest caz, nu este de dorit aplicarea sancţiunii nulităţii (sens în care a
existat o soluţie în practică, în care s-a admis recursul pentru acest motiv şi s-a casat
hotărârea). Regula în materie o reprezintă publicitatea iar desf ăşurarea şedinţei în camera de
consiliu este reglementată în avantajul păr ţilor, singurele în măsur ă să formuleze obiecţiunidacă judecata s-a desf ăşurat în şedinţă publică. Pe de altă parte, textele trebuie interpretate în
spiritul lor iar aplicarea sancţiunii este condiţionată de existenţa unei vătămări. Desigur,
soluţia nu este valabilă în situaţia inversă, în care, deşi pricina trebuia judecată în şedinţă
publică, aceasta s-a judecat în camera de consiliu.
Dispoziţiile referitoare la amânarea judecăţ ii prin învoiala păr ţ ilor se menţin
neschimbate, fiind preluate în noua reglementare la art. 216 NCPC26. Potrivit acestui text,
amânarea judecăţii în baza înţelegerii păr ţilor se poate face o singur ă dată în cursul procesului. Se menţine aceeaşi sancţiune pentru cazul în care, după suspendare, păr ţile nu
stăruiesc în judecată, şi anume suspendarea cauzei şi repunerea ei pe rol doar după achitarea
taxelor de timbru, conform legii.
Trebuie precizat că limitarea prevăzută la art. 216 nu se aplică şi situaţiei în care
partea interesată cere amânarea judecăţ ii pentru lipsă de apărare (art. 217 NCPC27), aceasta
putând fi dispusă ori de câte ori sunt întrunite condiţiile cerute de lege – lipsa de apărare să fie
temeinic motivată şi neimputabilă păr ţii sau reprezentantului acesteia. Nu în ultimul rând, o intervenţie binevenită a legiuitorului se regăseşte în textul art.
230 NCPC28, care, în teza a II-a face referire la noţiunea de încheiere interlocutorie, aşa cum
este admisă şi astăzi în practică – „Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, f ăr ă a se
25 Art. 157 alin. (1) lit. d) NCPC republicat.26 Art. 221 NCPC republicat.27
Art. 222 NCPC republicat.28 Art. 235 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 78/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 78
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
hot ărî în totul asupra procesului, se solu ţ ionează excep ţ ii procesuale, incidente procedurale
ori alte chestiuni litigioase”.
7. Cercetarea procesului
În această materie, seria noutăţilor este deschisă prin prevederile art. 23329. Astfel,
alin. (1) prevede pentru judecător obligaţia ca, la primul termen de judecat ă , după ascultarea
păr ţ ilor, să estimeze durata necesar ă pentru cercetarea procesului, durat ă ce va fi
consemnat ă în încheierea de şedin ţă. Alineatul (2) statuează că, pentru motive temeinice,
judecătorul va putea să revină asupra duratei estimate iniţial.
Potrivit dispoziţiilor art. 237 NCPC30, în cazul în care, „în cursul cercet ării
procesului, reclamantul renun ţă la judecarea cererii de chemare în judecat ă ori la dreptul
pretins, intervine învoiala păr ţ ilor sau sunt admise cereri ori excep ţ ii care pun capăt în
întregime procesului, f ăr ă a mai fi necesar ă dezbaterea asupra fondului în camera de consiliu
sau în şedin ţă publică , judecătorul se va pronun ţ a asupra cauzei prin hot ărâre”. Cu privire la
acest text de lege, s-a f ăcut precizarea că renunţarea la un capăt de cerere se poate face şi în
cursul procedurii de regularizare, noţiunea ”în cursul cercetării procesului” putând fi
interpretată într-un sens mai extins, şi anume ca debutând în momentul imediat următor
înregistr ării cererii de chemare în judecată. Astfel, de exemplu, pentru ipoteza în care
reclamantul doreşte să renunţe la un capăt de cerere şi instanţa îi pune în vedere să îl timbreze,
nu s-ar impune soluţia anulării întregii cereri în cazul în care nu se îndeplineşte obligaţia de
timbrare, ci se poate lua act de renunţarea la un că pat de cerere în cadrul procedurii de
regularizare.
Potrivit art. 238 NPCP31, cercetarea procesului se încheie imediat ce judecătorul se
consider ă lămurit, dând o încheiere în acest sens prin care fixează termen pentru dezbatereafondului în şedinţă publică. De la regula conform căreia această procedur ă are loc în şedinţă
publică, alin. (3) al art. 238 prevede pentru păr ţi posibilitatea de a conveni ca dezbaterile să
aibă loc în camera de consiliu, în aceeaşi zi sau la un alt termen. Este necesar ca acordul
păr ţilor să fie expres, neputând fi dedus din împrejurarea că una din ele nu este prezentă.
29 Art. 238 NCPC republicat.30
Art. 243 NCPC republicat.31 Art. 244 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 79/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 79
Conform alin. (2), „ pentru dezbaterea fondului, judecătorul pune în vedere păr ţ ilor să
redacteze note privind sus ţ inerile lor şi să le depună la dosar cu cel pu ţ in 5 zile înainte de
termenul stabilit potrivit alin. (1), f ăr ă a aduce atingere dreptului acestora de a formula
concluzii orale”. În aplicarea acestui text, păr ţile vor trebui să îşi dea concursul întrucât textul
nu instituie o sancţiune specifică pentru situaţia în care păr ţile nu depun note.
Cu privire la invocarea unei eventuale neconcordanţe între dispoziţiile art. 238 alin.
(3) NCPC şi art. 127 din legea fundamentală, privitor la caracterul public al dezbaterilor, s-a
apreciat că nu se pune problema admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate întrucât
Constituţia se refer ă doar la pronunţarea hotărârilor judecătoreşti, care trebuie să aibă loc în
şedinţă publică. Nu trebuie omis nici faptul că în procesul civil primează interesele private ale
păr ţilor.
8. Excepţii procesuale
În această materie, legiuitorul noului Cod de procedur ă civilă face mai curând o serie
de precizări, neputându-se vorbi de modificări substanţiale.
Dată fiind structurarea procesului civil în etape, se pot face câteva observaţii în ce
priveşte soluţionarea excepţiilor procesuale.Astfel, potrivit art. 242 alin. (1) NCPC32, care preia, în mare parte, prevederile art. 137
NCPC 1865, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedur ă, precum şi
asupra celor de fond care fac inutilă administrarea de probe (element de noutate) sau, după
caz, cercetarea în fond a cauzei. În continuare, alin. (4) prevede că excepţiile vor putea fi unite
fie cu administrarea probelor , fie cu fondul cauzei numai dacă pentru judecarea lor este
necesar să se administreze aceleaşi dovezi ca şi pentru finalizarea etapei cercetării procesului
sau, după caz, pentru soluţionarea fondului. S-a precizat însă, că unirea excepţiilor ar fi maidegrabă posibilă cu administrarea probelor pentru că după administrarea probelor comune
fondului şi soluţionării excepţiilor ne aflăm, prin ipoteză, încă în camera de consiliu, caz în
care urmează a se da cuvântul pe excepţie, şi nu a se fixa imediat termen în şedinţă publică
pentru dezbaterea fondului.
32
Art. 248 alin. (1) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 80/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 80
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
În ce priveşte ordinea solu ţ ionării excep ţ iilor , alin. (2) al art. 242 NCPC33 lasă
instanţei libertate deplină, stabilind însă un criteriu în acest sens, şi anume efectele pe care
acestea le produc. Referitor la acest aspect, s-a precizat că soluţionarea unei excepţii înaintea
alteia nu înseamnă în mod automat cauză de nulitate; trebuie evitat formalismul excesiv.
Evident, dacă una dintre excepţii este dirimantă, nu se va trece la soluţionarea celorlalte, cu
atât mai mult cu cât, în urma casării se vor pune în discuţia păr ţilor şi motivele care au r ămas
nesoluţionate în primul ciclu procesual. S-a apreciat, totuşi, că primează chestiunile legate de
citare, soluţionarea cu prioritate a excepţiei referitoare la citare fiind de natur ă să asigure
discutarea în contradictoriu a tot ceea ce urmează. Finalmente, sub rezerva verificării
îndeplinirii condiţiilor de regularitate prevăzute de lege, inclusiv, dacă este cazul, cu privire la
sesizarea instanţei, este recomandabilă analizarea cu prioritate a excepţiilor peremptorii, care,dacă s-ar admite, ar împiedica desf ăşurarea în continuare a procesului.
9. Probele
Potrivit art. 24834 alin. (1) teza I NCPC, sub sancţiunea decăderii, „ probele se propun
de către reclamant prin cererea de chemare în judecat ă , iar de către pârât prin întâmpinare,
dacă legea nu dispune altfel”.Alineatul (2) prevede limitativ cazurile în care sancţiunea decăderii poate fi înlăturată.
Acest lucru nu face însă ca ea să fie de ordine privată, putând fi invocată şi din oficiu de către
instanţă, întrucât natura juridică a decăderii şi posibilitatea oferită de legiuitor de a înlătura
această sancţiune reprezintă chestiuni distincte.
Formularea unora din cazurile în care sancţiunea decăderii este înlăturată ţine cont de
consacrarea în Noul Cod de procedur ă civilă a etapei cercetării, respectiv a dezbaterii
procesului. Astfel, dovezile care nu au fost propuse la timp vor putea fi cerute şi încuviinţateatunci când necesitatea rezultă fie din modificarea cererii (pct. 1), fie din cercetarea
judecătorească şi partea nu o putea prevedea (pct. 2); când partea învederează instanţei că,
din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute; acest caz
echivalează, în privinţa efectelor, cu o repunere în termen, însă nu poate fi considerată o
repunere în termen propriu-zisă, textul de lege fiind mai permisiv, iar motivele lăsate la
33
Art. 248 alin. (2) NCPC republicat.34 Art. 254 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 81/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 81
aprecierea instanţei; punctul 4 menţine cazul prevăzut de actualul pct. 3 al art. 138 CPC 1865,
şi anume când administrarea probei nu pricinuieşte amânarea judecăţii; de asemenea,
decăderea poate fi înlăturată prin acordul expres al tuturor păr ţilor.
Dispoziţiile alin. (6) al art. 24835 sunt deja cunoscute – „(...) păr ţ ile nu pot invoca în
căile de atac omisiunea instan ţ ei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi
administrat în condi ţ iile legii”; în acest caz, deşi teoretic se poate vorbi de o culpă a instanţei,
culpa păr ţilor este mai mare.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 249 alin. (1) NCPC36 a fost semnalat faptul că
denumirea marginală („admisibilitatea probelor ”) nu corespunde întru totul conţinutului
alineatului –„ probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la solu ţ ionarea
procesului”.Un text de lege care ar putea ridica unele dificultăţi de interpretare este cel de la art.
252 alin. (1)37, potrivit căruia „probele se pot încuviinţa numai dacă sunt întrunite cerinţele
prevăzute de art. 249 [admisibilitate şi concludenţă], în afar ă de cazul în care ar exista
pericolul ca ele să se piard ă prin întârziere”. Textul va trebui interpretat în sensul în care,
daca partea va învedera pericolul pierderii probei – în condi ţiile în care ne aflăm în etapa
încuviinţării probelor, şi nu în procedura de asigurare a dovezilor – fiind necesare mai multe
termene pentru a se dezbate admisibilitatea, ea va fi încuviinţată şi administrată, urmând caulterior să se stabilească dacă este ori nu admisibilă.
Dispoziţiile art. 252 alin. (2) NCPC38 stabilesc conţinutul încheierii prin care se
încuviinţează probele şi „faptele ce trebuie dovedite, mijloacele de probă ce trebuie
încuviinţate, precum şi obliga ţ iile ce revin păr ţ ilor în leg ătura cu administrarea acestora”,
context în care s-a precizat că, în practică, există tendinţa încuviinţării probelor f ăr ă a se face
în cuprinsul încheierii toate menţiunile cerute de acest text de lege.
Articolul 256 NCPC
39
stabileşte modul în care se imput ă cheltuielile pentruadministrarea probelor . Astfel, potrivit alin. (1), dacă proba a fost cerută de una dintre păr ţi,
instanţa îi pune în vedere acesteia ca, în termenul fixat, să depună la grefa instanţei dovada
plăţii sumelor necesare pentru administrarea probei respective. Atunci când proba este dispusă
35 Art. 254 alin. (6) NCPC republicat.36 Art. 255 alin. (1) NCPC republicat.37 Art. 258 alin. (1) NCPC republicat.38
Art. 258 alin. (2) NCPC republicat.39 Art. 262 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 82/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 82
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
din oficiu sau la cererea procurorului, instanţa va stabili, prin încheiere, cheltuielile de
administrare a acesteia şi partea care trebuie să le plătească, putându-le pune în sarcina
ambelor păr ţi [alin. (2)].
O problemă care a fost ridicată cu privire la aceste dispoziţii vizează aplicarea textului
alin. (3) al aceluia şi articol care face trimitere doar la dispoziţiile alin. (1) – proba
încuviinţată la cererea păr ţii, caz în care nedepunerea sumei stabilite de instanţă atrage
decăderea păr ţii din dreptul de a mai administra dovada numai în faţa acelei instanţe, nu şi în
faţa instanţei de apel – nu şi la cele ale alin. (2).
O primă precizare cât priveşte posibilitatea de a aplica dispoziţiile alin. (3) pentru
ipoteza menţionată la alin. (2), s-a f ăcut în sensul că nu se recomandă folosirea sintagmei
decăderea păr ţ ii din probă, întrucât este vorba despre neîndeplinirea de către parte a uneiobligaţii fixate de instanţă, şi nu din dreptul de a mai propune probe.
Astfel, pentru ipoteza în care instanţa a pus cheltuielile administr ării probei (de
exemplu, o expertiză), în sarcina ambelor păr ţi, în cazul în care acestea nu depun la timp suma
stabilită, urmează să se constate că nu se poate administra proba din motive imputabile şi,
dacă aceste motive sunt imputabile şi reclamantului, instanţa urmează să suspende judecata,
în temeiul art. 2361 NCPC40 (echivalentul art. 1551 CPC 1865). Din acest motiv, se
recomandă ca aceste cheltuieli să fie puse (şi) în sarcina reclamantului, acesta fiind primulinteresat în soluţionarea litigiului, şi numai în situaţii de excepţie să fie puse în sarcina
pârâtului. O astfel de situaţie de excepţie ar putea fi imaginată pentru ipoteza judecării cererii
reconvenţionale. În această situaţie, în caz de neplată nu se poate suspenda doar cererea
reconvenţională, întrucât suspendarea operează în bloc; mai întâi se va disjunge judecata
cererii reconvenţionale de cererea principală, urmând ca judecata cererii reconvenţionale să
fie suspendată în temeiul art. 2361 NCPC.
10. Proba cu înscrisuri
Potrivit art. 259 NCPC41, prin „înscris” se înţelege „orice scriere sau alt ă consemnare
care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de
modalitatea de conservare şi stocare”. Pe de altă parte, conform art. 260 NCPC42, „înscrisul
40 Art. 242 NCPC republicat.41
Art 265 NCPC republicat.42 Art. 266 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 83/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 83
pe suport informatic este admis ca probă în acelea şi condi ţ ii ca înscrisul pe suport de hârtie,
dacă îndepline şte condi ţ iile prevă zute de lege” iar conform art. 261 NCPC43, „înscrisurile în
formă electronică sunt supuse dispozi ţ iilor legii speciale [Legea nr. 455/2001 privind
semnătura electronică]”.
Articolul 276 NCPC44 conţine noţiunea de „înscris pe suport informatic”. Astfel, când
datele unui act juridic sunt redate pe un suport informatic, documentul care reproduce aceste
date constituie instrumentul probator al actului, dacă este inteligibil şi prezintă garanţii
suficient de serioase pentru a face deplină credinţă în privinţa conţinutului acestuia şi a
identităţii persoanei de la care emană.
În materia mijloacelor materiale de probă, a fost semnalat faptul că, deşi art. 335 alin.
(2) NCPC45, cu denumirea marginală „lucrurile ca mijloace de probă”, prevede că suntmijloace materiale de probă fotografiile, fotocopiile, filmele (...), dată fiind redactarea în
termeni generali a art. 25946 care vorbeşte despre „orice altă consemnare”, o înregistrare
video a încheierii unui contract ar urma să fie supusă regulilor din materia înscrisurilor, iar nu
a mijloacelor materiale de probă. În mod similar, proba materială are o accepţiune care
permite aplicarea regulilor de la proba cu înscrisuri.
În ceea ce priveşte regimul juridic al copiilor , au fost semnalate dispoziţiile art. 281
NCPC47
care confer ă copiilor f ăcute pe microfilme sau pe suporturi informatice o for ţă probantă mai mare decât copiilor legalizate de pe înscrisurile tradiţionale (art. 280 NCPC48).
De asemenea, au fost semnalate dispoziţiile art. 295 NCPC49 care, în privinţa
înscrisurilor sub semnătur ă privat ă, prevăd sanc ţ iunea decăderii pentru necontestarea scrierii
sau semnăturii la primul termen după depunerea înscrisului şi cele ale art. 29850 care dispun
că „dacă cel mai târziu la primul termen după prezentarea unui înscris folosit în proces una
dintre păr ţ i declar ă că acesta este fals prin falsificarea scrierii sau semnăturii, ea este
obligat ă să arate motivele pe care se sprijină” [alin. (1)], urmând ca, pentru ipoteza în care partea care foloseşte înscrisul nu este prezentă, instanţa să ordone ca aceasta să se prezinte
43 Art. 267 NCPC republicat.44 Art. 282 NCPC republicat.45 Art. 341 NCPC republicat.46 Art. 265 NCPC republicat.47 Art. 287 NCPC republicat.48 Art. 286 NCPC republicat.49
Art. 301 NCPC republicat.50 Art. 304 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 84/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 84
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
personal pentru a lua cunoştinţă de denunţarea înscrisului ca fals, să depună originalul şi să
dea explicaţiile necesare [alin. (2)].
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 85/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 85
Procedura în faţa primei instanţe: probele* - judecător Valentin MITEA
Prelegere sus ţ inut ă de dl. judecător Valentin MITEA
Noul Cod de procedur ă civilă tranşează mai vechea dispută a apartenenţei materiei
probelor în plan normativ la Codul civil sau la Codul de procedur ă civilă, în favoarea acestuia
din urmă. Soluţia este una firească, dată fiind împrejurarea că probele interesează în cursul
procesului civil, iar desf ăşurarea acestuia este reglementată, firesc, de Codul de procedur ă
civilă.
Articolul 250 NCPC enumer ă mijloacele de probă, cuprinzând între acestea, cu
caracter de noutate, şi mijloacele materiale de probă. Alături de acestea sunt menţionate,
previzibil, mijloacele de probă recunoscute şi sub vechea reglementare: înscrisuri, martori,
prezumţii, mărturisirea uneia dintre păr ţi, expertiza, cercetarea la faţa locului.
Enumerarea este doar aparent exemplificativă, finalul art. 250 lăsând să se înţeleagă că
orice alte mijloace de probă pot fi admise numai dacă ele sunt permise expres de lege,
determinarea sferei şi a mijloacelor de probă fiind de ordine publică.
Articolul 256 NCPC stabileşte limitele în care păr ţile pot dispune prin conven ţ ii
asupra probelor , ele putând încheia, în mod valabil, convenţii privitoare la admisibilitatea,
obiectul sau sarcina probei, afar ă de acelea care privesc drepturi de care păr ţile nu pot
dispune, a celor care fac imposibilă ori dificilă dovada actelor sau faptelor juridice ori, după
caz, care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri.
În esenţă, putem reţine că păr ţile nu pot restrânge posibilitatea probaţiunii, ci, eventual
o pot extinde, aşa cum se şi întâmplă adesea în practică, atunci când, spre exemplu, sunt de
acord să se admită proba cu martori pentru a fi dovedit un act juridic al cărui obiect are o
valoare mai mare de 250 lei.
* Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă civilă au în vedere varianta
Codului republicată în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 86/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 86
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
După cum prevede art. 237 alin. (2) pct. 7 NCPC, în faţa primei instanţe (cu precizarea
expresă că nu şi la judecata în căile de atac), încuviin ţ area şi administrarea probelor are loc
în etapa cercetării procesului. Astfel, instanţa va încuviinţa probele solicitate de păr ţi, pe care
le găseşte admisibile, precum şi pe acelea pe care, din oficiu, le consider ă utile judecării
procesului, urmând a le administra în condiţiile legii.
1. Proba cu înscrisuri
În această materie, un important element de noutate este reprezentat de evocarea în
Noul Cod de procedur ă civilă a înscrisurilor pe suport informatic şi a celor în format
electronic. Reglementarea de detaliu a acestora este însă asigurată de Legea nr. 455/2001
privind semnătura electronică1, lege la care se face trimitere şi în cuprinsul art. 267 NCPC,
referitor la rolul semnăturii într-un înscris. Potrivit art. 4 al legii, înscrisul în formă
electronică reprezintă o „colecţie de date în formă electronică între care există relaţii logice şi
funcţionale şi care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificaţie inteligibilă,
destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar”, iar
semnătura electronică reprezintă „date în formă electronică, care sunt ataşate sau logic
asociate cu alte date în formă electronică şi care servesc ca metodă de identificare”.În ce priveşte for ţa probantă a unor asemenea înscrisuri, legea prevede că înscrisul în
formă electronică ce are asociată sau încorporată o semnătur ă electronică certificată este
asimilat înscrisului sub semnătur ă privată, iar dacă acesta este recunoscut de cel căruia i se
opune, produce aceleaşi efecte ca un înscris autentic.
Putem anticipa că cele care vor domina şi în perioada următoare în activitatea de
judecată vor fi înscrisurile sub semnătur ă privată, care îşi păstrează caracteristicile cunoscute
în prezent. Se menţin, astfel, formalitatea multiplului exemplar, menţiunea „bun şi aprobat”,dispoziţiile referitoare la data certă, cele referitoare la registrele şi hârtiile domestice. În timp,
vom înregistra însă o utilizare tot mai ridicată a înscrisurilor în formă electronică, astfel că va
trebui, şi noi, să ne dezvoltăm competenţele în acest domeniu.
Înscrisurile autentice îşi vor păstra regimul deja cunoscut, Noul Cod de procedur ă
civilă neoferind elemente de noutate semnificative.
1 Publicată în M. Of. nr. 429/31.07.2001.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 87/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 87
Cu caracter de noutate, în Noul Cod de procedur ă civilă sunt dedicate câteva articole
unor înscrisuri cu privire la care nu au existat până în prezent dispoziţii exprese, deşi în
doctrină şi în jurisprudenţă ele erau acceptate ca atare. Astfel, art. 289-291 reglementează
regimul zis al altor înscrisuri, după cum urmează: art. 289 asimilează înscrisurilor sub
semnătur ă privată, dacă legea nu prevede altfel, contractele încheiate pe formulare tipizate,
standardizate ori încorporând condiţii generale tip, biletele, tichetele şi alte asemenea
documente, precum şi telexul şi telegrama ale căror originale, depuse la oficiul poştal, au fost
semnate de expeditor. Articolul 290 prevede că planurile, schiţele, hârtiile, fotografiile şi orice
alte documente anexate au aceeaşi putere doveditoare ca şi înscrisurile la care sunt alăturate,
dacă au legătur ă directă cu înscrisul şi poartă semnătura persoanei care l-a întocmit. În sfâr şit,
art. 291 reglementează regimul modificărilor operate asupra unui astfel de înscris, statuând că acestea vor fi luate în considerare numai dacă au fost constatate sub semnătur ă de persoana de
la care emană înscrisul modificat.
Administrarea probei cu înscrisuri se face la fel ca şi până în prezent, sub acest aspect
neexistând modificări esenţiale. Vechile dispoziţii se menţin şi în ce priveşte procedura
verificării de scripte.
2. Proba cu martori
Potrivit art. 309 NCPC, care preia aproape integral prevederile vechiului Cod civil,
proba cu martori este admisibilă în toate cazurile în care legea nu dispune altfel, ea fiind,
aşadar, o probă de utilizare generală. Alineatul al doilea şi următoarele ale aceluiaşi articol
prevăd, însă, unele situaţii în care se derogă de la regula statuată de alin. (1).
Putem remarca, astfel, că nu va fi primită proba cu martori pentru a dovedi un act
juridic al cărui obiect are o valoare mai mare de 250 lei [alin. (2)], când forma scrisă estecerută ad validitatem [alin. (3)], când forma scrisă este cerută ad probationem, în acest din
urmă caz existând însă unele excepţii prevăzute la art. 309 alin. (4) NCPC, împotriva sau
peste ceea ce cuprinde un înscris şi nici pentru a dovedi ceea ce se pretinde că s-ar fi zis
înainte, în timpul sau în urma întocmirii lui, chiar dacă legea nu cere forma scrisă pentru
dovedirea actului juridic respectiv, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (4).
În ce priveşte administrarea probei cu martori, nu intervin modificări substanţiale, însă
noua reglementare face o serie de precizări bine venite. Astfel, după ce se prevede că
ascultarea martorilor are loc după încuviinţarea probei şi citarea lor, art. 312 statuează că
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 88/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 88
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
ascultarea martorilor este permisă chiar la termenul la care proba a fost încuviinţată şi, de
asemenea, că la termenul fixat pentru administrarea probei, partea va putea aduce martorii,
chiar dacă aceştia nu au fost citaţi. Alineatul (3) al aceluiaşi articol prevede, foarte util, că
dacă partea care s-a obligat să prezinte martorul la termenul de judecată f ăr ă a fi citat, nu-şi
îndeplineşte obligaţia, instanţa va dispune citarea martorului pentru noul termen. Această din
urmă dispoziţie legală tranşează o situaţie care până în prezent a dat naştere unor soluţii
diferite, unele instanţe sancţionând partea care nu şi-a îndeplinit obligaţia, din motive
imputabile ei, cu decăderea din dreptul de a mai administra proba cu martori ce fusese
încuviinţată, în timp ce alte instanţe, considerând proba câştigată cauzei, preferau să dispună
citarea martorilor pentru următorul termen. Această din urmă soluţie a fost, pe bună dreptate,
transpusă în Noul Cod de procedur ă civilă, căci probele, odată încuviinţate, apar ţin cauzei şicontribuie la aflarea adevărului.
Unele modificări apar şi în ceea ce priveşte sfera persoanelor care nu pot fi ascultate
ca martori în procesul civil. Se menţin categoriile ar ătate în art. 189 CPC 1865, dar se adaugă
alte câteva: logodnicul ori concubinul [art. 315 alin. (1) pct. 2] şi cei aflaţi în duşmănie sau în
legături de interese cu vreuna dintre păr ţi [art. 315 alin. (1) pct. 3]. Dovada existenţei
relaţiilor de concubinaj dintre parte şi persoana chemată ca martor se va putea face prin orice
mijloc de probă, fiind vorba despre o situaţie de fapt. Aceeaşi este situaţia şi cu privire ladovedirea relaţiilor de duşmănie sau a legăturii de interese, acestea reprezentând, şi ele, tot
situaţii de fapt.
Articolul 324 NCPC conţine, şi el, o prevedere inexistentă anterior, referindu-se la
modul în care judecătorul urmează să aprecieze proba cu martori, statuând că acesta va ţine
seama de sinceritatea martorilor şi de împrejur ările în care aceştia au luat cunoştinţă de faptele
relatate.
Articolul 326 NCPC, având ca notă marginală ”drepturile băne şti ale martorului”,aduce o completare la prevederile art. 200 CPC 1865, dispunând că martorului care provine
dintr-o altă localitate i se cuvine nu doar rambursarea cheltuielilor de transport, ci şi a celor de
cazare şi masă. Acest text de lege trebuie însă interpretat cu prudenţă, evitându-se unele
abuzuri ale martorilor care ar solicita nejustificat cheltuieli de cazare şi masă, atunci când
distanţa dintre localitatea de sediu al instanţei şi localitatea în care martorul domiciliază ar fi
mică sau foarte mică, neimpunând cazare.
Totodată, pentru a stabili sumele ce i se cuvin martorului pentru timpul în care a lipsit
de la locul de muncă, instanţa se va raporta la indemnizaţia acestuia, iar în cazul în care
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 89/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 89
cuantumul acesteia nu poate fi determinat cu exactitate sau dacă martorul nu lucrează, instanţa
va aprecia în concret, de la caz la caz.
Drepturile băneşti astfel stabilite se asigur ă, potrivit alin. (2) al art. 326 NCPC, de
partea care a propus martorul şi sunt constatate, la cerere, de către instanţă, prin încheiere
executorie.
3. Prezumţiile
Noul Cod de procedur ă civilă păstrează acelaşi regim al prezumţiilor şi distincţia între
prezumţii legale şi judiciare.
Articolul 329 NCPC reproduce soluţia consacrată de art. 1203 C. civ. 1864, limitând
admisibilitatea prezum ţ iilor judiciare la situaţiile în care este permisă administrarea probei cu
martori, însă nu mai păstrează excepţia referitoare la cazul în care se atacă un act ca fiind
f ăcut prin fraudă, dol sau violenţă.
4. Expertiza
Regimul juridic general al probei cu expertiza r ămâne cel deja cunoscut, noul Cod
f ăcând doar unele completări sau nuanţări.
Cu privire la persoanele care pot participa la efectuarea expertizei, Noul Cod de
procedur ă civilă ofer ă, prin alin. (5) al art. 330, o reglementare nouă: „la efectuarea expertizei
pot participa exper ţ i ale şi de păr ţ i şi încuviin ţ a ţ i de instan ţă , având calitatea de consilieri ai
păr ţ ilor, dacă legea nu dispune altfel ”. Tot astfel, alin. (5) prevede că, în acest caz, ei pot să
ofere relaţii, să formuleze întrebări şi observaţii şi, dacă este cazul, să întocmească un raport
separat cu privire la obiectivele expertizei.Legea le recunoaşte, astfel, un rol potenţial util acestor exper ţi care, lucrând în numele
păr ţilor şi condiţionat de acceptarea de către acestea, pot să formuleze observaţii, întrebări şi
să dea lămuriri pe care instanţa le poate avea în vedere, în măsura în care sunt pertinente.
Ultima parte a alin. (5) reglementează un aspect important, respectiv posibilitatea ca
expertul ales de parte să întocmească un raport separat cu privire la obiectivele expertizei.
Utilitatea acestei dispoziţii legale rezultă, întâi de toate, din faptul că ofer ă instanţei
posibilitatea de a realiza o analiză comparativă între raportul întocmit de exper ţii pe care i-anumit prin încheiere şi argumentele aduse de către expertul numit de parte, ceea ce poate
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 90/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 90
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
conferi o mai mare rigoare şi greutate ştiinţifică concluziilor trase de instanţă în urma
expertizei.
Articolul 331 NCPC cuprinde dispoziţii referitoare la numirea expertului, păstrându-se
regula potrivit căreia, dacă păr ţile nu se învoiesc asupra numirii exper ţilor, ei vor fi numiţi de
către instanţă prin tragere la sor ţi, de pe lista întocmită şi comunicată de către biroul local de
expertiză, cuprinzând persoanele înscrise în evidenţa sa şi autorizate.
În ce priveşte con ţ inutul încheierii prin care instan ţ a nume şte exper ţ ii, apar câteva
elemente suplimentare în raport de ceea ce prevedea reglementarea anterioar ă. Astfel, pe
lângă obiectivele expertizei şi termenul în care aceasta trebuie să fie întocmită, instanţa va
stabili onorariul provizoriu al expertului şi, dacă este cazul, avansul pentru cheltuielile de
deplasare, separat de onorariu. Potrivit alin. (3) al art. 331 NCPC, dovada plăţii onorariului sedepune de către partea care a fost obligată prin încheiere, la grefa instanţei. Aşadar, plata
onorariului se face anticipat, deşi el este stabilit doar provizoriu, păstrându-se însă
posibilitatea major ării sumei, în raport de munca depusă de către expert.
În scopul estimării sumei ce i se cuvine ca onorariu, dar şi, mai important, pentru
stabilirea termenului de predare a raportului de expertiză, instanţa îl poate convoca pe expert
în cadrul unei audieri în camera de consiliu. Dacă, însă, acest lucru ar fi dificil de realizat
(deoarece, spre exemplu, expertul/exper ţii nu şi-ar avea domiciliul în raza teritorială ainstanţei), aceasta are la dispoziţie, în sensul Noului Cod de procedur ă civilă, şi posibilitatea
de a fixa un termen scurt în care expertul să estimeze şi să comunice în scris costul lucr ării şi
timpul necesar finalizării acesteia.
La cazurile în care este necesar ă efectuarea unei expertize la fa ţ a locului, art. 335
NCPC mai adaugă unul, anume atunci când sunt necesare explicaţiile păr ţilor. Citarea se va
face prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de primire şi, sub
sancţiunea nulităţii, ea va fi comunicată păr ţii cu cel puţin 5 zile înainte. În cuprinsul citaţieiva fi indicat şi locul în care se va efectua lucrarea.
Următoarele alineate ale art. 335 NCPC ofer ă câteva noutăţi interesante în
reglementare, în intenţia – binevenită – de a oferi soluţii unor situaţii procedurale care, de
lege lata sunt din păcate lipsite de suport normativ. Astfel, dacă una dintre păr ţi opune
rezistenţă sau împiedică în orice alt mod efectuarea lucr ării, instanţa va putea socoti ca
dovedite afirmaţiile f ăcute de partea adversă cu privire la împrejurarea de fapt ce face obiectul
lucr ării, în contextul administr ării celorlalte probe. Legiuitorul ofer ă, aşadar, dezlegare unor
probleme întâlnite adesea în practică, prin introducerea unei sancţiuni specifice, care are
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 91/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 91
aptitudinea de a se dovedi mai eficientă decât cea a amenzii judiciare. Partea finală a alin. (3)
conţine însă o precizare importantă, atr ăgându-se atenţia judecătorului că hotărârea nu va
putea fi dată exclusiv pe baza interpretării atitudinii păr ţii, aceasta trebuind să fie coroborată
cu celelalte dovezi administrate în cauză.
Este esenţial ca în contextul administr ării tuturor probelor, în final, judecătorul să-şi
poată forma convingerea sincer ă că soluţia prefigurată reflectă adevărul. O dispoziţie
asemănătoare, însă pentru o altă situaţie, este înscrisă în art. 225 CPC 1865, potrivit căruia
„dacă partea, f ăr ă motive temeinice, refuză să r ă spund ă la interogator sau nu se înf ăţ i şează ,
instan ţ a poate socoti aceste împrejur ări ca o mărturie deplină sau numai ca un început de
dovad ă în folosul păr ţ ii potrivnice”. Referitor la prudenţa necesar ă în aplicarea unor astfel de
texte legale, fosta instanţă supremă recomanda, într-o decizie de îndrumare, ca atunci cândeste posibilă administrarea altor probe, instanţele să nu socotească refuzul de a r ăspunde ori
de a se prezenta la interogatoriu ca dovadă deplină, ci mai degrabă ca început de dovadă.
Mecanismul fiind similar şi în ipoteza evocată de art. 335 alin.(3) NCPC, o astfel de dezlegare
r ămâne valabilă şi în ambianţa noilor reglementări, rolul judecătorului nefiind acela de a
pronunţa o hotărâre precumpănitor sancţionatorie, ci una care să corespundă adevărului.
O problemă ce s-ar putea ivi în practică în aplicarea acestor dispoziţii este legată de
citarea păr ţilor la efectuarea expertizei. Trebuie precizat că, într-o atare situaţie, nu estenecesar ca citaţia să conţină toate menţiunile cerute pentru citarea la termenul de judecată, ci
numai data, ora şi locul unde se va face lucrarea. Confirmarea de primire trebuie alăturată
raportului de expertiză, pentru ca partea să nu poată invoca neprimirea citaţiei drept motiv de
neprezentare.
Alineatul (5) al art. 335 NCPC conţine şi el un alt element de noutate, întrucât îi
confer ă judecătorului posibilitatea ca, în mod excepţional, când aflarea adevărului în cauză
este indisolubil legată de efectuarea probei cu expertiza tehnică, să autorizeze folosirea for ţ ei publice în vederea efectuării expertizei. Autorizaţia este dată prin încheiere executorie
pronunţată în camera de consiliu, după ascultarea păr ţilor. Dispoziţiile acestui alineat urmează
a fi avute în vedere în situaţia în care efectuarea expertizei este esenţială pentru aflarea
adevărului şi soluţionarea cauzei, iar sancţiunea prevăzută de alin. (3) nu ar putea fi, în
circumstanţele cauzei, aplicată.
Articolul 336 NCPC, privitor la raportul de expertiză, redă conţinutul art. 209 CPC
1865, cu o diferenţă minor ă, anume majorarea termenului de depunere a raportului de la 5 la
10 zile. Această modificare este binevenită întrucât, uneori, în practică termenul de 5 zile s-a
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 92/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 92
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
dovedit a fi prea scurt pentru ca păr ţile să studieze raportul şi să formuleze obiecţii ori pentru
ca instanţa să studieze raportul.
Noul Cod de procedur ă civilă confer ă, însă, şi un plus de flexibilitate procedurii, dând
posibilitatea micşor ării termenului, în cazurile urgente.
5. Mijloacele materiale de probă
Noutatea cea mai importantă, am spune, în ce priveşte categoriile de mijloace de
probă, este oferită prin prevederile art. 341-343 NCPC, ele stabilind regimul juridic al
mijloacelor materiale de probă. Acestea nu erau recunoscute sub Codul de procedur ă civilă de
la 1865 ceea ce, în mod evident, devenise un neajuns, în condiţiile în care evoluţia ştiinţifică a
permis crearea unor instrumente şi dispozitive capabile să stocheze şi să redea sunete şi
imagini.
Articolul 341 NCPC defineşte mijloacele materiale de probă ca fiind „acele lucruri
care, prin însu şirile lor, prin aspectul lor ori semnele sau urmele pe care le pă strează ,
servesc la stabilirea unui fapt care poate duce la solu ţ ionarea procesului”.
De asemenea, sunt mijloace materiale de probă şi „ fotografiile, fotocopiile, filmele,
discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum şi alte asemenea mijloace tehnice, dacă nu au fost ob ţ inute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri”.
Va trebui însă să se ţină cont de necesitatea respectării vieţii intime şi private,
putându-se anticipa că uneori va fi dificil de stabilit ce înseamnă respectare a bunelor
moravuri. În principiu, noţiunea de „bune moravuri” evocată de art. 341 alin. (2) NCPC se
raportează la anumite standarde şi valori morale impuse de societate, dar care se află într-o
continuă evoluţie şi transformare, fiind nu doar îndeajuns de dinamice, ci şi destul de proteice.
6. Mărturisirea
Reglementată de art. 348-358 NCPC, mărturisirea nu comportă modificări esenţiale
faţă de reglementarea anterioar ă. În cuprinsul acestor articole, legiuitorul redă unele dispoziţii
din Codul civil de la 1864 şi, totodată, ofer ă suport normativ unor soluţii deja acceptate în
doctrină şi jurisprudenţă.
Sunt lămurite noţiunile de „mărturisire judiciar ă” şi „mărturisire extrajudiciar ă” şi, deasemenea, condiţiile de admisibilitate şi regimul juridic al acestora.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 93/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 93
Cu privire la interogatoriu, art. 354 alin. (3) NCPC face o precizare foarte utilă: atunci
când interogatoriul a fost dispus din oficiu, precum şi în cazul prevăzut la art. 352 alin. (2)
(când, cu încuviinţarea preşedintelui, judecătorul, procurorul sau partea adversă adresează
întrebări direct celui chemat la interogatoriu), întrebările şi r ăspunsurile vor fi consemnate în
încheierea de şedinţă, nefiind necesar ă întocmirea unei liste separate. În acest caz, semnătura
păr ţii nu mai este necesar ă, întrucât hotărârea judecătorească este un act autentic ce face
dovada deplină cu privire la constatările personale ale agentului instrumentator.
Un alt element de noutate se regăseşte în cuprinsul art. 352 alin. (5) NCPC, acesta
prevăzând că „atunci când ambele păr ţ i sunt de fa ţă la luarea interogatoriului, ele pot fi
confruntate”.
7. Asigurarea probelor
În materia asigur ării probelor, să remarcăm că unele modificări apar în ce priveşte
căile de atac. Articolul 238 CPC 1865 prevede că încheierea instanţei este executorie şi poate
fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea păr ţilor,
respectiv de la comunicare, dacă s-a dat f ăr ă citarea lor. Pe de altă parte, potrivit art. 361 alin.
(1) NCPC, încheierea de admitere a cererii de asigurare este executorie şi nu este susceptibilă de atac, în timp ce încheierea de respingere poate fi atacată cu apel, în aceleaşi condiţii ca şi în
reglementarea anterioar ă. Tot ca deosebire faţă de vechiul Cod, să remarcăm că încheierea
dată în timpul judecării cauzei va putea fi atacată separat, iar nu doar odată cu fondul.
Articolul 364 NCPC aduce unele modificări în ce priveşte procedura constat ării de
urgen ţă a unei st ări de fapt . Astfel, orice persoană care are interesul să constate de urgenţă o
anumită stare de fapt, care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea
dovezilor, va putea să se adreseze direct executorului judecătoresc în circumscripţia căruiaurmează să fie f ăcută constatarea.
Intervenţia instanţei devine necesar ă numai atunci când, fiind cerut concursul păr ţii
adverse sau al altei persoane pentru efectuarea constatării, acest acord lipseşte. Instanţa va
pronunţa o încheiere prin care va autoriza executorul judecătoresc să efectueze constatarea,
f ăr ă a fi obligatorie citarea celui împotriva căruia se cere [art. 364 alin. (3)].
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 94/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 94
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
8. Administrarea probelor de către avocaţi sau consilieri juridici
Deşi introdusă încă prin O.U.G. nr. 138/2000, această procedur ă nu s-a bucurat de
aplicabilitate în practica instanţelor, lipsind solicitările de a se recurge la utilizarea ei. Noul Cod de procedur ă civilă preia reglementarea cuprinsă în actualele art. 2411-
24222, însă aduce o completare menită să impulsioneze păr ţile şi avocaţii, stimulându-i în a
utiliza procedura.
Astfel, în cuprinsul art. 367 NCPC se prevede că la primul termen de judecată la care
păr ţile au fost legal citate şi la care acestea sunt prezente sau reprezentate, instanţa le va
întreba dacă sunt de acord ca probele să fie administrate potrivit dispoziţiilor din această
subsecţiune. În acest fel, este provocat un dialog între parte şi avocatul ei, şansele de a serecurge la folosirea procedurii urmând, probabil, a creşte.
9. Dezbaterea în fond a procesului
După finalizarea cercetării judecătoreşti în camera de consiliu, instanţa trece la
dezbaterile în fond, care, ca regulă, se desf ăşoar ă în şedinţă publică. Această etapă a
procesului civil corespunde punerii de concluzii în fond, conţinutul ei fiind reprezentat, deci,de pledoaria finală a păr ţilor.
Aşa cum prevede art. 389 NCPC, obiectul dezbaterilor în fond îl constituie
împrejur ările de fapt şi temeiurile de drept invocate de păr ţ i în cererile lor sau ridicate din
oficiu de către instan ţă.
Înainte de a trece la punerea de concluzii în fond, din oficiu sau la cererea păr ţilor,
instanţa va pune în discuţia acestora cererile, excepţiile procesuale şi apăr ările care nu au fost
soluţionate în cursul cercetării procesului, precum şi cele care, potrivit legii, pot fi invocate în
orice stare a procesului. Cu alte cuvinte, la acest moment al judecăţii, încă li se mai ofer ă
păr ţilor posibilitatea de a invoca unele excepţii absolute, dintre acelea susceptibile de invocare
oricând în cursul procesului, de a mai formula unele apăr ări sau cereri noi (spre exemplu, o
cerere de recuzare, dacă abia la acest moment partea a luat cunoştinţă de existenţa unui motiv
de recuzare; o cerere de suspendare sub motivul că dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în
parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul altei judecăţi etc.).
Tot în această etapă procesuală, instanţa, potrivit art. 391 NCPC, poate încuviinţa
administrarea unor probe noi sau readministrarea altora, în cazul în care, din dezbateri,
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 95/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 95
rezultă necesitatea acestei măsuri. Cu referire la această chestiune, o prevedere utilă este
cuprinsă în art. 244 alin. (2) NCPC, potrivit căreia pentru dezbaterea fondului, judecătorul
pune în vederea păr ţilor să redacteze note privind susţinerile lor şi să le depună la dosar cu cel
puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru dezbaterea fondului în şedinţă publică. Astfel,
este posibil ca din cuprinsul notelor scrise să rezulte necesitatea completării sau refacerii unor
probe.
Potrivit art. 391 NCPC, dacă păr ţile declar ă că nu mai au cereri de formulat şi nu mai
sunt alte incidente de soluţionat, preşedintele deschide dezbaterile asupra fondului cauzei,
dând cuvântul păr ţilor, în ordinea şi condiţiile prevăzute la art. 316 (mai întâi pârâtul, apoi
reclamantul şi, în cele din urmă, procurorul, cu excepţia cazului în care acţiunea a fost pornită
de acesta), pentru ca fiecare să îşi susţină cererile şi apăr ările formulate în proces.Articolul 393 NCPC se refer ă la continuarea dezbaterilor în fond şi prevede că
dezbaterile începute vor fi continuate la acelaşi termen până la închiderea lor, cu excepţia
cazului în care, pentru motive temeinice, instanţa stabileşte ca acestea să continue într-o altă
zi, chiar în afara orelor fixate pentru judecarea cauzelor.
Atunci când consider ă că au fost lămurite toate împrejur ările de fapt şi temeiurile de
drept ale cauzei, preşedintele declar ă dezbaterile închise, iar cauza r ămâne în pronunţare în
aceeaşi zi sau se amână pentru o altă zi. Dacă instanţa consider ă necesar, poate cere păr ţilor să depună completări la notele depuse potrivit art. 244 NCPC. De asemenea, ele pot depune
completări chiar şi f ăr ă ca instanţa să le fi cerut.
O dispoziţie legală inexistentă anterior, dar care decurgea în mod natural din
exigenţele referitoare la respectarea principiului contradictorialităţii şi a aceluia al dreptului la
apărare, este cea cuprinsă în art. 394 alin.(3) NCPC, potrivit căreia „după închiderea
dezbaterilor, păr ţ ile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sanc ţ iunea de a
nu fi luat în seamă”. Un text aflat în strânsă legătur ă cu acesta este acela mai particularizant,din cuprinsul art. 452 NCPC, care prevede că dovada existenţei şi a întinderii cheltuielilor de
judecată pot fi f ăcute de partea care le pretinde numai până la data închiderii dezbaterilor
asupra fondului cauzei.
10. Deliberarea şi pronunţarea hotărârii
Făr ă să fi suferit modificări de substanţă, dispoziţiile referitoare la deliberarea şi
pronunţarea hotărârii aduc unele completări şi precizări.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 96/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 96
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Astfel, termenul maxim de amânare a pronun ţării hot ărârii a fost majorat de la 7, la
15 zile [art. 396 alin. (1)], oferindu-se judecătorului o durată mai generoasă pentru deliberare.
Ca şi până acum, acest termen r ămâne unul de recomandare şi maximal, ceea ce înseamnă că
judecătorul poate amâna pronunţarea cu mai puţin de 15 zile, însă nu ar avea dreptul de a o
amâna cu mai mult de 15 zile.
Articolul 396 alin. (2) NCPC prevede că, în cazul în care pronunţarea hotărârii a fost
amânată potrivit alin. (1), preşedintele poate stabili ca păr ţ ile să ia act de solu ţ ie de la grefa
instan ţ ei, unde le va fi pusă la dispoziţie. Înştiinţarea păr ţilor asupra acestui aspect se va face
odată cu anunţarea amânării. Şi aceasta este o reglementare cu caracter de noutate,
flexibilizându-se formalităţile asociate pronunţării hotărârii, fiind vădit că, din raţiuni ce ţin de
pragmatism şi din necesitatea de a simplifica desf ăşurarea acestor proceduri, legiuitorul i-aoferit instanţei posibilitatea de a aduce soluţia la cunoştinţa păr ţilor printr-un act echivalent
pronunţării, dar care nu este o pronunţare propriu-zisă.
Potrivit art. 397 NCPC, ca şi până acum, instanţa este obligată să se pronunţe – iar
această soluţie legală este una clasică – omnia petita, ea neputând acorda mai mult, mai puţin
sau altceva decât ceea ce s-a cerut, afar ă de cazul când legea prevede altfel.
O noutate ofer ă şi alin. (2) al art. 397 NCPC. Potrivit textului legal, „dacă cererea are
ca obiect preten ţ ii privitoare la obliga ţ ia de între ţ inere, aloca ţ ia pentru copii, chirie, arend ă , plata salariului, rate din pre ţ ul vânzării sau alte sume datorate periodic, instan ţ a îl va obliga
pe pârât, la cererea reclamantului, după plata taxelor de timbru, potrivit legii, şi la achitarea
sumelor devenite exigibile după data introducerii cererii”. Textul se refer ă, aşadar, la prestaţii
periodice sub forma unor sume de bani, având în vedere situaţia în care, pe parcursul
procesului, se împlineşte scadenţa pentru astfel de sume cu care instanţa nu fusese învestită
prin cererea de chemare în judecată întrucât la momentul sesizării ei nu erau încă scadente. În
acest caz, în aplicarea principiului disponibilităţii, reclamantul va trebui să cear ă instanţei să-loblige pe pârât şi la plata acestor sume de bani, nu înainte însă de a achita taxa de timbru
corespunzătoare noilor pretenţii.
Articolul 399 NCPC aduce o majorare a termenului înăuntrul căruia trebuie să aibă
loc judecata în complet de divergen ţă, atunci când este cazul. În prezent, termenul este de cel
mult 5 zile, iar noul cod îl majorează la 20 de zile, pentru cazul în care nu este posibilă
judecarea în aceeaşi zi. De asemenea, se mai prevede că, în cauzele urgente, termenul nu
poate fi mai mare de 7 zile. Majorarea termenului de judecare în complet de divergenţă vine
în întâmpinarea unei probleme frecvent întâlnite în practică, aceea a nerespectării termenului
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 97/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 97
de 5 zile, acesta dovedindu-se unul nerealist de redus. Cu toate acestea, r ămâne de văzut dacă
şi noul termen, cel de 20 de zile, va fi suficient de generos, având în vedere c ă, potrivit noilor
reglementări, în anumite circumstanţe procedura de citare poate pretinde mai mult timp pentru
efectuare decât în prezent.
În ce priveşte întocmirea minutei, noul Cod nu aduce elemente cu adevărat noi. Să
remarcăm că art. 401 alin. (1) prevede că „după ce a fost luat ă hot ărârea, se va întocmi de
îndat ă o minut ă care va cuprinde solu ţ ia şi în care se va ar ăta, când este cazul, opinia
separat ă a judecătorilor afla ţ i în minoritate”.
Alin. (2) consacr ă normativ o cutumă existentă în practică, prevăzând, sub sancţiunea
nulităţii absolute, că minuta va fi semnată de către judecători şi, după caz, de către
magistratul-asistent, pe fiecare pagină. Ulterior, minuta se va consemna într-un registruspecial, ţinut la grefa instanţei, care poate avea şi formă electronică.
Dispoziţiile referitoare la posibilitatea păr ţii de a renunţa la calea de atac în faţa primei
instanţe se păstrează, cu precizarea că apar totuşi nuanţări. Ca şi în reglementarea anterioar ă,
renunţarea va fi menţionată într-un proces-verbal ce se va semna de preşedinte şi de grefier,
însă noutatea poate fi remarcată în cuprinsul alin. (2) al art. 404, care prevede că renunţarea se
va putea face şi după declararea căii de atac, în faţa preşedintelui instanţei care a pronunţat
hotărârea sau a persoanei desemnate de acesta ori prin înscris autentic, cu condi ţia ca dosarulsă nu fi fost deja înaintat instanţei superioare. În prezent, o astfel de renunţare este posibilă,
însă de ea trebuie să ia act instanţa competentă să judece calea de atac, chiar dacă, la
momentul renunţării, dosarul se mai află la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată.
11. Unele incidente procedurale
11.1 Renunţarea la judecată Expresie a principiului disponibilităţii, legea confer ă celui care a pornit procesul
dreptul de a renunţa oricând, pe parcursul acestuia, la judecată, uneori însă cu anumite
condiţii.
Ca şi în reglementarea anterioar ă, renunţarea la judecată se poate face verbal, în
şedinţa de judecată, sau prin cerere scrisă, personal sau prin mandatar cu procur ă specială.
Alineatul (3) al art. 406 reia conţinutul art. 246 alin. (3) CPC 1865, stabilind că dacă
renunţarea a intervenit după comunicarea cererii de chemare în judecată, la cererea pârâtului,
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 98/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 98
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
instanţa îl poate obliga pe reclamant la suportarea cheltuielilor pricinuite acestuia prin
chemarea în judecată.
De la momentul primului termen la care păr ţile sunt legal citate, renun ţ area la
judecat ă este condi ţ ionat ă, potrivit art. 406 alin. (4) NCPC, de acordul expres sau tacit al
pârâtului. Dacă acesta nu este prezent la termenul la care reclamantul declar ă că renunţă la
judecată, instanţa îi acordă un termen până la care să-şi exprime poziţia, tăcerea, în acest caz,
valorând acord. Aşadar, noul Cod face o precizare oportună mai ales în contextul în care, în
reglementarea anterioar ă, nu exista un temei care să îngăduie instanţei ca, într-o atare situaţie,
să ia act de renunţare. Or, în dreptul procesual tăcerea valorează acord numai atunci când
legea prevede expres aceasta.
În ce priveşte calea de atac împotriva hotărârii prin care s-a luat act de renunţarea la judecată, aceasta r ămâne în continuare recursul, cu precizarea – f ăcută la alin. (6) – că, în
acest caz, recursul este de competenţa instanţei ierarhic superioare, iar nu a Înaltei Cur ţi de
Casaţie şi Justiţie. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Cur ţi de Casaţie şi
Justiţie, hotărârea prin care s-a luat act de renunţare este definitivă.
11.2 Suspendarea procesului
Noul Cod de procedur ă civilă păstrează formele de suspendare acceptate şi în prezent:
voluntar ă, de drept şi facultativă.
Suspendarea voluntar ă îşi conservă temeiurile deja consacrate în reglementarea
actuală, anume acordul expres al păr ţilor, respectiv neprezentarea păr ţilor legal citate la
strigarea cauzei, sub condiţia ca niciuna din ele să nu fi cerut judecata în lipsă. Această
dispoziţie trebuie coroborată şi cu prevederile art. 244 alin. (4) NCPC, în sensul că cererea de
judecare în lipsă presupune că partea care a formulat-o a fost de acord şi ca dezbaterea
fondului să aibă loc în camera de consiliu, afar ă de cazul în care a solicitat expres ca aceasta
să aibă loc în şedinţă publică.
Articolul 411 alin. (2) face o precizare necesar ă, dispunând că cererea de judecată în
lipsă produce efecte doar în instanţa în faţa căreia a fost formulată. Această interpretare a fost
îmbr ăţişată adesea în practică, însă consacrarea ei expresă nu poate fi decât binevenită.
Articolul 412 NCPC, privitor la suspendarea de drept a procesului, păstrează ipotezele
existente în prezent, însă adaugă şi unele noi. Astfel, instanţa va fi obligată să suspende cauza
şi atunci când a formulat o cerere de hotărâre preliminar ă adresată Cur ţii de Justiţie a Uniunii
Europene, potrivit tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană (procedura
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 99/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 99
prejudicială, reglementată de art. 234 din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene, potrivit
căruia instanţele naţionale pot cere Cur ţii de Justiţie a Uniunii Europene lămuriri cu privire la
interpretarea şi aplicarea dreptului comunitar).
În legătur ă cu această ipoteză, se cuvine precizat că are neajunsul de a majora durata
de soluţionare a procesului, fiind necesar să se aştepte soluţia dată de instanţa europeană. Pe
de altă parte, există o raţiune extrem de importantă care face ca soluţia legiuitorului de a
impune suspendarea să fie una justificată: este vorba despre nevoia judecătorului pus în
situaţia de a interpreta şi aplica o normă de drept european de a fi lămurit înainte de a da o
soluţie ce are la bază tocmai respectiva normă.
După ce preia fidel cele două ipoteze prezente în art. 244 CPC 1865, privitoare la
suspendarea facultativă, art. 413 alin. (3) NCPC propune o interesantă şi oportună noutate,statuând că instan ţ a va putea reveni motivat asupra suspend ării, dacă: se constată că partea
care a cerut-o nu are un comportament diligent în cadrul procesului care a determinat
suspendarea, tergiversând soluţionarea acestuia; urmărirea penală durează mai mult de 1 an de
la data la care a intervenit suspendarea, f ăr ă a se dispune o soluţie în acea cauză. Trebuie,
aşadar, remarcat că textul legal evocat confer ă instanţei prerogativa de a reconsidera
suspendarea cauzei, aceasta f ăcând o apreciere în concret a situaţiei existente.
Un alt element de noutate priveşte calea de atac împotriva încheierii prin care s-adispus suspendarea procesului. Articolul 414 NCPC dispune că aceasta poate fi atacată
separat cu recurs la instanţa ierarhic superioar ă, afar ă de cazul în care suspendarea a fost
dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Se renunţă, aşadar, la dispoziţia existentă în
prezent, potrivit căreia încheierile de suspendare pronunţate în recurs sunt irevocabile, ceea ce
înseamnă că în acele puţine cazuri în care tribunalul sau curtea de apel vor judeca recursuri,
va fi posibilă atacarea cu un recurs distinct a încheierilor de suspendare (recurs în interiorul
recursului). Legiuitorul a admis această ipoteză întrucât instanţa de recurs este pusă în faţaunui incident procedural nou, născut întâia oar ă înaintea sa şi care, anterior, nu f ăcuse obiectul
unei verificări jurisdicţionale.
11.3 Perimarea cererii
Sub reglementarea noului Cod de procedur ă civilă, pentru toate cazurile de natur ă
civilă (în înţelesul larg al noţiunii, consonant cu noua concepţie promovată de Codul civil în
vigoare) va exista un termen unic de perimare a cererii, de 6 luni, ce curge de la ultimul act
de procedur ă îndeplinit de instanţă sau de păr ţi.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 100/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 100
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Ca şi în reglementarea anterioar ă, perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi
invocată pentru prima oar ă la instanţa de apel. Efectele cererii de perimare, precum şi ale
actului întrerupător de perimare, se produc şi asupra coparticipanţilor.
Hotărârea prin care s-a constatat perimarea poate fi atacată, potrivit art. 421 alin. (2),
cu recurs la instanţa ierarhic superioar ă. Când hotărârea a fost pronunţată de Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de 5 judecători, fiind de remarcat, sub
acest aspect, că în acest fel se tranşează şi controversele existente sub reglementarea
anterioar ă privitoare la (ne)recunoaşterea recursului contra unei hotărâri care, dată fiind în
recurs, constată perimarea acestei căi de atac.
O instituţie nouă în Codul de procedur ă civilă, însă nu str ăină de procesul civil, este
prevăzută la art. 423: perimarea instan ţ ei. Preluat din Cod civil de la 1864 (art. 1891) şi uşormodificat, textul dispune că orice cerere adresată unei instanţe şi care a r ămas în nelucrare
timp de 10 ani (30 de ani, în vechea reglementare) se perimă de drept, chiar în lipsa unor
motive imputabile păr ţii. De această dată, chiar dacă procesul a r ămas în nelucrare inclusiv
din culpa instanţei, efectul extinctiv general este angajat.
12. Hotărârile judecătoreşti
Articolul 424 NCPC preia şi completează dispoziţiile art. 255 CPC 1865, stabilind că
hotărârile prin care cauza este soluţionată de prima instanţă sau prin care aceasta se
dezînvesteşte f ăr ă a soluţiona cauza [alin. (1)], precum şi cea prin care judecătoria
soluţionează căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu
activitate jurisdicţională sau ale altor organe cu astfel de activitate [alin. (2)], se numesc
sentin ţ e. Alineatul (1) tranşează, aşadar, o controversă existentă în practică, anume aceea
referitoare la natura juridică a hotărârii date de instanţă atunci când îşi declină competenţa,statuând că ea lua forma unei sentinţe.
Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului, recursului şi recursului în
interesul legii, precum şi hotărârea pronunţată ca urmare a anulării în apel a hotărârii primei
instanţe şi reţinerii cauzei spre rejudecare ori ca urmare a rejudecării cauzei în fond după
casarea cu reţinere în recurs, se numeşte decizie [alin. (3)].
Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra contestaţiei în anulare sau asupra
revizuirii se numeşte, după caz, sentin ţă sau decizie [alin. (4).
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 101/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 101
Toate celelalte hotărâri date de instanţă se numesc încheieri, dacă legea nu prevede
altfel [alin. (5)].
În ce priveşte con ţ inutul hot ărârii, acesta r ămâne neschimbat pentru hotărârile
pronunţate de judecătorii, tribunale şi cur ţi de apel. Unele modificări apar însă în ce priveşte
conţinutul hotărârilor pronunţate în recurs, Noul Cod de procedur ă civilă optând, prin art. 499,
pentru o simplificare a motivării acestora.
Articolul 425 alin. (3) NCPC aduce unele precizări, stabilind expres că în partea finală
a dispozitivului, instanţa va trebui să arate dacă hotărârea este executorie (aspect cu privire la
care se f ăcea menţiune şi până în prezent, însă f ăr ă a exista un text legal) şi, de asemenea,
atunci când hotărârea este supusă apelului sau recursului, se va ar ăta şi instan ţ a la care se
depune cererea pentru exercitarea căii de atac.Dispoziţiile legale referitoare la redactarea şi semnarea hotărârii aduc o noutate,
cuprinsă în teza finală a art. 426 alin. (2) NCPC. Potrivit acestuia, judecătorul care este de
acord cu soluţia dată, dar pentru alte considerente decât cele expuse în hotărâre, va redacta
separat opinia concurent ă. Se recunoaşte, aşadar, dreptul judecătorului la opinie concurentă,
vechea reglementare neconţinând o dispoziţie similar ă.
Alineatul (4) al art. 426 NCPC aduce o modificare de însemnătate mai degrabă
practică, atribuind pre şedintelui de complet prerogativa de a semna hot ărârea în locul judecătorului aflat în imposibilitate de a semna. R ămâne, în continuare, atribuţia preşedintelui
de instanţă să semneze hotărârea atunci când şi preşedintele de complet se află în
imposibilitate de a semna ori când completul este format dintr-un singur judecător.
Privitor la comunicarea hot ărârii, Noul Cod de procedur ă civilă prevede că hotărârea
se va comunica din oficiu păr ţilor, în copie, chiar dacă este definitivă, ceea ce reprezintă, de
asemenea, un element de noutate.
13. Efectele hotărârii judecătoreşti
După pronunţarea hotărârii, instanţa se dezînvesteşte şi niciun judecător nu poate
reveni asupra părerii sale (art. 429 NCPC).
Articolul 430 NCPC, privitor la autoritatea de lucru judecat , preia concepţia Codului
de procedur ă civilă francez, dispunând că hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau
în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt
incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 102/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 102
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Alineatul (4) atenuează însă această dispoziţie, stabilind că atunci când hotărârea este supusă
apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.
O dispoziţie cu caracter de noutate se regăseşte în alin. (2) al art. 430 NCPC, care
prevede că autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul hot ărârii şi considerentele pe care
acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Deşi susceptibilă
de unele critici, această dispoziţie îşi are utilitatea ei practică, din perspectiva faptului că,
adesea, anumite statuări cuprinse în considerentele hotărârii sprijină direct şi necesar soluţia
din dispozitiv ori dezleagă unele chestiuni litigioase, fiind indisolubil legate de acesta.
Articolul 431 NCPC reglementează efectul negativ al autorit ăţ ii de lucru judecat
dispunând că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul
aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. Cel aflat într-o atare situaţie se poate apăra invocândexcepţia absolută şi dirimantă a autorităţii de lucru judecat. Alineatul (2) reglementează
efectul pozitiv al lucrului judecat : oricare dintre păr ţi poate opune lucrul anterior judecat într-
un alt litigiu, dacă are legătur ă cu soluţionarea acestuia din urmă.
Excep ţ ia autorit ăţ ii de lucru judecat r ămâne, potrivit noului Cod, una de ordine
publică, putând fi invocată de instanţă sau de păr ţi în orice stare a procesului, chiar înaintea
instanţei de recurs. Consolidându-i statutul juridic, teza finală a art. 432 NCPC prevede că,
urmare a admiterii excepţiei, păr ţii i se poate crea, în propria cale de atac, o situaţie mai readecât aceea din hotărârea atacată. Prin urmare, principiul non reformatio în pejus r ămâne
ineficace în faţa autorităţii de lucru judecat, aceasta având preeminenţă.
14. Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii
Reglementată în cuprinsul art. 442-447 NCPC, soluţionarea acestor cereri nu a suferit
modificări semnificative.Îndreptarea, lămurirea şi înlăturarea dispoziţiilor contradictorii se vor face ca şi în
prezent, unele precizări suplimentare apar însă în ce priveşte completarea hot ărârii. Astfel,
art. 444 NCPC prevede că „dacă prin hot ărârea dat ă instan ţ a a omis să se pronun ţ e asupra
unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se
poate cere completarea hot ărârii în acela şi termen în care se poate declara, după caz, apel
sau recurs împotriva acelei hot ărâri, iar în cazul hot ărârilor date în căile extraordinare de
atac sau în fond după casarea cu re ţ inere, în termen de 15 zile de la pronun ţ are”.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 103/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 103
Aşadar, faţă de reglementarea actuală, noul Cod face referire la completarea
hotărârilor date în căile extraordinare de atac, însă omite o altă ipoteză, anume aceea a
hot ărârilor date de judecătorii în primă şi ultimă instan ţă. Într-o atare situaţie, s-ar putea
aplica, prin asemănare, în temeiul art. 5 alin. (3) NCPC, teza finală a art. 444, astfel încât
cererea de completare a hotărârilor pronunţate de judecătorie în primă şi ultimă instanţă să
poată fi introdusă în termen de 15 zile de la pronunţare, precum în cazul hotărârilor definitive.
Un text cu totul nou în cadrul acestor proceduri este cel al art. 447 NCPC. Potrivit
acestuia, „ În cazul în care cererea de îndreptare, de l ămurire sau de completare a hot ărârii a
fost admisă , cheltuielile f ăcute de parte în aceste cereri vor fi suportate de stat, din fondul
constituit potrivit legii. Când cererea a fost respinsă , cheltuielile vor fi suportate de parte
potrivit dreptului comun”.Plecând de la constatarea – subînţeleasă – că în asemenea situaţii păr ţile cărora li s-au
admis cererile nu sunt în culpă, noile dispoziţii legale obligă la constituirea unui fond bugetar
care să servească la despăgubirea păr ţii care a f ăcut cheltuieli în legătur ă cu aceste cereri.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 104/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 105/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 105
Proceduri speciale: procedura ordonanţei de plată* - judecător Gheorghe-Liviu ZIDARU
Prelegere sus ţ inut ă de dl. judecător Gheorghe-Liviu ZIDARU
1. Observaţii introductive
Pe lângă procedura contencioasă „clasică“, legiuitorul a instituit şi o seamă de
proceduri speciale mai simple (adiacente), care să degreveze instanţa, în special judecătoriile,
de procedura contencioasă de drept comun, aceasta având un caracter mai complex.
Trebuie menţionat că în procedura contencioasă de drept comun există noutăţi
semnificative, îndeosebi etapa scrisă şi divizarea procedurii în faţa primei instanţe în două
faze, respectiv cercetarea şi dezbaterea procesului.
Astfel, după înregistrarea dosarului la instanţă, se iau măsuri în vederea desemnării
aleatorii a completului de judecată (nu şi a termenului), după care se urmează, facultativ, o
procedur ă de regularizare, conform art. 200 NCPC. Nu se stabile şte termen de judecat ă;completul de judecată verifică dacă sunt îndeplinite cerinţele destul de amănunţite şi de
exigente prevăzute pentru cererea de chemare în judecată în art. 194 NCPC: „Cererea de
chemare în judecat ă va cuprinde: a) numele şi prenumele, domiciliul sau re şedin ţ a păr ţ ilor
ori, pentru persoane juridice, denumirea şi sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde şi
codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare
fiscal ă , numărul de înmatriculare în registrul comer ţ ului sau de înscriere în registrul
persoanelor juridice şi contul bancar ale reclamantului, precum şi ale pârâtului, dacă păr ţ ile posed ă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în mă sura în care
acestea sunt cunoscute de reclamant. Dispozi ţ iile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile.
Dacă reclamantul locuie şte în str ăinătate, va ar ăta şi domiciliul ales în România unde
urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; b) numele, prenumele şi calitatea
celui care reprezint ă partea în proces, iar în cazul reprezent ării prin avocat, numele,
* Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă civilă au în vedere varianta
Codului republicată în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 106/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 106
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
prenumele acestuia şi sediul profesional. Dispozi ţ iile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt
aplicabile în mod corespunzător. Dovada calit ăţ ii de reprezentant, în forma prevă zut ă la art.
151, se va al ătura cererii; c) obiectul cererii şi valoarea lui, după pre ţ uirea reclamantului,
atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s-a ajuns la
determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile, se
aplică în mod corespunzător dispozi ţ iile art. 104. Pentru identificarea imobilelor se vor ar ăta
localitatea şi jude ţ ul, strada şi numărul, iar în lipsă , vecinăt ăţ ile, etajul şi apartamentul,
precum şi, când imobilul este înscris în cartea funciar ă , numărul de carte funciar ă şi numărul
cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chemare în judecat ă se va anexa extrasul
de carte funciar ă , cu ar ătarea titularului înscris în cartea funciar ă , eliberat de biroul de
cadastru şi publicitate imobiliar ă în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în careimobilul nu este înscris în cartea funciar ă , se va anexa un certificat emis de acela şi birou,
care atest ă acest fapt; d) ar ătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;
e) ar ătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin
înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispozi ţ iile art. 150. Când reclamantul
dore şte să î şi dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul
pârâtului, va cere înf ăţ i şarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În
cazurile în care legea prevede că pârâtul va r ă spunde în scris la interogatoriu, acesta va fiata şat cererii de chemare în judecat ă. Când se va cere dovada cu martori, se vor ar ăta
numele, prenumele şi adresa martorilor, dispozi ţ iile art. 143 alin. (1) teza a II-a fiind
aplicabile în mod corespunzător; f) semnătura”.
Articolul 194 NCPC un este un text foarte amplu, dar nu sunt deosebiri esen ţiale faţă
art. 112 CPC 1865. Se ştie că nici astăzi marea majoritate a reclamanţilor nu respectă întru
totul dispoziţiile acestui articol (de exemplu, chiar şi în situaţia în care cererea se motivează în
fapt şi în drept cât de cât coerent, nu indică aproape nimeni numele şi adresa martorilor deja prin cererea de chemare în judecată, aceste date fiind indicate ulterior).
Există câteva nout ăţ i privind cererea de chemare în judecat ă, de exemplu dacă cererea
are ca obiect un imobil, la cererea de chemare în judecată se va anexa un extras de carte
funciar ă emis de biroul de carte funciar ă, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea
funciar ă, se va anexa un certificat emis de acelaşi birou, care atestă acest fapt.
De asemenea, dacă obiectul pricinii este evaluabil în bani, trebuie indicată valoarea
acestuia, cu explicarea modului de calcul şi depunerea înscrisurilor doveditoare necesare.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 107/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 107
În cazul în care lipsurile formale ale cererii prezintă o anumită gravitate, completul de
judecată va cita reclamantul cu menţiunea de a-şi îndrepta, completa sau rectifica cererea, iar
dacă reclamantul nu se conformează, se pronunţă o încheiere de anulare care poate fi atacată
cu cerere de reexaminare la alt complet.
După regularizare are loc acea procedur ă prealabilă scrisă care creează numeroase
probleme de ordin administrativ în perspectiva intr ării în vigoare a NCPC; se comunică
cererea cu înscrisurile anexate pârâtului, care dispune de un termen de 25 de zile (mărit prin
LPA) pentru a depune întâmpinare. Întâmpinarea se comunică reclamantului care trebuie să
depună r ăspuns la întâmpinare în termen de 10 zile şi abia după aceea completul de judecată
fixează termen de judecată.
Urmează etapele anterior menţionate, respectiv cercetarea procesului şi dezbaterea înşedinţă publică.
S-a ar ătat că în procedurile speciale lucrurile sunt mai simple, ele urmează mai
degrabă tipologia vechiului Cod de procedur ă civilă, decât sistemul acesta relativ complex
prevăzut de noul Cod pentru procedura contencioasă de drept comun.
În continuare s-a f ăcut observaţia că, probabil, în multe dosare nu vor fi întâlnite toate
aceste etape: dacă nu se depune întâmpinare ori, după caz, r ăspuns la întâmpinare în termenul
prevăzut de lege, judecătorul fixează termenul de judecată după împlinirea termenului pentrudepunerea actului de procedur ă respectiv [de exemplu, s-a împlinit termenul pentru depunerea
întâmpinării, f ăr ă ca aceasta să fie depusă; în acest caz, judecătorul fixează termen de
judecată, potrivit art. 201 alin. (4) NCPC]. Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut
atrage sancţiunea decăderii din dreptul de a propune excepţii relative, ca de exemplu
necompetenţa teritorială şi de a propune probe [art. 208 alin. (2)]. În materia probei există
diverse modalităţi de atenuare a consecinţelor acestei decăderi [a se vedea dispoziţiile art. 254
alin. (2)], în vreme ce în cazul excepţiilor relative ce trebuiau invocate prin întâmpinare, oasemenea posibilitate nu există. Spre exemplu, în cazul necompetenţei teritoriale relative,
neinvocarea acesteia prin întâmpinare, atunci când întâmpinarea nu este obligatorie, face ca
necompetenţa să se acopere în mod definitiv, instanţa sesizată devenind competentă; ca
urmare, o eventuală excepţie invocată abia la primul termen la care păr ţile sunt legal citate
trebuie respinsă, ca tardiv formulată, decăderea fiind luată în considerare din oficiu [art. 130
alin. (3) NCPC].
Termenele de 25, respectiv 10 zile trebuie calculate pe zile libere [art. 181 alin. (1) pct.
2] având în vedere şi durata necesar ă emiterii şi comunicării actelor de procedur ă, precum şi
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 108/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 108
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
durata necesar ă comunicării actului de procedur ă depus de parte la poştă; aceste chestiuni au
fost tratate şi într-un material elaborat de Consiliul Superior al Magistraturii, în vederea
intr ării în vigoare a Codului. Orientativ, judecătorul ar trebui să aştepte aproximativ 35 de zile
de la data primei rezoluţii înainte de a verifica dacă pârâtul a depus întâmpinare în termenul
acordat în acest scop de lege.
2. Consideraţii privind procedura specială a ordonanţei de plată
2.1 Sediul materiei
Cartea a VI-a, Titlul IX, art. 1.013 – 1.024
2.2 Domeniu de aplicare
Potrivit art. 1013 NCPC, „(1) Prevederile prezentului titlu se aplică crean ţ elor certe,
lichide şi exigibile constând în obliga ţ ii de plat ă a unor sume de bani care rezult ă dintr-un
contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractant ă ,
constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris,
însu şit de păr ţ i prin semnătur ă ori în alt mod admis de lege.”
S-a ar ătat că este vorba de o transpunere în NCPC a O.U.G. nr. 119/2007 privind
măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte
comerciale. Prin Legea de punere în aplicare a Noului Cod de procedur ă civilă – Legea nr.
76/2012 se abrogă integral atât O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, cât şi
O.U.G. nr. 119/2007, eliminându-se acel concurs de acte normative ce reglementau, practic,
două proceduri paralele, situaţie ce a fost criticată în doctrină. Legiuitorul a complicat inutil
lucrurile în 2007, instituind o procedur ă paralelă cam cu aceleaşi cerinţe de fond cu cele
prevăzute de O.G. nr. 5/2001 (diferită în O.U.G. nr. 119/2007 fiind cerinţa de a fi vorba
despre contracte încheiate între comercianţi, fiind exceptate contractele încheiate întrecomercianţi şi consumatori, care intrau însă sub incidenţa OG nr. 5/2001).
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 a transpus Directiva 2000/35/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 29 iunie 2000 privind măsurile pentru combaterea
întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale.
Noua reglementare consacr ă o modificare faţă de dispoziţiile O.U.G. nr. 119/2007,
prin înlocuirea termenului de comerciant cu cel de profesionist . Articolul 1 din O.U.G. nr.
119/2007 face referire la contracte încheiate între profesionişti.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 109/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 109
Articolul 1.013 nu mai restrânge sfera de aplicare a procedurii ordonanţei de plată,
fiind inclus şi domeniul de aplicare al fostei O.G. nr 5/2001 privind somaţia de plată, aşa încât
prevederile se aplică „creanţelor certe, lichide şi exigibile constând (în loc de corelative, cum
ar fi fost corect, în limbaj juridic; creanţele nu constau în obligaţii de plată) în obligaţii de
plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil [în sens larg – contract de drept
privat în general], inclusiv [dar nu exclusiv] din cele încheiate între un profesionist şi o
autoritate contractantă (…).” Celelalte cerinţe amintesc mai degrabă de O.G. nr. 5/2001.
Ceea ce este clar este că textul de lege (art. 1013) se aplică numai crean ţ elor ce au ca
obiect plata unei sume de bani, ca şi în fosta reglementare; nu apare nimic nou în această
privinţă.
O controversă practică a rezultat din interpretarea ad litteram – şi cam nejuridică – anoţiunii de «contract» din O.U.G. nr. 119/2007. Multe păr ţi şi chiar avocaţi erau de părere că,
de vreme ce legea se referea la un contract ar fi necesar un înscris constatator al acordului de
voinţă, nefiind suficient un contract constatat în formă simplificată (de exemplu, o factur ă
acceptată); se confunda, practic, actul juridic, ca negotium iuris, cu înscrisul constatator;
aşadar, adesea erau formulate cereri întemeiate pe O.U.G. nr. 119/2007 numai în acele cazuri
în care exista un contract scris. Acordul de voinţă trebuie înţeles ca negotium juris, şi de fapt
acesta este contractul şi potrivit art. 942 C. civ. 1864 şi potrivit textului omonim din art.1.166 NCC, contractul este un acord de voin ţă dintre două sau mai multe păr ţi pentru a
constitui, a modifica sau stinge un raport juridic, nicidecum nu este vorba despre înscrisul
constatator al contractului.
Din noua formulare a textului rezultă separarea pe care legiuitorul o face între
contract, ca act juridic şi înscris; nu trebuie confundat cu înscrisul constatator, nu trebuie să
fie un înscris unic; acordul de voinţă poate rezulta dintr-o factur ă acceptată ori din
corespondenţa păr ţilor. Trebuie să existe un înscris, înscrisul să emane de la debitor şi să confirme existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile.
Au fost aşadar, eliminate prin LPA vechile restrângeri ale domeniului de aplicare
impuse de O.U.G. nr. 119/2007, fiind incluse şi contractele încheiate între profesioni şti şi
consumatori; dacă acestea ar fi fost exceptate în continuare, s-ar fi ajuns în situaţia nedorită în
care recuperarea creanţelor cu valoare foarte mică ar fi trebuit să parcurgă procedura de drept
comun, ceea ce ar fi fost deosebit de păgubitor atât pentru creditori, cât şi pentru instanţa de
judecată, care ar fi trebuit să soluţioneze un număr foarte mare de dosare într-o procedur ă mai
complicată.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 110/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 110
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
2.3 Somaţia
Găsim o noutate în cuprinsul art. 10141, respectiv condiţia ca în prealabil (înainte de
sesizarea instanţei cu cererea de ordonanţă) să fie comunicată debitorului o soma ţ ie (prin
intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi
confirmare de primire) prin care i se pune în vedere să plătească suma datorată în termen de
15 zile de la primirea acesteia. Această somaţie întrerupe prescripţia extinctivă.
Pe lângă dorinţa firească de a degreva pe cât posibil instanţa şi de a obţine o plată
benevolă in extremis, sursa reglementării poate fi regăsită în Codul de procedur ă civilă din
1940 (Codul de procedur ă civilă Carol al II-lea), care nu a mai intrat în vigoare, fiind amânat
sine die în septembrie 1940 şi care, de altfel, a fost un model consistent pentru NCPC (după
cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege, precum şi din hotărârea de Guverncare aprobă tezele prealabile), aşa cum şi Codul civil Carol al II-lea a constituit un model
pentru Codul civil azi în vigoare. Codurile noi nu au apărut aşadar de nicăieri, ele se
întemeiază atât pe o tradiţie juridică românească, cât şi pe soluţii preluate din dreptul
comparat ori din proiectele de codificări savante europene.
În această materie, a ordonanţei de plată, Codul Carol al II-lea prevedea în titlul
dedicat ordonanţelor judecătoreşti (ordonanţe prezidenţiale – primul capitol şi ordonanţă de
plată – al doilea capitol): dacă creditorul prezenta înscrisul original care constata o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, judecătorul de ocol emitea o ordonanţă, f ăr ă citarea păr ţilor, prin
care îl soma pe debitor să plătească. Debitorul primea ordonanţa şi existau 2 variante:
– dacă formula opoziţie în termen de 5 zile, ordonanţa se anula automat şi se trecea în
procedura de judecată de drept comun;
– dacă nu formula opoziţie, practic, se constituia titlul executoriu.
O procedur ă foarte simplă, în care, într-o fază iniţială necontencioasă, judecătorul
apreciază pe baza unor probe sumare dacă trebuie emisă somaţia; dacă debitorul nu o contestă rapid, somaţia devine titlu executoriu, iar dacă o contestă se trece în procedura de judecată de
drept comun.
1 Art. 1.014. Comunicarea somaţiei: „(1) Creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului
judecătoresc sau prin scrisoare recomandat ă , cu con ţ inut declarat şi confirmare de primire, o soma ţ ie, prin care
îi va pune în vedere să pl ătească suma datorat ă în termen de 15 zile de la primirea acesteia. (2) Aceast ă soma ţ ie
întrerupe prescrip ţ ia extinctivă potrivit dispozi ţ iilor art. 2.540 din Codul civil, care se aplică în mod
corespunzător.”
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 111/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 111
Aceasta este, în linii mari, reglementarea şi în Codul de procedur ă civilă german (unde
de altfel s-a trecut la prelucrarea computerizată a somaţiilor de plată, sub supravegherea unui
grefier cu studii superioare, iar nu a unui judecător, cererea nefiind verificată sub aspectul
temeiniciei pretenţiei), precum şi în Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului
European şi al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de
somaţie de plată. Există, aşadar, în dreptul comparat această soluţie, a structur ării procedurii
pe două etape: una necontencioasă şi una contencioasă. În O.G. nr. 5/2001 privind somaţia de
plată nu a fost preluat, din păcate, acest model; iniţial a existat ideea de a se soluţiona cererea
cu sau f ăr ă citare, dar în Parlament, cu ocazia aprobării ordonanţei, s-a stipulat că cererea se
soluţionează întotdeauna cu citare. Ca urmare, deşi formal în cuprinsul O.G. nr. 5/2001 se
face trimitere la aplicabilitatea, în completare, a dispoziţiilor din materie necontencioasă, înfapt suntem în prezenţa unei proceduri simplificate cu puternice tr ăsături contencioase.
În procedura actuală se pierde un avantaj esenţial, degrevarea judecătorului de o
procedur ă (în fapt) contencioasă. Dacă debitorul nu contestă, lucrurile merg mai simplu, este
o procedur ă pseudocontencioasă, care implică o verificare sumar ă a temeiniciei pretenţiei
formulate. În schimb, obligaţia instanţei de a motiva hotărârea este aceeaşi ca în procedura
contencioasă, deci această procedur ă nu constituie o degrevare semnificativă pentru instanţele
judecătoreşti, câtă vreme hotărârea nu este redactată pe un formular ori în altă manier ă simplificată faţă de dreptul comun.
Sancţiunea necomunicării somaţiei este inadmisibilitatea cererii de emitere a
ordonan ţ ei de plat ă, potrivit art. 1016 alin. (2) NCPC. Scopul acestei somaţii prealabile este
de a obţine o plată benevolă şi de a degreva, implicit, instanţa. Putem vedea aici un rudiment
al fazei procesuale necontencioase cuprinse în Codul din 1940. Nu se poate aprecia că această
condiţie ar constitui o ingerinţă nejustificată în dreptul de acces la justiţie. Scopul urmărit este
legitim, iar procedura prealabilă se realizează în mod facil.Cuprinsul somaţiei nu trebuie apreciat într-o manier ă formalistă. Ar trebui să fie
suficientă indicarea cuantumului debitului principal şi sursa debitului. Ar fi excesiv să se
considere că în instanţă creditorul nu ar putea pretinde şi accesorii precum dobânzi şi
penalităţi aferente debitului principal, dacă aceste accesorii nu au fost menţionate şi în
cuprinsul somaţiei.
Articolul 1.016 alin. (2) prevede că „la cerere se anexează înscrisurile ce atest ă
cuantumul sumei datorate şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. Dovada
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 112/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 112
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
comunicării soma ţ iei prevă zute la art. 1.014 alin. (1) se va ata şa cererii sub sanc ţ iunea
respingerii acesteia ca inadmisibil ă”.
În privinţa acestei proceduri prealabile sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun în
materie cu privire la procedura prealabilă, şi anume dispoziţiile art. 193 NCPC, conform
cărora instanţa va fi sesizată numai după îndeplinirea procedurii prealabile, dacă legea
prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii se ataşează la cererea
introductivă de instanţă. În schimb, neîndeplinirea procedurii prealabile poate fi invocată doar
de pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.
2.4 Efectele somaţiei
Pe lângă faptul că permite formularea ulterioar ă a cererii de emitere a ordonanţei de
plată, somaţia întrerupe prescripţia extinctivă potrivit dispoziţiilor art. 2.540 NCC, care se
aplică în mod corespunzător. Acest text, care trebuie citit împreună cu art. 2.537 pct. 4 NCC,
prevede că prescripţia este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge
prescripţia, numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de
la data punerii în întârziere.
Spre deosebire de fostul Decret nr. 167/1958, conform căruia prescripţia se întrerupea
prin sesizarea instanţei ori a organului arbitral sau prin recunoaşterea debitorului, potrivit
NCPC, deja punerea în întârziere are acest efect întreruptiv de prescripţie, deci se atribuie
efect întreruptiv de prescripţie unei simple notificări, cu condiţia ca, într-un termen rezonabil,
stabilit de lege, să urmeze sesizarea instanţei – fie pe calea ordonanţei de plată, fie pe calea
dreptului comun.
Întrebarea care se ridică este următoarea: de vreme ce se face trimitere la Noul Cod
civil, ce se va întâmpla în cauzele în care acesta nu este aplicabil, pentru că, după cum se ştie,
art. 201 LPA NCC prevede că Noul Cod civil nu se aplică prescripţiilor începute înaintea
intr ării în vigoare a Codului civil. Or, instanţele pot fi sesizate acum şi încă vreun an-doi cu
cereri de emitere a ordonanţei de plată care privesc creanţe al căror drept la acţiune se prescrie
potrivit legii vechi.
Potrivit art. 203–204 LPA NCC, anumite dispoziţii punctuale referitoare la cauzele de
suspendare şi de întrerupere a prescripţiei sunt aplicabile şi prescripţiilor în curs la data de
1.10.2011; aceste excepţii de la regula generală, a supravieţuirii legii vechi în materie de
prescripţie, nu privesc şi întreruperea prescripţiei prin punerea în întârziere a debitorului.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 113/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 113
Aşadar, prevederile art. 1.014 alin. (2) NCPC se aplică doar prescripţiilor începute sub
imperiul Noului Cod civil, iar nu şi celor anterioare, care r ămân supuse legii vechi [art. 6 alin.
(4) NCC].
Aşadar, chiar în cazul creanţelor ale căror drepturi la acţiune se prescriu conform legii
anterioare Noului Cod civil, după intrarea în vigoare a NCPC, somaţia trebuie f ăcută oricum
înainte de a sesiza instanţa cu cererea de emitere a ordonanţei de plată, pentru că ea constituie
o cerinţă de ordin procedural, aplicabilă tuturor proceselor începute după intrarea în vigoare a
NCPC (conform art. 3 LPA NCPC). Somaţia nu va avea efect întreruptiv de prescripţie decât
dacă prescripţia este guvernată de prevederile Noului Cod civil, însă ea constituie o procedur ă
prealabilă necesar ă sesizării instanţei, sub sancţiunea respingerii cererii, ca inadmisibilă.
2.5 Competenţa
Sub aspectul competenţei, se menţine regula conform căreia ordonanţa se soluţionează
de instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
În ce priveşte competen ţ a material ă, potrivit art. 95 pct. 1 NCPC, competenţa de
judecare a cauzelor în primă instanţă revine tribunalului, dacă legea nu prevede altfel. Cu titlu
de excepţie, art. 94 pct. 1 lit. j) NCPC dispune că „ Judecătoriile judecă (…) orice alte cereri
evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea păr ţ ilor,
profesioni şti sau neprofesioni şti”.
Cererea de ordonanţă de plată este, prin definiţie, o cerere evaluabilă în bani, pentru că
are ca obiect plata unei sume de bani; ea va fi de competenţa judecătoriei dacă cererea
principală are ca obiect o sumă de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea păr ţilor
şi a tribunalului, dacă valoarea este de peste 200.000 lei.
Se aplică toate regulile de drept comun cu privire la determinarea competenţei după
valoarea obiectului cererii ar ătate în capătul principal de cerere, inclusiv dispoziţiile art. 98
alin. (2) NCPC, conform cărora „ pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile
preten ţ iei principale, precum dobânzile, penalit ăţ ile, fructele, cheltuielile sau altele
asemenea, indiferent de data scaden ţ ei şi nici presta ţ iile periodice ajunse la scaden ţă în
cursul judecăţ ii”.
Prin urmare, chiar dacă, spre exemplu, dobânzile sunt scadente anterior cererii
introductive de instanţă, ele nu se iau în considerare (dacă avem un capăt de cerere principal
pentru suma de 195.000 lei şi dobânzi în valoare de 30.000 lei, competentă va fi judecătoria şi
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 114/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 114
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
nu tribunalul). Aceeaşi regulă este, desigur, aplicabilă şi procedurii contencioase de drept
comun.
Mai departe s-a ar ătat că sub aspectul competen ţ ei teritoriale există câteva noutăţi.
Este de menţionat, totuşi, că procedura ordonanţei de plată, în mod evident, nu este o
procedur ă necontencioasă; este o procedur ă contencioasă care presupune citarea pârâtului, iar
el formulează apăr ări, aşa încât nu se mai poate reţine soluţia practicii potrivit căreia, inclusiv
în materia procedurii ordonanţei de plată, se poate invoca din oficiu excepţia necompetenţei
teritoriale. Câtă vreme art. 1.015 NCPC face doar trimitere la dispoziţiile dreptului comun,
sunt aplicabile prevederile art. 130 alin. (3) NCPC, referitoare la invocarea excepţiei de
necompetenţă relativă doar de către pârât, prin întâmpinare, dacă aceasta este obligatorie
[precum în cazul ordonanţei de plată, conform art. 1.018 alin. (3) NCPC].În ce priveşte competenţa teritorială ar putea fi incidente anumite cazuri de
competenţă alternativă, precum cel prevăzut de art. 113 alin. (1) pct. 3 NCPC, care se refer ă la
competenţa instanţei „locului prevă zut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a
obliga ţ iei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezolu ţ iunea sau rezilierea unui
contract”.
În cazurile de excepţie în care reclamantul este consumator [art. 113 alin. (1) pct. 8.
NCPC] el beneficiază de o competenţă alternativă: „instan ţ a domiciliului consumatorului, încererile având ca obiect executarea, constatarea nulit ăţ ii absolute, anularea, rezolu ţ iunea,
rezilierea sau denun ţ area unilateral ă a contractului încheiat cu un întreprinzător/profesionist
ori alt profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse
consumatorilor”.
În schimb, ca noutate, în situaţia tipică, în care consumatorul este pârât (de exemplu,
i se cere plata facturilor de telefonie, gaze, electricitate etc.) iar reclamantul este un
profesionist , deci nu în cazul litigiilor între neprofesionişti, art. 121 NCPC instituiecompeten ţ a exclusivă a instanţei de la domiciliul consumatorului: „Cererile formulate de un
profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instan ţ a domiciliului
consumatorului. Dispozi ţ iile art. 126 alin. (2) r ămân aplicabile”. Se curmă, astfel,
posibilitatea inser ării unor clauze atributive de competenţă în contractele de adeziune propuse
de profesionist consumatorului (contracte de leasing, de telefonie), în favoarea instanţei de la
domiciliul profesionistului), clauze care sunt considerate în jurisprudenţa CJUE ca fiind
abuzive; cert este că acum avem o competenţă exclusivă în art. 118 NCPC în favoarea
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 115/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 115
instanţei de la domiciliul consumatorului, nemaifiind permisă prorogarea convenţională a
competenţei, anterior naşterii diferendului juridic al păr ţilor.
Articolul 126 alin. (2) atenuează însă caracterul imperativ al normei de competenţă
prevăzute de art. 121, prevăzând că „în litigiile din materia protec ţ iei drepturilor
consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevă zute de lege, păr ţ ile pot conveni alegerea
instan ţ ei competente, în condi ţ iile prevă zute la alin. (1), numai după na şterea dreptului la
despă gubire. Orice conven ţ ie contrar ă este considerat ă ca nescrisă”. Ca urmare, deşi norma
este imperativă până la data naşterii dreptului la despăgubire, după această dată (a încălcării
obligaţiilor izvorâte din raportul de drept substanţial), beneficiarul normei, respectiv
consumatorul, poate renunţa la ea, prorogând în mod valabil competenţa în favoarea altei
instanţe, inclusiv pentru cererile formulate de profesionist.Apreciem că instanţa este obligată să invoce din oficiu necompetenţa teritorială
decurgând din încălcarea dispoziţiilor art. 121 NCPC [şi, după caz, ale art. 126 alin. (2)
NCPC, în măsura în care a fost prorogată competenţa cu nerespectarea condiţiilor prevăzute
de acest text], în condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (2) NCPC (cel mai târziu la primul
termen de judecată la care păr ţile sunt legal citate). Această interpretare ar fi şi în concordanţă
cu jurisprudenţa CJUE, care obligă instanţa să verifice chiar din oficiu dacă clauza atributivă
de competenţă stipulată într-un contract de adeziune încheiat între un consumator şi un profesionist şi care intr ă sub incidenţa Directivei (CE) nr. 13/93 privind clauzele abuzive în
contractele încheiate cu consumatorii are caracter abuziv şi, în caz afirmativ, să se declare
necompetentă, cu excepţia situaţiei în care consumatorul renunţă la beneficiul sancţiunii
edictate de lege în favoarea sa. A fortiori, invocarea ex officio a necompetenţei se impune
atunci când profesionistul a sesizat altă instanţă decât cea de la domiciliul consumatorului, în
lipsa oricărei convenţii cu acesta.
Dacă însă după invocarea din oficiu a necompetenţei teritoriale, pârâtul se declar ă deacord cu judecarea cauzei de către instanţa sesizată, aceasta r ămâne competentă să soluţioneze
cauza, nefiind posibilă o declinare a competenţei, chiar împotriva voinţei consumatorului.
Această soluţie se impune în raport de partea finală a textului. De vreme ce, în condiţiile art.
126 alin. (2) NCPC, după naşterea diferendului juridic între păr ţi este oricum posibilă
prorogarea convenţională a competenţei, acordul explicit al pârâtului referitor la judecarea
cererii de către instanţa sesizată de reclamantul profesionist ar echivala cu o convenţie
atributivă de competenţă (tacită, dar neîndoielnică), încheiată după naşterea dreptului la
despăgubire, deci eficace din perspectiva art. 126 alin. (2) NCPC. Soluţia legii este firească,
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 116/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 116
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
întrucât protecţia conferită de lege nu trebuie să fie „impusă“ consumatorului, degenerând în
paternalism.
2.6 Cuprinsul cererii introductiveEste o formă simplificată a cerinţelor din art. 194 NCPC care reprezintă dreptul
comun. Mai există un text în afar ă de art. 194 care reglementează cererea de chemare în
judecată în general, respectiv art. 148 NCPC care arată tot ceea ce trebuie să conţină orice
cerere adresată instanţei.
Singurul aspect derogatoriu de la dreptul comun se refer ă la proba cu înscrisurile
doveditoare. Astfel, potrivit art. 1.016, „(1) Cererea privind ordonan ţ a de plat ă va cuprinde:
a) numele şi prenumele, precum şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul
creditorului;b) numele şi prenumele, codul numeric personal, dacă este cunoscut, şi
domiciliul debitorului persoană fizică , iar în cazul debitorului persoană juridică , denumirea
şi sediul, precum şi, după caz, dacă sunt cunoscute, codul unic de înregistrare sau codul de
identificare fiscal ă , numărul de înmatriculare în registrul comer ţ ului ori de înscriere în
registrul persoanelor juridice şi contul bancar; c) suma ce reprezint ă obiectul crean ţ ei,
temeiul de fapt şi de drept al obliga ţ iei de plat ă , perioada la care se refer ă acestea, termenul
la care trebuia f ăcut ă plata şi orice element necesar pentru determinarea datoriei;d) suma ce
reprezint ă dobânzile aferente sau alte despă gubiri ce se cuvin creditorului, potrivit legii;e)
semnătura creditorului.(2) La cerere se anexează înscrisurile ce atest ă cuantumul sumei
datorate şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. Dovada comunicării soma ţ iei
prevă zute la art. 1.014 alin. (1) se va ata şa cererii sub sanc ţ iunea respingerii acesteia ca
inadmisibil ă. (3) Cererea şi actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare
câte păr ţ i sunt, plus unul pentru instan ţă”.
Coroborat cu dispoziţiile din art. 1.020 NCPC, acest text impune concluzia univocă
potrivit căreia singura probă admisibilă în această procedur ă este cea cu înscrisuri, plus
declaraţiile păr ţilor – vine debitorul şi spune că recunoaşte datoria (mărturisirea judiciar ă
spontană).
Spre deosebire de dreptul comun, judecătorul dispune citarea păr ţilor, conform art.
1018 NCPC, cu cel puţin 10 zile înaintea termenului de judecată. De vreme ce în citaţie este
precizat că debitorul trebuie să depună întâmpinare cu cel puţin 3 zile înainte de termenul de
judecată, înseamnă că termenul este fixat de la bun început de completul stabilit aleatoriu, iar
nu doar la sfâr şitul fazei scrise.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 117/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 117
La stabilirea termenului trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 1.022 alin. (1) care
recomandă finalizarea procedurii (emiterea ordonanţei de plată) în termen de 45 de zile de la
introducerea cererii, în cazul în care debitorul nu contestă creanţa prin întâmpinare; termenul
de 45 de zile se datorează împrejur ării că, între timp, Directiva 35/2000 a fost înlocuită cu
Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 februarie 2011 privind
combaterea întârzierii în efectuarea plăţilor în tranzacţiile comerciale şi care recomandă ca, în
situaţia în care debitorul nu contestă pretenţiile formulate, statele să instituie o procedur ă care
să garanteze obţinerea unui titlu executoriu în 45 de zile; este singura dispoziţie de procedur ă
din această nouă directivă, procedura aplicabilă fiind lăsată, pentru rest, la latitudinea statelor
membre.
Aşadar, dacă debitorul nu contestă, şi scăzându-se şi termenul necesar pentrucomunicarea actelor de procedur ă, ar trebui ca procesul să se încheie în termenul de 45 de zile
recomandat de lege, dar mai greu de respectat întocmai la instanţele aglomerate. Important
este că termenul de judecată este în mod semnificativ mai scurt decât în procedura
contencioasă de drept comun.
Se păstrează prezum ţ ia de recunoa ştere instituită şi de O.U.G. nr. 119/2007 decurgând
din necontestarea de către debitor prin întâmpinare a pretenţiilor creditorului, ca şi în
reglementarea anterioar ă, acest aspect fiind menţionat şi în citaţie [art. 1018 alin. (3)].Este recomandabilă aplicarea acestei prezumţii de recunoaştere în completarea unui
probatoriu incipient, iar nu în lipsa oricărei probe; de exemplu, dacă există dovada
comunicării facturilor nesemnate debitorului, iar acesta nu formulează obiecţiuni şi nici nu se
apăr ă în proces, ori dacă o parte din facturi sunt acceptate, iar altele nu, prezumţia de
recunoaştere poate fi o opţiune raţională (fiind de altfel de presupus că creditorul nu emitea
facturi f ăr ă temei, câtă vreme datorează TVA pentru suma facturată, chiar înainte de încasare,
cel puţin potrivit regimului fiscal existent până foarte recent).Dacă păr ţile încheie o tranzacţie, se ia act de aceasta printr-o încheiere definitivă,
potrivit art. 1.019 NCPC. Definitiv, în sistemul Noului Cod de procedur ă civilă, echivalează
cu ceea ce în sistemul Codului de procedur ă civilă de la 1865 era irevocabil (conform art. 634
NCPC); în dreptul comun, potrivit art. 440 NCPC, hotărârea care consfinţeşte tranzacţia
intervenită între păr ţi poate fi atacată pentru motive procedurale, numai cu recurs la instanţa
ierarhic superioar ă.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 118/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 118
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
2.7 Contestarea creanţei
Art. 1.020. Contestarea crean ţ ei. „(1) Dacă debitorul contest ă crean ţ a, instan ţ a
verifică dacă contesta ţ ia este întemeiat ă , în baza înscrisurilor aflate la dosar şi a explica ţ iilor
şi l ămuririlor păr ţ ilor. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiat ă , instan ţ a va
respinge cererea creditorului prin încheiere.
(2) Dacă apăr ările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe
decât cele prevă zute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de
drept comun, instan ţ a va respinge cererea creditorului privind ordonan ţ a de plat ă prin
încheiere.
(3) În cazurile prevă zute la alin. (1) şi (2), creditorul poate introduce cerere de
chemare în judecat ă potrivit dreptului comun”.În măsura în care nu se ajunge la acest deznodământ fericit al plăţii, ori al înţelegerii
cu privire la plată, art. 1021 NCPC instituie mai multe soluţii diferenţiate, mai multe cazuri de
respingere:
a) dacă debitorul contest ă crean ţ a şi contestaţia se consider ă întemeiată, instan ţ a
respinge cererea creditorului prin încheiere. În acest caz persistă acelaşi echivoc ca şi în
O.U.G. nr. 119/2007, respectiv dacă textul ar trebui interpretat în sensul că numai dacă
debitorul contestă creanţa se verifică temeinicia cererii; această dispoziţie, preluată dinDirectiva CE nr. 35/2000, are legătur ă cu filozofia par ţial diferită a actelor europene în
această materie: sunt proceduri (în dreptul german, francez, italian) în care, dacă pârâtul nu
vine şi nu formulează apăr ări, se pronunţă o hotărâre în lipsă prin care cererea formulată de
reclamant este admisă. Se face doar o examinare a concludenţei: dacă faptele susţinute de
reclamant, aşa cum sunt ele relatate, ar fi adevărate, justifică ele petitul cererii sau nu? La noi
această manier ă de a degreva justiţia de foarte multe cereri contencioase ar fi periculoasă,
pentru că păr ţile îşi valorifică drepturile în maniera pe care o ştim, pârâţii vin când vin,siguranţa comunicării citaţiei nu există, domiciliile reale nu corespund cu cele declarate,
motiv pentru care, chiar în lipsa pârâtului, instanţa trebuie să administreze probe cu privire la
temeinicia cererii. Acesta ar putea fi suportul conceptual al unor asemenea dispoziţii, ar putea
rezulta, dacă o luăm foarte strict, că dacă debitorul nu contestă creanţa nu s-ar mai face o
examinare a temeiniciei. Practica nu urmează o atare interpretare. Pe de altă parte,
necontestarea creanţei dă loc doar unei prezumţii de recunoaştere, pe care legea doar o
recomandă judecătorului, f ăr ă a o impune; este clar că judecătorul român verifică temeinicia
cererii chiar f ăr ă apăr ări formulate de pârât, fiind format în acest sens, să verifice cererile
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 119/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 119
deduse judecăţii indiferent de poziţia procesuală a pârâtului, dar nu ar trebui să r ămână f ăr ă
importanţă dacă pârâtul contestă sau nu creanţa. În măsura în care există certitudinea
comunicării cererii introductive către pârât (de exemplu, citaţia a fost primită de registratura
persoanei juridice pârâte ori de către pârât personal), iar acesta nu formulează apăr ări, este
plauzibilă conjectura conform căruia acesta nu contestă un debit pe care îl priveşte ca fiind
real.
b) în măsura în care apăr ările de fond formulate de debitor presupun administrarea
altor probe decât cele prevăzute la art. 1.020 alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit
legii, în procedura de drept comun, instanţa va respinge cererea creditorului prin încheiere.
În ambele cazuri, ambele tipuri de ordonanţe (atât în caz de contestaţie găsită
întemeiată, cât şi în caz de necesitate de administrare a noi probe) nu au autoritate de lucru judecat pe fond, întrucât creditorul poate introduce cererea de chemare în judecată potrivit
dreptului comun. Din practica de aplicare a procedurii somaţiei de plată rezultă însă că nu este
suficient simplul fapt că debitorul susţine că debitul nu ar exista şi recurge la o contestare
generică a creanţei, afirmând că „sunt necesare probe complexe pentru desluşirea adevăratelor
raporturi juridice dintre păr ţi”, f ăr ă ca aceste probe să fie indicate şi argumentate, şi f ăr ă a
exista un temei serios şi probat pentru contestarea creanţei, nu înseamnă că instanţa va
respinge cererea. Trebuie să existe o apărare substanţială, plauzibilă, susţinută de dovezi;altminteri, dacă avem un contract clar care spune că trebuie plătită suma de x lei, iar debitorul
vine şi spune că trebuie audiaţi martori şi administrate expertize, iar instanţa ar respinge doar
în considerarea acestei atitudini procesuale, atunci eficacitatea procedurii ar fi serios
compromisă.
2.8 Emiterea ordonanţei
Art. 1.021. Emiterea ordonan ţ ei . „(1) În cazul în care instan ţ a, ca urmare a
verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, precum şi a declara ţ iilor păr ţ ilor, constat ă că
preten ţ iile creditorului sunt întemeiate, va emite o ordonan ţă de plat ă , în care se precizează
suma şi termenul de plat ă.
(2) Dacă instan ţ a, examinând probele cauzei, constat ă că numai o parte dintre
preten ţ iile creditorului sunt întemeiate, va emite ordonan ţ a de plat ă numai pentru aceast ă
parte, stabilind şi termenul de plat ă. În acest caz, creditorul poate formula cerere de chemare
în judecat ă potrivit dreptului comun pentru a ob ţ ine obligarea debitorului la plata restului
datoriei”.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 120/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 120
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
În cazul în care instanţa admite cererea, se emite ordonan ţ a de plat ă, în cuprinsul
căreia se precizează suma şi termenul de plată. Admiterea poate fi total ă [art. 1021 alin. (1)]
sau par ţ ial ă [art. 1.021 alin. (2)]. Dacă admiterea este par ţială, creditorul poate formula cerere
întemeiată pe dreptul comun la plata restului datoriei.
Ordonanţa de respingere nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului; ea poate,
în schimb, să constituie un mijloc de probă semnificativ în procesul de fond, în măsura în care
nu sunt administrate probe ori înf ăţişate motive noi, de natur ă a justifica admiterea cererii.
2.9 Cererea în anulare
Ordonanţa de plată poate fi atacată cu cerere în anulare.
Potrivit art. 1.023 NCPC, debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10
zile de la data înmânării (fiind inaplicabilă, practic, ideea înmânării imediat după pronunţarea
soluţiei) sau comunicării (termenul este mai scurt decât cel de drept comun pentru formularea
apelului, respectiv a recursului, care a fost mărit la 30 de zile).
Cu titlu de noutate, cererea în anulare poate fi introdusă şi de creditor împotriva
încheierii prin care i se respinge cererea, respectiv împotriva ordonanţei prin care i s-a admis
cererea doar în parte. Practic, se restabileşte echilibrul procesual între păr ţi. În prezent, doar
debitorul poate formula cerere în anulare, ceea ce face ca, în cazurile mai complicate, în care
este neclar ă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru admiterea cererii, judecătorul să
poată fi înclinat să respingă cererea, de vreme ce încheierea sa este irevocabilă. Însă, aceasta
înseamnă că, cel mai probabil, instanţele vor fi din nou sesizate pe calea dreptului comun.
În măsura în care cererea în anulare este formulată de debitor, art. 1.023 alin. (3)
prevede că prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerinţelor prevăzute de
acest titlu din cod pentru emiterea ordonanţei de plată, ori, după caz, cauze de stingere a
obligaţiei de plată ulterioare emiterii ordonanţei de plată; cererea în anulare nu modifică
parametrii verificării jurisdicţionale, condiţiile speciale prevăzute de lege pentru ordonanţa de
plată fiind în continuare aplicabile. Simetric invers, creditorul poate critica nesocotirea
aceloraşi dispoziţii legale, în sensul că, deşi erau îndeplinite condiţiile cerute pentru emiterea
ordonanţei, instanţa a respins cererea, în mod netemeinic şi/sau nelegal.
Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa care a pronunţat ordonanţa de
plată, în complet format din 2 judecători. În această materie vom avea, aşadar, complete
colegiale şi la judecătorie, nu numai la tribunal şi la cur ţile de apel.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 121/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 121
De vreme ce art. 1.023 alin. (6) prevede că se va pronunţa o hotărâre definitivă, fiind
anulată în tot sau în parte ordonanţa, suntem în prezenţa unei căi de atac eminamente
devolutivă , de reformare sui generis, pentru că nu se adresează unei instanţe superioare. Este
un fel de apel orizontal, o cale de atac cu privire la toate aspectele de fapt şi de drept ale
cauzei, adresată unui complet de la aceeaşi instanţă.
În lipsa unei reglementări mai amănunţite, genul proxim pentru această cale de atac ar
fi apelul. Cu toate acestea, completul învestit cu judecarea cererii în anulare va judeca
întotdeauna fondul, nu se poate trimite cauza spre rejudecare, indiferent cât de grave sunt
erorile procedurale comise (cererea a fost soluţionată cu nelegala citare a păr ţii care a atacat
hotărârea, o excepţie peremptorie a fost greşit admisă etc.), ci va trebui soluţionată cererea pe
fond.Potrivit art. 1.023 alin. (7), în cazurile prevăzute la alin. (2), dacă instanţa învestită
admite cererea în anulare, va pronunţa o hotărâre definitivă prin care va emite ordonanţa de
plată, dispoziţiile art. 1.021 aplicându-se în mod corespunzător. În schimb, în condiţiile alin.
(8), hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este definitivă.
Cererea în anulare nu suspendă executarea, ca în reglementarea anterioar ă. Însă, într-o
formulare mai clar ă, de natur ă să elimine controversele care existau în trecut, art. 1024 NCPC
prevede că ordonanţa de plată este executorie, chiar dacă este atacată cu cerere în anulare şiare autoritate de lucru judecat provizorie până la soluţionarea cererii în anulare.
Pe de altă parte, în mă sura în care este admisă, ordonanţa de plată are autoritate de
lucru judecat asupra fondului, nemaifiind posibilă contestarea chestiunilor de fapt şi de drept
care au f ăcut obiectul judecăţii pe nicio altă cale [conform art. 1.020 alin. (3) şi art. 1.021 alin.
(2), a contrario; art. 712 alin. (1) NCPC].
În condiţiile art. 1.024 alin. (2) NCPC, „împotriva execut ării silite a ordonan ţ ei de
plat ă partea interesat ă poate face contesta ţ ie la executare, potrivit dreptului comun. În cadrulcontesta ţ iei nu se pot invoca decât neregularit ăţ i privind procedura de executare, precum şi
cauze de stingere a obliga ţ iei ivite ulterior r ămânerii definitive a ordonan ţ ei de plat ă”.
Ordonanţa de plată devine definitivă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii
în anulare.
2.10 Aspecte de drept substanţial
Articolul 1.017, intitulat „determinarea dobânzii”, reglementează aspecte de drept
substanţial. Acest text nu are ce căuta în Codul de procedur ă civilă, cum nu avea ce să caute
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 122/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 122
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
nici în O.U.G. nr. 119/2007; asistăm la o transpunere greşită a Diretivei 2000/35/CE privind
combaterea întârzierii efectuării plăţilor în cazul tranzacţiilor comerciale, întrucât aceste
reglementări, menite să realizeze obiectivul combaterii întârzierii plăţilor, urmărit în Uniunea
Europeană, ar trebui să fie aplicabile indiferent dacă instanţa este sesizată cu o cerere de
emitere a ordonanţei de plată, ori pe calea dreptului comun. Or, din amplasarea lui în acest
capitol ar rezulta că el se aplică numai dacă se formulează o cerere pe calea ordonanţei de
plată, ceea ce este greşit.
O contradicţie există între art. 1.017 alin. (1) teza finală, care a preluat sistemul
conform căruia dobânda legală se raportează la dobânda de referinţă publicată în prima zi
lucr ătoare a fiecărui semestru, şi art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 13/2011 cu privire la dobânda
legală2: în prezent, dobânda legală se calculează în raport de dobânda de referinţă publicată înfiecare lună.
Recent, Guvernul României a adoptat un proiect de lege privind măsurile pentru
combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din
contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, în vederea
transpunerii Directivei 2011/7/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 februarie
2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăţilor în tranzacţiile comerciale.3 Potrivit
art. 23 din proiect, art. 1.017 NCPC ar urma să fie abrogat la data intr ării în vigoare a legii.
2 Publicată în M. Of. nr. 607/29.08.2011.3
Publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L48 din 23 februarie 2011. Proiectul poate fi consultat pehttp://www.just.ro/LinkClick.aspx?fileticket=cQBqECd50WU%3d&tabid=2272/
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 123/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 123
Proceduri speciale: evacuarea din imobilele folosite sau ocupate f ără drept* - judecător Gheorghe-Liviu ZIDARU
Prelegere sus ţ inut ă de dl. judecător Gheorghe-Liviu ZIDARU
Sursa de inspiraţie pentru reglementarea acestei proceduri se regăseşte în Codul de
procedur ă civilă Carol al II-lea din 1940. Procedura instituită de NCPC este deosebit de utilă,
întrucât rezolvă o adevărată problemă socială, frecvent ivită în practică: tergiversarea cererilor
de evacuare, pentru a locui f ăr ă titlu şi f ăr ă echivalent în imobilul altuia.
1. Domeniu de aplicare
Domeniul de aplicare al acestei proceduri alternative este reglementat de art. 1.033
NCPC, conform căruia „(1) Dispozi ţ iile prezentului titlu se aplică în litigiile privind
evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate f ăr ă drept de către fo ştii locatari sau
alte persoane. (2) În sensul prezentului titlu, termenii de mai jos au următorul în ţ eles:
a) locaţiune – orice loca ţ iune scrisă sau verbal ă , incluzând şi subloca ţ iunea;
b) locatar – locatarul principal, chiria ş sau arenda ş , sublocatarul sau un cesionar al
locatarului, indiferent dacă persoana care solicit ă evacuarea este locatorul sau sublocatorul
ori dobânditorul imobilului;
c) locator – locatorul principal, sublocatorul, cesionarul şi dobânditorul imobilului;
d) imobil – construc ţ ia, terenul cu sau f ăr ă construc ţ ii, împreună cu accesoriile
acestora;
e) ocupantul – oricare persoană , alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în
fapt imobilul cu sau f ăr ă permisiunea ori îng ăduin ţ a proprietarului;
f) proprietar – titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, inclusiv locatarul”.
* Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă civilă au în vedere varianta
Codului republicată în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 124/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 124
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Există, aşadar, două mari ipoteze:
a) ipoteza în care se cere evacuarea locatarului sau sublocatarului;
b) ipoteza în care se cere evacuarea ocupantului.
În ambele cazuri, procedura este facultativă [art. 1.034 alin. (1) NCPC]. Alternativele
urmează a fi discutate pentru fiecare ipoteză în parte.
a) În primul caz, ac ţ iunea se îndreapt ă împotriva unei persoane care a de ţ inut un titlu
care o îndrept ăţ ea să folosească (să de ţ ină ) imobilul – locatarul sau sublocatarul – titlu care
nu mai exist ă la momentul introducerii ac ţ iunii.
Calitatea procesuală activă apar ţine atât locatorului principal, cât şi sublocatorului care
cere evacuarea sublocatarului; de asemenea, apar ţine dobânditorului imobilului, în acele
cazuri în care contractul de locaţiune încheiat anterior nu-i este ori a încetat să-i fie opozabil[art. 1.033 alin. (2) lit. b), c) şi f) NCPC]. În mod corespunzător, calitatea procesuală pasivă
apar ţine, după caz, locatarului ori sublocatarului, după cum poate fi vorba şi despre un
arendaş sau de cesionarii acestora.
În ce priveşte opozabilitatea locaţiunii faţă de dobânditorul imobilului, urmează a fi
avute în vedere dispoziţiile art. 1811 NCC (a se vedea şi art. 130 din Legea nr. 71/2011 – LPA
NCC – cu privire la aplicabilitatea ratione temporis a acestei dispoziţii, text care derogă de la
regula generală a supravieţuirii legii vechi, instituită de art. 102 LPA NCC, şi cele ale art.1.649 NCC, pentru ipoteza în care titlul locatorului a fost desfiinţat).
Sub aspectul interesului formulării acţiunii în evacuare de către locator (şi asimilaţii
acestuia), trebuie avut în vedere că, potrivit art. 1.798, art. 1.809 alin. (2) şi (3) NCC,
contractul de locaţiune constatat prin înscris sub semnătur ă privată şi înregistrat la organele
fiscale competente, respectiv încheiat în formă autentică, constituie titlu executoriu atât în ce
priveşte plata chiriei, cât şi în ce priveşte obligaţia de restituire a bunului dat în locaţiune, la
expirarea duratei convenite.De asemenea, în condiţiile art. 1.816 NCC, o locaţiune f ăcută f ăr ă determinarea
duratei poate fi denunţată unilateral de oricare dintre păr ţi, prin notificare; după expirarea
termenului de preaviz contractul de locaţiune încheiat în condiţiile prevăzute de art. 1.809
alin. (2) şi (3) NCC constituie titlu executoriu în privinţa obligaţiei de predare.1
1 Cu privire la delicata problemă a aplicabilităţii ratione temporis a acestor dispoziţii din Noul Cod civil
semnalăm doar că, într-o concepţie, calitatea de titlu executoriu nu poate fi recunoscută decât contractelor
încheiate după intrarea în vigoare a NCC, faţă de prevederile art. 102 alin. (1) LPA NCC, care se refer ă laefectele şi executarea contractului, în vreme ce în altă concepţie, fiind vorba despre dispoziţii cu caracter
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 125/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 125
Principial, în aceste ipoteze lipseşte interesul de a sesiza instanţa pentru obţinerea
titlului executoriu, în condiţiile în care creditorul obligaţiei de predare/restituire a imobilului
deţine deja un titlu executoriu.
Cererea în evacuare poate fi formulată când dreptul locatarului (în sensul larg, anterior
ar ătat) s-a stins într-una din modalităţile prevăzute de lege, enunţate de art. 1.037 alin. (1)
NCPC. Îndeosebi trebuie menţionată ipoteza rezilierii unilaterale (conform art. 1.552, art.
1.817 NCC), ca urmare a neexecutării unei obligaţii principale ce incumbă locatarului
(îndeosebi, dar nu exclusiv, plata chiriei), dar şi denunţarea unilaterală a contractului f ăr ă
termen (art. 1.816 NCC), ori în alte situaţii, când păr ţile au convenit facultatea denunţării
unilaterale de către locator (art. 1.276 NCC).
În acest caz, este obligatorie notificarea locatarului şi acordarea unui termen de 30 dezile pentru eliberarea imobilului, termen care curge de la data comunicării notificării prin
executor judecătoresc. În cazul locaţiunii pe durată nedeterminată, denunţarea cerută de lege
pentru încetarea contractului va fi considerată şi notificare de evacuare, chiar dacă nu
cuprinde o menţiune expresă în acest sens. Locatarul poate însă renunţa la această notificare,
inclusiv prin contractul de locaţiune; legea cere însă pentru dovada acestei manifestări de
voinţă forma scrisă (art. 1.037 NCPC).
Referitor la sfera de aplicare a noţiunii de „locatar”, s-a ridicat problema dacă, la nivelteoretic, poate fi asimilat locatarului titularul contractului de leasing (deşi leasingul nu este
locaţiune, iar contractul de leasing este şi el considerat titlu executoriu). Referitor la acest
aspect, s-a precizat că, în principiu, ar putea fi concepută o aplicare extensivă a textelor de
lege, spre exemplu, nu doar locatarului, ci şi comodatarului. Chiar dacă nu s-ar primi o atare
aplicare extensivă, un comodatar ori un utilizator al cărui drept de folosinţă a încetat ar putea
fi considerat „ocupant”, în sensul art. 1.033 alin. (2) lit. e) NCPC.
procedural (în pofida amplasării lor în Codul civil), sunt aplicabile regulile generale intertemporale din dreptul
procesual civil, adică art. 725 alin. (1) CPC 1865 în vigoare la data de 1.10.2011. Ultima opinie pare preferabil ă
sub aspectul efectelor practice pe care le produce, respectiv facilitarea realizării drepturilor locatorului şi
degrevarea instanţelor judecătoreşti de litigii având ca obiect evacuarea foştilor locatari. Nici nu s-ar putea
invoca principiul protecţiei încrederii legitime, întrucât locatarul nu are un interes legitim ca, în cazul
neexecutării obligaţiei de restituire a imobilului, să fie mai întâi chemat în judecată şi abia apoi executat silit;
eventuale apăr ări cu privire la fondul raportului juridic dintre păr ţi pot fi oricum invocate şi în contestaţia laexecutare.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 126/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 126
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
b) În al doilea caz, ac ţ iunea se îndreapt ă împotriva unei persoane care a de ţ inut un
titlu şi care ocupă în fapt imobilul, cu sau f ăr ă îng ăduin ţ a proprietarului ori detentorului
legitim al bunului [conform art. 1033 alin. (2) lit. e) şi f) NCPC].
Calitatea procesuală activă apar ţine proprietarului, dar şi celui care deţine bunul în
temeiul unui contract încheiat cu proprietarul, de exemplu, un locatar. Calitatea procesuală
pasivă apar ţine, prin derogare de la dreptul comun, nu doar celui cu care proprietarul s-a aflat
în raporturi juridice obligaţionale având ca obiect transmiterea folosinţei, ori în raporturi de
simplă tolerare, ci şi celui care ocupă imobilul în lipsa oricărei înţelegeri sau toler ări, aducând
astfel atingere dreptului absolut şi exclusiv al proprietarului imobilului (art. 555 NCC).
În acest din urmă caz, acţiunea în evacuare formulată potrivit dispoziţiilor procedurii
speciale sancţionează nemijlocit încălcarea unui drept real, preluând funcţiile acţiunii înrevendicare, pentru ipoteza în care pârâtul nu exhibă niciun titlu asupra bunului. Pentru a
asigura eficacitatea procedurii, ar trebui să se considere că şi în situaţia în care pârâtul susţine
că ar exista un astfel de titlu, dar această susţinere nu are caracter pertinent şi nu este probată,
cererea în evacuare r ămâne admisibilă chiar împotriva celui care se pretinde proprietar.
Apreciem însă că, în măsura în care cererea nu este formulată potrivit procedurii speciale, ci
pe calea dreptului comun, în lipsa oricăror raporturi obligaţionale dintre păr ţi, cererea trebuie
calificată drept revendicare, şi aceasta indiferent dacă pârâtul exhibă sau nu un titlu de proprietate, câtă vreme acţiunea în revendicare se îndreaptă atât împotriva posesorului, cât şi
împotriva detentorului precar sau a oricărei persoane care deţine bunul f ăr ă drept [art. 563
alin. (1) NCC].2
2 În sens contrar, sub imperiul Codului civil anterior, a se vedea Cas., s.com., dec nr. 169/18.01.2011, disponibilă
pe www.scj.ro, unde s-a reţinut că „În materia acţiunii în evacuare, nu se pune în discuţie însuşi dreptul de
proprietate asupra imobilului, ci doar folosinţa acestuia, folosinţă încălcată de către pârâţi, urmare a ocupării f ăr ă
titlu a imobilului. (…) reclamanta nu a urmărit valorificarea unui drept de proprietate exclusiv şi absolut în
cadrul unei acţiuni în revendicare, ci doar un drept personal de creanţă având caracter relativ, în cadrul acţiunii în
evacuare, urmând constrângerea debitorului la executarea obligaţiei de a face. Altfel spus, reclamanta nu a
solicitat obligarea pârâţilor să îi recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar evacuarea acestora
şi predarea bunului în materialitatea sa.
Se constată astfel că, în mod eronat au apreciat instanţele inferioare că acţiunea în evacuare constituie mijlocul
procedural specific exclusiv raporturilor de locaţiune între păr ţi, reţinând că neopunerea unui titlu de către pârâţi
nu poate fi analizată decât în cadrul unei acţiuni în revendicare. Astfel, dispoziţiile art. 480 C. civ. constituie
temei de drept inclusiv pentru acţiunea în evacuare, ca mijloc procedural de valorificare a posesiei şi folosinţeiasupra bunurilor, ceea ce face pe deplin admisibilă şi întemeiată o asemenea acţiune.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 127/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 127
Proprietarul va prefera, de regulă, procedura specială de evacuare împotriva
ocupantului, iar nu cererea în revendicare, din raţiuni care privesc celeritatea procesului şi
cuantumul taxei judiciare de timbru datorate.
În cazul ocupantului este obligatorie notificarea acestuia prin executor judecătoresc,
iar cererea poate fi introdusă după expirarea unui termen de 5 zile de la comunicarea
notificării (art. 1.038, art. 1.040 NCPC).
2. Procedura aplicabilă
Referitor la sesizarea instanţei, art. 1.040 NCPC dispune că „ Dacă locatarul sau
ocupantul notificat în condi ţ iile prezentului titlu refuză să evacueze imobilul ori dacă
locatarul a renun ţ at la dreptul său de a fi notificat şi a pierdut, din orice motive, dreptul de a
folosi imobilul, locatorul sau proprietarul va solicita instan ţ ei să dispună , prin hot ărâre
executorie, evacuarea imediat ă a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsă de
titlu”.
Competenţa de soluţionare a cererii apar ţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se
află imobilul (art. 1.035 NCPC); competenţa teritorială trebuie socotită exclusivă, cu toate că
este vorba despre o cerere patrimonială, faţă de scopul textului, de a asigura proximitatea jurisdicţiei sesizate faţă de obiectul litigiului.
Plecând de la dispoziţiile art. 1.034 NCPC privind caracterul facultativ al procedurii3
şi ale art. 1041 privind procedura de judecată şi calea de atac4 s-a subliniat faptul că odată cu
A susţine că reclamanta nu se poate prevala de titlul său decât în cadrul unei acţiuni în revendicare prin
comparaţie de titluri, în condiţiile în care pârâţii nu au afirmat că ar deţine vreun titlu, contravine dispoziţiilor
legale sus menţionate, practicii şi doctrinei în materie.”
Soluţia este, f ăr ă îndoială, echitabilă, dar ne întrebăm care este izvorul dreptului de „creanţă” având ca obiect
„obligaţia de a face”, altul decât obligaţia pârâtului de a respecta dreptul de proprietate al reclamantului, drept
absolut şi exclusiv, în condiţiile în care între păr ţi nu există raporturi contractuale? Şi atunci, delimitarea acţiunii
în revendicare de cea în evacuare s-ar face exclusiv în raport de poziţia procesuală a pârâtului, care afirmă
(exhibă) sau nu un titlu de proprietate? Ar fi o situa ţie aparte, în care natura juridică a cererii este configurată de
apăr ările pârâtului.3 „ Art. 1034. Caracterul facultativ al procedurii : „(1) Reclamantul are alegerea între procedura reglementat ă
de prezentul titlu şi procedura de drept comun. (2) De asemenea, dispozi ţ iile prezentului titlu nu aduc nicio
atingere drepturilor locatorului sau proprietarului la plata chiriei sau arenzii, la plata de despă gubiri şi nicialtor drepturi nă scute în temeiul contractului sau al legii, după caz. (3) În cazul ar ătat la alin. (2), pentru
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 128/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 128
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
cererea principală în evacuare se mai poate cere doar plata chiriei ori arenzii exigibile, care
pot fi, desigur, cerute şi pe calea altor proceduri prevăzute de lege, precum ordonanţa de plată,
procedura aplicabilă cererilor cu valoare redusă, respectiv procedura de drept comun.
Alte despăgubiri, precum cele pentru daunele aduse imobilului de locatar sau ocupant,
pot fi cerute numai pe cale separată.
Potrivit dispoziţiilor art. 1.036 NCPC (Citarea şi comunicarea actelor procedurale),
„(1) Locatarul şi ocupantul imobilului sunt socoti ţ i ca având domiciliul lor obligatoriu la
imobilul pe care îl ocupă f ăr ă niciun drept. (2) Dacă imobilul este închis, toate notificările,
cita ţ iile şi celelalte acte de procedur ă emise potrivit dispozi ţ iilor prezentului titlu vor fi
afi şate la u şa imobilului”.
Suntem în prezenţa unor dispoziţii speciale cu privire la citarea pârâtului, derogatoriide la regula generală a citării pârâtului la domiciliul său; pârâtul nu ar putea invoca
nevalabilitatea procedurii de citare sub cuvânt că domiciliul său se află în altă parte. Alineatul
(2) derogă de la regulile generale referitoare la modalităţile de citare.
În altă ordine de idei, s-a ridicat deja problema de a şti ce se va întâmpla în cazul în
care se cere evacuarea de pe un teren unde nu poate fi localizată o uşă. În acest caz, redevin
aplicabile, în completare, regulile generale în materie de citare.
realizarea drepturilor şi îndeplinirea obliga ţ iilor izvorând din contract, precum şi a celor prevă zute de
dispozi ţ iile legale aplicabile în materie, partea interesat ă , sub rezerva aplicării dispozi ţ iilor art. 1.041 alin. (4),
va putea proceda, după caz, potrivit dispozi ţ iilor referitoare la ordonan ţ a de plat ă sau celor privind
solu ţ ionarea cererilor cu valoare redusă ori la sesizarea instan ţ ei competente, în condi ţ iile dreptului comun”.
4 Art. 1041. Procedura de judecat ă . Calea de atac: „(1) Cererea de evacuare se judecă cu citarea păr ţ ilor, în
afar ă de cazul în care evacuarea imobilului pentru neplata chiriei sau a arenzii se solicit ă în baza unui contract
care constituie, pentru plata acestora, titlu executoriu, potrivit legii. (2) Cererea de evacuare se judec ă de
urgen ţă , în camera de consiliu, cu dezbateri sumare, dacă s-a dat cu citarea păr ţ ilor. (3) Întâmpinarea nu este
obligatorie. (4) Dacă s-a solicitat şi plata chiriei ori a arenzii exigibile, instan ţ a, cu citarea păr ţ ilor, va putea
dispune odat ă cu evacuarea şi obligarea pârâtului la plata acestora, inclusiv a sumelor devenite exigibile în
cursul judecăţ ii. (5) Hot ărârea de evacuare este executorie şi poate fi atacat ă numai cu apel în termen de 5 zile
de la pronun ţ are, dacă s-a dat cu citarea păr ţ ilor, sau de la comunicare, când s-a dat f ăr ă citarea lor”.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 129/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 129
3. Procedura de evacuare
În continuare au fost prezentate dispoziţiile art. 1.0395 şi 1040 NCPC.
Dispoziţiile art. 1.039 rezolvă o problemă practică: uneori, proprietarul formula cerereîn evacuare, chiar dacă fostul locatar ori ocupantul păr ăsise în fapt imobilul, f ăr ă să fi existat o
predare a imobilului către proprietar; în acest caz, cererea se formula pentru a se evita acuzaţii
ulterioare de violare a domiciliului. Or, în măsura în care imobilul este păr ăsit, ori prezumat
ca păr ăsit în condiţiile alin. (2), proprietarul ori detentorul legitim al bunului poate intra în
posesia bunului, de drept, f ăr ă a mai sesiza instanţa.
Potrivit dispoziţiilor art. 1.040 NCPC (Sesizarea instanţei), „ Dacă locatarul sau
ocupantul notificat în condi ţ iile prezentului titlu refuză să evacueze imobilul ori dacă locatarul a renun ţ at la dreptul său de a fi notificat şi a pierdut, din orice motive, dreptul de a
folosi imobilul, locatorul sau proprietarul va solicita instan ţ ei să dispună , prin hot ărâre
executorie, evacuarea imediat ă a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsă de titlu.
În condiţiile art. 1.041 NCPC, cererea se judecă cu citare (dar cu „dezbateri sumare“,
limitate la îndreptăţirea folosirii bunului de către pârât, existenţa şi scadenţa obligaţiei de
restituire) sau f ăr ă citare, după distincţiile prevăzute de lege.
Din împrejurarea că întâmpinarea nu este obligatorie [art. 1041 alin. (3) NCPC]
deducem că nu va fi parcursă procedura prealabilă scrisă din dreptul comun, ci completul
stabilit aleatoriu va fixa direct termen de judecată, comunicând cererea introductivă şi
înscrisurile anexate către pârât. Acesta va fi în drept să formuleze apăr ările ce fac obiectul
întâmpinării la primul termen de judecată la care păr ţile sunt legal citate.
O inovaţie binevenită este reprezentată de caracterul executoriu al hot ărârii primei
instan ţ e [art. 1041 alin. (5)] – dispoziţiile în sens contrar cuprinse în legi speciale fiind
abrogate prin art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012. De asemenea, celeritatea procedurii este
subliniată de termenul de apel de 5 zile, derogatoriu de la dreptul comun, care curge de la
pronunţare, în cazul în care hotărârea s-a dat cu citarea păr ţilor, respectiv de la comunicare, în
caz contrar [art. 1.041 alin. (5)].
5 Art. 1039. Evacuarea voluntar ă. (1) Dacă locatarul sau ocupantul care a fost notificat în condi ţ iile prezentului
titlu a păr ă sit imobilul, locatorul sau proprietarul poate intra în posesia acestuia, de drept, f ăr ă nicio procedur ă
judiciar ă de evacuare. În caz contrar, sunt incidente dispozi ţ iile prezentului capitol. (2) Se prezumă că imobilul
este păr ă sit în caz de încetare a activit ăţ ii economice ori de încetare a folosirii imobilului de către locatar sau
ocupant ori de către persoanele aflate sub controlul lor, precum şi în cazul returnării cheilor imobilului,ridicării echipamentelor, mărfurilor sau altor bunuri mobile din imobil.”
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 130/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 130
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Dispoziţiile art. 1.0426 sunt foarte importante din punct de vedere practic, fiind evitată
situaţia în care pârâtul formulează cerere reconvenţională cu privire la îmbunătăţiri, reale ori
pretinse, şi solicită instituirea unui drept de retenţie. Cererea de plată a îmbunătăţirilor poate fi
formulată numai pe cale separată. Din scopul urmărit de legiuitor, acela de a evita
temporizarea cererii de evacuare, rezultă în mod logic că, chiar dacă pârâtul cere pe cale
separată instituirea unui drept de retenţie, nu s-ar putea în niciun caz dispune suspendarea
judecăţii potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 NCPC, întrucât s-ar ajunge la situaţia contrar ă celei
urmărite de legiuitor.
Privitor la dreptul de retenţie trebuie menţionate şi dispoziţiile art. 1.823 alin. (3) NCC
care prevede faptul că, dacă îmbunătăţirile au fost f ăcute f ăr ă acordul locatorului nu se poateinvoca în niciun caz dreptul de retenţie.
În ceea ce priveşte suspendarea executării, dispoziţiile art. 1.0447 derogă de la dreptul
comun, suspendarea fiind posibilă doar în ipoteze foarte strict delimitate, procedura fiind
elaborată pentru protecţia intereselor legitime ale proprietarului ori locatorului, pentru a
contracara abuzurile care se petrec în practică în această materie.
Ne aflăm în prezenţa unui text derogatoriu de la dreptul comun, suspendarea fiind
posibilă doar în ipoteze foarte strict delimitate, procedura fiind elaborată pentru protecţiaintereselor legitime ale proprietarului ori locatorului, pentru a contracara abuzurile care se
petrec în practică în această materie.
6 Art. 1042. Apăr ările pârâtului în cazul judecării cu citare: „(1) Pârâtul chemat în judecat ă , potrivit
procedurii prevă zute în prezentul titlu, nu poate formula cerere reconven ţ ional ă , de chemare în judecat ă a altei
persoane sau în garan ţ ie, preten ţ iile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separat ă. (2) Pârâtul poate
invoca apăr ări de fond privind temeinicia motivelor de fapt şi de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului
reclamantului”.7 Art. 1044. Suspendarea execut ării : „ (1) Executarea hot ărârii de evacuare nu va putea fi suspendat ă. Cu toate
acestea, în cazul evacuării pentru neplata chiriei sau a arenzii se va putea dispune suspendarea execut ării
hot ărârii în cadrul contesta ţ iei la executare sau a apelului exercitat de către pârât numai dacă acesta
consemnează în numerar, la dispozi ţ ia creditorului, chiria sau arenda la care a fost obligat, suma stabilit ă
pentru asigurarea ratelor de chirie sau arend ă datorate până la data cererii de suspendare, precum şi cea
aferent ă ratelor de chirie sau arend ă ce ar deveni exigibile în cursul judecăţ ii procesului. (2) Suspendarea
încetează de drept dacă , la expirarea termenului pentru care chiria sau arenda a fost astfel acoperit ă , debitorul
nu cere şi nu depune suma ce se va fixa de instan ţ a de executare pentru acoperirea unor noi rate, în condi ţ iile
prevă zute la alin. (1) ”.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 131/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 131
4. Dispoziţii speciale
Pentru configurarea domeniului de aplicare a acestei proceduri speciale sunt relevante
şi dispoziţiile art. 1.045 – Încetarea abuzului de folosinţă: „(1) Dacă locatarul, nerespectândobliga ţ iile ce îi revin privind folosirea normal ă , cu pruden ţă şi diligen ţă , a imobilului
închiriat ori arendat, întrebuin ţ ează imobilul în alt scop decât cel prevă zut în contract, îi
modifică structura stabilit ă prin construc ţ ie, îi produce stricăciuni ori săvâr şe şte orice alte
abuzuri de folosin ţă , el va putea fi obligat, prin ordonan ţă pre şedin ţ ial ă , dat ă cu citarea
păr ţ ilor, la încetarea acestor abuzuri şi la restabilirea situa ţ iei anterioare. (2) Dispozi ţ iile
alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi pentru solu ţ ionarea cererii privind încetarea
oricăror abuzuri săvâr şite de proprietarul care prejudiciază folosin ţ a normal ă a păr ţ ilor sauinstala ţ iilor aflate în proprietate comună din imobilele cu mai multe etaje sau apartamente
ori care tulbur ă buna convie ţ uire în acel imobil”.
În ceea ce priveşte efectuarea reparaţiilor şi restrângerea folosinţei, art. 1.046, cu
denumirea marginală „Efectuarea reparaţiilor. Restrângerea folosinţei. Evacuarea” dispune că
„ Prin ordonan ţă pre şedin ţ ial ă , dat ă cu citarea păr ţ ilor, locatarul sau, când este cazul,
sublocatarul poate fi obligat la efectuarea repara ţ iilor necesare ce îi revin potrivit legii,
precum şi la restrângerea folosin ţ ei spa ţ iului închiriat ori chiar la evacuarea din acest spa ţ iu
dacă aceste mă suri se justifică pentru efectuarea repara ţ iilor ori lucr ărilor prevă zute de lege
în sarcina locatorului”,
Potrivit dispoziţiilor art. 996 alin. (5) NCPC, conform cărora „pe cale de ordonanţă
preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror
executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt”, admisibilitatea acestor măsuri
ar putea forma obiect de controversă. Însă măsurile la care se refer ă expres art. 1.045 şi urm.
ar putea fi considerate măsuri definitive, de unde rezultă că legiuitorul a rezolvat expres
chestiunea admisibilităţii acestor cereri, chestiune care nu mai trebuie verificată distinct, prin
raportare la dreptul comun al ordonanţei preşedinţiale. Articolul 1045 şi următoarele sunt
texte speciale, derogatorii de la dreptul comun al ordonanţei preşedinţiale; practic, se
împrumută doar „haina procedurală” referitoare la judecarea cererii, caracterul executoriu al
hotărârii, calea de atac, termenele speciale de pronunţare şi de motivare etc.
Abundenţa măsurilor care pot fi luate pe calea ordonanţei preşedinţiale (prevăzute de
NCC şi NCPC) derivă din faptul că legiuitorul a ales să facă trimitere la procedura ordonanţei
preşedinţiale ca la un tipar aplicabil ori de câte ori a considerat o anumită cerere a fi urgentă.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 132/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 132
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Soluţia este raţională sub aspectul tehnicii legislative, pentru că altminteri ar fi trebuit să
calchieze în diferite materii textele referitoare la ordonanţa preşedinţială. De aici rezultă însă
că nu se mai verifică celelalte condiţii de fond prevăzute de dreptul comun pentru această
procedur ă, trimiterea la procedura ordonanţei preşedinţiale fiind una limitată la procedura
aplicabilă.
Ca exemplu din practică judiciar ă a fost menţionat un caz în care locatorul a solicitat,
pe calea ordonanţei preşedinţiale, să i se permită accesul în imobil pentru efectuarea unor
măsur ători cadastrale necesare rezolvării unor probleme litigioase dintre păr ţi, iar prima
instanţă a respins cererea ca inadmisibilă, cu motivarea că nu s-a respectat cerinţa
vremelniciei, întrucât accesul nu ar fi permis doar în mod vremelnic (!). O astfel de
interpretare formalistă şi rigidă a cerinţei vremelniciei ar însemna că ordonanţa preşedinţială ar putea fi la fel de bine abrogată întrucât nu ar mai prezenta nicio utilitate practică, mai ales
în cazul unor prestaţii pozitive impuse debitorului. Evident că, în cazul de mai sus, ar fi
tranşată definitiv problema accesului în imobil, locatorul f ăcând măsur ătorile, ori efectuând
reparaţiile necesare, dar s-a subliniat faptul că ceea nu se stabileşte prin ordonanţă
preşedinţială cu autoritate de lucru judecat sunt aspectele de fond (de exemplu, cine trebuia să
facă reparaţiile, cine trebuia să le plătească, dacă a fost predată întreaga suprafaţă convenită
etc.). Aceste aspecte de fond pot face obiectul unei judecăţi ulterioare; în acest sens ordonanţaeste doar vremelnică, întrucât nu înlătur ă posibilitatea soluţionării tuturor aspectelor litigioase
privitoare la fondul raporturilor juridice dintre păr ţi, pe calea dreptului comun.
Cu alte cuvinte, vremelnicia nu este o condiţie care trebuie percepută într-o manier ă
mecanicistă, materială, întrucât, până la urmă, orice măsur ă care este vremelnică în ce priveşte
dezlegarea finală a raporturilor juridice între păr ţi are şi o conotaţie definitivă – spre exemplu,
sistarea construcţiilor pe o perioadă de timp este un element de fapt ireversibil, obligaţia de a
ridica provizoriu anumite lucr ări considerate abuzive produce, de asemenea, efecte materialeireversibile, evacuarea dintr-un imobil deţinut abuziv (admisibilă, după noi, în vechea
reglementare, în măsura în care erau îndeplinite condiţiile art. 581 CPC 1865, îndeosebi
urgenţa şi aparenţa dreptului) produce, de asemenea, efecte ireversibile pentru perioada de
timp în care pârâtul nu a locuit în imobil, chiar dacă el este ulterior reintegrat etc.
Un alt text binevenit, întrucât reglementează o situaţie des întâlnită în practică, este
prevăzut cel de la art. 1.048 – Cereri ale asociaţiilor de proprietari: „ Dispozi ţ iile art. 1.045 se
aplică în mod corespunzător şi pentru solu ţ ionarea cererii formulate de o asocia ţ ie de
proprietari împotriva proprietarilor, membri ai acesteia, în cazul în care neefectuarea
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 133/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 133
repara ţ iilor ce sunt în sarcina fiecărui proprietar ori a repara ţ iilor sau a oricăror lucr ări la
păr ţ ile sau la instala ţ iile aflate în coproprietatea acestora ori la spa ţ iile aflate în proprietate
exclusivă afectează folosin ţ a normal ă a păr ţ ilor comune sau a altor spa ţ ii locative din imobil,
precum şi siguran ţ a locuirii în acel imobil”.
Aceste texte au foarte puţină legătur ă cu evacuarea, dar au fost probabil subsumate de
legiuitor chestiunii generice a tulbur ărilor locative şi de aceea se regăsesc în acest capitol.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 134/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 135/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 135
Proceduri speciale: procedura cu privire la cererile de valoare redusă* - judecător Gheorghe-Liviu ZIDARU
Prelegere sus ţ inut ă de dl. judecător Gheorghe-Liviu ZIDARU
1. Domeniu de aplicare
Cu privire la domeniul de aplicare, art. 1.025 alin. (1) NCPC dispune că: „(1)
Prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, f ăr ă a se lua în considerare dobânzile,
cheltuielile de judecat ă şi alte venituri accesorii, nu depăşe şte suma de 10.000 lei la data
sesizării instan ţ ei”.
În cazul acestei proceduri nu mai suntem în prezenţa unei inovaţii româneşti, ci se
reproduc prevederile Regulamentului (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European şi al
Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu
valoare redusă. S-a precizat faptul că domeniul de aplicare al Regulamentului priveşte doar
litigiile cu un element de extraneitate privitor la păr ţi, în sensul că cel pu ţ in una dintre acestea
î şi are re şedin ţ a obi şnuit ă în alt stat membru decât instan ţ a sesizat ă [art. 3 alin. (1) din
Regulament].
Regulamentul, prin natura sa fiind aplicabil nemijlocit, nu are nevoie de transpunere în
legislaţia internă. Este însă utilă transpunerea acestei proceduri în NCPC şi pentru litigiile
strict interne, pentru familiarizarea judecătorilor cu această procedur ă, deoarece ar fi fost greu
pentru instanţele din România să aplice, în cazurile în care Regulamentul ar fi nemijlocit
aplicabil, o procedur ă pe care practic nu o cunoşteau absolut deloc; de asemenea, procedurasimplificată, în măsura în care va fi suficient de popularizată, se va dovedi utilă pentru
degrevarea instanţelor de o serie de litigii pentru care nu vor mai trebui să desf ăşoare
procedura complexă de drept comun.
Legea naţională prevede aplicabilitatea procedurii speciale, în măsura în care valoarea
capătului principal de cerere nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei [f ăr ă a
* Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă civilă au în vedere varianta
Codului republicată în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 136/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 136
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
fi luate în considerare accesoriile, ceea ce corespunde şi soluţiei de drept comun prevăzute de
art. 98 alin. (2) NCPC], în timp ce Regulamentul face referire la suma de 2.000 Euro; nefiind
în câmpul de aplicare al Regulamentului, legiuitorul naţional putea prevedea un plafon diferit
(de altfel, foarte apropiat); domnul profesor Gabriel Boroi a ar ătat, în cadrul unei prelegeri
anterioare, că această valoare este destul de redusă, iar dacă procedura va avea succes, va
putea fi mărită ulterior.
Excep ţ iile de la domeniul de aplicare au fost preluate ca atare din Regulament. Astfel,
potrivit dispoziţiilor art. 1.025 „(2)Prezentul titlu nu se aplică în materie fiscal ă , vamal ă sau
administrativă şi nici în ceea ce prive şte r ă spunderea statului pentru acte sau omisiuni în
cadrul exercit ării autorit ăţ ii publice. (3) De asemenea, prezenta procedur ă nu se aplică
cererilor referitoare la: a) starea civil ă sau capacitatea persoanelor fizice; b) drepturile patrimoniale nă scute din raporturile de familie; c) mo ştenire; d) insolven ţă , concordatul
preventiv, procedurile privind lichidarea societ ăţ ilor insolvabile şi a altor persoane juridice
sau alte proceduri asemănătoare; e) asigur ări sociale; f) dreptul muncii; g) închirierea unor
bunuri imobile, cu excep ţ ia ac ţ iunilor privind crean ţ ele având ca obiect plata unei sume de
bani; h) arbitraj; i) atingeri aduse dreptului la via ţă privat ă sau altor drepturi care privesc
personalitatea”.
S-a dorit în special exceptarea materiilor de drept public, dar şi a unor aspectespecifice precum litigiile în materie succesorală ori cele referitoare la regimurile
matrimoniale.
Legat de domeniul de aplicare, s-a ridicat problema dacă cererea de chemare în
judecată poate privi şi altceva decât plata unei sume de bani, întrucât art. 1.025 alin. (1)
prevede „valoarea cererii (...) nu depăşe şte suma de 10.000 lei la data sesizării instan ţ ei”.
Interpretarea propusă în doctrină este aceea că cererea trebuie să aibă ca obiect un drept de
creanţă a cărui obligaţie corelativă constă în plata unei sume de bani, interpretare care seîntemeiază pe formularea art. 1.025 alin. (1), respectiv alin. (2) lit. g) NCPC.1 Această opinie
trebuie considerată întemeiată; desigur, în practica judiciar ă se va decide dacă se va da
textelor o interpretare mai largă, în sensul că procedura este aplicabilă oricărei cereri
patrimoniale al cărei obiect are o valoare de până la 10.000 lei inclusiv.
1
În acest sens, a se vedea C.C. Dinu, Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă în contextul NouluiCod de procedur ă civil ă, în Revista Română de Drept Privat nr. 3/2011, p. 70, 71.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 137/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 137
2. Caracterul alternativ
Trebuie subliniat caracterul alternativ al acestei proceduri, conform art. 1.026 alin.
(1) şi (2): „(1) Reclamantul are alegerea între procedura special ă reglementat ă de prezentultitlu şi procedura de drept comun. 2) Dacă a sesizat instan ţ a cu o cerere redactat ă potrivit
art. 194, aceasta va fi solu ţ ionat ă potrivit procedurii de drept comun, cu excep ţ ia cazului în
care reclamantul, cel mai târziu la primul termen de judecat ă , solicit ă în mod expres
aplicarea procedurii speciale”.
Având în vedere valoarea redusă a cererilor înregistrate în această procedur ă, se
presupune că păr ţile nu vor fi asistate de avocat, sens în care s-a ar ătat faptul că păr ţile vor fi
asistate prin intermediul unor formulare aprobate prin Ordin emis de Ministerul Justiţiei, după cum rezultă din art. 1.028 NCPC. În acest sens, trebuie menţionat că aceste formulare au fost
aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 359/C din 29.01.20132, Ca urmare, din punct de
vedere practic, de cele mai multe ori alegerea procedurii speciale rezultă din completarea de
către reclamant a formularului anume destinat acestui scop. Doar prin excepţie, reclamantul
care a formulat o cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun poate opta pentru
aplicarea procedurii speciale la primul termen de judecată la care păr ţile sunt legal citate3.
Cu privire la modelul de formular a fost subliniată necesitatea ca acesta să nu fie unul
foarte tehnic, ci intuitiv, astfel încât să poată ghida, în lipsa unui avocat, chiar un justiţiabil
nefamiliarizat cu procedura; de asemenea, a fost subliniată necesitatea ca fomularul să conţină
inclusiv un spaţiu suficient alocat descrierii pricinii, având în vedere obişnuinţa justiţiabilului
2 Publicat în M.Of. nr. 69/1.02.2013.3 Art. 1.028: „(1) Reclamantul declan şează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prin completarea
formularului de cerere şi depunerea sau trimiterea acestuia la instan ţ a competent ă , prin po şt ă sau prin orice
alte mijloace care asigur ă transmiterea formularului şi confirmarea primirii acestuia. (2) Formularul de cerere
se aprobă prin ordin al ministrului justi ţ iei şi con ţ ine rubrici care permit identificarea păr ţ ilor, valoarea
preten ţ iei, indicarea probelor şi alte elemente necesare solu ţ ionării cauzei. (3) Odat ă cu formularul de cerere se
depun ori se trimit şi copii de pe înscrisurile de care reclamantul în ţ elege să se folosească. (4) În cazul în care
informa ţ iile furnizate de reclamant nu sunt suficient de clare sau sunt inadecvate ori formularul de cerere nu a
fost completat corect, instan ţ a îi va acorda reclamantului posibilitatea să completeze sau să rectifice formularul
ori să furnizeze informa ţ ii sau înscrisuri suplimentare. Instan ţ a va folosi în acest scop un formular tip, care va fi
aprobat prin ordin al ministrului justi ţ iei. (5) În cazul în care reclamantul nu completează sau nu rectifică
formularul de cerere în termenul stabilit de instan ţă , cererea se va anula”.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 138/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 138
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
de a nu se rezuma strict la faptele care fundamentează pretenţiile sale ori de a le expune pe
larg.
Formatorul a apreciat că, în situaţia în care instanţa care tipăreşte formularele
apreciază că spaţiul alocat descrierii pricinii nu este suficient, îl poate extinde, f ăr ă a se afecta
astfel spiritul Ordinului Ministerului Justiţiei; din sală s-a f ăcut precizarea că depinde cine
imprimă formularele, existând şi posibilitatea ca acestea să sosească la instanţe deja tipărite.
În acelaşi context s-a exprimat opinia că popularizarea NCPC este în stadiu incipient,
nu numai la nivelul instanţelor judecătoreşti, cât mai ales în rândul justiţiabililor, sens în care
s-a apreciat că inclusiv instanţele ar trebui să popularizeze procedurile noi prin mijloace aflate
la îndemâna lor (de exemplu, prin afişare la sediul instanţelor a unui ghid cu privire la noua
procedur ă, care să cuprindă şi explicarea avantajelor acesteia, în ce priveşte timbrajul,simplificarea procedurii, caracterul executoriu al hotărârii de primă instanţă).
3. Taxele de timbru
Cu privire la taxele de timbru a fost ar ătat faptul că, în cazul cererilor cu valoare
redusă, acestea vor fi, potrivit art. 2 alin. (1)2 din Legea nr. 146/1997, introdus prin LPA
NCPC: – 50 lei pentru cererile cu o valoare de până la 2.000 lei;
–150 lei pentru cererile cu o valoare între 2.000 lei şi 10.000 lei.
În materiile speciale în care legea prevede scutirea de plata taxei judiciare de timbru
(e.g., cererile formulate de asociaţiile de proprietari pentru plata cheltuielilor de întreţinere),
reclamantul nu va datora taxa de timbru, chiar dacă optează pentru aplicarea procedurii
speciale. Această concluzie se impune inclusiv pentru a asigura aplicarea practică a noilor
texte de lege.Potrivit art. 1.026 alin. (3) (text preluat din Regulament, ca şi celelalte texte în
general, care au fost preluate cu mici adaptări), „ Atunci când cererea nu poate fi solu ţ ionat ă
potrivit dispozi ţ iilor prevă zute de prezentul titlu, instan ţ a judecătorească îl informează pe
reclamant în acest sens, iar dacă reclamantul nu î şi retrage cererea, aceasta va fi judecat ă
potrivit dreptului comun”. Acest text este aplicabil, spre exemplu, în cazul în care reclamantul
introduce, folosind formularul aferent procedurii speciale, o cerere având valoarea de 15.000
lei; în acest caz, în cadrul procedurii de regularizare, instanţa îi va comunica prin citaţie faptul
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 139/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 139
că cererea sa nu poate fi soluţionată şi îl întreabă dacă înţelege să îşi retragă cererea sau să
continue judecata conform dreptului comun.
Având în vedere că ne aflăm în prezenţa unui text derogatoriu, s-a ridicat problema
consecinţelor în cazul în care formularul nu îndeplineşte condiţiile pentru cererea de chemare
în judecată (art. 194 NCPC) sau nu este completat corect [art. 1.028 alin. (4)]. În acest caz,
conform prevederilor art. 1.028 alin. (4) NCPC, instanţa îi va acorda reclamantului
posibilitatea să completeze sau să rectifice formularul ori să furnizeze informaţii sau înscrisuri
suplimentare, iar dacă reclamantul nu completează sau nu rectifică formularul de cerere în
termenul stabilit de instanţă, cererea se va anula. Aceste dispoziţii constituie o particularizare
a prevederilor generale din materia regularizării cererii (art. 200 NCPC), care se vor aplica în
completare, pentru aspectele procedurale care nu sunt expres reglementate prin normelespeciale. Ca urmare, anularea se va pronunţa prin încheiere în camera de consiliu, f ăr ă citarea
păr ţilor [art. 200 alin. (3) cu referire la art. 532 alin. (1) teza finală NCPC, care instituie, în
materie necontencioasă, regula citării facultative a păr ţilor]; din interpretarea sistematică a art.
200 rezultă că în ipoteza prevăzută de alin. (3), cererea se va anula f ăr ă citarea reclamantului,
doar pe baza verificării impuse de lege cu privire la remedierea lipsurilor – nici nu se pune
problema citării pârâtului, câtă vreme cererea introductivă, prin ipoteză, nu i-a fost
comunicată şi nici nu trebuie înştiinţat de proces decât după regularizarea cereriiintroductive!), iar cererea de reexaminare pe care reclamantul o poate formula, în condiţiile
dreptului comun, se soluţionează cu citarea reclamantului, conform art. 200 alin. (6) NCPC.
În acelaşi context s-a apreciat că un formular completat corect va constitui şi o cerere
care va respecta dispoziţiile art. 194 NCPC privind cuprinsul cererii de chemare în judecată,
astfel încât, în situaţia în care reclamantul, înştiinţat potrivit art. 1.026 alin. (3), tace sau nu îşi
retrage cererea, instanţa va putea proceda conform dreptului comun, respectiv va parcurge
procedura prealabilă scrisă (art. 201 NCPC).
4. Instanţa competentă în primă instanţă
Cu privire la instan ţ a competent ă în primă instan ţă s-a ar ătat că aceasta este
judecătoria [conform 1.027 alin. (1) NCPC] iar competenţa teritorială se stabileşte potrivit
dreptului comun, astfel cum se prevede la art. 1.027 alin. (2) NCPC; s-a precizat, totodată,
faptul că, având în vedere că suntem în prezenţa unei cereri patrimoniale, competenţa
teritorială va fi de ordine privată, regimul de invocare a excepţiei de necompetenţă fiind supus
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 140/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 140
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
prevederilor art. 130 alin. (3) NCPC. În acest context se pune problema dacă în procedura
cererilor cu valoare redusă întâmpinarea este obligatorie sau nu. În raport de formularea
imperativă a art. 1.029 alin. (4) [„ pârâtul va depune sau trimite formularul de r ă spuns
completat corespunzător (...)”] soluţia corectă ar fi cea a obligativităţii r ăspunsului, ca formă
specifică a întâmpinării. Ca urmare, excepţia necompetenţei teritoriale relative trebuie
ridicată, sub sancţiunea decăderii, în termenul prevăzut de art. 1.029 alin. (4) NCPC.
5. Desf ăşurarea procedurii
În continuare, privitor la desf ăşurarea procedurii, pornind de la prevederile art. 1.029
alin. (1) şi 2 [„(1) Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă şi se
desf ăşoar ă în întregul ei în camera de consiliu. (2) Instan ţ a poate dispune înf ăţ i şarea
păr ţ ilor, dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau la solicitarea uneia dintre păr ţ i.
Instan ţ a poate să refuze o astfel de solicitare în cazul în care consider ă că , ţ inând cont de
împrejur ările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale. Refuzul se motivează în scris şi nu
poate fi atacat separat”] a fost prezentat ca principal avantaj (atât pentru instanţă, cât şi în
general) al acestei proceduri faptul că s-ar putea desf ăşura în întregime chiar şi în biroul
judecătorului, având în vedere că nu este necesar ă citarea păr ţilor dacă înscrisurile suntedificatoare.
În acest context, s-a ridicat întrebarea dacă textul va r ămâne în această formă, având în
vedere că după apariţia O.G. nr. 5/2001, care era foarte asemănătoare cu Regulamentul
privind somaţia europeană de plată şi în cadrul căreia se prevedea că hotărârea se dă f ăr ă
citare, Curtea Constituţională a declarat textul neconstituţional pentru încălcarea dreptului la
apărare, ceea ce a condus la modificarea ordonanţei.4
4 Afirmaţia autorului întrebării nu este exactă. În forma iniţială a O.G. nr. 5/2001 se prevedea, într-adevăr, că
citarea păr ţilor este facultativă [art. 4 alin. (2)], dispoziţie care nu a fost declarată neconstituţională. Prin Legea
nr. 295/2002, Parlamentul a modificat acest text de lege, instituind regula citării şi în această materie, însă
această opţiune legislativă nu s-a datorat unei decizii de neconstituţionalitate cu privire la textul anterior.
Dimpotrivă, prin Decizia nr. 141/30.04.2002, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate
ridicată cu privire la textul care prevedea citarea facultativă, ar ătând că „Posibilitatea soluţionării cererii şi f ăr ă
citarea păr ţilor este justificată din motive similare celor care au fost avute în vedere de legiuitor la reglementarea
instituţiei ordonanţei preşedinţiale: adoptarea unor măsuri vremelnice pentru apărarea unor interese legitime,
urgenţa adoptării unor asemenea măsuri, dar şi încercarea de a stinge litigiul pe baza înţelegerii păr ţilor. Soluţiileadoptate de judecător în cadrul procedurii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 au un caracter
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 141/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 141
În r ăspunsul la această întrebare s-a precizat faptul că textul este o preluare exactă a
prevederilor Regulamentului, respectiv a art. 5 alin. (1), iar Curtea Constituţională nu are
competenţa de a se pronunţa cu privire la conformitatea acestuia cu Constituţia. Ar fi ilogic să
se considere că legea care preia aceeaşi soluţie ca Regulamentul european ar contraveni
Constituţiei.
În acelaşi context, s-a subliniat necesitatea de a nu se asocia obligatoriu
contradictorialitatea cu citarea, întrucât se poate asigura contradictorialitatea şi printr-o
procedur ă scrisă, nu numai printr-o procedur ă orală. Ca exemplu a fost indicată procedura de
filtrare a recursului, în care contradictorialitatea se asigur ă prin comunicarea raportului
completului de filtru către păr ţi, care pot depune puncte de vedere scrise, f ăr ă a fi necesar ă
deplasarea la instanţă, pentru dezbateri orale. De asemenea, s-a precizat că, în cazulregulamentelor comunitare, competenţa de a se pronunţa asupra încălcării drepturilor
fundamentale apar ţine CJUE, formatorul opinând că, având în vedere că nu putem invoca o
tradiţie românească în cazul unor astfel de proceduri f ăr ă citare sau cu citare facultativă, fiind
încă în stadiul coagulării acestora, nu putem să pretindem a-i învăţa pe judecătorii din statele
europene ce proceduri respectă sau nu dreptul la un proces echitabil, ci, din contr ă, noi putem
învăţa din experienţa acestora referitoare la proceduri scrise, care respectă principiul
contradictorialităţii în altă manier ă decât prin citarea păr ţilor.În ceea ce priveşte probele, potrivit dispoziţiilor art. 1.029 alin. (9), „ Instan ţ a poate
încuviin ţ a şi alte probe în afara înscrisurilor depuse de păr ţ i. Nu vor fi însă încuviin ţ ate acele
probe a căror administrare necesit ă cheltuieli dispropor ţ ionate fa ţă de valoarea cererii de
chemare în judecat ă sau a cererii reconven ţ ionale”.
Cu privire la noţiunea de „probă care provoacă o cheltuială dispropor ţionată” a fost
dată ca exemplu ipoteza în care, dacă valoarea cererii este de 500 – 1000 lei, ar fi probabil de
evitat încuviinţarea probei cu expertiză, ajungându-se la o diferenţă prea mare între miza reală a litigiului şi cheltuielile necesare pentru soluţionarea acestuia.
În acest context trebuie menţionat că în Codul civil există un text cu certe valenţe
procedurale, în materie probatorie, care permite instanţei învestite cu o cerere în acordarea
vremelnic şi sunt supuse căilor de atac. De asemenea, judecătorul, în vederea soluţionării cererii, poate dispune
citarea păr ţilor, dacă înscrisurile depuse de creditor nu sunt suficient de convingătoare şi consider ă că sunt
necesare lămuriri şi explicaţii suplimentare. Ordonanţa cu somaţia de plată se va emite numai când în urmaexaminării înscrisurilor prezentate se constată că pretenţiile creditorului sunt justificate.”
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 142/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 142
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
despăgubirilor, întemeiată pe r ăspunderea civilă a debitorului, să estimeze prejudiciul al cărui
cuantum nu poate fi stabilit cu certitudine [art. 1.532 alin. (3) NCC].
Articolul 1.029 alin. (9) NCPC nu limitează probatoriul admisibil în această procedur ă
la proba cu înscrisuri (ca urmare, nu trebuie confundate cerinţele acestei proceduri cu cele
aplicabile ordonanţei de plată) şi nici nu declar ă de plano inadmisibile probele care ar necesita
cheltuieli dispropor ţionate; se instituie un criteriu suplimentar care trebuie avut în vedere de
instanţă, atunci când aceasta decide asupra cererii de probe, pe lângă admisibilitate şi
concludenţă.
6. Soluţionarea cererii
În ceea ce priveşte soluţionarea cererii, art. 1.029 NCPC dispune că: „(1) Instan ţ a va
pronun ţ a şi redacta hot ărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informa ţ iilor
necesare sau, după caz, de la dezbaterea oral ă. (2) În cazul în care nu se prime şte niciun
r ă spuns de la partea interesat ă în termenul stabilit la art. 1.029 alin. (4), (6) sau (8), instan ţ a
se va pronun ţ a cu privire la cererea principal ă sau la cererea reconven ţ ional ă în raport cu
actele aflate la dosar . (3) Hot ărârea primei instan ţ e este executorie de drept”.
Procedura în cazul cererilor cu valoare redusă ar putea fi abordată foarte flexibil de
judecători, în cazul în care se va depăşi obişnuinţa mentală a citării păr ţilor.
Formatorul a apreciat că, probabil din raţiuni administrative, ce privesc programul
ECRIS şi de planificare a şedinţelor completelor de judecată, judecătorul cauzei va stabili un
termen de soluţionare, în camera de consiliu, chiar dacă nu dispune citarea păr ţilor. Desigur,
nu trebuie exclusă posibilitatea ca instanţa, constatând că pentru soluţionarea pricinii sunt
necesare şi alte înscrisuri, să pună în vedere păr ţilor – de regulă, reclamantului – să completeze probele, depunând înscrisurile necesare. În cazul în care ar fi necesare şi alte
probe în afara înscrisurilor ar fi recomandabilă citarea păr ţilor, pentru a discuta probele în
şedinţă publică, în urma unei dezbateri orale contradictorii.
Potrivit art. 1.029 alin. (1) NCPC, procedura se desf ăşoar ă în întregul ei în camera de
consiliu.
Şi în cazul altor proceduri speciale s-a prevăzut soluţionarea cererilor în camera de
consiliu, soluţie regăsită de altfel şi în CPC 1865.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 143/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 143
Potrivit art. XII din Legea nr. 2/2013, „(1) Dispozi ţ iile Legii nr. 134/2010 privind
Codul de procedur ă civil ă , republicat ă , privind cercetarea procesului şi, după caz,
dezbaterea fondului în camera de consiliu se aplică proceselor pornite începând cu data de 1
ianuarie 2016. (2) În procesele pornite începând cu data intr ării în vigoare a prezentei legi şi
până la data de 31 decembrie 2015, cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului
se desf ăşoar ă în şedin ţă publică , dacă legea nu prevede altfel .”
Prin această normă legiuitorul a intenţionat doar să amâne aplicarea dispoziţiilor
referitoare la desf ăşurarea cercetării procesului în faţa primei instanţe în camera de consiliu,
în procedura de drept comun, şi nu să suspende aplicarea tuturor dispoziţiilor NCPC
privitoare la judecarea unor cereri în camera de consiliu. Această soluţie este evidentă, atât
având în vedere raţiunile practice urmărite de legiuitor, cât şi faptul că se face referire lacercetarea procesului, respectiv dezbaterea fondului; or, spre exemplu în cazul cererilor cu
valoare redusă, nici nu există aceste două etape procesuale, cu această denumire.
7. Căi de atac
Potrivit art. 1.032 NCPC, hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului la tribunal,
ceea ce corespunde soluţiei din dreptul comun. Diferenţa constă în faptul că apelul nu estesuspensiv de executare, suspendarea fiind dispusă de tribunal, la cererea motivată a păr ţii,
numai cu plata unei cauţiuni de 10 % din valoarea contestată de apelant. Hotărârea instanţei
de apel este definitivă, în sensul art. 634 NCPC, nefiind aşadar supusă recursului.
8. Întrebări
În încheiere formatorul a alocat timp pentru întrebări din partea participanţilor:
8.1 Probele suplimentare
Referitor la probele suplimentare care pot fi acceptate de judecător în condiţiile art.
1.029 alin. (9) NCPC, s-a ridicat problema dacă aceasta ar putea fi analizată ca o chestiune de
admisibilitate a procedurii, având în vedere că instanţa pronunţă o hotărâre pe fond. Întrucât,
în lipsa probelor, instanţa poate respinge cererea ca neîntemeiată, nu ar fi fost corect ca
aceasta să fie o condiţie de admisibilitate a cererii, în sensul ca administrarea probelor să nu
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 144/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 144
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
conducă la cheltuieli dispropor ţionate, ceea ce i-ar permite reclamantului să folosească direct
procedura de drept comun?
Formatorul a apreciat că de vreme ce hotărârea (de admitere sau de respingere a
cererii) are autoritate de lucru judecat asupra fondului (spre deosebire de cazul ordonanţei de
plată), cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, prevederea alin. (9) trebuie privită ca o
recomandare adresată judecătorului, care va putea face o evaluare suplimentar ă a probei,
inclusiv din perspectiva propor ţionalităţii cheltuielilor ocazionate de administrarea sa cu
valoarea obiectului cererii, căutând să administreze probe care să nu fie costisitoare; cu toate
acestea, judecătorul va admite proba, dacă o va considera concludentă, necesar ă soluţionării
cauzei, alternativa respingerii cererii pe fond fiind indezirabilă; prevederile art. 1.029 alin. (9)
nu trebuie interpretate ca un obstacol peremptoriu, în condiţiile în care hotărârea dată este overitabilă hotărâre de fond; de asemenea, s-a precizat că, dacă prima instanţă ar administra
proba, se poate completa oricum probatoriul în apel, unde se aplică, în principiu, regulile de
drept comun.
În tot cazul, art. 1.029 alin. (9) nu instituie o condiţie de admisibilitate a procedurii,
suplimentar ă faţă de cele prevăzute de art. 1025 NCPC, fiind vorba despre o regulă privitoare
la încuviinţarea probatoriului.
8.2 Caracterul alternativ [dispoziţiile art. 1.026 alin. (3) NCPC]
Referitor la dispoziţiile art. 1.026 alin. (3) NCPC [„ Atunci când cererea nu poate fi
solu ţ ionat ă potrivit dispozi ţ iilor prevă zute de prezentul titlu, instan ţ a judecătorească îl
informează pe reclamant în acest sens, iar dacă reclamantul nu î şi retrage cererea, aceasta
va fi judecat ă potrivit dreptului comun”]s-a ridicat problema concilierii acestor prevederi cu
cele ale art. 204 privitoare la modificarea cererii de chemare în judecată; poate fi considerată
situaţia de la art. 1.026 alin. (3) o modificare a cererii, pot fi considerate aceste prevederi o
derogare de la condiţiile menţionate în art. 204? Care ar fi interesul de a retrage cererea dacă
aceasta se judecă oricum conform dreptului comun?
Formatorul a precizat că r ăspunsul depinde, practic, de momentul în care instanţa pune
în vedere reclamantului că cererea sa nu poate fi soluţionată potrivit acestei proceduri
speciale; coroborând dispoziţiile art. 1.026 alin. (3) cu cele ale art. 1.028 alin. (4) se poate
concluziona că deja în cadrul procedurii prealabile scrise instanţa l-ar putea informa pe
reclamant că cererea sa nu se încadrează în dispoziţiile legii speciale; totodată, instanţa îi va
pune în vedere reclamantului să timbreze la valoarea pretinsă, completând în mod
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 145/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 145
corespunzător taxa de timbru plătită, dacă este cazul. Ca urmare, dacă reclamantul comunică
acordul său privind transformarea cererii într-o cerere pe calea dreptului comun, la primul
termen de judecată la care păr ţile sunt legal citate, această cerere poate fi considerată o
modificare, în sensul art. 204 alin. (1) NCPC. Dacă o asemenea comunicare nu este f ăcută, iar
reclamantul nici nu renunţă la judecată, cererea va fi oricum judecată potrivit dreptului
comun, conform art. 1.026 alin. (3) NCPC. Ca urmare, practic, nu este posibil ca reclamantul
să-şi modifice cererea în sensul ar ătat abia după primul termen de judecată la care păr ţile sunt
legal citate, întrucât această modificare fie are loc la primul termen, fie este considerată a fi
operat de drept, în temeiul legii.
Interesul retragerii cererii – o formă de renunţare la judecată – ar putea fi dat de
necesitatea unei mai bune pregătiri şi fundamentări a cererii formulate potrivit dreptuluicomun.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 146/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 147/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 147
Procedura necontencioasă judiciară* - judecător Gheorghe-Liviu ZIDARU
Prelegere sus ţ inut ă de dl. judecător Gheorghe-Liviu ZIDARU
La prima vedere, procedura necontencioasă nu prezintă multe aspecte de noutate.
1. Domeniul de aplicare
În ceea ce priveşte domeniul de aplicare, art. 527 NCPC dispune că „Cererile pentru
solu ţ ionarea cărora este nevoie de interven ţ ia instan ţ ei, f ăr ă însă a se urmări stabilirea unui
drept potrivnic fa ţă de o alt ă persoană , precum sunt cele privitoare la darea autoriza ţ iilor
judecătore şti sau la luarea unor mă suri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt
supuse dispozi ţ iilor prezentei căr ţ i”.
A fost subliniat faptul că, prin instituirea instanţei de tutelă, procedurile
necontencioase (mai ales în ceea ce priveşte Cartea I din NCC, fiind date ca exemple
autorizarea încheierii actelor juridice de dispoziţie de către incapabil, numirea tutorelui, a
curatorului, descărcarea de gestiune etc.) vor cunoaşte un adevărat reviriment; în cadrul
cererilor de competenţa instanţei de tutelă, prevăzute de Cartea I referitoare la persoane din
NCC, vom întâlni rar proceduri contencioase (de exemplu dizolvarea consiliului de familie),
spre deosebire de Cartea a II-a cu privire la familie (conform art. 265 NCC). Ar fi fost, poate,
de dorit o procedur ă mai elaborată, special destinată instanţei de tutelă.
* Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă civilă au în vedere varianta
Codului republicată în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 148/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 148
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
2. Competenţa
Este reglementată de art. 528 NCPC: „(1) Cererile necontencioase care sunt în
leg ătur ă cu o cauză în curs de solu ţ ionare sau solu ţ ionat ă deja de o instan ţă ori care au caobiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instan ţ e se vor
îndrepta la acea instan ţă. (2) În celelalte cazuri, competen ţ a instan ţ ei şi solu ţ ionarea
incidentelor privind competen ţ a sunt supuse regulilor prevă zute pentru cererile contencioase.
(3) În cazul în care competen ţ a teritorial ă nu poate fi stabilit ă potrivit dispozi ţ iilor alin. (2),
cererile necontencioase se vor îndrepta la instan ţ a în a cărei circumscrip ţ ie petentul î şi are,
după caz, domiciliul, re şedin ţ a, sediul ori reprezentan ţ a, iar dacă niciuna dintre acestea nu
se afl ă pe teritoriul României, cererile se vor îndrepta, urmând regulile de competen ţă material ă , la Judecătoria Sectorului 1 al municipiului Bucure şti sau, după caz, la Tribunalul
Bucure şti”.
În cazul litigiilor cu element de extraneitate textul consacr ă o competenţă teritorială
subsidiar ă la Judecătoria Sectorului 1 şi Tribunalul Bucureşti; în cazul acestor litigii trebuie
verificat în prealabil dacă instanţele române sunt competente internaţional [în special
Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa
judiciar ă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială] şi, dacă nu
sunt aplicabile actele europene în domeniul procesului civil internaţional, Cartea a VII-a
NCPC, cu privire la procesul civil internaţional; totodată, s-a precizat faptul că pentru
verificarea competenţei sunt incidente prevederile art. 130 NCPC privitoare la invocarea
excepţiei de necompetenţă şi cele ale art. 131 privitoare la verificarea competenţei.
În cazul procedurilor necontencioase propriu-zise, unde nu există pârât şi, deci, nu ar
avea cine să invoce necompetenţa, instanţa îşi verifică din oficiu inclusiv competenţa de
ordine privată (art. 529 NCPC).
3. Procedura de soluţionare a cererii
Procedura de soluţionare a cererii este reglementată de art. 532 NCPC, potrivit căruia:
„(1) Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea petentului şi a persoanelor ar ătate în
cerere, dacă legea o impune. În caz contrar, judecata se face cu sau f ăr ă citare, la aprecierea
instan ţ ei. (2) Instan ţ a poate dispune, chiar din oficiu, orice mă suri utile cauzei. Ea are
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 149/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 149
dreptul să asculte orice persoană care poate aduce l ămuriri în cauză , precum şi pe acelea ale
căror interese ar putea fi afectate de hot ărâre”.
Spre deosebire de reglementarea anterioar ă, se instituie regula citării facultative, la
aprecierea instanţei, în materie necontencioasă [art. 532 alin. (1) teza finală]. Doar dacă legea
impune citarea, aceasta este obligatorie.
În ce priveşte alin. (2), instanţa poate introduce, din oficiu, păr ţi în cauză, spre
deosebire de procedura contencioasă, în care instanţa poate face acest lucru doar în cazuri
excepţionale, expres prevăzute de lege, în celelalte situaţii neputând decât să pună în vedere
păr ţilor necesitatea lărgirii cadrului procesual (conform art. 78 NCPC). Acest text de lege
poate primi aplicare practică, spre exemplu, în cazul plângerilor de carte funciar ă (spre
exemplu, se cere radierea unei notări, caz în care trebuie citat cel în folosul căreia a fost f ăcută notarea, ori dimpotrivă, se face plângere împotriva respingerii notării, caz în care trebuie citat
titularul dreptului tabular împotriva căruia s-ar face înscrierea).
4. Modalitatea de soluţionare a cererii
Potrivit art. 533 NCPC, asupra cererii „ Instan ţ a se pronun ţă prin încheiere, în raport
cu toate împrejur ările de fapt şi de drept ale cauzei, chiar dacă nu au fost invocate în cerere sau pe parcursul procedurii”.
Este un text interesant, sub aspectul rolului activ mai accentuat al instan ţei; se poate
constata că instanţa are o libertate mai accentuată în a stabili inclusiv faptele relevante pentru
soluţionarea pricinii şi a se lămuri cu privire la acestea, tocmai pentru că, prin definiţie, nu
există un litigiu între păr ţi.
5. Căile de atac
În ceea ce priveşte calea de atac, art. 534 NCPC dispune că: „(1) Încheierea prin care
se încuviin ţ ează cererea este executorie. (2) Încheierea prevă zut ă la alin. (1) este supusă
numai apelului, cu excep ţ ia celei pronun ţ ate de un complet al Înaltei Cur ţ i de Casa ţ ie şi
Justi ţ ie, care este definitivă. (3) Termenul de apel va curge de la pronun ţ are, pentru cei care
au fost prezen ţ i la ultima şedin ţă de judecat ă , şi de la comunicare, pentru cei care au
lipsit.(4) Apelul poate fi f ăcut de orice persoană interesat ă , chiar dacă nu a fost citat ă la solu ţ ionarea cererii, termenul de apel curgând de la data la care a luat cuno ştin ţă de
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 150/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 150
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
încheiere, dar nu mai târziu de un an de la data pronun ţării. (5) Apelul se judecă în camera
de consiliu”.
În această materie nu sunt noutăţi, în afar ă de faptul că se înlocuieşte recursul cu
apelul, cu excepţia dispoziţiilor alin. (4). Instituirea unui termen maxim de 1 an de la data
pronunţării pentru persoanele interesate care nu au participat la proces în faţa primei instanţe
este de natur ă să asigure certitudinea juridică.
Această procedur ă are caracter de drept comun pentru procedurile necontencioase
prevăzute de alte capitole ale NCPC, precum şi de legi speciale, completându-se, la rândul lor,
cu dispoziţiile mai elaborate din materia procedurii contencioase, în măsura în care acestea
din urmă sunt compatibile cu natura necontencioasă a cererii (art. 536 NCPC).
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 151/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 151
Măsurile asigurătorii şi sechestrul asigurător* - avocat Traian BRICIU
Prelegere sus ţ inut ă de dl. avocat Traian BRICIU
1. Măsurile asigurătorii şi sechestrul asigurător
1.1 Sediul materiei
Cartea a VI-a, Titlul IV din Noul Cod de procedur ă civilă
Primele modificări se regăsesc chiar în titlul capitolului: dacă în Codul de procedur ă
civilă de la 1865, Titlul IV din Cartea privind procedurile speciale este intitulat ,,măsuri
asigur ătorii”, în Noul Cod de procedur ă civilă apare denumirea de ,,mă surile asigur ătorii şi
provizorii”. Această denumire a apărut prin Legea de punere în aplicare a Noului Cod de
procedur ă civilă (Legea nr. 76/2012) şi vine ca urmare a articolului referitor la ,,măsuri
provizorii în materia dreptului de proprietate intelectuală”, în care prin Legea de punere în
aplicare s-a încercat aducerea în Noul Cod de procedur ă civilă a unor reguli existente şianterior, însă disparate (art. 255 NCC, Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile
conexe, Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie), toate având la bază o directivă
europeană.
Sub aspectul noţiunilor de «măsuri asigur ătorii – măsuri provizorii», art. 1.559 NCC
defineşte mă surile asigur ătorii: sechestrul, poprirea şi sechestrul judiciar ; prin urmare,
dispoziţiile nou introduse nu erau măsuri asigur ătorii, aşa încât au fost numite măsuri
asigur ătorii şi provizorii.
* Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă civilă au în vedere varianta
Codului anterioar ă republicării în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012, variantă în vigoare la data susţinerii
prelegerii.
Pentru uşurinţa consultării materialului, corespondentul fiecărui articol în forma republicată a Codului de procedur ă civilă urmează a fi indicat într-o notă de subsol.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 152/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 152
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
1.2 Generalităţi
O chestiune generală cu privire la sechestrul asigur ător : legiuitorul nu poate fi acuzat
că nu a fost extrem de dornic să modifice. Este un capitol unde există modificări, însă nu sunt
atât de ample precum în alte domenii, pentru că elementele care puteau fi aduse cu titlu de
inovaţie nu încadrau foarte bine cu profilul debitorilor şi creditorilor noştri. Soluţiile de genul
„se pot lua măsuri asigur ătorii şi f ăr ă cauţiune sau cauţiunea este o chestiune excepţională” nu
cred ar fi reprezentat o soluţie bună. Realitatea pieţei noastre şi dreptul, ca reflex al
economiei, mă fac să cred că o ideologie de tipul „să facem legislaţia să fie propice pentru
creditori” este o armă cu două tăişuri: mulţi creditori nu sunt creditori, alţii sunt şicanatori,
astfel încât trebuie să existe o rezervă, în sensul condiţionării luării măsurii de plata unei
cauţiuni şi caracterul semnificativ al acesteia.
1.3 Condiţiile de înfiinţare a sechestrului asigurător
În Codul de procedur ă civilă de la 1865 condiţiile de admisibilitate sunt prevăzute în
art. 591.
Noul Cod de procedur ă civilă menţionează aceleaşi condiţii de admisibilitate (în art.
940 – Condiţii de înfiinţare1: „(1) Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui crean ţă
este constatat ă în scris şi este exigibil ă , poate solicita înfiin ţ area unui sechestru asigur ător
asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovede şte că a intentat cerere de
chemare în judecat ă. El poate fi obligat la plata unei cau ţ iuni în cuantumul fixat de către
instan ţă. (2) Acela şi drept îl are şi creditorul a cărui crean ţă nu este constatat ă în scris, dacă
dovede şte că a intentat ac ţ iune şi depune, odat ă cu cererea de sechestru, o cau ţ iune de
jumătate din valoarea reclamat ă. (3) Instan ţ a poate încuviin ţ a sechestrul asigur ător chiar şi
atunci când crean ţ a nu este exigibil ă , în cazurile în care debitorul a mic şorat prin fapta sa
asigur ările date creditorului sau nu a dat asigur ările promise ori atunci când este pericol ca
debitorul să se sustrag ă de la urmărire sau să î şi ascund ă ori să î şi risipească averea. În
aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condi ţ ii prevă zute la
alin. (1) şi să depună o cau ţ iune, al cărei cuantum va fi fixat de către instan ţă”.
1.4 Competenţa
Referitor la acest aspect, s-a precizat că nu există modificări, deşi textele difer ă: în
Noul Cod de procedur ă civilă, faţă de Codul de procedur ă civilă de la 1865, se arată, în plus,
1
Art. 952 în forma Noului Cod de procedur ă civilă, republicată în M. Of. nr. 545/3.08.2012 (în continuare, NCPC republicat ).
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 153/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 153
că este competentă să judece procesul instanţa competentă să judece procesul în primă
instanţă: art. 941 alin. (1) NCPC2, faţă de art. 592 CPC 1865 („cererea de sechestru se
adresează instan ţ ei care judecă procesul ”). Această prevedere nu era chiar atât de clar ă; noul
Cod prevede clar că această competenţă apar ţine instanţei care judecă în primă instanţă.
Totodată, s-a mai ar ătat că, deşi nu suntem în prezenţa unei modificări, au existat
jurişti care au susţinut că, de exemplu, cererea de sechestru formulată într-un proces care se
află deja în faza apelului trebuie adresată instanţei de apel. Soluţia era, evident, greşită. Nu a
fost o practică extinsă de asemenea soluţii greşite, însă au fost suficiente încât să justifice
menţionarea în mod expres că este vorba despre instanţa care judecă în primă instanţă
procesul, chiar dacă acel proces se află în apel sau chiar în recurs.
1.5 Forma cererii
Codul de procedur ă civilă de la 1865 nu indica o anumită formă a cererii sechestrului
asigur ător, astfel încât s-a dezvoltat o practică neunitar ă (unii menţionează bunurile pe care
vor să le sechestreze, alţii nu le individualizează, solicitând “sechestrul asupra bunurilor
mobile şi imobile”). Aşadar, în tăcerea textului de lege, s-a dezvoltat o practică neunitar ă; au
existat şi soluţii de respingere a cererii pentru motivul că nu au fost menţionate bunurile care
se dorea a fi sechestrate.
În acest context, legiuitorul a prevăzut mai ferm, în art. 941 alin. (1) teza a II-a
NCPC3, că petentul creditor nu este obligat să individualizeze bunurile; dispoziţia urmăreşte
să uşureze sarcina creditorului, să nu îl pună pe acesta să indice în cererea de sechestru ce
anume bunuri vrea să sechestreze. Argumentul care a generat o astfel de soluţie legislativă a
fost acela că ar fi inechitabil să i se cear ă creditorului să individualizeze bunurile, cât timp
acest lucru ţine de punerea în executare a sechestrului. Or, tocmai asta face executorul
judecătoresc, care identifică bunurile după ce are încheierea de sechestru. Făr ă acest aport al
executorului, care ar putea identifica bunurile mai bine decât creditorul, acesta din urmă s-ar
transforma într-un detectiv (fapt care chiar se întâmplă în prezent). Actualmente, practica
majoritar ă este în sensul de a cere identificarea bunurilor. Soluţia din art. 941 NCPC tranşează
o problemă în care practica era neunitar ă.
2
Art. 953 alin. (1) NCPC republicat3 Idem.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 154/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 154
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
S-a ridicat problema ce se întâmplă cu cererea unui creditor care are o creanţă de o
anumită valoare şi se descoper ă abia în faza de executare că singurul bun pe care îl are
debitorul este un imobil de o valoare mult mai mare decât creanţa pentru care s-a solicitat
sechestrul? Dispare, aşadar, filtrul instanţei în ce priveşte propor ţia dintre cuantumul creanţei
şi valoarea bunului sechestrat. Nu există niciun control asupra a ceea deţine debitorul pentru
justificarea măsurii în raport cu valoarea creanţei.
Opinia exprimată referitor la această problemă a fost în sensul că efectul imediat al
noii reglementări este tranşarea problemei soluţionate în mod neunitar, însă efectul mediat
este acela că dispare controlul judecătorului asupra propor ţionalităţii. Instanţa care analizează
cererea nu poate verifica dacă solicitarea creditorului este propor ţională. Aprecierea de
oportunitate a judecătorului dispare numai în faza prealabilă, a încuviinţării măsurii. Aceastase transfer ă la executorul judecătoresc, care, având încheierea de sechestru, va stabili dacă
sechestrează sau nu un anumit bun. Executorul poate să limiteze sechestrarea la bunuri care
sunt propor ţionale cu valoarea creanţei.
În cele din urmă, un control din partea instanţei cu privire la respectarea unui raport
echitabil de propor ţionalitate în aplicarea sechestrului există şi în logica Noului Cod de
procedur ă civilă, însă intervenţia instanţei nu se realizează în amonte, ci în aval. Sunt două
soluţii posibile:a) instanţa are un control, totul se transfer ă în zona contesta ţ iei la executare; debitorul,
care va fi confruntat cu aplicarea unei măsuri asigur ătorii de către executor, contestă. Instanţa
are un control, însă nu instanţa care judecă sechestrul, ci instanţa care soluţionează contestaţia
la executare;
b) dacă discrepanţa între creanţă şi măsura aplicată este atât de mare încât îi blochează
pentru o creanţă mică un bun de mare valoare, debitorul, confruntat cu aplicarea sechestrului,
poate să uzeze de prevederile Noului Cod de procedur ă civilă: consemnarea sumei de bani şiridicarea sechestrului, dând garan ţ ii îndestul ătoare4 (un alt imobil, o sumă de bani, o
4 Art. 944 (art. 956 NCPC republicat). Ridicarea sechestrului asigur ător . „(1) Dacă debitorul va da, în toate
cazurile, o garan ţ ie îndestul ătoare, instan ţ a va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigur ător.
Cererea se solu ţ ionează în camera de consiliu, de urgen ţă şi cu citarea în termen scurt a păr ţ ilor, prin încheiere
supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronun ţ are, la instan ţ a ierarhic superioar ă. Apelul se judecă de
urgen ţă şi cu precădere. Dispozi ţ iile art. 941 alin. (3) se aplică în mod corespunzător ”.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 155/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 155
scrisoare de garanţie bancar ă din partea băncii care îi finanţează proiectul). Este o combinare
între juridic şi economic, însă acestea sunt, în realitate, deblocările.
Contraargumentul la problema identificată de participanţi, care a condus la soluţia din
art. 944 NCPC este acela că nu poate fi reţinută culpa creditorului pentru a-l lipsi de
posibilitatea asigur ării creanţei în situaţia în care debitorul are numai un bun foarte valoros.
Acesta din urmă ar trebui să se afle într-o situaţie mai proastă decât a creditorului cu un
debitor cu un bun mai puţin valoros? Ar trebui să acceptăm că această creanţă a lui este mai
lipsită de suport?
1.6 Judecata cererii de sechestru
Se păstrează, în mare, soluţiile din reglementarea anterioar ă, cu precizarea că în
cuprinsul încheierii de sechestru trebuie menţionată (instanţele fac şi în prezent acest lucru,
chiar dacă nu se prevede în mod expres) suma până la care se dispune mă sura sechestrului5.
Această menţiune este foarte importantă. În primul rând, reprezintă o orientare pentru
executorul judecătoresc cu privire la limita valorii până la care sechestrează bunurile (să nu
facă ce spune creditorul, ci ceea ce a spus creditorul şi a fost acceptat de către instanţă).
Uneori este utilă deoarece creditorul poate veni cu mai multe creanţe sau cu o creanţă mai
mare, însă numai unele creanţe sau o parte din creanţă se bucur ă de dovada prin act scris,
instanţa încuviinţând măsura asigur ătorie în limita acelei creanţe sau păr ţi din creanţă. Pe de
altă parte, în funcţie de valoarea creanţei acceptate a fi protejate provizoriu, se va face şi
eventuala ridicare a sechestrului. În genere, instanţele procedau astfel, însă nu în toate
cazurile, iar legiuitorul a considerat că ar trebui menţionată această regulă în mod expres.
Referitor la acest aspect s-a precizat că, în condiţiile în care art. 907- 908 din vechiul
Cod comercial au supravieţuit până la acest moment noului Cod civil, înseamnă că avem
reguli unitare pentru sechestru şi cauţiune, dispărând regula care exista doar în comercial cu
privire la achitarea anticipată.
Cu privire la problema menţionată, s-a ar ătat că noutatea adusă de Noul Cod de
procedur ă civilă este că pentru toate litigiile (indiferent de natura păr ţilor – profesionişti sau
nu) cau ţ iunea nu se mai pl ăte şte anticipat, ci în termenul acordat de instan ţă prin chiar
încheierea de admitere. Există o clarificare a practicii potrivit cu care în toate litigiile nu se
mai stabileşte termen în vederea achitării anticipate a cauţiunii. Textul are valoare numai
pentru situaţia în care instanţa stabileşte cauţiunea, nu şi pentru ipoteza în care creditorul
5 Art. 953 alin. (2) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 156/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 156
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
solicită sechestrul pentru o creanţă care nu este constatată prin act scris, deoarece acolo
instanţa nu are ce cauţiune să stabilească, pentru că este de jumătate din sumă şi aceea poate fi
plătită anticipat, f ăr ă probleme. Concluzia este că textul se refer ă numai la ipoteza creanţei
garantate prin act scris.
1.7 Comunicarea încheierii judecătoreşti
O altă modificare se refer ă la comunicarea încheierii judecătore şti: în reglementarea
CPC 1865, se f ăcea în toate cazurile, de instanţă, din oficiu. În Noul Cod de procedur ă civilă,
conform art. 941 alin (21)6 comunicarea difer ă: creditorului i se comunică de îndat ă, de către
instanţă, în timp ce debitorului i se comunică de către executorul judecătoresc odată cu
aplicarea măsurii sechestrului.
Care a fost raţiunea pentru această disociere în materie de comunicare a încheierii? S-a
încercat să se protejeze elementul surpriză. Vorbim de măsuri asigur ătorii. Bunurile, în
momentul anterior aplicării măsurii, pot fi uşor mutate, vândute. Or, măsura dispusă de
instanţă nu mai reprezintă o surpriză dacă debitorului i se comunică încheierea înainte de
aplicarea acesteia, prin executor judecătoresc. De obicei, comunicarea către debitor se f ăcea
înainte ca executorul să reuşească sechestrarea bunului. Practica a dovedit că debitorul ştie, de
cele mai multe ori, când se ia o măsur ă asigur ătorie împotriva lui. Aceasta a fost raţiunea care
a impus în LPA NCPC modificarea regulilor în materie de comunicare a încheierii.
Pe de altă parte, debitorul are şi alte mijloace de a afla (de exemplu, portalul
instanţelor). Au existat discuţii în comisia de elaborare că aceste măsuri asigur ătorii ar trebui
protejate şi prin norme de regulament al instanţelor, referitoare la secretizarea pe portalul
instanţelor, însă asemenea reguli nu pot fi introduse într-un cod fundamental, fiind mai curând
aspecte de resort administrativ.
1.8 Calea de atacSe păstrează termenul pentru exercitarea căii de atac de 5 zile de la comunicare. Calea
de atac însă nu mai este recursul, ca în CPC 1865, ci numai apelul . Dacă prima instanţă este
curtea de apel, calea de atac va fi recursul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
1.9 Executarea măsurii
Pentru executarea măsurii nu este nevoie de încuviinţarea executării silite. Precizarea
este necesar ă, deoarece în practica unor instanţe se cerea încuviinţarea chiar şi pentru măsuri
6 Art. 953 alin. (3) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 157/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 157
asigur ătorii, ceea ce nu era nici în spiritul Codului de procedur ă civilă de la 1865. De
asemenea, nu este nevoie de somaţie.
Aşadar, lipsesc două elemente ale executării, încuviin ţ area şi soma ţ ia prealabil ă, sau
orice altă autorizare din partea instanţei.
Există şi alte reglementări ale Codului de procedur ă civilă de la 1865 care au fost
preluate în Noul Cod de procedur ă civilă: ridicarea sechestrului, faptul că bunurile se
valorifică după ce se obţine titlul executoriu etc.
1.10 Sechestrul navelor civile
Această materie este reglementată pentru întâia dată în Codul de procedur ă civilă.
Sediul materiei este reprezentat de dispoziţiile art. 947 şi urm. NCPC7 care au o triplă
sursă: convenţiile internaţionale, dispoziţiile din vechiul Cod comercial privind vânzarea şi
sechestrul navelor şi art. 907 şi 908 din vechiul Cod comercial.
Competen ţ a este mai largă decât în prezent. Este vorba de tribunalul locului unde se
afl ă nava, indiferent de instanţa la care s-a introdus sau urmează a se introduce acţiunea pe
fond.
În ceea ce priveşte acţiunea de fond, în legea de organizare judecătorească nr.
304/2004 se prevede o competenţă specială în cazul navelor civile sau comerciale, maritime
sau fluviale: Tribunalele Constan ţ a şi Gala ţ i. În materia sechestrului asistăm la o desprindere
faţă de soluţia clasică, aplicabilă acţiunii de fond, din cauza urgenţei maxime şi faptului că
nava, deşi este concepută ideal ca bun imobil, prezintă dezavantajele de urmărire pe care le
are orice bun mobil. Din acest motiv, s-a optat ca orice tribunal din ţar ă, unde s-ar afla nava,
să fie competent să judece cerere de sechestru, chiar dacă nu ar fi competent şi în ce priveşte
soluţionarea fondului (de exemplu, tribunalele Giurgiu, Br ăila etc.).
O altă problemă vizează condi ţ iile de înfiin ţ are a sechestrului: nava, chiar dacă este în
port, nu poate fi sechestrată, pentru că se consider ă că este pe punctul de plecare, atunci când
documentele de călătorie se află în mâna că pitanului. Sunt, aşadar, anumite condiţionări care
implică o urgenţă mai mare.
Un alt element de noutate, care a creat un impact şi asupra altor măsuri asigur ătorii
este acela că în materia sechestrului navelor, plecând de la o practică internaţională bazată pe
convenţiile internaţionale în materie maritimă şi fluvială şi de la urgenţa specifică sechestrului
navelor, există posibilitatea introducerii ac ţ iunii sechestrului chiar înainte de introducerea
7 Art. 959 şi urm. NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 158/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 158
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
ac ţ iunii de fond . La sechestrul asigur ător obişnuit, asupra celorlalte bunuri mobile şi imobile,
nu există posibilitatea introducerii cererii de sechestru înainte de introducerea acţiunii de fond.
Regăsim această posibilitate numai la sechestrul judiciar, dar nu şi la sechestrul asigur ător.
Legiuitorul a fost prudent, reglementând două variante posibile: fie introducerea
acţiunii de fond, fie declanşarea procedurilor arbitrale în termen de cel mult de 20 de zile de la
data încuviinţării măsurii, sub sancţiunea încetării de drept a măsurii asigur ătorii. S-a dorit,
prin această condiţionare, limitarea posibilităţilor de abuz din partea creditorului, care ar
întârzia în mod nepermis introducerea acţiunii de fond, prelungind în acest mod sine die
efectul măsurii asigur ătorii.
Alte norme în materia navelor sunt spectaculoase, deşi nu sunt neapărat noi. Ele se
regăseau în legi speciale sau în vechiul Cod comercial. Executarea măsurii revine că pit ăniei portului; este un executor de ocazie. Nu este ceva nou. Suntem, aşadar, în prezenţa unei
derogări de la regulile privind executarea sechestrului.
O altă prevedere interesantă este cea din art. 956 NCPC8, existentă şi până în prezent
în legea specială abrogată prin Legea de punere în aplicare a Noului Cod de procedur ă civilă:
oprirea temporar ă a plecării navei. Că pitănia portului poate opri temporar nava, chiar şi în
absenţa unei hotărâri judecătoreşti (în legea specială se prevedea un termen de 24 de ore).
Spre exemplu, în situaţia în care se cunoaşte că s-a depus cererea de sechestru, se face ocerere rapidă la că pitănia portului, solicitându-se oprirea temporar ă a plecării navei până la
soluţionarea cererii de sechestru. Este o măsur ă provizorie, care se ia de obicei de instanţă,
însă aici, având în vedere specificul, se adoptă de că pitănia portului (măsura este oarecum
echivalentă, păstrând propor ţiile, cu materia suspendării executării: acea suspendare
provizorie acordată până la judecarea cererii de suspendare sau, în materia sechestrului
judiciar, numirea administratorului provizoriu până la judecarea cererii de sechestru judiciar,
pentru a nu dispărea interesul de judecare a cererii provizorii).
2. Poprirea asigurătorie
Singura modificare prin care se rezolvă o problemă de practică este aceea că în
materie de poprire bancar ă nu mai este necesar ă indicarea ter ţilor popriţi. A contrario, când nu
8 Art. 968 NCPC republicat
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 159/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 159
suntem în prezenţa unei popriri bancare, ter ţii trebuie individualizaţi. S-a rezolvat, astfel,
problema apărută în practică privind citarea şi comunicarea tuturor ter ţilor intervenienţi.
3. Sechestrul judiciar
3.1 Modificări
A fost subliniată noutatea adusă de art. 960 alin. (2) şi urm.9, în sensul că, similar
procedurii de la sechestrul navelor civile, în cazul sechestrului solicitat anterior acţiunii de
fond, creditorul este obligat să introducă acţiunea sau să iniţieze demersurile pentru
constituirea tribunalului arbitral într-un termen de cel mult 20 de zile de la data încuviinţării
sechestrului, sub sancţiunea desfiinţării de drept a sechestrului judiciar, care se constată prin
încheiere definitivă, dată cu citarea păr ţilor. A fost salutată introducerea acestui text, în
condiţiile în care, în reglementarea Codului de procedur ă civilă de la 1865 era posibilă
introducerea acţiunii – în cele trei situaţii prevăzute de art. 599 – f ăr ă a fi stabilit un termen
pentru introducerea acţiunii de fond, iar creditorul putea amâna introducerea acţiunii până la
împlinirea termenului de prescripţie.
3.2 Competenţa
Cu privire la competen ţă, au fost prezentate dispoziţiile art. 961– Instanţa
competentă10: „Cererea pentru înfiin ţ area sechestrului judiciar se va adresa instan ţ ei
învestite cu judecarea ac ţ iunii principale în cazul prevă zut la art. 960 alin. (1), respectiv
instan ţ ei în circumscrip ţ ia căreia se afl ă bunul în cazurile prevă zute la art. 960 alin. (2)”,
context în care s-a precizat că, în cazul în care nu există acţiune de fond, competenţa materială
apar ţine tribunalului (întrucât judecă toate pricinile care nu sunt date expres în competenţa
judecătoriei) iar competenţa teritorială se determină având în vedere locul unde se află
bunurile; în cazurile în care există acţiune de fond, cererea va fi una accesorie iar competenţa
va apar ţine instanţei care judecă acţiunea principală.
9 Art. 971 şi urm. NCPC republicat10 Art. 973 NCPC republicat: „Cererea pentru înfiin ţ area sechestrului judiciar se va adresa instan ţ ei învestite cu
judecarea ac ţ iunii principale în cazul prevă zut la art. 972 alin. (1), respectiv instan ţ ei în circumscrip ţ ia căreia se afl ă bunul în cazurile prevă zute la art. 972 alin. (2)”.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 160/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 160
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
nt prevă zute la art. 255 din Codul civil].
În încheiere, s-a precizat că s-au menţinut aceleaşi reguli cu privire la administratorul-
sechestru (art. 96311) şi administratorul provizoriu (art. 96412).
4. Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală
4.1 Generalităţi
În debutul prezentării s-a precizat că acest capitol reprezintă o noutate.
De asemenea, a fost subliniat faptul că dispoziţiile art. 9641 NCPC13seamănă izbitor
cu dispoziţiile art. 255 NCC referitor la măsuri provizorii în materia drepturilor
nepatrimoniale. În acelaşi context, s-a precizat că art. 9641 se doreşte a fi un text general
aplicabil măsurilor provizorii în materie de proprietate intelectuală (patrimoniale sau
nepatrimoniale), derogatoriu de la dispoziţiile art. 255 NCC, care priveşte drepturi
nepatrimoniale [art. 9641 alin. (2): M ă surile provizorii necesare pentru protec ţ ia altor
drepturi nepatrimoniale su
4.2 Condiţii
S-a precizat că pentru a cere instanţei luarea unor măsuri provizorii în această materie
trebuie îndeplinite două condiţii: dovada credibil ă că drepturile de proprietate intelectuală fac
obiectul unei acţiuni ilicite, actuale sau iminente şi existenţa riscului unui prejudiciu greu de
reparat.
a) Cu privire la prima condiţie – dovada credibil ă şi a modului în care va fi aceasta
interpretată în practică au fost indicate ca repere prevederile Legii contenciosului
administrativ, care transpune în legislaţia internă anumite recomandări privind protecţia
provizorie în materie administrativă – „caz bine justificat ”, presupunând elemente evidente
privind nelegalitatea actului administrativ. De asemenea, s-a f ăcut trimitere la practica
internaţională, care foloseşte noţiunea „ prima facie” (analiză la prima vedere) sau fumus boni
juris (ceva care nu este cert, dar care creează, în mod rezonabil, aparenţa de dreptate).
b) Cu privire la a doua condiţie – prejudiciu greu de reparat , s-a f ăcut trimitere la
practica europeană, care foloseşte noţiunea „ pericullum in mora” (pericol de întârziere),
apreciată ca reprezentând situaţia în care dauna produsă prin neluarea măsurii ar fi dificil sau
11 Art. 975 NCPC republicat.12
Art. 976 NCPC republicat.13 Art. 977 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 161/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 161
imposibil de reparat, în acelaşi context f ăcându-se referire şi la noţiunea de „pericol iminent”
din materia dreptului administrativ.
4.3 Măsuri care pot fi dispuse de instanţă Referitor la măsurile care pot fi luate, au fost prezentate dispoziţiile art. 9642 alin.
(2)14: „(2) Instan ţ a judecătorească poate să dispună în special: a) interzicerea încălcării sau
încetarea ei provizorie;b) luarea mă surilor necesare pentru a asigura conservarea probelor ”.
Ne aflăm în prezenţa mai degrabă a unor măsuri de asigurare a dovezilor, decât a unor
măsuri asigur ătorii.
De asemenea, s-a precizat că enumerarea este enunţiativă, în sensul că se pot imagina
şi alte măsuri, fiind vorba de o sfer ă mai largă, ce excede noţiunii de «măsuri asigur ătorii».
4.4 Procedura
Cu privire la procedur ă, alin. (4) al art. 9642 NCPC15 prevede faptul că măsurile
provizorii se aplică prin intermediul altei proceduri speciale întrucât legiuitorul trimite expres
la aceasta: ,,Instan ţ a solu ţ ionează cererea potrivit dispozi ţ iilor privitoare la ordonan ţ a
pre şedin ţ ial ă , care se aplică în mod corespunzător. În cazul în care cererea este formulat ă
înainte de introducerea ac ţ iunii de fond, prin hot ărârea prin care s-a dispus mă sura
provizorie se va fixa şi termenul în care ac ţ iunea de fond trebuie să fie introdusă , sub sanc ţ iunea încet ării de drept a acelei mă suri.”
În ceea ce priveşte cau ţ iunea, impunerea ei reprezintă o facultate pentru instanţă
(cauţiunea este lăsată la aprecierea instanţei, atât sub aspectul necesităţii, cât şi sub aspectul
cuantumului, ca reper fiind indicat posibilul prejudiciu produs păr ţii adverse). Cauţiunea se
fixează prin hotărârea de adoptare a măsurilor provizorii, iar nu anticipat. Dispoziţiile alin. (5)
şi următoarele sunt apreciate ca o prudenţă a legiuitorului, tratându-se posibilitatea repar ării
eventualului prejudiciu cauzat prin măsura provizorie păr ţii adverse. Cu privire la prudenţalegiuitorului în ceea ce priveşte reglementarea regimului cauţiunii a fost dată ca exemplu
situaţia în care reclamantul susţine faptul că pârâtul a preluat o oper ă (de exemplu, compoziţie
muzicală) asupra căreia are drept de autor [reclamantul solicită, în baza art. art. 9642 alin. (2)
lit. a)16, să i se interzică artistului să o interpreteze] sau o carte de specialitate [reclamantul
14 Art. 978 alin. (2) NCPC republicat.15
Art. 978 alin. (4) NCPC republicat.16 Art. 978 alin. (2) lit. a) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 162/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 162
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
solicită, în baza art. art. 9642 alin. (2) lit. a)17, scoaterea de pe piaţă a exemplarelor
respective]; în situaţia în care reclamantul ar avea dreptate, măsura provizorie ar fi justificată
întrucât publicul nu i-ar mai cumpăra opera întrucât a cumpărat-o deja mai ieftin de la pârât;
în situaţia în care reclamantul nu ar avea dreptate, pârâtului i s-ar cauza un prejudiciu prin
măsura asigur ătorie întrucât în această perioadă ar fi lipsit de veniturile generate de opera sa.
Astfel, s-a ar ătat că trebuie protejat atât cel care cere dispunerea măsurii provizorii, cât şi cel
împotriva căruia se dispune aceasta.
S-a subliniat, totodată, că regimul eliber ării cauţiunii este unul special, conform alin.
(8), prevederile acestuia prezentând o uşoar ă derogare de la regimul general al restituirii
cauţiunii (art. 1.049 NCPC18). Suntem în prezenţa unor prevederi mai favorabile celui
împotriva căruia a fost dispusă măsura provizorie (pârâtul este întrebat de instanţă dacă seopune la eliberarea cauţiunii şi dacă acesta declar ă astfel, abia atunci instanţa îi fixează
termenul de maxim 30 zile pentru introducerea acţiunii de fond).
17
Idem.18 Art. 1.063 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 163/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 163
Proceduri speciale: procedura partajului judiciar* - avocat Traian BRICIU
Prelegere sus ţ inut ă de dl. avocat Traian BRICIU
1. Sediul materiei
Sediul materiei în constituie dispoziţiile art. 965-981 NCPC1 şi o serie de prevederi
din Noul Cod civil, respectiv art. 669-686, soluţia îmbinării prevederilor privind partajul din
cele două coduri fiind considerată întrucâtva tradiţională, întrucât şi vechiul Cod civil
conţinea astfel de texte.
2. Competenţa
Pentru început au fost formulate câteva precizări în vederea lămuririi chestiunii
competenţei.
În ceea ce priveşte competen ţ a teritorial ă, s-a apreciat că nu vor fi dificultăţi, ea
urmând să fie determinată astfel:
– dacă ne aflăm în prezenţa unui partaj succesoral, vom fi aplicabile dispoziţiile
privind ultimul domiciliu al defunctului;
– dacă ne aflăm în prezenţa unui partaj care nu are temei succesoral, în masa
partajabilă existând un imobil, competenţa va apar ţine instanţei locului unde este situat
* Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă civilă au în vedere varianta
Codului anterioar ă republicării în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012, variantă în vigoare la data susţinerii
prelegerii.
Pentru uşurinţa consultării materialului, corespondentul fiecărui articol în forma republicată a Codului de
procedur ă civilă urmează a fi indicat într-o notă de subsol.1 Art. 979-995 în forma Noului Cod de procedur ă civilă, republicată în M. Of. nr. 545/3.08.2012 (în continuare,
NCPC republicat ).
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 164/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 164
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
imobilul; în situaţia în care în masa partajabilă există mai multe imobile competenţa va fi una
alternativă;
– dacă ne aflăm în prezenţa unui partaj care nu are temei succesoral, în masa
partajabilă existând numai mobile, competenţa o va determina locul unde sunt situate
bunurile; dacă nu se poate determina un loc al bunurilor mobile, competenţa va fi determinată
de domiciliul pârâtului.
În ceea ce priveşte competen ţ a material ă, s-a precizat că, conţinutul textelor ridică
probleme de interpretare întrucât în condiţiile în care art. 92 pct. 1 lit. k) NCPC2 [ judecătoriile
judecă (.....) k) cererile de împăr ţ eal ă judiciar ă , indiferent de valoare] nu a preluat în
totalitate formularea art. 2 pct 1 lit. b) CPC 1865 care dă partajul judiciar în competenţa
materială a judecătoriei, indiferent de valoarea bunurilor şi indiferent de cauza indiviziunii,inclusiv în cazul partajelor succesorale.
a) Astfel, s-a precizat că, dacă ne aflăm în faţa unei cereri de partaj f ăr ă probleme
succesorale, competenţa apar ţine exclusiv judecătoriei, conform art. 92 pct. 1 lit. k) NCPC.
b) Dacă însă ne aflăm în faţa unei cereri de partaj care implică rezolvarea unor
probleme succesorale (stabilirea calităţii păr ţilor şi a masei succesorale, reducţiunea
liberalităţilor, anulare testament sau certificat de moştenitor), cele mai multe evaluabile în
bani, textul ne-ar conduce către aplicarea regulii determinării competenţei în funcţie devaloare între judecătorie şi tribunal; în condiţiile în care art. 92 pct. 1 lit k) NCPC nu a preluat
formularea actualului art. 2 pct. 1 lit. b) („inclusiv în cazul partajelor succesorale”), această
situaţie poate determina o interpretare caracterizată drept rezonabilă bazată pe o analiză ad
litteram .
În acest context, formatorul a f ăcut trimitere la materialul suport de curs în care a
indicat două variante de interpretare:
– Varianta 1 (V1): Dacă există o cerere de partaj accesorie altor chestiuni (reducţiune, anulare testament sau certificat de moştenitor sau alte asemenea, toate evaluabile
în bani), competenţa va apar ţine judecătoriei la o valoare mai mică de 200.000 lei şi
tribunalului, pentru o valoare mai mare de 200.000 lei, cererile principale atr ăgând
competenţa instanţei şi pentru cererea accesorie de partaj.
Argumente în favoarea acestei variante:
2 Art. 94 pct. 1 lit. i) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 165/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 165
– dispoziţiile art. 119 NCPC3 , care, referitor la cererile accesorii, adiţionale şi
incidentale dispune că: „ (1) Cererile accesorii, adi ţ ionale, precum şi cele incidentale se
judecă de instan ţ a competent ă pentru cererea principal ă , chiar dacă ar fi de competen ţ a
material ă sau teritorial ă a altei instan ţ e judecătore şti, cu excep ţ ia cererilor prevă zute la art.
117”
– dispoziţiile art. 30 alin. (4) NCPC: „Cererile accesorii sunt acele cereri a căror
solu ţ ionare depinde de solu ţ ia dat ă unui capăt de cerere principal”.
– dispoziţiile art. 970 alin. (2) NCPC - Încheierea de admitere în principiu4: „ Dacă , în
condi ţ iile legii, s-au formulat şi alte cereri în leg ătur ă cu partajul şi de a căror solu ţ ionare
depinde efectuarea acestuia, precum cererea de reduc ţ iune a liberalit ăţ ilor excesive, cererea
de raport al dona ţ iilor şi altele asemenea, prin încheierea ar ătat ă la alin. (1) instan ţ a se va pronun ţ a şi cu privire la aceste cereri”.
Concluzie (V1): atunci când partajul depinde de soluţionarea prealabilă a unor
probleme de moştenire (succesorale), precum reducţiunea liberalităţilor, anularea
certificatului de moştenitor, anularea testamentului etc., competenţa se determină după
valoare, între judecătorie şi tribunal. Formatorul a precizat inclusiv faptul că atribuirea
competenţei după valoare judecătoriei sau tribunalului are implicaţii inclusiv în ceea ce
priveşte căile de atac la îndemâna păr ţilor, dosarele de partaj judiciar putând ajunge, în cazulîn care valoarea depăşeşte 500.000 lei, inclusiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
– Varianta 2 (V2): Cererile enumerate mai sus (reducţiunea liberalităţilor, anularea
certificatului de moştenitor, anularea testamentului, raportul donaţiilor) nu sunt cereri
principale, ci sunt, de fapt, cereri accesorii, în condiţiile în care cererea principală, cea care
determină scopul demersului judiciar (r ăspunsul la întrebarea ,,care este principalul scop
pentru care reclamantul s-a adresat instanţei?”) este aceea că s-a dorit împăr ţirea bunurilorîntr-un anumit mod, iar nu pentru că a dorit, în sine, raportul donaţiilor, anularea certificatului
de moştenitor, a testamentului ori reducţiunea liberalităţilor). În această logică, partajul ar fi
considerat capăt principal (el reprezintă scopul demersului judiciar) iar celelalte cereri sunt
3 Art. 123 alin. (1) NCPC republicat: „Cererile accesorii, adi ţ ionale, precum şi cele incidentale se judecă de
instan ţ a competent ă pentru cererea principal ă , chiar dacă ar fi de competen ţ a material ă sau teritorial ă a altei
instan ţ e judecătore şti, cu excep ţ ia cererilor prevă zute la art. 120”. 4 Art. 984 alin. (2) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 166/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 166
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
considerate capete de cerere-,,mijloc”. S-a precizat, totodată, că prin natura lor, capetele de
cerere-,,mijloc” nu pot fi capete principale.
Formatorul a subliniat că trebuie dat curs interpretării bazate pe analiza istorică şi
logică a textelor, care ar conduce la concluzia că legiuitorul a dorit ca toate partajele,
indiferent de natura şi valoarea acestora, să fie în competenţa judecătoriilor. Ca argument
suplimentar, a fost menţionat art. 9705 privind încheierea de admitere în principiu, invocându-
se faptul că instanţa nu se poate pronunţa asupra cererilor principale prin încheiere
interlocutorie iar asupra cererii accesorii (partajul) prin hotărâre finală (poate fi scopul
demersului judiciar mai bine evidenţiat prin încheierea interlocutorie decât prin hotărârea
finală? )
Referitor la acest aspect s-a exprimat şi opinia că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu-şi poate îndeplini rolul de unificator al practicii judiciare pe probleme foarte importante de
drept succesoral prin această ficţiune de considerare a partajului drept capăt principal.
Formatorul a opinat că este posibil ca textul să fie neclar tocmai pentru că au coexistat, pe
parcursul elabor ării, aceste două curente de opinie: cel privind rolul Înaltei Cur ţi de Casaţie şi
Justiţie şi cel privind intenţia de a menţine partajele la judecătorie. Formatorul a precizat,
totodată, că, în pofida textului neclar, voinţa finală a legiuitorului pare să fi fost ca partajele,
considerate chestiuni mărunte, să r ămână în competenţa judecătoriei şi să nu ajungă la ÎnaltaCurte de Casaţie şi Justiţie.
Cu privire la cele două variante menţionate mai sus, punctul de vedere exprimat de dl
judecător Liviu Zidaru a fost în sensul că:
– dacă prin cerere se solicită doar partajul, indiferent de izvorul său, competenţa
apar ţine, în mod evident, judecătoriei;
– dacă cererea priveşte constatarea deschiderii succesiunii, stabilirea cotelor şi partajul, aceasta va fi de competenţa judecătoriei, cu motivaţia că, oricum, instanţa trebuie să
se pronunţe prin încheierea de admitere privind bunurile supuse împăr ţelii, calitatea de
coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia etc. şi astfel, aceste cereri nu pot fi considerate
veritabile cereri principale, ci un preambul al partajului; de asemenea, a învederat faptul că
instanţa se va pronunţa asupra lor indiferent dacă partea solicită sau nu constatarea deschiderii
succesiunii.
5 Art. 984 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 167/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 167
– dacă există însă capete de cerere de sine-stătătoare (reducţiune, anulare certificat
moştenitor), care nu pot fi considerate un simplu preambul la partaj, competenţa se va stabili
după valoare, în condiţiile Variantei 1.
Într-o altă opinie exprimată cu privire la acest punct, s-a apreciat necesar ă analiza
dispoziţiilor art. 103 − Cererile în materie de moştenire6: „ În materie de mo ştenire,
competen ţ a după valoare se determină f ăr ă scăderea sarcinilor sau datoriilor mo ştenirii”,
menţionându-se că, dacă se inversează topica, putem conchide că, în materie de moştenire,
competenţa se determină după valoare.
Formatorul a menţionat că acest text, în principiu, a stat la baza controversei,
alimentând ideea aplicării criteriului valorii în materie succesorală. Totuşi, el nu este de natur ă sa tranşeze disputa întrucât, spre exemplu, cererea de reducţiune f ăcută ca atare va fi judecată
atribuindu-se competenţa după valoare, dar dacă cererea de reducţiune este însoţită de cerere
de partaj revenim la variantele iniţiale.
Referitor la această precizare, s-a ar ătat că reducţiunea unei liberalităţi sau anularea
unui testament nu pot fi calificate ca accesorii conform definiţiei, întrucât nu depind de
soluţionarea partajului. Formatorul a ar ătat că o atare relaţie de interdependenţă este posibilă,
dând ca exemplu situaţia în care partea nu are calitate procesuală în ceea ce priveşte partajul.În ceea ce priveşte posibilitatea calificării acestor cereri drept incidentale, formatorul
a apreciat că o atare calificare nu poate fi dată întrucât nu sunt introduse pe parcurs, ci încă de
la începutul procesului, prin cererea de chemare în judecată.
Într-o altă opinie s-a apreciat că ar putea fi considerate cereri principale reunite,
formatorul remarcând că o astfel de situaţie ar conduce la o valoare mai mare şi ar atribui
competenţa unei instanţe superioare, conducând la varianta V1 şi numai calificarea drept
accesorii sau incidentale ar pleda pentru varianta V2.
3. Procedura prealabilă
Au fost prezentate dispoziţiile art. 188 alin. (3) – Procedura prealabilă7: „ La sesizarea
instan ţ ei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de
6
Art. 105 NCPC republicat.7 Art. 193 alin. (3) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 168/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 168
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
notarul public cu privire la verificarea eviden ţ elor succesorale prevă zute de Codul civil. În
acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile va fi invocat ă de către instan ţă , din oficiu, sau
de către pârât”, subliniindu-se faptul se aplică doar în cazul dezlegării unor probleme
succesorale şi că neîndeplinirea procedurii prealabile poate fi invocată din oficiu de instanţă,
spre deosebire de alte proceduri, caz în care poate fi invocată doar de pârât, prin întâmpinare.
4. Obiectul partajului
Cu privire la obiectul partajului s-a f ăcut trimitere la textele din Noul Cod civil care
creează câteva situaţii confuze, enumerate în continuare.
Cu privire la partajul propriet ăţ ii comune în devălmăşie au fost precizate următoarele:
– interdicţia partajului nu priveşte comunitatea soţilor, deoarece, potrivit art. 358
NCC, partajarea acesteia este posibilă în timpul regimului comunităţii, f ăr ă a mai fi necesare
motive temeinice (astfel cum cerea vechiul art. 36 C. fam.), deci f ăr ă restricţii legale;
– interdicţia partajului la proprietatea comună în devălmăşie este neclar ă atât timp cât
art. 686 NCC prevede că regulile secţiunii privind partajul se aplică şi bunurilor aflate în
devălmăşie;
– ca soluţie a fost propusă interpretarea conform căreia legiuitorul a introdusinterdicţia partajului la proprietatea comună în devălmăşie, de la care exceptează regimul
comunităţii soţilor, considerând textul aplicabil celorlalte cazuri de devălmăşie existente sau
care ar putea fi reglementate în viitor.
5. Calitatea procesuală
Cu privire la calitatea procesuală s-a ar ătat că: – au calitate procesuală activă şi pasivă coproprietarii, fiind vorba de un litisconsor ţiu
procesual obligatoriu, conform art. 684 alin. (2) NCC: „Partajul f ăcut f ăr ă participarea
tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absolut ă”;
– de asemenea, se recunoaşte dreptul creditorilor de a cere partajul sau de a interveni
în partajul cerut de coproprietari sau de alt creditor, conform art. 679 alin. (1) NCC:
„Creditorii personali ai unui coproprietar vor putea, de asemenea, să intervină , pe cheltuiala
lor, în partajul cerut de coproprietari ori de un alt creditor. Ei nu pot însă să atace un partajefectuat, afar ă numai dacă acesta s-a f ăcut în lipsa lor şi f ăr ă să se ţ ină seama de opozi ţ ia pe
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 169/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 170/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 170
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
8. Căile de atac
Privitor la dispoziţiile art. 972 – Căile de atac împotriva unor încheieri11: „ Încheierile
prevă zute la art. 970 alin. (1) [încheierea de admitere în principiu, n.n.] şi art. 971[încheierea de admitere în principiu suplimentar ă , n.n.] pot fi atacate numai cu apel odat ă cu
fondul” a fost oferită o soluţie nuanţată, în sensul că regula atacării numai cu apel a încheierii
de admitere în principiu se aplică numai în acele cazuri în care hotărârea finală este atacabilă
numai cu apel, conform art. 980 NCPC12; în celelalte cazuri (de exemplu, cererea de partaj
este formulată ca o cerere incidentală), regimul căilor de atac este cel aplicabil cererii
principale (probabil, apel-recurs).
9. Suspendarea partajului
În continuare au fost prezentate dispoziţiile Noului Cod civil privind instituţia
,,suspendării a partajului”, respectiv art. 672 – Conven ţ iile privitoare la suspendarea
partajului - „Conven ţ iile privind suspendarea partajului nu pot fi încheiate pentru o perioad ă
mai mare de 5 ani. În cazul imobilelor, conven ţ iile trebuie încheiate în formă autentică şi
supuse formalit ăţ ilor de publicitate prevă zute de lege”, ar ătându-se că se prevede aceeaşi posibilitate de suspendare timp de cel mult 5 ani, dar noutatea priveşte forma, în cazul
imobilelor fiind necesar ă forma autentică ad validitatem. De asemenea, s-a precizat că
suspendarea partajului poate fi opusă doar creditorilor ulteriori, nu şi celor anteriori, cu
trimitere la dispoziţiile art. 678 NCC (care solicită dată certă – în cazul mobilelor şi
îndeplinirea condiţiilor de publicitate – în cazul imobilelor).
O figur ă juridică aparte o constituie suspendarea pronun ţării partajului prin hot ărâre
judecătorească - ,,Instan ţ a sesizat ă cu cererea de partaj poate suspenda pronun ţ area
partajului, pentru cel mult un an, pentru a nu se aduce prejudicii grave intereselor celorlal ţ i
coproprietari. Dacă pericolul acestor prejudicii este înl ăturat înainte de împlinirea
termenului, instan ţ a, la cererea păr ţ ii interesate, va reveni asupra mă surii”. S-a f ăcut
precizarea că există o greşeală terminologică în formularea textului, în sensul că ar trebui
11 Art. 986 NCPC republicat: „ Încheierile prevă zute la art. 984 alin. (1) şi art. 985 pot fi atacate numai cu apel
odat ă cu fondul”. 12 Art. 994 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 171/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 171
înţeles astfel: ,,instanţa va suspenda judecarea partajului”, iar nu formula utilizată de legiuitor
,,pronunţarea partajului”.
S-a remarcat faptul că dispoziţiile art. 673 NCC reprezintă o inovaţie în materie, în
sensul că ne aflăm în prezenţa unei ,,suspendări legale facultative”, dispusă de instanţă numai
la cererea unei păr ţi (nu poate fi dispusă din oficiu) cu durata de maxim un an. S-a precizat că
în acest interval termenul de perimare nu curge. S-a ar ătat, de asemenea, că nu se indică cine
va trebui să reintroducă cererea, dacă cererea se va repune pe rol din oficiu sau nu, dar s-a
precizat că după un an începe să curgă termenul de perimare. Totodată, s-a menţionat că
repunerea pe rol se face f ăr ă plata de taxe.
Ca justificare pentru introducerea textelor privind suspendarea a fost dată ca exemplu
existenţa unui moment de maximă criză economică şi de cădere brutală a pieţei, situaţie încare, dacă s-ar lichida masa bunurilor, ar fi prejudiciat coproprietarul care ar urma să
primească sulta, faţă de coproprietarul care ar primi bunul, întrucât bunul prezintă aptitudinea
de a-şi recă păta valoarea. Modalitatea concretă prin care partea va face dovada că se găseşte
într-o astfel de situaţie va fi o chestiune de facto, lăsată la suverana apreciere a judecătorului.
10. Procedura partajului
Privitor la procedura partajului, Codul de procedur ă civilă conţine aspecte de noutate
legate de calea de atac şi efectele hot ărârii de partaj.
a) Spre deosebire de reglementarea Codului de procedur ă civilă de la 1865, care
permite drept căi de atac apelul şi recursul sau doar apelul, în funcţie de valoarea obiectului
cererii, până la sau peste 100.000 lei, noul Cod de procedur ă civilă prevede, la art. 980 alin.
(3)13 că hotărârea de partaj este supusă doar apelului dacă a fost introdusă pe cale principală,
în 30 de zile de la comunicare (acesta fiind termenul de drept comun în noul Cod de procedur ă civilă). Dacă cererea de partaj a fost introdusă pe cale incidentală sau accesorie,
hotărârea va fi supusă căilor de atac corespunzătoare cererii principale14. Se reconfirmă, într-
un caz special, regula generală în materia căilor de atac, reflectată în art. 454 alin. (2)
NCPC15. Exemple de cazuri în care cererea de partaj ar putea fi formulată pe cale incidentală
sunt divor ţ ul şi contesta ţ ia la executare.
13 Art. 994 alin. (3) NCPC republicat14
Idem.15 Art. 460 alin. (2) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 172/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 172
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
b) În privinţa efectelor cererii de partaj a intervenit o modificare de substanţă. Până la
noul Cod civil, hotărârea pronunţată în soluţionarea unei cereri de partaj avea efect declarativ.
Noul Cod de procedur ă civilă prevede în mod expres efectul constitutiv al hotărârii de partaj
[art. 980 alin. (1)16]. În fapt, efectul este unul translativ. Teza efectului constitutiv al hotărârii
de partaj este consacrată şi de art. 680 alin. (1) NCC – „ Fiecare coproprietar devine
proprietarul exclusiv al bunurilor sau, după caz, al sumelor de bani ce i-au fost atribuite
numai cu începere de la data stabilit ă în actul de partaj dar nu mai devreme de data
încheierii actului, în cazul împăr ţ elii voluntare sau, după caz, de la data r ămânerii definitive
a hot ărârii judecătore şti.”
Efectul declarativ al hotărârii de partaj din reglementarea anterioar ă putea acoperi
înstr ăinările abuzive odată cu îndeplinirea condiţiei de a deveni proprietar exclusiv, în urma partajului. Prin urmare, actul de înstr ăinare abuzivă r ămânea valabil tocmai datorită
caracterului declarativ, în virtutea căruia se putea aprecia ca hotărârea operează cu efect
retroactiv. Conform noului Cod de procedur ă civilă, actul respectiv nu se mai acoper ă,
întrucât orice coproprietar, în baza noii reglementări, nu mai are ca opţiune doar acţiunea de
partaj, ci şi acţiunea în revendicare îndreptată împotriva ter ţului, cu efectul de a readuce bunul
în coproprietate (cum prevede şi art. 643 NCC, conform căruia acţiunea în revendicare poate
fi introdusă chiar şi de un singur coproprietar), întrucât actul de înstr ăinare îi este inopozabil.Un alt efect al caracterului constitutiv este faptul că hotărârea de partaj trebuie înscrisă
în cartea funciar ă. Temeiul înscrierii apare în Codul civil, la art. 680 alin. (2) teza a II-a – ,,În
cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai dacă actul de partaj
încheiat în formă autentică sau hot ărârea judecătorească r ămasă definitivă , după caz, au fost
înscrise în cartea funciar ă”.
16 Art. 994 alin. (1) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 173/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 173
Proceduri speciale: procedura privitoare la înscrierea drepturilordobândite în temeiul uzucapiunii* - avocat Traian BRICIU
Prelegere sus ţ inut ă de dl. avocat Traian BRICIU
Este vorba despre o procedur ă nouă ce trebuie corelată cu dispoziţiile din Codul civil
(art. 930 şi urm.).
1. Diferite probleme de determinare a domeniului de aplicare
O problemă dificilă în practică, ridicată de această instituţie a fost determinarea
persoanei care are calitate procesual ă pasivă. Concepută ca o procedur ă contencioasă,
identificarea persoanei „pârâtului” într-o cerere privind uzucapiunea a reprezentat o necesitate
procedurală, în contextul în care identificarea persoanei împotriva căreia a început posesia
utilă, care a condus la dobândirea dreptului pe cale de uzucapiune, a reprezentat, în multe
cazuri, o sarcină prea grea pentru reclamant. Într-o anumită măsur ă, procedura din sistemul
Codului de la 1865 transfer ă sarcina de la reclamant către o persoana nedeterminată şi care ar
fi interesată să facă opoziţie. Procedura începută de reclamant este una necontencioasă, dar
poate deveni contencioasă dacă o ter ţă persoană face opoziţie.
O primă problemă pe care o ridică această nouă procedur ă este dacă se aplică doar
imobilelor înscrise în cartea funciar ă sau şi celor neînscrise. Întrebarea decurge din modul în
care este redactat art. 1.036 alin. (3) NCPC1 care face o serie de menţiuni cu trimitere la
cartea funciar ă. Alineatul (2) al art. 1.036 NCPC2 prevede că „reclamantul va ar ăta în
* Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă civilă au în vedere varianta
Codului anterioar ă republicării în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012, variantă în vigoare la data susţinerii
prelegerii. Pentru uşurinţa consultării materialului, corespondentul fiecărui articol în forma republicată a Codului
de procedur ă civilă urmează a fi indicat într-o notă de subsol.1 Art. 1.050 alin. (3) în forma Noului Cod de procedur ă civilă, republicată în M. Of. nr. 545/3.08.2012 (în
continuare, NCPC republicat ).2 Art. 1050 alin. (2) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 174/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 174
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
er facultativ.
osesiei.
cererea de înscriere data de la care posed ă imobilul sub nume de proprietar, temeiul
uzucapiunii, faptul dacă imobilul posedat este sau nu înscris în cartea funciar ă (…)”, de unde
rezultă că procedura se aplică atât imobilelor înscrise, cât şi imobilelor neînscrise în cartea
funciar ă. Prin urmare, prevederile de la alin. (3) trebuie interpretate raportat la alin. (2) al art.
1036 NCPC3 care le confer ă un caract
Această procedur ă se aplică uzucapiunii din noul Cod civil, Cartea a III-a „Despre
bunuri” (art. 930 şi urm.), doar uzucapiunii extratabulare, argumentul în acest sens fiind titlul
din noul Cod de procedur ă civilă „Procedura privind înscrierea drepturilor dobândite în
temeiul uzucapiunii în cartea funciar ă”.
O altă problemă ridicată cu privire la această procedur ă este dacă se aplică şi
posesiilor începute înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil. Problema este generată defaptul că art. 1.036 alin. (3) lit. a) şi g) NCPC4 trimit la condiţiile din art. 930 NCC.
R ăspunsul însă trebuie să fie unul pozitiv. Deşi legiuitorul face trimiteri la noul Cod civil, nu
a exclus aplicarea procedurii pentru uzucapiunea începută anterior, cu privire la care se cere
doar a se respecta condiţiile de fond prevăzute de legea de la data începerii p
2. Judecarea cererii şi efectele hotărârii
Articolul 1.036 NCPC5 stabileşte condiţiile, cuprinsul cererii. Ca element de noutate,
se remarcă „numele şi domiciliul a cel pu ţ in doi martori”.
Articolul 1.037 NCPC6 determină activitatea instanţei în această primă fază a
procedurii: dispune, prin încheiere, citarea titularului dreptului înscris în cartea funciar ă sau a
succesorilor acestuia, dacă sunt cunoscuţi, precum şi emiterea unei somaţii şi afişarea acesteia
la imobilul în litigiu, la sediul instanţei, al biroului teritorial de cadastru şi publicitate
imobiliar ă şi la sediul primăriei în raza căreia se află imobilul, precum şi publicarea ei în două ziare de largă r ăspândire, dintre care cel puţin unul de circulaţie naţională. După această primă
fază, urmează o perioadă de cel puţin 6 luni de aşteptare, termen înăuntrul căruia cei interesaţi
pot face opoziţie – „soma ţ ia către to ţ i cei interesa ţ i să facă opozi ţ ie, cu precizarea că , în caz
3 Ibidem.4 Art. 1050 alin. (3) lit. a), g) NCPC republicat.5
Idem.6 Art. 1051 NCPC republicat
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 175/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 175
contrar, în termen de 6 luni de la emiterea celei din urmă publica ţ ii se va trece la judecarea
cererii” [conform art. 1.037 alin. (2) lit. e) NCPC7].
De aici decurg trei ipoteze, dintre care doar două sunt reglementate de cod:
a) După 6 luni nu se face opozi ţ ie şi nu exist ă titular înscris în cartea funciar ă sau exist ă ,
dar a decedat şi nu are succesori ori a renun ţ at sau titularul este persoană juridică şi
a fost radiat ă. Cererea se va judeca în procedur ă necontencioasă, neexistând pârât,
dar instanţa va verifica îndeplinirea condiţiilor uzucapiunii pe baza înscrisurilor şi a
audierii martorilor. S-a semnalat o aparenţă de incompatibilitate între aceste dispoziţii
şi cele asemănătoare cuprinse în Decretul nr. 115/1938, dar trebuie avută în vedere şi
legea de punere în aplicare a noului Cod civil, care abrogă orice dispoziţii procedurale
contrare Codului, chiar şi pe cele din legi speciale, astfel încât procedura prevăzută înnoul cod să se aplice atât uzucapiunilor nou începute, cât şi celor anterioare.
b) Nu se face opoziţie, dar exist ă titular înscris în cartea funciar ă sau exist ă succesori
care nu fac opozi ţ ie. Pentru această ipoteză Codul nu aduce şi o soluţie. Opinia
exprimată de formator a fost în sensul aplicării regulilor de la lit. a), de mai sus,
motivat de faptul că legiuitorul a dorit transformarea procedurii în una contencioasă
numai în cazul în care s-ar formula opoziţie.
c) Ipoteza în care s-a f ăcut opoziţie – „ Dacă s-au formulat opozi ţ ii la cererea deuzucapiune, acestea vor fi comunicate reclamantului, pentru a formula întâmpinare
potrivit dispozi ţ iilor de drept comun. După primirea întâmpinării se va fixa termen
pentru solu ţ ionarea cererii de înscriere, cu citarea reclamantului şi a oponen ţ ilor,
cărora li se va comunica şi câte o copie de pe cererea de înscriere şi întâmpinarea
depusă de reclamant ”. Dacă s-a formulat opoziţie, procedura devine contencioasă, de
drept comun, celelalte ipoteze fiind de procedur ă necontencioasă.
Articolul 1.037 alin. (1) NCPC
8
pune o problemă: „După depunerea cererii, instanţadispune, prin încheiere, citarea titularului dreptului înscris în cartea funciar ă sau a
succesorilor acestuia, dacă sunt cunoscuţi, precum şi emiterea unei somaţii şi afişarea
acesteia la imobilul în litigiu, la sediul instanţei, al biroului teritorial de cadastru şi publicitate
imobiliar ă şi la sediul primăriei în raza căreia se află imobilul, precum şi publicarea ei în două
ziare de largă r ăspândire, dintre care cel puţin unul de circulaţie naţională”. Întrucât titularul
dreptului înscris în cartea funciar ă a fost citat înainte de a fi f ăcut opoziţie, citarea ar trebui
7
Art. 1051 alin. (2) lit. e) NCPC republicat.8 Art. 1051 alin. (1) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 176/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 176
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
interpretată ca înştiinţare privitor la dreptul de a se face opoziţie sau este citat pentru judecata
cererii după trecerea termenului de 6 luni, indiferent dacă face sau nu opoziţie? În
concordanţă cu cele expuse anterior, s-a apreciat că citarea la care se refer ă art. 1.037 NCPC9
este, în realitate, o înştiinţare asupra faptului că are dreptul de a face opoziţie. În ipoteza în
care nu face opoziţie, cererea de înscriere a drepturilor dobândite în temeiul unei uzucapiunii
nu se va judeca în contradictoriu cu acesta.
Articolul 1.038 alin. (2) NCPC10 poate, de asemenea, pune probleme. Astfel, potrivit
acestui text, „În toate cazurile, registratorul de carte funciar ă nu va putea dispune înscrierea
dreptului, în temeiul uzucapiunii, dacă acesta a fost intabulat sau înscris provizoriu în folosul
unei alte persoane, chiar după împlinirea termenului de uzucapiune; în cazul în care s-a f ăcut
numai o notare, se va putea dispune înscrierea dreptului, f ăr ă ca înscrierea să fie opozabil ă celui care a cerut notarea”, astfel încât, în ciuda faptului că există o hotărâre judecătorească
şi că nici proprietarul nu a f ăcut opoziţie, registratorul de carte funciar ă nu va putea dispune
înscrierea dreptului, pentru că aceasta compatibilizează cu o prevedere din Codul civil care
acum dispune că dobândirea dreptului de proprietate operează de la înscriere, nu de la
momentul începerii posesiei. Pare o dispoziţie în defavoarea reclamantului care riscă să se
judece mai mulţi ani, să plătească taxă de timbru, iar în final să obţină o hotărâre ineficace.
Dispoziţii trebuie corelate cu cele ale art. 82 al Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare anoului Cod civil care vizează ipotezele art. 930-934 NCC (uzucapiunea imobiliar ă) şi cu art.
56 din aceeaşi lege, conform căruia dispoziţiile Codului civil privind dobândirea drepturilor
reale imobiliare prin înscriere în cartea funciar ă cu efect constitutiv operează numai după
finalizarea lucr ărilor cadastrale.
Articolul 1.037 alin. (1) NCPC11 a ridicat şi problema ipotezei defunctului f ăr ă
succesori, caz în care se obţine un certificat de vacanţă succesorală, iar statul poate face
opoziţie prin unitatea administrativ-teritorială. Orice ter ţ poate face opoziţie, sub cenzurainteresului personal.
9 Ibidem.10
Art. 1.052 alin. (2) NCPC republicat 545/3.08.2012).11 Art.1.051 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 177/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 177
Proceduri speciale: procedura divorţului* - avocat Traian BRICIU
Prelegere sus ţ inut ă de dl. avocat Traian BRICIU
1. Competenţa
Articolul 903 NCPC1, care reglementează instanţa competentă corespunde art. 607
CPC 1865. Acesta aduce însă un element de noutate prin alin. (1), astfel cum a fost modificat
prin Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a noului Cod de procedur ă civilă: „Cererea de
divor ţ este de competen ţ a judecătoriei în circumscrip ţ ia căreia se afl ă cea din urmă locuin ţă
comună a so ţ ilor. Dacă so ţ ii nu au avut locuin ţă comună sau dacă niciunul dintre so ţ i nu mai
locuie şte în circumscrip ţ ia judecătoriei în care se afl ă cea din urmă locuin ţă comună ,
judecătoria competent ă este aceea în circumscrip ţ ia căreia î şi are locuin ţ a pârâtul, iar când
pârâtul nu are locuin ţ a în ţ ar ă şi instan ţ ele române sunt competente interna ţ ional, este
competent ă judecătoria în circumscrip ţ ia căreia î şi are locuin ţ a reclamantul”. Referitor laacest text, opinia exprimată de formator a fost în sensul că acesta nu a reprezentat niciodată
norma care să stabilească competenţa internaţională a instanţelor.
2. Cereri soluţionate din oficiu
Articolul 907 alin. (2) NCPC2 se refer ă la cererile pe care, în mod tradiţional, instanţa
le soluţiona din oficiu „Când so ţ ii au copii minori, nă scu ţ i înaintea sau în timpul că sătorieiori adopta ţ i, instan ţ a se va pronun ţ a asupra exercit ării autorit ăţ ii părinte şti, precum şi
* Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă civilă au în vedere varianta
Codului anterioar ă republicării în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012, variantă în vigoare la data susţinerii
prelegerii.
Pentru uşurinţa consultării materialului, corespondentul fiecărui articol în forma republicată a Codului de
procedur ă civilă urmează a fi indicat într-o notă de subsol.1
Art. 914 NCPC republicat.2 Art. 918 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 178/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 178
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
asupra contribu ţ iei părin ţ ilor la cheltuielile de cre ştere şi educare a copiilor, chiar dacă
acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divor ţ ”. Noutatea constă în faptul că instanţa se
pronunţă asupra exercit ării autorit ăţ ii părinte şti, aspect care trebuie coroborat cu dispoziţiile
Codului civil şi interpretat în sensul stabilirii de către instanţă şi a locuinţei minorului. Prin
urmare, acest aspect trebuie precizat expres în dispozitiv.
Se menţin regulile actuale, conform cărora instanţa trebuie să se pronunţe din oficiu şi
asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare, precum şi cu privire la
numele pe care foştii soţi îl vor purta după căsătorie.
3. Continuarea procesului în caz de deces al reclamantului
Articolul 914 NCPC3, ca regulă generală, preia reglementarea Codului de procedur ă
civilă de la 1865, astfel încât, în ipoteza în care unul dintre soţi decedează în cursul
procesului, se va dispune închiderea dosarului. Alineatul al doilea introduce o excep ţ ie, şi
anume posibilitatea continuării procesului de divor ţ prin moştenitorii reclamantului.
Noutatea textului poate genera o serie de probleme cu care nu ne-am confruntat până
în prezent:
– o primă situaţie ar fi cea în care soţul supravieţuitor este şi moştenitor. Textulvizează situaţia celorlalţi moştenitori, excluzând situaţia confuziunii între calitatea de
reclamant şi pârât în cazul decesului primului;
– o altă situaţie ce se poate ivi este cea în care moştenitori sunt copiii defunctului,
astfel încât aceştia nu vor putea fi reprezentaţi de părinte, ci se va institui curatela specială,
pentru contrarietate de interese între reprezentat şi reprezentantul legal;
– o altă problemă este posibilitatea stabilirii calităţii de moştenitor a unităţii
administrativ-teritoriale. S-a apreciat că o atare situaţie este exclusă, deoarece textul de legevorbeşte expres de moştenitori iar unitatea administrativ-teritorială nu dobândeşte această
calitate, ea preluând moşteniri vacante (se exceptează cazul în care unitatea administrativ-
teritorială ar fi beneficiara unui legat). De altfel, conform art. 963 NCC, patrimoniul
defunctului se transmite unităţii administrativ-teritoriale ,,în lipsa moştenitorilor legali sau
testamentari”;
3 Art. 925 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 179/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 179
– este de remarcat că pentru a se putea continua procesul de către moştenitorii
reclamantului este necesar ca divor ţul să fi fost întemeiat pe culpa pârâtului (chiar
neexclusivă); în schimb, pentru admiterea cererii de divor ţ, continuată de moştenitori, este
necesar să se constate culpa exclusivă a soţului pârât;
– alineatul (4) al art. 9144 ridică o altă problemă, respectiv data producerii efectelor
hot ărârii de divor ţ . Aceasta premerge momentului decesului. Se va suspenda calitatea soţului
supravieţuitor, printr-o ficţiune juridică, până la finalizarea procesului, întrucât, în calitate de
moştenitor, e posibil să nu mai fie interesat să continue procesul.
4. Culpa exclusivă a reclamantului, atunci când pârâtul nu a formulat cerere
reconvenţională. Efecte
O altă chestiune nouă este reglementată de art. 922 NCPC5, respectiv culpa în
destr ămarea că sătoriei: „(1) Instan ţ a va pronun ţ a divor ţ ul din culpa so ţ ului pârât atunci
când, din cauza unor motive temeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre so ţ i sunt grav
văt ămate şi continuarea că sătoriei nu mai este posibil ă. (2) Instan ţ a poate să pronun ţ e
divor ţ ul din culpa ambilor so ţ i, chiar atunci când numai unul dintre ei a f ăcut cerere, dacă
din dovezile administrate reiese că amândoi sunt vinova ţ i de destr ămarea că sătoriei. (3)
Dacă pârâtul nu a formulat cerere reconven ţ ional ă , iar din dovezile administrate rezult ă că
numai reclamantul este culpabil de destr ămarea că sătoriei, cererea acestuia va fi respinsă ca
neîntemeiat ă , cu excep ţ ia cazului în care sunt îndeplinite condi ţ iile prevă zute la art. 9236
privind pronun ţ area divor ţ ului din culpa exclusivă a reclamantului”.
Prin urmare, art. 922 reglementează ipoteza în care reclamantul formulează cerere,
solicitând divor ţul din culpa soţului pârât, iar alineatul (3) prezintă ipoteza în care soţul pârât
nu a formulat cerere reconvenţională. Soluţia tradiţională la problema ridicată în alineatul (3),este respingerea cererii de divor ţ, iar conform noului Cod se va respinge cererea ca
neîntemeiată, ca şi sub imperiul Codului de procedur ă civilă de la 1865, cu elementul de
noutate introdus de ultima teză, şi anume cu excepţia situaţiei în care sunt îndeplinite
condiţiile de la art. 9237. Reclamantul ar putea obţine desfacerea căsătoriei chiar dacă se
4 Art. 925 alin. (4) NCPC republicat.5 Art. 933 NCPC republicat.6
Art. 934 NCPC republicat.7 Art. 934 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 180/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 180
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
dovedeşte culpa sa exclusivă, dacă îşi asumă eşecul căsătoriei şi soţii sunt despăr ţiţi în fapt
timp de 2 ani. Rezultă de aici mai multe ipoteze pentru cazul în care reclamantul formulează
acţiune împotriva pârâtului, solicitând desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului
sau din culpă comună:
a) Se dovedeşte că pârâtul este culpabil – se admite cererea;
b) Se dovedeşte că şi pârâtul şi reclamantul sunt culpabili – se admite cererea;
c) Se dovedeşte că numai reclamantul este culpabil, iar pârâtul nu face cerere
reconvenţională, caz în care apar trei ipoteze subsecvente:
– soţii sunt despăr ţiţi în fapt de cel puţin 2 ani, reclamantul recunoaşte şi îşi asumă
eşecul căsătoriei din culpa sa şi se admite cererea;
– reclamantul este exclusiv culpabil, îşi asumă eşecul căsătoriei dar nu este întrunită condiţia celor 2 ani de despăr ţire de fapt, caz în care, raportându-ne la textul la care face
trimitere art. 9228, cererea ar trebui respinsă;
– reclamantul este exclusiv culpabil dar nu-şi asumă eşecul, dacă nu a rezultat culpa
pârâtului şi nu stăruie în divor ţ, caz în care cererea este respinsă.
Se ridică şi problema mijlocului procedural prin care reclamantul î şi va manifesta
asumarea e şecului că sătoriei. Prin ipoteză, reclamantul a solicitat divor ţul din culpa pârâtului
sau, cel mult, culpa comună. Cum se va ajunge la exprimarea de către reclamant a asumăriieşecului căsătoriei? În această situaţie, dacă judecătorul doreşte să-l întrebe pe reclamant dacă
îşi asumă eşecul căsătoriei, din punct de vedere procedural, ar trebui să o facă înainte de
administrarea probatoriului, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată
reclamantul solicită desfacerea căsătoriei din vina pârâtului. Până la închiderea dezbaterilor
reclamantul se poate r ăzgândi şi adopta poziţia culpei proprii exclusive. S-a exprimat şi opinia
conform căreia consimţământul reclamantului la divor ţ se presupune dat din moment ce el a
formulat cererea. Acest punct de vedere nu poate fi acceptat, deoarece, în acest caz,reclamantul a formulat o cerere de divor ţ din culpa pârâtului sau culpă comună, ceea ce nu
poate fi echivalat cu acceptarea pronunţării divor ţului din propria culpă exclusivă. Este nevoie
de o manifestare de voinţă expresă, care este bine să se producă într-o fază incipientă a
procesului, chiar şi prin afirmarea unui rol activ al judecătorului.
8 Art. 933 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 181/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 181
5. Căi de atac
Un alt element de noutate priveşte calea de atac care este doar apelul .
În ceea ce priveşte căile de atac extraordinare, spre deosebire de soluţia tradiţională, potrivit căreia revizuirea nu era admisibilă în materie de divor ţ, potrivit noului Cod sunt
posibile atât revizuirea, cât şi contestaţia în anulare, dacă niciunul dintre soţi nu s-a căsătorit
ulterior. Niciuna dintre aceste căi extraordinare de retractare nu este posibilă, dacă vreunul
dintre soţi s-a căsătorit între timp.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 182/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 183/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 183
Arbitrajul* - avocat Traian BRICIU
Prelegere sus ţ inut ă de dl. avocat Traian BRICIU
Clauzele neuzuale sunt acelea care prevăd în folosul celui care le propune câteva
elemente, printre care şi clauza compromisorie, prin care păr ţile renunţă la beneficiul instanţei
judecătoreşti, soluţionându-şi cauza în faţa unui complet arbitral. Aşadar, clauza
compromisorie, în viziunea noului Cod civil, este o clauză neuzuală. Este acea clauză
standard care creează un drept exorbitant în favoarea unei păr ţi, a celei care a propus-o, şi are
un regim aparte: „dacă sunt astfel de clauze (printre care şi clauza compromisorie) şi prin care
se derogă de la normele privitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti, acestea nu produc
efecte decât dacă sunt acceptate în mod expres, în scris”.
O problemă ce poate apărea în acest sens este cea care ţine de valabilitatea clauzei
compromisorii care trebuie acceptată expres, în scris. S-au conturat două opinii: una conform
căreia dacă apare menţionată în contract clauza, aceasta este acceptată prin semnarea
contractului, iar altă opinie susţine că această clauză trebuie acceptată expres, individual,
separat, tocmai pentru a se evita ,,strecurarea” acesteia în contract. Prin urmare, pentru a nu se
eluda anumite norme procesuale prin clauze standard, acestea trebuie asumate expres.
Articolul 1.203 NCC precizează „în mod expres, în scris”, deci printr-o interpretare
gramaticală rezultă că această clauză trebuie acceptată expres, iar nu doar contractul în
întregime.
Legat de arbitraj, probleme pot apărea la aspectele de nulitate – forma conven ţ iei de
arbitraj. Se poate invoca excepţia de necompetenţă a instanţei, întemeiată pe existenţa unei
convenţii arbitrale, în acest caz instanţa urmând să se pronunţe asupra valabilităţii şi, implicit,
* Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă civilă au în vedere varianta
Codului anterioar ă republicării în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012, variantă în vigoare la data susţinerii
prelegerii. Pentru uşurinţa consultării materialului, corespondentul fiecărui articol în forma republicată a Coduluide procedur ă civilă urmează a fi indicat într-o notă de subsol.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 184/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 184
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
asupra problemei competenţei. Articolul 540 NCPC1, reglementează forma convenţiei de
arbitraj astfel: ,,(1) Conven ţ ia arbitral ă se încheie în scris , sub sanc ţ iunea nulit ăţ ii. Condi ţ ia
formei scrise se consider ă îndeplinit ă atunci când recurgerea la arbitraj a fost convenit ă prin
schimb de coresponden ţă , indiferent de forma acesteia, sau schimb de acte procedurale”. De
la regula prevăzută de art. 540 au fost reglementate şi derog ări. Astfel, conform la art. 541
alin. (1)-(2)2: „(1) Conven ţ ia arbitral ă se poate încheia fie sub forma unei clauze
compromisorii, înscrisă în contractul principal ori stabilit ă într-o conven ţ ie separat ă , la care
contractul principal face trimitere, fie sub forma compromisului. (2) Existen ţ a conven ţ iei
arbitrale poate rezulta şi din în ţ elegerea scrisă a păr ţ ilor f ăcut ă în fa ţ a tribunalului arbitral ”.
Prin urmare, această formă scrisă poate rezulta şi din faptul că în faţa tribunalului arbitral
păr ţile se înţeleg în scris şi chiar prin documente separate (reclamantul introduce acţiuneaarbitrală, iar pârâtul prin întâmpinare declar ă că înţelege să nu invoce excepţia, în sensul de a
prevedea expres că este de acord cu competenţa tribunalului arbitral).
O altă problemă priveşte desfiin ţ area hot ărârii arbitrale, motivele în acest sens fiind
reglementate de art. 599 NCPC3, din conţinutul căruia a dispărut lit. i) din forma consacrată
de Codul de procedur ă civilă de la 1865. Astfel, noua ipoteză reglementată de lit. i) a art. 599
se refer ă la situaţia în care: ,,după pronun ţ area hot ărârii arbitrale, Curtea Constitu ţ ional ă s-a
pronun ţ at asupra excep ţ iei invocate în acea cauză , declarând neconstitu ţ ional ă legea,ordonan ţ a ori o dispozi ţ ie dintr-o lege sau dintr-o ordonan ţă care a f ăcut obiectul acelei
excep ţ ii ori alte dispozi ţ ii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate
de prevederile men ţ ionate în sesizare" . Aceasta vizează ipoteza care, în procedura de drept
comun reprezintă caz de revizuire, dar apare la acţiunea în anulare, întrucât în materie de
arbitraj nu există revizuire.
În ceea ce priveşte judecata ac ţ iunii în anulare, competenţa apar ţine cur ţii de apel,
existând prevedere expresă în acest sens în noul Cod de procedur ă civilă („Competen ţ a de a judeca ac ţ iunea în anulare revine cur ţ ii de apel în circumscrip ţ ia căreia a avut loc
arbitrajul ”)4.
Din punctul de vedere al compunerii instanţei se menţine reglementarea din Codul de
procedur ă civilă de la 1865, astfel că acţiunea se soluţionează de un singur judecător, însă în
1 Art. 548 NCPC republicat.2 Art. 549 NCPC republicat.3
Art. 608 NCPC republicat.4 Art. 610 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 185/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 185
privinţa soluţiilor apar modificări. Conform Codului de procedur ă civilă de la 1865, ori de
câte ori instanţa admite acţiunea în anulare, anulează hotărârea şi reţine cauza spre rejudecare,
judecând în limitele convenţiei arbitrale. Articolul 604 alin. (3) lit. a)5 conţine o reglementare
diferită: „Admi ţ ând ac ţ iunea, curtea de apel va anula hot ărârea arbitral ă şi: a) în cazurile
prevă zute la art. 599 alin. (1) lit. a), b) şi e), va trimite cauza spre judecat ă instan ţ ei
competente să o solu ţ ioneze, potrivit legii”. Prin urmare, nu se reţine cauza la curtea de apel,
precum în reglementarea Codului anterior, ci se trimite la instanţa competentă să o judece în
lipsa clauzei arbitrale.
O noutate absolută o reprezintă posibilitatea trimiterii spre rejudecare la tribunalul
arbitral, dacă cel puţin una din păr ţi solicită acest lucru.
Conform alineatului (4) al art. 6046 introdus prin Legea de punere în aplicare,„ Hot ărârile cur ţ ii de apel, pronun ţ ate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului" care se judecă
de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
5 Art. 613 alin. (3) NCPC republicat: „Admi ţ ând ac ţ iunea, curtea de apel va anula hot ărârea arbitral ă şi: a) în
cazurile prevă zute la art. 608 alin. (1) lit. a), b) şi e), va trimite cauza spre judecat ă instan ţ ei competente să o
solu ţ ioneze, potrivit legii.”.6 Art. 613 alin. (4) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 186/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 187/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 187
Executarea silită în lumina dispoziţiilor Noului Cod de procedură civilă* - Bogdan DUMITRACHE
Prelegere sus ţ inut ă de dl. Bogdan DUMITRACHE, formator INM
1. Sediul materiei
Instituţia executării silite este reglementată de Cartea a V-a a Noului Cod de procedur ă
civilă („Despre executarea silită”), dispoziţiile acesteia urmând a fi aplicate executărilor silite
care îşi încep cursul după intrarea în vigoare a Noului Cod de procedur ă civilă.
În acest sens, relevante apar dispoziţiile art. 24 NCPC, precum şi ale art. 3 alin. (1) din
Legea 76/2012 privind punerea în aplicare a Noului cod de procedur ă civilă, conform cărora
„ Dispozi ţ iile legii noi de procedur ă se aplică numai proceselor şi execut ărilor silite începute
după intrarea acesteia în vigoare”. Pe cale de consecinţă, orice lege nouă care cuprinde
norme de executare silită va guverna numai proceduri de executare silită născute după
intrarea în vigoare a legii noi.
2. Procedura învestirii cu formulă executorie – element al Codului de procedură
civilă de la 1865
Deşi conform art. 623 alin. (2) NCPC1, „Constituie titluri executorii hot ărârile
executorii, hot ărârile definitive, precum şi orice alte hot ărâri sau înscrisuri care, potrivit
legii, pot fi puse în executare”, art. 10 din Legea nr. 76/20122 introduce un element de noutate
* Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă civilă au în vedere varianta
Codului anterioar ă republicării în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012, varianta în vigoare la data susţinerii
prelegerii.Pentru uşurinţa consultării materialului, corespondentul fiecărui articol în forma republicată a Codului
de procedur ă civilă urmează a fi indicat într-o notă de subsol.1 Art. 632 alin. (2) NCPC republicat.2 Articolul 10 din Legea nr. 76/2012 prevede: „Ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu
formul ă executorie a unei hot ărâri judecătore şti sau a altui înscris, acestea vor fi puse în executare, de la dataintr ării în vigoarea a Codului de procedur ă civil ă , f ăr ă a fi necesar ă învestirea cu formul ă executorie.”
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 188/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 188
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
ce constă în faptul că hot ărârile judecătore şti sau alte înscrisuri pot fi puse în executare f ăr ă
a fi necesar ă învestirea cu formul ă executorie.
Noutatea absolută priveşte hotărârile judecătoreşti, relativ la care nu mai este necesar ă
învestirea cu formulă executorie.
În privinţa înscrisurilor (cecuri, cambii, bilete la ordin, contracte de asistenţă juridică),
Secţiile Unite ale Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie au stabilit necesitatea învestirii lor cu
formulă executorie în aplicarea dispoziţiilor speciale ale Legii nr. 58/1934, Legii nr. 59/1934,
Legii nr. 51/1995. După intrarea în vigoare a Noului Cod de procedur ă civilă şi aceste
înscrisuri vor intra sub incidenţa art. 10 din Legea nr. 76/2012.
Înainte de a încuviinţa executarea silită în privinţa acestor înscrisuri, instanţa trebuie să
verifice îndeplinirea condiţiilor de validitate conform legii speciale aplicabile titlurilor decredit, putând respinge încuviinţarea executării silite atunci când înscrisul, altul decât o
hotărâre judecătorească, nu îndeplineşte condiţiile de formă cerute de lege [art. 6313,
modificat prin Legea nr. 76/2012 coroborat cu art. 656 alin. (5) pct. 3 4]. Ca urmare, instanţa
va verifica aspectele formale ale cambiei, biletului la ordin şi cecului, conform Legii nr.
58/1934 şi Legii nr. 59/1934, neintrând în verificarea fondului, excesivă la acest moment
procesual.
Chiar şi în contextul în care a dispărut învestirea cu formulă executorie, r ămân în fiinţă încuviinţarea executării silite, precum şi formula executorie5.
3. Procedura încuviinţării executării silite
3.1 Instanţa de executare
Potrivit art. 641 alin. (1)6, „ Instan ţ a de executare este judecătoria în circumscrip ţ ia
căreia se afl ă biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor încare legea dispune altfel”. Din această dispoziţie reiese că însuşi executorul judecătoresc
învestit determină instanţa de executare, eliminându-se astfel diversitatea de proceduri născute
în aplicarea Codului de procedur ă civilă de la 1865.
3 Art. 640 NCPC republicat.4 Art. 665 alin. (5) pct. 3 NCPC republicat.5 Formula executorie este prevăzută de art. 656 alin. (7) NCPC şi se adaugă în partea finală a încheierii de
încuviinţare a executării silite.6 Art. 650 alin. (1) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 189/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 189
În privinţa competen ţ ei teritoriale a executorului judecătoresc, art. 6427 stabileşte
competenţa executorului judecătoresc în situaţia existenţei bunurilor imobile şi mobile,
precum şi în cazul existenţei unei obligaţii de a face sau de a nu face, sancţiunea pentru
nerespectarea competenţei fiind nulitatea necondi ţ ionat ă8 a actelor de procedur ă efectuate.
Pe de altă parte, sub imperiul noilor dispoziţii, încuviinţarea executării silite produce
efecte pe întreg teritoriul ţării [art. 656 alin. (4) teza a II-a9], ceea ce înseamnă că o sigur ă
încuviinţare este suficientă10, nemaifiind nevoie de multiplele încuviinţări impuse de locul
situării bunurilor.
3.2 Încuviinţarea urmăririi silite imobiliare
Pentru a obţine încuviinţarea urmăririi imobiliare executorul judecătoresc trebuie să
adreseze solicitarea de încuviinţare instan ţ ei de executare în circumscrip ţ ia căreia se afl ă
imobilul (art. 809 NCPC11). Dispoziţia cuprinsă în art. 809 apare ca o normă derogatorie de la
cea care prevede că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află
biroul executorului judecătoresc care face executarea [art. 641 alin. (1) NCPC12].
Pentru ca executorul să poată solicita instanţei încuviinţarea urmăririi imobiliare şi
pentru respectarea întocmai a noilor dispoziţii trebuie însă întocmite două cereri distincte. O
primă cerere este menţionată în cuprinsul art. 654 NCPC13, care face vorbire despre cererea
de executare şi despre cuprinsul ei. Această cerere se depune de către creditor sau de către
reprezentantul legal sau convenţional la sediul executorului judecătoresc. O a doua cerere este
prevăzută la art. 808 alin. (4) NCPC 14, care face vorbire despre cuprinsul cererii de
încuviin ţ are a urmăririi silite imobiliare, cerere depusă, şi ea, de către creditor.
7 Art. 651 NCPC republicat.8 Nulitatea necondiţionată este prevăzută de art. 176 NCPC.9 Art. 665 alin. (4) NCPC republicat.10 Articolul 656 alin. (4) teza a III-a [art. 665 alin. (4) teza a III-a] reiterează ideea unicităţii încuviinţării
executării, încuviinţare care, odată emisă, se extinde şi asupra titlurilor executorii ce se vor emite de executorul
judecătoresc în cadrul procedurii de executare silit ă încuviin ţ ate. Ca urmare, un act de adjudecare emis de
executor nu va atrage după sine necesitatea de a solicita instanţei încuviinţarea executării pe baza noului titlu
executoriu, o astfel de cerere fiind lipsită de interes. Nu intr ă în sfera actelor emise de executor hotărârile de
validare a popririi, acestea fiind acte ale instanţei de judecată.11 Art. 819 NCPC republicat.12 Art. 650 alin. (1) NCPC republicat.13
Art. 663 NCPC republicat.14 Art. 818 alin. (3) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 190/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 190
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Prin urmare, dosarul instanţei care va soluţiona cererea de încuviinţare a urmării silite
imobiliare va cuprinde nu doar cererea de încuviinţare a executării silite, ci şi o cerere de
urmărire silită a bunurilor imobile. Observaţia este importantă prin prisma posibilităţii pe care
o are debitorul de a formula contestaţie la executare pe motivul inexistenţei cererii de
încuviinţare a urmăririi imobiliare. Procedura încuviinţării executării silite va debuta însă
odată cu depunerea, de către creditor sau de către reprezentantul său legal, a cererii de
executare, la biroul executorului judecătoresc.
Potrivit art. 654 alin. (3)15, cererea de executare silită trebuie să cuprindă:
a) numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul creditorului şi
debitorului;
b) bunul sau, după caz, felul presta ţ iei datorate;c) modalit ăţ ile de executare solicitate de creditor.
Conform art. 654 alin. (4)16, „la cerere se vor ata şa titlul executoriu în original sau în
copie legalizat ă, după caz, şi dovada achit ării taxelor de timbru, inclusiv timbrul judiciar,
precum şi, dacă este cazul, înscrisurile anume prevă zute de lege”. Ca urmare, hotărârile
judecătoreşti vor fi depuse în copii legalizate, f ăr ă a mai fi necesar ă învestirea cu formulă
executorie, aceeaşi situaţie fiind aplicabilă şi cecurilor, cambiilor şi biletelor la ordin, precum
şi altor contracte care pot fi încheiate într-un singur exemplar.Articolul 655 alin. (1) NCPC17 aduce ca element de noutate în procedura înregistr ării
cererii de executare încheierea executorului judecătoresc18, aceasta fiind o încheiere prin care
executorul dispune înregistrarea cererii şi deschiderea dosarului de executare, sau prin care
15 Art. 663 alin. (3) NCPC republicat.16 Art. 663 alin. (4) NCPC republicat.17 Art. 664 alin. (1) NCPC republicat.18 Cuprinsul încheierilor executorului judecătoresc este prevăzut în art. 647 NCPC (art. 656 NCPC republicat),
conform căruia încheierile se emit doar în cazurile de amânare, suspendare şi încetare a executării silite,
eliberare sau distribuire a sumelor obţinute din executare, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege, iar
acestea trebuie să aibă următorul cuprins: a) denumirea şi sediul organului de executare; b) data şi locul
întocmirii încheierii şi numărul dosarului de executare; c) titlul executoriu în temeiul căruia se efectuează
procedura de executare; d) numele şi domiciliul ori, după caz, denumirea şi sediul creditorului şi ale debitorului;
e) procedura de executare care face obiectul încheierii; f) chestiunea asupra căreia se adoptă încheierea; g)
motivele în fapt şi în drept care au determinat darea încheierii; h) dispoziţia luată de executor; i) calea şi
termenul de atac al încheierii; j) semnătura şi ştampila executorului judecătoresc.
Sancţiunea nerespectării acestui cuprins, cu excepţia literei g), este nulitatea încheierii întocmite, fiind vorbadespre o nulitate condiţionată expresă.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 191/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 191
refuză motivat deschiderea procedurii de executare. Dacă executorul refuză deschiderea
procedurii de executare, creditorul, în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii, poate
face plângere19 la judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc
[art. 655 alin. (2) NCPC20].
Potrivit art. 656 alin. (1) NCPC21, în etapa încuviinţării executării, această încheiere,
împreună cu cererea creditorului, cu titlul executoriu şi cu dovada taxei de timbru, va fi
depusă la instanţa de executare căreia executorul îi solicită încuviinţarea executării.
Instanţa poate încuviin ţ a executarea silită sau poate, în lumina art. 656 alin. (5) pct. 1-
722, să resping ă cererea de încuviinţare a executării silite în cazurile strict prevăzute de acest
articol, r ămânându-i puterea de apreciere doar în prezenţa ˝ altor impedimente˝ (pct. 7). Ca
urmare, instanţa va fi îndreptăţită să respingă cererea de încuviinţare dacă cererea deexecutare nu emană de la creditor sau dacă nu există dovada calităţii de reprezentant legal, în
situaţia în care constată autoritatea de lucru judecat etc.
Pentru cazul prevăzut la pct. 1, când cererea de executare silit ă este de competen ţ a
altui organ de executare decât cel sesizat, Noul Cod de procedur ă civilă reglementează cu
claritate cazurile în care executarea silită nu se realizează de către executorul judecătoresc, şi
anume când titlurile executorii au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau
bugetului Uniunii Europene şi bugetului Comunităţii Europene a Energiei Atomice (art.61423).
În privinţa încheierii instan ţ ei, aceasta va cuprinde, conform art. 656 alin. (3) NCPC24,
„în afara men ţ iunilor ar ătate la art. 228 alin. (1), ar ătarea titlului executoriu pe baza căruia
se va face executarea, suma, cu toate accesoriile pentru care s-a încuviin ţ at urmărirea, când
s-a încuviin ţ at urmărirea silit ă a bunurilor debitorului, modalitatea concret ă de executare
silit ă , atunci când s-a solicitat expres aceasta, şi autorizarea creditorului să treacă la
executarea silit ă a obliga ţ iei cuprinse în titlul executoriu.”
19 Contestaţia la executare, inclusiv sub forma plângerii, poate fi folosită în privinţa tuturor incidentelor la
executare silită, f ăcându-se aplicarea dispoziţiilor Noului Cod de procedur ă civilă; în privinţa altor competenţe
pe care executorul nu le respectă, vor fi incidente dispoziţiile legii speciale – Legea nr. 188/2000.20 Art. 664 alin. (2) NCPC republicat.21 Art. 665 alin. (1) NCPC republicat.22 Art. 665 alin. (5) NCPC republicat.23
Art. 623 NCPC republicat.24 Art. 665 alin. (3) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 192/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 192
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Textul cuprinde cerinţe ale încheierii judecătoreşti, f ăr ă să menţioneze, în mod expres,
nulitatea pentru nerespectarea cuprinsului încheierii. Totodată, dispoziţia legală face referire
expresă la sumă, iar art. 653 NCPC25 prevede că executarea silită nu se poate face decât dacă
creanţa este cert ă , lichid ă şi exigibil ă.
Articolul 653 alin. (3)26 dă o altă definiţie crean ţ ei lichide decât cea din Codul de
procedur ă civilă de la 1865. Dacă, potrivit reglementării anterioare, creanţa este lichidă atunci
când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau este determinabilă cu ajutorul
actului de creanţă sau altor acte neautentice [art. 379 alin. (4)], în noua reglementare o creanţă
este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu con ţ ine
elementele care permit stabilirea lui.
Când titlul executoriu conţine elemente care permit stabilirea obiectului (ce poate fiunul bănesc) acesta trebuie menţionat în încheierea prevăzută la art. 656 alin. (3) NCPC,
împreună cu accesoriile sumei, tocmai pentru ca executorul să nu facă acte de executare
pentru mai mult sau pentru mai puţin. Nu apare, însă, necesar ă întocmirea unei expertize la
acest moment procesual.
Dacă în titlul executoriu suma este stabilită în valută, lucru permis de legislaţia
actuală, în încheierea de încuviinţare a executării suma trebuie menţionată în valută. În
sprijinul acestei soluţii, art. 773 alin. (8) NCPC27
(introdus prin Legea nr. 76/2012) prevedecă, în cazul în care titlul executoriu cuprinde o obligaţie de plată în valută, „instituţiile de
credit sunt autorizate să efectueze convertirea în valuta indicată în titlul executoriu a sumelor
existente în conturile debitorului, fie în lei, fie într-o altă valută decât aceea în care se face
executarea, f ăr ă a fi necesar consimţământul titularului de cont, la cursul de schimb comunicat
de Banca Naţională a României pentru ziua respectivă”. Însă, prin existenţa fluctuaţiilor de pe
piaţa bancar ă, este posibilă ipoteza în care creditorul să nu îşi vadă recuperată suma în
totalitate, acesta putând cere organului de executare să emită o adresă de poprire suplimentar ă pentru diferenţa neîncasată.
Potrivit dispoziţiilor art 656 alin. (5) pct. 1 NCPC28, cererea de încuviinţare a
executării silite poate fi respinsă dacă este de competenţa altui organ decât cel sesizat.
Problemele care pot să apar ă în acest caz sunt:
25 Art. 662 NCPC republicat.26 Art. 662 alin. (3) NCPC republicat.27
Art. 783 alin. (8) NCPC republicat.28 Art. 665 alin. (5) pct. 1 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 193/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 193
a. determinarea competen ţ ei generale, atunci când titlul executoriu se încadrează în
categoriile exceptate de la competenţa generală a executorului judecătoresc prin
dispoziţiile art. 614 NCPC29. Având în vedere dispoziţiile acestui articol, atunci când
obiectul titlului executoriu îl constituie veniturile datorate bugetului general consolidat
sau bugetului Uniunii Europene şi bugetului Comunităţii Europene a Energiei
Atomice, competenţa apar ţine executorului fiscal, şi nu executorului judecătoresc.
b. determinarea competen ţ ei teritoriale. În legătur ă cu acest aspect, continuând
dispoziţiile Legii nr. 202/2010, Noul Cod de procedur ă civilă stabileşte drept element
de referinţă, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, curtea de apel. Astfel, potrivit
dispoziţiilor art. 642 alin. (1) NCPC30, „ Dacă prin lege nu se dispune altfel, hot ărârile
judecătore şti şi celelalte titluri executorii se execut ă de către executorul judecătorescdin circumscrip ţ ia cur ţ ii de apel, după cum urmează: a) în cazul urmăririi silite a
bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse de r ăd ăcini şi al execut ării
silite directe imobiliare, executorul judecătoresc din circumscrip ţ ia cur ţ ii de apel
unde se afl ă imobilul; b) în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile şi al execut ării
silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscrip ţ ia cur ţ ii de apel unde
se afl ă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului; c) în cazul execut ării silite a
obliga ţ iilor de a face şi a obliga ţ iilor de a nu face, executorul judecătoresc dincircumscrip ţ ia cur ţ ii de apel unde urmează să se facă executarea”. Această prevedere
nu aduce însă atingere caracterului naţional al încheierii de încuviinţare a executării
silite31, întrucât art. 642 alin. (2) NCPC32 stabileşte un caz de prorogare a competenţei
executorului judecătoresc învestit cu cererea de executare: „ Dacă bunurile urmăribile,
mobile sau imobile, se afl ă în circumscrip ţ iile mai multor cur ţ i de apel, oricare dintre
executorii judecătore şti care func ţ ionează pe lâng ă una dintre acestea este competent
să realizeze executarea, inclusiv cu privire la bunurile urmăribile aflate în raza
29 Art. 614 (art. 623 NCPC republicat) – „ Executarea silit ă a oricărui titlu executoriu, cu excep ţ ia celor care au
ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene şi bugetului
Comunit ăţ ii Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă
prin legi speciale se dispune altfel .”30 Art. 651 NCPC republicat.31 Potrivit art. 656 alin. (4) teza a II-a NCPC [ art. 665 alin. (4) NCPC republicat] „ (...) Încuviinţarea executării
silite produce efecte pe întreg teritoriul ţării (...)”.32 Art. 650 alin. (2) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 194/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 194
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
xecutare să fie una de drept.
celorlalte cur ţ i de apel ”33. Astfel, dacă sunt identificate bunuri urmăribile şi în raza
altor cur ţi de apel decât cea în care îşi desf ăşoar ă activitatea, în baza acestei prorogări
de competenţă şi ţinând cont de caracterul naţional al încuviinţării executării silite,
executorul judecătoresc poate proceda la efectuarea unor acte de executare şi în afara
cur ţii de apel în care îşi desf ăşoar ă activitatea. De exemplu, pentru a evita respingerea
cererii de încuviinţare a executării silite pe motivul necompetenţei teritoriale,
executorul judecătoresc cu sediul în raza cur ţii de apel X, care solicită încuviinţarea
executării silite judecătoriei din raza cur ţii de apel Y, ar trebui să facă dovada
existenţei în raza cur ţii de apel X, a unui bun sau a unui venit urmăribil, apar ţinând
aceluiaşi debitor. Astfel, judecătoria învestită cu cererea de încuviinţare a executării
silite va putea avea reprezentarea clar ă a faptului că încuviinţarea este cerută de cătreun executor judecătoresc competent, prin efectul prorogării de competenţă stabilite de
către art. 642 alin. (2) NCPC.
Articolul 656 alin. (5) pct. 5 NCPC34 constituie un element de noutate faţă de Codul
de procedur ă civilă anterior. Astfel, potrivit prevederilor acestui articol, cererea de
încuviinţare a executării silite poate fi respinsă dacă debitorul se bucur ă de imunitate de
executare. Legea nu defineşte însă noţiunea de „imunitate de executare”. O interpretare a
acestei noţiuni se poate realiza utilizându-se prevederile dreptului diplomatic şi consular, f ăr ă a respinge însă de plano alte prevederi care ar putea fi aplicabile; trebuie însă ca această
imunitate de e
Referitor la dispoziţiile art. 656 alin. (5) pct. 6 NCPC35 („titlul cuprinde dispoziţii care
nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită”) acestea ridică probleme în ceea ce
priveşte aplicabilitatea practică, întrucât trebuie să se ţină seama de faptul că:
– titlul este unul executoriu;
– titlul nu poate fi adus la îndeplinire pe cale de executare silită;33 Articolul 373 alin. (1) CPC 1865– „ Dacă prin lege nu se dispune altfel, hot ărârile judecătore şti şi celelalte
titluri executorii se execut ă de executorul judecătoresc din circumscrip ţ ia cur ţ ii de apel în care urmează să se
efectueze executarea, ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscrip ţ ia cur ţ ii
de apel în care se afl ă acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se afl ă în circumscrip ţ iile mai
multor cur ţ i de apel, este competent oricare dintre executorii judecătore şti care func ţ ionează pe lâng ă una
dintre acestea.”34 Art. 665 alin. (5) pct. 5 NCPC republicat.35
Art. 665 alin. (5) pct. 6 NCPC republicat. Corespondentul acestui articol în Codul de procedur ă civilă de la1865 îl reprezintă art. 3731 alin. (4) pct. 4.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 195/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 195
– motivele care determină imposibilitatea executării silite sunt altele decât cele
menţionate expres de prevederile art. 656 alin. (5).
Articolul nu are însă în vedere executarea silită a obligaţiilor de a face, de a nu face
sau executarea silită a obligaţiilor intuituu personae, întrucât cu privire la acestea există
prevederi exprese atât în Codul de procedur ă civilă de la 1865 (art. 5802 – 5805), cât şi în Noul
Cod de procedur ă civilă (art. 885-89136).
Articolul 656 alin. (3) şi (4) NCPC37 consacr ă un alt element de noutate faţă de
prevederile Codului de procedur ă civilă anterior. Astfel, în alin. (3) se vorbeşte despre
autorizarea creditorului de a trece la executarea silit ă a obliga ţ iei cuprinse în titlul
executoriu, ceea ce ar putea genera ideea că această încuviinţare este încuviinţarea titlului
executoriu, şi nu a unui executor judecătoresc. Alineatul (4) stabileşte faptul că încuviinţareaexecutării silite permite creditorului să cear ă executorului judecătoresc care a solicitat
încuviin ţ area să recurg ă , simultan ori succesiv, la toate modalit ăţ ile de executare prevă zute
de lege în vederea realizării drepturilor sale. Aceste prevederi pot genera ideea, împărtăşită
de altfel de practică, că, odată ce s-a pronunţat încuviinţarea executării silite, creditorul este
ostaticul executorului.
Pentru a se realiza o oarecare compensare, Noul Cod de procedur ă civilă
reglementează, în art. 64338
, instituţiile recuzării şi înlocuirii executorului judecătoresc.
3.3 Recuzarea şi înlocuirea executorului judecătoresc
3.3.1 Recuzarea executorului judecătoresc
Cu privire la reglementarea actuală a acestei instituţii, în practică există opinii diferite
atunci când se pune problema de a se şti dacă cererea de recuzare, prin ea însăşi, suspendă
executarea. Cu privire la acest aspect, s-au conturat două opinii:
a) cererea de recuzare a executorului judecătoresc nu suspendă executarea întrucât unasemenea efect nu este prevăzut în mod expres de legea specială; dacă s-ar fi dorit
un asemenea efect al cererii, legea specială ar fi f ăcut trimitere la dispoziţiile
Codului de procedur ă civilă, aşa cum se întâmplă în cazul motivelor de recuzare;
36 Art. 902-913 NCPC republicat.37
Art. 665 alin. (3) şi (4) NCPC republicat.38 Art. 652 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 196/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 196
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
b) cererea de recuzare a executorului judecătoresc suspendă executarea pentru că, dacă
judecătorul recuzat nu mai poate efectua niciun act de procedur ă, cu atât mai mult
executorul judecătoresc recuzat nu mai poate efectua niciun act de executare.
Noul Cod de procedur ă civilă ofer ă o soluţie cu privire la această problemă stabilind
faptul că cererea de recuzare nu suspendă, prin ea însăşi, executarea. Articolul 643 alin. (2)
NCPC39 prevede posibilitatea instanţei de executare învestite cu soluţionarea cererii de
recuzare de a dispune suspendarea executării: „Cererea de recuzare nu suspend ă de drept
executarea. Cu toate acestea, instan ţ a de executare poate dispune, motivat, suspendarea
execut ării până la solu ţ ionarea cererii de recuzare, prin încheiere care nu este supusă
niciunei căi de atac.” Pentru ca instanţa să se poată pronunţa asupra suspendării executării,
cel care cere suspendarea (nu obligatoriu debitorul) trebuie să plătească o cauţiune; spredeosebire de cauţiunea care trebuie plătită atunci când suspendarea este solicitată în contextul
unei contestaţii la executare, cauţiunea ce trebuie plătită în cazul în care se solicită
suspendarea executării în urma introducerii unei cereri de recuzare a executorului
judecătoresc are un cuantum fixat prin dispoziţiile NCPC: „ Pentru a se dispune suspendarea,
cel care o solicit ă trebuie să dea în prealabil o cau ţ iune în cuantum de 1.000 lei. În cazul în
care valoarea crean ţ ei prevă zute în titlul executoriu nu depăşe şte 1.000 lei, cau ţ iunea va fi de
10% din valoarea crean ţ ei” [art. 643 alin. (2) teza a II-a NCPC40
]. Motivele de recuzare sunt, potrivit art. 643 alin. (1) NCPC41, cele aplicabile
judecătorilor şi prevăzute în art. 41 alin. (1) NCPC.
Un element de noutate în ceea ce priveşte motivele de recuzare este dat de prevederile
art. 41 alin. (1) pct. 1242, potrivit cărora executorul judecătoresc este recuzabil „atunci când
exist ă alte elemente [s.n. decât cele stabilite la pct. 1-11] care nasc în mod întemeiat îndoieli
cu privire la impar ţ ialitatea sa.” Deşi introducerea acestei prevederi îşi are justificarea în
dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului
43
, din punct de vedere practicva fi dificil de gestionat, având în vedere faptul că debitorul ar putea argumenta în cuprinsul
unei cereri de recuzare întemeiată pe aceste dispoziţii, că executorul judecătoresc încasează
parte din creanţă drept onorariu, şi de aceea actele de executare efectuate sunt
39 Art. 652 alin. (2) NCPC republicat.40 Art. 652 alin. (2) teza a II-a NCPC republicat.41 Art. 652 alin. (1) NCPC republicat.42
Art. 42 alin. (1) pct. 13 NCPC republicat.43 Hotărârea Pullar c. Regatului Unit al Marii Britanii, Hotărârea din 10 iunie 1996.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 197/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 197
necorespunzătoare. Chiar dacă executorul judecătoresc încasează un onorariu, fix sau ca
procent din valoarea creanţei, o asemenea susţinere nu poate fi însă reţinută, în caz contrar
ajungându-se la situaţia în care executarea silită ar fi blocată în urma introducerii unei cereri
de recuzare întemeiate pe art. 41 alin. (1) pct. 12; onorariul perceput de către executorul
judecătoresc nu poate reprezenta un element care să nască, în mod întemeiat, îndoieli cu
privire la impar ţialitatea sa.
3.3.2 Înlocuirea executorului judecătoresc
Potrivit art. 643 alin. (4) NCPC44, „ La cererea creditorului, instan ţ a care a încuviin ţ at
executarea silit ă poate dispune, pentru motive temeinice, înlocuirea executorului judecătoresc
cu alt executor judecătoresc indicat de către creditor şi continuarea execut ării silite de cătrenoul executor judecătoresc. Dispozi ţ iile art. 644 alin. (3)45 se aplică în mod corespunzător .”
În ceea ce priveşte aplicabilitatea dispoziţiilor art. 644 alin. (3)46, această trimitere indică
instanţei faptul că trebuie să rezolve problema cheltuielilor de executare pentru că, dacă este
vorba despre o continuare a executării silite, nu se pune problema să se creeze două onorarii,
fiind vorba despre aceeaşi procedur ă de executare; în caz contrar, s-ar ajunge la o încărcare
artificială a notei de plată a debitorului, lucru nepermis chiar dacă debitorul este de rea-
credinţă.Legea nu precizează însă ce se înţelege prin „motive temeinice”47, lăsându-le la
aprecierea instanţei. Noţiunea de „motive temeinice” – atunci când vorbim de instituţia
înlocuirii executorului judecătoresc – trebuie analizată ţinându-se seama de două aspecte:
– „motivele temeinice” nu trebuie să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la
impar ţialitatea executorului, în acest caz existând posibilitatea introducerii unei cereri de
recuzare în temeiul dispoziţiilor art. 41 alin. (1) pct. 1248;
44 Art. 652 alin. (4) NCPC republicat.45 Art. 653 alin. (2) NCPC republicat.46 Idem.47 Noţiunea de „motive temeinice” se regăseşte şi în dispoziţiile art. 708 alin. (1) NCPC [art. 718 alin. (1) NCPC
republicat] referitoare la suspendarea executării: „ Până la solu ţ ionarea contesta ţ iei la executare sau a altei
cereri privind executarea silit ă , la solicitarea păr ţ ii interesate şi numai pentru motive temeinice, instan ţ a
competent ă poate suspenda executarea (...)”.48 Art. 42 alin. (1) pct. 13 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 198/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 198
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
te:
– instituţia înlocuirii se aplică în faza ulterioar ă încuviinţării executării silite, putând fi
înlocuit acel executor căruia, potrivit art. 656 alin. (4) NCPC49, creditorul poate să îi cear ă să
treacă la executare, deci executorul care a solicitat încuviinţarea executării silite.
Astfel, prin „motive temeinice” trebuie să înţelegem elemente de aparenţă de
nelegalitate a executării şi/sau aspecte de oportunitate, în aprecierea lor ţinându-se seama pe
de o parte, de faptul că simpla dorinţă a creditorului de a înlocui executorul nu constituie
motiv temeinic, iar pe de altă parte, de faptul că exigenţa nu poate fi absolută întrucât există
alte instituţii care reglementează astfel de situaţii (recuzarea, contestaţia la executare).
Dispoziţiile art. 643 alin. (4) NCPC50 vor avea aplicabilitate practică ţinând cont de
cel puţin două aspec
– există cazuri în care creditori nemulţumiţi de acţiunea sau inacţiunea executoruluidoresc să continue procedura cu un alt executor, nepermiţându-şi să depună o nouă cerere de
executare silită, din motive variate, cum ar fi, de exemplu, prescripţia executării;
– în ceea ce îl priveşte pe creditor, această procedur ă poate fi mai simplă pentru că, pe
de o parte, în cazul introducerii unei cereri de recuzare va trebui să justifice motivele invocate,
iar pe de altă parte, în cazul în care apelează la procedura contestaţiei împotriva refuzului
executorului de a acţiona, admiterea unei astfel de contestaţii nu îi va fi suficientă întrucât în
urma admiterii unei astfel de contestaţii dosarul în instanţă se va închide iar creditorul se vaconfrunta cu acelaşi executor. Mai mult decât atât, a-i pretinde creditorului să aibă vocaţie la
înlocuirea executorului doar în cazul în care i s-a admis o procedur ă judiciar ă anterioar ă
împotriva executorului judecătoresc ar determina ca întreaga procedur ă de executare să aibă o
durată mai mare decât procedura care a generat titlul executoriu.
Potrivit dispoziţiilor art. 656 alin. (5) pct. 2 NCPC51, cererea de încuviinţare a
executării silite poate fi respinsă dacă hot ărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit
legii, titlu executoriu. Cu privire la acest aspect este de menţionat faptul că, odată cu intrareaîn vigoare a Noului Cod civil, sfera titlurilor executorii s-a extins asupra unor înscrisuri în
raport cu care nu se mai pot pronunţa încheieri de respingere a cererilor de încuviinţare a
executării silite: contractul de comodat52, contractul de locaţiune – care, în anumite condiţii,
49 Art. 665 alin. (4) NCPC republicat.50 Art. 652 alin. (4) NCPC republicat.51 Art. 665 alin. (5) pct. 2 NCPC republicat.52
Potrivit art. 2.157 NCC, „(1) În ceea ce prive şte obliga ţ ia de restituire, contractul de comodat încheiat în formă autentică sau printr-un înscris sub semnătur ă privat ă cu dat ă cert ă constituie titlu executoriu, în
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 199/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 199
constituie titlu executoriu nu numai în privinţa obligaţiei de plată a chiriei53, ci şi în privinţa
obligaţiei de restituire a folosinţei bunului (predare silită imobiliar ă)54, contractul de
împrumut de consumaţie55, contractul de ipotecă mobiliar ă sau imobiliar ă; cu privire la acest
din urmă contract se rezolvă problema referitoare la înscrisul care trebuie depus odată cu
cererea de încuviinţare a executării silite – contractul din care se naşte creanţa garantată de
ipotecă şi contractul de ipotecă sau numai contractul de ipotecă? R ăspunsul este că trebuie
depus doar contractul de ipotecă, cu menţiunea că acest contract trebuie să conţină informaţii
minimale cu privire la creanţă pentru ca instanţa să o poată analiza sub aspectul îndeplinirii
condiţiilor de a fi certă, lichidă şi exigibilă.
Apare aici o problemă de drept tranzitoriu. Ipoteza este următoarea: instanţa este
învestită cu soluţionarea unei cereri privind încuviinţarea executării silite, cerere întemeiată peun contract de ipotecă sau pe un contract de închiriere încheiat înainte de 1 octombrie 2011,
data intr ării în vigoare a Noului Cod civil, contract care, la momentul încheierii nu era titlu
executoriu, dobândind această calitate odată cu intrarea în vigoare a dispoziţiilor Noului Cod
de procedur ă civilă. La momentul intr ării în vigoare a Noului Cod civil, dreptul tranzitoriu în
materie de executare silită a r ămas guvernat de dispoziţiile art. 725 alin. (1) teza finală CPC
1865, potrivit cărora dispoziţiile legii noi de procedur ă se aplică, din momentul intr ării ei în
vigoare, şi executărilor silite începute sub legea veche. Atunci când problema este strict legată de materia executării silite, ceea ce înseamnă că valenţa de titlu executoriu a contractului este
scoasă de sub aria executării contractului, astfel cum este ea reglementată de dispoziţiile art.
102 alin. (1) din LPA NCC56, se aplică dispoziţiile tranzitorii ale art. 725 alin. (1) teza finală
condi ţ iile legii, în cazul încet ării prin decesul comodatarului sau prin expirarea termenului. (2) Dacă nu s-a
stipulat un termen pentru restituire, contractul de comodat constituie titlu executoriu numai în cazul în care nu
se prevede întrebuin ţ area pentru care s-a împrumutat bunul ori întrebuin ţ area prevă zut ă are un caracter
permanent.”53 Potrivit art. 1.798 NCC, „Contractele de loca ţ iune încheiate prin înscris sub semnătur ă privat ă care au fost
înregistrate la organele fiscale, precum şi cele încheiate în formă autentică constituie titluri executorii pentru
plata chiriei la termenele şi în modalit ăţ ile stabilite în contract sau, în lipsa acestora, prin lege.”54 Potrivit art. 1.809 alin. (2) NCC, „ În privin ţ a obliga ţ iei de restituire a bunului dat în loca ţ iune, contractul
încheiat pe durat ă determinat ă şi constatat prin înscris autentic constituie, în condi ţ iile legii, titlu executoriu la
expirarea termenului.” 55 Potrivit art. 2.165 NCC, „ Dispozi ţ iile art. 2157 alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi împrumutului de
consuma ţ ie.”56
Articolul 102 alin. (1): „Contractul este supus dispozi ţ iilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în totceea ce prive şte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa.”
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 200/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 200
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
CPC 1865. Consecinţa unei astfel de interpretări ar fi aceea că există posibilitatea încuviinţării
executării silite a unui contract încheiat chiar înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil,
contract care a dobândit calitatea de titlu executoriu odată cu intrarea în vigoare a NCC.
Deşi această problemă a generat deja o practică neunitar ă la nivelul instanţelor
judecătoreşti, în sprijinul interpretării de mai sus există Decizia Secţiilor Unite ale Înaltei
Cur ţi de Casaţie şi Justiţie nr. XIII din 20 martie 2006, care tranşează problema caracterului
de titlu executoriu al contractelor de credit bancar încheiate anterior intr ării în vigoare a Legii
nr. 58/1998 privind activitatea bancar ă, statuând faptul că au caracter de titlu executoriu şi
contractele de credit bancar încheiate anterior intr ării în vigoare a acestei legi57. Prin decizia
menţionată, instanţa supremă statuează faptul că prevederile legale care recunosc valoarea de
titlu executoriu unor înscrisuri, fie că sunt cuprinse în Codul de procedur ă civilă, fie în legispeciale, au caracter de norme procedurale referitoare la executarea silită iar acest caracter
trebuie avut în vedere chiar dacă în momentul naşterii raportului juridic de drept material nu
exista o dispoziţie legală care să-i confere calitate de titlu executoriu înscrisului constatator al
convenţiei dintre păr ţi.
4. Contestaţia la executare
Din analiza dispoziţiilor art. 701 alin. (1) NCPC58 rezultă faptul că există mai multe
specii ale contestaţiei la executare:
a. contestaţie împotriva executării silite;
b. contestaţie împotriva încheierilor date de executorul judecătoresc;
c. contestaţie împotriva oricărui act de executare silită;
2 Prin decizia menţionată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că „dispoziţiile art. 79 alin. (2) din Legea
nr. 58/1998, atribuind contractelor de împrumut bancar, f ăr ă nicio distincţie, valoarea de titlu executoriu, au în
vedere, prin prisma unor interese de ordine publică şi a regulilor prescrise executării silite în natur ă a obligaţiilor,
nu numai contractele care se vor încheia după intrarea în vigoare a textului menţionat, dar şi pe cele încheiate
sub imperiul legii vechi. Mai exact, acţiunea în timp a textului menţionat cuprinde şi efectele viitoare ale unor
raporturi juridice trecute ( facta futura), ceea ce impune concluzia, în baza art. 1 din Codul civil, că textul, privit
ca lege nouă, este de imediată aplicare. De altfel, acţiunea legii noi în sensul ar ătat este dictată şi de situarea
textului în materia normelor executării silite care, ca norme de procedur ă, nici nu retroactivează şi nici nu
supravieţuiesc, ci sunt de imediată aplicare. Mai mult, procedura de executare silită fiind de ordine publică,
rezultă existenţa unei situaţii juridice obiective legale, cu privire la care orice lege nouă are un efect imediat.”58 Art. 711 alin. (1) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 201/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 201
d. contestaţie împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua executarea silită
sau de a îndeplini un act de executare silită.
4.1 Aspecte comuneIndiferent de obiectul executării silite, deci de specia de contestaţie la executare,
competenţa apar ţine, potrivit art. 703 alin. (1) NCPC59, instan ţ ei de executare: „Contesta ţ ia
se introduce la instan ţ a de executare60.”
Odată cu legea de punere în aplicare a dispoziţiilor Noului Cod de procedur ă civilă s-a
ajuns la concluzia că o astfel de modalitate de reglementare a competenţei în procedura
contencioasă nu se justifică întotdeauna, având în vedere faptul că, în majoritatea situaţiilor, o
astfel de procedur ă nu îl implică pe executorul judecătoresc. S-a decis, astfel, stabilirea unei
competenţe alternative [art. 703 alin. (2) NCPC61]:
a) judecătoria în a cărei circumscrip ţ ie î şi are domiciliul sau sediul debitorul ,
atunci când este vorba despre o urmărire silită prin poprire şi dacă domiciliul
sau sediul debitorului se află în circumscripţia altei cur ţi de apel decât cea în
care se află instanţa de executare;
b) judecătoria de la locul situării imobilului, atunci când este vorba despre
urmărirea silită a imobilelor, urmărirea silită a fructelor şi a veniturilor
generale ale imobilelor şi dacă imobilul se află în circumscripţia altei cur ţi de
apel decât cea în care se află instanţa de executare.
4.2 Contestaţia împotriva executării silite
În acest caz se urmăreşte chiar anularea executării silite iar un aspect important în ceea
ce priveşte această formă de contestaţie la executare îl reprezintă chiar identificarea, întrucât:
– de cele mai multe ori debitorul solicită anularea executării silite însă, la o analiză
atentă a contestaţiei, se ajunge la concluzia că, în realitate, ea vizează un act sau, eventual,mai multe acte ale executării silite;
– nici codul anterior şi nici Noul Cod de procedur ă civilă nu conţin prevederi clare
referitoare la ceea ce înseamnă „act de executare” şi nu toate actele pe care le face un executor
59 Art. 713 alin. (1) NCPC republicat.60 Potrivit art. 641 alin. (1) NCPC [art. 650 alin. (1) NCPC republicat], „Instan ţa de executare este judecătoria în
circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea
dispune altfel.”61 Art. 713 alin. (2) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 202/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 202
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
judecătoresc sunt acte de executare; cu titlu exemplificativ pot fi menţionate cererea de
încuviinţare a executării silite, adresa către o direcţie locală de taxe şi impozite în vederea
identificării unui bun urmăribil, procesul-verbal de situaţie în cazul urmăririi silite imobiliare,
acte efectuate de către executorul judecătoresc care nu sunt însă acte de executare;
– această lipsă de precizie cu privire la determinarea actului de executare, acolo unde
în mod evident nu se critică întreaga executare silită, poate obliga instanţa să intre în
probleme de fond, lucru care nu s-ar întâmpla dacă ar exista o reglementare clar ă a noţiunii de
«act de executare»; în acest din urmă caz, instanţa ar fi obligată să respingă ca inadmisibilă o
contestaţie la executare care are ca obiect altceva decât un act de executare.
4.3 Motivele contestaţiei împotriva execut
ării silite
A. Prescrip ţ ia execut ării , împlinită la data depunerii cererii de executare, este de
natur ă să justifice o soluţie a instanţei de admitere a contestaţiei la executare, în sensul
anulării executării silite. Sediul materiei îl reprezintă art. 696-700 NCPC62. Potrivit art. 6961
alin. (1)63, prescripţia nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate, prin
persoană interesată înţelegându-se nu numai debitorul, ci şi un ter ţ care are interesul să
blocheze procedura de executare. De menţionat sunt şi prevederile alin. (2) al art. 6961 64
prevederi anticipate de altfel de dispoziţiile Noului Cod civil, care doresc să dea o soluţie unei
probleme ivite în practică, şi anume aceea în care a operat prescripţia dreptului de a cere
executarea silită şi, totuşi, nu s-a împlinit termenul de prescripţie a dreptului la acţiune,
situaţie întâlnită în cele mai multe cazuri în legătur ă cu drepturile reale; având în vedere însă
noua reglementare a prescripţiei, destul de favorabilă creditorului, o astfel de ipoteză poate fi
întâlnită şi în cazul drepturilor de creanţă. Într-o astfel de situaţie, soluţia oferită de Noul Cod
de procedur ă civilă, preluată de altfel din Noul Cod civil65, este aceea că, „în cazul hotărârilor
judecătoreşti şi arbitrale, dacă dreptul de a obţine obligarea pârâtului este imprescriptibil sau,
62 Art. 705-710 NCPC republicat.63 Art. 706 alin. (1) NCPC republicat.64 Art. 706 alin. (2) NCPC republicat.65 Articolul 2.539 alin. (3) NCC: „ Prescrip ţ ia nu este întrerupt ă nici dacă hot ărârea judecătorească sau
arbitral ă şi-a pierdut puterea executorie prin împlinirea termenului de prescrip ţ ie a dreptului de a ob ţ ine
executarea silit ă. În acest caz însă, dacă dreptul de a ob ţ ine obligarea pârâtului este imprescriptibil sau nu s-a
prescris încă , se va putea face o nouă cerere de chemare în judecat ă ori de arbitrare, f ăr ă a se putea opuneexcep ţ ia autorit ăţ ii de lucru judecat ”.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 203/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 204/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 205/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 205
– atunci când s-a dorit ca o anumită situaţie să ducă la desfiinţarea titlului executoriu,
actualul Cod de procedur ă civilă a menţionat în mod expres acest lucru (spre exemplu, cu
referire la căile de atac);
– situaţia este menţinută şi în contextul Noului Cod de procedur ă civilă; vorbim, astfel,
de schimbare în parte, ca intervenţie a instanţei de apel, şi casare în parte, ca intervenţie a
instanţei de recurs. Cu privire la recurs poate interveni o discuţie legată de faptul că nu se face
o distincţie între casarea în parte şi casarea totală, iar ubi lex non distinguit nec nos distingere
debemus: „actele de executare sau de asigurare f ăcute în temeiul unei asemenea hot ărâri
[s.n., casate] sunt desfiin ţ ate de drept dacă instan ţ a de recurs nu dispune altfel . Instan ţ a va
constata aceasta, din oficiu, prin dispozitivul hot ărârii de casare.” [art. 494 alin. (2)
NCPC71]; o asemenea distincţie se face însă în art. 490 alin. (2)72 care dispune că în caz deadmitere a recursului, hotărârea atacată poate fi casată, în tot sau în parte. Referitor la acest
aspect s-a apreciat că o casare par ţială a hotărârii r ă peşte hotărârii respective, în partea în care
a fost casată, puterea, ceea ce înseamnă că actele de executare care corespund acelei păr ţi
casate sunt desfiinţate de drept; chiar dacă instanţa nu ar constata prin dispozitivul hotărârii de
casare faptul că actele de executare sunt desfiinţate de drept, executorul judecătoresc căruia i
se aduce la cunoştinţă o astfel de hotărâre casată în tot va fi obligat să procedeze la încetarea
executării. Articolul 494 alin. (2) teza finală73
are drept finalitate obligarea judecătorului la afi extrem de atent, precaut, minuţios şi receptiv la miza practică a hotărârii pronunţate. Din
punctul de vedere al moderatorului, o interpretare asemănătoare ar trebui dată şi în ceea ce
priveşte apelul, cu atât mai mult cu cât, în contextul Noului Cod de procedur ă civilă, apelul
este calea ordinar ă de atac.
4.4 Diferite modalităţi de executare
O urmărire silită mobiliar ă având ca obiect diferite bunuri poate fi anulată dacă nu a
fost precedată de somaţie – art. 721 alin. (1) NCPC74 stabileşte faptul că, „dacă în termen de o
zi de la comunicarea soma ţ iei înso ţ ite de încheierea de încuviin ţ are a execut ării debitorul nu
pl ăte şte suma datorat ă , executorul judecătoresc va proceda la sechestrarea bunurilor mobile
urmăribile ale debitorului, în vederea valorificării lor, chiar dacă acestea sunt de ţ inute de un
71 Art. 500 alin. (2) NCPC republicat.72 Art. 496 alin. (2) NCPC republicat.73
Art. 500 alin. (2) teza finală NCPC republicat.74 Art. 731 alin. (1) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 206/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 206
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
ter ţ .” Astfel, dacă nu a fost comunicată somaţia însoţită de încheierea de încuviinţare a
executării silite, toate actele de executare sunt susceptibile de a fi anulate, iar hotărârea prin
care se dispune anularea ar trebui să precizeze faptul că se anulează urmărirea silită mobiliar ă,
eventualele alte forme de executare silită existente împotriva debitorului respectiv r ămânând
valabile.
În legătur ă cu comunicarea încheierii de încuviinţare a executării silite, aceasta
reprezintă un element de noutate introdus de NCPC, fiind prevăzută sub sancţiunea nulităţii
executării.75 Nulitatea este, deci, una expresă, discuţia r ămânând cu privire la felul ei –
condiţionată sau necondiţionată – aspect important, pentru că, pe de o parte, trebuie stabilit
din ce punct trebuie creditorul să suporte riscurile neglijenţei executorului şi, pe de altă parte,
până la ce punct trebuie să-i oferi unui debitor drepturile de a semnala în timp util că esteexecutat, deşi nu ar trebui, sau că este executat pentru mai mult decât ar fi obiectul real al
executării sau în legătur ă cu alte bunuri decât cele pe care le datorează. Noul Cod de
procedur ă civilă nu stabileşte în mod imperativ un termen în care trebuie f ăcută această
comunicare, însă este evident faptul că ea trebuie să preceadă efectuarea actelor de executare;
f ăr ă a-i impune executorului să facă de îndată această comunicare, legiuitorul îl obligă însă să
îl prevină pe debitor asupra stadiului în care se află procedura de executare (cu excepţia acelor
cazuri în care legea permite f ăr ă somaţie, cum ar fi, de exemplu, poprirea, urmărirea silită mobiliar ă, în anumite cazuri76, proceduri de executare silită directă).
Termenul în care poate fi depusă contestaţia la executare este, potrivit art. 704 alin. (1)
NCPC77, ca şi în reglementarea anterioar ă, de 15 zile, f ăr ă ca legea să îl califice din punctul
de vedere al naturii sale – termen de decădere sau termen de prescripţie. De altfel, nici
reglementarea anterioar ă nu stabilea care este natura acestui termen iar în practică se
75 Articolul 666 NCPC republicat: „ (1) Dacă cererea de executare a fost încuviin ţ at ă , executorul judecătoresc
va comunica debitorului o copie de pe încheierea dat ă în condi ţ iile art. 665, împreună cu o copie, certificat ă de
executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu şi, dacă legea nu prevede altfel, o soma ţ ie. (2)
Comunicarea titlului executoriu şi a soma ţ iei, cu excep ţ ia cazurilor în care legea prevede că executarea se face
f ăr ă soma ţ ie ori f ăr ă comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevă zut ă sub sanc ţ iunea nulit ăţ ii
execut ării.”76 Articolul 731 alin. (2) NCPC republicat: „ În cazul în care exist ă pericol evident de sustragere a bunurilor de
la urmărire, la solicitarea creditorului f ăcut ă în cuprinsul cererii de executare, instan ţ a, prin încheierea de
încuviin ţ are a execut ării, va dispune sechestrarea bunurilor urmăribile, odat ă cu comunicarea soma ţ iei către
debitor. În acest caz, se va face men ţ iunea corespunzătoare în chiar încheierea de încuviin ţ are a execut ării.”77 Art. 714 alin. (1) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 207/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 207
considera că este un termen de decădere. Pentru a ajunge la o astfel de concluzie se poate
folosi, pe de o parte, argumentul duratei, ştiut fiind faptul că, în general, termenele de
decădere au o durată mai scurtă, iar pe de altă parte, considerarea acestui termen ca fiind de
decădere se bazează pe tradiţie, întrucât anterior anului 2000 majoritatea actelor de executare
erau efectuate de către judecător iar contestaţia împotriva unui act efectuat de către judecător
nu avea cum să nu fie calificată drept o cale de atac iar un termen stabilit pentru exercitarea
unei căi de atac este un termen de decădere atât potrivit Codului anterior, cât şi potrivit Noului
Cod de procedur ă civilă.
După anul 2000 însă, instanţa de executare, cu excepţia cazului în care înfiinţează
poprirea pentru anumite obligaţii, nu mai este organ de executare, ci controlează o executare
instrumentată de o persoană care exercită un serviciu public pe baza unei iniţiative private,f ăr ă a avea atribuţii jurisdicţionale. Reacţiile faţă de modul în care acţionează sau nu
acţionează persoana respectivă este dificil să fie privite ca o cale de atac. Or, dacă nu sunt căi
de atac şi nu vorbim nici despre acte de procedur ă într-un proces deja început, termenul de 15
zile poate fi privit şi ca un termen de prescrip ţ ie.
De asemenea, mai este de observat, pe lângă faptul că regulile aplicabile judecării
contestaţiei la executare sunt cele prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, şi faptul că
această contestaţie nu vizează nici o hotărâre judecătorească, pentru a putea fi considerată cuadevărat o cale de atac, şi nici un alt act care provine de la un organ cu activitate
jurisdicţională, fiind o modalitate de a acţiona atunci când există o vătămare determinată de
modul în care a fost efectuată executarea. Acest lucru poate fi considerat un alt argument în
favoarea opiniei potrivit căreia termenul de 15 zile este un termen de prescripţie.
Determinarea naturii acestui termen prezintă importante consecinţe practice. Dacă ar fi
considerat un termen de prescripţie a dreptului la acţiune, potrivit Noului Cod civil,
neexercitarea contestaţiei în termenul stabilit are implicaţii favorabile pentru cel împotrivacăruia se împlineşte termenul de prescripţie. Dacă este considerat a fi termen de decădere,
potrivit Codului de procedur ă anterior, pentru a obţine repunerea în termen trebuie f ăcută
dovada unei împrejur ări mai presus de voinţa celui care trebuia să acţioneze (avem deci un
criteriu subiectiv), în timp ce potrivit Noului Cod de procedur ă civilă (art. 18178) trebuie
f ăcută dovada unor motive întemeiate (avem deci un criteriu obiectiv).
Potrivit art. 704 alin. (1) NCPC79, termenul începe să curgă de la data când:
78
Art. 186 NCPC republicat.79 Art. 714 alin. (1) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 208/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 208
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
1. contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă;
2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea
popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie
pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de
către ter ţul poprit;
3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a
executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în
cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau
executarea se face f ăr ă somaţie.
Termenul de 15 zile trebuie gestionat foarte atent de către instanţă, fiind un termen
raportat la nişte motive de contestaţie. Cu titlu de exemplu, dacă se doreşte criticarea moduluiîn care s-au desf ăşurat lucrurile la al doilea termen de licitaţie, trebuie stabilit dacă
contestatarul se află în termenul stabilit pentru completarea cererii iniţiale atunci când solicită,
de exemplu, să se constate faptul că încuviinţarea executării silite nu a fost acordată cu
respectarea dispoziţiilor legale, cu atât mai mult cu cât acea încuviinţare i-a fost şi
comunicată, poate chiar înainte de procesul-verbal de situaţie (ipoteza vizând o urmărire silită
imobiliar ă). Potrivit dispoziţiilor art. 702 alin. (3) NCPC80, „ Nu se poate face o nouă
contesta ţ ie de către aceea şi parte pentru motive care au existat la data primei contesta ţ ii. Cutoate acestea, contestatorul î şi poate modifica cererea ini ţ ial ă ad ăugând motive noi de
contesta ţ ie dacă , în privin ţ a acestora din urmă , este respectat termenul de exercitare a
contesta ţ iei la executare”. Ceea ce trebuie subliniat în legătur ă cu aceste prevederi este faptul
că, deşi contestaţia se supune regulilor stabilite pentru cererea de chemare în judecată care,
potrivit art. 199 NCPC81, poate fi completată până la primul termen de judecată la care păr ţile
sunt legal citate, atunci când se critică o executare sau un act de executare, cererea
modificatoare trebuie să fie depusă în termenul de 15 zile stabilit pentru introducereacontestaţiei la executare.
80 Art. 712 alin. (3) NCPC republicat.81
Art. 204 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 209/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 209
5. Procedura de judecată
Un element de noutate este introdus prin dispoziţiile art. 706 alin. (2) NCPC82 – care
va rupe din automatismul actual, creat şi din raţiuni verificate în practică – conform cărora, încaz de contestaţie, instanţa solicită executorului judecătoresc copie certificată de pe dosarul de
executare, chiar dacă nu se critică întreaga procedur ă de executare, ci doar o secvenţă a
acesteia, lucru ce ar necesita punerea la dispoziţia instanţei doar a unor pagini din dosarul de
executare creat pentru instrumentarea procedurii. Articolul 706 alin. (2) stabileşte că „instan ţ a
sesizat ă va solicita de îndat ă executorului judecătoresc să-i transmit ă , în termenul fixat, copii
certificate de acesta, de pe actele dosarului de executare contestate, dispozi ţ iile art. 28083
fiind aplicabile în mod corespunzător, şi îi va pune în vedere păr ţ ii interesate să achitecheltuielile ocazionate de acestea.” Dispoziţiile acestui articol vor genera probleme practice
pentru că, dacă până la intrarea în vigoare a Noului Cod de procedur ă civilă instanţa putea să
dispună executorului să îi pună la dispoziţie copia certificată a dosarului de executare iar
executorul avea obligaţia de a se conforma, sub sancţiunea aplicării unei amenzi civile, sub
imperiul Noului Cod de procedur ă civilă instanţa poate dispune livrarea dosarului de
executare în întregime, însă acest lucru se va r ăsfrânge asupra debitorului, în interesul căruia
ar fi proba, care va trebui să achite cheltuielile ocazionate. Probleme apar întrucât nu se ştie
care ar putea fi documentele justificative în baza cărora executorul ar putea pretinde asemenea
cheltuieli, pentru că facturile emise de către executor cuprind, în general, onorariile de
executare; deşi există o Anexă la Ordinul ministrului justiţiei nr. 2550/2006 privind aprobarea
onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti care
cuprinde diferite cheltuieli legate de executarea silită, nu sunt avute în vedere aceste
operaţiuni referitoare la solicitarea de către instanţă a copiilor de pe dosarul de executare
silită. Astfel, instanţa va trebui ca, prin adresa transmisă executorului, să selecteze actele de
care are nevoie, în caz contrar debitorul putând susţine faptul că i se impută nişte cheltuieli
care nu erau necesare.
Acest lucru determină flexibilizarea noţiunii „de îndată”. De îndată instanţa va
înregistra dosarul, cu privire la termenul la care poate fi transmisă adresa fiind posibile două
variante:
82
Art. 716 NCPC republicat.83 Art. 286 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 210/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 210
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
– la primul termen de judecată la care păr ţile sunt legal citate, într-o discuţie în
contradictoriu, în funcţie de modul în care şi-a precizat debitorul contestaţia, să se stabilească
de care acte din dosarul de executare este nevoie şi să se transmită adresa;
– judecătorul transmite adresa solicitând anumite documente referitoare la actele de
executare contestate, urmând ca, la primul termen de judecată la care păr ţile sunt legal citate,
să se suplimenteze probatoriul dacă se ajunge la concluzia că este nevoie şi de alte acte din
dosar sau chiar de întregul dosar.
Referitor la acest aspect, a fost ridicată problema deductibilităţii cheltuielilor efectuate
cu produsele de papetărie În activitatea pe care o desf ăşoar ă, executorul judecătoresc nu
efectuează cheltuieli pe care şi le deduce din veniturile obţinute? De ce să fie obligat debitorul
la plata acestor cheltuieli cât timp ele interesează desf ăşurarea activităţii executorului şimodul în care acesta relaţionează cu instanţa de judecată? Obligaţia de a înainta copii
certificate de pe dosarul de executare este o obligaţie care se naşte în sarcina executorului.
Cu privire la problemele ridicate, s-a precizat că suntem în prezenţa a două probleme
distincte: o problemă legată de avansarea sumelor – pentru că această cheltuială este
deductibilă, însă de la cine poate fi recuperată? şi alta legată de recuperarea lor.
O astfel de problemă nu apărea în reglementarea anterioar ă potrivit căreia executorul
este obligat să furnizeze instanţei copii ale dosarului; nu are relevanţă faptul că trebuie f ăcutenişte cheltuieli şi nu există niciun text de lege care să îl exonereze de această obligaţie.
Discuţia are la bază situaţiile întâlnite în practică. Astfel, invocându-se aceste
cheltuieli, instanţele s-au văzut în situaţia de a primi dosarele în original sau chiar de a nu le
primi ori executorul stabilea un onorariu fix pentru copiere care, de altfel, nu are un temei
legal. Executorul nu poate stabili niciun tarif pentru furnizarea acestor copii întrucât această
activitate nu intr ă în activitatea de executare silită; executorul judecătoresc face acte de
executare şi angajează cheltuieli în legătur ă cu aceste acte. În mod practic, un executor careîntârzie trimiterea actelor la instanţă este un executor care, într-o parte netransparentă a
considerentelor hotărârii ce urmează a fi pronunţată, creează o problemă creditorului. În cazul
clasic în care debitorul atacă, iar executarea nu este suspendată, ceea ce însemnă că frâna este
doar soluţionarea contestaţiei, întrucât în momentul în care contestaţia se soluţionează şi
decizia instanţei este executorie, executorul are obligaţia să se oprească, ideea de a întârzia
trimiterea dosarului la instanţă pentru a împiedica în acest fel pronunţarea soluţiei fiind o idee
care joacă în defavoarea creditorului, mai ales în acele ipoteze în care situaţiile de fapt sunt
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 211/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 211
interpretabile întrucât acest mod de a acţiona sau de a nu acţiona creează premisele ca balanţa
să se încline în favoarea contestatorului.
În reglementarea anterioar ă lucrurile erau foarte clare. Executorul trebuie să îşi facă un
coş global, existând o logică: pierzi pe anumite chestiuni dar câştigi pe altele şi trebuie să ai
înţelepciunea de a nivela lucrurile.
Textul este unul nou care creează în sarcina instanţei o acţiune de verificare, de
diligenţă atunci când solicită copii, în sensul în care va trebui analizat în ce măsur ă sunt
necesare copii ale întregului dosar sau doar copii ale actelor care interesează procedura de
executare. Este foarte adevărat faptul că există situaţii în care executorii nu trimit copiile sau
le trimit fracţionat, însă şi în aceste situaţii există un moment al adevărului pentru că, în
funcţie de susţinerile contestatorului, judecătorul apreciază că există acte pe care executorulnu le-a trimis şi dacă există cea mai mică suspiciune iar contestatorul doreşte copia dosarului
întrucât susţine că dosarul conţine alte înscrisuri care relevă ceea ce doreşte să demonstreze,
atunci se va depune copia întregului dosar de executare. Ceea ce aduce nou acest text este, în
primul rând, faptul că nu este nevoie din start de copia întregului dosar; depinde însă şi de
ceea ce permite contestaţia, pentru că poate exista o contestaţie prin care se susţine faptul că
toate actele din dosar sunt false, caz în care, dacă aceste susţineri sunt infirmate de realitate,
cu atât mai mult se justifică suportarea cheltuielilor ocazionate.Calea de atac împotriva hotărâre pronunţate este apelul . Potrivit art. 709 alin. (1)
NCPC84, „ Dacă admite contesta ţ ia la executare, instan ţ a, ţ inând seama de obiectul acesteia,
după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori
încetarea execut ării înse şi, va anula ori l ămuri titlul executoriu.” Acest text nu este identic cu
cel din reglementarea anterioar ă, şi anume art. 40485.
În primul rând, este de observat această menţiune care nu aduce neapărat ceva nou dar
ţine de o subliniere: instanţa va dispune anularea ori încetarea executării ţ inând seama deobiectul acesteia. Dacă un debitor contestator cere anularea executării, instanţa trebuie să
verifice dacă există acte de executare care nu s-au f ăcut cu respectarea dispoziţiilor prevăzute
de lege, caz în care are îndatorirea de a nu anula întreaga procedur ă de executare, ci de a
admite în parte contestaţia la executare şi de a anula actele de executare f ăcute cu
84 Art. 719 alin. (1) NCPC republicat.85 Art. 404 alin. (1) CPC 1865 „ Dacă admite contesta ţ ia la executare, instan ţ a, după caz, anulează actul de
executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, dispune anularea ori încetarea execut ării înse şi, anulareaori l ămurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzat ă.”
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 212/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 212
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
nerespectarea dispoziţiilor legale, fiind de dorit ca aceste acte anulate să fie menţionate în
dispozitivul hotărârii. Hotărârea judecătorească are putere de lucru judecat în privinţa
dispozitivului unit cu considerentele, lucru menţionat expres în Noul Cod de procedur ă
civilă86. Însă, tocmai pentru că această hotărâre este una care va intra în circuitul executării
silite, şi nu de puţine ori păr ţile executării şi executorii judecătoreşti sunt concentraţi pe
dispozitiv, este bine ca dispozitivul să arate ce acte se execută, cu clauza că şi orice alte acte
de executare subsecvente, ulterioare actului anulat, intr ă sub aceeaşi sancţiune. Dacă este
cazul să se anuleze toată executarea, aceasta se va anula (de exemplu, ca urmare a invocării
prescripţiei). Dacă însă, în realitate, este vorba doar despre anumite acte de executare, este
bine ca aceste precizări să fie f ăcute.
Mai pot fi contestate încheierile executorului. Potrivit art. 647 alin. (1) NCPC87,executorul judecătoresc emite încheieri. Alineatul (3) al aceluiaşi articol menţionează faptul
că „dacă prin lege nu se dispune altfel, încheierile se dau f ăr ă citarea păr ţ ilor, se comunică
acestora, sunt executorii de drept şi pot fi atacate numai cu contesta ţ ie la executare” şi, în
continuarea acestei căi de atac specifice, există în Noul Cod de procedur ă civilă două
reglementări:
a) articolul 701 alin. (1)88 potrivit căruia „ Împotriva execut ării silite, a încheierilor
date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate facecontesta ţ ie de către cei interesa ţ i sau văt ăma ţ i prin executare. (...)”
b) articolul 704 alin. (2)89, potrivit căruia „Contesta ţ ia împotriva încheierilor
executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se
poate face în termen de 5 zile de la comunicare.” Este de observat faptul că acest text
cuprinde o derogare cu privire la termenul în care poate fi exercitată contestaţia. Avem, astfel,
un echilibru între criticile care pot fi aduse la adresa încheierilor executorului judecătoresc,
critici care nu va fi greu să fie aduse într-o primă perioadă – nu neapărat scurtă – de aplicare a prevederilor noului Cod, şi asta pentru că, potrivit art. 647 alin. (2)90, exceptând menţiunile
86 Articolul 430 alin. (2) NCPC republicat: „ Autoritatea de lucru judecat prive şte dispozitivul, precum şi
considerentele pe care acesta se sprijină , inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.”87 Art. 656 NCPC republicat.88 Art. 711 alin. (1) NCPC republicat.89
Art. 714 alin. (2) NCPC republicat.90 Art. 656 alin. (2) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 213/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 213
privind calea şi termenul de atac, toate celelalte menţiuni pe care trebuie să le conţină
încheierea dată de executorul judecătoresc sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii91.
Criticile aduse la adresa unor astfel de încheieri trebuie f ăcute însă în termen de 5 zile.
A da eficienţă acestui termen înseamnă, printre altele, să nu primeşti sau să observi că este
tardivă o critică f ăcută într-o contestaţie, la al doilea sau al treilea termen de licitaţie într-o
executare silită imobiliar ă în care se spune că preţul nu a fost fixat în mod procedural;
încheierea prin care executorul a stabilit preţul a fost dată cu încălcarea cerinţelor prevăzute
de lege, în sensul în care executorul trebuie să stabilească preţul de vânzare a imobilului
pornind de la preţurile medii din zona respectivă. Dacă o astfel de încheiere a fost comunicată
şi au trecut trei zile f ăr ă ca ea să fie contestată, înseamnă că preţul a fost stabilit în mod
corespunzător. Pe de o parte, procedura de executare silită, în ansamblul ei şi, în particularexecutarea silită imobiliar ă, în cadrul căreia sunt emise patru încheieri în perioada
premergătoare licitaţiei, se birocratizează, ceea ce înseamnă o vulnerabilizare a ei, şansele
omiterii unor acte fiind mai mari. Pe de altă parte însă, dacă legea prevede posibilitatea
emiterii acestor încheieri, prevăzând posibilitatea atacării lor într-un anumit termen, odată
expirat termenul nu se poate obţine, prin diverse mijloace, repunerea în termen. Pot exista
astfel şi beneficii, tocmai pentru că aceste încheieri au alocată o reacţie procedurală.
Faza urmăririi silite imobiliare este o fază care abundă de încheieri date de executorul judecătoresc, şi aceasta pentru că procedura este una destul de gravă întrucât priveşte imobile
care apar ţin debitorului. Dacă la predarea silită imobiliar ă, prin ipoteză, imobilele apar ţin
creditorului care cere executarea şi, din diverse motive, deşi a fost obligat printr-o hotărâre
judecătorească să predea imobilele respective, pârâtul refuză acest lucru, în cazul urmăririi
silite imobiliare este vorba despre transformarea în bani a unor imobile care apar ţin
debitorului. Astfel, în cadrul acestei proceduri încheierile executorului judecătoresc sunt date
cu ocazia stabilirii preţului şi a fixării termenului de licitaţie. Articolele 825-827 NCPC
92
,91 Art. 647 alin. (1): „ Amânarea, suspendarea şi încetarea execut ării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor
ob ţ inute din executare, precum şi alte mă suri anume prevă zute de lege se dispun de executorul judecătoresc prin
încheiere, care trebuie să cuprind ă: a) denumirea şi sediul organului de executare; b) data şi locul întocmirii
încheierii şi numărul dosarului de executare; c) titlul executoriu în temeiul căruia se efectuează procedura de
executare; d) numele şi domiciliul ori, după caz, denumirea şi sediul creditorului şi ale debitorului; e)
procedura de executare care face obiectul încheierii; f) chestiunea asupra căreia se adopt ă încheierea; g)
motivele în fapt şi în drept care au determinat darea încheierii; h) dispozi ţ ia luat ă de executor; i) calea şi
termenul de atac al încheierii; j) semnătura şi ştampila executorului judecătoresc”.92 Art. 835-837 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 214/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 214
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
judecată.
deşi într-o viziune directă se adresează executorului judecătoresc, se adresează, în egală
măsur ă, şi instanţei de
6. Încheierile emise de executor în cadrul procedurii
6.1 Încheierea prin care se stabileşte valoarea de circulaţie a imobilului
Articolul 825 alin. (1) NCPC93 prevede faptul că „ Executorul judecătoresc va stabili
de îndat ă , prin încheiere, valoarea de circula ţ ie a imobilului, raportat ă la pre ţ ul mediu de
pia ţă din localitatea respectivă , şi o va comunica păr ţ ilor .”
Deşi la o primă vedere reglementarea poate şoca, ea nu este nouă: art. 500 alin. (2)
CPC 1865 stabileşte că „Executorul va stabili de îndată preţul imobilului, iar în cazul în care
consider ă necesar va cere părerea unui expert. Dispoziţiile art. 411 alin. (3) sunt aplicabile.”94
Astfel fiind, executorul are două variante:
– să stabilească el preţul, în conformitate cu prevederile art. 500 alin. (2) teza I CPC
1865;
– să cear ă părerea unui expert, în conformitate cu prevederile art. 500 alin. (2) teza a
II-a CPC 1865, caz în care va trebui să-i pună în vedere faptul că trebuie să ia în considerare
valoarea de circulaţie iar raportul de expertiză trebuie comunicat păr ţilor. Aceasta estevarianta care a fost utilizată cel mai des în practică.
Articolul 825 alin. (1) NCPC95, într-o formulare mai clar ă decât în reglementarea
anterioar ă, îi permite executorului să stabilească de îndată preţul, prin raportare la preţul
mediu de piaţă din localitatea respectivă.
6.2 Încheierea de desemnare a expertului:
– Executorul nu poate stabili el preţul [art. 825 alin. (3) NCPC96, potrivit căruia „(...)
în cazul în care nu poate proceda el însu şi la evaluare, executorul judecătoresc va numi un
expert care să stabilească valoarea de circula ţ ie a imobilului”];
93 Art. 835 NCPC republicat.94 Articolul 411 alin. (3) CPC 1865: „ Executorul judecătoresc este obligat să identifice şi să evalueze cu acordul
păr ţ ilor bunurile sechestrate, iar în caz contrar va solicita efectuarea unei expertize. Bunurile vor fi evaluate la
valoarea lor de circula ţ ie. O copie de pe raportul de expertiză se comunică şi debitorului.”95
Art. 835 NCPC republicat.96 Art. 835 alin. (3) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 215/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 215
– Executorul a stabilit preţul însă păr ţile îi cer expertiză. În aceste situaţii, potrivit art.
825 alin. (6) NCPC97, „ Expertul va fi numit de către executor prin încheiere executorie care
va ar ăta şi termenul de depunere a raportului de expertiză , dispozi ţ iile art. 747 alin. (6)-(9)98
aplicându-se în mod corespunzător. Încheierea se comunică păr ţ ilor şi expertului. Creditorul
poate depune la dosar înscrisuri în vederea evaluării imobilului, dacă este cazul .”
6.3 Încheierea prin care fixează preţul imobilului
Potrivit art. 826 alin. (1) NCPC99: „ Executorul va fixa pre ţ ul imobilului, care va fi
pre ţ ul de pornire a licita ţ iei, la valoarea stabilit ă conform art. 825100 , prin încheiere
definitivă , dat ă f ăr ă citarea păr ţ ilor .”
6.4 Încheierea prin care stabileşte termenul pentru vânzarea imobilului
Conform dispoziţiilor art. 827 alin. (1) NCPC101: „ În termen de 5 zile de la stabilirea
pre ţ ului imobilului, executorul va fixa, prin încheiere definitivă , termenul pentru vânzarea
imobilului, ce va fi adus la cuno ştin ţ a publică prin publica ţ ii de vânzare.”
Referitor la acest punct s-a pus problema identificării raţiunii pentru care încheierea de
stabilire a preţului nu poate fi atacată prin contestaţie la executare În r ăspunsul oferit, s-a
precizat că aceasta este dată de prevederile art. 825 NCPC102. Potrivit acestui articol, într-o
primă fază executorul stabileşte valoarea de circulaţie, printr-o încheiere care se comunică.Dacă această încheiere nu este atacată, executorul trebuie să dea o încheiere de fixare a
preţului. Stabilirea valorii de circulaţie nu se substituie stabilirii exacte a preţului.
Într-o altă intervenţie la acest punct s-a pus problema dacă această raţiune subzistă în
ipoteza în care preţul a fost stabilit printr-o expertiză cerută de păr ţi. S-a apreciat că în această
ipoteză, soluţia este contestaţia la executare împotriva actului de executare. În acest caz,
obiectul contestaţiei va fi, de exemplu, şedinţa în care s-a adjudecat imobilul în baza acestui
preţ stabilit prin încheierea definitivă. Preţul se poate contesta ulterior, f ăr ă a putea contestaînsă încheierea prin care acesta a fost stabilit. Consecinţa de ordin practic este dată de faptul
că debitorul nu va avea şanse să suspende executarea înainte de primul termen de licitaţie
97 Art. 835 alin. (6) NCPC republicat.98 Art. 757 alin. (6)-(9) NCPC republicat.99 Art. 836 alin. (1) NCPC republicat.100 Art. 835 NCPC republicat.101
Art. 837 alin. (1) NCPC republicat.102 Art. 835 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 216/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 216
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
întrucât pentru suspendare ar trebui f ăcută o contestaţie la executare, de exemplu împotriva
încheierii, dacă aceasta este criticată, şi până la soluţionarea contestaţiei la executare să
solicite, ca măsur ă provizorie, suspendarea executării; or, potrivit reglementării din Noul Cod
de procedur ă civilă, calea unei contestaţii împotriva încheierii de stabilire a preţului nu este
admisibilă.
Hotărârea expertului nu poate să r ămână inatacabilă din punctul de vedere al celor
două păr ţi pentru că imobilul poate fi sub sau supraevaluat. În acest sens, importanţă prezintă
şi dispoziţiile art. 825 alin. (8)103, potrivit cărora „ Refuzul debitorului de a permite accesul
expertului în imobil în vederea evaluării nu împiedică evaluarea, urmând să se ia în
considerare înscrisurile depuse la dosarul de executare, precum şi orice alte date sau
informa ţ ii disponibile, inclusiv cele ob ţ inute de executor pe baza demersurilor întreprinse încondi ţ iile art. 650104”. Dispoziţiile acestui articol creează în sarcina executorului obligaţia de
103 Art. 835 alin. (8) NCPC republicat.104 Art. 659 NCPC republicat: „(1) La cererea executorului judecătoresc, cei care datorează sume de bani
debitorului urmărit ori de ţ in bunuri ale acestuia supuse urmăririi, potrivit legii, au datoria să comunice în scris
toate informa ţ iile necesare pentru efectuarea execut ării. Ei sunt ţ inu ţ i să declare întinderea obliga ţ iilor lor fa ţă
de debitorul urmărit, eventuale modalit ăţ i care le-ar putea afecta, sechestre anterioare, cesiuni de crean ţă ,
subroga ţ ii, preluări de datorie, nova ţ ii, precum şi orice alte acte sau fapte de natur ă să modifice con ţ inutul ori
păr ţ ile raportului obliga ţ ional sau regimul juridic al bunului de ţ inut. La cererea executorului judecătoresc sau a
păr ţ ii interesate, instan ţ a de executare poate lua mă surile prevă zute de art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) şi la art.
189. (2) De asemenea, la cererea executorului judecătoresc, institu ţ iile publice, institu ţ iile de credit şi orice alte
persoane fizice sau juridice sunt obligate să îi comunice, de îndat ă , în scris, datele şi informa ţ iile apreciate de
executorul judecătoresc ca fiind necesare realizării execut ării silite, chiar dacă prin legi speciale se dispune
altfel. Tot astfel, organele fiscale sunt obligate să comunice, în acelea şi condi ţ ii, datele şi informa ţ iile pe care le
administrează , potrivit legii. La cererea executorului judecătoresc sau a păr ţ ii interesate, instan ţ a de executare
poate lua mă surile prevă zute la art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) şi la art. 189. (3) Dacă cei sesiza ţ i nu dispun de
informa ţ iile solicitate sau, după caz, refuză să le dea, Ministerul Public va întreprinde, la cererea executorului
judecătoresc, diligen ţ ele necesare pentru aflarea informa ţ iilor cerute, în special pentru identificarea entit ăţ ilor
publice sau private la care debitorul are deschise conturi sau depozite bancare, plasamente de valori mobiliare,
este ac ţ ionar ori asociat sau, după caz, de ţ ine titluri de stat, bonuri de tezaur şi alte titluri de valoare
susceptibile de urmărire silit ă. (4) Executorul judecătoresc este obligat să asigure secretul informa ţ iilor primite,
dacă legea nu prevede altfel. Aceste informa ţ ii nu pot fi utilizate decât în scopul pentru care au fost cerute, fiind
interzisă cu desăvâr şire, sub sanc ţ iunile prevă zute de lege, divulgarea lor către ter ţ e persoane sau utilizarea lor
pentru crearea unei baze de date personale. (5) În vederea ob ţ inerii informa ţ iilor necesare execut ării,executorul judecătoresc are acces liber la cartea funciar ă , la registrul comer ţ ului şi la alte registre publice care
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 217/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 218/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 218
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Potrivit art. 806 alin. (4) NCPC107 (text nou faţă de Codul anterior, dar nu neapărat
nou faţă de legislaţia în ansamblul său), „Creditorul ipotecar nu poate cere scoaterea la
vânzare silit ă a bunurilor neipotecate ale debitorului său decât în cazul în care urmărirea
silit ă a bunurilor imobile ipotecate nu a condus la îndestularea creditorului ipotecar în limita
sumelor totale datorate” iar art. art. 2.478 NCC stipulează: „Creditorul nu poate urmări în
acela şi timp vânzarea imobilelor care nu sunt ipotecate decât în cazul când bunurile care îi
sunt ipotecate nu sunt suficiente pentru plata crean ţ ei sale.” Codul de procedur ă civilă
anterior, stabilea, în art. 492 alin. (1), faptul că, „Creditorul ipotecar poate urmări în acela şi
timp şi imobilele neipotecate ale debitorului său.”
Având în vedere toate aceste reglementări, apare o problemă de drept tranzitoriu
generată de intrarea în vigoare, la 1 octombrie 2011, a Noului Cod civil, pentru că: – articolul 223 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod civil prevede faptul că la
data intr ării în vigoare a Noului Cod civil se abrogă orice dispoziţii contrare, chiar cuprinse în
legi speciale;
– norma prevăzută în art. 2.478 NCC nu este o normă de drept substanţial şi nici
măcar de drept procesual, în sensul strict al noţiunii, ci este o normă care ţine de executarea
silită;
– dincolo de faptul că executarea silită nu este o ramur ă distinctă de drept, art. 725alin. (1) CPC 1865 stabileşte o distincţie, prevăzând faptul că „ Dispozi ţ iile legii noi de
procedur ă se aplică , din momentul intr ării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecat ă
începute sub legea veche, precum şi execut ărilor silite începute sub acea lege.”
Dispoziţia cuprinsă în Legea de punere în aplicare a Noului Cod civil este o dispozi ţie
care face aplicarea noţiunii de «ultraactivare a legii vechi» nu doar în ceea ce priveşte dreptul
material, ci şi în ceea ce priveşte dreptul procesual, însă nu se refer ă la procedurile de
executare silită, subiectul normei fiind ”procese şi cereri”. Consecinţa poate fi aceea că la 1octombrie 2011:
– din punctul de vedere al normelor de drept substanţial, instanţa va analiza normele în
vigoare la momentul introducerii cererii;
– din punctul de vedere al normelor de drept procesual, instanţa va analiza normele în
vigoare la momentul începerii procesului;
107 Art. 816 alin. (4) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 219/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 219
– organul de executare silită va aplica normele în vigoare la momentul la care
realizează executarea silită, pentru că dreptul tranzitoriu în materia executării silite pare să
r ămână guvernat de dispoziţiile art. 725 alin. (1) teza finală CPC 1865, şi nu de dispoziţiile
art. 223 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod civil. Prin urmare, nu este exclusă
interpretarea potrivit căreia art. 2.478 NCC a intrat în vigoare la 1 octombrie 2011.
Potrivit art. 819 NCPC108, „ În cazul în care debitorul sau ter ţ ul dobânditor ocupă el
însu şi imobilul urmărit, la cererea creditorului sau a executorului, instan ţ a de executare va
putea, după împrejur ări, să ordone evacuarea sa din imobil, în tot sau în parte, fie de îndat ă ,
fie într-un anumit termen”. Această prevedere consacr ă o soluţie relativ atipică, pentru că
reglementează o procedur ă deschisă împotriva unui proprietar. Instanţa de executare este tot
instanţa care a încuviinţat urmărirea silită imobiliar ă, iar hotărârea se dă tot cu drept de apel,fiind însă executorie şi putând fi, deci, pusă în executare silită în condiţiile predării silite
imobiliare, nefiind exclus ca până când se rezolvă predarea silită imobiliar ă în temeiul
hotărârii de evacuare dată în condiţiile art. 819 NCPC să se facă şi adjudecarea. Severitatea
acestei măsuri poate fi considerată invers propor ţională cu detalierea condiţiilor în care
măsura poate fi luată, legiuitorul statuând în acest caz „după împrejur ări”. Textul nu stabileşte
cu exactitate momentul până la care poate fi luată această măsur ă, după împrejur ări putând
însemna: – refuzul debitorului de a permite accesul expertului în vederea evaluării imobilului;
– refuzul debitorului de a permite expertului topografic efectuarea măsur ătorilor
necesare, în cazul în care nu există carte funciar ă deschisă109;
– hotărâri judecătoreşti din care rezultă că debitorul este, de exemplu, piroman etc.
S-a precizat că noţiunea ”după împrejur ări” implică o conduită obstrucţionistă din
partea debitorului iar măsura ar trebui să aibă caracter temporar.
Referitor la acest aspect s-a pus în discuţie faptul că la aprecierea noţiunii ”după împrejur ări” ar putea fi avut în vedere şi un criteriu de propor ţionalitate între ceea ce
108 Art. 829 NCPC republicat.109 În acest sens sunt dispoziţiile art. 818 alin. (2) potrivit cărora „ În cazul în care imobilul supus urmăririi nu
este înscris în cartea funciar ă , executorul judecătoresc va solicita biroului de cadastru şi publicitate imobiliar ă ,
în numele debitorului (s.n. – ac ţ iune oblică sui generis) deschiderea căr ţ ii funciare, în baza unei documenta ţ ii
cadastrale întocmite de o persoană autorizat ă şi a titlurilor de proprietate ob ţ inute, când este cazul, în condi ţ iile
art. 650. Cheltuielile necesare vor fi avansate de creditor şi vor fi imputate debitorului cu titlu de cheltuieli deexecutare silit ă , în condi ţ iile art. 660.”
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 220/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 220
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
urmăreşte creditorul prin evacuare şi care ar fi consecinţele pe care le va suporta debitorul în
urma evacuării. În acest sens, cu titlu exemplificativ, ar putea fi luate în considerare anumite
distrugeri pe care le-ar putea provoca debitorul asupra imobilului, anumite cheltuieli foarte
mari pe care ar trebui să le suporte în legătur ă cu imobilul respectiv pe parcursul executării
silite. În toate cazurile, trebuie să fie vorba de ceva foarte grav.
8. Calendarul vânzării
Licitaţia înseamnă publicitate iar esenţa unei licitaţii corecte înseamnă un preţ de
pornire corect şi o publicitate corect f ăcută. În privinţa publicităţii, art. 828 alin. (4) NCPC110
aduce elemente de noutate întrucât introduce în mod obligatoriu, sub sancţiunea nulităţii,
alături de modalităţile clasice de realizare a publicităţii, publicarea într-un ziar de circulaţie
naţională, dacă valoarea imobilului depăşeşte suma de 250.000 lei, sau într-un ziar local, dacă
nu trece peste această sumă. Teza a doua a acestui alineat reglementează posibilitatea
extinderii publicităţii, relevanţa fiind aceea că dacă nu se face publicitate şi prin alte ziare,
reviste, nu va fi anulată executarea, însă dacă se fac astfel de demersuri, cheltuielile avansate
sunt cheltuieli care se pot imputa debitorului cu titlu de cheltuieli cu executarea silită. Prin
urmare, această reglementare este importantă pentru că, pe de o parte, pune o problemă devaliditate a procedurii (teza I) iar, pe de altă parte, pentru că pune o problemă de
”deductibilitate” a cheltuielilor în sensul raporturilor dintre debitor şi creditor (teza a II-a).
Sunt posibile trei termene de licitaţie, în strânsă legătur ă cu aceste termene fiind preţul
de adjudecare. Potrivit reglementării anterioare, la primul termen al licitaţiei nu se putea
adjudeca imobilul dacă nu se oferea preţul de începere a licitaţiei. La al doilea termen, potrivit
art. 509 alin. (5) CPC 1865, „ În cazul în care nu este oferit nici pre ţ ul la care imobilul a fost
evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va faceo nouă publica ţ ie (...). La acest termen, licita ţ ia va începe de la pre ţ ul de 75% din cel la care
imobilul a fost evaluat. Dacă nu se ob ţ ine pre ţ ul de începere a licita ţ iei, la acela şi termen
bunul va fi vândut la cel mai mare pre ţ oferit. Vânzarea se va putea face chiar dacă se
110 Art. 838 alin. (4) NCPC republicat: „ Publica ţ ii în extras cuprinzând men ţ iunile prevă zute la alin. (1) lit. a),
c), şi f)-m), se vor face, sub sanc ţ iunea nulit ăţ ii, într-un ziar de circula ţ ie na ţ ional ă , dacă valoarea imobilului
depăşe şte suma de 250.000 lei, sau într-un ziar local dacă nu trece peste aceast ă sumă. Publica ţ ia, în extras sau
în întregul ei, va putea fi publicat ă şi în ziare, reviste şi alte publica ţ ii existente care sunt destinate vânzării unorimobile de natura celui scos la licita ţ ie, inclusiv pe pagini de internet deschise în acela şi scop”
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 221/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 221
prezint ă o singur ă persoană care ofer ă pre ţ ul de la care începe licita ţ ia.” Din interpretarea
ultimelor două teze ale acestui alineat ar putea rezulta următoarea soluţie: dacă nu a oferit
nimeni 75% din preţul iniţial dar sunt doi licitatori, atunci câştigă cel care ofer ă mai mult
(chiar dacă sub preţul de începere); dacă există un singur licitator, atunci acesta câştigă, cu
condiţia ca preţul oferit să fie cel de începere a licitaţiei. În practică au existat situaţii în care
executorul refuză să declare adjudecatar pe acela care, chiar fiind într-o competiţie, ofer ă
preţul cel mai mare, care este totuşi, în opinia executorului, un preţ derizoriu. Codul de
procedur ă civilă anterior nu conţinea dispoziţii exprese în acest sens, preţul derizoriu fiind
apreciat prin raportare la dispoziţiile Codului civil de la 1864 referitoare la condiţia ca preţul
să fie serios şi determinat. Noul Cod civil cuprinde dispoziţii exprese referitoare la noţiunea
de «preţ derizoriu».În reglementarea Noului Cod de procedur ă civilă, în legătur ă cu această noţiune se află
următoarele dispoziţii:
– art. 847 alin. (2)111 care prevede faptul că vânzarea silită nu poate fi atacată nici
pentru leziune;
– art. 835 alin. (9)112 care prevede că „ Dacă nici la a doua licita ţ ie imobilul nu a fost
adjudecat, la cererea creditorului, executorul judecătoresc va putea stabili o nouă licita ţ ie, în
condi ţ iile prevă zute la alin. (8). La termenul stabilit la alin. (8), licita ţ ia va începe de la pre ţ ul de 50% din pre ţ ul de pornire al primei licita ţ ii. Dacă nu se ob ţ ine acest pre ţ şi exist ă
cel pu ţ in doi licitatori, bunul va fi vândut, la acest din urmă termen, la cel mai mare pre ţ
oferit, chiar dacă acesta din urmă este mai mic decât valoarea crean ţ ei ori a garan ţ iei.
Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezint ă o singur ă persoană care ofer ă pre ţ ul de
pornire al acestei licita ţ ii. În con ţ inutul publica ţ iei de vânzare întocmite pentru cel de-al
treilea termen vor fi inserate, sub sanc ţ iunea nulit ăţ ii, toate aceste men ţ iuni privind modul de
stabilire a pre ţ ului de adjudecare a imobilului la al treilea termen”. Asemănătorreglementării anterioare, la primul termen nu se poate adjudeca dacă nu se ofer ă preţul de
pornire. La al doilea termen se porneşte tot de la 75% din preţul de pornire dar, ca şi element
de noutate, nu se poate adjudeca dacă preţul oferit nu reprezintă cel puţin 30% din preţul de
pornire. La cel de-al treilea termen, dacă sunt cel puţin doi licitatori, se poate întâmpla orice.
Finalitatea unei astfel de proceduri este de a satisface o creanţă iar acest lucru îl poate face în
primul rând debitorul, prin vânzarea imobilului, întrucât notificarea înscrisă în cartea funciar ă
111
Art. 857 alin. (2) NCPC republicat.112 Art. 845 alin. (9) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 222/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 222
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
nu îl împiedică să vândă imobilul iar opozabilitatea acestei înstr ăinări faţă de creditor – şi în
reglementarea anterioar ă şi în cea a Noului Cod de procedur ă civilă – există dacă se
consemnează ceea ce creditorul are de luat, la care se adaugă cheltuielile de executare.
9. Poprirea
9.1 Generalităţi
Articolul 770 alin. (5) lit. b) NCPC113 care prevede că nu sunt supuse executării silite
prin poprire „ sumele reprezentând credite nerambursabile ori finan ţări primite de la institu ţ ii
sau organiza ţ ii na ţ ionale şi interna ţ ionale pentru derularea unor programe ori proiecte”,
conţine o adăugire faţă de reglementarea anterioar ă a art. 452 alin. (2) lit. b) CPC 1865,
potrivit căreia nu sunt supuse executării silite prin poprire „ sumele reprezentând credite
nerambursabile sau finan ţări primite de la institu ţ ii sau organiza ţ ii interna ţ ionale pentru
derularea unor programe ori proiecte.”
Conform art. 770 alin. (5) lit. c) NCPC114, nu sunt supuse executării silite prin poprire
„ sumele aferente pl ăţ ii drepturilor salariale viitoare pe o perioad ă de 3 luni de la data
înfiin ţării popririi”, anterior termenul fiind, de lege lata, de 6 luni.
9.2 Validarea popririi
Procedura reglementată de art. 779 NCPC115 îl obligă pe judecător să verifice nu doar
dacă există raporturi între debitor şi ter ţul poprit, ci şi dacă s-a depus o adresă de înfiinţare a
popririi, dacă la această adresă s-a anexat o copie a titlului executoriu, adică acele cerinţe
formale care însoţesc actul de executare al popririi; instanţa de validare trebuie să ia act de
existenţa unei popriri care respectă prevederile în vigoare iar, sub acest aspect, Noul Cod de
procedur ă civilă stabileşte obligaţia instanţei de a comunica ter ţului poprit fie o copie a
încheierii de încuviinţare a executării silite, fie un certificat privind soluţia pronunţată în
dosar. În acest sens sunt prevederile art. 772 alin. (1) teza I116.
113 Art. 780 alin. (5) lit. b) NCPC republicat.114 Art. 780 alin. (5) lit. c) NCPC republicat.115
Art. 789 NCPC republicat.116 Art. 782 alin. (1) teza I NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 223/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 223
Despre această măsur ă va fi înştiinţat şi debitorul, căruia, potrivit art. 772 alin. (1) teza
a II-a117, i se va comunica, în copie, adresa de înfiinţare a popririi, la care se vor ataşa şi copii
certificate de pe încheierea de încuviinţare a executării silite sau de pe certificatul privind
soluţia pronunţată în dosar, şi titlul executoriu.
Conform art. 776 NCPC118, consemnarea nu se va mai face în 15 zile, astfel cum
prevedea reglementarea anterioar ă, ci în 5 zile. Termenul maxim în care ter ţul poprit trebuie
să consemneze sumele este de 5 zile de la comunicarea popririi.
În ceea ce priveşte procedura de validare a popririi (art. 779 NCPC119) trebuie f ăcută o
menţiune valabilă şi pentru reglementarea anterioar ă, şi anume că ter ţul poprit, chiar de rea-
credinţă, nu trebuie să achite nota de plată pe care debitorul nu o achită faţă de creditor. Pe de
o parte, este evident faptul că nu se poate valida o poprire pentru o sumă mai mare decât ceadatorată creditorului de către debitor, dar, pe de altă parte, nu se poate valida o poprire pentru
o sumă mai mare pe care ter ţul poprit o datorează debitorului său. Ter ţul poprit este sancţionat
pentru refuzul de a lua act de înfiinţarea popririi şi de a se comporta în consecinţă, dar această
sancţiune nu înseamnă că el trebuie f ăcut, încă de la început, solidar r ăspunzător cu debitorul
poprit. Dacă nici după validarea popririi ter ţul poprit nu se conformează, este expus unei
proceduri de executare silită pentru care se va obţine o încuviinţare, întrucât suntem în
prezenţa unui titlu executoriu emis de instanţa de validare şi nu de executorul judecătoresc,ceea ce determină o procedur ă de executare distinctă.
10. Obligaţii alternative
Articolul 666 NCPC120 are în vedere obligaţiile alternative: „Când titlul executoriu
cuprinde o obliga ţ ie alternativă , f ăr ă să se arate termenul de alegere, executorul
judecătoresc va notifica debitorului să î şi exercite acest drept în termen de 10 zile de lacomunicarea încheierii de încuviin ţ are a execut ării, sub sanc ţ iunea decăderii” [alin. (1)].
Textul nu va fi aplicabil în foarte multe cazuri. Atunci când titlul executoriu este reprezentat
de o hotărâre judecătorească, alegerea este, într-un fel, a creditorului; nu se au în vedere
situaţiile de subsidiaritate de tipul X este obligat la predarea bunului iar, în cazul în care
117 Art. 782 alin. (1) teza a II-a NCPC republicat.118 Art. 786 NCPC republicat.119
Art. 789 NCPC republicat.120 Art. 675 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 224/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 224
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
predarea nu mai este posibilă, X este obligat la plata echivalentului. Alegerea apar ţine
debitorului dar numai până la momentul la care raportul juridic ajunge să fie supus judecăţii.
11. Evacuarea
În ceea ce priveşte problematica evacuării, nu sunt foarte multe elemente de noutate,
întrucât Legea nr. 202/2010 a prefaţat unele dintre aceste modificări, stabilind faptul că în
intervalul 1 decembrie – 1 martie nu se pot efectua evacuări. Articolul 5781 CPC 1865 este
preluat de art. 885 alin. (1) NCPC121 : „ Nicio evacuare din imobilele cu destina ţ ie de locuin ţă
nu poate fi f ăcut ă de la data de 1 decembrie şi până la data de 1 martie a anului următor,
decât dacă creditorul face dovada că , în sensul dispozi ţ iilor legisla ţ iei locative, el şi familia
sa nu au la dispozi ţ ie o locuin ţă corespunzătoare ori că debitorul şi familia sa au o alt ă
locuin ţă corespunzătoare în care s-ar putea muta de îndat ă.” Alineatul (2) al aceluiaşi articol
prevede şi excepţii: „ Dispozi ţ iile alin. (1) nu se aplică în cazul evacuării persoanelor care
ocupă abuziv, pe căi de fapt, f ăr ă niciun titlu, o locuin ţă şi nici celor care au fost evacua ţ i
pentru că pun în pericol rela ţ iile de convie ţ uire sau tulbur ă în mod grav lini ştea publică.” Un
element de noutate este dat de termenul la somaţia de executare, care nu mai este de 5 zile, ci
de 8 zile (art. 886 NCPC122).Articolul 887 alin. (1) NCPC123 este un text care ar trebui privit în corelaţie cu art. 702
alin. (5) NCPC124. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 887 alin. (1), în vederea executării silite,
„executorul judecătoresc se va deplasa la fa ţ a locului, va soma pe debitor să păr ă sească de
îndat ă imobilul, iar în caz de împotrivire, îl va evacua din imobilul respectiv pe debitor
împreună cu toate persoanele care ocupă imobilul în fapt ori f ăr ă niciun titlu opozabil
creditorului, cu sau f ăr ă ajutorul for ţ ei publice, după caz, punând pe creditor în drepturile
sale.” Articolul 702 alin. (5) anticipează şi vine în sprijinul acestei soluţii, vorbind desprecondiţiile de admisibilitate ale contestaţiei la executare, responsabilizându-l pe executor: „ În
cazul procedurii urmăririi silite mobiliare sau imobiliare ori a pred ării silite a bunului imobil
sau mobil, contesta ţ ia la executare poate fi introdusă şi de o ter ţă persoană , însă numai dacă
aceasta pretinde un drept de proprietate ori un alt drept real cu privire la bunul respectiv.” În
121 Art. 895 NCPC republicat.122 Art. 896 NCPC republicat.123
Art. 897 alin. (1) NCPC republicat.124 Art. 712 alin. (5) NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 225/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 225
acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 38 alin. (3) NCPC125, art. 1.832 alin. (2) NCC126 şi art. 563
alin. (4) NCC127. În legătur ă cu acest din urmă articol, trebuie f ăcută, totuşi, menţiunea că
executarea silită nu poate fi f ăcută împotriva ter ţului dobânditor înscris în cartea funciar ă,
rectificarea înscrierilor în cartea funciar ă neputând fi f ăcute de către executor, ci doar de către
instanţă.
Articolul 649128 consacr ă, în alin. (3) şi (4), texte noi care permit executorului
judecătoresc să angajeze r ăspunderea agenţilor for ţei publice dacă aceştia refuză să sprijine
activitatea de executare silită sub motiv că există impedimente de orice natur ă: „(3) Agen ţ ii
for ţ ei publice nu pot refuza să sprijine activitatea de executare silit ă sub motiv că exist ă
impedimente, de orice natur ă , la executare, singurul r ă spunzător pentru nesocotirea acestora
fiind executorul judecătoresc, în condi ţ iile legii. (4) În caz de refuz, dispozi ţ iile art. 183 alin.(2129 ) şi ale art. 184-186 130 sunt aplicabile în mod corespunzător .”
Tot în zona presiunii realizării executării şi tot cu caracter de noutate, se află şi art.
617 NCPC131: „Statul este obligat să asigure, prin agen ţ ii săi, executarea în mod prompt şi
efectiv a hot ărârilor judecătore şti şi a altor titluri executorii, iar, în caz de refuz, cei văt ăma ţ i
au dreptul la repararea integral ă a prejudiciului suferit .”
În reglementarea anterioar ă, dispoziţiile legale incidente acestui aspect erau:
– art. 579 CPC 1865 care prevedea că executorul judecătoresc va elibera imobilul cuajutorul for ţei publice, punând pe creditor în drepturile sale;
– art. 401 alin. (1) CPC 1865 reglementa un termen de 15 zile pus la dispoziţia
persoanei care pretindea un drept de proprietate sau un alt drept real;
125 Art. 39 alin. (3) NCPC republicat: „ Hot ărârea pronun ţ at ă contra înstr ăinătorului sau succesorului universal
ori cu titlu universal al acestuia, după caz, va produce de drept efecte şi contra succesorului cu titlu particular,
şi va fi întotdeauna opozabil ă acestuia din urmă , cu excep ţ ia cazurilor în care a dobândit dreptul cu bună-
credin ţă şi nu mai poate fi evins, potrivit legii, de către adevăratul titular .”126 Art. 1.832 alin. (2) NCC: „ Încetarea, din orice cauză , a contractului de închiriere, precum şi hot ărârea
judecătorească de evacuare a chiria şului sunt de drept opozabile şi se execut ă împotriva tuturor persoanelor
care locuiesc, cu titlu sau f ăr ă titlu, împreună cu chiria şul .”127 Art. 563 alin. (4) NCC: „ Hot ărârea judecătorească prin care s-a admis ac ţ iunea în revendicare este
opozabil ă şi poate fi executat ă şi împotriva ter ţ ului dobânditor, în condi ţ iile Codului de procedur ă civil ă.”128 Art. 658 NCPC republicat.129 Art. 188 alin. (2) NCPC republicat130
Art. 189-191 NCPC republicat.131 Art. 626 NCPC republicat.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 226/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 226
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
– dispoziţiile O.U.G. nr. 97/2005 privitoare la domiciliu (în prezent reglementate în
Noul Cod civil); ca element de identificare a persoanei fizice, domiciliul nu confer ă niciun
drept subiect civil, logica fiind inversă, în sensul în care, dacă persoana are un drept subiectiv
civil probabil, în baza acestuia, poate dobândi un domiciliu;
– dispoziţiile Legii nr. 26/1990 cu privire la sediu şi punctul de lucru, un anumit sediu
al persoanei juridice nedeterminând, în mod obligatoriu, vreun drept asupra imobilului în care
este stabilit acest sediu.
Finalitatea practică a acestor discuţii este determinată de întrebarea dacă se formează
un singur dosar de executare sau vor exista tot atâtea dosare câte persoane se află în imobilul -
obiect al evacuării.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 227/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 227
Căile de atac. Prezentare de ansamblu* - Prof. univ. dr. Gabriel BOROI
Prelegere sus ţ inut ă de dl. Prof. univ. dr. Gabriel BOROI
1. Enumerarea căilor de atac
Această prezentare va avea în vedere dispoziţii generale, comune mai multor căi de
atac.
O precizare foarte importantă este aceea că sistemul căilor de atac este regândit în
reglementarea Noului Cod de procedur ă civilă. În reglementarea Codului de procedur ă civilă
de la 1865 există, cu titlu de excepţie, cazuri în care calea de atac a recursului este suprimată
(cereri cu valoare redusă, de exemplu); în noua reglementare a Codului de procedur ă civilă
vor exista, de asemenea, destul de multe cazuri în care nu va mai exista recursul. Va trebui
acordată o atenţie deosebită legii de punere în aplicare şi dispoziţiilor tranzitorii şi finale.
Legiuitorul a intervenit în anumite situaţii, modificând norma din legea specială şi înlocuindcalea de atac a recursului cu cea a apelului. Dimpotrivă, sunt situaţii în care legiuitorul nu a
intervenit prin modificarea normei din legea specială, caz în care aceasta va continua să se
aplice.
Vor fi numeroase cazuri în care nu va mai exista recursul, judecata având loc doar în
primă instanţă şi în apel. Precizăm, astfel, că recursul trebuie să fie destinat în principal
soluţionării problemelor de drept. În mod excepţional, va exista şi situaţia în care hotărârea (în
sens larg, hotărârea de primă instanţă) va fi supusă direct recursului, de regulă, la instanţaimediat superioar ă. În acest caz însă, derogarea priveşte strict calea de atac – recursul – nu şi
natura acesteia, în sensul că suntem în prezenţa unui recurs veritabil, cu înlăturarea
„hibridului” prevăzut de art. 3041 CPC 1865, care, deşi se intitula recurs, era judecat mai
degrabă ca un apel.
*
Trimiterile la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă civilă au în vedere varianta Codului republicată înMonitorul Oficial nr. 545/3.08.2012.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 228/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 228
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Articolul 456 NCPC prevede: „Calea ordinar ă de atac este apelul, iar căile
extraordinare de atac sunt recursul, contesta ţ ia în anulare şi revizuirea”, calificarea
recursului drept cale extraordinar ă de atac fiind una deja tradiţională. Textul are în vedere
numai căile de atac reglementate de Noul Cod de procedur ă în acest titlu (Titlul II) dar, în
mod excepţional, există şi căi de atac specifice anumitor materii, cum ar fi în cazul ordonanţei
de plată sau al cererilor de reexaminare. În lipsa unor texte exprese de lege, adică a unei
reglementări prin norme speciale, va trebui ca acestea să fie calificate ca fiind căi de atac
devolutive, în special din perspectiva motivelor de invocare.
2. Legalitatea căii de atac
Articolul 457 NCPC a încercat să rezolve o problemă, însă nu în mod complet.
Alineatul (1) al acestui articol prevede că „ Hot ărârea judecătorească este supusă numai
căilor de atac prevă zute de lege, în condi ţ iile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de
men ţ iunile din dispozitivul ei”. Denumirea marginală a acestui articol este „Legalitatea căii
de atac”, ceea ce presupune că reglementarea căii de atac este dată de lege, şi nu de
judecătorul care soluţionează o anume cauză. Potrivit acestui text de lege, trebuie avute în
vedere nu doar felul căii de atac – apel sau recurs, ci şi condiţiile de exercitare şi termenele.Astfel, pot exista situaţii în care calea de atac a fost indicată corect, însă, din eroare, în
cuprinsul hotărârii a fost menţionat un alt termen.
În continuare, art. 457 alin. (2) NCPC prevede că „ Men ţ iunea inexact ă din cuprinsul
hot ărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra
dreptului de a exercita calea de atac prevă zut ă de lege.” Se poate observa că această idee
reiese şi din primul alineat al aceluiaşi articol.
Potrivit art. 457 alin. (3) NCPC, „dacă instan ţ a respinge ca inadmisibil ă calea de atacneprevă zut ă de lege, exercitat ă de partea interesat ă în considerarea men ţ iunii inexacte din
cuprinsul hot ărârii cu privire la calea de atac, hot ărârea pronun ţ at ă de instan ţ a de control
judiciar va fi comunicat ă , din oficiu, tuturor păr ţ ilor care au luat parte la judecata în care s-a
pronun ţ at hot ărârea atacat ă. De la data comunicării începe să curg ă , dacă este cazul,
termenul pentru exercitarea căii de atac prevă zute de lege”. Acest text de lege se refer ă la
ipoteza în care, în mod eronat, judecătorul a indicat o altă cale de atac decât cea existentă în
materia respectivă. În acest context, trebuie plasate acele situaţii în care, chiar şi după intrarea
în vigoare a Noului Cod de procedur ă civilă, vor fi aplicabile dispoziţiile care reglementează
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 229/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 229
căile de atac în Codul de procedur ă civilă anterior, întrucât va trebui să ne raportăm la
momentul de început al procesului (de exemplu, casări cu trimitere spre rejudecare). În
ipoteza menţionată de textul de lege, dacă instanţa respinge ca inadmisibilă calea de atac
neprevăzută de lege (deja legiuitorul sugerează ce soluţie se va da acelei căi de atac), această
hotărâre de respingere ca inadmisibilă se va comunica din oficiu tuturor celor care au avut
calitatea de păr ţi la judecata în primă instanţă, chiar dacă acestea nu au figurat ca păr ţi şi în
calea de atac. Aşadar, hotărârea nu se va comunica neapărat tuturor păr ţilor din calea de atac.
În acest fel se repun pe poziţie de egalitate toţi cei care au avut calitatea de păr ţi la judecata în
primă instanţă.
De la data acestei comunicări începe să curgă, dacă este cazul (menţiune importantă
întrucât sunt avute în vedere doar acele situaţii în care calea de atac este deschisă de lege, dareste alta decât cea exercitată, nu şi ipotezele în care ea nu este reglementată de lege), termenul
pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.
Dacă, pe de altă parte, calea de atac este corect indicată de judecător, însă termenul
este indicat în mod incorect şi se acordă un termen mai lung decât cel prevăzut de lege,
soluţia cea mai simplă ar fi respingerea ca tardivă. O altă soluţie ar fi aceea de a aplica, pentru
identitate de raţiune, dispoziţiile art. 457 alin. (3) NCPC. Ar fi firesc ca, şi în această situaţie,
să i se acorde păr ţii posibilitatea de exercitare a căii de atac, întrucât partea s-a încrezut înmenţiunile din dispozitiv. A fost propusă ca soluţie repunerea în termen a păr ţii (art. 186
NCPC). „Motivele temeinic justificate” în sensul dispoziţiilor art. 186 NCPC presupun lipsa
culpei păr ţii respective, altfel spus cazul fortuit. Într-o astfel de situaţie, ar putea fi reţinută
culpa celui care a pronunţat hotărârea, ceea ce ar compensa lipsa de cunoştinţe juridice
aprofundate a păr ţii cu privire la calea de atac şi termenul de exercitare a acesteia. Prin
urmare, se poate admite soluţia repunerii în termen, cu condiţia ca partea să o solicite, instanţa
de judecată neputând să o acorde din oficiu. Dacă partea nu a solicitat repunerea în termen,instanţa va pronunţa soluţia de respingere a căii de atac ca inadmisibilă. Referitor la această
din urmă soluţie, de respingere de plano ca inadmisibilă a căii de atac, s-a exprimat opinia
potrivit cu care se poate considera că noua reglementare înăspreşte condiţiile sub acest aspect,
câtă vreme, sub imperiul Codului de procedur ă anterior, practica instanţelor era de a pune în
discuţia păr ţilor calificarea căii de atac. În ceea ce priveşte termenul de exercitare a căii de
atac, existau până acum două soluţii în practică: respectiv una condiţionată de formularea de
către parte a cererii de repunere în termenul de formulare a căii de atac iar potrivit celei de a
doua, la momentul recalificării căii de atac se oferea posibilitatea păr ţii de motiva calea de
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 230/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 230
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
atac, termenul de motivare urmând să curgă de la momentul recalificării. Niciuna din aceste
variante nu e nici înlăturată, nici interzisă potrivit noului Cod.
Cu privire la această opinie, s-a apreciat însă, pe de o parte, că opţiunea legiuitorului
nu a fost în sensul niciuneia din cele două variante, deşi poate această soluţie ar fi fost mai
practică, şi, în plus, soluţia recalificării căii de atac nu era aplicabilă în toate ipotezele nici sub
imperiul Codului de procedur ă civilă anterior, în funcţie de împrejur ările speţei, ajungându-se
în unele situaţii la repunerea în termen. Astfel, dacă în loc de apel, partea exercita recurs,
calificarea corectă a căii de atac nu ridica probleme, întrucât toate motivele de recurs sunt a
fortiori şi motive de apel; invers însă, dacă partea exercita apel în loc de recurs, se ajungea tot
la o repunere în termen, de fapt o repunere în termenul de motivare a recursului. În ceea ce
priveşte susţinerea privind înăsprirea condiţiilor de exercitare a căilor de atac, s-a precizat că noua reglementarea recunoaşte, prin textul alin. (3) al art. 457, dreptul păr ţii de a exercita din
nou calea de atac. Practic, legiuitorul a dorit să dea posibilitatea rejudecării căii de atac
corecte, şi nu să lipsească partea de orice cale de atac, iar soluţia pare a fi favorabilă şi în
raport de r ăspunderea magistratului care a indicat calea de atac neprevăzută, în realitate, de
lege, întrucât, prin respingerea căii de atac ca tardivă eroarea magistratului produce sau ar
putea produce consecinţe faţă de parte.
În concluzie, din perspectiva păr ţii aflată în eroare (şi aici poate fi f ăcută o conexiunecu reglementarea erorii esenţiale şi scuzabile - viciu de consimţământ din Noul Cod civil) este
de dorit să se încerce îndreptarea erorii – prin repunerea păr ţii în termenul de exercitare a căii
de atac, dacă partea solicită acest lucru – şi nu respingerea căii de atac ca tardivă, cu
consecinţa definitivării soluţiei.
Cu privire la această concluzie a fost exprimată şi opinia că recunoaşterea posibilităţii
păr ţii de a exercita din nou calea de atac, dincolo de costurile pe care le implică un asemenea
demers, alături de reglementarea ca obligatorie a întâmpinării, a r ăspunsului la întâmpinareetc. pot întârzia soluţionarea procesului, în condiţiile în care unul din obiectivele Noului Cod
este şi asigurarea soluţionării cu celeritate a cauzelor şi asigurarea respectării imperativului
soluţionării cauzei într-un termen rezonabil. Referitor la această observaţie, s-a menţionat că
legiuitorul nu a dorit exclusiv soluţionarea cu celeritate sau a da preeminenţă unui principiu
pe seama celorlalte, ci şi asigurarea echilibrului armelor şi că prevederea unor termene mai
mari poate conduce, finalmente, la o scurtare a litigiului, prin evitarea acordării mai multor
termene, chiar mai scurte, astfel cum se întâmplă frecvent în practică. Cu privire la asigurarea
respectării principiului egalităţii armelor s-a mai ridicat problema modului în care se asigur ă
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 231/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 231
respectarea acestui principiu în condiţiile, pe de a o parte, recunoaşterii posibilităţii păr ţii de
mai exercita calea de atac (corectă, de această dată) care defavorizează partea adversă iar, pe
de altă parte, prin înlăturarea posibilităţii instanţei ca, în exercitarea rolului activ, să recalifice
calea de atac şi să aplice sancţiunile corespunzătoare ca urmare a recalificării căii de atac.
Referitor la această observaţie, s-a precizat însă, că abia prin această reglementare se
restabileşte echilibrul armelor, minuta instanţei care a indicat greşit calea de atac profitând
păr ţii adverse. În plus, pe actuala redactare a textului, câtă vreme se recunoaşte existenţa unui
remediul cât priveşte indicarea greşită a căii de atac, trebuie admisă existenţa un remediu şi
cât priveşte indicarea greşită a termenului de exercitare.
În acest context, a fost ridicată problema admisibilităţii exercitării căii de atac corecte,
în ipoteza în care prima cale de atac a fost anulată ca netimbrată, apreciindu-se că, în acestcaz, cel puţin pentru ipoteza timbrajului identic, nu prezintă relevanţă calea de atac exercitată
de parte – apel sau recurs – câtă vreme taxa de timbru nu a fost achitată, ceea ce a determinat
anularea căii de atac ca netimbrată. Plecând însă de la această întrebare, şi având în vedere
formula de început a alin. (3) al art. 457 [„dacă instanţa respinge ca inadmisibilă (…)”], s-a
pus problema dacă textul nu admite pronunţarea şi unei alte soluţii, în afara respingerii ca
inadmisibilă, pentru calea de atac neprevăzută de lege exercitată în considerarea menţiunii
inexacte din cuprinsul hotărârii şi dacă nu cumva, admiţând această posibilitate, ori de câte oricalea de atac nu a fost respinsă ca inadmisibilă să poată fi aplicată în continuare soluţia
recalificării şi repunerii păr ţii, după caz, în termenul de exercitare sau de motivare a căii de
atac, astfel cum s-a conturat aceasta sub imperiul reglementării anterioare. S-a apreciat că o
interpretare per a contrario a dispoziţiilor menţionate ar putea conduce la o atare soluţie,
textul alin. (3) al art. 457 NCPC urmând a fi aplicabil ori de câte ori, în faţa instanţei de
control judiciar, cu ocazia calificării căii de atac, apelantul sau recurentul nu a cerut repunerea
în termen; în cazul în care o atare cerere a fost formulată, instanţa se va pronunţa asupraacestei cereri.
În condiţiile în care, potrivit art. 457 alin. (3) NCPC calea de atac urmează a fi
respinsă ca inadmisibilă, partea va trebui să timbreze încă o dată calea de atac corectă.
3. Subiectele căilor de atac
Articolul 458 NCPC nu aduce nicio noutate. Potrivit acestui text de lege, „căile de
atac pot fi exercitate numai de păr ţ ile aflate în proces care justifică un interes, în afar ă de
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 232/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 233/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 233
În ceea ce priveşte problema momentului la care păr ţile pot renunţa în mod valabil la
dreptul de a invoca neregularităţi procedurale, s-a ar ătat că păr ţile pot renunţa valabil la acest
drept numai după ce el s-a născut, ceea ce presupune că neregularitatea procedurală există. Se
poate face o comparaţie cu actul juridic lovit de nulitate relativă. Confirmarea nulităţii relative
poate avea loc numai după încheierea actului, şi nu înainte sau în momentul încheierii
acestuia. Şi în această situaţie, nu se poate renunţa anticipat la neregularităţi despre care nu se
poate şti dacă vor exista şi care vor fi în concret.
Pentru ipoteza inser ării unor astfel de clauze în contractul încheiat de păr ţi, trebuie
precizat faptul că o asemenea clauză nu poate produce efecte. Mai ales în materia dreptului
consumatorilor, atare clauze inserate în contractele încheiate cu consumatorii pot fi
considerate clauze abuzive.Dacă s-a produs deja neregularitatea, dar nu a fost pronunţată hotărârea, se pune
problema dacă păr ţile pot conveni în acest sens cu ocazia concluziilor pe fond sau numai după
pronunţarea hotărârii. Soluţia poate că nu este practică din punctul de vedere al păr ţilor, însă
partea poate şti la ce renunţă numai după pronunţarea hotărârii. Aşadar, declaraţia verbală de
renunţare poate fi dată în faţa instanţei cu ocazia pronunţării hotărârii sau prin înscris autentic
ulterior.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, „C ăile extraordinare de atac pot fi exercitate şiconcomitent, în condi ţ iile legii. Recursul se judecă cu prioritate”. Teza I a acestui text de
lege nu ridică probleme, căile extraordinare de atac putând fi exercitate şi concomitent, însă
prezintă interes teza a II-a, potrivit căreia recursul se judecă cu prioritate. Se poate imagina
situaţia în care împotriva aceleiaşi hotărâri s-a formulat atât recurs, cât şi revizuire sau
contestaţie în anulare. Dacă recursul se judecă cu prioritate faţă de eventuala revizuire sau
contestaţie în anulare, acest lucru înseamnă că, dacă este cazul, trebuie suspendată judecata în
calea de retractare.
5. Unicitatea căii de atac
Articolul 460 NCPC reglementează un principiu admis chiar şi f ăr ă text expres de
lege, în contextul vechii reglementări – unicitatea căii de atac. Conform art. 460 alin. (1)
NCPC, „O cale de atac poate fi exercitat ă împotriva unei hot ărâri numai o singur ă dat ă ,
dacă legea prevede acela şi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data
declar ării acelei căi de atac”. Textul are, în principal, în vedere apelul, recursul, contestaţia în
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 234/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 235/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 235
6. Partea din hotărâre care se atacă
Articolul 461 NCPC cuprinde reglementări referitoare la partea din hotărâre care poate
fi atacată. Astfel, primul alineat al acestui articol dispune că „Calea de atac se îndreapt ă împotriva solu ţ iei cuprinse în dispozitivul hot ărârii” – soluţie consacrată, de altfel, şi de
practica judiciar ă, prin respingerea căii de atac îndreptată exclusiv împotriva considerentelor
ca lipsită de interes, iar conform celui de-al doilea alineat, „Cu toate acestea, în cazul în care
calea de atac vizează numai considerentele hot ărârii prin care s-au dat dezleg ări unor
probleme de drept ce nu au leg ătur ă cu judecata acelui proces sau care sunt gre şite ori
cuprind constat ări de fapt ce prejudiciază partea, instan ţ a, admi ţ ând calea de atac, va
înl ătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, men ţ inând solu ţ iacuprinsă în dispozitivul hot ărârii atacate”.
Aşadar, în situaţia unor considerente greşite, există posibilitatea formulării unei căi de
atac, apel sau recurs, exclusiv împotriva acestora. Problema prezintă importanţă practică în
ceea ce priveşte plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la posibilitatea acordării cheltuielilor de judecată solicitate de partea căreia i
s-a admis calea de atac împotriva considerentelor, au fost formulate două puncte de vedere:
acordarea cheltuielilor de judecată este justificată întrucât calea de atac a fost admisă, partea a
exercitat-o în mod justificat, nu este în culpă, motiv pentru care cheltuielile pe care le-a
efectuat (şi aici pot fi avute în vedere în special cele de deplasare, cu onorariul pentru
reprezentarea prin apăr ător calificat etc.) nu are trebui să r ămână în sarcina ei; în opinia
contrar ă s-a argumentat că nu poate fi reţinută o culpă a păr ţii adverse, astfel încât soluţia va fi
de admitere a apelului sau recursului, f ăr ă a acorda însă cheltuieli de judecată păr ţii care a
declarat-o.
Din perspectiva taxelor judiciare aplicabile, trebuie avut în vedere că un astfel de
recurs sau apel nu este evaluabil în bani.
Trebuie precizat faptul că atât cel care a câştigat procesul, cât şi cel care a pierdut pot
avea interes să atace considerentele.
De asemenea, referitor la acest text, s-a mai precizat că el consacr ă o „soluţie de
minută”, facilitând redactarea acesteia, atunci când instanţa de control judiciar, deşi a
menţinut hotărârea atacată, a modificat considerentele acesteia. De altfel, ipoteza clasică avută
în vedere de acest text, f ăr ă a exclude însă situaţiile în care şi partea care a pierdut procesul
poate justifica un interes în atacarea considerentelor – de exemplu, dacă în considerentele
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 236/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 236
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
hotărârii pronunţate într-o acţiune în revendicare se reţine că posesorul este de rea-credinţă,
proprietarul poate cere contravaloarea folosinţei imobilului pentru ultimii trei ani. Într-o astfel
de ipoteză, se justifică interesul posesorului care a pierdut procesul de a ataca doar
considerentele – este cea în care considerentele greşite vor fi atacate de partea care a câştigat
şi care, în consecinţă, nu are interes să atace şi soluţia.
O altă precizare a privit faptul că ipoteza alin. (2) al art. 461 are în vedere doar cazul în
care, deşi considerentele sunt greşite, soluţia este corectă, pentru ipoteza în care atât
considerentele, cât şi soluţia sunt greşite, partea având deschisă calea de atac împotriva
soluţiei.
S-a ridicat problema modului de redactare a minutei în ipoteza în care instanţa de
control judiciar, admiţând calea de atac împotriva considerentelor, substituie propriulconsiderent celor ale instanţei de fond. Referitor la acest aspect, s-a precizat că în niciun caz,
considerentul/considerentele noi ale instanţei de control judiciar nu se va regăsi în dispozitiv,
ci în motivarea hotărârii instanţei de control judiciar. Menţiunea din dispozitiv va privi
admiterea apelului sau, după caz, a recursului, soluţia cu privire la considerente (indicarea
considerentelor noi urmând a fi f ăcută însă în motivare), şi menţinerea celorlalte dispoziţii. În
ceea ce priveşte soluţia pe considerentul propriu-zis, formularea va diferi în funcţie de situaţia
particular ă a fiecărei speţe; astfel, în unele cazuri se va impune, probabil, soluţia cea maisimplă, respectiv înlăturarea considerentului care nu are legătur ă cu cauza; în alte situaţii, este
posibil ca instanţa de control judiciar să fie nevoită să reia întreaga argumentare în fapt şi în
drept cu privire la un anumit considerent (de exemplu, incidenţa nulităţii absolute a fost corect
reţinută dar nu a fost identificată în mod corect cauza de nulitate).
De asemenea, s-a f ăcut distincţia între mecanismul cenzur ării considerentelor de către
instanţa de control judiciar şi cel al îndreptării erorilor materiale, utilizat de instanţa care a
pronunţat hotărârea, context în care s-a precizat că, în privinţa considerentelor greşite saustr ăine de cauză, la care face referire art. 461 nu suntem în prezenţa unei simple erori
materiale, ci a unei gre şeli de judecat ă, întrucât considerentul trebuie să explice soluţia din
dispozitiv.
7. Înţelegerea părţilor în căile de atac
Articolul 462 NCPC a cărui denumire marginală este „ În ţ elegerea păr ţ ilor în căile de
atac” prevede că „ P ăr ţ ile pot solicita instan ţ ei legal învestite cu solu ţ ionarea unei căi de atac
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 237/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 237
să ia act de în ţ elegerea lor cu privire la solu ţ ionarea litigiului. Dispozi ţ iile art. 438-441 se
aplică în mod corespunzător ”.
În ceea ce priveşte calea de atac la care se refer ă articolul 462 NCPC, trebuie f ăcută
precizarea că aceasta poate fi atât apelul, cât şi recursul, revizuirea sau contestaţia în anulare.
Pentru a lua act de tranzacţia păr ţilor va trebui ca, în prealabil, să fie desfiinţată
hotărârea atacată, iar pentru desfiinţarea acestei hotărâri trebuie mai întâi admisă calea de
atac. Totuşi, trebuie precizat faptul că admiterea căii de atac nu se va face neapărat pentru
motivul invocat, ci doar pentru a putea lua act de tranzacţia păr ţilor.
De asemenea, s-a mai precizat că pentru aplicarea dispoziţiilor art. 462 textul impune
condiţia ca instan ţ a să fi fost legal învestit ă cu solu ţ ionarea unei căi de atac, condiţie care nu
se verifică atunci când, de exemplu, păr ţile, în exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, deregulă în scopul fraudării ter ţilor, invocă tranzacţia, caz în care ar putea fi invocată din oficiu
excepţia de tardivitate, care se va soluţiona cu prioritate faţă de alte incidente, cu consecinţa
respingerii contestaţiei în anulare sau revizuirii ca tardiv introdusă, astfel încât instanţa nu va
mai putea lua act de tranzacţie.
8. Achiesarea la hotărâre
Articolul 463 NCPC referitor la achiesarea la hotărâre nu aduce nicio noutate faţă de
actuala reglementare. Potrivit acestui text de lege, „(1) Achiesarea la hot ărâre reprezint ă
renun ţ area unei păr ţ i la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja
împotriva tuturor sau a anumitor solu ţ ii din respectiva hot ărâre. (2) Achiesarea, atunci când
este condi ţ ionat ă , nu produce efecte decât dacă este acceptat ă expres de partea adversă. (3)
Dispozi ţ iile art. 404 r ămân aplicabile”.
9. Măsurile de administrare judiciară
Articolul 465 NCPC referitor la măsurile de administrare judiciar ă constituie un text
util. Conform acestui articol, „ M ă surile de administrare judiciar ă nu pot face obiectul
niciunei căi de atac”. Până acum nu exista un text de lege care să permită excluderea
exercitării căilor de atac raportat la chestiuni cu privire la care nu se realiza o activitate de
judecată, cum ar fi, spre exemplu, preschimbarea termenului de judecată sau alte măsuridispuse prin rezoluţie sau în chiar în cuprinsul unor încheieri, de exemplu cu privire la
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 238/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 238
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
administrarea unor probe etc. S-a precizat că şi conexarea ar fi trebuit considerată o măsur ă de
administrare a justiţiei, dar opţiunea legiuitorului Noului Cod de procedur ă civilă a fost alta,
acesta reglementând posibilitatea exercitării căii de atac, odată cu hotărârea finală.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 239/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 239
Apelul. Apelul principal, apelul incident şi apelul provocat.Procedura apelului şi soluţiile posibile în apel* - Prof. univ. dr. Gabriel BOROI
Prelegere sus ţ inut ă de dl. Prof. univ. dr. Gabriel BOROI
1. Obiectul apelului
În ceea ce priveşte obiectul apelului, art. 466 alin. (2) NCPC prevede că „Sunt supuse apelului şi hot ărârile date în ultimă instan ţă dacă , potrivit legii, instan ţ a nu putea să judece decât în
primă instan ţă”, soluţie admisă chiar în lipsa unui text de lege expres. În continuare, alin. (3)
din acelaşi articol prevede că „ Hot ărârile date în ultimă instan ţă r ămân neapelabile, chiar
dacă în hot ărâre s-a ar ătat că au fost pronun ţ ate în primă instan ţă.” Acest text de lege se
refer ă la legalitatea căii de atac. Astfel, menţiunile din cuprinsul hotărârii nu pun la dispoziţia
păr ţii o cale de atac şi nici nu o privează de o cale de atac, dacă aceasta nu corespunde
dispoziţiilor legale incidente. Referitor la art. 466 alin. (4) NCPC trebuie men ţionat faptul că acesta nu aduce nicio noutate: „ Împotriva încheierilor premerg ătoare nu se poate face apel
decât odat ă cu fondul, afar ă de cazul când legea dispune altfel .”
2. Situaţiile în care partea nu poate face apel principal
Potrivit art. 467 alin. (1) NCPC, „ Partea care a renun ţ at expres la apel cu privire la o
hot ărâre nu mai are dreptul de a face apel principal ”; aceasta poate face însă apel incidentdacă partea adversă va exercita apel principal.
Articolul 467 alin. (2) NCPC prevede că „ Partea care a executat par ţ ial hot ărârea de
primă instan ţă , de şi aceasta nu era susceptibil ă de executare provizorie, nu mai are dreptul
de a face apel principal cu privire la dispozi ţ iile executate”. Această soluţie este admisă şi în
conformitate cu actuala reglementare, nu numai în caz de achiesare expresă, ci şi în caz de
achiesare tacită la hotărâre. Diferenţa între actuala reglementare şi cea care urmează a intra în
*
Trimiterile la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă civilă au în vedere varianta Codului republicată înMonitorul Oficial nr. 545/3.08.2012
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 240/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 240
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
vigoare este aceea că Noul Cod de procedur ă civilă prevede imposibilitatea păr ţii de a formula
apel principal.
3. Termenul de apel
Este reglementat în art. 468 alin. (1) NCPC, potrivit căruia termenul de drept comun
este de 30 de zile – „Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hot ărârii, dacă
legea nu dispune altfel ”. Termenul este unul judicios.
Articolul 468 alin. (2) NCPC reglementează un caz de echipolenţă/echivalenţă –
„Termenul de apel prevă zut la alin. (1) curge de la comunicarea hot ărârii, chiar atunci când
aceasta a fost f ăcut ă odat ă cu încheierea de încuviin ţ are a execut ării silite”. Potrivit Codului
de procedur ă civilă anterior, termenul de apel curge de la comunicarea hotărârii, chiar atunci
când aceasta a fost f ăcută odată cu somaţia de executare.
Conform art. 468 alin. (3) NCPC, „ Dacă o parte face apel înainte de comunicarea
hot ărârii, aceasta se socote şte comunicat ă la data depunerii cererii de apel .”
Dispoziţiile art. 468 alin. (4) NCPC trebuie coroborate cu cele ale art. 92 alin. (4)
NCPC. Astfel, art. 468 alin. (4) prevede că „ Pentru procuror, termenul de apel curge de la
pronun ţ area hot ărârii, în afar ă de cazurile în care procurorul a participat la judecareacauzei, când termenul de apel curge de la comunicarea hot ărârii”, iar art. 92 alin. (4) dispune
că „ Procurorul poate să exercite căile de atac împotriva hot ărârilor pronun ţ ate în cazurile
prevă zute la alin. (1), chiar dacă nu a pornit ac ţ iunea civil ă , precum şi atunci când a
participat la judecat ă , în condi ţ iile legii.” Procurorul poate să exercite căile de atac împotriva
hotărârilor pronunţate în cazurile în care poate să declanşeze procesul civil, existând, aşadar, o
oarecare limitare sub acest aspect, indiferent dacă a pornit sau nu acţiunea civilă, precum şi
când a participat la judecată, indiferent dacă participarea sa era obligatorie sau facultativă.Articolul 468 alin. (5) NCPC, referitor la efectul suspensiv al termenului de apel, nu
aduce noutăţi – „Termenul de apel suspend ă executarea hot ărârii de primă instan ţă , cu
excep ţ ia cazurilor anume prevă zute de lege. În acelea şi condi ţ ii, executarea se suspend ă dacă
apelul a fost exercitat în termen”.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 241/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 241
4. Întreruperea termenului de apel
Articolul 469 NCPC referitor la întreruperea termenului de apel preia dispoziţii deja
existente – „(1) Termenul de apel se întrerupe prin moartea păr ţ ii care are interes să facă apel. În acest caz se face din nou o singur ă comunicare a hot ărârii, la cel din urmă domiciliu
al păr ţ ii, pe numele mo ştenirii, f ăr ă să se arate numele şi calitatea fiecărui mo ştenitor. (2)
Termenul de apel va începe să curg ă din nou de la data comunicării prevă zute la alin. (1).
Pentru mo ştenitorii incapabili, cei cu capacitate restrânsă sau dispăru ţ i ori în caz de
mo ştenire vacant ă , termenul va curge din ziua în care se va numi tutorele, curatorul sau
administratorul provizoriu, după caz. (3) Apelul nu constituie prin el însu şi un act de
acceptare a mo ştenirii. (4) Termenul de apel se întrerupe şi prin moartea mandataruluicăruia i s-a f ăcut comunicarea. În acest caz se va face o nouă comunicare păr ţ ii, la domiciliul
ei, iar termenul de apel va începe să curg ă din nou de la aceast ă dat ă”.
5. Cuprinsul cererii de apel
Articolul 470 NCPC se refer ă la cuprinsul cererii de apel. Se poate observa că la litera
b) s-a păstrat menţiunea referitoare la indicarea hot ărârii atacate, f ăr ă alte precizări. Nutrebuie să existe un formalism excesiv şi să se solicite indicarea numărului hotărârii, fiind
suficient să se constate că în dosarul respectiv nu este decât o singur ă hotărâre care va forma
obiectul apelului. De asemenea, aplicarea textului menţionat nu trebuie f ăcută într-o manier ă
excesiv de formalistă nici pentru ipoteza în care, din motivarea apelului rezultă că partea este
nemulţumită şi faţă de măsura dispusă prin încheierea premergătoare hotărârii, încheiere care
face corp comun cu aceasta. Sancţiunile care intervin pentru lipsa menţiunilor prevăzute la
alin. (1) sunt nulitatea (pentru neindicarea hotărârii şi lipsa semnăturii) şi decăderea (pentru
neindicarea probelor în susţinerea apelului şi a motivelor de fapt şi de drept pe care se
întemeiază).
În ceea ce priveşte art. 470 alin. (5) NCPC, există situaţii în care termenul pentru
exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, cum ar fi, de
exemplu, cel al pronunţării acesteia. În cazul ordonanţei preşedinţiale, a fost ridicată problema
duratei termenului de exercitare a căii de atac, şi anume dacă aceasta este egală cu durata
termenului de drept comun – 30 de zile sau cu durata termenului special prevăzut pentru
această materie – 5 zile. Textul legal ofer ă soluţia pentru această problemă în sensul că, din
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 242/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 242
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
punctul de vedere al duratei, termenul de motivare este egal cu termenul de exercitare a
apelului pentru materia respectivă. Practic, poate exista situaţia, în care termenul de exercitare
a apelului se suprapune cu termenul de motivare, caz în care motivarea trebuie să se
regăsească în cuprinsul cererii de apel şi situaţia în care termenul de exercitare precede
termenului de motivare a apelului.
6. Depunerea cererii de apel
În continuare, art. 471 alin. (1) NCPC prevede că „ Apelul şi, când este cazul, motivele
de apel se depun la instan ţ a a cărei hot ărâre se atacă , sub sanc ţ iunea nulit ăţ ii”. Aşadar, atât
cererea de exercitare a apelului, cât şi cererea de motivare a acestuia se depun tot la prima
instanţă.
Dispoziţiile privind introducerea cererii de recurs şi apoi a cererii de apel, sub
sancţiunea nulităţii, la instanţa care a pronunţat hotărârea în primă instanţă au fost declarate
neconstituţionale. O atare soluţie nu ar mai trebui să fie dată de instanţa constituţională pentru
că, în conformitate cu art. 425 alin. (3) teza finală NCPC, în hotărâre trebuie indicată nu
numai calea de atac, ci şi instanţa de judecată la care partea trebuie să o depună – „Când
hot ărârea este supusă apelului sau recursului se va ar ăta şi instan ţ a la care se depunecererea pentru exercitarea căii de atac”. Declararea textelor menţionate anterior ca
neconstituţionale este eronată întrucât se poate imagina ipoteza în care păr ţile, cu intenţia de a
întârzia executarea – apelul fiind suspensiv de executare – introduc cererea de apel la organe
de jurisdicţie cum ar fi Curtea Constituţională sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Acestea
ar trebui să înregistreze aceste cereri, să fixeze primul termen şi apoi să-şi decline competenţa.
Prin urmare, prin menţiunile cuprinse în art. 425 alin. (3) teza finală NCPC se urmăreşte
evitarea unor abuzuri care ar conduce la tergiversarea judecăţii.Articolul 471 alin. (3) NCPC prevede că „ În cazul în care cererea de apel nu
îndepline şte condi ţ iile prevă zute de lege, pre şedintele instan ţ ei sau persoana desemnat ă de
acesta care prime şte cererea de apel va stabili lipsurile şi îi va cere apelantului să completeze
sau să modifice cererea de îndat ă , dacă este prezent şi este posibil, ori în scris, dacă apelul a
fost trimis prin po şt ă , fax, po şt ă electronică sau curier. Completarea sau modificarea cererii
se va face înăuntrul termenului de apel. Dacă pre şedintele sau persoana desemnat ă de acesta
apreciază că intervalul r ămas până la expirarea termenului de apel nu este suficient, va
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 243/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 243
acorda un termen scurt, de cel mult 5 zile de la expirarea termenului de apel, în care să se
depună completarea sau modificarea cererii”.
În principiu, completarea sau modificarea cererii se va face înăuntrul termenului de
apel, respectiv, dacă este cazul, înăuntrul termenului de motivare a apelului, întrucât este
posibil ca fie completarea, fie modificarea să vizeze doar cererea de motivare a apelului.
Legea recunoaşte nu numai judecătorului de la instanţa de recurs, ci şi celui de la instanţa de
apel posibilitatea de a prelungi termenul de apel, deci inclusiv de exercitare a apelului, dacă
este cazul, cu cel mult 5 zile. Acest termen poate prezenta similitudini cu termenul
administrativ acordat de prima instanţă de judecată, însă în acest caz, dacă partea nu îşi
modifică cererea, instanţa de apel va trebui să dispună măsura corespunzătoare.
Articolul 471 alin. (5) NCPC prevede că „ După primirea cererii de apel, respectiv amotivelor de apel, pre şedintele instan ţ ei care a pronun ţ at hot ărârea atacat ă va dispune
comunicarea lor intimatului, împreună cu copiile certificate de pe înscrisurile al ăturate şi
care nu au fost înf ăţ i şate la prima instan ţă , punându-i-se în vedere obliga ţ ia de a depune la
dosar întâmpinare în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării”. Trebuie f ăcută
menţiunea că, odată cu întâmpinarea sau cel mai târziu la împlinirea acestui termen, partea va
putea formula şi apel incident sau provocat.
În continuare, art. 471 alin. (6) NCPC prevede că „ Instan ţ a la care s-a depusîntâmpinarea o comunică de îndat ă apelantului, punându-i-se în vedere obliga ţ ia de a depune
la dosar r ă spunsul la întâmpinare în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării.
Intimatul va lua cuno ştin ţă de r ă spunsul la întâmpinare din dosarul cauzei”, iar potrivit
următorului alineat al aceluiaşi articol, „ Pre şedintele sau persoana desemnat ă de acesta, după
împlinirea termenului de apel pentru toate păr ţ ile, precum şi a termenelor prevă zute la alin.
(5) şi (6), va înainta instan ţ ei de apel dosarul, împreună cu apelurile f ăcute, întâmpinarea,
r ă spunsul la întâmpinare şi dovezile de comunicare a acestor acte, potrivit alin. (5) şi (6)”.Prin urmare, se poate observa opţiunea legiuitorului de grevare în special a primei instanţe,
care este însă mult mai practică faţă de situaţia în care aceeaşi procedur ă prealabilă ar fi avut
loc la instanţa de apel.
7. Motivarea apelului
Referitor la motivarea apelului, potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (2) NCPC, „ În cazul
în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive,
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 244/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 244
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
mijloace de apărare sau dovezi noi, instan ţ a de apel se va pronun ţ a, în fond, numai pe baza
celor invocate la prima instan ţă”. Altfel spus, instanţa nu va putea pronunţa soluţia de
respingere sau de anulare a apelului ca nemotivat. Judecătorul poate constata decăderea din
dreptul de a motiva apelul când partea depune motivele de apel după expirarea termenului
care curge de la comunicarea hotărârii. Dacă hotărârea a fost comunicată, prin ipoteză, la
primul termen de judecată, termenul de motivare a apelului a expirat anterior. Doar în situaţia
în care a fost omisă comunicarea hotărârii primei instanţe se poate imagina ca la primul
termen de judecată în apel partea să se afle înăuntrul termenului de motivare. Într-o astfel de
situaţie, se constată decăderea din dreptul de a motiva apelul, însă se trece la soluţionarea
apelului ţinând cont de ceea ce există în dosar de la judecata în primă instanţă, deşi, în mod
normal, motivarea apelului ar trebui să însemne motive de critică la adresa hotărârii. Aşadar,soluţia este diferită faţă de situaţia recursului care se anulează ca nemotivat. Totodată, trebuie
f ăcută precizarea că instanţa ar putea reţine, totuşi, motive de nelegalitate de ordine publică.
8. Pregătirea judecăţii apelului
Dispoziţiile privind pregătirea judecăţii apelului sunt cuprinse în art. 475 NCPC.
Potrivit alin. (1) din acest articol, „ Pre şedintele instan ţ ei de apel sau persoana desemnat ă deacesta, îndat ă ce prime şte dosarul, va lua, prin rezolu ţ ie, mă suri în vederea repartizării
aleatorii la un complet de judecat ă”, iar următorul alineat prevede că „ Pre şedintele
completului de judecat ă stabile şte primul termen de judecat ă , care va fi de cel mult 60 de zile
de la data rezolu ţ iei pre şedintelui instan ţ ei de apel, dispunând citarea păr ţ ilor. Dispozi ţ iile
art. 201 alin. (5) şi (6) se aplică în mod corespunzător ”. La instanţele de judecată cu un
volum mare de cauze este posibil ca stabilirea primului termen de judecată să nu poată fi
f ăcută cu respectarea acestui termen. Totuşi, trebuie precizat faptul că încălcarea acestuitermen nu este de natur ă a atrage consecinţe în ceea ce priveşte hotărârea ce urmează a se
pronunţa.
Conform art. 475 alin. (3) NCPC, „ Apelurile principale, incidente şi provocate f ăcute
împotriva aceleia şi hot ărâri vor fi repartizate la acela şi complet de judecat ă. Când apelurile
au fost repartizate la complete diferite, ultimul complet învestit va dispune pe cale
administrativă trimiterea apelului la completul cel dintâi învestit ”. Întrucât ultimul complet
învestit va dispune pe cale administrativă trimiterea apelului la completul cel dintâi învestit,
nu va exista o cale de atac şi nici conflicte de competenţă. Probleme ar putea apărea în ipoteza
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 245/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 245
chestiunilor de calificare a materiei (civil, contencios administrativ), cu consecinţe inclusiv pe
planul compunerii instanţei (de exemplu, în materia litigiilor de muncă).
9. Apelul incident şi apelul provocat
Prezintă, de asemenea, interes şi apelul incident, reglementat de art. 472 NCPC şi cel
provocat, reglementat de art. 473 NCPC. Apelul provocat va fi, în continuare, rar întâlnit în
practică. Reglementarea apelului incident este mai clar ă ca redactare.
Apelul principal este cel exercitat înăuntrul termenului de exercitare a apelului, iar
ceea ce se exercită după împlinirea termenului de apel şi până la depunerea întâmpinării la
apelul principal deja exercitat constituie apel incident .
Dacă se formulează apel incident, nu se va mai aplica principiul non reformatio in
pejus. Raţiunea apelului incident este aceea de a-l determina pe cel care a exercitat apelul
principal în termen să se gândească dacă nu a obţinut destul prin hotărârea apelată, având în
vedere faptul că ar putea obţine mai puţin.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 246/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 247/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 247
Efectele apelului, judecata şi soluţiile în apel, potrivit Noului Cod deprocedură civilă* - judecător Gheorghe-Liviu ZIDARU
Prelegere sus ţ inut ă de dl. judecător Gheorghe-Liviu ZIDARU
1. Efectele apelului
În doctrină1 s-a ar ătat că apelul declarat în termen produce următoarele efecte: a)învestirea instanţei de apel; b) efectul suspensiv şi c) efectul devolutiv. Primul efect fiind de
ordinul evidenţei, voi face câteva referiri la ultimele două.
1.1 Efectul suspensiv
Potrivit art. 468 alin. (5) NCPC, termenul de apel suspendă executarea hotărârii de
primă instanţă, cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege. În aceleaşi condiţii, executarea
se suspendă dacă apelul a fost exercitat în termen. Se poate observa că, spre deosebire de
reglementarea actuală, a fost consacrat in terminis efectul suspensiv al termenului de apel.
Prin derogare de la această regulă, art. 448 prevede că hotărârile primei instanţe sunt
executorii de drept, în cazurile expres prevăzute de acest text, precum şi de alte dispoziţii
legale.2 Articolele 449 şi 450 reglementează executarea provizorie judecătorească şi
suspendarea executării provizorii, în termeni aproape identici cu reglementarea anterioar ă.
* Materialul a avut la bază prezentarea f ăcută în cadrul conferinţei organizate de Institutul Naţional al
Magistraturii cu privire la căile de atac în Noul Cod de procedur ă civilă (20.09.2012).1 A se vedea: V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste gril ă, ed. a V-a, Ed. C.H.
Beck, Bucureşti, 2011, p. 336, 337; M. Tăbârcă , Drept procesual civil” vol. II, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,
2005, pp. 48 – 58.2 Noul Cod civil constituie un cod de drept privat unificat, aplicându-se tuturor raporturilor juridice, indiferent de
calitatea păr ţilor, profesionişti sau neprofesionişti [art. 3 alin. (1) NCC]. În concordanţă cu această abordare,
NCC nu mai prevede o procedur ă de judecată specială pentru litigiile comerciale, ori cu profesionişti – ci doar
unele dispoziţii speciale în materie de competenţă – una din consecinţele acestei opţiuni fiind eliminarea
reglementării cuprinse în art. 7208 CPC 1865, potrivit căreia, în materie comercială, apelul nu suspendă de drept
executarea. Neajunsurile practice ale acestei omisiuni ar putea fi înlăturate în măsura în care partea interesată va
solicita primei instanţe să încuviinţeze execuţia vremelnică a sentinţei ce urmează a fi pronunţată, în condiţiileart. 449 NCPC.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 248/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 248
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
1.2 Efectul devolutiv
În ce priveşte efectul devolutiv, acesta constituie o tr ăsătur ă esenţială a acestei căi de
atac, care constă în faptul că apelul provoacă o nouă judecată în fond, atât cu privire la
problemele de fapt, cât şi cu privire la cele de drept, dar în limitele stabilite, expres sau
implicit, prin cererea de apel.
Noul Cod de procedur ă civilă consacr ă mai multe articole efectului devolutiv. Acestea
nu aduc noutăţi de fond, ci constituie o formă îmbunătăţită a textelor anterior în vigoare (art.
292, 294 şi 295 CPC 1865).
Articolul 476 alin. (1) prevede, cu valoare de principiu, că apelul exercitat în termen
provoacă o nouă judecată asupra fondului,3
instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi îndrept.
Cu toate acestea, alin. (3) prevede că prin apel este posibil să nu se solicite judecata în
fond sau rejudecarea, ci anularea hotărârii de primă instanţă şi respingerea ori anularea cererii
de chemare în judecată ca urmare a invocării unei excepţii sau trimiterea dosarului la instanţa
competentă.
Într-o formulare care reia întocmai dispoziţiile art. 295 CPC 1865, art. 479 alin. (1)
NCPC, dispune că instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de
fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi dinoficiu.
Efectul devolutiv este limitat de criticile formulate de apelant, expresie a principiului
disponibilit ăţ ii [art. 479 alin. (1)]. Motivarea apelului este, aşadar, un aspect esenţial pentru
succesul căii de atac; teoretic, un apel nemotivat provoacă o devoluţiune totală [art. 476 alin.
(2)], dar, în acest caz, nu pot fi invocate motive, mijloace de apărare sau dovezi noi.
3 Trebuie, aşadar, revizuite acele exprimări care disting între „instanţa de fond” şi „instanţa de apel”, întrucât
apelul constituie al doilea grad de jurisdicţie în fond. Corectă ar fi referirea la „prima instanţă de fond” ori la
„prima instanţă”. Pe de altă parte – şi acest aspect este mult mai important – trebuie revizuită tendinţa unor
instanţe de apel de a ignora caracterul devolutiv al acestei căi de atac, manifestată prin evitarea frecventă a
rejudecării fondului şi prin adoptarea, adesea facilă ori pur şi simplu nelegală, a soluţiei trimiterii cauzelor spre
rejudecare. A se vedea pe larg cu privire la această problemă în reglementarea vechiului Cod, precum şi pentru
propuneri de lege ferenda, L. Zidaru, „În ţ elesul sintagmei «rezolvarea procesului f ăr ă a intra în cercetarea
fondului», potrivit art. 297 alin. (1) din Codul de procedur ă civil ă. Considera ţ ii de drept comparat cu privire la
trimiterea cauzei spre rejudecare de către instan ţ a de apel”, în Revista Română de Drept Privat (RRDP) nr.
4/2007, pp. 194 şi urm.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 249/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 249
Dacă hotărârea primei instanţe este atacată numai par ţial, ceea ce nu s-a atacat trece în
puterea lucrului judecat.
Totuşi, potrivit art. 477 (a cărui denumire marginală este „ Limitele efectului devolutiv
determinate de ceea ce s-a apelat ” – tantum devolutum quantum apellatum), alin. (1),instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de
către apelant, „ precum şi cu privire la solu ţ iile care sunt dependente de partea din hot ărâre
care a fost atacat ă”.
O problemă care s-a ivit în practică referitor la acest efect vizează soluţia instanţei în
ipoteza în care pârâtul apelează soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată şi se
admite apelul. În acest caz, instanţa va respinge cererea de chemare în garanţie formulată de
pârât, ca r ămasă f ăr ă obiect, deşi chematul în garanţie nu a formulat, la rândul său, apel
(principal ori incident)? Se agravează, în acest fel, situaţia pârâtului în propria cale de atac?
Dacă pârâtul care a căzut în pretenţii în cererea principală şi a obţinut admiterea în
parte a cererii de chemare în garanţie formulează apel pe ambele cereri, este evident că
chematul în garanţie poate să „adere” la apelul pârâtului („partea potrivnică”), formulând un
apel incident [art. 472 alin. (1)].
Dar dacă apelul pârâtului priveşte doar cererea principală? S-ar mai putea admite o
„aderare” la apelul său, de către chematul în garanţie, prin care să tindă la respingerea cererii
de chemare în garanţie ca r ămasă f ăr ă obiect, în condiţiile în care art. 472 alin. (1) vorbeşte
despre „intimatul” care formulează apel în cadrul procesului în care se judecă „apelul f ăcut de
partea potrivnică”?
Apreciez că r ăspunsul la această din urmă întrebare trebuie să fie negativ, nefiind
îndeplinite condiţiile pentru formularea apelului incident. Pe de altă parte însă, consider că
instanţa de apel care admite apelul pârâtului şi respinge cererea de chemare în judecată
formulată de acesta ar urma să respingă şi cererea de chemare în garanţie ca r ămasă f ăr ă
obiect, întrucât această din urmă cerere a fost formulată tocmai pentru ipoteza în care pârâtul
ar cădea în pretenţii; o asemenea soluţie nu contravine principiului non reformatio in peius,
întrucât pârâtul a obţinut ceea ce voia în principal, respectiv respingerea cererii îndreptate
împotriva sa, şi nu poate pretinde să se menţină concomitent şi soluţia de admitere a cererii de
chemare în garanţie.
Potrivit art. 477 alin. (2), devoluţiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci
când apelul nu este limitat la anumite soluţii din dispozitiv, ori atunci când se tinde la anularea
hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.
Indivizibilitatea litigiului există, spre exemplu, atunci când se formulează o cerere în
revendicare de mai mulţi/toţi coproprietarii (conform art. 643 NCC şi art. 63 LPA NCC), iar
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 250/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 251/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 251
de şi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.
Aşadar, pentru ca partea interesată să-şi conserve dreptul de a invoca în recurs motivele de
casare prevăzute de lege, nu este suficient ca ea să exercite un apel nemotivat, sub cuvânt că
acesta provoacă o devoluţiune totală, cuprinzând implicit şi criticile la care se refer ă art. 488alin. (2) NCPC, ci este necesar ca respectivele critici să constituie obiectul unor motive de
apel explicite. Dacă s-ar primi soluţia contrar ă – combătută aici – ar însemna că apelantului
neglijent, care omite să-şi motiveze în termen apelul, i se creează o situaţie mai favorabilă
decât celui care şi-a îndeplinit obligaţiile procesuale şi a depus motive de apel, dar a criticat
sentinţa apelată doar sub unele aspecte, f ăr ă a formula şi critici ce s-ar subsuma ulterior
motivelor de casare prevăzute de lege.
În apel nu se poate schimba calitatea păr ţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în
judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi6
. Păr ţile pot să expliciteze însă pretenţiile careau fost cuprinse implicit în cererile sau apăr ările adresate primei instanţe.
Apelul este o cale de atac; în consecinţă, instanţa de apel verifică numai ceea ce s-a
judecat în prima instanţă, neputând fi, de regulă, f ăcute cereri noi, respectiv formulate
pretenţii care nu au fost analizate de prima instanţă ori modificate elementele pe care aceasta
le-a avut în vedere la darea soluţiei. S-a admis invocarea dreptului de retenţie, a beneficiului
de discuţiune ori a unei legi noi direct în apel, ca mijloace de apărare. Totuşi, dacă dreptul de
retenţie este în legătur ă cu o cerere în despăgubire formulată pentru prima oar ă în apel,
apărarea nu poate fi primită.7
Micşorarea pretenţiilor este permisă, nu însă şi majorarea câtimii acestora, întrucât ar
contraveni regulilor specifice privind judecarea apelului, îndeosebi principiului tantum
devolutum quantum iudicatum [art. 478 alin. (3) şi art. 482 NCPC].
Se vor putea cere, de asemenea, dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte
despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe şi va putea fi invocată compensaţia
legală. Aceste dobânzi, rate, venituri trebuie să fi format obiectul judecăţii şi în primă
instanţă; altfel, nu s-ar putea cere direct în apel ratele şi dobânzile scadente după pronunţarea
sentinţei.
Referitor la acest aspect, s-a pus problema dacă actualizarea cu rata inflaţiei („orice
altă despăgubire” ivită în legătur ă cu ceea ce s-a judecat în primă instanţă) se subsumează
dispoziţiilor art. 478 alin. (5)? Apreciez că r ăspunsul este afirmativ, respectiv s-ar putea cere
6 În apel nu este posibilă transformarea unei cereri în realizare într-o cerere în constatare, ori invers – Trib.
Bucureşti, dec. nr. 730/1998; dacă iniţial s-a cerut anularea pentru dol, iar în apel se solicită anularea pentru
incapacitate şi pentru eroare asupra persoanei cocontractantului, se schimbă cauza cererii, în sensul art. 294 alin.
(1) C.pr.civ – Cas., s. com., dec. nr. 900/2008, apud M. Tăbârcă, Gh. Buta, CPC comentat şi adnotat , p. 847.7 Pentru detalii, a se vedea M. Tăbârcă, Gh. Buta, CPC comentat şi adnotat , p. 850.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 252/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 253/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 254/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 254
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Admiterea de plano a cererii de administrare a probei pare nejustificată, câtă vreme
instanţa ar trebui să examineze, mai întâi, dacă apelul este fondat, respectiv, e.g. dacă
expertiza este necorespunzător întocmită, şi numai în cazul în care găseşte criticile
fondate, să admită apelul şi să dispună refacerea expertizei; dacă criticile suntnefondate, dispunerea unei expertize noi este inutilă, prelungeşte procesul şi atrage
costuri noi, la care se adaugă dificultatea de a motiva înlăturarea noii expertize.
Aşadar, exigenţa simetriei ar putea reclama ca instanţa de apel să se pronunţe întâi
asupra motivului de apel prin care se critică expertiza anterior administrată; dacă
acesta este nefondat, apelul va fi respins ca atare; dacă este fondat, apelul va fi admis,
urmând a fi dispusă efectuarea expertizei – un posibil instrument îl pot constitui
prevederile art. 297 alin. (2) teza a II-a CPC 1865, respectiv ale art. 480 alin. (6)
NCPC (s-ar putea susţine că hotărârea întemeiată pe o expertiză necorespunzătoareeste lovită de nulitate).
Ca alternativă, s-ar putea concepe pronunţarea unei încheieri interlocutorii (mai ales
când s-au formulat mai multe motive de apel), ori pur şi simplu respingerea probei, ca
neutilă cauzei, urmând ca motivele să fie explicate în cuprinsul deciziei.
Practica judiciar ă a consacrat şi soluţia contrar ă, conform căreia „instan ţ a nu poate
respinge o probă cu motivarea că , raportat la criticile apelantului, preten ţ iile acestuia
apar ca inadmisibile, întrucât o atare atitudine are semnifica ţ ia unei antepronun ţări.
Apelul este o cale unitar ă de atac, iar criticile formulate prin intermediul acestuia nu pot face obiect de analiză pentru instan ţ a învestit ă cu solu ţ ionarea lui decât după
administrarea probatoriului”10.
Această soluţie este susceptibilă de obiecţii, întâi, pentru că interpretează prea extensiv
noţiunea de „antepronunţare”, iar în al doilea rând, pentru că instanţei de apel trebuie
să i se recunoască prerogativa cenzur ării caracterului concludent şi util al unei probe,
întocmai ca şi primei instanţe. În tot cazul, noua reglementare circumstanţiază clar ce
10 C.A. Bucureşti, s. a III-a civ., dec. nr. 221/2006 apud M.Tăbârcă, Gh. Buta, CPC comentat şi adnotat , p.
852.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 255/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 255
(nu) constituie antepronunţare [confom art. 42 alin. (1) pct. 1 partea finală NCPC]11 iar
exercitarea unor prerogative date de lege instanţei, precum încuviinţarea probelor ori a
altor cereri formulate de păr ţi, nu poate fi în niciun fel echivalată cu exprimarea părerii
asupra soluţiei ce va fi pronunţată.De regulă, în practică, în asemenea cazuri proba este încuviinţată, urmând ca asupra
concludenţei sale instanţa de apel să se pronunţe prin decizie. Trebuie reţinut că
administrarea unei noi expertize în apel nu înlătur ă posibilitatea instanţei de apel de a
reţine, motivat, că expertiza anterioar ă este cea temeinică, urmând să o aibă în vedere
la stabilirea situaţiei de fapt. Această apreciere, în măsura în care este respectată
exigenţa motivării, scapă cenzurii instanţei de recurs.
– În cazul probei cu expertiză trebuie discutată semnificaţia neformul ării de obiec ţ iuni
la prima instan ţă. În acest scop, distingem între două categorii de motive ce pot fiinvocate în cadrul obiecţiunilor:
a) motive formale (nulitatea expertizei). Acestea se acoper ă prin neinvocare,
conform art. 178 alin. (3) NCPC; interesante sunt şi prevederile alin. (4) ale
aceluiaşi articol, conform cărora partea interesată poate renunţa, expres sau tacit, la
dreptul de a invoca nulitatea relativă. Aşadar, în cazul neinvocării in limine litis a
neregularităţilor raportului de expertiză, de natur ă a atrage nulitatea acestora, se
impune concluzia că partea interesată a renunţat tacit la acestea, de unde rezultă că
ea nu le mai poate opune pentru prima oar ă în apel.
b) motive de fond, care privesc însăşi temeinicia expertizei. Chiar şi în acest caz,
neformularea obiecţiunilor ar putea avea aceeaşi semnificaţie, a renunţării la
11 Trebuie precizat că legea de procedur ă nici nu se refer ă la „antepronunţare”, ci exprimarea unei păreri asupra
soluţiei în cauza pe care judecătorul a fost desemnat să judece. Pentru a deveni incompatibil pe temeiul acestei
dispoziţii legale, judecătorul trebuie să exprime limpede, ori să dea de înţeles f ăr ă echivoc că părerea sa este
formată dincolo de punctul în care dezbaterile contradictorii ar mai putea-o influenţa.
Dimpotrivă, nu poate fi recuzat judecătorul care lasă să se întrevadă, chiar cu o anumită probabilitate, soluţie pe
care o va pronunţa, prin încheierile interlocutorii pronunţate pe parcursul procesului, prin încuviinţarea ori
respingerea anumitor probe, ori prin punerea în discuţie a unor motive de fapt sau de drept pe care le consider ă
relevante pentru soluţionarea cauzei. Potrivit art. 14 alin. (4) – (6) NCPC, judecătorul este chiar obligat să pună
în discuţie motivele de fapt şi de drept pe care intenţionează să-şi întemeieze hotărârea, pentru a preveni
surprinderea păr ţilor şi a le permite să combată părerea preliminar ă formată pe baza lecturii dosarului, tocmai în
vederea asigur ării unei contradictorialităţi formale, efective. Această obligaţie – existentă, de altfel, şi în
cuprinsul art. 129 alin. (4) CPC 1865, chiar dacă în termeni mai puţin fermi – nu se rezumă la punerea în discuţia
păr ţilor a excepţiilor procesuale ce pot fi invocate şi din oficiu (caz în care excepţia trebuie motivată de
judecător, pentru a permite punerea de concluzii în cunoştinţă de cauză), ci, pentru identitate de raţiune, şi amotivelor de drept substanţial, fie ele de ordin factual sau juridic.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 256/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 256
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
dreptul de critică faţă de cuprinsul raportului de expertiză, faţă de prevederile art.
338 alin. (2) NCPC, conform cărora o nouă expertiză va trebui cerută motivat, sub
sancţiunea decăderii, la primul termen după depunerea raportului, iar dacă s-au
formulat obiecţiuni, la termenul imediat următor depunerii r ăspunsului laobiecţiuni ori, după caz, a raportului suplimentar.
Cred că art. 338 alin. (2) NCPC nu poate fi privit ca neavând nicio semnificaţie în
faza procesuală a apelului. Astfel, trebuie distins între situaţia în care o probă
nesolicitată în faţa primei instanţe este cerută pentru prima oar ă în apel, ceea ce
legea îngăduie [înlăturând implicit decăderea ce intervine la prima instanţă, potrivit
art. 254 alin. (1) NCPC], şi situaţia în care se cere refacerea unei probe deja
administrate, pe motiv că aceasta este necorespunzătoare; carenţele expertizei
administrate la prima instanţă trebuie invocate în condiţiile art. 338 alin. (2) NCPC, şi nu pot fi invocate pentru prima oar ă direct în apel.
Posibilitatea instanţei de apel de apreciere suverană a probelor a fost consacrată şi în
jurisprudenţă12 şi, în acelaşi sens, s-a învederat că legiuitorul a suprimat art. 304 pct. 11 CPC
1865, care permitea cenzurarea aprecierii eronate a probelor administrate, de unde rezultă că
modul în care procedează instanţa de apel în privinţa încuviinţării probelor nu mai poate fi
supus controlului instanţei de recurs.13
2.3 Neagravarea situaţiei părţii în propria cale de atac
Noul Cod conţine o reglementare diferită a principiului non reformatio in pejus (al
neagravării situaţiei păr ţii în propria cale de atac).
Astfel, potrivit art. 481 NCPC – în forma iniţială – apelantului nu i se poate crea în
propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată, afar ă de cazul în care
12 „Completarea probelor este o chestiune de apreciere a mijloacelor de probă care scapă controlului instanţei
superioare. Instanţa a uzat de un drept suveran de apreciere a mijloacelor de probă când a respins suplimentarea
probei cu martori, cerută de recurent în apel”− Cas. I, dec. nr. 1873/10.03.1926 apud G. Boroi, O. Spineanu-
Matei, CPC adnotat , p. 521; „Motivând de ce proba cu martori în apel nu este necesar ă, instanţa de apel a f ăcut
numai uz de dreptul conferit de lege şi n-a încălcat prin aceasta nicio dispoziţie legală” − Cas I, dec. nr.
705/20.03.1929 apud G. Boroi, O. Spineanu-Matei, CPC adnotat , p. 521; „Administrarea unor probe din oficiu
constituie o simplă posibilitate pentru instanţa de apel, rolul activ neavând semnificaţia unei încălcări a
principiului disponibilităţii în procesul civil. Obligaţia de a-şi proba pretenţiile revenea reclamantului, în
condiţiile art. 1169 C.civ.” – C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 1232/2002, în G. Boroi, O. Spineanu-Matei,
CPC adnotat , p. 522; „De vreme ce instanţa de apel poate reface ori completa probele, desfiinţarea cu trimitere
spre rejudecare pentru administrarea de probe constituie o solu ţie nelegală” – C.S.J. s. civ., dec. nr. 3026/1999,
dec. nr. 3044/2000, apud G. Boroi, O. Spineanu-Matei, CPC adnotat , p. 522.13 A se vedea M. Tăbârcă, Gh. Buta, CPC comentat şi adnotat , p. 755.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 257/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 257
el consimte expres la aceasta sau dacă se invocă motive de ordine publică de drept material
[alin. (1)] iar motivele de ordine publică de drept procesual nu pot atrage înr ăut ăţ irea
situa ţ iei păr ţ ii în propria cale de atac, afar ă de cazurile în care legea prevede altfel [alin.
(2)].În urma modificărilor aduse prin Legea nr. 76/2012, art. 481 prevede că apelantului nu
i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată, afar ă
de cazul în care el consimte expres la aceasta sau în cazurile anume prevă zute de lege.
În condiţiile reglementării Codului de procedur ă civilă anterior, în doctrină s-a susţinut
că instanţa nu poate să invoce din oficiu şi nici nu poate să admită excepţii absolute invocate
de intimat, dacă admiterea acestora ar duce la agravarea situaţiei păr ţii care a avut iniţiativa
declar ării căii de atac. Cu toate acestea, s-a apreciat că excepţiilor de incompatibilitate, de
necompetenţă absolută şi de nulitate a hotărârii nu li se poate opune principiul non reformatioin pejus, întrucât admiterea acestor excepţii duce la desfiinţarea hotărârii atacate şi la reluarea
judecăţii, f ăr ă ca instanţa de apel să statueze asupra fondului.14
Opţiunea de principiu a Noului Cod este însă diferită, respectiv în sensul că motivele
de ordine publică de drept procesual nu pot atrage înr ăutăţirea situaţiei păr ţii în propria cale de
atac, dacă legea nu dispune expres altfel15. În condiţiile în care alin. (2) extinde aplicabilitatea
principiului non reformatio in pejus chiar şi la situaţiile în care s-ar fi putut invoca motive de
ordine publică de drept procesual, era însă surprinzătoare soluţia de a permite agravarea
situaţiei păr ţii în propria cale de atac în cazul în care se invocă motive de ordine publică dedrept material.
Pentru a nu exista incertitudini cu privire la câmpul de aplicare al unui principiu
fundamental în materia căilor de atac, prin Legea nr. 76/2012 s-a revenit asupra acestei
reglementări, fiind permisă agravarea situaţiei păr ţii în propria cale de atac doar în cazurile
anume prevă zute de lege, f ăr ă a se distinge între motive de ordine publică de drept material şi
de drept procesual. A şadar, şi în cazul ultimelor, este necesar ca legea să permit ă expres
agravarea situa ţ iei păr ţ ii în propria cale de atac, în caz contrar, regula fiind deplin
14 În acest sens, a se vedea: M. Tăbârcă , op. cit., vol. II, p. 73, 74; A. Nicolae, Aspecte ale aplicării principiului
non reformatio in pejus în procesul civil , Dreptul nr. 10/2001, pp. 74 – 85.15 În contextul unei dispute similare în doctrina germană, unii autori au susţinut că principiul neagravării situaţiei
păr ţii în propria cale de atac nu se refer ă la chestiuni de ordin procedural care sunt sustrase dreptului de
dispoziţie al păr ţilor; pe de altă parte, alţi autori au susţinut că partea este cea care decide, formulând sau nu
calea de atac, dacă hotărârea r ămâne nemodificată; în acest sens, nici reglementările de ordin procedural nu sunt
sustrase întrutotul dreptului de dispoziţie al păr ţilor, întrucât instanţa de control judiciar nu se învesteşte
niciodată din oficiu. A se vedea H.-J. Musielak , Grundkurs ZPO (Curs elementar de procedur ă civil ă), Ed.C.H. Beck, München, 2005, p. 302.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 258/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 258
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
aplicabil ă , şi aceasta chiar dacă judecătorul a fost incompatibil, ori exist ă alte motive de
nulitate a hot ărârii.
Prin derogare de la această regulă, articolul 432 teza a II-a NCPC prevede că, în cazul
în care se admite excepţia autorităţii lucrului judecat, se poate agrava situaţia păr ţii în propriacale de atac.
2.4 Invocarea excepţiilor în apel
Invocarea unor excepţii procesuale în calea de atac, în măsura în care acestea privesc
judecata în primă instanţă şi nu însăşi cererea de apel, se face prin intermediul unui motiv
(eventual, de ordine publică), iar nu pe calea unei excepţii propriu-zise.
Ca urmare, chiar dacă apelantul invocă, în cuprinsul motivelor de apel, „excepţia”
lipsei calităţii procesuale active, a lipsei de interes, necompetenţa etc., acestea sunt, înrealitate, motive şi trebuie calificate ca atare, nefiind necesar ca instanţa să dispună că „admite
excepţia…”. Dacă nu se acceptă această opinie se poate ajunge la situaţii absurde. Spre
exemplu, în cazul în care acţiunea în anularea certificatului de moştenitor a fost admisă de
prima instanţă, iar în apel se invocă excepţia prescripţiei dreptului la acţiunea în anulare,
admiterea excepţiei prejudecă apelul, aceasta fiind, practic, un motiv în sprijinul cererii de
admitere a căii de atac.
În practica judiciar ă s-a statuat că „în ceea ce priveşte excepţiile lipsei calităţii
procesuale active şi inadmisibilităţii promovării acţiunii în revendicare, invocate de intimaţii- pârâţi, tribunalul apreciază, în primul rând, că acestea nu sunt excepţii procesuale în adecvata
folosire a terminologiei juridice, excepţiile invocate în etapele căii de atac neputând viza decât
calea de atac concret exercitată (excepţia tardivităţii, excepţia nulităţii căii de atac etc.), iar nu
cererea de chemare în judecată, din moment ce obiectul căii de atac îl constituie hotărârea
primei instanţe sau a instanţei de apel, iar nu cererile păr ţilor, ca în cazul judecăţii în primă
instanţă. Ca atare, aceste "excep ţ ii procesuale", în măsura în care ar fi invocate de însăşi
partea care declar ă calea de atac, reprezintă motive de apel, respectiv de recurs, iar, în măsura
în care ar fi invocate de către cealaltă parte care nu a declarat cale de atac şi prin admiterea
cărora s-ar tinde la schimbarea soluţiei primei instanţe, invocarea acestora are caracter
inadmisibil, această ultimă situaţie fiind şi cazul speţei de faţă”16. Referitor la această soluţie
trebuie f ăcută însă observaţia că este discutabilă susţinerea că aceste mijloace de apărare sunt
inadmisibile, ele putând fi invocate, ca motive de ordine publică, prin întâmpinare [art. 478
alin. (2)], însă doar pentru a obţine respingerea apelului, nu şi pentru a obţine o schimbare a
soluţiei primei instanţe, în defavoarea apelantului.
16 Trib. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 1006/24.11.2011, nepublicată.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 259/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 259
3. Soluţiile instanţei de apel
3.1 Regula generală
În ce priveşte soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de apel, art. 480 NCPCconţine o reglementare amplă, care dă eficienţă caracterului devolutiv al apelului. După cum
am văzut, apelul provoacă o nouă judecată asupra fondului, întrucât instanţa de apel exercită,
în limitele cererii de apel, un control complet al legalităţii şi temeiniciei hotărârii apelate,
având posibilitatea de a reface sau completa probatoriul administrat de prima instanţă. Ca
atare, instanţa trebuie să se pronunţe, de regulă, ea însăşi asupra fondului cauzei, fie prin
menţinerea, fie prin schimbarea soluţiei primei instanţe, ori, dacă este cazul, prin evocarea
fondului nejudecat de prima instanţă.
În acest sens, art. 480 alin. (1) dispune că instanţa de apel poate păstra hotărâreaatacată, situaţie în care, după caz, va respinge, va anula apelul ori va constata perimarea lui.
Potrivit alin. (2), în caz de admitere a apelului, instanţa poate anula ori, după caz, schimba în
tot sau în parte hotărârea apelată.
Aceste dispoziţii legale, care constituie regula în ce priveşte soluţiile instanţei de apel,
sunt mai detaliate faţă de art. 296 CPC 1865, care se mulţumea să prevadă că instanţa de apel
poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată. Scopul acestor reglementări
este de a cuprinde, într-o manier ă sintetică, toate soluţiile ce pot fi pronunţate de instanţa de
apel, inclusiv în situaţiile particulare prevăzute de alineatele următoare.Aşadar, de regulă, instanţa de apel pronunţă o hotărâre proprie în cauză, păstrând ori
schimbând soluţia primei instanţe. Celelalte soluţii au caracter de excepţie, fiind de strictă
interpretare şi aplicare.
3.2 Evocarea fondului, respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare
Potrivit art. 480 alin. (3) NCPC, „în cazul în care se constat ă că , în mod gre şit, prima
instan ţă a solu ţ ionat procesul f ăr ă a intra în judecata fondului ori judecata s-a f ăcut în lipsa păr ţ ii care nu a fost legal citat ă , instan ţ a de apel va anula hot ărârea atacat ă şi va judeca
procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instan ţ a de apel va anula hot ărârea atacat ă şi va
trimite cauza spre rejudecare primei instan ţ e sau altei instan ţ e egale în grad cu aceasta din
aceea şi circumscrip ţ ie, în cazul în care păr ţ ile au solicitat în mod expres luarea acestei
mă suri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă
o singur ă dat ă în cursul procesului. Dezlegarea dat ă problemelor de drept de către instan ţ a
de apel, precum şi necesitatea administr ării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii
fondului”.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 260/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 260
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Potrivit modificărilor aduse Codului de procedur ă civilă de la 1865 prin O.U.G. nr.
138/2000, în cazul în care prima instanţă a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată
f ăr ă a intra în cercetarea fondului şi instanţa de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat
hotărârea apelată, aceasta va evoca fondul şi va judeca procesul, pronunţând o hotărâredefinitivă [art. 297 alin. (1) CPC 1865, în redactarea anterioar ă Legii nr. 219/2005].
Soluţia evocării fondului – existentă în legislaţia interbelică, dar şi în dreptul comparat
– era destinată să asigure, în primul rând, celeritatea judecăţii cauzei, scurtând durata
procesului şi evitând, astfel, tergiversarea judecăţii prin reluarea ciclului procesual, din motive
imputabile primei instanţe, iar pentru păr ţi, aducea economie de timp şi bani17. Ulterior, în
mod regretabil, legiuitorul a revenit la soluţia criticabilă a Legii nr. 59/1993, fiind eliminată
posibilitatea evocării fondului.
Pentru a înţelege raţiunea reglementării Noului Cod, trebuie amintit că, potrivit art. 21alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, păr ţile au dreptul la un proces echitabil,
desf ăşurat într-un termen rezonabil.
Într-o cauză care interesează contextul analizat aici, Cârstea şi Grecu c. României,18
din păcate insuficient receptată în jurisprudenţă şi în doctrină, Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a constatat încălcarea art. 6 parag.1 din Convenţie, sub aspectul depăşirii termenului
rezonabil de soluţionare a cauzei, şi a statuat, cu deplin temei, că repetarea casărilor cu
trimitere, ca urmare a erorilor comise de instanţele inferioare, „denotă o deficienţă defuncţionare a sistemului judiciar”. Curtea a reţinut, ca o circumstanţă agravantă pentru
încălcarea dreptului la un proces echitabil, că „trimiterea cauzei spre rejudecare putea
continua la nesfâr şit, deoarece nicio prevedere legală nu îi putea pune capăt.”
Concluzia care se impune este că trimiterea repetată a cauzei spre rejudecare este
incompatibilă cu dreptul păr ţilor la soluţionarea cauzelor lor într-un termen rezonabil. Păr ţile
nu trebuie să suporte consecinţele erorilor comise de instanţele care au judecat procesul, prin
prelungirea nejustificată a ciclului procesual, ele având interesul legitim al soluţionării rapide
a litigiului cu care au învestit instanţa. Cu atât mai mult, dacă legea ar permite în continuaretrimiterea repetată spre rejudecare a cauzelor, în condiţii la fel de interpretabile ca în
reglementarea anterioar ă, ar deveni iluzoriu principiul soluţionării cauzelor într-un termen
17 A se vedea V.M. Ciobanu, G. Boroi , Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste gril ă, ediţia a V-a, Ed.
C.H.Beck, Bucureşti, 2011, p. 363.18 Hotărârea Cur ţii din 15.06.2006, publicată în M.Of. nr. 485/19.07.2007. Este vorba despre un litigiu de munc ă
a cărui durată a depăşit 7 ani şi 8 luni, cauza fiind trimisă spre rejudecare de trei ori, de două ori de către instanţa
de recurs şi odată de către instanţa de apel (a cărei soluţie este cu atât mai frapantă cu cât instanţa de recurscasase cu trimitere la instanţa de apel, iar nu la prima instanţă).
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 261/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 261
„optim şi previzibil”, prevăzut de art. 6 alin. (1) NCPC. Acest principiu trebuie raportat, în
cele din urmă, la durata întregului proces, iar nu doar la o singur ă fază procesuală. Pe de altă
parte, s-a avut în vedere că soluţia evocării necondiţionate a fondului ar fi de natur ă să
încurajeze admiterea facilă a unor excepţii peremptorii de către prima instanţă, ceea ce ar faceca, adesea, fondul cauzei să fie judecat pentru prima oar ă de către instanţa de apel. Ca urmare,
legiuitorul a formulat o soluţie de compromis, pentru a nu exclude parcurgerea dublului grad
de jurisdicţie în fond şi a nu încuraja instanţele de prim grad să admită cu uşurinţă excepţii
procesuale peremptorii.
Din art. 480 alin. (3) teza I rezultă că regula, în cele două ipoteze prevăzute de text,
este anularea hot ărârii apelate şi evocarea fondului de către instanţa de apel.
Ipoteza în care judecata apelului s-a f ăcut în lipsa păr ţ ii care nu a fost legal citat ă nu
comportă discuţii deosebite, însă trebuie observat că numai apelantul, iar nu şi partea adversă ori instanţa din oficiu, poate invoca nulitatea relativă decurgând din citarea sa nelegală la
prima instanţă, nefiind vorba despre o nulitate de ordine publică. În acest sens sunt dispoziţiile
art. 160 NCPC.
Câteva observaţii se impun însă cu privire la cazul în care se constată că, în mod
greşit, prima instan ţă a solu ţ ionat procesul f ăr ă a intra în judecata fondului.
În doctrină s-a apreciat că sintagma prevăzută de art. 297 alin. (1) CPC 1865 („a
rezolvat procesul f ăr ă a intra în cercetarea fondului”) se refer ă la două ipoteze:
1) situaţia în care prima instanţă a soluţionat în mod greşit procesul, f ăr ă a intra în
cercetarea fondului, pe baza unei excepţii procesuale – prescripţie, putere de lucru
judecat, inadmisibilitate, lipsa calităţii procesuale etc.;
2) prima instanţă s-a pronunţat asupra altor aspecte decât cele cu care a fost învestită, ori
în cazul în care a omis să analizeze o cerere principală ori incidentală, sau, în unele
cazuri, accesorie19.
Pentru interpretarea dispoziţiilor Noului Cod de procedur ă civilă trebuie să se plece de
la această interpretare riguroasă, dându-se, totodată, cuvenita importanţă modificării operatede art. 480 alin. (3) teza I, care se refer ă la „ judecata” fondului, iar nu la „cercetarea”
acestuia. Deşi modificarea poate părea subtilă, ea relevă intenţia legiuitorului de a elimina
interpretarea extensivă – care nu este suficient de limpede exclusă de litera actuală a legii – a
sintagmei în discuţie, în sensul că s-ar referi şi la acele situaţii în care instanţa nu ar fi
„cercetat suficient” fondul cauzei, prin administrarea tuturor probelor necesare, ori prin
19 A se vedea L. Zidaru, loc.cit ., p. 211; în acelaşi sens, s-a apreciat că „instanţa nu cercetează fondul atunci
când pronunţă soluţia în temeiul unei excepţii procesuale, omite să se pronunţe asupra unei cereri, ori dă altcevadecât s-a cerut” – M. Tăbârcă, op. cit , vol. II, p. 74.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 262/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 262
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
analiza exhaustivă a motivelor de fapt ori de drept prezentate de păr ţi. În acest sens, trebuie
reamintit că apelul este devolutiv, iar instanţa de apel este ţinută să rejudece fondul cauzei,
administrând probele necesare şi substituindu-şi, dacă este cazul, propriile considerente celor
lacunare ori incorecte ale primei instanţe.În concepţia Noului Cod, numai situa ţ iile în care instan ţ a a solu ţ ionat gre şit procesul
în temeiul unei excep ţ ii procesuale, ori în care s-a pronun ţ at asupra a cu totul altceva decât
s-a cerut, constituie cazuri în care nu s-a judecat fondul, cu consecin ţ a, de principiu, a
anul ării sentin ţ ei şi evocării fondului. După cum vom vedea, nejudecarea fondului este şi
singura ipoteză (pe lângă nelegala citare a păr ţii care a lipsit de la judecată) în care, în condiţii
strict determinate, este posibilă şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
În ce priveşte însă situaţia în care instanţa a omis să soluţioneze o cerere cu care a fost
învestită, o atare omisiune nu mai poate fi criticată pe calea apelului, partea care se consider ă prejudiciată fiind obligată să cear ă completarea hotărârii20. Astfel, potrivit art. 444 alin. (1)
NCPC, „dacă prin hot ărârea dat ă instan ţ a a omis să se pronun ţ e asupra unui capăt de cerere
principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere
completarea hot ărârii în acela şi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs
împotriva acelei hot ărâri, iar în cazul hot ărârilor date în fond după casarea cu re ţ inere, în
termen de 15 zile de la pronun ţ are”.
Articolul 445 NCPC – text de o importanţă capitală – prevede că îndreptarea,
lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii sau completarea hotărârii nu poate fi cerut ă pe calea apelului sau recursului, ci numai în condi ţ iile art. 442-444. Textul echivalent se
regăseşte în cuprinsul art. 2812a CPC 1865, introdus prin Legea nr. 202/2010.
Prin urmare, prin Legea nr. 202/2010, respectiv prin Noul Cod de procedur ă civilă este
eliminat concursul anterior, nejustificat, dintre posibilitatea de a cere completarea hotărârii, pe
de o parte, şi posibilitatea de a formula apel sau recurs, pe de altă parte, dacă instanţa a omis
să se pronunţe asupra unei cereri deduse judecăţii. De vreme ce admiterea apelului ori
recursului ar duce la trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instan ţă, nu se vede de ce
cauza ar trebui întâi să ajungă în faţa instanţei superioare de control şi abia apoi să se întoarcă la prima instanţă pentru completarea judecăţii, în loc să se cear ă direct completarea hotărârii.
În acest sens, soluţia Noului Cod elimină o cauză foarte frecventă a trimiterii cauzei spre
rejudecare de către instanţa de apel ori recurs, fiind de natur ă să evite tergiversări ale
judecăţii, imputabile instanţelor. Prin urmare, nepronunţarea asupra unei cereri deduse
judecăţ ii nu constituie un motiv de ordine publică , care ar putea fi luat în considerare din
20 Această soluţie a fost propusă de multă vreme în doctrină; a se vedea S. Zilberstein, V.M. Ciobanu,
Corela ţ ia dintre recurs şi căile extraordinare de atac, în Studii şi Cercetări Juridice nr. 1/1985, apud V.M.Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedur ă civil ă, Ed. Naţional, Bucureşti, 1997, vol. II, p. 408, nota 314.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 263/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 263
oficiu de instan ţ a de apel 21. Partea care se consider ă prejudiciată prin nesoluţionarea cererii
deduse judecăţii trebuie să cear ă primei instanţe remedierea omisiunii şi completarea
hotărârii. Dacă nu o face, ea poate ataca cu apel hot ărârea pronun ţ at ă numai cu privire la
punctele litigioase efectiv solu ţ ionate prin aceast ă hot ărâre, ceea ce corespunde adagiuluitantum devolutum quantum iudicatum.
În deplin acord cu soluţia prevăzută de art. 445, articolul 471 alin. (8) prevede că dacă
s-au formulat atât apel, cât şi cereri potrivit art. 442-444 (de îndreptare, lămurire sau
completare a hotărârii), dosarul nu va fi trimis instanţei de apel decât după împlinirea
termenului de apel privind hotărârile date asupra acestor din urmă cereri. Prin urmare, partea
poate formula atât apel împotriva soluţiei date prin sentinţă cererilor sale, cât şi cerere de
completare, în cazul în care instanţa a omis să soluţioneze unele capete de cerere. În această
situaţie, va fi solu ţ ionat ă mai întâi cererea de completare, iar ulterior cauza va fi înaintat ă instan ţ ei de control judiciar, pentru solu ţ ionarea apelului (dacă este cazul, şi a apelului
declarat împotriva hotărârii de completare, care poate fi atacată cu apel în aceleaşi condiţii ca
prima sentinţă).
În concluzie, solu ţ ia anul ării sentin ţ ei şi evocării fondului, prevă zut ă de art. 480 alin.
(3) teza I NCPC se dispune numai atunci când instan ţ a, în mod gre şit, a solu ţ ionat cauza în
temeiul unei excep ţ ii procesuale, a dat cu totul altceva decât s-a cerut, ori atunci când a
judecat procesul în lipsa păr ţ ii nelegal citate, iar aceast ă parte a formulat apel pentru acest
motiv.
3.3 Alte motive eventuale de anulare şi de trimitere spre rejudecare
În raport de caracterul de excepţie al art. 480 alin. (3) NCPC,22 dar şi în raport de
caracterul devolutiv al apelului, consacrat de întreaga reglementare, se pune problema în ce
măsur ă noţiunea de „soluţionare a procesului f ăr ă a intra în judecata fondului” poate fi extinsă
şi la situaţiile în care prima instanţă s-a pronunţat asupra cererilor deduse judecăţii, dar în
temeiul unui probatoriu incomplet, ori în care motivarea soluţiilor pronunţate lipseşte în tot
sau în parte.
21 În acest sens, cu privire la omisiunea primei instanţe de a se pronunţa asupra unei cereri incidentale, sub
imperiul reglementării anterioare Legii nr. 202/2010, a se vedea M. Tăbârcă, op.cit., vol. II, p. 64, nota 98.22 În acelaşi sens, în practica judiciar ă s-a decis că „potrivit regulii înscrise în art. 296 C.pr.civ., instanţa de apel
poate păstra în tot sau în parte hotărârea atacată. De aici, concluzia că în virtutea efectului devolutiv pe care-l
care apelul, instanţa de apel este obligată să rejudece fondul cauzei, în limita motivelor de apel. În mod cu totul
excepţional, prin art. 297 alin. (1) C.pr.civ. s-a dat posibilitatea instan ţei de apel să trimită cauza pentru
rejudecare la prima instanţă dacă aceasta a rezolvat procesul f ăr ă a intra în cercetarea fondului” –C.A. Târgu-
Mureş, s. civ., dec. nr. 91/R/9.02.1998. Decizia citată este disponibilă în aplicaţia ECRIS LLDS (IndacoSystems).
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 264/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 265/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 265
a) cel pu ţ in una din păr ţ i a solicitat expres trimiterea cauzei spre rejudecare, prin
cererea de apel ori prin întâmpinare24
Această condiţie este logică şi, totodată, necesar ă, întrucât dacă ambele păr ţi consimt
ca fondul cauzei să fie soluţionat de instanţa de apel, din raţiuni ce vizează celeritatea procesului şi reducerea costurilor, nu se mai justifică rejudecarea cauzei de către prima
instanţă, din considerentul că păr ţile ar fi lipsite de un grad de jurisdicţie. Principiul dublului
grad de jurisdicţie în fond este instituit în cele din urmă în interesul păr ţilor, care pot renunţa
la beneficiul celor două instanţe de fond, pentru soluţionarea rapidă a litigiului.
Soluţia Noului Cod de procedur ă civilă pune capăt unei situaţii frecvente în practică,
în care păr ţile formulau critici împotriva soluţiei primei instanţe şi solicitau pronunţarea unei
soluţii diferite în apel, însă instanţa de apel invoca din oficiu motive care determină trimiterea
cauzei spre rejudecare (pentru „necercetarea fondului”) şi dispunea o soluţie care nu a fosturmărită de păr ţi, fiind adesea potrivnică interesului acestora de a obţine o hotărâre definitivă,
într-un termen rezonabil.
În cazul în care partea care ar fi interesată să obţină trimiterea cauzei spre rejudecare
nu solicită pronunţarea acestei soluţii prin cererea de apel sau prin întâmpinare, cererea cu
acest obiect formulată ulterior nu mai poate fi luată în considerare, fiind tardivă [art. 185 alin.
(1) 25], caz în care instanţa de apel este obligată să evoce fondul. Decăderea din dreptul de a
cere trimiterea cauzei spre rejudecare trebuie luată în considerare din oficiu de instanţa de
apel, chiar dacă păr ţile nu o invocă, fiind instituită în interesul unei bune administr ări a justiţiei.
Apreciez că ar fi fost de dorit ca partea care formulează cererea de trimitere spre
rejudecare să argumenteze de ce soluţia trimiterii spre rejudecare este preferabilă, chiar în
condiţiile prelungirii duratei procesului, pentru a evita formularea unor cereri pur dilatorii.
Mai mult, ar fi fost de dorit ca, şi în situaţia îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute de art.
480 alin. (3) teza a II-a, trimiterea spre rejudecare să fie o simplă facultate pentru instanţa de
apel, care ar trebui să poată opta motivat pentru evocarea fondului. O asemenea soluţie poate
fi judicioasă în acele cazuri în care soluţia trimiterii ar fi pur formală (spre exemplu, instanţa aadmis o excepţie aflată în legătur ă cu fondul cauzei, precum excepţia lipsei calităţii
procesuale active într-o acţiune reală, iar la dosar se află toate dovezile necesare soluţionării
fondului), ori în care evocarea fondului este necesar ă pentru a preveni prelungirea excesivă a
24 Această condiţie expresă se regăseşte şi în procedura civilă germană, fiind prevăzută de art. 538 alin. (2) ZPO.
A se vedea L. Zidaru, loc .cit., p. 206.25 Potrivit acestui text de lege, „când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea
acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, afar ă de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedur ă f ăcut peste termen este lovit de nulitate”.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 266/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 266
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
te cazurile.
duratei procesului, în raport cu natura şi complexitatea cauzei, precum şi cu interesele
legitime ale păr ţilor (de exemplu, în cazul litigiilor de dreptul familiei, ori de dreptul muncii).
b) solu ţ ia trimiterii spre rejudecare nu a mai fost dispusă anterior în cursul procesului
Condiţia enunţată rezultă limpede din partea finală a textului de lege: „trimiterea spre
rejudecare poate fi dispusă o singur ă dată în cursul procesului”26. În prezenţa acestei
formulări categorice şi în lipsa oricărei distincţii, se impune concluzia că trimiterea spre
rejudecare nu ar putea fi dispusă a doua oar ă nici dacă apare un motiv diferit care ar justifica
această soluţie. Spre exemplu, în cazul în care apelantul a lipsit de la judecata în fond, nefiind
legal citat, şi cauza se trimite spre rejudecare pentru acest motiv, o nouă trimitere spre
rejudecare nu mai este posibilă, chiar dacă prima instanţă, în mod greşit, a soluţionat cauza în
temeiul unei excepţii procesuale, deşi trebuia să judece în fond. Prin urmare, dacă trimiterea
spre rejudecare a fost deja dispusă anterior în acelaşi proces, evocarea fondului devineobligatorie, în toa
Semnalez diferenţa textului Noului Cod faţă de art. 297 alin. (1) CPC 1865 (modificat
prin Legea nr. 202/2010), unde cele două cazuri sunt enunţate separat şi apare de două ori
sintagma „o singur ă dată”. În Noul Cod de procedur ă civilă, este clar că rejudecarea poate fi
dispusă o singur ă dată în cursul întregului proces, indiferent de motive.
Cele două condiţii sunt cumulative, iar lipsa oricăreia dintre ele face ca soluţia
trimiterii spre rejudecare să devină inoperantă, şi să se revină la regula enunţată în art. 480
alin. (3) teza I, respectiv instanţa de apel va evoca fondul şi va judeca procesul27.
În cazul în care prima instanţă a admis greşit o excepţie procesuală iar instanţa de apel
anulează sentinţa şi evocă fondul, ea poate ulterior să pună în discuţie, ca motiv de ordine
publică, altă excepţie procesuală absolută, nefiind necesar ca „evocarea fondului” să constea
neapărat în abordarea fondului raportului juridic litigios. Însă, dacă admiterea acestei noi
excepţii se vădeşte a fi greşită, instanţa de recurs va casa decizia li va trimite cauza instanţei
26 O formă intermediar ă a proiectului NCPC, supusă dezbaterii publice în anul 2008, dispunea că „trimiterea spre
rejudecare poate fi dispusă o singur ă dată”. Din această formulare nu rezulta suficient de clar că interdicţia unei
noi trimiteri se refer ă la întreaga durată a procesului, fiind interzisă o nouă trimitere spre rejudecare, chiar pentru
alt motiv decât cel avut în vedere la adoptarea primei soluţii de acest gen. Consider că formularea propusă în
forma finală a Codului elimină orice ambiguitate şi orice posibilitate de interpretare a textului contra intenţiei
manifeste a legiuitorului.27 Spre exemplu, prima instanţă a soluţionat cauza în temeiul unei excepţii procesuale, dar nici apelantul şi nici
intimatul nu cer trimiterea spre rejudecare, ci prefer ă evocarea fondului în apel. Sau, dimpotrivă, apelantul cere
trimiterea spre rejudecare, însă o asemenea soluţie fusese deja dispusă anterior în acelaşi proces, caz în careevocarea fondului devine obligatorie.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 267/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 267
de apel pentru rejudecarea apelului, ori, după caz, va casa cu reţinere, după distincţiile
prevăzute de art. 497 şi de art. 498 alin.(1) şi (2) NCPC.
De asemenea, dacă pricina fusese trimisă spre rejudecare o dată primei instanţe de
către instanţa de apel, iar prima instanţă a admis din nou, în mod eronat, o excepţie procesuală peremptorie, instanţa de apel va anula sentinţa şi va evoca fondul, conform art. 480 alin. (3)
NCPC.
Soluţia este raţională, întrucât, în caz contrar, păr ţile ar fi grav prejudiciate de erorile
repetate ale primei instanţe. Chiar dacă uneori trimiterea spre rejudecare este favorizată de un
impuls „punitiv” ori „educativ” la adresa primei instanţe, nu trebuie pierdut din vedere că cele
cu adevărat sancţionate prin această soluţie sunt păr ţile.
Reglementările Noului Cod de procedur ă civilă, care impun, ca regulă, evocarea
fondului, chiar când hotărârea pronunţată de instanţa de apel ar fi definitivă, în sensul art. 634
NCPC, şi permit doar în condiţii restrictive trimiterea cauzei spre rejudecare nu pot fi
nesocotite, sub cuvânt că se asigur ă principiul dublului grad de jurisdicţie. Acest principiu
poate fi aplicat doar în măsura în care este consacrat de lege, iar nu împotriva acesteia. De
asemenea, Convenţia europeană a drepturilor omului nu impune existenţa dublului grad de
jurisdicţie în materie civilă. Prin urmare, nu ar fi posibilă înlăturarea prevederilor art. 480
NCPC pe temeiul art. 6 din Convenţie, întrucât aceste prevederi legale nu numai că nu sunt
contrare dreptului la un proces echitabil, ci dimpotrivă, îi dau expresie într-o manier ă
adecvată.
Potrivit art. 480 alin. (3) teza a III-a, dezlegarea dată problemelor de drept de către
instanţa de apel, ca şi necesitatea administr ării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii
fondului. „Judecătorii fondului” sunt fie judecătorii apelului, dacă instanţa a anulat sentinţa şi
a fixat termen pentru evocarea fondului, fie judecătorii primei instanţe.
3.4 Anularea sentinţei pentru necompetenţa primei instanţe, invocată în termen
Articolul 480 alin. (4) NCPC dispune că „dacă instan ţ a de apel stabile şte că prima
instan ţă a fost necompetent ă , iar necompeten ţ a a fost invocat ă în condi ţ iile legii, va anulahot ărârea atacat ă şi va trimite cauza spre judecare instan ţ ei competente sau altui organ cu
activitate jurisdic ţ ional ă competent, ori, după caz, va respinge cererea, ca inadmisibil ă”.
Cu titlu prealabil, subliniez că necompetenţa este invocată în calea de atac sub forma
unui motiv – după caz, de apel, de recurs ori de contestaţie în anulare – iar nu a unei excep ţ ii;
dacă, bunăoar ă, excepţia necompetenţei materiale ridicată de pârât a fost respinsă, pârâtul va
declara apel şi va invoca drept motiv de apel necompetenţa materială a primei instanţe, iar nu
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 268/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 269/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 269
3.4.2 Necompeten ţ a de ordine publică
a) Necompeten ţ a material ă şi teritorial ă de ordine publică
În ce priveşte necompetenţa de ordine publică, premisa raţionamentului corect este că,
dacă necompetenţa nu a fost invocată la primul termen de judecată la care păr ţile sunt legalcitate – ori, în condiţiile art. 131 alin. (2) NCPC, la termenul acordat în mod excepţional
pentru lămurirea împrejur ărilor de fapt necesare stabilirii competenţei – aceasta se acoper ă
definitiv şi nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului30. Ca atare, instanţa sesizată
devine competentă să soluţioneze cauza, tocmai ca efect – implicit, dar logic necesar – al
dispoziţiilor care limitează în timp posibilitatea de a invoca excepţia de necompetenţă; regula
instituită de art. 1591 alin. (2) CPC 1865, respectiv de art. 130 alin. (2) NCPC poate fi citită şi
în felul următor: „Dacă necompeten ţ a material ă ori teritorial ă de ordine publică nu a fost
invocat ă la primul termen de judecat ă la care păr ţ ile sunt legal citate, instan ţ a sesizat ă r ămâne competent ă să solu ţ ioneze cauza. Invocarea ulterioar ă a excep ţ iei de necompeten ţă
nu este posibil ă.” Desigur, întrucât normele legale în discuţie sunt suficient de clare şi, pe de
altă parte, se adresează în primul rând profesioniştilor dreptului, o formulare atât de
descriptivă nu era necesar ă.
Dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în aceste condiţii, atunci
necompetenţa instanţei sesizate se acoper ă definitiv, iar instanţa sesizată devine competent ă să
soluţioneze cauza cu care a fost sesizată (deşi nu este în general competentă să soluţioneze
cauze de acelaşi fel), în temeiul art. 130 alin. (2) sau (3) NCPC. Ca atare, apelul sau recursuldeclarat de orice parte pe motivul necompetenţei de ordine publică a primei instanţe trebuie
respins, ca nefondat, instanţa de control judiciar neavând nici posibilitatea de a invoca din
oficiu această necompetenţă.31
reglementare a recursului în Proiectul de lege privind Codul de procedur ă civil ă, Curierul Judiciar nr. 10/2009,
Supliment, p. 24.30 Bineînţeles, această concluzie este valabilă şi dacă se schimbă judecătorul care intr ă în compunerea
completului de judecată, întrucât competenţa priveşte instanţa, iar nu judecătorul. Faptul că, eventual, „noul”
judecător consider ă că trebuia invocată necompetenţa şi nu este de acord cu încheierea prin care instanţa şi-a
constatat propria competenţă nu poate prezenta nicio relevanţă, atât faţă de caracterul imperativ al limitei
stabilite de art. 130 alin. (2) şi (3) NCPC, cât şi faţă de împrejurarea că, în general, judecătorul este ţinut de
încheierile interlocutorii (chiar pronunţate de alt coleg), asupra cărora nu mai poate reveni, nici măcar dacă le
consider ă nelegale (conform şi art. 235 NCPC).31 „Actualmente, art. 1591 alin. (2), introdus prin Legea nr. 202/2010, prevede că necompetenţa materială şi
teritorială de ordine publică poate fi invocată de păr ţi sau de judecător la prima zi de înf ăţişare, în faţa primei
instanţe. Prin urmare, dacă nu s-a procedat astfel, nu mai poate fi invocată direct în apel sau recurs.” – a se vedea
G. Boroi, O. Spineanu-Matei, CPC adnotat , p. 310; „În ceea ce priveşte invocarea necompetenţei prinintermediul căilor de atac, necompetenţa materială şi cea teritorială exclusivă nu mai pot fi invocate direct în
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 270/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 271/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 271
atac este o chestiune subsecventă problemei de a şti dacă necompetenţa poate fi analizată de
instanţa de control judiciar. Cu alte cuvinte, instanţa de apel sau recurs trebuie întâi să verifice
dacă este în drept să examineze, în acest stadiu al procedurii, dacă prima instanţă a fost sau nu
competentă, scop în care trebuie să examineze dacă au fost sau nu respectate condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (2) sau (3).33 Dacă r ăspunsul este afirmativ, atunci instanţa de
control judiciar verifică „pe fond” competenţa primei instanţe; în cazul în care ajunge la
concluzia că prima instanţă a fost competentă, va respinge calea de atac, ca nefondată; dacă,
dimpotrivă, constată că prima instanţă nu a fost competentă, va proceda conform legii, în
instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent. Textul, modificat prin Legea nr.
76/2012, este limpede, în sensul că excepţia de necompetenţă nu poate fi ridicată pentru prima oar ă în instanţa de
apel, în cazurile prevăzute de art. 130 alin. (2) şi (3) NCPC.De asemenea, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 3 NCPC, se poate cere casarea hot ărârii recurate „când hot ărârea a
fost dat ă cu încălcarea competen ţ ei de ordine publică a altei instan ţ e, invocat ă în condi ţ iile legii”. Modificarea
textului, prin adăugarea condiţiei „invocat ă în condi ţ iile legii”, se impunea, ca urmare a redactării identice date
prin Legea nr. 202/2010 motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 CPC 1865. Ca atare, omisiunea acestei
precizări finale din textul Noului Cod ar fi putut da naştere unor interpretări greşite.33 Această interpretare se impune şi în lumina art. 132 alin. (2), potrivit căruia „dacă instan ţ a se declar ă
competent ă , va trece la judecarea pricinii. Încheierea poate fi atacat ă numai odat ă cu hot ărârea pronun ţ at ă în
cauză”. Prin urmare, exercitarea căii de atac cu privire la competenţă este posibilă dacă necompetenţa a fost
invocată în termen, iar instanţa s-a declarat explicit competentă şi a respins excepţia necompetenţei; de
asemenea, în cazul în care instanţa ar omite să se pronunţe asupra excepţiei invocate în termen.
Opinia contrar ă (I. Deleanu, Tratat 2011, p. 622, nota 2; I. Deleanu, Considera ţ ii cu privire la excep ţ iile
procesuale în contextul prevederilor proiectului Noului Cod de procedur ă civil ă, în R.R.D.P. nr. 4/2009, p. 55,
nota 116; p. 57, inclusiv nota 122), exprimată, e drept, înainte de clarificările aduse în această materie prin Legea
nr. 76/2012, nu putea fi primită nici în raport de forma iniţială a Noului Cod, întrucât ar fi un nonsens să se
limiteze în timp posibilitatea primei instanţe de a invoca din oficiu necompetenţa sa materială (ori teritorială
exclusivă), iar în acelaşi timp, să existe, totuşi, posibilitatea invocării necompetenţei de ordine publică a primei
instanţe direct în apel sau recurs, chiar din oficiu. În acest fel, judec ătorul de la prima instanţă care sesizează
ulterior că este necompetent să soluţioneze cauza ar fi obligat să administreze probe şi să se pronunţe asupra
fondului, ştiind că hotărârea sa va fi ulterior desfiinţată de către instanţa de control judiciar – şi aceasta indiferent
de temeinicia soluţiei pronunţate.
Ca urmare, dacă s-ar admite posibilitatea instanţei de control judiciar de a invoca din oficiu necompetenţa de
ordine publică a primei instanţe ar însemna că aceasta din urmă este, de fapt, obligat ă să invoce excepţia de
necompetenţă în orice stare a pricinii – orice altă soluţie „mixtă” fiind o vădită incongruenţă – ceea ce, în
prezenţa unui text precum art. 130 NCPC, nu se poate susţine, f ăr ă ca dispoziţia legală respectivă să fie f ăţiş
eludată. În acest sens, precizăm că una este dezacordul faţă de soluţia adoptată de legiuitor, care poate avea
păr ţile sale bune şi mai puţin bune, alta, însă, este de a adopta o interpretare contrar ă legii, în scopul de a o golide conţinut.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 272/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 272
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
sensul anulării sau, după caz, al casării hotărârii anterioare şi al sesizării jurisdicţiei
competente.
În concluzie, toate dispoziţiile legale referitoare la condiţiile de invocare a excepţiei de
necompetenţă, la condiţiile în care poate fi formulată calea de atac şi la soluţiile ce pot fi pronunţate de instanţele de control judiciar trebuie interpretate într-o manier ă sistematică şi
coerentă, în aşa fel încât fiecăruia din aceste texte să i se recunoască domeniul de aplicare
stabilit de legiuitor.
Desigur, instanţa de apel sau recurs şi-ar putea invoca din oficiu, la primul termen de
judecată, propria sa necompeten ţă, după cum şi păr ţile ar putea invoca excepţia
corespunzătoare;34 în acest caz însă, admiterea excepţiei va avea ca efect declinarea
competenţei de soluţionare a apelului, respectiv recursului, şi sesizarea instanţei de control
judiciar competente (iar nu desfiinţarea primei hotărâri), care va soluţiona pe fond calea deatac respectivă (chiar dacă nici prima instanţă nu era competentă, dar necompetenţa s-a
acoperit, nefiind invocată potrivit art. 130).
Chiar dacă excepţia de necompetenţă invocată în termen a fost pe nedrept respinsă de
prima instanţă, consider că dacă apelantul nu invocă necompetenţa ca motiv de apel, instanţa
de apel nu ar putea lua în considerare necompetenţa din oficiu, ca motiv de ordine publică,
aceasta acoperindu-se ca urmare a omisiunii apelantului de a-şi reitera critica în calea de atac
(este posibil ca apelantul să fie nemulţumit de soluţia asupra fondului şi să declare apel, f ăr ă a
mai considera util să invoce necompetenţa primei instanţe, pentru a nu se ajunge la anulareahotărârii şi la reluarea întregului ciclu procesual)35.
34 Iar nu necompetenţa primei instanţe (nici măcar indirect: e.g., curtea de apel este competentă să soluţioneze
apelurile împotriva hotărârilor tribunalului şi nu s-ar putea declara necompetentă pe motiv că pricina trebuia
judecată în primă instanţă de judecătorie; secţia civilă nu se poate considera necompetentă, dacă pricina a fost
judecată în primă instanţă tot de secţia civilă, chiar dacă, după materie, competentă ar fi fost secţia de litigii de
muncă, întrucât necompetenţa după natura cauzei s-a acoperit). Ipoteza ar putea prezenta importanţă practică în
măsura în care legiuitorul ar institui competenţe diferite pentru soluţionarea apelului sau recursului, dând, spre
exemplu, unele apeluri în competenţa tribunalelor, iar altele în competenţa cur ţilor de apel. Noul Cod de
procedur ă civilă conţine o dispoziţie de principiu [art. 483 alin. (3)] prin care dă recursul în competenţa Înaltei
Cur ţi de Casaţie şi Justiţie, însă în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa
ierarhic superioar ă [art. 483 alin. (4)].35 În acest din urmă caz, ca şi atunci când necompetenţa materială ori teritorială exclusivă este invocată de
intimat, prin întâmpinare, instanţa de apel trebuie să aibă în vedere dispoziţiile art. 481 NCPC, care interzic
agravarea situaţiei apelantului în propria cale de atac, cu excepţia cazului în care el consimte expres la aceasta
sau în cazurile anume prevăzute de lege. Anularea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, înconsiderarea necompetenţei care nu a fost invocată de apelant, ci de instanţă din oficiu, ori de către partea
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 273/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 273
Mai dificilă este situaţia în care soluţionarea cauzei de către un „complet
necompetent” atrage şi o alcătuire diferită a completului de judecată36. În acest caz, s-ar putea
susţine că va interveni anularea, respectiv casarea hotărârii pentru greşita compunere a
completului de judecată, invocarea acestei neregularităţi nefiind limitată în timp, ca în cazulnecompetenţei.
Apreciez corectă acea opinie potrivit căreia, în cazul în care, urmare a greşitei
calificări a naturii juridice a litigiului, acesta este soluţionat de un complet necompetent – şi,
totodată, inadecvat compus, în raport de “adevărata natur ă” a litigiului – greşita alcătuire a
completului se află în strânsă legătur ă cu necompetenţa, neputând fi privită în mod separat.
Aşa fiind, de vreme ce prin neinvocarea excepţiei de necompetenţă, completul respectiv
devine competent să soluţioneze cauza, nu se mai poate vorbi despre o “nelegală compunere”,
care să conducă la soluţia anulării, respectiv a casării hotărârii37
.Potrivit art. 480 alin. (5) NCPC, în cazul în care instanţa de apel constată că ea are
competenţa să judece în primă instanţă, va anula hotărârea atacată şi va judeca în fond,
pronunţând o hotărâre susceptibilă, după caz, de apel sau recurs. În acest caz, se anulează
sentinţa şi se trimite cauza la registratur ă pentru repartizare aleatorie la un complet de primă
instanţă (între secţii ori, după caz, între complete, în funcţie de structura organizatorică a
tribunalului sau a cur ţii de apel).
3.5 Anularea sentinţei când există alte motive de nulitate
În fine, când se constată că există un alt motiv de nulitate decât cel prevăzut la alin. (5)
(respectiv necompetenţa), iar prima instanţă a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în tot
adversă, poate fi privită ca o agravare a situaţiei apelantului în propria cale de atac, chiar dacă acesta căzuse în
pretenţii la prima instanţă, în considerarea prelungirii duratei procesului, ca urmare a reluării ciclului procesual.36 Practic, această problemă se ridică în cazul conflictelor de muncă, soluţionate de un complet alcătuit dintr-un
judecător şi doi asistenţi judiciari. Dacă, bunăoar ă, un proces civil ori de contencios administrativ este dedus
soluţionării secţiei ori completului specializat în materia conflictelor de muncă ori invers, un litigiu de muncă
este dedus soluţionării instanţei civile ori de contencios administrativ, pe lângă necompetenţă (care se acoper ă,
dacă nu este invocată în termenul legal) se poate constata şi greşita alcătuire a completului de judecată.37 Într-o altă opinie, greşita compunere a completului de judecată atrage anularea, respectiv casarea hotărârii, cu
trimiterea cauzei spre rejudecare. Această soluţie nu poate fi primită, în primul rând pentru că greşita alcătuire a
completului de judecată nu are nimic de-a face cu nesoluţionarea fondului cauzei. Textele incidente într-o atare
situaţie ar fi art. 480 alin. (6), în cazul apelului, respectiv art. 497 şi art. 498 alin. (1), în cazul recursului.
În fine, în ultima opinie, într-o asemenea situaţie intervine casarea hotărârii primei instanţe, însă cu reţinere, şi
trimiterea cauzei secţiei ori completului competent (în raport de adevărata natur ă a litigiului) pentru rejudecarea
cauzei în fond după casare. În acest sens, a se vedea C.A. Piteşti, s.civ., dec. nr. 1365/6.09.2011, cu comentariuaprobativ de A. Tabacu, în RRDJ nr. 3/2012, pp. 23 – 30.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 274/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 275/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 275
4. Concluzii
Reglementarea apelului în Noul de procedur ă civilă conţine unele îmbunătăţiri
semnificative faţă de Codul în vigoare. Dacă ne referim la efectele apelului şi la judecata înapel, cele mai mari noutăţi privesc soluţiile ce pot fi pronunţate de instanţa de apel. Efectul
reglementării propuse ar trebui să fie o soluţionare mai eficientă şi mai rapidă a cauzelor, f ăr ă
ca păr ţile să fie private de accesul la două instanţe succesive, cu vocaţia plenitudinii de
jurisdicţie, în fapt şi în drept. Totodată, este evidentă creşterea responsabilităţii judecătorilor
din apel, care trebuie să aplice în spiritul şi litera ei această reglementare nuanţată, pronunţând
adesea hotărâri definitive, nesusceptibile de recurs.
a procedurii insolvenţei, admiţând recursul, va casa hotărârea şi va trimite cauza judecătorului sindic pentru
deschiderea procedurii insolvenţei.” În motivare, s-a reţinut, între altele, că „Atribuţiile pe care legea le prevede
pentru fiecare dintre participanţii la procedura insolvenţei sunt de competenţă exclusivă, ele neputând fi
îndeplinite de un alt participant la procedur ă. Totodată, principalele atribuţii ale judecătorului sindic sunt
reglementate de art. 11 din lege, iar prima dintre acestea este prevăzută la lit. a): «pronunţarea motivată a
hotărârii de deschidere a procedurii şi, după caz, de intrare în faliment atât prin procedura generală, cât şi prin
procedura simplificată». În acest context, este exclusă posibilitatea ca prin decizia de casare instanţa de recurs să
pronunţe deschiderea procedurii şi să trimită cauza judecătorului sindic pentru dispunerea celorlalte măsuri pe
care le impune această fază distinctă a procedurii.”
Ne putem întreba, retoric, dacă instanţa de apel nu ar putea niciodată schimba soluţia primei instanţe, pe
considerentul că aceasta este exclusiv competentă să soluţioneze pricina. Soluţia Casaţiei r ămâne, aşadar,
discutabilă. În mod neinspirat, ea a fost însă introdusă în cuprinsul art. 8 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei prin art. 59 pct. 2 din Legea nr. 76/2012.
Pentru observaţii critice pe deplin justificate cu privire la această soluţie, a se vedea A.A. Irinel, Posibilitatea
instan ţ ei de recurs de a dispune deschiderea procedurii de insolven ţă. Punct de vedere asupra deciziei nr.
5/2011 pronun ţ at ă de către Înalta Curte de Casa ţ ie şi Justi ţ ie în materia recursului în interesul legii, în RRDJ
nr. 3/2012, pp. 262 – 266 („În final, reiter ăm ideea conform căreia trimiterea la normele de competenţă
reglementate de art. 11 din Legea nr. 85/2006, Legea insolven ţei, este nerelevantă deoarece atribuirea acestei
competenţe nu exclude posibilitatea instanţei de recurs de a modifica sentinţa recurată dacă starea de fapt şi
normele incidente impun aceasta” – ibidem, p. 266). „S-a argumentat că instanţa de recurs nu se poate substitui
judecătorului-sindic, fiecare participant la procedur ă având competenţe exclusive. Consider ăm că instanţa de
control judiciar are cel puţin aceleaşi competenţe ca şi judecătorul sindic (…). A considera că instanţa de recurs
are mai puţine competenţe decât judecătorul-sindic înseamnă a nega rolul de control efectiv al instanţei de
recurs.” În acest sens, a se vedea N. Ţăndăreanu, Punct de vedere (I) cu privire la studiul citat al d-lui judecător
A.A. Irinel, în RRDJ nr. 3/2012, pp. 266 – 268. În sens contrar, a se vedea A. Tabacu, G. Chiorniţă, Punct de
vedere (II) cu privire la studiul citat al d-lui judecător A.A. Irinel, în RRDJ nr. 3/2012, pp. 268 – 271.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 276/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 277/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 277
Recursul. Procedura recursului. Particularităţile procedurii recursului careintră în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie*
- Prof. univ. dr. Viorel Mihai CIOBANU
Prelegere sus ţ inut ă de Prof. univ. dr. Viorel Mihai CIOBANU
1. Recursul – cale ordinară sau extraordinară de atac. Istoric
Recursul este menţinut între căile extraordinare de atac, aşa cum a fost în perioadainterbelică. El a fost reglementat în Legea Înaltei Cur ţi de Casaţie şi numai în 1948 a fost
trecut în Codul de procedur ă civilă, primul cod democrat-popular, însă ca o cale ordinar ă de
atac. A r ămas ca atare până în anul 1992, ca singur ă cale ordinar ă de atac, când a apărut noua
Lege de organizare judecătorească, respectiv în anul 1993, când s-a modificat masiv Codul de
procedur ă civilă (prin Legea nr. 59/1993) şi când legiuitorul a optat, în mod nefericit, să
menţină recursul, alături de apel, între căile ordinare de atac, în loc să preia soluţia din Legea
Înaltei Cur ţi de Casaţie, potrivit căreia recursul era o cale extraordinar ă de atac. Această
confuzie, care a creat mari deservicii în practică, s-a menţinut până la O.U.G. nr. 138/2000,
când a fost calificat din nou corect, ca o cale extraordinar ă de atac.
Această gândire defectuoasă a fost determinată de faptul că atât politicienii, cât şi unii
jurişti susţineau principiul triplului grad de jurisdicţie, ceea ce nu există în nicio ţar ă şi nu a
existat, practic, nici la noi. Grad de jurisdicţie însemnă, de fapt, o judecată completă, atât din
punctul de vedere al legalităţii, cât şi din punctul de vedere al temeiniciei. Or, această judecată
de control sub cele două aspecte este asigurată doar de apel. Recursul, chiar în perioada 1992-
2000, nu asigura un asemenea control; erau prevăzute nişte condiţii şi nişte motive restrictive
de exercitare, astfel încât era, de fapt, o cale extraordinar ă de atac, calificată în mod greşit ca o
cale ordinar ă de atac.
* Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă civilă au în vedere varianta
Codului republicată în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 278/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 278
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
În prezent, mai exact din anul 2000, calificarea este corectă. Recursul a fost configurat
de o asemenea manier ă încât să asigure un control suplimentar, exclusiv pe aspecte de
legalitate. Aşadar, s-a stabilit clar că nu este un grad de jurisdicţie care asigur ă o a treia
judecată pe fond, ci este o cale de atac prin care se face un control de legalitate. Acest fapt
rezidă atât în configurarea motivelor, cât şi în sublinierile pe care legiuitorul a avut grijă să le
facă în câteva texte.
Dorinţa comisiei de elaborare a Noului cod de procedur ă civilă a fost să se apropie de
reglementarea din perioada interbelică şi de reglementarea care există în toate ţările Uniunii
Europene, şi anume ca recursul să fie soluţionat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
deoarece numai judecând cvasitotalitatea recursurilor s-ar fi putut asigura o practică judiciar ă unitar ă, aşa cum pretinde Constituţia. Speranţa instanţei supreme de a realiza acest lucru prin
recursurile în interesul legii este iluzorie, nu se va putea face acest lucru. Deşi Comisia a
prevăzut în textele sale această soluţie, în realitate, prin excepţiile care sunt prevăzute, în bună
măsura la sugestia Înaltei Cur ţi, codul s-a îndepărtat mult de la acest principiu declarat.
2. Obiectul recursului
Obiectul recursului îl reprezintă hotărârile care pot fi atacate prin intermediul aceste
căi extraordinare de atac. Astfel, potrivit art. 483 alin. (1) NCPC, „ Hot ărârile date în apel,
cele date, potrivit legii, f ăr ă drept de apel, precum şi alte hot ărâri în cazurile expres
prevă zute de lege sunt supuse recursului”. Este vorba, deci, despre hotărâri pe care în viitorul
Cod le vom numi executorii, cele care astăzi ar fi echivalentul hotărârilor definitive, în
general, hotărâri date de instanţele de apel sau cele date f ăr ă drept de apel. Este vorba despre
toate aceste hotărâri în măsura în care legea nu exceptează în mod expres anumite hotărâri
care sunt definitive, adică nerecurabile, potrivit Noului cod.
Alineatul (2) al aceluiaşi articol instituie însă o serie de restricţii foarte importante.
Dacă se are în vedere reglementarea de astăzi, se poate observa că ponderea excepţiilor este
importantă la hotărârile susceptibile de apel, adică sunt foarte multe care nu pot fi atacate cu
apel, ceea ce nu este firesc; apelul fiind calea ordinar ă de atac, trebuie să se poată exercita ca
regulă. În noua reglementare, însă, excepţiile sunt multe în legătur ă cu hotărârile care nu sunt
supuse recursului. Este vorba despre hotărârile prevăzute de art. 94 pct. 1 lit. a)-i), adică de
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 279/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 279
aproape toate hotărârile pronunţate de judecătorie. Sunt foarte multe; de exemplu, doar cele de
la lit. a): „ cererile date de Codul civil în competen ţ a instan ţ ei de tutel ă şi de familie, în afar ă
de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel”, aşadar toate hotărârile date în
materie de filiaţie, de căsătorie, de tutelă nu vor putea fi niciodată controlate pe calea
recursului, sau cele de la lit. i): „cererile de împăr ţ eal ă judiciar ă , indiferent de valoare”;
aşadar, deoarece legea nu face distincţie, aici intr ă şi cererile privind împăr ţeala în materie
succesorală. Prin urmare, vor fi categorii mari de pricini pentru care nu se va putea exercita
calea recursului. În realitate însă, rezultă din formulare că nu sunt supuse recursului nici cele
prevăzute la lit. j): „orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei
inclusiv, indiferent de calitatea păr ţ ilor, profesioni şti sau neprofesioni şti (…)” pentru că art.
483 alin. (2) exceptează „cererile evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 leiinclusiv”. Aşadar, hotărârile pronunţate de judecătorie nu sunt susceptibile de a fi atacate cu
recurs, ci numai cu apel şi în aceeaşi situaţie se află cauzele judecate în primă instanţă de
tribunal, al căror obiect are o valoare între 200.001 lei şi 500.000 lei.
Nu sunt susceptibile de recurs nici hotărârile prevăzute de art. 94 pct. 2, unde se spune
în mod expres că sunt hotărâri date în primă şi ultimă instanţă, adică cele pe care le judecă şi
astăzi judecătoriile în mod definitiv, cu valoare de până la 2.000 lei (dispoziţie introdusă prin
Legea nr. 202/2010, a micii reforme). Trebuie însă observat că acest text, care nu se regăsea
în forma iniţială a codului, a fost abrogat prin O.U.G. nr. 4/2013. Această soluţie s-a impus,
întrucât textele corespunzătoare introduse în Codul de procedur ă civilă anterior prin Legea nr.
202/2010 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Cur ţii Constituţionale nr.
967/20.11.2012.1
Nu sunt, de asemenea, susceptibile de recurs hotărârile privind naviga ţ ia civil ă şi
activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigur ări sociale, în materie de expropriere,în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, indiferent că aceste
erori s-au produs în procese penale sau civile, ori de contencios administrativ şi fiscal.
Alineatul (2) teza a II-a prevede că „nu sunt supuse recursului hot ărârile date de
instan ţ ele de apel în cazurile în care legea prevede că hot ărârile de primă instan ţă sunt
supuse numai apelului”. A fost nevoie să se menţioneze această categorie în mod expres,
1 Publicată în M.Of. nr. 853/18.12.2012.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 280/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 280
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
deoarece unele instanţe, chiar sub imperiul actualei reglementări, atunci când se prevedea
această soluţie f ăceau următorul raţionament: se prevede că nu sunt supuse apelului hotărârile
de primă instanţă, dar hotărârea dată în apel este supusă recursului sau nu? Pentru a nu exista
nici un dubiu, s-a prevăzut că atunci când legea prevede că hotărârea este supusă numai
apelului, nu se poate exercita calea de atac a recursului. S-a considerat că este mai potrivit să
se dea păr ţii calea de atac a apelului, care este o cale devolutivă, adică provoacă o nouă
judecată asupra fondului, şi să se suprime recursul în cazurile în care se socoteşte că este
suficientă o singur ă cale de reformare. Nici Constituţia nu prevede ca recursul sau apelul să
fie de ordin constituţional şi nici Convenţia europeană a drepturilor omului nu consacr ă în
mod expres în materie civilă dublul grad de jurisdicţie. Astfel, legiuitorul poate să deroge şi să
suprime fie apelul, fie recursul, fie uneori, cum o face în privinţa cererilor de plată a sumei de până la 2.000 lei inclusiv, şi apelul şi recursul.
În legătur ă cu obiectul recursului mai există două probleme: ce parte din hotărâre
poate fi atacată cu recurs (problemă lămurită în mod expres de Noul cod) – numai dispozitivul
în principiu, dar art. 461 alin. (2) arată, totuşi, şi ipotezele în care s-ar putea ataca numai
considerentele, şi cum procedează instanţa atunci când sunt atacate doar considerentele,
pentru a nu exista dezavantajele care există de lege lata în pronunţarea soluţiei (de exemplu,
prin admiterea căii de atac declarate împotriva considerentelor este evitată soluţia anterioar ă,
în care deşi recurentul criticase în mod justificat considerentele hotărârii recurate, calea de
atac era respinsă, ceea ce putea atrage obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată).
Articolul 483 nu spune nimic în privinţa încheierilor, dar şi acestea sunt, practic,
hotărâri, deci şi ele pot fi atacate cu recurs, în aceleaşi condiţii ca la apel, adică încheierile
premergătoare nu pot fi atacate, de regulă, decât odată cu hotărârea asupra fondului, dacă
legea nu prevede altfel.
Există excepţii în ambele sensuri: de pildă, la recuzare sau abţinere, dacă s-au admis,
nu se poate iniţia nicio cale de atac, iar alteori se poate face doar recurs, ca de pildă în materie
de suspendare. De lege lata (art. 2441) se prevede calea de atac a recursului. În Noul cod de
procedur ă civilă, art. 414 prevede că: „ Asupra suspend ării judecării procesului instan ţ a se va
pronun ţ a prin încheiere, care poate fi atacat ă cu recurs, în mod separat, la instan ţ a ierarhic
superioar ă. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casa ţ ie şi Justi ţ ie, hot ărârea
este definitivă”. Aceasta este ultima formă a textului, deoarece în varianta iniţială, împotriva
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 281/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 281
hotărârii date de Secţii se putea face recurs la Completul de 5 judecători. În Parlament s-a
suprimat acest drept, la propunerea Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie.
Instanţa va pronunţa o încheiere şi în cazul admiterii şi în cazul respingerii cererii desuspendare. Această problemă a fost pusă în dezbatere, în contextul publicării recente a unei
decizii a Secţiei de contencios administrativ din 2011 – practică existentă şi la alte instanţe –
prin care s-a decis că, potrivit art. 2441 din vechiul cod (art. 414 NCPC), nu pot fi atacate cu
recurs încheierile prin care s-a dispus suspendarea, deoarece alin. (2) prevede că „ Recursul se
poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva
încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus
respingerea cererii de repunere pe rol a procesului”.
O altă interpretare, care consider ăm noi că se impune, ar fi: din alin. (1) rezultă că
încheierea prin care se decide asupra suspendării este supusă separat recursului iar în alin. (2)
se introduce o derogare numai pentru termenul de recurs în cazul în care s-a admis
suspendarea. Dacă s-a respins cererea de suspendare, încheierea este supusă recursului în
termenul de drept comun. Instanţa supremă este de părere că această încheiere este una
premergătoare şi poate fi atacată numai odată cu fondul. Or, această soluţie contrazice
prevederea expresă că se poate ataca cu recurs în mod separat.
Există şi alte încheieri, nu numai premergătoare, care soluţionează anumite incidente,
pentru care legea prevede dacă sunt supuse apelului sau, după caz, recursului, în mod separat.
3. Subiectele recursului
Există o normă în capitolul privind dispoziţiile generale referitoare la căile de atac, carearată cine poate să iniţieze calea de atac, valabilă, în principiu, şi în cazul recursului:
– în principal, păr ţile, mai exact partea care justifică un interes. Trebuie menţionată rezerva
că intervenientul accesoriu nu poate iniţia calea de atac decât dacă partea în favoarea
căreia intervine exercită calea de atac, textul din noul Cod fiind mult mai clar în această
privinţă;
– procurorul , în condiţii mai restrictive decât în actuala reglementare, deoarece Noul cod de
procedur ă civilă prevede pentru Ministerul Public posibilitatea de a exercita căile de atac,
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 282/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 282
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
potrivit art. 92 alin. (4): „ Procurorul poate să exercite căile de atac împotriva hot ărârilor
pronun ţ ate în cazurile prevă zute la alin. (1) [deci atunci când poate porni acţiunea civilă] ,
chiar dacă nu a pornit ac ţ iunea civil ă , precum şi atunci când a participat la judecat ă , în
condi ţ iile legii”. În prezent, art. 45 nu prevede nicio restricţie, deci procurorul poate să
exercite oricând calea de atac;
– în mod excepţional, persoane care nu au luat parte la judecat ă, dacă legea îngăduie în
mod expres; de pildă, creditorii, pe calea acţiunii oblice, sau dacă există un text de lege
care să le permită; de lege lata, un astfel de text există în cadrul procedurii
necontencioase; în Noul cod procedur ă civilă acest text s-a modificat, deschizându-se
calea apelului în locul recursului.
4. Sesizarea instanţei de recurs
În ceea ce priveşte instanţa competentă, art. 483 alin. (3) stabileşte că: „ Recursul
urmăre şte să supună Înaltei Cur ţ i de Casa ţ ie şi Justi ţ ie examinarea, în condi ţ iile legii, a
conformit ăţ ii hot ărârii atacate cu regulile de drept aplicabile”. Aceasta este soluţia care ar
justifica rolul Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie de a asigura o practică judiciar ă unitar ă, aşa
cum se întâmplă în toate ţările Uniunii Europene. Din păcate, rolul acesta a fost diminuat prinexcepţiile prevăzute, categorii întregi de hotărâri neputând ajunge niciodată la Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.
Pe de altă parte, chiar în materiile în care se poate face recurs, există o a doua
derogare, reprezentată de situaţiile în care legea prevede că recursul nu se soluţionează de
Înalta Curte, ci de către instanţa ierarhic superioar ă celei care a pronunţat hotărârea. Aşadar,
vor exista în continuare recursuri soluţionate de tribunale şi cur ţi de apel. Este adevărat că, în
principal, vor fi recursuri care vizează incidente procedurale, deci nu soluţii pe fond.
5. Termenul de exercitare a recursului
În Noul cod nu sunt modificări majore: s-a majorat durata, ca şi la apel, crescând la 30
de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 283/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 283
Se aplică regulile de la apel, atât în ceea ce priveşte aplicarea principiului echipolenţei,
adică acele momente pe care legiuitorul le echivalează cu comunicarea, cât şi cazurile de
întrerupere, fie că este vorba despre moartea păr ţii, fie că este vorba despre moartea
mandatarului.
În cuprinsul art. 485 alin. (2) a r ămas dispoziţia din art. 310 CPC 1865: dacă nu se
invocă tardivitatea recursului prin întâmpinare sau dacă formularea tardivă a recursului nu
rezultă din dosar, el se va socoti f ăcut în termen.
Noutatea mare – contestată în Parlament, dar care a r ămas – este că recursul nu-l mai
poate face direct partea. În comisie au existat multe dezbateri pe această problemă şi s-a decis
să se recurgă la această soluţie în speranţa că nu se vor mai face recursuri care să fie dilatorii,
introduse doar cu scopul de a tergiversa, de a prelungi judecata. Asupra acestui fapt se atrage
atenţia încă din titlul preliminar, în art. 13 alin. (2) teza a II-a: „ În recurs, cererile şi
concluziile păr ţ ilor nu pot fi formulate şi sus ţ inute decât prin avocat sau, după caz, consilier
juridic, cu excep ţ ia situa ţ iei în care partea sau mandatarul acesteia, so ţ ori rud ă până la
gradul al doilea inclusiv, este licen ţ iat ă în drept”. Acest lucru trebuie corelat cu dispoziţiile
privind ajutorul public judiciar, pentru ca persoanele care nu au mijloace financiare să nu fie
împiedicate să exercite calea de atac a recursului.
În ceea ce priveşte cererea de recurs, care trebuie redactată, ca regulă, de avocat sau
de consilierul juridic, nu sunt noutăţi foarte mari faţă de reglementarea actuală: se solicită să
cuprindă elementele de identificare a păr ţilor, hotărârea care se atacă trebuie individualizată,
motivele de nelegalitate (încă de aici se subliniază faptul că este vorba doar despre controlul
legalităţii), semnătura păr ţii sau a mandatarului. Noutatea constă în faptul că la cerere trebuie
ataşată dovada plăţii taxei judiciare de timbru şi că această menţiune, ca şi cele de la lit. a), c)şi e) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Aşadar, s-a menţinut o sancţiune care este
prezentă şi în Codul anterior, dar care par ţial a fost declarată neconstituţională, sub motivul că
cerinţele referitoare la nume şi la domiciliu sunt de un formalism excesiv, iar sancţiunea
nulităţii, în acest caz, ar fi mult prea gravă. Curtea Constituţională nu a sesizat însă că nulitatea
expresă nu are consecinţe decât asupra probei vătămării, în înţelesul că vătămarea se prezumă.
În rest, dacă lipsesc sau nu sunt îndeplinite cerinţele, trebuie să intervină tot nulitatea, care este
virtuală, doar că intervine în condiţii mai grele, fiindcă trebuie dovedit atât faptul că s-a produs
o vătămare, cât şi faptul că această vătămare nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 284/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 284
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
În legătur ă cu cererea de recurs, se precizează că îşi găsesc aplicare unele dispoziţii de
la judecata în primă instanţă, respectiv: art. 82 alin. (1), care are în vedere dovada calităţii de
reprezentant (a r ămas soluţia din art. 161 al Codului anterior, şi anume că nu se anulează
imediat cererea, ci se acordă un termen, şi numai dacă în termen nu se acoper ă lipsa, atunci se
anulează cererea), art. 83 alin. (3) care are în vedere faptul că recursul poate fi exercitat doar
de avocat sau consilier ori rudele până la gradul al doilea, licenţiate în drept şi art. 87 alin. (2)
care se regăseşte şi în reglementarea actuală, în sensul că „avocatul care a reprezentat sau
asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar f ăr ă mandat, orice acte pentru
pă strarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp şi
poate, de asemenea, să introducă orice cale de atac împotriva hot ărârii pronun ţ ate. În aceste
cazuri, toate actele de procedur ă se vor îndeplini numai fa ţă de parte. Sus ţ inerea căii de atac se poate face numai în temeiul unei noi împuterniciri”.
Referitor la cuprinsul cererii, s-a păstrat soluţia din Codul anterior, şi anume că
motivarea recursului se poate face prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat. S-ar
părea, la prima vedere, că este o opţiune a păr ţii, dar în realitate, ea este impusă de termenul de
recurs. Dacă termenul de recurs curge de la comunicarea hotărârii, atunci aceasta se cunoaşte
de la început şi sunt decelabile şi nemulţumirile, astfel încât acestea se pot deja formula,
deoarece criticile se formulează în raport cu considerentele hotărârii atacate. Dacă, însă,
termenul de recurs curge de la pronunţare, în ipoteza în care există nemulţumiri, calea de atac
poate fi exercitată, dar nu poate fi motivată deocamdată, deoarece nu este cunoscut
raţionamentul judecătorului care a dat hotărârea. În acest caz, ca şi la apel, sunt două termene:
unul pentru exercitarea recursului, care curge de la pronunţare, se comunică hotărârea, şi, apoi,
alt termen de aceeaşi durată, dar care curge de la comunicare, în care se va face motivarea
recursului. Aşadar, pentru această ipoteză, legea îngăduie să se facă motivarea printr-un
memoriu separat.
6. Motivele de casare
Articolul 488 arată aceste motive şi subliniază faptul că exercitarea controlului are în
vedere doar legalitatea, pentru că scopul recursului, prevăzut şi în art. 483, este acela de a
supune instanţei de recurs examinarea, în condi ţ iile legii, a conformit ăţ ii hot ărârii atacate cu
regulile de drept aplicabile:
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 285/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 285
„1. când instan ţ a nu a fost alcătuit ă potrivit dispozi ţ iilor legale;
2. dacă hot ărârea a fost pronun ţ at ă de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea
pe fond a procesului sau de un alt complet de judecat ă decât cel stabilit aleatoriu pentru
solu ţ ionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbat ă , cu încălcarea legii;
3. când hot ărârea a fost dat ă cu încălcarea competen ţ ei de ordine publică a altei instan ţ e,
invocat ă în condi ţ iile legii;
4. când instan ţ a a depăşit atribu ţ iile puterii judecătore şti;
5. când, prin hot ărârea dat ă , instan ţ a a încălcat regulile de procedur ă a căror nerespectare
atrage sanc ţ iunea nulit ăţ ii;
6. când hot ărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive
contradictorii ori numai motive str ăine de natura cauzei; 7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;
8. când hot ărârea a fost dat ă cu încălcarea sau aplicarea gre şit ă a normelor de drept
material”.
Motivele nu sunt foarte diferite faţă de cele existente în reglementarea actuală.
Primul motiv este formulat identic: „când instan ţ a nu a fost alcătuit ă potrivit
dispozi ţ iilor legale”. Au existat propuneri ale Comisiei de elaborare şi în alt sens: hotărârea să
poată fi desfiinţată pe calea recursului numai dacă a fost pronunţată de mai puţini judecători
decât prevede legea, mergându-se pe ideea că principiul colegialităţii ar fi idealul. Soluţia nu a
fost agreată de practicieni, revenindu-se la formularea anterioar ă, cu un înţeles mult mai larg:
că nu a participat numărul judecătorilor prevăzut de lege, că procurorul nu a intrat în
constituire, deşi concluziile sale erau obligatorii, potrivit legii, că grefierul nu a participat la
judecată. Practicienii care au criticat soluţia Comisiei au argumentat că normele referitoare la
compunerea instanţei sunt totdeauna imperative, deci trebuie sancţionate, chiar dacă este
vorba despre participarea unui număr mai mare de judecători decât prevede legea.
Motivul al doilea vizează încălcarea principiului continuităţii în sens limitat, adică
hotărârea poate fi casată dacă nu au fost aceia şi judecători de la judecat ă şi la pronun ţ are. În
Noul Cod s-a consacrat principiul continuităţii, aşa cum a fost prevăzut de Legea nr.
304/2004: „dacă hot ărârea a fost pronun ţ at ă de alt judecător decât cel care a luat parte la
dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecat ă decât cel stabilit aleatoriu
pentru solu ţ ionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbat ă , cu încălcarea legii”
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 286/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 287/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 288/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 288
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
pronunţarea, pot fi invocate, deoarece în apel nu s-a mai putut. Este o soluţie prezentă în
doctrină şi în prezent.
În ceea ce priveşte sanc ţ iunea nemotivării, ea este păstrată. Articolul 489 prevede că „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excep ţ ia cazului prevă zut la
alin. (3). Aceea şi sanc ţ iune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în
motivele de casare prevă zute la art. 488”.
În perioada redactării Codului au fost practicieni care au invocat faptul că nu ar trebui
să intervină sancţiunea nulităţii, ci cea a decăderii, deoarece este vorba despre un act nef ăcut
în termen. Însă dacă ar interveni sancţiunea decăderii, s-ar pune problema repunerii în termen
şi ar apărea ipoteza nenumăratelor cereri de repunere în termen. Operând nulitatea, nu există
posibilitatea de a o îndepărta printr-o instituţie similar ă repunerii în termen. De aceea
legiuitorul a ales această soluţie, iar Noul cod o păstrează. Ca şi în reglementarea anterioar ă
însă, de la sancţiunea nulităţii există o excepţie prevăzută în alin. (3): „ Dacă legea nu dispune
altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către
instan ţă , chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de
filtrare, fie în şedin ţă publică”. Aşadar, aceasta se poate doar dacă legea nu prevede altfel;
adică, nu s-ar putea invoca necompetenţa materială sau teritorială de ordine publică, fiindcă o
interzice legea expres, peste primul termen la care partea a fost legal citată în faţa primei
instanţe.
Referitor la acest punct s-a ridicat problema aplicabilităţii dispoziţiilor art. 489 şi
recursului la instanţa ierarhic superioar ă, pentru incidentele procedurale unde legea prevede
expres calea de atac a recursului, respectiv respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenţie.
S-a ar ătat că toate dispoziţiile din materia recursului, cu excepţia filtrului, care se aplică numai la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se aplică la toate instanţele de recurs. Aşadar, va
trebui încadrat într-unul dintre motivele de casare din cele expres prevăzute de lege, cu atât
mai mult cu cât a dispărut cu totul ideea din art. 3041 al Codului de procedur ă civilă anterior:
„ Recursul declarat împotriva unei hot ărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacat ă cu apel nu
este limitat la motivele de casare prevă zute în art. 304, instan ţ a putând să examineze cauza
sub toate aspectele”. Nu mai sunt situaţii în care pe calea recursului se pot invoca orice
nemulţumiri. De fapt, această prevedere a fost introdusă în anul 1993 în Parlament.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 289/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 290/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 290
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
r ăspundă la întâmpinare. După parcurgerea acestor operaţiuni, se înaintează dosarul instanţei
de recurs, care, nemaiavând atribuţii de acest gen, poate să fixeze direct termen pentru
soluţionarea recursului, verificând dacă au fost respectate dispoziţiile legale. Trebuie avut
grijă, ca şi la apel, ca la acelaşi complet să fie repartizate toate recursurile îndreptate împotriva
aceleiaşi hotărâri, inclusiv cele incidente şi cele provocate, procedura fiind simplificată în
condiţiile în care toate recursurile se adună la instanţa a cărei hotărâre se atacă şi apoi se
înaintează instanţei de recurs.
7. Judecata recursului
S-a menţinut dispoziţia din art. 316 actual, puţin îmbunătăţită, în art. 494 NCPC:
„ Dispozi ţ iile de procedur ă privind judecata în primă instan ţă şi în apel se aplică şi în
instan ţ a de recurs, în mă sura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta sec ţ iune”.
Aşadar, aceste norme generale se adaugă celor speciale privind recursul.
Judecata recursului vizează numai legalitatea hotărârii atacate. Avocaţii trebuie să
reprezinte păr ţile şi în partea orală a recursului, nefiind suficient să redacteze cererea de
recurs, ci, conform art. 13, trebuie să şi pună concluzii; practic, susţinerea şi combaterearecursului se face numai prin avocaţi.
Deşi motivele privesc exclusiv aspecte de nelegalitate, totuşi s-a păstrat dispoziţia
privind probele. A existat în Comisia de elaborare discuţia dacă mai este cazul să se menţină
această dispoziţie, având în vedere că nu se mai discută niciun aspect de netemeinicie. S-a
invocat faptul că ar putea exista motive de nelegalitate în legătur ă cu care să se poată aduce
înscrisuri noi şi de aceea s-a păstrat această dispoziţie cuprinsă în art. 492: „(1) În instan ţ a de
recurs nu se pot produce noi probe, cu excep ţ ia înscrisurilor noi, care pot fi depuse, sub
sanc ţ iunea decăderii, odat ă cu cererea de recurs, respectiv odat ă cu întâmpinarea. (2) În
cazul în care recursul urmează să fie solu ţ ionat în şedin ţă publică , pot fi depuse şi alte
înscrisuri noi până la primul termen de judecat ă”.
Trebuie menţionată o dispoziţie din art. 484 NCPC privind suspendarea execut ării
hot ărârii. Ea este legată de problema mai largă a efectelor recursului. Există şi aici efectul
general, cel de învestire a instanţei, efect recunoscut tuturor căilor de atac, deoarece, spredeosebire de judecata în primă instanţă, unde în mod excepţional în materie civilă judecătorul
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 291/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 291
se poate pronunţa şi din oficiu, în materia căilor de atac judecătorul nu se poate manifesta f ăr ă
să existe cerere. Acesta este efectul care îndreptăţeşte instanţa de recurs să se pronunţe.
În al doilea rând, recursul este o cale de atac, în principiu, nesuspensivă de executare.Totuşi, sub unele aspecte, s-a păstrat reglementarea din actualul art. 300 CPC 1865 şi există
cazuri, în mod excepţional, în care cererea de recurs suspendă de drept executarea hotărârii.
Este vorba despre acele ipoteze în care judecătorul nu poate încuviinţa nici execuţia
vremelnică judecătorească, din cauza consecinţelor grave care s-ar putea produce. Alineatul
(1) al art. 484 precizează că „recursul suspend ă de drept executarea hot ărârii în cauzele
privitoare la str ămutarea de hotare, desfiin ţ area de construc ţ ii, planta ţ ii sau a oricăror
lucr ări având o a şezare fixă , precum şi în cazurile anume prevă zute de lege”. În celelaltecazuri, recursul nu suspendă de drept executarea, dar suspendarea executării se poate
încuviinţa de către instanţă.
Aici intervin câteva noutăţi faţă de reglementarea anterioar ă. În primul rând, asupra
suspendării se va pronunţa numai completul de judecată, şi nu preşedintele instanţei sau
preşedintele secţiei [conform art. 400 alin. (4), la care art. 300 alin. (3) CPC 1865 face
trimitere]. Instanţa va fi, după caz, completul stabilit aleatoriu, dacă dosarul nu a ajuns încă la
instanţa de recurs (se va constitui un complet special care se va pronunţa asupra cererii de
suspendare), completul de filtru, dacă s-a ajuns la această constituire a lui sau dacă s-a ajuns
la o judecată în şedinţă publică şi cererea de suspendare se formulează abia în acest moment,
acesta va fi competent să se pronunţe asupra cererii de suspendare.
O altă noutate este că legea stabileşte cuantumul cau ţ iunii, ceea ce se prevede în art.
718 care arată cum se calculează cauţiunea. Dacă este vorba despre o cerere neevaluabilă în
bani, textul stabileşte o taxă fixă. Se fixează prin dispoziţia legală termenul în care trebuie să aibă loc judecata şi pronunţarea şi faptul că revenirea asupra măsurii se face în aceleaşi
condiţii.
Referitor la acest punct s-a formulat o observaţie în sensul că se prevede suspendarea
de drept undeva unde nu se poate face recurs, de exemplu la str ămutarea de hotare. Referitor
la această observaţie, s-a precizat că suntem în prezenţa unei inadvertenţe evidente
determinată de faptul că s-a preluat art. 300 şi nu s-a observat că în astfel de cazuri nu mai
poate fi exercitată calea de atac a recursului. Totuşi, dispoziţia şi-ar putea releva utilitatea,
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 292/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 292
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
dacă cererea privind str ămutarea de hotare este formulată pe cale incidentă, în condiţiile în
care hotărârea este supusă şi recursului, prin raportare la cererea principală.
8. Procedura filtrului
Procedura de filtrare a recursului este o procedur ă relativ nouă, existând o tentativă de
introducere în 2003 din partea ministrului justiţiei de atunci, doamna Rodica Stănoiu. Aceasta
a introdus o procedur ă de filtru, f ăr ă prea multe consultări, precum şi alte modificări privind
competenţa, destul de inspirate: tribunalul oferea judecată de primă instanţă cu plenitudine de
competenţă, apelul mergea la curtea de apel, iar recursul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Propunerea a trezit reacţii foarte violente, mai ales la instanţa supremă, mergându-se până
acolo încât s-a spus că nu se va aplica chiar dacă legea o prevede şi, din această cauză, foarte
repede aceste dispoziţii s-au abrogat şi s-a revenit la sistemul anterior.
Pe de altă parte, există o preocupare nu numai la noi, ci şi în Europa, de asigurare a
unei legislaţii care să protejeze instanţa supremă de supraaglomerare, pentru a-i da
posibilitatea ca, prin competenţa pe care o are, să poată asigura practica judiciar ă unitar ă,
dezideratul oricărui sistem judiciar.
Dintre soluţiile care există în Europa, s-a considerat că cea mai potrivită sistemului
românesc şi mentalităţii noastre ar fi procedura filtrului. Existau şi alte soluţii: de pildă, să se
dea competenţă preşedintelui cur ţii de apel să autorizeze, în fiecare caz în parte, dacă se poate
face sau nu recurs, în funcţie de importanţa cauzei, de valoarea jurisprudenţială a problemei
care se ridică. O asemenea soluţie poate funcţiona în Germania, dar nicidecum la noi. Sunt
ţări care au criterii diferite, combinate, pentru a evita supraaglomerarea instanţei supreme.
La noi s-a ajuns la această variantă, care a suferit îmbunătăţiri majore faţă de
procedura introdusă în 2003, şi care în prezent nu se aplică la toate instanţele de recurs, ci
doar cauzelor care sunt de competenţa Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie.
Primind dosarul, preşedintele instanţei, preşedintele de secţie, vicepreşedintele sau o
persoană desemnată de către aceştia va stabili prin rezoluţie măsuri pentru identificarea
aleatorie a unui complet format din 3 judecători care să decidă asupra admisibilităţii în
principiu a recursului. Preşedintele acestui complet sau judecătorul desemnat sau magistratul-
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 293/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 293
asistent repartizat la acel complet va trebui să alcătuiască un raport. Comisia de elaborare a
Codului a propus ca repartizarea să se facă între toţi membrii completului, astfel încât
repartizarea dosarelor să fie echitabilă. Raportul trebuie întocmit de o asemenea manier ă încât
să cuprindă problemele de drept care se pun în speţa respectivă; de asemenea, raportul va
verifica dacă motivele se încadrează între motivele de casare prevăzute de lege, dacă recursul
îndeplineşte cerinţele formale (este timbrat, este introdus în termen, motivele sunt dezvoltate,
probleme de calitate procesuală, dacă este sau nu vădit nefondat). În alcătuirea raportului,
judecătorul trebuie să recurgă la jurisprudenţa Cur ţii Constituţionale, a Înaltei Cur ţi de Casaţie
şi Justiţie, a Cur ții Europene a Drepturilor Omului şi a instanţelor comunitare, după cum este
cazul. Judecătorul care redactează acest raport nu devine prin aceasta incompatibil, o spune
Codul în mod expres.
Raportul întocmit se discută în completul de filtru, după care se comunică în scris
păr ţilor din proces. De asemenea, acestora li se solicită un punct de vedere, în scris. Oricum,
legiuitorul, prudent, prevede în art. 493 alin. (4) teza a II-a că: „ În lipsa dovezii de comunicare
a raportului şi înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la comunicare, completul nu
va putea trece la examinarea recursului, potrivit alin. (5) şi (6)”. Aşadar, legiuitorul şi-a luat
măsuri de precauţie ca aceste puncte de vedere să nu fie solicitate doar formal, ci să se aştepte
comunicarea lor şi să se poată face dovada că ele s-au avut în vedere la soluţionare.
În ceea ce priveşte soluţionarea propriu-zisă de către completul de filtru, este posibil,
ca ipoteză, ca toţi membrii completului să fie de acord că recursul fie nu îndeplineşte cerinţele
de formă, fie că motivele de casare invocate nu se încadrează în cele 8 limitativ prevăzute de
lege, fie că recursul este vădit nefondat. Dacă există această unanimitate, se va pronunţa o
decizie, f ăr ă citarea păr ţilor, prin care recursul este, după caz, anulat sau respins şi decizia se
comunică păr ţilor. Dacă nu sunt îndeplinite aceste cerinţe, adică nu există unanimitate, saudacă recursul este considerat admisibil, se poate trece la etapa următoare, şi anume recursul să
fie soluţionat chiar de către completul de filtru. Dacă este vorba despre o problemă de drept
care nu este controversată sau care face obiectul unei jurisprudenţe constante a Înaltei Cur ţi de
Casaţie şi Justiţie, pronunţarea se face printr-o decizie definitivă care se comunică păr ţilor,
completul ţinând seama de punctele de vedere exprimate de către păr ţi şi care au fost solicitate
de completul de filtru.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 294/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 295/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 295
9. Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de recurs
În ceea ce priveşte soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de recurs, Noul cod este
inovator într-o oarecare măsur ă. Articolul 496 prevede toate soluţiile care se pot pronunţa,atunci când recursul a fost declarat admisibil în principiu: „(1) În cazul în care recursul a fost
declarat admisibil în principiu, instan ţ a, verificând toate motivele invocate şi judecând
recursul, îl poate admite, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui. (2) În
caz de admitere a recursului, hot ărârea atacat ă poate fi casat ă , în tot sau în parte”.
După cum se poate observa, dispare solu ţ ia modificării hot ărârii, soluţie ce nu exista
nici în perioada interbelică. Ea a fost introdusă în forma pe care o avem astăzi din 1957, a
dispărut în 1993, când s-a modificat şi republicat Codul, a fost reintrodusă în 2000, în
speranţa că va asigura celeritate în soluţionarea cauzelor, dar a provocat mari nemulţumiri în
rândul justiţiabililor, fiindcă existau hotărâri la două grade de jurisdicţie favorabile păr ţii şi,
dintr-o dată, în recurs, prin modificare, se dădea o soluţie contrar ă, împotriva căreia nu mai
exista cale de atac.
În reglementarea Codului de procedur ă civilă anterior, între ipotezele pe care le
stabileşte art. 312 există şi aceea că, în cazul în care unele motive ar duce la casare, altele lamodificare, se pronunţă soluţia casării pentru toate, în vederea asigur ării unei judecăţi unitare.
S-a apreciat că este mai potrivit să se instituie doar o singur ă soluţie, aceea a casării, cu
oarecare limite.
Pornindu-se de la ideea că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa de recurs de
drept comun, s-au restructurat textele şi în ceea ce priveşte soluţiile. Astfel, s-au prevăzut mai
întâi soluţiile pe care le poate pronunţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înscrise în art. 497,
păstrându-se, în esenţă, dispoziţia din reglementarea anterioar ă, în sensul că Înalta Curte
casează întotdeauna cu trimitere. Deci, ea nu reţine spre rejudecare. Cu titlu de noutate, a
dispărut şi ipoteza din art. 314 al codului anterior, potrivit căreia dacă faptele au fost bine
stabilite şi s-a greşit numai aplicarea legii, instanţa supremă poate reţine cauza şi să se
pronunţe pe baza unui text de lege aplicabil la speţă. S-a considerat că nu este cazul să se
menţină această ipoteză, deoarece în niciunul dintre motivele de casare instanţa supremă nu
mai verifică temeinicia, ci numai legalitatea. Aşadar, dacă este caz de casare, ea va casa cu
trimitere fie la instanţa de apel, fie, dacă s-a desfiinţat şi hotărârea acestei instanţe, în
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 296/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 296
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
condiţiile în care instanţa de apel însăşi ar putea pronunţa această soluţie, la prima instanţă. S-
a păstrat dispoziţia care prevede că, în scopul bunei administr ări a justiţiei, casarea se poate
face şi la o altă instanţă, cu excepţia cazului în care s-a casat pentru incompetenţă, când nu s-
ar putea retrimite la instanţa care a judecat şi se va trimite la instanţa care este competentă,
potrivit legii, sau la organul jurisdicţional competent, potrivit legii.
S-a prevăzut, de asemenea, spre deosebire de reglementarea anterioar ă, ce se întâmplă
în cazul în care casarea s-a f ăcut pentru că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti
sau atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, şi anume că cererea va fi respinsă ca
inadmisibilă.
Urmează textul care prevede ce se întâmplă în cazul în care recursul este soluţionat de
instanţele de excepţie, potrivit Noului Cod, adică tribunalele şi cur ţile de apel. Şi în cazul lor
s-a păstrat regula consacrată de-a lungul timpului, şi anume că aceste instanţe casează, de
regulă, cu reţinere spre rejudecare. Astfel, ele judecă recursul iar dacă îl admit, casează
hotărârea cu reţinere şi procedează la rejudecare: „ În cazul în care competen ţ a de solu ţ ionare
a recursului apar ţ ine tribunalului sau cur ţ ii de apel şi s-a casat hot ărârea atacat ă ,
rejudecarea procesului în fond se va face de către instan ţ a de recurs, fie la termenul la care a
avut loc admiterea recursului, situa ţ ie în care se pronun ţă o singur ă decizie, fie la un alt
termen stabilit în acest scop” [art. 498 alin. (1) NCPC].
În legătur ă cu acest aspect, Codul prevede în mod expres, în art. 501 alin. (4) că „în
cazul rejudecării după casare, cu re ţ inere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe
prevă zute de lege”. Această dispoziţie a trebuit să fie introdusă în Cod ca urmare a unei
practici contradictorii care exista în ţar ă la nivelul instanţelor de recurs. Existau instanţe care
susţineau că şi la rejudecare se pot încuviinţa ca probe noi numai înscrisurile. Or, în realitate,instanţa de recurs s-a pronunţat asupra recursului şi l-a admis, a casat hotărârea şi procedează
la rejudecarea fondului, chiar dacă rejudecarea o face însăşi instanţa de recurs. Ea nu mai
procedează ca o instanţă de control, ci ca o instanţă care judecă în fond şi, deci, la rejudecarea
în fond după casare, sunt admisibile orice fel de probe noi, nu numai înscrisurile, solu ţie care
trebuia admisă şi în vechea reglementare.
În legătur ă cu excepţia de la regula casării cu reţinere, s-a păstrat, în principiu, soluţia
care exista în reglementarea anterioar ă şi care a fost amendată prin Legea micii reforme. Se
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 297/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 298/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 298
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Referitor la judecata în fond după casare, regulile nu s-au schimbat: în ipoteza unei
casări totale, se produce o nouă judecată în întregime, având în vedere toate aspectele; în
ipoteza unei casări par ţiale, partea din hotărâre care nu a fost casată r ămâne cu autoritate de
lucru judecat şi se rejudecă doar ceea ce a fost desfiinţat. Dificultatea apare atunci când nu se
stabileşte dacă s-a desfiinţat hotărârea total sau par ţial. În acest caz, trebuie interpretată
hotărârea de către parte sau de către avocatul păr ţii, prin examinarea motivelor invocate şi a
considerentelor instanţei de recurs. De aceea, este recomandabil să se arate în hotărâre ce fel
de casare operează. Este important şi pentru stabilirea limitelor rejudecării.
În legătur ă cu rejudecarea, s-a modificat dispoziţia din art. 315 al Codului anterior, în
sensul că, potrivit art. 501 alin. (1) NCPC, numai problemele de drept sunt obligatorii pentru judecătorii fondului („în caz de casare, hot ărârile instan ţ ei de recurs asupra problemelor de
drept dezlegate sunt obligatorii pentru instan ţ a care judecă fondul”). Articolul 315 CPC
1865 se refer ă şi la necesitatea administr ării unor probe, dar acest lucru nu se mai poate
întâmpla sub imperiul noului Cod, deoarece instanţa de recurs nu verifică niciun motiv de
temeinicie. Această dispoziţie există la apel, unde este specifică şi unde nu exista un text
asemănător celui din art. 315 CPC 1865 până la modificarea survenită prin Legea micii
reforme.
Se păstrează dispoziţiile privind casarea pentru încălcarea regulilor de procedur ă, în
sensul că judecata va reîncepe de la actul anulat. Articolul 501 alin. (3) prevede că „după
casare, instan ţ a de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţ inând seama de toate
motivele invocate înaintea instan ţ ei a cărei hot ărâre a fost casat ă”.
Ultimul text de la recurs (art. 502) are în vedere aplicarea principiului non reformatio
in pejus: „La judecarea recursului, precum şi la rejudecarea procesului după casareahot ărârii de către instan ţ a de recurs, dispozi ţ iile art. 481 sunt aplicabile în mod
corespunzător” iar potrivit art. 481, partea nu-şi poate înr ăutăţi situaţia în propria cale de atac,
în afar ă de cazul în care consimte expres la aceasta sau în cazurile anume prevă zute de lege.
Pentru prima ipoteză, şi anume că partea consimte expres la aceasta, s-a menţionat
faptul că acest principiu este de ordine privată, soluţia plecând de la o dispută existentă în
jurisprudenţa veche şi în doctrină: prof. Ilie Stoenescu, în urmă cu aproape 50 de ani, a
motivat de ce partea ar putea avea interes să nu se aplice principiul non reformatio in pejus, şi
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 299/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 299
astfel, deşi, aparent, i s-ar crea o situaţie mai grea, să fie favorizată de soluţia care s-ar da în
recurs f ăr ă respectarea acestui principiu.
Cea de-a doua excepţie este dată de dispoziţii exprese ale legii. Vorbind despreautoritatea de lucru judecat, a fost reglementată ca efect al hotărârii, iar art. 432, în teza a II-a,
stabileşte: „ca efect al admiterii excep ţ iei, păr ţ ii i se poate crea în propria cale de atac o
situa ţ ie mai rea decât aceea din hot ărârea atacat ă”.
10. Concluzii
Ca o concluzie generală cu privire la recurs, modificările nu sunt de natur ă să producă o tulburare sau o modificare în activitatea instanţelor de recurs, adică, în afara instanţei
supreme, unde s-a introdus procedura filtrului în interesul unei bune înf ă ptuiri a justiţiei, la
celelalte instanţe de recurs – tribunalele şi cur ţile de apel – se aplică, cu foarte puţine
modificări, reglementarea anterioar ă.
Problema ţine mai mult de mentalitate. Recursul a beneficiat, după modificarea
Codului în anul 1993, de mulţi judecători care funcţionaser ă până atunci, în sistemul
comunist, când recursul era singura cale de atac de reformare. Şi chiar dacă după 1993 s-a
reintrodus apelul ca şi cale de atac alături de recurs, aceştia tratau recursul f ăr ă a-i sesiza
caracterul excepţional.
Toţi cei implicaţi în înf ă ptuirea justiţiei trebuie să r ămână cu ideea că dreptatea se face
în primele două grade de jurisdicţie, unde se pot administra orice fel de probe, unde se poate
invoca şi netemeinicia, şi nelegalitatea, unde pot invoca orice nemulţumire. Recursul trebuie
să r ămână o cale excepţională, prin care să poată fi îndreptate doar greşeli de aplicare a legii,astfel încât judecătorii de la primele instanţe să nu le mai facă. Procedând astfel, se poate
asigura şi o practică judiciar ă unitar ă.
La noi, practica judiciar ă nu este izvor de drept, dar totuşi şi jurisprudenţa are un rol
important, unul creator, nu în sensul creării normelor de drept. Acest rol îi este recunoscut şi
la nivelul Cur ţii Europene a Drepturilor Omului, unde se discută despre o jurisprudenţă
constantă, uniformă. Există, din păcate, situaţii când la complete din aceeaşi secţie se dau
soluţii diferite pe aceeaşi problemă de drept, ceea ce produce insatisfacţie. Or, văzând recursul
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 300/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 300
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
ca un factor de asigurare a practicii judiciare unitare, devine foarte importantă discutarea şi
studierea soluţiilor instanţelor de recurs. Din nefericire, există foarte multe materii în care nu
se ajunge la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar consecinţele vor fi nefaste, pentru că una
este să se pronunţe pe probleme de filiaţie, de pildă, 15 cur ţi de apel şi alta s-ar întâmpla dacă
în această materie ar judeca o singur ă instanţă, o singur ă secţie, care să aibă o concepţie
unitar ă.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 301/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 301
Motivele de casare şi soluţiile posibile în recurs* - Lector univ. dr. Ion DRAGNE
Prelegere sus ţ inut ă de dl. lector univ. dr. Ion DRAGNE
1. Introducere
Motivele de casare sunt reglementate în art. 488 NCPC, după cum urmează:
„(1) Casarea unor hot ărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de
nelegalitate:
1. când instan ţ a nu a fost alcătuit ă potrivit dispozi ţ iilor legale;
2. dacă hot ărârea a fost pronun ţ at ă de alt judecător decât cel care a luat parte la
dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecat ă decât cel stabilit aleatoriu
pentru solu ţ ionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbat ă , cu încălcarea legii;
3. când hot ărârea a fost dat ă cu încălcarea competen ţ ei de ordine publică a altei
instan ţ e, invocat ă în condi ţ iile legii;
4. când instan ţ a a depăşit atribu ţ iile puterii judecătore şti;
5. când, prin hot ărârea dat ă , instan ţ a a încălcat regulile de procedur ă a căror
nerespectare atrage sanc ţ iunea nulit ăţ ii;
6. când hot ărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde
motive contradictorii ori numai motive str ăine de natura cauzei;
7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;
8. când hot ărârea a fost dat ă cu încălcarea sau aplicarea gre şit ă a normelor de drept
material.
(2) Motivele prevă zute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi
invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, de şi au fost invocate în termen,
au fost respinse sau instan ţ a a omis să se pronun ţ e asupra lor ".
* Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă civilă au în vedere varianta
Codului republicată în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 302/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 302
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Astfel, prin abordarea comparativă a acestei reglementări cu cea din Codul de
procedur ă civilă anterior, observăm că au fost eliminate motivele de modificare a recursului şi
a r ămas numai cadrul casării. Intenţia Noului Cod de procedur ă civilă a fost aceea de a
consacra în mod neechivoc faptul că recursul este o cale de atac extraordinar ă, care vizează
strict controlul legalităţii. Din această perspectivă, este mai plastică definirea recursului ca
fiind mai degrabă un conflict între hotărâre şi lege, şi nu un conflict între păr ţi. Din această
cauză, se spune că recursul, în forma casaţiei, are un aşa-zis „caracter normativ”, ajutând
legiuitorul. Prin urmare, în prezent, noţiunea de „casare” acoper ă şi ceea ce anterior defineam
ca fiind „motive de modificare”.
S-a pus problema dacă nu ar fi fost mai util – faţă de faptul că, oricum, recursul este o
cale extraordinar ă de atac – să se dea puterea judecătorului din recurs de a verifica legalitateahotărârii sub toate aspectele invocate de parte. Potrivit opiniei domnului profesor Viorel
Mihai Ciobanu, aceasta este o idee promovată în alte sisteme de drept, însă în sistemul de
drept român a fost menţinută soluţia tradiţională a enumer ării motivelor de recurs din două
considerente: în primul rând, pentru a se păstra o tradiţie a enumer ării motivelor, iar în al
doilea rând, pentru a ajuta păr ţile. Totuşi, trebuie observat că enumerarea limitativă a
motivelor de casare, coroborată cu sancţiunile energice care intervin în cazul în care recursul
nu se încadrează între motivele prevăzute expres de lege, constituie un factor de disciplinare pentru avocaţi sau consilieri juridici, care vor fi astfel constrânşi să identifice şi să încadreze
cu multă atenţie criticile împotriva unei hotărâri în tiparele pe care legiuitorul le-a prevăzut
pentru exercitarea acestei căi de atac.
2. Scurt istoric al motivelor de recurs
Făcând o scurtă prezentare istorică a motivelor de recurs, se poate observa faptul că legiuitorul a fost tradiţional şi consecvent, iar modificările nu au fost substanţiale începând
din anul 1925. În decurs de aproape 80 de ani, cea mai mare parte a motivelor de casare sau
modificare s-au păstrat, cu mici modificări conjuncturale.
Ca orice modificare de amploare a legislaţiei, redactarea noului Cod de procedur ă a
pus problema dacă nu ar fi fost necesar ă o suplimentare a motivelor de recurs, astfel încât
partea să aibă posibilitatea de a supune hotărârea recurată unui control de legalitate. Sub acest
aspect, eficienţa unei legislaţii nu este dată de posibilitatea ca legiuitorul să instituie motive
sau căi suplimentare, ci ca păr ţile să le exercite în bune condiţii şi să le valorifice pe cele care
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 303/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 303
există. De asemenea, nu se pune problema dacă motivele de casare sau modificare sunt multe
sau puţine, ci aceea dacă sunt exercitate în bune condiţii cele care sunt prevăzute în Codul de
procedur ă civilă.
În ceea ce priveşte evoluţia motivelor de casare începând cu anul 1925 şi până în
prezent, vom avea în vedere modificările substanţiale.
Astfel, Legea nr. 144/1925 pentru Curtea de Casaţie şi Justiţie prevedea 11 motive de
recurs, o parte dintre ele regăsindu-se şi în Noul Cod de procedur ă civilă. Conform art. 30 din
Legea nr. 144/1925, casarea unei hotărâri se putea cere „când judecata nu s-a urmat cu
numărul de judecători cerut de lege”, reglementare asemănătoare celei referitoare la
alcătuirea instanţei din art. 488 alin. (1) pct. 1 NCPC, potrivit căreia „casarea unei hot ărâri se
poate cere (...) când instan ţ a nu a fost alcătuit ă potrivit dispozi ţ iilor legale”.De asemenea, conform art. 30 din Legea nr. 144/1925, casarea unei hotărâri se putea
cere şi „când hot ărârea s-a dat de al ţ i judecători decât acei care au luat parte la dezbaterea
procesului în fond ”, reglementare care corespunde celei cuprinse în art. 488 alin. (1) pct. 2
NCPC: „Casarea unor hot ărâri se poate cere (...) dacă hot ărârea a fost pronun ţ at ă de alt
judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet
de judecat ă decât cel stabilit aleatoriu pentru solu ţ ionarea cauzei ori a cărui compunere a
fost schimbat ă , cu încălcarea legii".În continuare, Legea nr. 144/1925 prevede: „casarea unei hot ărâri se putea cere şi
când tribunalul sau curtea ce au judecat procesul vor fi fost compuse de judecători care n-au
îndeplinit condi ţ iunile cerute de lege", reglementare ce indică încălcarea unei norme de
organizare judecătorească.
Un alt caz de casare prevăzut de art. 30 din Legea nr. 144/1925 este acela referitor la
ipoteza în care „încheierile tribunalelor sau cur ţ ilor de apel, date cu titlu de deslu şiri la
împiedicările ivite cu ocaziunea punerii în lucrare a unei hot ărâri definitive, sau aduceriiîntru îndeplinire, se vor ataca cu contrarii hot ărârilor definitive". Trebuie precizat faptul că o
reglementare asemănătoare nu există în cadrul Noului Cod de procedur ă civilă decât dacă am
compara această prevedere cu cea referitoare la aplicarea greşită a legii [art. 488 alin. (1) pct.
8].
Următorul motiv de casare prevăzut de art. 30 din Legea nr. 144/1925 se refer ă la
situaţia în care „hot ărârea nu cuprinde temeiurile pe care este bazat ă sau când se întemeiază
pe articole cu totul str ăine de firea pricinii, ori când omite a se pronun ţ a asupra unui mijloc
de apărare esen ţ ial în cauză". O reglementare asemănătoare se regăsea în art. 304 pct. 9 şi
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 304/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 304
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
fostul pct. 10 CPC 1865, respectiv ipoteza în care instanţa a omis să se pronunţe asupra unor
dovezi administrate şi lipsa de temei legal sau aplicarea greşită a legii.
De asemenea, alte cazuri de casare prevăzute de Legea nr. 144/1925 aveau în vedere
următoarele situaţii „când tribunalul sau Curtea au f ăcut o rea aplica ţ iune a legii, ori au
călcat forme de procedur ă esen ţ ial ă pentru validitatea hot ărârilor judecătore şti; când aceste
instan ţ e au depăşit competin ţ a lor ori au săvâr şit un exces de putere în sensul că au trecut în
atribu ţ iunile altei puteri constituite în Stat ". Totodată, potrivit aceluiaşi act normativ,
„cererea în casa ţ ie pornit ă în contra unei hot ărâri sub cuvânt de rea interpretare a
conven ţ iunii, nu va fi primit ă decât când interpretarea dat ă prin acea hot ărâre ar schimba
însăşi natura conven ţ iunii, sau i-ar denatura în ţ elesul clar şi vădit neîndoielnic”. Trebuie
avut în vedere şi cazul de casare referitor la „ situa ţ ia în care se comite o eroare grosier ă de fapt sau un exces de putere”. În acest sens, trebuie f ăcută precizarea că excesul de putere va fi
reglementat doar în Codul de procedur ă civilă din 1948, ulterior această noţiune fiind
eliminată întrucât însăşi noţiunea de „ putere” avea o semnificaţie ideologică şi nu se putea
concepe ca puterea unică şi suverană a poporului să fie împăr ţită între instanţe de judecată,
Parlament şi autoritatea administrativă.
Începând cu anul 1948 reglementarea recursului şi a motivelor de casare este cuprinsă
în Codul de procedur ă civilă, nemaifiind inclusă în legile de organizare ale Cur ţii de Casaţiesau ale instanţelor de judecată.
Codul de procedur ă civilă din anul 1948 prevede, în art. 304, următoarele cazuri de
casare „când instan ţ a nu a fost alcătuit ă potrivit dispozi ţ iunilor legale; când hot ărârea s-a
dat de al ţ i judecători decât acei care au luat parte la desbaterea în fond a pricinei; când
instan ţ a a depăşit competin ţ a sa; când instan ţ a a depăşit puterea ce îi este dat ă prin lege;
când judecata s-a urmat cu încălcarea formelor de procedur ă care atrage pedeapsa nulit ăţ ii
în condi ţ iunile art. 105 al. II, afar ă numai dacă este nevoie de o verificare a împrejur ărilor de fapt în afara dosarului; când hot ărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când
cuprinde motive str ăine de firea pricinei; când hot ărârea pronun ţ at ă este lipsit ă de temei
legal; când judecata nu s-a pronun ţ at asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi
administrate, care erau hot ărîtoare pentru deslegarea pricinei; când prin hot ărârea dat ă s-a
călcat sau s-a aplicat gre şit legea; când hot ărîrea cuprinde o gre şeal ă gravă de fapt; când
instan ţ a, sub cuvânt de interpretare, a schimbat natura conven ţ iunii păr ţ ilor, sau i-a schimbat
în ţ elesul l ămurit şi vădit neîndoelnic".
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 305/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 305
Abordând comparativ cele două reglementări ale Codului de procedur ă civilă – cea din
1948, respectiv cea din 1993 ‒ se poate observa faptul că sunt asemănări vizibile între acestea.
În Codul de procedur ă civilă din 1993 au fost reluate cazurile de recurs reglementate de Codul
de procedur ă civilă din 1948, cu mici modificări.
În Codul de procedur ă civilă din 1952 au fost restructurate motivele de recurs, acesta
reglementând doar 5 astfel de cazuri. Noţiunea de „modificare a hot ărârii” este reglementată
pentru prima dată în acest cod. Totodată, instanţa de recurs este obligată să cerceteze pricina
sub toate aspectele, iar controlul exercitat prin recurs este unul atât de legalitate, cât şi de
temeinicie. Sunt date îndrumări judecătorului inclusiv referitor la ceea ce înseamnă
netemeinicia.
Astfel, Codul de procedur ă civilă din 1952 prevedea, în art. 304 alin. (1), ca motiv decasare situaţia în care „instan ţ a nu a fost alcătuit ă potrivit dispozi ţ iilor legale sau când
hot ărârea s-a dat de al ţ i judecători, decât cei care au judecat fondul pricinii". Această
reglementare corespunde art. 304 pct. 1 şi 2 din Codul de procedur ă civilă anterior şi art. 488
alin. (1) pct. 1 şi 2 NCPC, existând şi mici deosebiri.
Un alt motiv de casare reglementat de Codul de procedur ă civilă din 1952 este cel
referitor la cazul în care „instan ţ a a depăşit competen ţ a sa” şi care corespunde art. 304 pct. 3
din Codul de procedur ă civilă anterior şi art. 488 alin. (1) pct. 3 NCPC.Cel de-al treilea caz de casare prevăzut de Codul de procedur ă civilă din 1952 vizează
ipoteza în care „ prin hot ărârea dat ă instan ţ a a încălcat formele de procedur ă prevă zute sub
pedeapsa nulit ăţ ii de art. 105 alin. (2)" care se regăseşte în art. 304 pct. 5 din Codul de
procedur ă civilă anterior şi în art. 488 alin. (1) pct. 5 NCPC.
Situaţia în care instanţa „a încălcat sau aplicat gre şit legea" este, de asemenea,
reglementată de Codul de procedur ă civilă din 1952 ca motiv de casare, aceasta fiind,
totodată, prevăzută de art. 304 pct. 9 din Codul de procedur ă civilă anterior şi de art. 488 alin.(1) pct. 8 NCPC.
Ultimul motiv de casare reglementat de Codul de procedur ă civilă din 1952 era
reprezentat de situaţia în care „hot ărârea este netemeinică". Aşadar, existau situaţii în care
judecătorul era obligat să verifice temeinicia hotărârii. Potrivit art. 306 alin. (2) din Codul de
procedur ă civilă din 1952, cazurile de netemeinicie erau următoarele: „când hot ărârea era în
contradic ţ ie cu faptele stabilite în instan ţă; când instan ţ a nu a l ămurit toate faptele, din care
ar fi putut trage o concluzie just ă cu privire la raporturile şi drepturile reciproce ale păr ţ ilor
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 306/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 306
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
şi când instan ţ a a declarat ca stabilite anumite fapte f ăr ă a avea dovezi suficiente sau de şi
existau dovezi suficiente a considerat ca nefiind stabilite anumite fapte".
În perioada 1952-1993, recursul a fost calificat ca fiind cale de atac ordinar ă. În anul
1993 a fost reintrodus apelul, iar Codul de procedur ă civilă a reglementat 11 motive de recurs,
dintre care au fost eliminate două, şi anume cel referitor la greşeala grosier ă de judecată,
grava eroare de fapt şi omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unor dovezi administrate.
Tot în anul 1993 a fost introdus un motiv de recurs despre care s-a apreciat c ă dubla
motivul de revizuire reglementat în art. 322 pct. 2, respectiv extra petita, plus petita sau minus
petita şi s-a pus în discuţie în ce măsur ă este utilă reglementarea acestei critici şi ca motiv de
revizuire şi ca motiv de recurs.
Prin urmare, abordarea istorică a motivelor de recurs denotă faptul că există o anumită continuitate în legiferarea acestora, indiferent de denumire – motive de casare sau de
modificare. Aceste cazuri sunt denumite de Noul Cod de procedur ă civilă motive de casare.
Totodată, se observă că motive cum ar fi excesul de putere sau autoritatea de lucru judecat, au
beneficiat de o reglementare în anumite perioade de timp.
S-a ridicat problema dacă ipoteza art. 3041 CPC 1865 ar mai putea fi regăsită în noua
legislaţie, instrumentul legal dând posibilitatea justiţiabilului de a critica hotărârea recurată
atunci când aceasta nu era susceptibilă de a fi atacată pe calea apelului, în situaţia în carecriticile nu se regăseau în ipotezele prevăzute la art. 304 pct. 1-9 CPC 1865.
Referitor la această problemă s-a precizat că în Noul Cod de procedur ă civilă s-a
urmărit ca recursul să nu mai poată fi folosit pentru a critica hotărârea recurată sub aspectul
temeiniciei, indiferent dacă aceasta este sau nu susceptibilă de a fi atacată pe calea apelului şi
a recursului sau, dimpotrivă, doar pe calea recursului. Prin urmare, art. 3041 din Codul
anterior nu va mai fi folosit decât în temeiul unei norme speciale, cu alte cuvinte, doar atunci
când legiuitorul va prevedea în mod expres dreptul instanţei de a verifica o hotărâre în recurssub toate aspectele.
O altă problemă care s-a ridicat în acest context, a vizat posibilitatea invocării, după
depăşirea termenului de recurs, a motivelor de recurs care, potrivit legii, pot fi invocate şi de
instanţă din oficiu. Potrivit art. 489 alin. (3) NCPC, „ Dacă legea nu dispune altfel, motivele
de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instan ţă , chiar după
împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedin ţă
publică". Aceste dispoziţii trebuie corelate cu art. 488 alin. (2) NCPC, potrivit căruia
„ Motivele prevă zute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 307/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 307
calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, de şi au fost invocate în termen, au fost
respinse sau instan ţ a a omis să se pronun ţ e asupra lor ".
Aşadar, din corelarea celor două texte reiese că după împlinirea termenului de recurs
partea nu mai poate invoca motivele de recurs, atât cele care nu au fost invocate în primă
instanţă sau în apel, cât şi cele care ar putea îmbr ăca forma unor excepţii de ordine publică.
Practic, problema ar viza aplicarea simetrică a ipotezei în care partea poate invoca, după
prima zi de înf ăţişare – în accepţiunea reglementării anterioare – un motiv de ordine publică,
în condiţiile art. 132 şi 134 CPC 1865.
A existat o hotărâre de speţă, preluată de doctrină, în care s-a statuat că îi este permis
păr ţii după prima zi de înf ăţişare să invoce motive de ordine publică, pentru că însăşi instanţa
o poate face. Legiuitorul noului Cod de procedur ă civilă se pare că a urmărit constrângerea,disciplinarea păr ţii, să invoce excepţiile şi nulităţile, pe cât posibil, într-un anumit termen.
Sancţiunile difer ă, astfel dacă vorbim despre întâmpinare, sancţiunea vizează imposibilitatea
invocării excepţiilor, cu excepţia celor de ordine publică, dacă este vorba despre nulităţi, legea
obligă partea ca pentru încălcări ale legii anterioare, nulităţile deja produse să fie invocate
toate deodată; de asemenea, în materia excepţiilor procesuale, indiferent de tipul acestora – de
ordine publică sau relative – partea este obligată să le invoce deodată, sub sancţiunea plăţii de
despăgubiri faţă de partea adversă.În aceste context, se poate concluziona că, prin instituirea de termene de decădere şi
obligarea păr ţilor să invoce, după caz, nulităţile sau excepţiile, inclusiv cele de ordine publică,
într-un interval de timp, legiuitorul nu a înţeles să acorde păr ţii beneficiul de a invoca motive
de ordine publică, aşa cum îi este recunoscută această facultate instanţei de judecată. Este, de
altfel, dificil de imaginat cum partea, în procedura de filtrare, ar putea face şi altceva decât
ceea ce legea prevede, respectiv să prezinte un punct de vedere asupra raportului întocmit
conform art. 493 alin. (2) NCPC. Spre exemplu, nu ar mai putea fi primită în procedura cvasi-necontencioasă din etapa filtr ării o excepţie de ordine publică pe care partea, din eroare, nu a
putut să o invoce pe calea apelului sau excepţia invocată chiar după expirarea termenului de
recurs. Desigur, s-ar putea pune problema dacă ulterior acestei etape, după ce recursul a fost
declarat admisibil, apreciindu-se că se impun verificări de către instanţa de recurs sau se
stabileşte termen de judecată pe fond a recursului, un atare drept ar putea fi recunoscut pentru
parte. Chiar şi pentru această ipoteză, se pare că legiuitorul a rezervat dreptul de a invoca
încălcări de ordine publică doar instanţei.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 308/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 308
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Există o excepţie care are un regim special, atât din perspectiva neaplicării principiului
non reformatio in pejus, cât şi din perspectiva reglementării separate. Astfel, Noul Cod de
procedur ă preia din Codul civil instituţia autorit ăţ ii de lucru judecat şi îi confer ă şi valenţă
procedurală, adică o consacr ă drept excepţie. Articolul 431 alin. (2) NCPC prevede că
„Oricare dintre păr ţ i poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are leg ătur ă
cu solu ţ ionarea acestuia din urmă", iar conform art. 432 NCPC, „ Excep ţ ia autorit ăţ ii de lucru
judecat poate fi invocat ă de instan ţă sau de păr ţ i în orice stare a procesului, chiar înaintea
instan ţ ei de recurs. Ca efect al admiterii excep ţ iei, păr ţ ii i se poate crea în propria cale de
atac o situa ţ ie mai rea decât aceea din hot ărârea atacat ă".
S-ar putea pune întrebarea dacă această excepţie, fiind consacrată ca normă specială,
ar putea să deroge de la regimul general aplicabil excepţiilor procesuale şi sunt avute învedere dispoziţiile art. 247 alin. (3) NCPC, potrivit cărora „ păr ţ ile sunt obligate să invoce
toate mijloacele de apărare şi toate excep ţ iile procesuale de îndat ă ce le sunt cunoscute. În
caz contrar, ele vor r ă spunde pentru pagubele pricinuite păr ţ ii adverse, dispozi ţ iile art. 189-
191 fiind aplicabile”. Astfel, cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, se pune
problema dacă partea ar putea să invoce această încălcare a legii, pe cale de excepţie, în
şedinţă publică sau printr-un memoriu separat, după împlinirea termenului de recurs. Într-o
atare situaţie, pentru partea interesată nu va mai interveni sancţiunea decăderii. Chiar dacă această ipoteză ar fi interpretată ca o derogare de la regula privitoare la excepţiile procesuale
ea nu ar face decât să întărească ideea conform căreia partea care a uzat de dreptul de a invoca
motive de casare prin intermediul persoanei prezumate a fi profesionist nu mai poate să
invoce, pe cale de excepţie sau prin memoriu separat, după împlinirea termenului de recurs,
motive de casare, inclusiv de ordine publică. Raţionamentul din art. 132 şi 134 CPC 1865 nu
credem că este aplicabil aici pentru că partea este obligată să invoce motivele de casare, iar pe
de altă parte, dreptul recunoscut instanţei de a invoca aceste excepţii nu înlătur ă sancţiuneadecăderii care intervine pentru partea care nu a îndeplinit un act de procedur ă în termenul
prevăzut de lege. Credem, totuşi, că în raport de regulile generale, orientarea instanţelor va fi
aceea de a da un caracter cât mai restrictiv posibilităţii invocării motivelor de recurs altfel
decât în condiţiile şi termenele stabilite de legiuitor, de aceea este recomandabil ca şi
încălcarea autorităţii de lucru judecat să fie invocată în conformitate cu prevederile art. 488
alin. (2) NCPC.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 309/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 309
3. Analiza motivelor de casare
În ceea ce priveşte analiza motivelor de casare, trebuie specificat că Noul Cod de
procedur ă civilă aduce modificări în această materie. Astfel, motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 6 CPC 1865 nu se mai regăseşte în reglementarea cuprinsă în art. 488 NCPC. Altfel
spus, extra petita, plus petita sau minus petita constituie exclusiv motiv de revizuire. Tot ca
un element de noutate, a fost prevăzută casarea pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat.
3.1 Încălcarea dispoziţiilor referitoare la alcătuirea instanţei
În art. 488 alin. (1) pct. 1 NCPC este reiterat un motiv de recurs tradi ţional referitor la
încălcarea normelor de organizare judecătorească. Acest motiv de recurs are în vedere
încălcarea dispoziţiilor referitoare la alcătuirea instanţei. Noţiunea de alcătuire a instan ţ ei este
una generică, incluzând atât dispoziţiile care reglementează compunerea completului de
judecată, cât şi pe cele referitoare la constituirea acestuia. Noţiunea de alcătuire a instan ţ ei
vizează şi alte ipoteze, respectiv situaţiile în care a participat la judecată un judecător
incompatibil sau un judecător a cărui recuzare s-a cerut, dar a fost respinsă sau instanţa a omis
a se pronunţa asupra ei sau, în cazurile prevăzute de lege, nu a participat la judecată
procurorul. Conceptul de alcătuire a instan ţ ei trebuie interpret şi mai extensiv, şi să fie avut în
vedere orice incident referitor la dreptul judecătorului de a face parte din complet, nu doarcazurile de incompatibilitate, indiferent dacă acestea vizează incompatibilitatea absolută sau
relativă. De exemplu, în Legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor – Legea nr.
303/2004 se reglementează o competenţă restrânsă cu privire la judecătorii stagiari. În acest
caz, nu suntem în prezenţa unui caz de incompatibilitate, abţinere sau care să vizeze numărul
de judecători în sensul tradiţional de compunere a instanţei, ci este vorba despre o problemă
de greşită repartizare care, în opinia noastr ă, poate fi acoperită de noţiunea „alcătuire a
instanţei”.În acelaşi context, s-a pus problema dacă gre şita repartizare a cauzei la o sec ţ ie
format ă din judecători specializa ţ i într-o anumit ă materie sau la un complet specializat poate
fi invocată pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1 sau pct. 3 NCPC. Articolul 135 NCPC referitor
la soluţionarea conflictului de competenţă prevede: „(1) Conflictul de competen ţă ivit între
două instan ţ e judecătore şti se solu ţ ionează de instan ţ a imediat superioar ă şi comună
instan ţ elor aflate în conflict. (2) Nu se poate crea conflict de competen ţă cu Înalta Curte de
Casa ţ ie şi Justi ţ ie. Hot ărârea de declinare a competen ţ ei sau de stabilire a competen ţ ei pronun ţ at ă de Înalta Curte de Casa ţ ie şi Justi ţ ie este obligatorie pentru instan ţ a de trimitere.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 310/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 310
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
(3) Conflictul de competen ţă ivit între o instan ţă judecătorească şi un alt organ cu activitate
jurisdic ţ ional ă se rezolvă de instan ţ a judecătorească ierarhic superioar ă instan ţ ei în conflict.
(4) Instan ţ a competent ă să judece conflictul va hot ărî, în camera de consiliu, f ăr ă citarea
păr ţ ilor, printr-o hot ărâre definitivă”. În continuare, art. 136 NCPC prevede că „(1)
Dispozi ţ iile prezentei sec ţ iuni privitoare la excep ţ ia de necompeten ţă şi la conflictul de
competen ţă se aplică prin asemănare şi în cazul sec ţ iilor specializate ale aceleia şi instan ţ e
judecătore şti. (2) Conflictul se va solu ţ iona de sec ţ ia instan ţ ei stabilite potrivit art. 135
corespunzătoare sec ţ iei înaintea căreia s-a ivit conflictul. (3) Conflictul dintre două sec ţ ii ale
Înaltei Cur ţ i de Casa ţ ie şi Justi ţ ie se solu ţ ionează de Completul de 5 judecători. (4)
Dispozi ţ iile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul completelor specializate”.
În acest context, s-a apreciat că simplul fapt al instituirii unei proceduri de soluţionarea conflictelor de competenţă între complete specializate sau între secţii specializate nu
transformă aceste dispoziţii în norme de competenţă, ele fiind în continuare norme de
organizare judiciar ă. Legiuitorul a avut în vedere să prevină situaţiile de oprire a cursului
judecăţii f ăr ă remedii, sfera de aplicare a conflictului de competenţă fiind extinsă în acest
scop. De aceea, în măsura în care pe calea recursului se va invoca o neregularitate cu privire
la rezolvarea conflictului de competenţă între secţii sau complete specializate – evident, în
limitele permise de lege, care prevede că măsurile dispuse în soluţionarea conflictului decompetenţă sunt definitive – să devină incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 NCPC.
În ceea ce priveşte incompatibilitatea, trebuie menţionat faptul că situaţiile de
incompatibilitate au fost, pe de o parte, dezvoltate, iar pe de altă parte, acestea au fost
încadrate într-un sistem unitar din care fac parte şi motivele de recuzare. În art. 41 NCPC sunt
prevăzute cazurile de incompatibilitate absolut ă - „(1) Judecătorul care a pronun ţ at o
încheiere interlocutorie sau o hot ărâre prin care s-a solu ţ ionat cauza nu poate judeca aceea şi
pricină în apel, recurs, contesta ţ ie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea sprerejudecare. (2) De asemenea, nu poate lua parte la judecat ă cel care a fost martor, expert,
arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceea şi
cauză".
Incompatibilit ăţ ile relative sunt prevăzute în art. 42 NCPC, a cărui denumire
marginală este „ Alte cazuri de incompatibilitate absolut ă”. Totuşi, trebuie menţionat faptul
că, în realitate, acestea nu constituie cazuri de incompatibilitate absolută, dreptul de a recuza
fiind lăsat la dispoziţia păr ţii interesate, supus însă sancţiunii decăderii în caz de neexercitare
în termenul reglementat de lege. În cazurile reglementate de art. 41 NCPC, judecătorul este
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 311/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 311
prezumat a fi părtinitor iar în situaţiile prevăzute de art. 42 NCPC, judecătorul poate fi într-o
astfel de situaţie, sub rezerva verificării de către un alt judecător a acestor cazuri. Aşadar,
termenul de "absolut " poate avea în vedere obligaţia judecătorului de a se abţine.
Referitor la situaţiile de incompatibilitate în care se poate afla judecătorul, a fost
semnalată necorelarea textului art. 42 alin. (1) pct. 6 teza a II-a NCPC cu dispoziţiile din
Legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în sensul că, în situaţia în care împotriva
judecătorului a fost începută urmărirea penală legea prevede suspendarea de drept din funcţie,
ceea ce exclude posibilitatea formulării unei cereri de recuzare pentru acest motiv.
Articolul 45 NCPC se refer ă la Invocarea incompatibilit ăţ ii absolute ‒ „ În cazurile
prevă zute la art. 41, judecătorul nu poate participa la judecat ă , chiar dacă nu s-a ab ţ inut ori
nu a fost recuzat. Neregularitatea poate fi invocat ă în orice stare a pricinii". Prin urmare, se păstrează regimul de ordine publică al actualelor incompatibilităţi, extinse însă conform
textului de lege.
În ceea ce priveşte incompatibilităţile absolute, s-a pus problema sferei de aplicare a
dispoziţiilor art. 41, respectiv dacă, spre pildă, judecătorul care a soluţionat o excepţie
procedurală devine incompatibil să soluţioneze cauza după casarea cu trimitere spre
rejudecare. S-a apreciat că o concluzie în sensul aplicării dispoziţiilor art. 41 în acest caz, în
absenţa unei menţiuni exprese a legiuitorului în acest sens şi interpretând restrictiv cazurile deincompatibilitate, nu poate fi reţinută.
Cu privire la incompatibilităţi, este prevăzută procedura de soluţionare a cererii de
abţinere a judecătorului recuzat sau de recuzare a judecătorului împotriva căruia s-a formulat
o astfel de cerere. Se poate ridica problema dacă se vor aplica aceleaşi reguli cu privire la
procedura de soluţionare a cererii de abţinere sau de recuzare şi în ipotezele în care
judecătorul se află într-una din vechile situaţii de incompatibilitate reglementate de art. 24
CPC 1865, preluate în art. 41 NCPC. Întrucât textul nu mai face nicio distincţie, r ăspunsuleste pozitiv, în sensul că va fi aplicabilă această procedur ă, astfel încât judecătorul aflat în
situaţia de incompatibilitate absolută prevăzută de art. 41 nu va mai putea face parte din
completul care va soluţiona incidentul referitor la incompatibilitate. În acest sens, art. 45
NCPC, prevede că, în cazul incompatibilităţilor prevăzute de art. 41 NCPC, judecătorul nu
poate participa la judecată, chiar dacă nu s-a abţinut sau nu a fost recuzat, neregularitatea
putând fi invocată în orice stare a pricinii, iar verificarea existenţei uneia dintre aceste
incompatibilităţi este realizată de către grefierul de şedinţă, înainte de primul termen de
judecată, potrivit art. 43 alin. (1) NCPC.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 312/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 312
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Pe de altă parte, în situaţia abţinerii sau recuzării, completul de judecată îl va asculta
pe judecător, dacă apreciază că este necesar, după care va dispune ca acesta să fie menţinut
sau înlăturat din complet.
De altfel, în prezent, în Regulamentul de ordine interioar ă al instanţelor judecătoreşti
se precizează că toate incidentele care privesc membrii completului de judecată, cum ar fi
incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea, se judecă de către completul imediat următor.
În ipoteza în care cererea de recuzare este respinsă, se poate ridica întrebarea dacă,
dincolo de temeinicia cererii de recuzare, condiţia extrinsecă de a fi luată această măsur ă de
un complet legal constituit se poate verifica prin intermediul dispoziţiilor din art. 488 alin. (1)
pct. 1 NCPC sau al celor prevăzute în art. 488 alin. (1) pct. 2 NCPC. Soluţia este aceea că sunt
aplicabile prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 NCPC, întrucât în acest caz se pune o problemă legată de alcătuirea instanţei, în accepţiunea largă a acestei noţiuni.
O altă problemă referitoare la incompatibilitate ar fi aceea că doctrina, referindu-se la
acest caz, a avut în vedere magistraţii. Se pune, astfel, întrebarea dacă, având în vedere că sunt
consacrate motivele de recuzare şi în ceea ce îi priveşte pe grefieri sau pe magistraţii-asistenţi,
în cazul în care se invocă încălcarea acestor norme, va fi aplicabil tot art. 488 alin. (1) pct. 1
NCPC? Referitor la această problemă s-a apreciat că participarea acestor persoane la judecată
face parte, lato sensu, din alcătuirea instanţei, astfel încât orice critică trebuie să fie subsumată acestui motiv de casare
3.2 Încălcarea principiului continuităţii
Articolul 488 alin. (1) pct. 2 NCPC reprezintă un text de lege care a fost preluat din
vechea reglementare şi completat. Potrivit acestui articol, „casarea unei hot ărâri se poate
cere (...) dacă hot ărârea a fost pronun ţ at ă de alt judecător decât cel care a luat parte la
dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecat ă decât cel stabilit aleatoriu
pentru solu ţ ionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbat ă , cu încalcarea legii". În
această situaţie, este vizată încălcarea principiului continuităţii, consacrat ca principiu
fundamental în titlul preliminar, fiind apoi reluat în partea privitoare la judecată. Astfel, art.
19 NCPC prevede că „ judecătorul învestit cu solu ţ ionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe
durata procesului decât pentru motive temeinice, în condi ţ iile legii", iar potrivit art. 214
NCPC, (1) „ Membrii completului care judecă procesul trebuie să r ămână aceia şi în tot cursul
judecăţ ii. (2) În cazurile în care, pentru motive temeinice, un judecător este împiedicat să
participe la solu ţ ionarea cauzei, acesta va fi înlocuit în condi ţ iile legii. (3) Dacă înlocuirea
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 313/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 313
prevă zut ă la alin. (2) a avut loc după ce s-a dat cuvântul în fond păr ţ ilor, cauza se repune pe
rol ".
Și sub imperiul actualei reglementări, potrivit Regulamentului de ordine interioar ă al
instanţelor judecătorești, judecătorii nu pot fi înlocuiţi decât în condiţiile şi pentru motivele
prevăzute de lege.
Avantajul noii reglementări constă în faptul că principiul continuităţii a fost inserat ca
principiu fundamental al procesului civil, deşi acesta vizează, în realitate, o regulă de
organizare judecătorească. De asemenea, sunt prevăzute expres şi limitativ condiţiile în care
se pot aduce schimbări în compunerea completului de judecată. S-a păstrat însă regula că
această cerinţă a continuităţii nu este una absolută. Ca atare, modificările determinate de
motive obiective sau subiective pot să intervină, chiar şi în situaţia în care pricina a r ămas în pronunţare. Alături de situaţia în care hotărârea ar putea fi casată pentru că alţi judecători
decât cei care au judecat pricina pe fond au pronunţat hotărârea, noul text cuprinde alte două
ipoteze: ipoteza în care completul de judecată căruia i-a fost repartizată cauza în mod
aleatoriu a fost schimbat sau, în condiţiile legii, un alt complet a fost schimbat.
În acest context, trebuie verificat dacă pct. 2 vizează şi încălcarea regulilor privitoare
la repartizarea aleatorie, fiindcă din modul în care este formulat acesta, ar sugera că poate fi
casată hotărârea doar în ipoteza în care completul căruia i-a fost repartizată cauza în modaleatoriu a fost schimbat, cu încălcarea legii. Dar ipoteza în care nu i-a fost repartizată cauza
în mod aleatoriu poate fi luată în discuţie? În Regulamentul de ordine interioar ă al instanţelor
judecătorești se prevede într-o manier ă imperativă şi cu procedura aferentă faptul că
repartizarea aleatorie este o problemă de ordine publică. Din această perspectivă, se pune
întrebarea dacă se poate cere şi dispune casarea hotărârii atunci când a fost schimbat
completul de judecată căruia îi fusese repartizată aleatoriu cauza, în alte condiţii decât cele
prevăzute de lege, cu atât mai mult în ipoteza în care dosarul nu a fost repartizat în mod corectde la început, conform principiului repartizării aleatorii, se poate invoca acest motiv? Textul
prevede: „ sau de un alt complet de judecat ă decât cel stabilit aleatoriu pentru solu ţ ionarea
cauzei”, prin urmare se porneşte de la premisa că dosarul a fost repartizat aleatoriu, astfel
încât s-ar putea susţine că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 NCPC nu
poate fi aplicabil în cazul încălcării regulilor de repartizare aleatorie.
Dacă dosarul nu a fost repartizat aleatoriu se poate invoca această încălcare a formelor
în baza art. 488 alin. (1) pct. 5 sau în baza art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC?
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 314/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 314
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Credem că, între varianta invocării motivului de casare de la punctul 2 sau cea a
motivelor de casare prevăzute la punctele 5 sau 8 ale art. 488 NCPC, este preferabilă prima,
întrucât termenul de aleatoriu folosit într-o normă care este eminamente de organizare
judecătorească permite verificarea legalităţii hotărârii pe această cale, inclusiv din perspectiva
verificării legalităţii repartizării aleatorii.
Analizând normele referitoare la compunerea instanţelor, evocate mai sus, din
perspectiva caracterului de ordine publică, sunt de ordine publică cele privind
incompatibilităţile absolute (art. 41 NCPC) şi abţinerea [art. 43 alin. (2) NCPC]. Când se
vorbeşte despre recuzare, care este un drept al păr ţii, se identifică o normă de natur ă privată,
deci nu poate fi invocată pentru prima dată în apel, şi cu atât mai mult, nu poate fi invocată
pentru prima dată în recurs. Aşadar, situaţia premisă, pentru ca soluţia asupra recuzării să fiesupusă judecăţii pe calea controlului de legalitate a recursului sub imperiul Noului cod, o
reprezintă ipoteza în care partea a formulat cererea de recuzare, aceasta a fost respinsă sau
prima instanţă a omis să se pronunţe asupra ei, a fost reiterată în apel, iar instanţa de apel,
sesizată cu acest motiv, l-a respins sau a omis să se pronunţe asupra lui.
În ceea ce priveşte art. 488 alin. (1) pct. 2, acest motiv este de ordine publică iar
verificarea respectării legii referitoare la repartizarea aleatorie a cauzei, legalitatea schimbării
compunerii completului de judecată şi continuitatea în sens restrâns, respectiv ca judecătorulcare a pronunţat hotărârea să fie cel în faţa căruia s-au pus concluzii, se realizează prin
verificarea încheierilor de şedinţă şi a proceselor-verbale întocmite de funcţionarii competenţi
cu repartizarea în regim aleatoriu în sistem Ecris.
Referitor la acest aspect s-a ridicat problema identificării acelor situaţii în care
specialistul IT a introdus un parametru în mod greşit şi, astfel, repartizarea aleatorie s-a f ăcut
eronat. Cu privire la această problemă s-a ar ătat că trebuie plecat de la premisa că legea se
aplică. Astfel, Regulamentul de ordine interioar ă al instanţelor judecătorești conţine dispoziţiicare reglementează modul în care sunt constituite completele cu continuitate, cu numere,
există dispoziţii care instituie obligaţia conducerii instanţei de a desemna persoanele
specializate, există obligaţia persoanelor specializate de a completa anumite înscrisuri care au
valoare de act autentic, de a lista pricinile înregistrate la sfâr şitul fiecărei zile şi, potrivit
aceluiaşi Regulament, există procesele-verbale şi încheierile de şedinţă, ataşate la dosarul
cauzei, care cuprind menţiuni despre această procedur ă, dar numai în cazul intervenirii unor
schimbări.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 315/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 315
Totodată, s-a mai precizat şi că în cazul neefectuării operaţiunii informatice a
repartizării aleatorii în funcţie de parametrii dosarului, eventual în funcţie de hotărârea
colegiului de conducere prin care se stabilesc completele specializate în anumite materii,
sistemul informatic va menţiona operaţiunea ca nerealizată, iar acest fapt trebuie listat într-un
proces-verbal din care rezultă motivele pentru care operaţiunea de repartizare aleatorie nu a
putut fi finalizată cu succes. În acest caz, conducerea instanţei trebuie să hotărască de ce nu a
putut fi repartizat dosarul şi se poate trece la un alt tip de termen. Aşadar, toate aceste
operaţiuni sunt verificabile.
De asemenea, trebuie menţionat faptul că nu se poate vorbi despre o reală repartizare
aleatorie dacă nu există cel puţin două complete într-o anumită materie. Acest fapt poate fi
verificat de către instanţa de control judiciar în ipoteza în care partea ar invoca, prin motivelede recurs, că dosarul nu a fost repartizat aleatoriu.
Aşadar, există dispoziţii în Regulamentul de ordine interioar ă care permit verificarea
schimbării compunerii completului în ipotezele obişnuite, obiective, în care se impune
schimbarea, dar, pe de altă parte, regularitatea distribuirii ar trebui să poată fi verificată şi
altfel decât prin accesarea sistemului Ecris.
În practică, există două modalităţi de verificare a regularităţii repartizării aleatorii:
automată şi manuală, aşadar verificarea este una tehnică, nerezultând din dosar. În acestcontext, ar fi de dorit ca regularitatea repartizării să poată fi verificată şi să rezulte din actele
dosarului, prin asumarea responsabilităţii de către persoana care are aceste competenţe, de
pildă prin semnarea unui proces-verbal. Este adevărat că există un listing de repartizare
zilnică a tuturor cauzelor pe care îl face grefierul sau altă persoană desemnată cu operaţiunea
tehnică de repartizare aleatorie de serviciu şi unde apar toate cauzele înregistrate la instanţă în
ziua respectivă şi care au fost repartizate fie manual, fie aleatoriu, dar accesul la acest tip de
informaţie este mai dificil decât la dosarul cauzei şi pune în sarcina instanţei de control judiciar activităţi în plus, de pildă întocmirea de adrese de solicitare a acestor listinguri.
Tot referitor la acest punct a fost pusă în discuţie şi oportunitatea sancţionării ca motiv
distinct de recurs, circumscris punctului 2, a încălcării dispoziţiilor regulamentare de
repartizare aleatorie a cauzelor, cu atât mai mult cu cât, se pare că acest punct 2 sancţionează
doar nesocotirea principiului continuităţii. Nesocotirea dispoziţiilor regulamentare poate
atrage r ăspunderea disciplinar ă sau sancţiuni de altă natur ă.
În acest context, se pune şi problema dacă această încălcare trebuie criticată prin
prisma motivului prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 2 sau a celui prevăzut la art. 488 alin. (1)
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 316/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 316
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
pct. 5, respectiv cel referitor la faptul că instan ţ a a încălcat regulile de procedur ă a căror
nerespectare atrage sanc ţ iunea nulit ăţ ii. Legat de această problemă s-a exprimat opinia că nu
ar putea fi vorba despre motivul prevăzut la pct. 5 întrucât normele care reglementează
repartizarea aleatorie sunt norme de organizare şi nu de procedur ă. Într-o altă opinie, s-a
apreciat că activităţile prin intermediul cărora dosarele se repartizează aleatoriu reprezintă
activităţi procedurale supuse normelor de procedur ă propriu-zise din Regulamentul de ordine
interioar ă al instanţelor judecătorești. Este exclus ca greşita repartizare aleatorie să atragă doar
sancţiuni de natur ă disciplinar ă. Acest fapt este criticabil cu certitudine în recurs, este
discutabil doar temeiul legal, dispoziţia legală căreia i se circumscrie: art. 488 alin. (1) pct. 1,
din perspectiva unei greşite compuneri a instanţei ori art. 488 alin. (1) pct. 2, din perspectiva
unei schimbări nelegale a completului pe parcursul judecăţii sau chiar a unei formări greşite acompletului.
Aşadar, dacă se pleacă de la ipoteza că pct. 2 al art. 488 are în vedere faptul că a fost
respectată regula repartizării aleatorii sau ciclice, se sancţionează schimbarea nelegală a
completului de judecată cu ocazia dezbaterii fondului, circumscriindu-se art. 488 alin. (1) pct.
1, ca motiv de recurs, când se vorbeşte despre alcătuirea instanţei, respectiv art. 488 alin. (1)
pct. 2, când se vorbeşte despre cele două ipoteze: încălcarea principiului continuităţii, în
sensul că judecătorii în faţa cărora s-au pus concluzii trebuie să pronunţe şi hotărârea sau însensul că, fiind repartizată pricina bine, completul nu trebuie să se schimbe decât cu
respectarea legii, sau art. 488 alin. (1) pct. 5, când se vorbeşte despre încălcarea regulilor de
procedur ă.
Tot referitor la această problemă s-a pus în discuţie, pentru ipoteza în care s-ar admite
posibilitatea încadr ării în punctul 1 sau 5 ‒ nu şi la pct. 2, pentru că în acest motiv se face
trimitere la momente ulterioare ‒ remediul în situaţia de la pct. 1. Cu alte cuvinte, cum ar
putea instanţa de fond, înainte să se ajungă la o critică în recurs, să combată această neregularitate? La pct. 5 vorbim despre cauzarea unei vătămări. Legat de această problemă, s-
a ar ătat că normele referitoare la continuitatea completului de judecată sunt acele norme în
care vătămarea se prezumă. Există text de lege în noua legislaţie care prevede că partea care
susţine încălcarea normelor referitoare la completul de judecată nu trebuie să facă dovada
vreunei vătămări.
Punctul 1 se refer ă, între altele, la incompatibilităţi, la recuzare, în cazul în care a fost
incorect respinsă, lipsa procurorului sau a altor organe atunci când legea prevede expres
participarea acestora, orice alt incident, de pildă, greşita repartizare a cauzei la un complet
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 317/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 317
care nu avea specializarea necesar ă. Pentru toate aceste ipoteze însă, se cunosc remedii
procedurale, spre exemplu, dacă dosarul a revenit unui judecător stagiar, el poate trimite
cauza spre o nouă repartizare. Nerespectarea principiului repartizării aleatorii a cauzei este
însă o problemă de organizare, şi tocmai din această cauză nu cunoaşte un remediu
procedural. Referitor la această observaţie s-a apreciat însă că un remediu există întotdeauna;
spre exemplu, privitor la conflictele de competenţă între complete, dacă judecătorul ar primi
un dosar repartizat cu încălcarea regulilor de repartizare aleatorie sau ciclică, acesta îl poate
înainta, printr-o încheiere, preşedintelui instanţei, susţinând că nu a fost corect repartizat. În
practică, în astfel de situaţii s-a procedat la scoaterea cauzei de pe rol; de asemenea, la unele
instanţe se invocă necompetenţa funcţională. Continuarea judecării cauzei de către un complet
nelegal învestit ar însemna că principiul repartizării aleatorii este un principiu proclamat, darneprotejat, iar pentru parte sau pentru instanţa de control este indiferentă sancţionarea
funcţionarului care avea competenţe în realizarea acestei operaţiuni.
Normele referitoare la aşa-zisa competenţă a secţiilor specializate sau a completelor
specializate sunt norme de organizare, cu excepţia cazului în care legea prevede în mod
expres competenţa acestora, întrucât termenul de „competenţă” se raportează la instanţă, şi nu
la subdiviziunile instanţei. De pildă, dacă se aprobă de către Consiliul Superior al
Magistraturii înfiinţarea unei secţii specializate în cadrul unei instanţe, aceasta este o normă de organizare, şi nu una de competenţă. Nu se au în vedere tribunalele specializate, prevăzute
de legiuitor ca instanţe distincte, ci referirea vizează repartizarea între secţiile specializate sau
între completele specializate ale aceleiaşi instanţe, unde nu avem de-a face cu norme de
competenţă, chiar dacă legiuitorul încearcă să găsească remedii pentru rezolvarea diverselor
incidente, deplasându-se la mecanismele competenţei.
Punctul 5 se refer ă la încălcarea regulilor de procedur ă, respectiv când a intervenit un
caz de nulitate. Nulitatea este de ordine publică şi, în cazul în care se constată ca fiindîntemeiat motivul de casare, sancţiunea este de casare cu trimitere în toate cazurile.
3.3 Încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiilelegii
Noţiunile natur ă de ordine publică şi ordine privat ă au aceeaşi semnificaţie ca şi în
reglementarea actuală. Textul este corelat cu schimbările substanţiale ale regimului
competenţei, respectiv cu ceea ce şi în prezent există în art. 159 şi în art. 1591 CPC 1865.
În acest sens, încă din Legea micii reforme legiuitorul a f ăcut distincţie întrecompetenţa de ordine publică şi cea de ordine privată. În art. 159 CPC 1865 se precizează că
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 318/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 318
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
„necompeten ţ a este de ordine publică sau privat ă”. Teza a II-a reia cazurile: „ Necompeten ţ a
este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competen ţ ei generale, când procesul nu este de
competen ţ a instan ţ elor judecătore şti; 2. în cazul încălcării competen ţ ei materiale, când
procesul este de competen ţ a unei instan ţ e de alt grad; 3 . în cazul încălcării competen ţ ei
teritoriale exclusive, când procesul este de competen ţ a unei alte instan ţ e de acela şi grad şi
păr ţ ile nu o pot înl ătura”. Atunci când competenţa nu este de natur ă exclusivă, ea este de
natur ă privată: „ În toate celelalte cazuri, necompeten ţ a este de ordine privat ă”.
Invocarea excepţiei de necompetenţă, cum precizează art. 130 NCPC, este supusă unor
reguli mult mai stricte: „ Necompeten ţ a material ă şi teritorial ă de ordine publică trebuie
invocat ă de păr ţ i ori de către judecător la primul termen de judecat ă la care păr ţ ile sunt
legal citate în fa ţ a primei instan ţ e”. Prin urmare, există un termen de decădere caresancţionează şi depăşirea timpului în care putea fi invocat ă o încălcare a unei norme de
ordine publică, acesta fiind elementul de noutate. De asemenea, judecătorul are obligaţia de a
verifica el însuşi competenţa la primul termen de judecată sub imperiul Noului cod: „ La
primul termen de judecat ă la care păr ţ ile sunt legal citate în fa ţ a primei instan ţ e, judecătorul
este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instan ţ a sesizat ă este competent ă
general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de
şedin ţă temeiurile de drept pentru care constat ă competen ţ a instan ţ ei sesizate. Încheierea arecaracter interlocutoriu” (art. 131 NCPC). Nou cod este mai restrictiv din acest punct de
vedere, prevăzând, în alin. (2) al aceluiaşi articol că, „în mod excep ţ ional, în cazul în care
pentru stabilirea competen ţ ei sunt necesare l ămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va
pune aceast ă chestiune în discu ţ ia păr ţ ilor şi va acorda un singur termen în acest scop”.
Aşadar, este o problemă prealabilă care îl leagă pe judecător şi asupra căreia nu poate reveni.
Sub imperiul actualului Cod, verificarea din oficiu a judecătorului nu împiedică partea să
invoce necompetenţa dacă sunt îndeplinite anumite cerinţe, desigur, cu respectarea regulilor privitoare la caracterul interlocutoriu al încheierilor de şedinţă.
Din această perspectivă şi întrucât intenţia judecătorului a fost să mobilizeze partea să
invoce nulităţile cât mai repede şi, dacă se poate, pe toate, şi să supună filtrului apelului toate
incidentele, ca o condiţie de admisibilitate a recursului, s-au instituit în art. 488 alin. (1) pct. 3,
două cerinţe: prima, ca necompetenţa invocată în cauză să fie una de ordine publică, şi cea de-
a doua, să fi fost invocată în condiţiile legii. Aceasta înseamnă că necompetenţa materială
funcţională sau procesuală, precum şi necompetenţa teritorială exclusivă nu mai pot fi
invocate în recurs pentru prima dată. Ele pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 319/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 319
apel şi instanţa de apel le-a respins sau a omis să se pronunţe asupra lor. Ele nu ar fi putut fi
invocate pentru prima dată nici în apel, pentru că legea obligă partea să invoce necompetenţa
materială şi teritorială exclusivă în faţa primei instanţe.
În cazul în care se vorbeşte despre necompeten ţ a general ă a instan ţ elor de judecat ă,
aceasta şi-a păstrat regimul special, constând în posibilitatea de a fi invocată de către oricare
dintre păr ţi, în orice stare a pricinii, inclusiv de către instanţă din oficiu. Se pune întrebarea
dacă i se recunoaşte recurentului posibilitatea de a invoca excepţia de ordine publică a
necompetenţei generale pentru prima dată în recurs sau dacă, dimpotrivă, i se recunoaşte doar
instanţei de recurs dreptul de a invoca, în baza art. 489 alin. (3) NCPC, ca motiv de ordine
publică, dar nu ca obligaţie, încălcarea normelor de competenţă generală. S-a apreciat că
legiuitorul a f ăcut această derogare şi ‒ la fel cum s-a admis că excepţia autorităţii de lucru judecat ar putea să fie invocată fiindcă există normă specială ‒ să fie identificată o normă
specială care să dea posibilitatea verificării competenţei generale ca urmare a iniţiativei
oricăreia dintre păr ţi şi a instanţei, inclusiv în faza recursului, pentru că problema
competenţei generale este o problemă care excede interesului privat şi vizează delimitarea
competenţelor instanţelor de judecată faţă de organe f ăr ă atribuţii jurisdicţionale din afara
puterii judecătoreşti.
O altă problemă referitoare la acest motiv de casare este dacă legiuitorul a înţeles să restrângă posibilitatea invocării excepţiei de necompetenţă sau a incidentelor relative la
competenţă doar la cele de ordine publică, întrucât art. 488 alin. (1) pct. 3 are în vedere
ipoteza în care hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de competenţă de ordine publică
întocmai cum există de lege lata reglementat un motiv al contestaţiei în anulare de drept
comun, potrivit art. 317 pct. 2 CPC 1865.
Din această perspectivă, se pune întrebarea dacă se poate invoca pe calea recursului
necompetenţa instanţei care a judecat în primă instanţă, în situaţia în care aceasta s-a invocatîn primă instanţă şi aceasta a respins-o sau a omis să se pronunţe asupra ei, şi apoi s-a invocat
ca motiv de apel, iar instanţa de apel l-a respins sau a omis să se pronunţe asupra lui, sau este
nevoie să se restrângă cercetarea competenţei doar la regulile de ordine publică? Pârâtul, care
se află sub protecţia unei norme de competenţă de ordine privată, teritorială de drept comun,
se poate prevala în recurs de încălcare, în cazul în care incidentele referitoare la competenţa
teritorială de ordine privată au fost înlăturate pe această cale, poate găsi un alt motiv de casare
sau voinţa legiuitorului fost ca verificarea competenţei teritoriale de ordine privată să se facă
doar în faţa instanţelor fondului? Se pare că nu este vorba despre o omisiune a legiuitorului;
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 320/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 320
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
nu se poate accepta că această limitare ‒ “de ordine publică” ‒ să fie rezultatul unei greşeli.
Din această cauză trebuie ales dintre cele două ipoteze: să se admită că legiuitorul nu mai dă
posibilitatea păr ţii să invoce necompetenţa de ordine privată ca motiv de casare, chiar dacă a
invocat-o în faţa instanţelor fondului, sau să se meargă pe ipoteza reglementată de art. 488
alin. (1) pct. 5, respectiv să se aplice regimul comun al nulităţilor.
Aşadar, se poate discuta dacă, neputându-se invoca nulitatea hotărârii pentru
încălcarea regulilor de competenţă de ordine privată în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 3, s-ar
putea cere casarea prin intermediul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 NCPC, cu
luare în considerare a limitelor acestui motiv, care vizează încălcarea regulilor de procedur ă.
Referitor la această problemă s-a pus problema dacă nu cumva prin această
interpretare sunt eludate dispoziţiile legii, deoarece intenţia legiuitorului a fost, se pare, de alimita în timp posibilitatea invocării excepţiei de necompetenţă teritorială de ordine privată în
faţa primei instanţe, fapt ce rezultă în mod clar din dispoziţiile art. 130 alin. (3):
„Necompeten ţ a de ordine privat ă poate fi invocat ă doar de către pârât prin întâmpinare sau,
dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecat ă la care
păr ţ ile sunt legal citate în fa ţ a primei instan ţ e”. Mai mult decât atât, coroborând aceste
dispoziţii cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 3 NCPC, ceea ce se poate verifica în recurs este
doar legalitatea hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat cu privire la nesocotirea normelor denecompetenţă de ordine publică, exceptând necompetenţa generală care poate fi invocată
oricând în recurs. Aşadar, doar aceasta se mai poate invoca. Felul în care instanţa de fond a
dispus cu privire la excepţia de necompetenţă de ordine publică mai poate fi verificat în recurs
iar necompetenţa de ordine privată nu ar mai putea fi invocată în recurs.
Referitor la această observaţie s-a precizat că nu s-a pornit de la ipoteza că
necompetenţa de ordine privată ar putea fi invocată prima dată în recurs, ci de la aceea că
recurentul a mai invocat în faţa instanţelor de fond această excepţie, dar ea a fost respinsă. Deasemenea, faptul că se invocă necompetenţa pentru prima dată în recurs nu transformă
recursul într-o cale ordinar ă de atac, pentru că elementele privitoare la competenţă vizează
legalitatea.
Articolul 176 NCPC, care reglementează nulitatea necondiţionată, precizează că partea
care o invocă nu trebuie să facă dovada unei vătămări, enumerând, la pct. 3, domeniul
competenţei instanţei, f ăr ă distincţie.
Când legiuitorul a vrut să acopere o anume greşeală, a f ăcut în aşa fel încât să dea
posibilitatea celui aflat în culpă să o îndrepte. În actualul Cod, excepţia nulităţii actului de
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 321/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 321
procedur ă pentru lipsa calităţii de reprezentant poate fi remediată în condiţiile art. 161 alin.
(1) şi (2) CPC 1865. În viitorul Cod de procedur ă civilă, această excepţie a nulităţii actului de
procedur ă pentru lipsa calităţii de reprezentant nu poate fi invocată pentru prima dată în apel,
deci, dacă nu a fost invocată în faţa primei instanţe, ea nu mai poate fi invocată.
Pe de altă parte, art. 310 CPC 1865 a fost menţinut într-o anumită formă în art. 485
alin. (2): „ Dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul a
fost depus peste termen, el se va socoti în termen”. Prin urmare, spiritul noii reglementări este
în sensul acoperirii nulităţilor atunci când aceasta se poate, însă într-o formă expresă.
S-a mai pus problema dacă nu cumva, în condiţiile în care a fost consacrat un motiv de
recurs special pentru competenţă, intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a restrânge această
problematică a competenţelor doar la competenţa de ordine publică, context în care invocarea punctului 5 al art. 488 alin. (1) NCPC pentru ipoteza compentenței de ordine privată să nu fie
posibilă. S-a apreciat că este posibilă şi această interpretare. Legiuitorul a înţeles să restrângă
cercetarea incidentelor privitoare la competenţă în calea extraordinar ă de atac a recursului
doar la cea generală, cea materială si cea teritorială exclusivă. Opinia moderatului este în
sensul ca încălcarea normelor de competenţă de ordine privată să poată fi invocată, fiindcă
recursul este o cale de atac de reformare, iar pentru încălcarea normelor de competenţă de
ordine publică ‒ spre deosebire de încălcarea normelor de competenţă de ordine privată ‒ maiexistă încă o cale de atac, de retractare. Sub acest aspect, se pune întrebarea dacă legiuitorul a
dorit să facă distincţia între competenţa de ordine publică şi cea de ordine privată, astfel încât
cea din urmă să poată fi încălcată şi să nu poată fi remediată decât în faţa instanţelor fondului
sau s-a dorit doar circumstanţierea sferei persoanelor şi a condiţiilor în care poate fi invocată.
Tot referitor la acest punct, a mai fost exprimată opinia că interpretarea destul de largă
a punctului 5 al art. 488 alin. (1) permite acestui text de lege să acopere absolut orice încălcare
de ordin procedural care ar atrage nulitatea, ceea ce ar însemna că toate celelalte puncte, cuexcepţia pct. 5, care vizează încălcări de ordin procedural, sunt nişte cazuri particulare ale pct.
5, înţeles ca un “drept comun“ în materie de nulităţi care pot fi invocate în recurs. Acceptând
această interpretare ar exista o suprapunere de motive. Referitor la această din urmă
observaţie, s-a precizat însă că nu există o suprapunere. Există cazuri speciale de nulitate care
sunt încadrate ca motive de casare, şi există cazuri comune, pe care legiuitorul a înţeles să le
supună unui alt regim. Astfel, chiar dacă pct. 5 nu face nici un fel de distincţie între tipurile de
nulitate, între termenele în care putea fi invocată acea nulitate, între nulitatea condiţionată,
necondiţionată, atare distincţii există în dreptul comun al regimului nulităţii, astfel încât nu
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 322/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 322
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
este nevoie ca legiuitorul să precizeze “în condiţiile în care a fost invocată, dar a fost respinsă
ş.a.m.d.” De fapt, acest text a fost restructurat, nemaifiind circumscris ipotezelor reglementate
de art. 105 alin. (2) CPC 1865, respectiv lipsa formelor şi necompetenţa funcţionarului
judecătoresc, ceea ce înseamnă că se poate susţine că intenţia legiuitorului a fost de a include
orice nulitate pentru nerespectarea regulilor de procedur ă, iar cu rezervele de rigoare, de a
încadra şi necompetenţa de ordine privată a instanţei de judecată care a pronunţat hotărârea
recurată. Astfel, ar putea fi identificat un argument pentru a susţine că necompetenţa de ordine
privată poate fi invocată pe baza art. 488 alin. (1) pct. 5 NCPC, cu rezervele legate de
încadrarea necompetenţei private în “ regulile de procedur ă” despre care vorbeşte textul. De
aceea, problema distincţiei între nulităţile condiţionate sau necondiţionate nu este relevantă
pentru a se r ăspunde la această întrebare, întrucât oricare dintre categoriile de norme ‒ deorganizare, de competenţă sau de procedur ă propriu-zisă ‒ pot fi protejate diferit. Astfel, dacă
se încalcă norme privind organizarea instanţei de judecată intervine o nulitate necondiţionată
de dovedirea unei vătămări, dar supusă prevederilor de la art. 488 alin. (1) şi (2) NCPC.
4. Motivele de casare şi soluţiile posibile în recurs
4.1 Soluții în ipoteza motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 NCPC Art. 488. - „(1) Casarea unor hot ărâri se poate cere numai pentru următoarele motive
de nelegalitate: (...) 3. când hot ărârea a fost dat ă cu încălcarea competen ţ ei de ordine
publică a altei instan ţ e, invocat ă în condi ţ iile legii”.
În ceea ce priveşte admiterea excep ţ iei necompeten ţ ei generale a instan ţ elor de
judecat ă, ca efect a acestei excepţii, avem soluţia revelată în art. 4971 şi art. 498 NCPC2.
1 Art. 497. Solu ţ iile pe care le poate pronun ţ a Înalta Curte de Casa ţ ie şi Justi ţ ie - „Înalta Curte de Casa ţ ie şi
Justi ţ ie, în caz de casare, trimite cauza spre o noua judecat ă instan ţ ei de apel care a pronun ţ at hot ărârea casat ă
ori, atunci când este cazul şi sunt îndeplinite condi ţ iile prevă zute la art. 480 alin. (3), primei instan ţ e, a cărei
hot ărâre este, de asemenea, casat ă. Atunci când interesele bunei administr ări a justi ţ iei o cer, cauza va putea fi
trimisă oricărei alte instan ţ e de acela şi grad, cu excep ţ ia cazului casării pentru lipsa de competen ţă , când cauza
va fi trimisă instan ţ ei competente sau altui organ cu activitate jurisdic ţ ional ă competent potrivit legii. În cazul în
care casarea s-a f ăcut pentru că instan ţ a a depăşit atribu ţ iile puterii judecătore şti sau când s-a încălcat
autoritatea de lucru judecat, cererea se respinge ca inadmisibil ă.”2 Art. 498. - Solu ţ iile pe care le pot pronun ţ a alte instan ţ e de recurs. „(1) În cazul în care competen ţ a de
solu ţ ionare a recursului apar ţ ine tribunalului sau cur ţ ii de apel şi s-a casat hot ărârea atacat ă , rejudecarea procesului în fond se va face de către instan ţ a de recurs, fie la termenul la care a avut loc admiterea recursului,
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 323/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 323
Soluţia pe care o va pronunţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru încălcarea
regulilor de competenţă va fi aceea de casare a hotărârii recurate, fiindcă, pe de o parte, Noul
Cod de procedur ă civilă nu mai prevede posibilitatea modificării soluţiei de către această
instanţă, iar pe de altă parte, casarea este singura soluţie prevăzută şi de legislaţia actuală, în
raport de prevederile art. 105 alin. (1) CPC 1865.
În cazul în care casarea s-a dispus pentru că instanţa a depăşit atribuţiile puterii
judecătoreşti sau când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, cererea se va respinge ca
inadmisibilă. În mod similar, când cererea este de competenţa unei autorităţi f ăr ă atribuţii
jurisdicţionale din afara puterii judecătoreşti, cererea se va respinge ca inadmisibilă. Prin
urmare, în această situaţie, instanţa de judecată, admiţând recursul, va casa hotărârea care a
constatat că instanţa este competentă să judece, deşi era necompetentă general, şi va respingecererea ca nefiind de competenţa instanţelor de judecată.
În cazul în care se constată că instanţa a fost necompetent ă material sau teritorial
exclusiv ‒ fiindcă avem în vedere numai norme de ordine publică ‒ instanţa de judecată va
admite recursul, iar în ipoteza Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie va casa ori de câte ori va fi
necesar (presupunând că se va relua judecata în fond după casare de către o instanţă
necompetentă, ipoteză aproape exclusă din punct de vedere practic, dar bună ca exemplu
teoretic). Astfel, urmează să se reţină că, atât în baza actualei legi, cât şi a noului Cod de procedur ă civilă, instanţa supremă are posibilitatea de a casa de mai multe ori.
Spre deosebire de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanţa de recurs, alta decât
instanţa supremă, va casa cu trimitere la instanţa competentă potrivit regulilor de la apel, însă,
în raport de prevederile art. 498 NCPC, va poate face acest lucru doar o singur ă dată în cursul
procesului.
O altă problemă care interesează sub acest aspect, este cea de a şti dacă acest motiv de
casare este aplicabil şi în cazul în care cauza a fost gre şit repartizat ă unui complet sau unei sec ţ ii a instan ţ ei care a pronun ţ at hot ărârea recurat ă. Cu alte cuvinte, în condiţiile în care
situa ţ ie în care se pronun ţă o singur ă decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop. (2) Instan ţ ele prevă zute
la alin. (1) vor casa cu trimitere, o singur ă dat ă în cursul procesului, în cazul în care instan ţ a a cărei hot ărâre
este atacat ă cu recurs a solu ţ ionat procesul f ăr ă a intra în judecata fondului sau judecata s-a f ăcut în lipsa
păr ţ ii care a fost nelegal citat ă , atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului. În vederea
rejudecării, cauza se trimite la instan ţ a care a pronun ţ at hot ărârea casat ă ori la alt ă instan ţă de acela şi grad cu
aceasta, din aceea şi circumscrip ţ ie. Dispozi ţ iile art. 497 se aplică în mod corespunzător, în caz de
necompeten ţă , de depăşire a atribu ţ iilor puterii judecătore şti şi de încălcare a autorit ăţ ii de lucru judecat”.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 324/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 324
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
viitorul Cod de procedur ă civilă prevede că şi incidentele legate de greşita repartizare între
completele şi secţiile specializate se soluţionează prin intermediul excepţiei de necompetenţă
şi a conflictului de competenţă, poate fi invocată, pe calea acestui motiv de casare, greşita
repartizare a cauzei la o secţie sau la un complet specializat? Trebuie observat că textul legal
dispune în mod clar că poate fi cerută casarea unei hotărâri când hotărârea a fost dată cu
încălcarea regulilor care vizează competenţa altei instanţe. Cu alte cuvinte, este improbabilă o
orientare a practicii judiciare în sensul ca, prin intermediul art. 488 alin. (3) pct. 3 NCPC, să
se poată invoca un incident referitor la o aşa-zisă necompetenţă a secţiei sau a unui complet
specializat. La această concluzie se poate ajunge avându-se în vedere, pe de o parte, că
excepţia de necompetenţă şi conflictul de competenţă dintre secţiile sau completele
specializate sunt căile procedurale prin care se ajunge la determinarea secţiei sau completuluispecializat, iar nu competent, care nu transformă normele de organizare judecătorească în
norme de competenţă, iar pe de altă parte, că incidentele referitoare la nelegalitatea
repartizării unei pricini la o secţie sau la un complet pot fi invocate ca motiv de casare pe baza
art. 488 alin. (1) pct. 1 NCPC.
4.2 Soluții în ipoteza motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 NCPC
Art. 488. - „(1) Casarea unor hot ărâri se poate cere numai pentru următoarele motive
de nelegalitate: (..) 4. când instan ţ a a depăşit atribu ţ iile puterii judecătore şti”.
Articolul alin. (1) 488 pct. 4 NCPC vizează un motiv de casare care a fost constant
prevăzut în legislaţia procesual civilă în perioada 1925 -1952, motiv care a fost reintrodus în
legislaţie în anul 1993, respectiv încălcarea limitelor puterii judecătoreşti.
Trebuie precizat că, până la înlăturarea recursului în anulare din legislaţia procesual
civilă, acest motiv de nelegalitate era, în acelaşi timp, motiv de recurs în anulare (dintre cele
două motive de recurs în anulare unul avea în vedere situa ţia în care instanţa a pronunţat o
hotărâre prin care a depăşit limitele puterii judecătoreşti).
În ceea ce priveşte acest motiv de casare există 2 abordări:
‒ în primul rând, trebuie observat că depăşirea limitelor autorităţilor judecătoreşti este
înţeleasă sau definită uneori ca fiind exces de putere, adică exercitarea puterii judecătoreşti în
exces, altfel decât în limitele prevăzute de lege;
‒ în accepţiunea, strictă vorbim de exces de putere atunci când instanţa de judecată se
substituie puterii legiuitoare sau puterii executive;
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 325/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 325
‒ în accepţiunea extinsă, vorbim de exces de putere nu doar prin încălcarea atribuţiilor
altei puteri, ci şi prin substituirea faţă de orice altă autoritate sau pătrunderea în domenii în
care legiuitorul nu îi permite judecătorului. În acest sens, este dată ca exemplu situaţia în care
instanţa s-a pronunţat asupra unei excepţii de neconstituţionalitate şi a soluţionat-o pe fond,
apreciindu-se ca prin această soluţie instanţa a depăşit limitele puterii judecătoreşti,
pătrunzând în sfera de competenţă a Cur ţii Constituţionale. În mod similar, s-a decis că în
materia restituirii proprietăţilor instituţiilor de cult, în care Legea nr. 10/2001 prevede, în art.
8 alin. (2), că regimul unităţilor de cult va fi reglementat prin lege specială, soluţia instanţei de
a se pronunţa pe fond asupra unei cereri cu acest obiect echivalează cu o substituire a
autorităţii legiuitoare. De asemenea, în materia dreptului muncii s-a pus problema dacă
instanţa de judecată poate să verifice oportunitatea unor măsuri de restructurare sau numailegalitatea acestora. Părerea majoritar ă a fost că instanţa a depăşit limitele impuse de legiuitor
în momentul în care a apreciat asupra oportunităţii.
În legătur ă cu acest motiv de casare, s-a ar ătat că depăşirea limitelor puterii
judecătoreşti ‒ motivul de recurs din 488 alin. (1) pct. 4 NCPC ‒ poate să fie, în acelaşi timp,
analizată şi ca o problemă de încălcare a regulilor de competenţă. Din această perspectivă, s-a
pus problema dacă nu cumva era suficientă reglementarea motivului de casare referitor la
încălcarea regulilor de competenţă de ordine publică, în care să fie incluse şi ipotezelereferitoare la încălcarea regulilor separaţiei puterilor în stat. R ăspunsul doctrinei a fost
negativ, pentru că, în ceea ce priveşte competenţa, aceasta se raportează la un alt organ cu
atribuţii jurisdicţionale, iar în afara sistemului puterii judecătoreşti există organe care nu au
atribuţii jurisdicţionale, raportat la care nu ar putea opera instituţia declinării. S-a mai ar ătat
că, în această ipoteză, este vorba despre puteri cu atribuţii cu totul diferite, astfel încât
separaţia puterilor nu poate să fie privită ca o formă mascată a necompetenţei. Aşadar, s-a
ar ătat că, dacă este pusă în discuţie încălcarea atribuţiilor altor puteri ale statului (puterealegislativă, puterea executivă), se poate constata încălcarea principiului fundamental al
separaţiei puterilor în stat, iar în ipoteza încălcării atribuţiilor altor autorităţi ale statului sau
imixtiunii instanţelor în alte domenii, în care nu au competenţe, se poate spune că instanţa a
încălcat normele de competenţă generală, dar nu că a fost vorba despre încălcarea principiului
separaţiei puterilor în stat.
În acest context, se pune problema soluției pe care o va pronunţa instanţa de recurs în
cazul în care se constată că instanţa a cărei hotărâre este supusă controlului de legalitate a
pronunţat o hotărâre cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat? În acest caz
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 326/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 326
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
intervine tot casarea hot ărârii recurate, cu consecinţa respingerii cererii ca inadmisibilă, f ăr ă
a se distinge după cum recursul este soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curtea de
apel sau tribunal, soluţia fiind f ăr ă dubiu de interpretare.
Astfel, în ipoteza în care obiect al recursului este hotărârea de primă instanţă, instanţa
de recurs admite recursul, casează şi respinge cererea ca inadmisibilă.
În ipoteza în care, în primă instanţă, s-a admis o cerere deşi, în speţă, instanţa a
încălcat limitele puterii judecătoreşti, iar apoi a fost respins apelul, se pune problema soluţiei
pe care o va dispune instanţa de casare. Totodată, aceeaşi problemă se pune pentru ipoteza în
care a fost admisă în mod corect la prima instanţă excepţia lipsei puterii judecătoreşti de a
judeca (întrucât doctrina a ar ătat că excesul de putere poate fi invocat şi pe cale de excepţie).
În prima ipoteză, instanţa de recurs, fie că este vorba despre Înalta Curtea de Casație șiJustiție, fie de o curte de apel sau un tribunal, va casa hotărârile judecătoreşti pronunţate de
instanţele inferioare şi va respinge cererea ca inadmisibilă.
Dacă prima instanţă a respins cererea ca efect al admiterii unei astfel de excepţii iar
instanţa de apel a constatat, în mod greşit, că prima instanţa era competentă, instanţa de recurs
va casa hotărârea instanţei de apel şi va menţine hotărârea primei instanţe.
4.3 Soluții în ipoteza motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 NCPC
Art. 488. - „(1) Casarea unor hot ărâri se poate cere numai pentru următoarele motive
de nelegalitate: (...) 5. când, prin hot ărârea dat ă , instan ţ a a încălcat regulile de procedur ă a
căror nerespectare atrage sanc ţ iunea nulit ăţ ii”.
În forma actuală, art. 304 pct. 5 CPC 1865 vorbeşte despre încălcarea formelor de
procedur ă prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2). Cu alte cuvinte, alte motive
decât necompetenţa judecătorului. Din această perspectivă a fost extinsă sfera chiar sub
imperiul legii actuale care, în art. 105 alin. (2) CPC 1865, are în vedere necompetenţa
funcţionarului judecătoresc sau încălcarea formelor de procedur ă, apreciindu-se că textul
actual era neacoperitor. Astfel, formularea art. 488 alin. (1) pct. 5 NCPC este una mult mai
acoperitoare, iar întrucât textul nu mai distinge în funcţie de sursa încălcării, încălcarea de
către parte a regulilor de procedur ă prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii face aplicabil
motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 NCPC.
Se pune întrebarea dacă legiuitorul a avut în vedere doar cazurile de nulitate expresă.
Cu alte cuvinte, nulitatea virtuală mai este protejată prin intermediul casării? Referitor la
această problemă, s-a apreciat că textul trebuie să acopere toate încălcările normelor de
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 327/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 327
procedur ă propriu-zisă, cu excepţia celor care fac obiectul reglementării altor motive de
casare [art. 488 alin. (1) pct. 1-8, mai puţin punctul 5], indiferent dacă sunt cazuri de nulitate
absolută sau relativă, dacă sunt cazuri de nulitate expresă sau virtuală, condiţionată sau
necondiţionată, nefiind posibilă imaginarea unei soluţii legislative care să se îndepărteze
fundamental de regimul nulităţilor.
Astfel, textul acoper ă şi cazurile în care nulitatea este necondiţionată de existenţa unei
vătămări, prin urmare partea nu va fi obligată să demonstreze existenţa unei vătămări, lăsând,
desigur, dreptul păr ţii adverse să facă dovada contrar ă.
Cât priveşte nulitatea pentru încălcarea regulilor de procedur ă, trebuie să avem în
vedere atât condiţiile extrinseci, cât şi pe cele intrinseci. Dacă, în cazul citaţiei, agentul
procedural nu avea competenţa de a efectua actul de procedur ă al înmânării citaţiei, suntem în prezenţa unei încălcări a regulilor de procedur ă, dar este vorba despre o încălcare extrinsecă.
Înmânarea citaţiei nu este valabilă, cu toate că, intrinsec, actul este redactat cu respectarea
cerinţelor de formă, însă pentru că a fost înmânat de o persoană care nu avea calitatea de a
efectua această operaţiune procedurală, actul nu va fi menţinut.
Sub imperiul art. 488 alin. (1) pct. 5 NCPC nu este posibilă invocarea necompetenţei
de ordine publică, în condiţiile în care, prin reguli de procedur ă înţelegem doar normele de
procedur ă propriu-zise, adică formele în care se desf ăşoar ă procesul, de exemplu, cuprinsulcitaţiei sau operaţiunea de înmânare a citaţiei.
Dacă instanţa găseşte întemeiat un astfel de motiv, casează cu trimitere, dacă este
Înalta Curte de Casație și Justiție sau cu reţinere, dacă este vorba despre o curte de apel sau
tribunal, în măsura în care nu sunt aplicabile norme speciale de procedur ă.
4.4 Soluții în ipoteza motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 NCPC
Art. 488. - „(1) Casarea unor hot ărâri se poate cere numai pentru următoarele motive
de nelegalitate: (...) 6. când hot ărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când
cuprinde motive contradictorii ori numai motive str ăine de natura cauzei”.
Textul are în vedere 3 ipoteze:
‒ nemotivarea hotărârii;
‒ când hotărârea cuprinde numai motive str ăine de natura pricinii;
‒ când hotărârea cuprinde motive contradictorii.
Există posibilitatea ca soluția să fie corectă dar motivarea să fie contradictorie, iar pe
fondul acestei situaţii partea declar ă calea de atac. De lege lata, judecătorul nu va admite
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 328/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 328
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
apelul sau recursul şi va schimba considerentele, ci va respinge calea de atac şi va schimba
considerentele, cu păstrarea dispozitivului.
Sub imperiul noului Cod, s-a prevăzut însă şi posibilitatea atacării în calea de atac,
adică inclusiv prin intermediul recursului, doar a considerentelor hotărârii, în condiţiile
prevăzute de art. 461 alin. (2) NCPC. Să presupunem că reclamantul a avut câştig de cauză şi,
totodată, că în partea de considerente există o motivare care nu îndeplineşte cerinţele de la art.
461 alin. (2) NCPC. În acest caz, partea avea interesul să se constate că, de pildă, deţine
imobilul în litigiu dintr-un alt moment decât cel reţinut în considerentele hotărârii, pentru a
face dovada că este posesor de bună-credinţă. În această situaţie, partea care a câştigat declar ă
recurs iar instanţa de recurs, ţinând cont de împrejurarea că dispozitivul este favorabil
recurentului, admite calea de atac şi schimbă considerentele, păstrând dispozitivul iniţial, princare îi era admisă cererea. Pentru a dispune însă o măsur ă în sensul celor de mai sus, este
necesar să se precizeze că apelul sau recursul priveşte exclusiv considerentele.
În acest context, s-a pus problema soluţiilor pe care le adoptă instanţa de recurs în
cazul în care constată incidenţa motivului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 NCPC.
În cazul în care hotărârea este nemotivată sau motivarea este contradictorie sau atât de
str ăină de natura pricinii încât nu se ştie ce a decis instanţa care a pronunţat hotărârea recurată,
Înalta Curte de Casație și Justiție casează cu trimitere în toate situaţiile, iar tribunalul şi curteade apel casează cu trimitere socotind că, în realitate, nu a avut loc o judecată asupra fondului.
În cazul în care motivarea este una contradictorie, instanţa poate să caseze şi să rejudece,
substituind propria motivare.
4.5 Soluții în ipoteza motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 NCPC
Art. 488. - „(1) Casarea unor hot ărâri se poate cere numai pentru următoarele
motive de nelegalitate: (...) 7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat ”.
Este un motiv de casare nou introdus, care apropie recursul de revizuirea pentru
motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 CPC 1865, respectiv când există două hotărâri potrivnice.
Ce diferenţiază în mod esenţial cele două motive este faptul că a doua hotărâre, potrivnică
primeia, nu a devenit definitivă în sistemul recursului reglementat de noul Cod, pe când în
cazul revizuirii ambele procese în care s-a pronunţat hotărârea potrivnică s-au finalizat. În
ipoteza în care hotărârea este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, partea poate să formuleze
în acelaşi timp şi revizuire, dar cu precizarea că, în acest caz, potrivit dispoziţiilor generale
prevăzute în art. 459 NCPC, recursul se judecă cu prioritate.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 329/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 329
Din această cauză este de înţeles de ce legiuitorul a prevăzut pentru cele două tipare
juridice în care este cenzurată legalitatea unei hotărâri, din perspectiva existenţei unei
autorităţi de lucru judecat, două soluţii diferite. În cazul în care se invocă excepţia autorităţii
de lucru judecat, instanţa de judecată, admiţând recursul şi casând hotărârea, respinge cererea
ca inadmisibilă. În cazul în care se formulează cererea de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7
CPC 1865 sau în condiţiile viitorului 509 alin. (1) pct. 8 NCPC, instanţa va anula a doua
hotărâre.
4.6 Soluții în ipoteza motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC
Art. 488. - „(1) Casarea unor hot ărâri se poate cere numai pentru următoarele
motive de nelegalitate: (...) 8 . când hot ărârea a fost dat ă cu încălcarea sau aplicarea gre şit ă
a normelor de drept material .”
Dispoziţiile au în vedere motivul care acum se regăseşte la art. 304 pct. 9 CPC 1865.
În Noul Cod de procedur ă civilă prevederile vor fi reduse la încălcarea sau la aplicarea greşită
a normelor de drept substanţial sau material.
Motivul pentru care lipsa de temei legal a fost exclusă este acela că, de multe ori,
echivalează cu nemotivarea. A existat o discuţie în doctrină dacă noţiunea de „aplicare greşită
a legii” evocată în art. 304 pct. 9 CPC 1865 acoper ă şi încălcările normelor de procedur ă.
R ăspunsul doctrinei a variat de la un „nu” hotărât până la un „da”, cu distincţia că pe această
cale instanţa de recurs nu poate fi învestită cu verificarea regularităţii actelor de procedur ă ale
instanţei a cărei hotărâre se verifică, ci cu verificarea modului în care instanţa a judecat
aplicarea unei norme de procedur ă.
Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa învestită cu acest motiv de casare, atunci
când îl găseşte întemeiat, difer ă după cum instanţa de recurs este Înalta Curte de Casație și
Justiție, tribunalul ori curtea de apel. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție va casa cu
trimitere, iar celelalte instanţe de recurs casează şi reţin spre rejudecare pentru a determina
legea corectă.
Este de avut în vedere că, în anumite situaţii, recursul nu poate fi exercitat pentru toate
motivele pe care le-am analizat. De exemplu, în art. 459 NCPC, unde sunt reglementate
regulile comune cu privire la căile de atac, avem o normă specială în alin. (2) care dispune că
în cazul hotărârilor susceptibile de apel păr ţile, pe bază de acord autentic sau în faţa instanţei
de judecată, pot conveni ca judecata să se facă direct în recurs ‒ adică un omisso medio
neechivoc ‒ la instanţa care este competentă să judece recursul, şi nu la instanţa de apel,
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 330/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 330
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
recursul urmând să privească numai motivele de legalitate vizând încălcarea normelor de
drept substanţial, adică art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC. În această situaţie ‒ greu de întâlnit în
practică ‒ legiuitorul dă posibilitatea celor interesaţi să convină cu privire la scurtarea
procesului, prin acordarea dreptului judecătorului de a tranşa procesul pe criteriile de
legalitate decurgând din încălcarea dreptului substanţial.
Se pune întrebarea dacă art. 459 alin. (2) NCPC, dând posibilitatea instanţei de recurs
să cerceteze legalitatea hotărârii din perspectiva aplicării normelor de drept substanţial,
transformă această cale de atac într-un recurs reglementat în prezent în art. 304 1 CPC 1865?
R ăspunsul este negativ, pentru că, în continuare, recursul va reprezenta un control de
legalitate, iar aplicarea greşită a legii şi încălcarea ei sunt privite din perspectiva situaţiei de
fapt complet stabilite, căreia judecătorul i-a aplicat un text greşit.De asemenea, există dispoziţii speciale în materia recursului declarat împotriva unei
hotărâri prin care se ia act de înţelegerea păr ţilor (art. 273 CPC 1865, respectiv art. 438 şi
următoarele NCPC).
Norma specială în materia motivelor de casare prevede, în art. 440 NCPC, că
hotărârea care consfinţeşte tranzacţia intervenită între păr ţi poate fi atacată pentru motive
procedurale numai cu recurs la instanţa ierarhic superioar ă. Motivele procedurale pentru care
poate fi atacată hotărârea au în vedere doar vicii în legătur ă cu procedura prin care instanţa aluat act de acordul păr ţilor, fiind clar că partea nu va putea să invoce în recurs, în aceste
cazuri, aplicarea greşită a legii, de pildă, de vreme ce nu judecătorul a dat soluţia în cauză, ci
doar a luat act de acordul păr ţilor.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 331/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 331
Dispoziţii privind asigurarea unei practici judiciare unitare.Recursul în interesul legii;Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei
hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept- Conf. univ. dr. Marian Nicolae
Prelegere sus ţ inut ă de dl. conf. univ. dr. Marian NICOLAE
1. Introducere. Sedes materiæ
1.1 Noţiuni generaleTitlul al III-lea al Căr ţii a III-a a Noului Cod de procedur ă civilă (desemnat în
continuare şi cu acronimul „ NCPC ”)1, reglementează, în art. 514-521, două instituţii de mare
actualitate, esenţiale pentru asigurarea securităţii juridice, a unei justiţii egale, unice şi
echitabile, două instituţii menite să asigure interpretarea şi aplicarea unitar ă a legii, şi anume
recursul în interesul legii, prezent şi în reglementarea actuală, şi aşa numita „întrebare
prealabilă” ce constă, mai exact, în sesizarea Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie pentru darea
unei hotărâri prin care să se dezlege o chestiune de drept ce face obiectul unei dispute încadrul unui proces în curs de desf ăşurare.
Importanţa acestor două instituţii, dintre care cea de-a doua este cu totul nouă în
reglementarea Codului de procedur ă civilă, rezidă în necesitatea asigur ării stabilităţii
raporturilor juridice civile şi a predictibilităţii soluţiilor judecătoreşti.
Sub aspectul condiţiilor de admisibilitate, dar mai ales al procedurii de judecată şi al
efectelor juridice ale hotărârilor, recursul în interesul legii şi „întrebarea prealabilă” se
aseamănă, uneori până la identitate. Însă, o serie de particularităţi permit individualizareafiecăreia în parte, ca instituţie de sine stătătoare.
Aşa cum se poate observa, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele
măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor 2, în mod anticipat, a fost reformată instituţia
recursului în interesul legii din actualul Cod de procedur ă civilă, prin introducerea art. 3305-
3307. Odată cu Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind
1
Legea nr. 134/2010, publicată în M. Of. nr. 485/15.07.2010 şi republicată în M. Of. nr. 545/3.08.2012.2 Legea „micii reforme”, publicată în M. Of. nr. 714/26.10.2010.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 332/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 333/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 333
franceză, recursul în interesul legii a fost calificat ca fiind un recurs doctrinar. În dreptul
spaniol, ca şi în dreptul românesc, această calificare nu poate fi acceptată întrucât deciziile
pronunţate în recursul în interesul legii devin obligatorii pentru instanţe de la data publicării
lor în Monitorul Oficial. Alţi autori au considerat recursul în interesul legii ca fiind o cale
extraordinar ă de atac sau o cale de atac specială. Nici aceste calificări nu pot fi îmbr ăţişate
întrucât deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii
nu produc niciun efect asupra hotărârilor judecătoreşti supuse examinării şi nu schimbă
situaţia juridică a păr ţilor din procesele în care acestea au fost pronunţate.
În realitate, recursul în interesul legii este un mijloc juridic de asigurare a interpretării
şi aplicării unitare a legii, nefiind nici o cale de atac veritabilă şi nici un simplu recurs
academic.
3.3 Situaţia hotărârii prealabile
În ceea ce priveşte natura juridică a hotărârii pronunţate pentru dezlegarea în principiu
a unei chestiuni de drept, nici aceasta nu are valoarea unei căi de atac ci, mai degrabă, a unui
incident procedural, prin care se soluţionează o problemă de drept ivită într-un proces aflat în
curs de desf ăşurare şi de care depinde dezlegarea pe fond a cauzei. Scopul reglementării
acestei instituţii este, pe de o parte, asigurarea supremaţiei dreptului şi a unei practici unitare
şi, pe de altă parte, prevenirea pronunţării unor hotărâri contradictorii şi, implicit, a sesizării
Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie cu recursuri în interesul legii.
Aşadar, un prim element de diferenţiere a instituţiilor supuse analizei rezidă în scopul
pentru care acestea au fost instituite – recursul în interesul legii are menirea de a înlătura o
practică neunitar ă deja intervenită în rândul instanţelor judecătoreşti, prin pronunţarea de către
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unei hotărâri cu efecte obligatorii, în timp ce hotărârea
prealabilă are ca scop preîntâmpinarea apariţiei unei astfel de practici.
4. Condiţii de admisibilitate
4.1 Enumerare
a) Condi ţ iile de admisibilitate a recursului în interesul legii
O serie de deosebiri apar în ce priveşte condiţiile de admisibilitate. Astfel, art. 515
NCPC prevede că recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 334/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 335/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 336/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 336
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Prima condiţie se refer ă la o chestiune (problemă) de drept, în înţelesul recursului în
interesul legii ( supra, nr. 4.2). Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una
veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acesta
este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziţii legale, fie că se pune problema
că nu ar mai fi în vigoare etc. Poate fi vorba deopotrivă de o chestiune de drept material sau
de drept procedural (de exemplu, în cazul acţiunilor specifice de carte funciar ă, în procedura
adopţiei etc.), chiar dacă, prima facie, ar rezulta că e vorba doar de o chestiune de drept
material, de care depinde „fondul” cauzei (dar noţiunea de „fond” poate privi şi o regulă de
drept procedural, instrumental, dacă aceasta constituie obiectul principal, direct al litigiului).
În legătur ă cu a doua condiţie însă – chestiune de drept nouă –, textul art. 519 ridică o
problemă delicată de ordin terminologic, întrucât nu conţine o detaliere asupra sensuluinoţiunii de chestiune de drept “nouă”. În redactarea din 2010 a Noului Cod de procedur ă
civilă, la art. 512, referitor la întrebarea prealabilă, nu era prevăzută condiţia ca problema de
drept ridicată să fie una nouă, ci doar ca de aceasta să depindă soluţionarea cauzei şi să nu fi
fost dezlegată unitar în practica instanţelor. Această cerinţă a fost introdusă prin legea de
punere în aplicare. Într-un amendament adus la proiectul legii de punere în aplicare, s-a
propus ca prin această sintagmă să se înţeleagă doar acele probleme de drept ivite în
interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor unui act normativ nou. Acest amendament nu a fost primit, deoarece ar fi însemnat restrângerea condiţiei de admisibilitate a procedurii hotărârii
prealabile, iar pe fond ar fi fost discutabilă, mai ales dacă se ţine cont de faptul că numeroase
dispoziţii legale, din cuprinsul unor acte normative vechi, nu au fost aplicate niciodată în
practică până în prezent, astfel încât chestiunile de drept ivite ulterior ar fi, indiscutabil, tot
chestiuni de drept „noi”.
O altă interpretare, dar care, de asemenea, nu poate fi reţinută, ar conduce la înţelesul
de chestiune de drept ivită pentru prima oar ă în faţa unei instanţe judecătoreşti.În ceea ce ne priveşte, pentru dezlegarea sensului acestei sintagme, socotim că trebuie
citit textul art. 519 NCPC în întregul său. Astfel, prin chestiune de drept nouă urmează să se
aibă în vedere acea problemă de interpretare şi aplicare a unei dispoziţii legale asupra căreia
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a mai statuat (în recurs în interesul legii sau în recurs în
casaţie) şi care nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. Aşadar,
este posibil ca problema de drept să fie deja apărută în practica instanţelor, să fi primit chiar
soluţii diferite, câtă vreme cu privire la aceasta nu există o sesizare cu recurs în interesul legii.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 337/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 337
În situaţia excepţională în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat deja,
sub orice formă, asupra problemei în discuţie, iar interpretarea dată este una eronată, există
posibilitatea unei schimbări de jurisprudenţă, însă calea hotărârii prealabile nu mai este
deschisă.
În plus faţă de reglementarea recursului în interesul legii, este necesar ca de această
chestiune de drept să atârne rezolvarea cauzei pe fond. Cu alte cuvinte, chestiunea de drept
trebuie să fie esenţială, i.e. să privească o problemă de drept principală, de care depinde
soluţia pe fondul cauzei, de admitere sau de respingere a pretenţiilor reclamantului.
Cât priveşte condiţia ca instanţa care face sesizarea să judece în ultimă instanţă, se
observă că, potrivit noului cod, poate fi vorba de o cauză aflată în etapa apelului sau a
recursului, nu însă şi la judecata în primă şi ultimă instanţă, aceste cauze fiind date încompetenţa exclusivă a judecătoriei. Or, legea nu confer ă, în acest caz, legitimare procesuală
unui complet din cadrul judecătoriei.
S-a ridicat un semn de întrebare cu privire la aplicabilitatea textului de lege Înaltei
Cur ţi de Casaţie şi Justiţie, prin prisma modificărilor aduse instituţiei recursului, în urma
cărora nu vor mai fi date soluţii de modificare, ci doar de casare a hotărârilor judecătoreşti, cu
trimitere spre rejudecare.
Într-adevăr, dacă noţiunea de soluţionare pe fond a unei cauze ar fi înţeleasă într-unsens strict, comun, s-ar ajunge la situaţia în care legitimarea procesuală activă a Înaltei Cur ţi
de Casaţie şi Justiţie ar fi una iluzorie. Dacă, dimpotrivă, s-ar da un sens larg acestei sintagme,
prin soluţionare pe fond urmând a se înţelege şi soluţionarea recursului, ca atare, ţinându-se
cont şi de motivele de recurs, atunci calitatea procesuală activă conferită Înaltei Cur ţi de
Casaţie şi Justiţie ar fi una efectivă.
5. Procedura de judecată
5.1 Sesizarea instanţei supreme
Pentru sesizarea Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie cu recurs în interesul legii, Codul
de procedur ă civilă atribuie legitimare procesuală activă procurorului general al Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei (în
dreptul francez, din ordinul ministrului justiţiei), colegiului de conducere al Înaltei Cur ţi de
Casaţie şi Justiţie, colegiilor de conducere ale cur ţilor de apel, precum şi Avocatului
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 338/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 338
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Poporului. Se poate observa că art. 514 NCPC păstrează conţinutul actualului art. 329 CPC
1865.
În cazul întrebării prealabile, lucrurile stau diferit, dreptul de a sesiza Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie revenind doar completului de judecată al cauzei în cursul căreia s-a ivit, în
ultimă instanţă, chestiunea de drept, complet al Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie, cur ţii de
apel sau tribunalului.
5.2 Completul de judecată
Numărul de judecători ai completului ce urmează să soluţioneze cele două tipuri de
sesizări şi modul de alcătuire a acestuia difer ă. Astfel, recursul în interesul legii, potrivit art.
516 NCPC, urmează să fie judecat de un complet format din preşedintele sau, în lipsa
acestuia, unul dintre vicepreşedinţii Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie, preşedinţii de secţii din
cadrul acesteia, precum şi 20 de judecători, din care 14 judecători din secţia/secţiile în a
cărei/căror competenţă intr ă problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele
judecătoreşti şi câte 2 judecători din cadrul celorlalte secţii.
S-a dorit ca în compunerea completului ce judecă recursul în interesul legii să intre 25
de judecători ai Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât, fiind vorba de o problemă de drept
deja apărută în practica instanţelor, acesta ar urma să fie mai eficient tranşată de un număr mai
mic de judecători, în locul Secţiilor Unite. De asemenea, pentru aceleaşi considerente, a fost
preferată o formulă oarecum eterogenă a completului, din punctul de vedere al apartenenţei
judecătorilor la secţiile Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie (14 judecători din cadrul secţiei în
competenţa căreia intr ă problema de drept şi câte 2 judecători din celelalte secţii).
În situaţia în care chestiunea de drept ce urmează a fi dezbătută intr ă în competenţa a
două sau mai multe secţii ale Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie (de pildă, secţiile I şi a II-a
civile), preşedintele sau unul dintre vicepreşedinţi va stabili numărul judecătorilor din secţiile
interesate care vor intra în compunerea completului.
Alineatul al treilea al art. 516 prevede procedura de alcătuire a completului, atunci
când problema de drept supusă dezbaterii nu este de competenţa niciuneia dintre secţii. Astfel,
preşedintele sau unul dintre vicepreşedinţi va desemna câte 5 judecători din cadrul fiecărei
secţii.
Cât priveşte completul însărcinat cu darea unei hot ărâri prealabile, acesta urmează a
fi alcătuit, potrivit art. 520 alin. (6), din preşedintele secţiei corespunzătoare a Înaltei Cur ţi de
Casaţie şi Justiţie sau un judecător desemnat de acesta şi 12 judecători din cadrul secţiei
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 339/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 339
respective, selectaţi în mod aleatoriu de preşedintele secţiei sau judecătorul desemnat de
acesta. Alineatul (8) al aceluiaşi articol ofer ă soluţia pentru situaţia în care chestiunea de drept
în discuţie interesează mai multe secţii ale Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, în acest
caz, completul va fi alcătuit din preşedintele sau unul dintre vicepreşedinţii Înaltei Cur ţi de
Casaţie şi Justiţie (care va prezida completul), preşedinţii secţiilor interesate în soluţionarea
chestiunii de drept şi câte 5 judecători din cadrul acestora, desemnaţi aleatoriu de către
preşedintele completului.
5.3 Judecata sesizării
Trecând la judecata propriu-zisă a celor două tipuri de sesizări, observăm că, în cazul
ambelor, legea prevede obligativitatea întocmirii unui raport ce va cuprinde soluţiile diferite
date problemei de drept şi argumentele pe care se fundamentează, respectiv chestiunea de
drept potenţial generatoare a unei practici neunitare, jurisprudenţa relevantă a Cur ţii
Constituţionale, a Cur ţii Europene a Drepturilor Omului sau a Cur ţii de Justiţie a Uniunii
Europene, dacă este cazul, doctrina în materie, precum şi opinia specialiştilor consultaţi
[atunci când preşedintele completului solicită opinia scrisă a acestora – art. 518 alin. (6)].
Totodată, judecătorii raportori vor întocmi şi vor motiva proiectul soluţiei ce se propune a fi
dată.
Preşedintele de complet va desemna, dintre membrii acestuia, 3 judecători pentru
întocmirea raportului asupra recursului în interesul legii, respectiv un judecător, pentru
întocmirea raportului asupra chestiunii de drept supuse judecăţii. Atunci când în componenţa
completului însărcinat cu darea unei hotărâri prealabile intr ă judecători din cadrul mai multor
secţii, preşedintele completului va desemna 2 judecători raportori, din fiecare secţie interesată.
În cazul hotărârii prealabile, raportul trebuie comunicat păr ţilor pentru ca acestea, în
termen de 15 zile de la comunicare, să poată depune, în scris, prin avocat sau, după caz, prin
consilier juridic, punctele lor de vedere privind chestiunea de drept supusă judecăţii.
În ceea ce priveşte judecata propriu-zisă, nu există diferenţe notabile faţă de procedura
obişnuită. Trebuie reţinut însă că la adoptarea hotărârii vor participa toţi membrii completului
şi nu se admit abţineri de la vot. Atât asupra recursului în interesul legii, cât şi asupra sesizării
pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se pronunţă prin
decizie, valabilă dacă a fost adoptată prin votul favorabil a cel puţin două treimi din membrii
completului [art. 516 alin. (11) şi art. 520 alin. (12) NCPC]. Noul cod nu prevede însă care
este soluţia ce urmează a fi dată atunci când nu se întruneşte majoritatea de două treimi.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 340/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 340
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Suntem de părere că, într-o atare situaţie, ar trebui să devină incidente dispoziţiile din dreptul
comun, şi anume cele privitoare la adoptarea hotărârii în completul de divergenţă.
Hotărârile se motivează în 30 de zile de la pronunţare şi se publică în Monitorul
Oficial, Partea I, în termen de cel mult 15 zile de la motivare.
6. Efectele hotărârilor judecătoreşti
6.1 Regimul general
În ambele cazuri, soluţiile date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pot fi de admitere
sau respingere, atunci când nu există o veritabilă problemă de drept sau nu sunt îndeplinite
alte condiţii de admisibilitate.
Iniţial, recursul în interesul legii, fiind calificat ca un recurs doctrinar, nu era învestit
cu for ţă juridică obligatorie. Chiar şi aşa, deciziile pronunţate în recurs în interesul legii erau
respectate ca atare în practica instanţelor judecătoreşti, considerându-se că ele se impun prin
for ţa argumentelor.
Ulterior, recursurile în interesul legii au fost înlocuite de aşa-numitele decizii de
îndrumare ale Tribunalului Suprem, care, de asemenea, erau urmate de către judecători.
După 1993, când a fost reintrodusă instituţia recursului în interesul legii, s-a prevăzutcă deciziile pronunţate nu au efecte asupra hotărârilor judecătoreşti şi situaţiei păr ţilor, dar că
sunt obligatorii pentru instanţe. După modificările aduse prin O.U.G. nr. 138/2000, legea a
prevăzut publicarea deciziilor în interesul legii în Monitorul Oficial, Partea I (până atunci, ele
erau aduse la cunoştinţa instanţelor cu ajutorul ministrului justiţiei), de la data respectivă
urmând ca ele să capete for ţă juridică obligatorie.
În ciuda faptului că de-a lungul timpului s-au ridicat numeroase excepţii de
neconstituţionalitate cu privire la această chestiune, deciziile date în recursul în interesul legiiîşi păstrează caracterul obligatoriu, atât în prezent, cât şi în reglementarea viitoare, dată de
Noul Cod de procedur ă civilă. În argumentarea soluţiei de suprimare a dispoziţiilor referitoare
la această chestiune, s-a invocat faptul că se aduce atingere independenţei judecătorilor,
principiului separaţiei puterilor în stat (autorităţile judecătorească şi legislativă) şi, de
asemenea, că obligativitatea soluţiilor date în recursul în interesul legii ar veni în contradicţie
cu principiul potrivit căruia este interzis judecătorului să stabilească dispoziţii general
obligatorii prin hotărârile pe care le pronunţă în cauzele ce îi sunt supuse judecăţii.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 341/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 341
De cealaltă parte, în susţinerea caracterului obligatoriu al deciziilor în interesul legii,
s-a învederat că acest lucru nu constituie o atingere la adresa independenţei judecătorilor,
întrucât aceştia trebuie să se supună legii şi nu doar să fie independenţi. Mai mult, s-a susţinut
că, prin pronunţarea deciziilor în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu creează
norme juridice noi, ci doar dezleagă sensul celor deja existente, contribuind la interpretarea şi
aplicarea unitar ă a legii.
Ţinând cont de necesitatea existenţei unei practici uniforme şi asigur ării preeminenţei
dreptului, suntem de părere că unica modalitate prin care aceste deziderate pot fi atinse este
instituirea obligativităţii deciziilor date în recurs în interesul legii. De altfel, dacă s-ar opta
pentru o altă soluţie, intervenţia Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie în situaţiile de divergenţă
între soluţiile date de instanţe în cazuri de speţă identice, ar deveni lipsită de utilitate practică.Articolul 518 NCPC prevede că decizia în interesul legii îşi încetează aplicabilitatea la
data modificării, abrogării sau constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a f ăcut
obiectul interpretării. De asemenea, Legea de organizare judiciar ă nr. 304/2004 prevede, în
art. 25, posibilitatea unei schimbări de jurisprudenţă, fie din proprie iniţiativă, fie ca urmare a
unei sesizări, caz în care vor înceta şi efectele deciziei date în interesul legii.
7. Aplicarea în timp a deciziilor date în recurs în interesul legii
7.1 Scurte consideraţii
Cu privire la aplicarea în timp a deciziilor date în recursul în interesul legii, se impun
câteva precizări. Astfel, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, „legea dispune numai pentru
viitor, cu excep ţ ia legii penale sau contraven ţ ionale mai favorabile”.
Prin urmare, aceste dispoziţii, referindu-se numai la aplicarea în timp a legilor, nu sunt
incidente în materia hotărârilor judecătoreşti care, prin natura lor, produc efecte declarative dedrepturi în marea lor majoritate, deci se aplică retroactiv, în considerarea unor acte sau fapte
juridice trecute ori intervenite înainte de sesizarea instanţei de judecată. Totuşi, se impune a se
face distincţie între hotărârile judecătoreşti de speţă, care pot fi atât declarative, cât şi
constitutive de drepturi, şi hotărârile date în interpretarea şi aplicarea unitar ă a legii, cum sunt
deciziile în interesul legii şi hotărârile prealabile. Se poate pune, aşadar, problema incidenţei
dispoziţiilor din materia aplicării în timp a legii civile.
S-a exprimat opinia că, în cazul unei decizii de schimbare a jurisprudenţei Înaltei Cur ţi
de Casaţie şi Justiţie, fiind vorba de o practică înr ădăcinată, aceasta nu ar putea produce efecte
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 342/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 342
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
în procesele aflate în curs de desf ăşurare, întrucât acest lucru ar aduce atingere securităţii
circuitului civil. În schimb, recursul în interesul legii, având menirea să suprime o practică
divergentă şi, totodată, nefiind de natur ă să afecteze stabilitatea raporturilor juridice, deoarece
existenţa acestora ar fi îndoielnică, ar trebui să producă efecte imediate, deci inclusiv în
procesele în curs. Această chestiune însă este şi r ămâne delicată, necesitând o documentare
extinsă şi o analiză aprofundată, care să ţină seama şi de respectarea principiului aşteptărilor
legitime ale păr ţilor, motiv pentru care, în ceea ce ne priveşte, va face obiectul unei cercetări
viitoare.
Pe de altă parte însă, Legea de punere în aplicare a Noului Cod de procedur ă civilă
prevede că dispoziţiile acestuia urmează să se aplice numai proceselor începute după data
intr ării sale în vigoare (art. 3), acest regim fiind valabil şi pentru prevederile art. 519 şiurmătoarele.
Tot astfel, efectele obligatorii ale hotărârii prealabile se vor extinde asupra proceselor
înregistrate după data intr ării în vigoare a Codului de procedur ă civilă, în celelalte procese
pendinte urmând a se impune prin for ţa argumentelor, iar nu prin autoritatea deciziei.
8. În loc de concluzie
Scurta analiză a regimului recursului în interesul legii şi al hotărârii prealabile date în
vederea soluţionării unei chestiuni de drept noi reliefează aptitudinea acestora de a reprezenta
mijloace juridice utile prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi poate îndeplini misiunea
constituţională de a asigura, în vederea respectării principiului preeminenţei (supremaţiei)
dreptului, interpretarea şi aplicarea unitar ă a legilor la nivelul întregii ţări, prin hotărâri
general-obligatorii.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 343/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 343
Contestaţia privind tergiversarea procesului. Abordare comparativă dinperspectiva Convenţiei europene a drepturilor omului* - Judecător dr. Beatrice Ramaşcanu
Prelegere sus ţ inut ă de judecător dr. Beatrice RAMAŞ CANU
"Sed fugit interea fugit irreparabile tempus,
singula dum capti circumvectamur amore."
(Virgiliu, Georgicele)
1. Introducere
Pentru a înţelege această nouă instituţie consacrată în Codul de procedur ă civilă, am
apreciat ca fiind necesar ă prezentarea unor aspecte generale cu privire la art. 6 parag. 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (în continuare,
Conven ţ ia) referitor la termenul rezonabil1 şi la art. 13 care garantează dreptul la un recurs
efectiv2, cât şi raportul dintre aceste drepturi în materia duratei nerezonabile a procedurilor.
* Trimiterile la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă civilă au în vedere varianta Codului republicată în
Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012.1„ Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi într-un termen
rezonabil (s.n.), de către o instan ţă independent ă şi impar ţ ial ă , instituit ă de lege, care va hot ărî fie asupra
încălcării drepturilor şi obliga ţ iilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuza ţ ii în materie
penal ă îndreptate împotriva sa. Hot ărârea trebuie să fie pronun ţ at ă în mod public, dar accesul în sala de
şedin ţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durat ă a procesului sau a unei păr ţ i a acestuia, în
interesul moralit ăţ ii, al ordinii publice, ori al securit ăţ ii na ţ ionale într-o societate democratică , atunci când
interesele minorilor sau protec ţ ia vie ţ ii private a păr ţ ilor la proces o impun, sau în mă sura considerat ă absolut
necesar ă de către instan ţă când, în împrejur ări speciale, publicitatea ar fi de natur ă să aducă atingere
intereselor justi ţ iei”.2 „Orice persoană , ale cărei drepturi şi libert ăţ i recunoscute de prezenta Conven ţ ie au fost încălcate, are dreptul
de a se adresa efectiv unei instan ţ e na ţ ionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care auac ţ ionat în exercitarea atribu ţ iilor lor oficiale”.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 344/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 344
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
În ceea ce priveşte contestaţia privind tergiversarea procesului, analiza va privi, în
principal, aspectele practice ale acestei instituţii, pornind de la definiţia pe care o propunem,
caracterele juridice, motivele pentru care poate fi exercitată această contestaţie, procedura de
soluţionare, calea de atac şi legătura cu alte instituţii.
În loc de concluzii, vom încerca să găsim împreună r ăspunsul la următoarea întrebare – este
această nouă instituţie conformă standardului convenţional impus de art. 13?
2. Durata rezonabilă a procedurii – garanţie a dreptului la un proces echitabil
Justiţia nu trebuie să fie doar dreaptă, ci şi înf ă ptuită în mod rapid. O justiţie dilatorie,
chiar dacă, în final, dreaptă, echivalează de fapt cu o negare de justiţie, potrivit unei
arhicunoscute maxime din dreptul anglo-saxon „justice delayed – justice denied”.
Protecţia procedurală eficientă înseamnă întotdeauna o intervenţie rapidă pentru
clarificarea unor raporturi juridice de drept substanţial. Este important ca sistemul juridic
naţional nu doar să garanteze drepturi substanţiale, ci să se ofere justiţiabilului şi o procedur ă
aptă ca într-un interval optim să-şi poată valorifica aceste drepturi.
Legătura strânsă dintre drepturile de natur ă substanţială şi garanţiile de ordin
procedural a fost subliniată încă de la momentul lucr ărilor preparatorii ale Convenţiei de cătreraportorul M. Teitgen care sublinia că „vrem să garant ăm europenilor dreptul la apărare,
garan ţ iile procedurale fundamentale deoarece ele sunt expresia intrinsecă a libert ăţ ii
individuale şi a celorlalte drepturi individuale”. Este, aşadar, cert faptul că garanţia
procedurală, de natur ă jurisdicţională, este o modalitate de protecţie a drepturilor
convenţionale, fiind consubstanţială spiritului însuşi al Convenţiei.
De altfel, dependenţa eficacităţii drepturilor de ordin material de existenţa unor
mecanisme procedurale de protecţie a determinat Curtea să „proceduralizeze” textulConvenţiei şi în afara drepturilor de natur ă procedurală consacrate de art. 6, 73, 13, organele
Convenţiei au „citit” obligaţii de natur ă procedurală în conţinutul art. 24, 35, 86 şi art. 1 din
Primul Protocol adiţional la Convenţie7, folosind ca mediator teoria obligaţiilor pozitive.
3 Nici o pedeapsă f ăr ă lege4 Dreptul la viaţă 5 Interzicerea torturii6
Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie7 Protecţia proprietăţii
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 345/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 345
Necesitatea de a avea o justiţie rapidă nu poate fi interpretată în sensul încălcării altor
obligaţii şi garanţii procedurale din conţinutul art. 6. Trebuie păstrat un echilibru între
celelalte garanţii ale unui proces echitabil (dreptul de acces la instanţă, contradictorialitatea,
publicitatea, egalitatea armelor, motivarea hotărârilor judecătoreşti etc.) şi celeritatea
procedurii.
Preocuparea de a asigura celeritatea procesului civil nu este specifică doar ţării
noastre. Dimpotrivă, jurisprudenţa Cur ţii Europene a Drepturilor Omului în materia art. 6, cu
referire la nesoluţionarea proceselor într-un termen rezonabil este una extrem de bogată,
statele membre, în majoritatea lor, fiind condamnate de instanţa europeană pentru nesocotirea
acestei garanţii procedurale. Cu titlu de exemplu, menţionăm Yagtzilar ş.a. contra Greciei8,
Brigandi contra Italiei9, Poiss contra Austriei10, Comingersoll SA contra Portugaliei11, Tetucontra Fran ţ ei12 şi Ummuhan Kaplan contra Turciei13.
În ceea ce priveşte România, f ăr ă a urmări o prezentare exhaustivă a jurisprudenţei
Cur ții Europene a Drepturilor Omului în materie civilă, vom aminti câteva exemple de cauze
în care instanţa europeană a pronunţat soluţii de condamnare pentru încălcarea art. 6 ca
urmare a unor proceduri judiciare care au depăşit termenul rezonabil. Astfel, în materia
dreptului familiei, menţionăm cauza Monory contra României14; cauza Str ăin ş.a contra
8 Cererea nr. 41727/98 , hotărârea din 6.12.2001. Perioada apreciată de Curte ca fiind nerezonabilă se întinde
între anii 1933 (1988) – 1997, fondul litigiului privind procedura de expropriere a unei livezi de măslini.9 Cererea nr. 11460/85, hotărârea din 19.02.1991. Perioada analizată de către instanţa europeană este cuprinsă
între anii 1962 (1973) – 1990 iar litigiul a privit cererea reclamantului împotriva unui ter ţ uzurpator care a
demolat o construcţie apar ţinând reclamantului, solicitându-se restabilirea situaţiei anterioare şi acordarea unor
despăgubiri.10 Cererea nr. 9816/82, hotărârea din 23.04.1987. Instanţa europeană a constatat încălcarea art. 6 în cadrul unor
proceduri specifice fondului funciar, prin care se urmărea sistematizarea unor terenuri agricole, proceduri care s-
au desf ăşurat între anii 1965 – 1972, 1974 – 1987.11 Cererea nr. 35382/97, hotărârea din 6.04.2000. Reclamanta a invocat în faţa instanţei europene încălcarea art.
6 în cadrul unor proceduri de reorganizare şi lichidare judiciar ă ce au avut loc în perioada 1982-2000.12 Cererea nr. 60983/09, hotărârea din 22.09.2011. Durata cuprinsă între anii 1990 – 2011 pe parcursul căreia s-
au desf ăşurat proceduri judiciare privind reorganizarea judiciar ă a fost declarată de Curte ca fiind contrar ă
exigenţelor art. 6.13 Cererea nr. 24240/07, hotărârea din 20.03.2012. Litigiul care s-a desf ăşurat între anii 1987 -2012 a privit
aspecte legate de dreptul succesoral şi probleme de cadastru.14 Cererea nr. 71099/01, hotărârea din 5.04.2002. Perioada avută în vedere de Curte a fost 1999 – 2004.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 346/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 346
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
României15 a privit un litigiu prin care foştii proprietari urmăreau recuperarea unui imobil
înstr ăinat chiriaşilor în temeiul Legii nr. 112/1995; în materia despăgubirilor solicitate pentru
exploatarea unui brevet de invenţie ce apar ţinea reclamantului, Curtea a pronunţat hotărârea
Nicolau contra României16; în cauza Parohia Greco – Catolică Sf. Vasile Polonă contra
României17, instanţa europeană a cenzurat două proceduri civile, una privind evacuarea care a
avut loc între anii 1994 – 2006 şi un alt litigiu având ca obiect revendicarea imobiliar ă
desf ăşurat în faţa instanţelor naţionale între 2000 – 2007.
Relativ recent, în cauza Sega contra României18, Curtea a analizat din prisma art. 6,
durată rezonabilă, perioada cuprinsă între anii 1994- 2004 pe parcursul căreia s-a derulat
acţiunea în pretenţii formulată de reclamant urmare a unui accident rutier.
Mecanismul consacrat în materia duratei rezonabile de către Curte este următorul: 1.Stabilirea duratei procedurii de care se plânge reclamantul; 2. Aplicarea criteriilor consacrate
pe cale pretoriană pentru a concluziona dacă art. 6 a fost încălcat sau nu. Prezentarea de faţă
nu ne permite să insistăm asupra acestor aspecte, astfel încât doar vom reaminti, în linii mari,
aceste criterii.
Sub primul aspect, se consider ă că perioada de analizat debutează, de regulă, o dată cu
înregistrarea acţiunii pe rolul instanţei şi se termină, în mod obişnuit, la momentul r ămânerii
definitive (irevocabile) a hotărârii judecătoreşti. Este important de reţinut faptul că instanţaeuropeană nu impune norme imuabile, neputând fi vorba de un “mercurial” al duratei
procedurilor, în general, ci se are în vedere întotdeauna cauza concretă dedusă judecăţii. După
stabilirea acestei durate, instanţa europeană analizează complexitatea cauzei, comportamentul
păr ţilor (inclusiv al autorităţilor) şi miza litigiului. Amintim că în materia „contesta ţ iilor
asupra drepturilor şi obliga ţ iilor cu caracter civil” sunt apreciate ca având o miză importantă
pentru păr ţi litigiile în materia dreptului muncii, cauzele cu minori, procesele prin care se
solicită acordarea unor despăgubiri victimelor accidentelor, pentru privarea ilegală delibertate, cauzele în care sunt implicate persoane vulnerabile (de exemplu, persoane vârstnice,
cele cu sănătate precar ă etc.).
15 Cererea nr. 57001/00, hotărârea din 21.07.2005. Litigiul desf ăşurat între anii 1993 (1994) – 1999 a fost
apreciat de instanţa europeană ca depăşind standardul termenului rezonabil garantat de art. 6.16 Cererea nr. 1295/02, hotărârea din 12.01.2006. Instanţa a constat încălcarea dreptului la judecarea cauzei
într-un termen rezonabil pentru durata procedurilor civile între anii 1995 – 2006.17
Cererea nr. 65965/01, hotărârea din 7.04.200918 Cererea nr. 29022/04, hotărârea din 13.03.2012
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 347/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 347
Analiza jurisprudenţei Cur ţii în materie de termen rezonabil dovedeşte că majoritatea
statelor Consiliului Europei au o problemă structurală de încălcare a art. 6 sub acest aspect.
Într-un studiu al Comisiei Europene pentru Eficienţa în Justiţie (în continuare, CEPEJ)
intitulat “Durata procedurilor judiciare în statele membre ale Consiliului Europei în baza
jurispruden ţ ei Cur ţ ii Europene a Drepturilor Omului”, adoptat la 8 decembrie 200619 au fost
analizate în detaliu cauzele care conduc la încălcarea termenului rezonabil, fiind propuse şi o
serie de remedii.
Astfel, potrivit studiului CEPEJ, încălcarea termenului rezonabil are, în principal,
următoarele cauze reglementări procedurale inadecvate, nelegala citare a păr ţilor, întârzieri
imputabile avocaţilor, exper ţilor, altor autorităţi, amânări succesive nejustificate, iner ţia
instanţelor în soluţionarea cauzelor (sub aspectul motivării, instrumentării cauzelor,transmiterii dosarelor pe cale administrativă între diferitele autorităţi etc.) sau intervalele de
timp excesiv de lungi între termenele de judecată. Studiul amintit a concluzionat, în baza
jurisprudenţei Cur ţii Europene a Drepturilor Omului, că în cauze cu o miză ridicată, o
perioadă mai mare de doi ani a condus, în general, instanţa europeană la concluzia încălcării
art. 6.
3. Dreptul la un recurs efectiv (art. 13)
Cel de-al doilea reper convenţional al noii instituţii din Codul de procedur ă civilă,
contestaţia pentru tergiversarea judecăţii, este reprezentat, astfel cum anunţam la începutul
prezentării, de dreptul la un recurs efectiv garantat de art. 13. Doctrina subliniază, în mod
corect, că acest drept este un reflex natural al sintagmei latine Ubi jus ibi remedium, potrivit
căreia, în ipoteza nesocotirii unui drept subiectiv, trebuie să existe şi un remediu, adică o
procedur ă care să permită apărarea acestuia.Trebuie precizat dintru început faptul că „recurs efectiv” şi „instan ţă na ţ ional ă” din
cuprinsul art. 13 sunt noţiuni autonome, pe care instanţa europeană le-a dezvoltat şi explicat
în jurisprudenţa sa, f ăr ă să existe o suprapunere noţională cu instituţiile juridice din dreptul
nostru naţional. Partea care se consider ă lezată printr-o măsur ă contrar ă Convenţiei trebuie să
dispună, în planul dreptului naţional, de un „recurs” efectiv pentru a obţine încetarea
încălcării şi repararea prejudiciului cauzat.
19 http://www.coe.int/t/dghl/cooperation/cepej/delais/Calvez_en.pdf
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 348/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 349/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 350/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 350
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Remediile pot privi fie proceduri pendinte, sau dimpotrivă, partea poate apela la aceste
proceduri după finalizarea litigiului în cauză. Tipul procedurilor pentru care autorităţile au
reglementat astfel de mecanisme de remediere a duratei nerezonabile poate fi un alt criteriu
clarificare (remedii generale sau speciale, incidente doar în cauze penale, de exemplu).
Inventarul remediilor existente nu este, desigur, un scop în sine. Care din aceste
categorii enumerate mai sus sunt eficiente în sensul art. 13? Impune Curtea statelor semnatare
un anumit tip de remediu împotriva duratei nerezonabile a procedurilor?
Trebuie reţinut că instanţa europeană recunoaşte statelor în această materie o amplă
marjă de apreciere. Statele sunt libere să aleagă tipul de remediul pe care îl consider ă adecvat
pentru a repara în dreptul intern, în deplină concordanţă cu principiul subsidiarităţii,
încălcarea dreptului la soluţionarea unei cauze în termen rezonabil. Nu este mai puţin adevărat că din hotărârile instanţei de la Strasbourg pe tărâmul art.
13 se pot desprinde nişte indicii despre ceea ce înseamnă în această materie un recurs efectiv.
“ Preven ţ ia este cel mai bun remediu”. Cauza Scordino contra Italiei (nr. 1)28 a reprezentat
pentru instanţa europeană ocazia de a pune în balanţă remediile strict pecuniare (legea
adoptată de statul italian şi cunoscută sub numele de “Legea Pinto”) şi mecanismele
acceleratorii. Acestea din urmă prezintă avantajul incontestabil al prevenirii încălcărilor
succesive ale termenului rezonabil în cadrului aceleiaşi proceduri, faţă de remediile pecuniarecare acţionează doar a posteriori. În egală măsur ă, a avea doar remedii acceleratorii într-un
sistem judiciar în care durata procedurilor a depăşit deja termenul rezonabil nu pare a fi
suficient când un litigiu concret s-a desf ăşurat pe o perioadă de timp excesivă, cu consecinţe
negative asupra patrimoniului unui reclamant.
Din considerentele hotărârii de Mare Camer ă sus-menţionate, precum şi din hotărârea
Vassilios Athanasiou ş.a contra Greciei29 putem decela următoarele repere esenţiale ale unui
remediu conform standardului impus de art. 13. În primul rând, acţiunea prin care reclamantulrecurge la remediul naţional reparator pentru a obţine repararea prejudiciului cauzat de
nesocotirea termenului rezonabil trebuie, la rândul său, să fie soluţionată într-un termen
rezonabil. De asemenea, regulile procedurale în conformitate cu care se soluţionează o astfel
de acţiune trebuie să respecte garanţia echităţii, prevăzută de art. 6. În cazul în care se acordă
despăgubiri, este necesar ca aceste sume reparatorii să fie achitate rapid, în termen de cel mult
6 luni. Totodată, instanţa europeană recomandă să nu se aplice taxe judiciare excesive, care să
28
Cererea nr. 36813/97, hotărârea de Mare Camer ă din 29.03.200629 Cererea nr. 50973/08, hotărârea din 21.12. 2010, § 55
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 351/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 351
descurajeze reclamantul să utilizeze o asemenea cale de atac. În cazul remediilor de natur ă
pecuniar ă, Curtea recomandă ca instanţele naţionale să se orienteze, în privinţa cuantumului
acordat în concret unui reclamant, după standardele folosite chiar de instanţa europeană pe
tărâmul art. 41 când acordă o satisfacţie echitabilă pentru încălcarea art. 6.
În ceea ce priveşte România, prima cauză în care a fost evocată problema remediului
efectiv în ceea ce priveşte durata nerezonabilă a fost Abramiuc contra României.30 Guvernul a
invocat în faţa instanţei europene faptul că reclamantul avea la îndemână o plângere adresată
Consiliului Superior al Magistraturii pentru angajarea r ăspunderii disciplinare a judecătorului
care a nesocotit obligaţia legală de a soluţiona procesul într-un termen rezonabil. Alături de
acest remediu, Guvernul a ar ătat că, în baza prevederilor constituţionale care impun
judecătorului naţional să aplice direct şi prioritar Convenţia, reclamantul avea la îndemână deopotrivă o acţiune prin care să solicite instanţelor naţionale acordarea de daune pentru
încălcarea termenului rezonabil. Curtea a apreciat că nici unul din cele două remedii evocate
de guvernul pârât nu este unul “efectiv” în sensul art. 13. Astfel, plângerea pentru
sancţionarea disciplinar ă a judecătorului nu are efecte imediate şi directe asupra duratei unei
proceduri, ci produce consecinţe doar asupra situaţiei personale a magistratului în cauză, f ăr ă
a determina înlocuirea acestuia de la conducerea completului de judecată sau acordarea unor
termene mai scurte într-un litigiu pendinte. Cu privire la posibilitatea reclamantului de ainvoca în mod direct în faţa instanţelor române prevederile Convenţiei, instanţa europeană a
constatat că hotărârile judecătoreşti depuse cu scopul de a dovedi “realitatea” acestui remediu
erau posterioare litigiului în speţă, nu purtau menţiunea că ar fi fost irevocabile şi, cu o
singur ă excepţie, nu se refereau la acordarea unor despăgubiri pentru nesocotirea duratei
rezonabile a procedurii.
Cu aceste remarci privitoare la art. 13 în ceea ce priveşte România încheiem partea
introductivă a expunerii noastre, care a avut drept scop creionarea sistemului de referinţă convenţional care stă la baza legifer ării noii instituţii introduse în Codul de procedur ă civilă,
anume contestaţia pentru tergiversarea judecăţii. În opinia noastr ă, reperele convenţionale sus-
amintite sunt absolut necesare înţelegerii naturii juridice şi menirii contestaţiei reglementate
de art. 522 – 526 NCPC.
30 Cererea nr. 37411/02, hotărârea din 24.02.2009. Cauza priveşte proceduri execuţionale relative la indemnizaţii
acordate reclamantului în temeiul unor drepturi de proprietate intelectuală, proceduri care au avut loc în perioada1995- 2002, respectiv 1996-2002.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 352/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 352
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
5. Dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil, în reglementarea
Noului Cod de procedură civilă
Astfel cum reamintea domnul profesor Viorel Mihai Ciobanu, citând, la rândul său,din Raportul de prezentare în faţa Consiliului de Stat a proiectului Codului de procedur ă civilă
din 1865, „procedura este inima legisla ţ iunii unui stat (...) Codicele civil, f ăr ă procedur ă ,
este ca un corp f ăr ă inimă , este ca o bună şi complect ă ma şină căreia îi lipse şte puterea
motrice”.
Sub impulsul amplei jurisprudenţe a Cur ţii Europene a Drepturilor Omului mai sus
citată în materia termenului rezonabil, şi în special a dreptului la un recurs efectiv, legiuitorul
român a reglementat pentru prima oar ă în sistemul românesc de drept o instituţie menită să asigure în mod expres celeritatea procesului civil. “Buna şi completa ma şină” reprezentată de
noul Cod civil are acum, într-o exprimare metaforică, şi un motor capabil să îi asigure, printre
multiplele performanţe ale noii proceduri civile, şi celeritatea soluţionării cauzelor civile.
După cum spuneam, alegerea legiuitorului nu este întâmplătoare, este impusă de „necesitatea
gândirii unui sistem procedural civil modern, care să r ăspundă imperativelor funcţionării unei
justiţii moderne, adaptate aşteptărilor sociale, şi să ducă la creşterea calităţii activităţii acestui
serviciu public. În acest scop, concepţia Noului Cod de procedur ă civilă trebuie să plece de la
deziderate actuale, precum accesul justiţiabililor la mijloace şi forme procedurale simple şi
accesibile şi accelerarea procedurii judiciare”31 (s.n).
Procesul civil, lato sensu, trebuie să respecte cerinţa de a se încadra într-un termen
rezonabil. Deşi terminologia utilizată în alte acte normative, de exemplu în art. 21 alin. (3) din
legea fundamentală, se refer ă la dreptul păr ţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil , art. 6 NCPC utilizează sintagma de „termen optim şi previzibil”.32
Făr ă a intra în dezbateri de natur ă semantică (de exemplu, ne putem întreba dacă un
termen optim este, în mod necesar sau automat, şi rezonabil33) care nu ne sunt permise în
31 H.G. nr. 1527/12.12.2007 pentru aprobarea tezelor prealabile ale proiectului Codului de procedur ă civilă,
publicată în M.Of. nr. 889/27.12.200732 „(1) Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de
către o instan ţă independent ă , impar ţ ial ă şi stabilit ă de lege. În acest scop, instan ţ a este datoare să dispună
toate mă surile permise de lege şi să asigure desf ăşurarea cu celeritate a judecăţ ii.(2) Dispozi ţ iile alin. (1) se
aplică în mod corespunzător şi în faza execut ării silite”. 33
Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, optim are înţelesul de care este cel mai bun, mai potrivit,mai favorabil sau mai indicat, care asigur ă cea mai bună eficienţă; în stare să corespundă cel mai bine intereselor
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 353/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 353
cadrul dezbaterii de faţă, credem că opţiunea legiuitorului pentru „termen optim şi
previzibil”(deşi, cum vom vedea mai jos, acesta “coexistă” în chiar cuprinsul Codului de
procedur ă civilă cu termenul rezonabil) are la bază concluzia studiilor amintite mai sus,
elaborate de Comisia de la Veneţia şi Comisia europeană pentru eficienţa justiţiei, potrivit
căreia este important a avea un termen optim de soluţionare a unei proceduri şi previzibil
pentru parte. Totuşi, aşa cum observam mai sus, în cuprinsul noului Cod de procedur ă civilă
este folosită şi noţiunea de „termen rezonabil”. Astfel, art. 201 alin. (6) NCPC, referitor la
fixarea primului termen de judecată prevede că „ În cazul în care pârâtul domiciliază în
str ăinătate, judecătorul va fixa un termen mai îndelungat, rezonabil , în raport cu
împrejur ările cauzei. Citarea se va face cu respectarea dispozi ţ iilor art. 156.” (s.n.).
Tot astfel, în scopul asigur ării previzibilităţii duratei procesului, art. 238 alin. (1)obligă judecătorul cauzei ca la primul termen de judecată la care păr ţile sunt legal citate să
facă, după ascultarea păr ţilor, o estimare a duratei necesare pentru cercetarea procesului,
ţinând cont de împrejur ările cauzei, astfel încât procesul să fie soluţionat într-un termen optim
şi previzibil, consemnând această evaluare în încheiere.
6. Sediul materiei, definiţia şi caracterele juridice ale contestaţiei privind
tergiversarea procesului
Sediul materiei îl constituie dispoziţiile art. 522 – 526 NCPC.
În opinia noastr ă, contesta ţ ia privind tergiversarea procesului constituie mijlocul
procedural prin care partea sau procurorul care participă la judecat ă , nemul ţ umit ă de
încălcarea dreptului la solu ţ ionarea cauzei într-un termen optim şi previzibil solicit ă
instan ţ ei, pe cale incidental ă , luarea mă surilor legale pentru înl ăturarea acestei situa ţ ii.
În ceea ce priveşte caracterele contestaţiei privind tergiversarea procesului, trebuie precizat că aceasta constituie o procedur ă special ă , de sine-st ăt ătoare, neintrând în categoria
căilor de atac34. Un argument de text în favoarea acestei concluzii se desprinde din art. 525
alin. (3) NCPC care prevede că „ În toate cazurile, instan ţ a care solu ţ ionează plângerea nu va
putea da îndrumări şi nici nu va putea oferi dezleg ări asupra unor probleme de fapt sau de
urmărite. Previzibil trimite la verbul a prevedea, adică a deduce evoluţia evenimentelor viitoare plecând de la
cele prezente; a anticipa ceea ce s-ar putea întâmpla; a previziona, a întrezări.34
Terminologic vorbind, termenul “contesta ţ ie” este utilizat în materia căilor extraordinare de atac –“contesta ţ ie în anulare” sau în materia executării silite – “contesta ţ ia la executare”.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 354/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 354
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
drept care să anticipeze modul de solu ţ ionare a pricinii ori care să aducă atingere libert ăţ ii
judecătorului cauzei de a hot ărî, conform legii, cu privire la solu ţ ia ce trebuie dat ă
procesului”. Prin urmare, este evident că pe calea contestaţiei privind tergiversarea
procesului, partea nu se poate plânge pe fond de netemeinicia sau nelegalitatea unor măsuri
luate de instanţă sau de anumite soluţii care pot avea şi efect dilatoriu (de exemplu, greşita
soluţionare a unei excepţii de necompetenţă).
Contestaţia are un caracter incidental pentru că este formulată în faţa instanţei
învestită cu soluţionarea pe fond a pricinii. Scopul acestei instituţii este ca instanţa să adopte
măsurile legale necesare pentru înlăturarea situaţiilor care tergiversează judecata/executarea
silită, în sensul art. 6, şi nu de a oferi păr ţii posibilitatea de a obţine o anume soluţie pe fondul
cauzei sau de a critica temeinicia unor măsuri luate de instanţă sub aspect probator sau prinsoluţionarea unor excepţii.
Din perspectiva aplicării în timp a prevederilor Codului de procedur ă civilă, astfel cum
rezultă din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de
procedur ă civilă35, contestaţia privind tergiversarea judecăţii este aplicabilă proceselor şi
executărilor silite începute după intrarea în vigoare a noului Cod de procedur ă civilă.
7. Subiectele contestaţiei privind tergiversarea procesului
Articolul 522 NCPC prevede subiectele care pot uza de această contestaţie. Astfel,
poate formula contestaţie privind tergiversarea procesului partea36 (inclusiv intervenienţii)
nemulţumită de durata procesului sau procurorul care participă la judecata cauzei (în
condiţiile art. 92- 93 NCPC).
Calitatea procesuală activă recunoscută procurorului în această materie (f ăr ă a distingeîntre diferitele forme de participare în procesul civil) este justificată de poziţia acestuia de
participant la procesul civil care reprezintă interesele generale ale societăţii, printre care
celeritatea procedurii reprezintă un element esenţial al ordinii de drept, în sensul art. 130 din
Constituţie.
35 M. Of. nr. 365/30.05.201236 Din formularea clar ă a textului este evident că un ter ţ, penitus extranei, chiar dacă ar avea interesul de a invoca
nerespectarea termenului optim şi previzibil al unei proceduri, nu are legitimare procesuală activă pentru a utilizacontestaţia pentru tergiversarea unei judecăţi, faţă de care este cu totul str ăin.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 355/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 356/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 356
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Celeritatea procedurii este indisolubil legată de ideea de termen în cadrul căruia legea
impune ca păr ţile să îndeplinească actele de procedur ă sau să utilizeze diversele mijloace
procedurale care intr ă în conţinutul acţiunii civile. Disciplinarea activităţii procesuale prin
fixarea termenelor impune, în egală măsur ă, ca şi instanţele de judecată să respecte acele
termene stabilite de lege, înăuntrul cărora anumite activităţi trebuie realizate.
De obicei, partea este cea care va suporta sancţiunea nerespectării termenelor legale
imperative, prin decăderea din dreptul de a mai îndeplini acel act de procedur ă. Doctrina37
admite unanim că scopul decăderii este tocmai asigurarea celerităţii procesului, ce se poate
realiza prin cele două funcţii ale acestei sancţiuni – preventivă şi sancţionatorie.
În schimb, deşi obligaţia respectării termenelor legale revine şi instanţelor de judecată
pentru finalizarea unor proceduri, pronunţarea sau motivarea unei hotărâri, în ipotezanesocotirii acestor termene, cu consecinţe dilatorii pentru ansamblul procedurii, partea nu
avea la îndemână, sub imperiul fostului cod, vreun mijloc energic de acţiune. Cererile pentru
urgentarea procedurii utilizate în practică pentru asemenea situaţii sau sesizarea Inspecţiei
judiciare, în vederea aplicării unor sancţiuni de natur ă disciplinar ă acelui judecător nu ar fi
fost, în sine, de natur ă să conducă în mod direct la accelerarea procesului, prin acordarea unor
termene de judecată mai scurte, de exemplu.
Sub acest aspect, consacrarea, prin intermediul art. 522 alin. (2) pct. 1 NCPC, a acestui prim motiv de contestaţie pentru tergiversarea procedurii cauzată de nerespectarea de către
instanţă a termenelor legale este binevenită.
Ce fel de termene sunt cele avute în vedere de textul mai sus menţionat? Evident, sunt
termenele legale stabilite în mod expres de legiuitor. Noţiunea de „termen” cuprinde nu doar
ziua fixă, ci şi stadiul procedurii, intervalul, perioada de timp înăuntrul căreia instanţa era
obligată să finalizeze acea procedur ă38.
37 G. Boroi, Codul de procedur ă civil ă comentat şi adnotat , Ed. All Beck, Bucureşti, 2001, vol. I, p. 273.38 Exprimările utilizate de legiuitor sunt din cele mai variate. De exemplu, “înainte de”, “cel mai târziu până la
terminarea cercet ării” pentru formularea cererii de chemare în garanţie f ăcută de reclamant sau intervenientul
principal; sau “cel mai târziu la primul termen de judecat ă” pentru invocarea necompetenţei de ordine privată,
pentru situaţia în care întâmpinarea nu a fost obligatorie, invocarea excepţiilor relative după săvâr şirea
neregularităţii procedurale; ”la primul termen după”, potrivit art. 338, pentru solicitarea de efectuare a unei noi
expertize; “ termen scurt” se refer ă la soluţionarea de către instanţă a excepţiilor de procedur ă, potrivit art. 248
alin. (3) sau solicitarea adresată expertului desemnat, de a indica în scris costul lucr ării şi termenul necesar
efectuării expertizei, precum şi pentru constatarea perimării executării silite, conform art. 697; “de îndat ă” pentru soluţionarea recuzării, abţinerii, trimiterii dosarului la instanţa competentă în situaţia admiterii excepţiei
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 357/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 357
Pentru judecata în primă instan ţă , subliniem, cu titlu de exemplu, că termene pentru
finalizarea unei proceduri sunt reglementate de art. 201 – referitor la fixarea primului termen
de judecată la cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei prevăzute de alin. (1) al aceluiaşi articol;
art. 64 – care stabileşte un termen de 24 ore pentru înaintarea dosarului instanţei competente
pentru soluţionarea căii de atac împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de
intervenţie; art. 132 alin. (3) – referitor la înaintarea “de îndată” a dosarului instanţei
competente în cazul admiterii excepţiei de necompetenţă; art. 138 alin. (3) – care impune
trimiterea “de îndată” a dosarului primei instanţe învestite, dacă se admite excepţia de
litispendenţă; art. 524 alin. (5) – care prevede ca dosarul să fie înaintat “de îndată” instanţei
competente pentru soluţionarea plângerii împotriva încheierii de respingere ca neîntemeiată a
contestaţiei privind tergiversarea procesului.În cadrul căilor de atac, termene pentru finalizarea unei proceduri sunt reglementate
de: art. 475 alin. (2) – referitor la fixarea primului termen de judecată în apel – cel mult 60 de
zile de la data rezoluţiei preşedintelui instanţei de apel; art. 493 alin. (2) care stabileşte că
depunerea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului trebuie să aibă loc în cel
mult 30 de zile de la repartizarea dosarului (la Înalta Curte de Casaţie şi de Justiţie); art. 520
alin. (12) – referitor la soluţionarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a sesizării
prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în cel mult 3 luni de la data învestirii.În materia execut ării silite, un termen pentru finalizarea procedurii este prevăzut de
art. 665 alin. (2) în materia cererii de încuviinţare a executării silite care ar trebui soluţionată
în maximum 7 zile de la înregistrare.
În ceea ce priveşte procedurile speciale, amintim următoarele termene prevăzute
pentru finalizarea procedurii: art. 1022 – referitor la emiterea ordonanţei de plată, când
debitorul nu contestă creanţa, în maximum 45 de zile de la introducerea cererii; art. 1030 – în
procedura cererilor de valoare redusă în cadrul căreia instanţa va pronunţa şi redacta hotărâreaîn 30 de zile de la primirea tuturor informaţiilor sau de la dezbaterea orală.
Termenele de pronun ţ are sau motivare la care face referire primul motiv al
contestaţiei privind tergiversarea procesului sunt prevăzute în: art. 396 alin. (1), potrivit căruia
amânarea pronunţării nu poate depăşi 15 zile; art. 426 alin. (5) indică faptul că redactarea şi
de necompetenţă sau în situaţia admiterii excepţiei de litispendenţă; ‟de urgen ţă” – termenul pentru care se
dispune citarea păr ţilor în vederea constatării perimării (art. 420), soluţionarea cererilor de lămurire şi înlăturare
a dispoziţiilor contradictorii (art. 443), de completare a hotărârii (art. 444), de soluţionare a contestaţiei înanulare (art. 508), de soluţionare a cererii de intervenţie a altor creditori în procedura deja începută (art. 691) etc.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 358/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 358
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
semnarea hotărârii se realizează în cel mult 30 de zile de la pronunţare; art. 524 referitor la
soluţionarea contestaţiei privind tergiversarea procesului prevede că încheierea de respingere
se motivează în termen de 5 zile de la pronunţare; art. 665 alin. (2) fixează un termen de cel
mult 48 de ore pentru amânarea pronunţării în cererea de încuviinţare a executării silite,
motivarea încheierii fiind f ăcută în cel mult 7 zile de la pronunţare; art. 998 alin. (4) în
materia ordonanţei preşedinţiale reglementează un termen de cel mult 24 de ore pentru
amânarea pronunţării, motivarea f ăcându-se în cel mult 48 de ore de la pronunţare, iar
dispoziţiile sunt valabile şi pentru calea de atac a apelului în această materie.
Cel de-al doilea motiv de formulare a contestaţiei privind tergiversarea procesului este
reprezentat de nerespectarea termenului judecătoresc de către participanţi şi este reglementat
de art. 522 alin. (2) pct. 2 NCPC – „când instan ţ a a stabilit un termen în care un participantla proces trebuia să îndeplinească un act de procedur ă , iar acest termen s-a împlinit, însă
instan ţ a nu a luat, fa ţă de cel care nu şi-a îndeplinit obliga ţ ia, mă surile prevă zute de lege”.
Condiţia de admisibilitate a acestui caz de contestaţie este aceea ca instanţa să nu fi
luat faţă de participantul cu comportament dilatoriu măsura legală care se impunea. Astfel, în
cazul în care nu s-a respectat termenul judecătoresc de către participanţi, instanţa trebuia să
aplice o amendă judiciar ă în condiţiile art. 187 sau să dispună aducerea martorului cu mandat
de aducere etc.Ipoteza cea mai simplă este aceea în care instanţa a omis cu totul să aplice sancţiunea
ce se impune pentru nesocotirea termenului judecătoresc.
Ce se întâmplă atunci când instanţa, după ce a pus în discuţia contradictorie a păr ţilor
aplicarea sancţiunii legale, fie din oficiu, fie la cererea uneia dintre păr ţi, ulterior a apreciat că
nu se impune luarea măsurii legale? Ar putea fi folosit acest caz de contestaţie pentru
tergiversarea judecăţii şi pentru a obliga instanţa să “revină” asupra propriei soluţii de
nesancţionare a acelui participant care nu a respectat termenul stabilit de instanţă? Altfel spus,funcţionează mecanismul contestaţiei, pentru ipoteza evocată mai sus, ca “o cale de
retractare”?
În opinia noastr ă, din moment ce textul nu distinge asupra motivelor care au condus
instanţa la neaplicarea măsurilor prevăzute de lege faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia,
art. 522 alin. (2) pct. 2 poate fi utilizat, deopotrivă, pentru omisiunea instanţei de a aplica
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 359/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 359
aceste sancţiuni, cât şi pentru ipoteza în care a apreciat că nu se impune, de exemplu,
aplicarea unei amenzi sau a oricărei alte sancţiuni legale39.
Cel de-al treilea motiv de formulare a contestaţiei privind tergiversarea procesului este
reprezentat de nerespectarea termenului judecătoresc de către ter ţi – „Când o persoană ori o
autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligat ă să comunice instan ţ ei, într-un anumit
termen, un înscris sau date ori alte informa ţ ii rezultate din eviden ţ ele ei şi care erau necesare
solu ţ ionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instan ţ a nu a luat, fa ţă de cel care
nu şi-a îndeplinit obliga ţ ia, mă surile prevă zute de lege” [art. 522 alin. (2) pct. 3].
Şi în cazul acestui motiv de formulare a contestaţiei privind tergiversarea procesului,
ca şi în situaţia celui de la pct. 2, condiţia impusă de text este ca instanţa de judecată să nu fi
luat acea măsur ă legală care se impunea faţă de ter ţul chemat să comunice instanţei diverseinformaţii necesare soluţionării procesului. Diferenţa faţă de motivul anterior constă în
subiectul care nu a respectat termenul judecătoresc, şi anume ter ţul. De exemplu, instanţa
trebuie să aplice, în condiţiile art. 187 NCPC, amenda judiciar ă pentru neprezentarea
martorului legal citat, pentru refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucr ării în
mod nejustificat la termenul fixat ori refuzul de a da lămuririle cerute, pentru neluarea de
către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză a măsurilor
necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, neprezentareaunui înscris sau a unui bun de către cel care îl deţine, la termenul fixat în acest scop de
instanţă, sau refuzul sau omisiunea unei autorităţi ori a altei persoane de a comunica, din
motive imputabile ei, la cererea instanţei şi la termenul fixat în acest scop, datele care rezultă
din actele şi evidenţele ei.
Astfel de ipoteze pot fi întâlnite şi în cazul executării silite. De exemplu, conform art.
719 alin. (7), dacă instanţa de judecată admite contestaţia la executare şi constată refuzul
nejustificat al executorului de a primi, înregistra cererea de executare sau de a îndeplini un actde executare silită ori de a lua orice altă măsur ă prevăzută de lege, poate aplica executorului o
amendă.
39 De altfel, în materia amenzilor judiciare, de exemplu, instanţa, din oficiu sau la cerere, poate aprecia că se
impune aplicarea unei astfel de sancţiuni uneia dintre păr ţi care nu a respectat termenul acordat de instanţă
pentru îndeplinirea unei obligaţii procesuale, chiar dacă la un termen anterior a considerat că o astfel de măsur ă nu se impune.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 360/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 360
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
De asemenea, în cazul în care expertul, care este un ter ţ faţă de proces, nu se prezintă,
iar instanţa nu a dispus amendarea lui sau aducerea acestuia în fa ţa instanţei, se poate utiliza
această cale.
Apreciem, în mod identic cu cele analizate la cazul anterior, că este admisibil acest
motiv de contestaţie pentru tergiversarea judecăţii, în egală măsur ă, pentru omisiunea instanţei
de a dispune sancţionarea ter ţului care nu a respectat termenul judecătoresc impus în sarcina
sa, cât şi pentru ipoteza în care anterior a fost respinsă ca neîntemeiată cererea unei păr ţi prin
care se solicita tocmai aplicarea măsurii legale.
Ultimul motiv de exercitare a contestaţiei privind tergiversarea procesului este
reglementat de art. 522 alin. (2) pct. 4 NCPC şi este reprezentat de situaţia în care „instan ţ a
şi-a nesocotit obliga ţ ia de a solu ţ iona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluareamă surilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a
unui act de procedur ă necesar solu ţ ionării cauzei, de şi timpul scurs de la ultimul său act de
procedur ă ar fi fost suficient pentru luarea mă surii sau îndeplinirea actului”.
“Termenul optim şi previzibil” la care face referire textul trebuie “citit” în legătur ă cu
art. 238 NCPC, potrivit căruia, înainte de a intra în cercetarea procesului, instanţa de judecată
pronunţă o încheiere în care, după ascultarea păr ţilor, estimează termenul în care va fi cercetat
respectivul proces. Modalitatea în care, în concret, se vor face astfel de aprecieri cu privire ladurata procesului – care, în mod evident, nu pot fi pur subiective – urmează să fie determinată
de practica instanţelor. Opinăm că statisticile instanţei/completului de judecată în soluţionarea
cauzelor similare sau identice pot oferi informaţii cât de cât obiective pentru a permite
instanţei să recurgă, în mod asumat şi util, la “predicţii” privind durata procesului.
Ce anume se înţelege prin “neluarea mă surilor stabilite de lege“ care a avut drept
consecinţă depăşirea termenului optim şi previzibil?
Având în vedere natura juridică a acestei instituţii, suntem de părere că partea nu poateevoca chestiunile de netemeinicie sau nelegalitate ale dezlegărilor date de instanţă şi care vor
putea fi criticate prin intermediul căii de atac. Cel de-al patrulea motiv de exercitare a
contestaţiei privind tergiversarea procesului nu se aplică în situaţii cum ar fi greşita
soluţionare a cererilor de suspendare, când s-a admis suspendarea, cu consecin ţa prelungirii
duratei procesului, greşita soluţionare a excepţiei de necompetenţă materială, soluţionarea
cauzei f ăr ă procedur ă corectă de citare a unei păr ţi, care va fi criticată în calea de atac,
trimiterea în mod greşit a cauzei spre rejudecare instanţei de fond de către instanţa de apel,
deşi avea obligaţia reţinerii în vederea evocării fondului [art 480 alin. (3) şi (6)], trimiterea
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 361/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 361
cauzei spre rejudecare instanţei de fond a doua oar ă, contrar dispoziţiilor art. 480 alin. (3),
trimiterea în mod greşit a cauzei spre rejudecare instanţei de apel de către instanţa de recurs,
în situaţia în care avea obligaţia rejudecării procesului în fond [art. 498 alin. (1)], casarea cu
trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel a doua oar ă, contrar dispoziţiilor art. 498
alin. (2) NCPC.
Exemple concrete în care poate fi utilizat acest motiv ar fi neînaintarea dosarului
instanţei de apel la finalizarea procedurii în faţa instanţei de fond, neaplicarea procedurilor
care ar fi permis o mai rapidă citare a păr ţilor 40, administrare a probelor 41, neîndeplinirea din
oficiu a unui act de procedur ă necesar desf ăşur ării ulterioare a procedurii (necomunicarea
hotărârii către păr ţi de îndată ce a fost redactată şi semnată), nesoluţionarea într-un termen
optim a cererilor de repunere pe rol după suspendarea cauzei, neefectuarea publicaţiilorimpuse de art. 944 (în procedura de declarare a mor ţii), neefectuarea afişelor şi publicaţiilor
impuse de art. 1.051 referitor la procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în
temeiul uzucapiunii etc.
Trebuie subliniat că acest motiv de contestaţie este condiţionat de dovedirea de către
contestator a faptului că timpul scurs de la neluarea de către instanţă a măsurilor stabilite de
lege sau de la neîndeplinirea din oficiu a actului de procedur ă ar fi fost suficient pentru
complinirea acestor omisiuni.
9. Termenul în care poate fi formulată contestaţia privind tergiversarea
procesului
Sub aspectul termenului în care poate fi formulată contestaţia, subliniem că textul de
lege nu cuprinde nicio precizare. De cele mai multe ori, partea va uza de această cale pe
parcursul litigiului, imediat după ce a constatat că instanţa nu ia măsurile legale care se impun pentru a sancţiona comportamentul păr ţii sau ter ţului care contribuie la temporizarea
40 De exemplu, instanţa nu recurge la prevederile şi mecanismele prevăzute de unele instrumente comunitare,
cum ar fi Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului privind notificarea sau
comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială.41 De exemplu, prin recurgerea la o comisie rogatorie sau la prevederile şi mecanismele reglementate de
Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instan ţele statelormembre în domeniul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 362/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 362
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
procedurii (motivele 2 şi 3), sau pentru a reclama că instanţa însăşi nu respectă un anumit
termen pentru finalizarea procedurii sau pentru pronunţare (motivul 1).
Calea contestaţiei este deschisă şi după pronunţarea soluţiei atunci când instanţa
depăşeşte termenul de motivare a hotărârii (motivul 1) sau dacă nu ia măsurile legale de
înaintare a dosarului instanţei pentru soluţionarea căii de atac (motivul 4).
10. Procedura de soluţionare a contestaţiei privind tergiversarea procesului
În ceea ce priveşte procedura de solu ţ ionare a contesta ţ iei, trebuie reţinut faptul că
partea interesată poate formula contestaţia în scris sau verbal în faţa instanţei, care are
obligaţia să o consemneze în încheierea de şedinţă. Instanţa este obligată să o soluţioneze de
îndată sau în cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii sau formularea ei verbală. Judecata se
face f ăr ă citarea păr ţilor.
Având un caracter incidental, contestaţia este de competenţa instanţei în faţa căreia a
intervenit unul din motivele prevăzute de art. 522 alin. (2) pct. 1-4 NCPC. Dat fiind că scopul
acestei instituţii este acela de a accelera procedura în curs, prin luarea de către instanţă a
măsurilor necesare pentru a remedia încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un
termen optim şi previzibil, nu credem că soluţionarea contestaţiei de către aceeaşi instanţă (complet) ar ridica, a priori, îndoieli cu privire la lipsa de impar ţialitate a judecătorului
chemat să “cenzureze” propriile omisiuni. La un nivel teoretic, raţiunile care au stat la baza
consacr ării incompatibilităţilor şi a cazurilor de recuzare/abţinere nu se regăsesc în figura
juridică a contestaţiei pentru tergiversarea judecăţii, pentru a justifica atribuirea competenţei
de soluţionare în favoarea unui complet diferit decât cel în faţa căruia se desf ăşoar ă litigiul
pendinte.
În plus, motivele pentru care poate fi formulată contestaţia pentru tergiversarea judecăţii sunt legate de elemente obiective ale procedurii civile (termene legale, termene
judecătoreşti, sancţiuni/măsuri prevăzute de lege) şi nu lasă loc – în opinia noastr ă – unor
aprecieri subiective ale judecătorului cauzei.42
42 Nu este mai puţin adevărat că, dat fiind riscul ca în paralel sau ulterior admiterii unei contestaţii pentru
tergiversarea judecăţii (motivul 1 sau 4) împotriva magistratului în cauză să fie declanşată o procedur ă
disciplinar ă în temeiul art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, este posibil ca judecătorul în cauză să fie reticent în a recunoaşte propria culpă în tergiversarea procedurii.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 363/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 363
Pe de altă parte, diversitatea situaţiilor de fapt care se pot ivi în practica instanţelor de
judecată ne îndeamnă la nuanţarea poziţiei exprimate mai sus. Putem lesne să ne imaginăm că
pentru partea deja nemulţumită de modalitatea în care completul conduce litigiul, cu
consecinţa depăşirii termenului optim şi previzibil, a formula o contestaţie pentru
tergiversarea judecăţii în faţa aceluiaşi judecător pune sub semnul întrebării “aparen ţ a de
impar ţ ialitate”43 de care ar trebui acesta să dea dovadă, tocmai pentru că judecătorului i se
cere, practic, să-şi recunoască propria culpă în depăşirea unor termene de motivare a hotărârii
(pentru cazul de la pct. 1, de exemplu).
Pentru o astfel de ipoteză în care, în circumstanţele particulare ale unei cauze, există
motive concrete şi serioase să se creadă că judecătorul este părtinitor în soluţionarea
contestaţiei pentru tergiversarea judecăţii, se pot invoca prevederile art. 42 pct. 13 NCPC carereglementează incompatibilitatea judecătorului, atunci când există elemente care nasc, în mod
întemeiat, îndoieli cu privire la impar ţialitatea sa.
11. Soluţiile ce pot fi date contestaţiei privind tergiversarea procesului
Sub aspectul solu ţ iilor care se pot pronunţa, dacă motivul invocat de parte din cele
prevăzute de art. 522 alin. (2) pct. 1-4 NCPC este întemeiat, instanţa va pronunţa o încheierede admitere prin care ia de îndată măsurile necesare înlătur ării situaţiei care a provocat
tergiversarea judecăţii (de exemplu, motivarea şi comunicarea hotărârii, efectuarea
publicaţiilor în procedurile reglementate de art. 1.051 etc.). Încheierea de admitere nu este
supusă vreunei căi de atac şi se motivează în termen de 5 zile de la pronunţare.
Contestatorului se comunică, spre informare, o copie a încheierii.
Încheierea de respingere se pronunţă în situaţia în care cererea este, în mod vădit,
neîntemeiată. Calea de atac se exercită prin intermediul plângerii, formulată în termen de 3zile de la comunicare. Se observă că sunt reglementate termene foarte scurte, ceea ce denotă
că legiuitorul a ţinut cont de recomandările instanţei europene ca însuşi “recursul efectiv”, în
sensul art. 13 al Convenţiei, să se desf ăşoare într-un termen rezonabil. Înaintarea dosarului se
43 Reamintim că, în temeiul art. 6, Curtea analizează garanţia impar ţialităţii instanţei de judecată sub un dublu
aspect – impar ţialitatea obiectivă şi impar ţialitatea subiectivă. În orice caz, impar ţ ialitatea subiectivă care
semnifică tocmai absenţa oricăror prejudecăţi sau convingeri personale ale judecătorului în cauză cu privire la o
anumită soluţie este prezumată până la proba contrar ă (Cererea nr. 17056/06, Micallef contra Maltei , hotărâreadin 15.10.2009, parag. 94).
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 364/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 364
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
face de îndată, iar soluţionarea plângerii nu suspendă judecata. Instanţa competentă este
întotdeauna instanţa ierarhic superioar ă, care va soluţiona plângerea în complet de 3
judecători, cu excepţia situaţiei în care procesul se judecă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
caz în care plângerea se va soluţiona de un alt complet din cadrul aceleiaşi secţii. Soluţionarea
plângerii are loc f ăr ă citarea păr ţilor, termenul de soluţionare este de 10 zile de la sesizare iar
cel de motivare este de 5 zile de la pronunţare.
Este important ca instanţa ierarhic superioar ă, admiţând plângerea împotriva încheierii
de respingere a contestaţiei, să dispună ca instanţa să îndeplinească actul de procedur ă sau să
ia măsurile legale necesare, ar ătând care sunt acestea, şi să stabilească, atunci când este cazul,
un termen pentru îndeplinirea lor. Totuşi, aceasta nu trebuie să dea îndrumări sau dezlegări
asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de soluţionare a pricinii pe fond.
În acest punct al prezentării, se impune să reflectăm asupra limitelor de apreciere a
judecătorului în solu ţ ionarea contesta ţ iei privind tergiversarea judecăţ ii, mai ales că – astfel
cum subliniam mai sus – motivele acestui instrument procedural sunt legate de elemente
obiective ale procedurii civile – termene legale, termene judecătoreşti, sancţiuni/măsuri
reglementate de Codul de procedur ă civilă.
În concret, de exemplu, dacă judecătorul cauzei nu a pronunţat sau motivat hotărâreaîn termenul defipt de lege, se va admite în mod automat contestaţia promovată în baza art. 522
alin. (2) pct. 1 NCPC? Sau judecătorul pricinii va putea invoca “cauze exoneratoare de
r ăspundere” sau alte “elemente în circumstanţiere”, de exemplu, existenţa pe rolul său a unui
număr prea mare de cauze de soluţionat/motivat în acelaşi interval de timp?
Din modul în care este construită această instituţie (natur ă juridică, scop, motive,
competenţă de soluţionare, efecte etc.), suntem înclinaţi să susţinem prima soluţie, care
favorizează o concepţie obiectivă asupra modului de soluţionare a acestei contestaţii. Cu toateacestea, este foarte probabil ca viitoarea practică în materie să ofere soluţii mai nuanţate, mai
ales că motivele care stau la baza admiterii contestaţiei pentru tergiversarea judecăţii pot
atrage, deopotrivă, şi r ăspunderea disciplinar ă a judecătorului în baza art. 99 lit. h) din Legea
nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor 44. În acest sens, nu excludem ca, în
aprecierea caracterului întemeiat sau neîntemeiat al contestaţiei în baza primului motiv
44 Art. 99: „Constituie abateri disciplinare: (…) h) nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a
dispozi ţ iilor legale privitoare la solu ţ ionarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetat ă în efectuarealucr ărilor, din motive imputabile”.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 365/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 365
prevăzut de art. 522 alin. (2) pct. 1 NCPC, de exemplu, judecătorul cauzei să aibă în vedere
nu doar caracterul obiectiv al termenului de pronunţare/motivare a hotărârii care a fost
nesocotit în cauză, ci şi alte aspecte de natur ă a explica, justifica, circumstanţia o eventuală
depăşire a termenului.
12. Sancţionarea contestatorului de rea-credinţă
Ca orice alt mijloc de procedur ă ce intr ă în conţinutul acţiunii civile, şi contestaţia
pentru tergiversarea judecăţii riscă să fie deturnată de la scopul pentru care a fost
reglementată, prin exercitarea sa cu rea-credin ţă de către parte. Acesta este motivul pentru
care legiuitorul a prevăzut sancţionarea abuzului de drept procedural în această materie prin
adoptarea unei reglementări speciale, cu scop disuasiv, pentru a nu încuraja păr ţile să utilizeze
această procedur ă în mod neîntemeiat. Astfel, contestatorul de rea-credinţă poate fi sancţionat
cu amendă, în cuantum între 500 lei şi 2.000 lei, aceasta fiind cea mai mare dintre toate
amenzile reglementate de Codul de procedur ă civilă45. Dacă acest mijloc procesual a fost
exercitat în mod neîntemeiat, la cererea păr ţii interesate, se pot acorda despăgubiri pentru
prejudiciile cauzate, sens în care se va avea în vedere procedura reglementată în art. 190-191
NCPC.Având în vedere că elementul subiectiv, şi anume reaua-credinţă în promovarea
contestaţiei, prezintă, în plan probator, o serie de dificultăţi, legiuitorul instituie o prezumţie
relativă cu privire la reaua-credinţă care ar putea rezulta, potrivit alin. (2) al art. 526 NCPC,
din caracterul vădit nefondat al contestaţiei ori al plângerii, precum şi din orice alte
împrejur ări care îndreptăţesc constatarea că exercitarea acesteia s-a f ăcut în alt scop decât
acela pentru care legea o recunoaşte.
13. Raportul cu alte instituţii reglementate de noul Cod de procedură civilă
În ceea ce priveşte raportul cu alte institu ţ ii, trebuie menţionat că art. 189 NCPC
reglementează instituţia despă gubirii pentru amânarea procesului. Partea interesată poate
cere despăgubiri dacă partea adversă cauzează, cu intenţie sau din culpă, amânarea judecăţii
45 Prin comparaţie cu cuantumul amenzilor prevăzute de art. 187 NCPC.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 366/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 366
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
sau a executării silite, prin una dintre faptele prevăzute la art. 187 sau 188, cu consecinţa
producerii unor prejudicii materiale sau morale.
Cele două instituţii (despăgubirile pentru amânarea procesului şi contestaţia pentru
tergiversarea judecăţii) având finalităţi şi natur ă juridică diferite pot fi cumulate.
Astfel cum aminteam în partea de început a prezentării noastre, standardul Convenţiei
în materia recursului efectiv, conform art. 13, include şi o combinaţie de remedii. Reamintim,
totodată, că “recursul efectiv” nu presupune neapărat un singur mijloc procedural, ci poate
însemna o multitudine de căi de atac, în sensul autonom al Convenţiei, prin care se poate
accelera o procedur ă sau se poate obţine o reparaţie dacă s-a încălcat durata rezonabilă.
Cât timp există posibilitatea acordării de despăgubiri în cazul în care s-a cauzat o
amânare a procesului, şi există şi mijlocul contestaţiei privind tergiversarea procesului, careeste un remediu preventiv şi accelerator, se poate concluziona că, în prezent, în România este
reglementat un recurs autonom, în sensul specificat de Convenţie, în prezenţa acestor două
figuri juridice, reglementate de art. 189 şi art. 522 NCPC, care r ăspund, în opinia noastr ă,
exigenţelor prevăzute de art. 13.
Totuşi, trebuie f ăcută precizarea că art. 13 din Convenţie nu presupune obţinerea unui
rezultat favorabil în dreptul intern, important fiind ca remediul pentru încălcarea termenului
rezonabil să nu aibă o existenţă doar teoretică, ci să se dovedească a fi unul concret şi efectiv.Practica viitoare a instanţelor de judecată, după intrarea în vigoare a noului Cod de procedur ă
civilă, va confirma sau infirma vocaţia contestaţiei pentru tergiversarea judecăţii de a fi un
astfel de remediu eficient, în sensul autonom al art. 13 din Convenţie.
Până la reglementarea acestui remediu în noul Cod de procedur ă civilă, România era
printre puţinele state membre ale Consiliului Europei care nu avea în dreptul intern o cale
legală preventivă sau reparatorie pentru nesocotirea art. 6 în materia termenului rezonabil. Cu
toate acestea, pe rolul instanţelor române au existat litigii prin care reclamanţii au formulatacţiuni în despăgubiri în contradictoriu cu Statul român pentru depăşirea termenului rezonabil
în diverse proceduri, temeiul juridic invocat fiind art. 6 şi art. 13 din Convenţie, aplicate direct
şi prioritar în baza art. 21 din Constituţie. Soluţiile instanţelor au fost din cele mai diverse – de
la respingerea acestor cereri ca fiind inadmisibile, în lipsa unui temei de drept expres în
legislaţia noastr ă, la analizarea r ăspunderii delictuale a statului din prisma fostului art. 998 C.
civ. 1864, până la aplicarea directă a standardelor convenţionale în materia recursului efectiv
pentru încălcarea termenului rezonabil şi a obligaţiilor pozitive ce reveneau Statului Român,
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 367/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 367
de a se dota cu un arsenal juridic corespunzător pentru a respecta garanţia termenului
rezonabil.
Faţă de reglementarea contestaţiei pentru tergiversarea judecăţii, ne putem întreba
dacă partea interesată ar putea recurge la o astfel de acţiune în despăgubiri formulată în
contradictoriu cu Statul chiar şi după intrarea în vigoare a noului Cod de procedur ă civilă.
R ăspunsul la această întrebare poate fi dat prin reiterarea principiilor pe care le-am dedus din
jurisprudenţa Cur ţii Europene a Drepturilor Omului în materia art. 13, amintită în prima parte
a prezentării. Astfel, instanţa europeană recunoaşte statelor o amplă marjă de apreciere în a
alege tipul de remediu apreciat adecvat, acesta putând fi atât un remediu accelerator, precum
contestaţia reglementată de art. 522 NCPC, cât şi de natur ă pecuniar ă, reparatorie46.
Pe de altă parte, nu putem exclude ipoteza în care, deşi partea a utilizat procedura prevăzută de art. 522 NCPC, încălcarea termenului optim şi previzibil să se producă, cu
consecinţe negative asupra drepturilor patrimoniale (sau personal nepatrimoniale) ale unei
păr ţi, situaţie în care singura soluţie ar putea fi o acţiune în despăgubiri promovată în
contradictoriu cu Statul47, care a determinat prin comportamentul autorităţii sale judecătoreşti
încălcarea art. 6 din Convenţie.
În final, salutăm opţiunea legiuitorului român de a reglementa contestaţia pentru
tergiversarea judecăţii în cuprinsul noului Cod de procedur ă civilă ca un posibil remediu însensul art. 13 din Convenţie pentru încălcarea termenului rezonabil prevăzut de art. 6. În
opinia noastr ă, standardul european în materie ar putea fi respectat dacă luăm în considerare
posibilitatea păr ţii de a combina contestaţia pentru tergiversarea judecăţii cu instituţia
despăgubirilor pentru amânarea procesului, în baza art. 189 NCPC sau cu o acţiune îndreptată
direct împotriva Statului, prin aplicarea directă şi prioritar ă a Convenţiei europene a
drepturilor omului.
46 A se vedea cauzele Scordino contra Italiei (nr. 1) şi Vassilios Athanasiou ş.a contra Greciei, cit. supra. 47 Acţiunea ar putea fi promovată şi în contradictoriu cu partea care a cauzat cu inten ţie sau din culpă amânarea
judecăţii sau a executării silite, prin una dintre faptele prevăzute la art. 187 sau 188, cu consecinţa produceriiunor prejudicii materiale sau morale, în baza art. 189 NCPC.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 368/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 369/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 369
Proceduri speciale: Procedura ofertei de plată şi consemnaţiunii* - Bogdan Dumitrache
Prelegere sus ţ inut ă de dl. Bogdan DUMITRACHE, formator INM
1. Introducere
În practică pot apărea situaţii în care creditorul refuză să primească plata oferită de
debitor. Caracterul neîntemeiat al refuzului creditorului de a primi plata generează oferta reală
de plată urmată de consemnaţiune. Un exemplu poate fi constituit de cazul creditorului
ipotecar care nu se gr ă beşte să primească plata.
Această temă impune o dezbatere de ordin practic, cu atât mai mult cu cât Noul Cod
de procedur ă civilă aduce noutăţi în reglementarea procedurii ofertei de plată şi a
consemnaţiunii. Consemnaţiunea nu este obligatorie de fiecare dată. Ea poate lipsi atunci când
creditorul acceptă suma de bani sau bunul datorat.
2. Aplicarea în timp a dispoziţiilor privitoare la procedura ofertei de plată şi
consemnaţiunii
Procedura ofertei de plată urmată de consemnaţiune constituie un mod de stingere a
obligaţiilor. Noul Cod de procedur ă civilă va avea în vedere incidenţa acestor dispoziţii, în
funcţie de izvorul obligaţiei în legătur ă cu care se ofer ă plata. Este necesar să se ţină cont şi de
Legea de punere în aplicare a Noului Cod civil – Legea nr. 71/2011, care are două dispoziţii
tranzitorii relevante referitoare la cartea despre obligaţii, şi anume art. 102 alin. (1)1 – şi
referitor la aceste dispoziţii, s-a precizat că prevederile din materia procedurii ofertei de plată
şi consemnaţiunii reglementate de Noul Cod de procedur ă civilă se vor aplica în legătur ă cu
obligaţiile care se nasc din contracte încheiate după intrarea în vigoare a noului Cod de
* Trimiterile la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă civilă au în vedere varianta Codului republicată în
Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012.1
„Contractul este supus dispozi ţ iilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce prive şteîncheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa.”
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 370/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 370
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
procedur ă civilă – şi art. 1182, în legătur ă cu care s-a precizat că în materia extracontractuală,
se recomandă aplicarea imediată a legii noi.
De asemenea, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 76/2012 –
Legea de punere în aplicare a Noului Cod de procedur ă civilă, care are o normă tranzitorie
foarte importantă referitoare la procese şi cereri formulate după 1 februarie 2013 şi care
suportă incidenţa Noului Cod de procedur ă civilă.
3. Aspecte procedurale privind oferta reală
Din punctul de vedere al procedurii, există două variante de procedur ă de ofertă reală
care să ducă, în final, la liberarea debitorului. Este o procedur ă spontan iniţiată de debitor,
care se derulează prin executorul judecătoresc şi în acest sens, dispoziţiile relevante sunt art.
1.006-1.009 NCPC.
Norma de competen ţă teritorial ă se regăseşte în art. 1.006 alin. (1) NCPC, aceasta
acordând competenţă executorului judecătoresc din circumscrip ţ ia cur ţ ii de apel în care se
afl ă domiciliul ori sediul creditorului sau domiciliul ales al acestuia3. Domiciliul ales nu are
legătur ă cu vreo procedur ă judiciar ă, ci are legătur ă, dacă obligaţia este contractuală, cu
faptul că în contractul din care se naşte obligaţia supusă acestui mod de stingere, creditorul şi-a ales un domiciliu pentru comunicare.
Prin mijlocirea executorului judecătoresc se va trimite o soma ţ ie, care o conţine o
invita ţ ie prin care creditorul este chemat la executorul judecătoresc pentru a primi obiectul
obligaţiei, cu precizarea – din Noul Cod civil, preluată din Codul civil anterior – că creditorul
nu poate fi silit să primească alt lucru decât cel acela care i se datorează, acesta fiind un
principiu fundamental ce ocroteşte proprietatea asupra creanţei. Teoretic este simplu, practic
însă, deşi obligaţia care are ca obiect o sumă de bani este susceptibilă oricând de ofertă reală şi consemnaţiune, în privinţa accesoriilor creanţei – dobânzi, major ări, penalităţi, evoluţiile
legislative nu reprezintă o premisă favorabilă pentru un calcul uşor. În acest context, s-a atras
2 „Obliga ţ iile extracontractuale nă scute înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse modurilor de
stingere prevă zute de acesta”.3 „(1) În scopul prevă zut la art. 1.005, debitorul va face creditorului, prin mijlocirea unui executor judecătoresc
din circumscrip ţ ia cur ţ ii de apel în care se afl ă domiciliul ori sediul creditorului sau domiciliul ales al acestuia,
o soma ţ ie, prin care este invitat să primească presta ţ ia datorat ă. (2) În acea soma ţ ie se vor ar ăta locul, data şiora când suma sau obiectul oferit urmează să îi fie predat creditorului”.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 371/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 371
atenţia asupra faptului că O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii
băneşti a fost înlocuită cu O.G. nr. 13/2011, care consacr ă o altă viziune asupra dobânzii
legale, un alt mod de definire a sferei de aplicare, după cum este vorba despre raporturi între
profesionişti sau nu, cu scop lucrativ sau nu etc. Important, în acest context, este că un
creditor are dreptul să obţină ca plată capitalul şi întinderea exactă, la data ofertei, a
accesoriilor acestui capital. Orice altă ofertă îl îndreptăţeşte pe creditor să refuze şi ar trebui să
conducă la o invalidare a procedurii de plată, deci la observarea faptului că obligaţia de plată
nu s-a stins nici prin plată, nici printr-o ofertă reală de plată derulată cu respectarea
dispoziţiilor legale.
Limitele procedurii ca sfer ă de aplicare r ămân aceleaşi – o obliga ţ ie de a nu face nu se
poate oferi ca plat ă. În acest context, s-au pus în discuţie dispoziţiile art. 1.524 NCC4 – textnou – care confer ă o pârghie mai ieftină şi mai rapidă decât cele oferite în procedura ofertei
reale de plată, cu un efect însă diferit, respectiv acela că debitorul nu este pus în întârziere. Şi
în acest caz însă, judecătorul trebuie să verifice disponibilitatea de executare a debitorului şi
existenţa unei conduite obstrucţioniste a creditorului.
O obliga ţ ie de a da având ca obiect o sumă de bani sau bunuri individual determinate
este susceptibilă de mecanismul ofertei reale de plată urmate de consemnaţiune, cu o mică
ajustare propusă de Noul Cod civil în art. 1.513-1.514. Articolul 1.513 NCC prevede, într-untext de trimitere din zona punerii în întârziere a creditorului, că „ Procedura ofertei de plat ă şi
a consemna ţ iunii este prevă zut ă de Codul de procedur ă civil ă”. Articolul 1.514 NCPC5 ofer ă
o informaţie legată de posibilitatea de a-l pune în întârziere pe creditor, ceea ce poate
conduce, finalmente, la stingerea obligaţiei, prin alt procedeu decât procedura ofertei de plată
şi consemnaţiunii, atunci când „natura bunului face imposibil ă consemnarea”. Când
declanşează procedura ofertei urmată de consemnaţiune, debitorul trebuie să aibă
reprezentarea faptului că, în caz de neprezentare a creditorului, poate fi obligat la consemnare.De asemenea, textul art. 1.514 este important pentru că, în ipotezele enumerate, debitorul,
4 „Debitorul nu este în întârziere dacă a oferit, când se cuvenea, presta ţ ia datorat ă , chiar f ăr ă a respecta
formalit ăţ ile prevă zute de art. 1.510-1.515, însă creditorul a refuzat, f ăr ă temei legitim, să o primească”.5 „(1) Dacă natura bunului face imposibil ă consemnarea, dacă bunul este perisabil sau dacă depozitarea lui
necesit ă costuri de între ţ inere ori cheltuieli considerabile, debitorul poate porni vânzarea publică a bunului şi
poate consemna pre ţ ul, notificând în prealabil creditorului şi primind încuviin ţ area instan ţ ei judecătore şti. (2)
Dacă bunul este cotat la bursă sau pe o alt ă pia ţă reglementat ă , dacă are un pre ţ curent sau are o valoare prea
mică fa ţă de cheltuielile unei vânzări publice, instan ţ a poate încuviin ţ a vânzarea bunului f ăr ă notificareacreditorului”.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 372/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 372
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
primind încuviinţarea instanţei, poate porni vânzarea publică a bunului şi poate consemna
preţul, notificând în prealabil creditorul. În cazurile menţionate la alin. (2), vânzarea bunului
poate fi încuviinţată de instanţă şi f ăr ă notificarea creditorului.
Aceste texte pun probleme procesuale cât priveşte determinarea instan ţ ei competente
sau caracterul contencios sau necontencios al procedurii. Pentru caracterul necontencios ar
putea pleda, aparent înşelător, termenul de ‟încuviinţare”, în contextul în care, atât Codul
anterior de procedur ă civilă, cât şi Noul Cod de procedur ă civilă vorbesc în mod tipic de
procedurile necontencioase ca proceduri care se refer ă la autorizări, încuviinţări date de
instanţă; or, cel puţin ipoteza la care face referire art. 1.514 alin. (1) NCC ar merita o
dezbatere în contradictoriu, prin citarea creditorului, pentru că instanţa va trebui, ca prim
lucru, să verifice dacă bunul oferit – şi despre care se pretinde că nu este susceptibil deconsemnare – este un bun prin care se stinge obligaţia, prin care debitorul se liberează. În
acest caz, deşi efectul liberator de obligaţii se păstrează, nu se aplică procedura ofertei reale
de plată urmată de consemnaţiune.
S-a pus în discuţie situaţia în care debitorul datorează creditorului o sumă de bani sau
un bun individual determinat. Creditorul este somat să vină la executorul judecătoresc, acesta
se prezintă, primeşte banii şi se încheie proces-verbal prin care se constată acceptarea ofertei
reale, conform dispoziţiilor art. 1.007 NCPC („ În cazul în care creditorul prime şte suma saubunul oferit, debitorul este liberat de obliga ţ ia sa. Executorul judecătoresc va întocmi un
proces-verbal prin care va constata acceptarea ofertei reale”). Practic, în acest caz, stingerea
obligaţiei se face prin plată. Aceasta este explicaţia pentru care, la art. 1.012 NCPC, se
menţionează faptul că „dispozi ţ iile prezentului titlu (Procedura ofertei de plată şi
consemnaţiunii) se completează cu prevederile Codului civil referitoare la plat ă , precum şi cu
cele referitoare la ofertele de plat ă urmat ă şi consemna ţ iuni”.
De asemenea, s-a pus în discuţie situaţia în care creditorul nu se prezintă sau refuză să primească obiectul sau suma oferită. În acest caz, debitorul procedează la consemnare
conform art. 1.008 alin. (1) NCPC („ Dacă creditorul nu se prezint ă sau refuză să primească
suma ori obiectul oferit, executorul judecătoresc va încheia proces-verbal în care va
consemna aceste împrejur ări”). Totuşi, debitorul nu va proceda imediat la consemnare, ci,
conform art. 1.008 alin. (3) NCPC, se va proceda la o nouă somaţie, a doua somaţie prin care
se arată creditorului faptul că ceea ce nu a dorit să primească de faţă cu executorul
judecătoresc se va depune de către debitor la o anumită dată şi într-un anumit loc –
„Consemnarea va fi precedat ă de o nouă soma ţ ie adresat ă creditorului în care se vor ar ăta
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 373/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 373
ziua şi ora când şi locul unde suma sau, după caz, bunul oferit se va depune”. Sumele de bani
vor fi depuse la o instituţie de credit, probabil CEC Bank sau o altă instituţie. Prin urmare,
conform dispoziţiilor din Noul Cod de procedur ă civilă, se fac două somaţii.
4. Anularea ofertei reale urmate de consemnaţiune
Articolul 1.009 NCPC reglementează finalul acestei proceduri, mai precis procedura
prin executorul judecătoresc – „(1) După consemnare, executorul judecătoresc va constata
printr-o încheiere dat ă f ăr ă citarea păr ţ ilor, efectuarea pl ăţ ii şi liberarea debitorului.
Încheierea se comunică creditorului în termen de 5 zile de la întocmirea acesteia”. Dacă nu
se respectă termenul, creditorul va putea face o contestaţie privind tergiversarea procedurii de
ofertă reală urmată de consemnaţiune.
Trebuie subliniat faptul că, potrivit Noului Cod de procedur ă civilă, executorul
judecătoresc are competenţa de a încheia şi încheieri, nu numai procese-verbale.
Conform art. 1.009 alin. (2) NCPC, în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii
executorului judecătoresc, creditorul va putea cere anularea încheierii pentru nerespectarea
condi ţ iilor de validitate, de fond şi de formă ale ofertei de plat ă şi consemna ţ iunii. Cererea va
fi introdusă la judecătoria în circumscripţia căreia s-a f ăcut consemnarea. Hotărârea judecătoriei poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
Textul consacr ă un tip de acţiune inversă acţiunilor cu care instanţele au fost sesizate
în practică, respectiv acţiuni prin care debitorul care a apucat să consemneze, solicită
constatarea valabilităţii ofertei reale urmate de consemnaţiune (este vorba, de exemplu, despre
contracte cu executare succesivă, în care, din corespondenţa păr ţilor rezultă că acestea nu au o
viziune unitar ă asupra numărului sau întinderii obligaţiilor, iar debitorul care a f ăcut
cosemnarea doreşte o confirmare a regularităţii consemnării anterior termenului final alcontractului). Astfel de cereri erau întemeiate, de regulă, de debitori pe dispoziţiile care
reglementează această procedur ă în prezent (sau reglementau până la 1 octombrie 2011) şi art.
111 CPC 1865, deşi acest ultim text f ăcea trimitere doar la „constatarea existenţei sau
neexistenţei unui drept”.
Articolul 1.009 alin. (3) NCPC prevede că „debitorul este considerat liberat la data
consemnării pl ăţ ii, în afar ă de cazul în care se anulează oferta de plat ă şi consemna ţ iunea”.
Interpretarea sistematică a ultimelor două alineate ale art. 1.009 ar putea conduce la
ideea că singura cale procedurală de a anula oferta de plată este cea a cererii promovată de
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 374/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 374
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
creditor în temeiul art. 1.009 alin. (2), o cerere care, probabil, se supune aceluiaşi mecanism
de pregătire a primului de termen de judecată, evaluabilă în bani, cu consecinţa supunerii
timbrajului la valoare. În acest context, s-ar putea pune problema dacă nu cumva, într-o
acţiune în pretenţii pe care creditorul vrea să o promoveze nu i se va putea opune ca un fine
de neprimire faptul că nu a promovat cererea în anulare prevăzută în art. 1.009 alin. (2). De
asemenea, trebuie observat că, spre deosebire de precizările pe care Codul de procedur ă civilă
anterior le f ăcea în această materie, alin. (2) al art. 1.009 NCPC, are în vedere o acţiune în
anulare prin care pot fi dezbătute atât aspectele de formă, cât şi cele de fond. La ce se refera
aspectele de fond, în acest context? Competenţa executorului judecătoresc, ca şi existenţa
celei de-a doua somaţii sunt chestiuni de formă, astfel încât se pune problema dacă nu cumva
conţinutul ofertei de plată, în sensul verificării că, în raport cu data ofertei, ceea se ofer ă esteceea se datorează creditorului, este o problemă de fond. Dacă lucrurile stau aşa, creditorul
care nu reacţionează împotriva unei încheieri prin care se constată liberarea debitorului este
un creditor care, pe fondul unui executor judecătoresc neglijent, riscă să piardă o parte din
creanţă (şi aici trebuie avute în vedere în mod special situaţiile de dubiu, care îl îndreptăţesc
pe executorul judecătoresc să refuze să constate liberarea debitorului sau să constate că
debitorul este liberat în parte pentru că nu s-a oferit ceea ce s-a datorat). Oferta nu poate să
apar ţină executorului; iniţiativa apar ţine creditorului dar r ăspunderea executorului judecătoresc este cu atât mai mare în acest context, de a fi foarte riguros când constat ă o
liberare totală a debitorului.
O altă problemă care poate fi pusă referitor la acţiunea promovată în condiţiile art.
1.009 alin. (3) NCPC, priveşte învestirea instanţei. Cu alte cuvinte, deşi creditorul solicită
anularea încheierii, în realitate, în acest stadiu, este interesat şi să obţină o hotărâre executorie,
context în care se pune întrebarea în ce măsur ă calea procedurală prevăzută de art. 1.009 alin.
(2) îi permite să obţină şi obligarea debitorului la plata acelei păr ţi din prestaţie care nu a fostoferită sau creditorul trebuie să introducă, în paralel, o acţiune în pretenţii, obiectul
pretenţiilor fiind exact partea din pretenţie ce face obiectul disputei.
5. Oferta reală de plată în faţa instanţei
Articolul 1.010 NCPC prevede faptul că oferta de plat ă poate fi f ăcut ă şi în timpul
procesului, în fa ţ a oricărei instan ţ e, în orice stadiu al judecăţ ii.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 375/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 375
Oferta, prin ipoteză, se face într-un dosar de pretenţii, în care se discută întinderea
creanţei şi în care debitorul doreşte să plătească dar, pentru ipoteza în care creditorul solicită
judecata în lipsă, declanşează mecanismul ofertei de plată, mecanism nou-reglementat de
Codul de procedur ă civilă, care poate pune probleme privind tipul de hotărâre ce urmează a fi
pronunţată. Astfel, pe ipoteza art. 1.010 NCPC, dacă judecătorul observă că s-a consemnat ce
se datorează, consemnare care a intervenit după ce acţiunea a fost pusă pe rol, credem că nu
poate fi pronunţată o hotărâre prin care pârâtul să fie obligat la plată, întrucât, la un termen
precedent, prin încheiere, s-a constatat liberarea debitorului prin consemnare. În aceste
situaţii, probleme se pot pune cât priveşte accesoriile tip cheltuieli de judecată, şi în acest
context, trebuie remarcată schimbarea de terminologie consacrată de Noul Cod de procedur ă
civilă, care nu mai vorbeşte despre partea care cade în pretenţii, ci despre partea care pierde procesul. Astfel, un reclamant care a apelat la justiţie, în condiţiile în care la unul din
termenele de judecată pârâtul consemnează prestaţia datorată, cu consecinţa constatării
liber ării lui prin încheiere, nu poate fi considerat un reclamant care pierde procesul, deşi pe
capătul principal de cerere nu se va putea admite obligarea la plată a pârâtului, obligaţia fiind
stinsă.
În ceea ce priveşte căile de atac, plecând de la dispoziţiile art. 1.010 alin. (1) teza I
(„Oferta de plat ă poate fi f ăcut ă şi în timpul procesului, în fa ţ a oricărei instan ţ e, în orice stadiu al judecăţ ii”), dacă la prima instanţă, în acţiunea în pretenţii a câştigat reclamantul,
creditor în raportul obligaţional despre care s-a discutat, sau dimpotrivă, reclamantul a
pierdut, a f ăcut apel, iar instanţa observă că în mod greşit i s-a respins acţiunea în primă
instanţă, în contextul în care în decursul soluţionării apelului pe fond debitorul a consemnat
prestaţia datorată, soluţia dată în calea de atac trebuie să reflecte că nu a mai r ămas nicio
obligaţie de plată de executat de către debitor, pentru că acesta s-a liberat prin oferta reală
urmată de consemnaţiune.Referitor la dispoziţiile art. 1.010 alin. (3) a fost semnalat faptul că sfera situaţiilor de
excepţie, în care încheierile nu mai pot fi atacate cu recurs, este mai largă decât cea vizată de
text, putând fi avute în vedere aici şi încheierile pronunţate în apel, pentru acele situaţii în
care, potrivit legii, hotărârea pronunţată în apel nu este susceptibilă de recurs.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 376/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 376
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
6. Elemente de noutate faţă de reglementarea procedurii din Codul de
procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea de punere în aplicare a
Noului Cod civil
O primă diferenţă care delimitează textele în vigoare ale procedurii ofertei de plată
urmată de consemnaţiune, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 71/2011, faţă de
dispoziţiile prevăzute la art. 1.005-1.012 NCPC, se refer ă la faptul că executorul judecătoresc
emite două procese-verbale, şi nu un proces-verbal şi o încheiere, cum este prevăzut în Noul
Cod de procedur ă civilă. A doua intervenţie a executorului judecătoresc este prilejuită de
faptul că, în continuare, creditorul nu doreşte să primească plata şi este concretizată într-un
proces-verbal. Este o precizare importantă, ce dă conţinut unei norme din Regulamentul deorganizare şi funcţionare a birourilor de carte funciar ă care, la art. 101 alin. (4), vorbeşte
despre radierea înscrierii privilegiilor imobiliare [ipoteci legale, în noua reglementare] din
cartea funciar ă, care se poate efectua cu consimţământul titularului dreptului sau în baza
procesului-verbal încheiat de executorul judecătoresc, în cadrul procedurii ofertei de plată
urmată de consemnarea sumei. Deşi formularea textului este la singular, este evident că sunt
avute în vedere atât procesul-verbal prin care creditorul acceptă plata, cât şi cel care este
urmarea consemnării.A doua diferenţă se refer ă la calea de atac împotriva hot ărârii prin care instan ţ a
solu ţ ionează cererea în anularea hot ărârii formulat ă de către creditor . În Codul de procedur ă
civilă modificat prin Legea de punere în aplicare a Codului civil se face menţiune despre calea
de atac a recursului împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat cererea formulată de către
creditor având ca obiect anularea ofertei reale urmată de consemnaţiune, în Noul Cod de
procedur ă civilă calea de atac consacrată fiind cea a apelului.
Trebuie observat, de asemenea, că nici procedura reglementată în Codul de procedur ă
civilă anterior intr ării în vigoare a Legii de punere în aplicarea Noului Cod civil, nici
procedura reglementată în Codul de procedur ă civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea
de punere în aplicare a noului Cod civil, ca şi procedura reglementată de Noul Cod de
procedur ă civilă, nu par să ia în considerare ipoteza – nu neapărat cea mai tipică dar frecvent
întâlnită în practică – în care există o datorie bănească având ca titular o persoană juridică şi
care urmează să fie oferită şi, eventual, consemnată unui creditor căruia nu i se cunoaşte
contul, ori contul acestuia, deşi cunoscut, a fost închis sau restricţionat. Ipoteza nu face
inaplicabilă procedura ofertei urmată de consemnaţiune, ci impune doar o modificare în
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 377/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 377
conţinutul somaţiilor, în sensul că creditorul este somat, prin debitor, să indice un cont în care
urmează să se facă plata, iar în caz de refuz, se va proceda la consemnarea sumei într-un cont
de consemnaţiuni, din care, la cererea la sa, creditorul îşi va putea recupera suma, pe baza
unui virament bancar ordonat de executorul judecătoresc.
7. Retragerea bunului consemnat
Actul consemnării – ca act care finalizează acest mod de stingere a obligaţiei – este un
act unilateral, dar nu irevocabil. Articolul 1.515 NCC prevede faptul că „debitorul are dreptul
să retrag ă bunul consemnat cât timp creditorul nu a declarat că accept ă consemnarea sau
aceasta nu a fost validat ă de către instan ţă. Crean ţ a rena şte cu toate garan ţ iile şi celelalte
accesorii ale sale din momentul retragerii bunului”.
Acest text are ca premisă faptul că bunul nu se află în posesia creditorului iar
formularea tezei I este o formulare care pare sincronizată mai degrabă cu dispoziţiile Codului
de procedur ă civilă, în forma anterioar ă modificării prin Legea de punere în aplicare a Noului
Cod civil. Astfel, după modificarea prin Legea nr. 71/2011 nu se mai vorbeşte despre
validarea ofertei reale urmate de consemnaţiune, ci despre o intervenţie a judecătorului, în
sensul în care acesta soluţionează cererea în anularea ofertei reale urmate de consemnaţiune.Astfel, în ipoteza în care, iniţial, creditorul refuză plata iar apoi la un termen, aceasta a
fost consemnată şi ulterior acceptată de creditor, din momentul acceptării de către creditor,
debitorul nu mai dreptul la retragerea bunului sau sumei consemnate.
De asemenea, trebuie avută în vedere ipoteza validării prin respingerea cererii în
anulare formulată de creditor, intervenită în faza apelului, potrivit dispoziţiilor Noului Cod de
procedur ă civilă sau chiar în primă instanţă, conform Codului de procedur ă civilă modificat
prin Legea de punere în aplicare a noului Cod civil, întrucât, în acest caz hotărârea poate fiatacată cu recurs, deci este definitivă.
Retragerea bunului consemnat implică interven ţ ia executorului judecătoresc. Referitor
la acest aspect, s-a pus problema dacă, atunci când i se cere să dispună în sensul retragerii
bunului consemnat, executorul judecătoresc are obligaţia să se intereseze de situaţia juridică
sau este suficientă o declaraţie pe proprie r ăspundere a debitorului în sensul că nu i s-a
comunicat o acceptare din partea debitorului sau instanţa nu a validat oferta reală. Executorul
judecătoresc ar trebui să-l întrebe pe creditor asupra acelei situaţii juridice şi să delibereze în
consecinţă. Dacă nu există o acceptare a consemnării sau o validare a instanţei, debitorul nu
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 378/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 378
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
are dreptul să retragă bunul consemnat. Soluţia pare în acord cu r ăspunderea sporită pe care
procedura ofertei reale urmate de consemnaţiune o ofer ă executorului judecătoresc.
8. Concluzii
Procedura ofertei reale şi consemnaţiunii a suferit, în noua reglementare, cele mai
puţine modificări. Schimbarea cea mai importantă pe care noul Cod o consacr ă relativ la
această procedur ă este persoana pe care se pune presiune, necesitatea ca o reglementare
viitoare să prevadă situaţia punerii în întârziere a creditorului care refuză plata fiind susţinută
în trecut şi în doctrină.
În partea de executare silită noul Cod prevede, sub sancţiunea nulităţii, conţinutul
încheierilor date de executorul judecătoresc, singura excepţie de la această sancţiune operând
în privinţa menţiunii referitoare la calea de atac şi termenul de exercitare, pe care o
consider ăm însă cea mai importantă, întrucât neexercitarea de către creditor a acţiunii în
anulare împotriva încheierii prin care executorul judecătoresc a constatat efectuarea plăţii şi
liberarea debitorului, deschide calea pentru debitor de a aprecia că este înlăturată singura
situaţie de excepţie de la prezumţia absolută de liberare, prevăzută de art. 1.009 alin. (3).
R ămâne de văzut dacă practica, în funcţie de gravitatea speţelor cu care se va confrunta, vaînţelege că anularea ofertei de plată şi consemnaţiunii se va putea consuma şi pe cale
incidentală, cu ocazia unui proces, cea mai tipică ipoteză în acest sens fiind acţiunea în
pretenţii, în special în cazul de raporturi succesive ale creditorilor cu mai mulţi debitori.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 379/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 379
Contestaţia în anulare* - Prof. univ. dr. Gabriel BOROI
Prelegere sus ţ inut ă de dl. Prof. univ. dr. Gabriel BOROI
1. Introducere
Contestaţia în anulare a apărut mai mult pentru motivul consacrat vicierii procedurii
de citare – art. 317 alin. (1) pct. 1 CPC 1865, uneori fiind pusă sub semnul întrebării chiar
existenţa acesteia. La un moment dat, se admiteau chiar acţiuni în anulare pentru acest motiv,
iar în cele din urmă, începând cu anul 1948 a fost introdusă în Codul de procedur ă civilă,
alături de alte motive.
În practică se întâlnesc frecvent contestaţii în anulare inadmisibile – în sens larg –
pentru că există tendinţa justiţiabilului de a exercita toate căile de atac. Contestaţia în anulare
este un instrument la îndemâna păr ţii, având în vedere, în primul rând, taxele judiciare de
timbru relativ reduse, prevăzute în această materie.Ar fi fost util, din acest punct de vedere, dacă procedura filtrului prevăzută pentru
recursul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi fost reglementată şi pentru căile de atac de
retractare. Motivul pentru care nu s-a mers cu această procedur ă a filtrului prea departe a fost
experienţa, nu tocmai fericită, a introducerii recursului-filtru pentru o perioadă scurtă de timp.
Pe de altă parte, multe dintre contestaţiile în anulare şi revizuiri nu ajung la instanţa supremă.
Cu toate acestea, am apreciat că, totuşi, ar fi fost excesivă prevederea procedurii de filtru şi în
cazul căilor de atac de retractare. Pe viitor există, însă, posibilitatea de a regândi acest aspectşi a introduce un filtru, în funcţie de realităţile din practica instanţelor.
*
Trimiterile la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă civilă au în vedere varianta Codului republicată înMonitorul Oficial nr. 545/3.08.2012.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 380/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 380
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
2. Modificări ale prevederilor contestaţiei în anulare faţă de actuala
reglementare în privinţa motivelor şi condiţiilor de admisibilitate
Articolul 317 CPC 1865 prevedea contestaţia în anulare „de drept comun” sauobişnuită, cu care, teoretic, se poate ataca orice hotărâre irevocabilă (definitivă, în accepţiunea
Noului Cod de procedur ă civilă) iar în art. 318 se regăsea contestaţia în anulare specială –
pentru cele două motive – obiectul contestaţiei putându-l reprezenta numai o decizie dată în
recurs.
Pentru echivalentul art. 317 s-a păstrat în noua reglementare numai primul motiv
(acela fiind şi motivul care l-a determinat pe legiuitorul din 1948 să introducă această cale de
atac). Practic, avem un motiv general, de drept comun, sub aspectul obiectului, respectiv cel prevăzut de art. 503 alin. (1) NCPC „Hot ărârile definitive pot fi atacate cu contesta ţ ie în
anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul
când a avut loc judecata”. La acest articol se poate valorifica, f ăr ă rezerve, toată jurisprudenţa
aferentă art. 317 alin. (1) pct. 1 CPC, câtă vreme nu există deosebiri.
În schimb, din perspectiva condiţiilor de admisibilitate pentru acest motiv, faţă de alin.
(2) al art. 317 CPC 1865, a intervenit o modificare semnificativă în primele două alineate ale
art. 504 NCPC: „(1) Contesta ţ ia în anulare este inadmisibil ă dacă motivul prevă zut la art.
503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului. (2) Cu toate acestea,
contesta ţ ia poate fi primit ă în cazul în care motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar
instan ţ a l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt incompatibile cu recursul sau
dacă recursul, f ăr ă vina păr ţ ii, a fost respins f ăr ă a fi cercetat în fond” (s.n.).
Se observă, astfel, că prima ipoteză r ămâne aceeaşi ca şi în art. 317 alin. (2) CPC 1865
(„instan ţ a l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt incompatibile cu recursul”),
permiţând valorificarea jurisprudenţei existente în prezent. Este vorba, spre exemplu, de
ipoteza în care pentru cercetarea motivului era nevoie de administrarea de probe, altele decât
eventuale înscrisuri noi, admisibile în recurs. În acest caz, soluţia ar fi fost, în mod evident, de
respingere a recursului, aspect valabil şi pentru reglementarea din Noul Cod de procedur ă
civilă.
Problema care se pune însă, este ce se mai poate acoperi din posibilele situaţii practice
în ipoteza a doua a alin. (2) al art. 504 („ f ăr ă vina păr ţ ii, recursul a fost respins f ăr ă a fi
cercetat în fond”)? Sub imperiul reglementării anterioare se admitea că, în ipoteza recursului
respins f ăr ă a fi cercetat în fond, în principiu, nu are relevanţă dacă a existat sau nu culpa
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 381/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 381
contestatorului în pronunţarea soluţiei din recurs, fiind admise a se încadra în această ipoteză
anularea recursului ca netimbrat, constatarea perimării, anularea recursului ca neregulat
introdus, excluzându-se, de regulă, respingerea recursului ca tardiv. În rest, se admitea că ori
de câte ori putea fi reţinută o culpă a păr ţii, dacă se încadra în textul respectiv, practic,
contestaţia devenea admisibilă.
Întrucât este greu de imaginat o situaţie pe care să o acopere cea de-a doua ipoteză, nu
putem decât să bănuim că s-a dorit restrângerea sferei de aplicare a contestaţiei în anulare. Cu
alte cuvinte, f ăr ă a intenţiona să se acopere o situaţie sau alta în concret, voinţa legiuitorului a
fost de a nu scă pa o eventuală situaţie viitoare care se poate subsuma acestei ipoteze.
3. Citarea nelegală şi imposibilitatea invocării pe calea apelului sau, după caz, a
recursului [art. 503 alin. (1) NCPC]
Referitor la motivul constând în nelegala citare şi condiţia referitoare la imposibilitatea
invocării acestui motiv pe cale apelului sau recursului, după caz, noua reglementare nu şi-a
propus să tranşeze chestiunea referitoare la vicierea nu doar a procedurii de citare, ci şi a
procedurii de comunicare. Ipoteza în discuţie este cea în care partea nu a fost legal citată la
termenul la care a avut loc judecata şi nici nu a fost prezentă la acel termen, fiind într-omaterie în care termenul de recurs curge nu de la comunicarea hotărârii, ci de la pronunţare.
Poate partea în acest caz, f ăr ă să fi exercitat recursul, să exercite direct contestaţie în anulare?
Referitor la acest aspect s-a subliniat că, pentru ipoteza în care termenul de recurs curge de la
pronunţare, partea nefiind prezentă, nu i se poate reţine nicio culpă în nerespectarea
termenului, motiv pentru care este îndreptăţită să solicite repunerea în termenul de recurs.
Pentru ipoteza în care vicierea priveşte procedura de comunicare (de regulă, ori de
câte ori viciul procedurii de citare constă în indicarea altei locuinţe decât cea reală) – şi practica nu a fost unitar ă în soluţionarea acestei probleme – într-o opinie s-a apreciat că
trebuie distins după cum termenul de recurs curge de la pronunţare sau de la comunicare.
Pentru prima ipoteză, există, practic, două termene, cel de declarare a căii de atac şi
cel de motivare a recursului iar termenul de motivare a recursului nu a început să curgă,
întrucât hotărârea nu a fost comunicată. În acest caz, nu ar putea fi solicitată nici repunerea în
termen, întrucât termenul de recurs nu a început să curgă, situaţia fiind identică aceleia în care
termenul de recurs curge de la comunicare dar hotărârea nu a fost comunicată. Pentru ipotezaîn care termenul de recurs curge de la comunicare, cele două termene – de declarare a căii de
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 382/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 382
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
atac şi de motivare – se suprapun iar dacă hotărârea nu a fost legal comunicată, practic,
termenul de declarare a recursului nu a început să curgă. S-a apreciat, în continuare, că nu ar
putea fi recunoscut un drept de opţiune al păr ţii între exercitarea contestaţiei în anulare şi
recurs. Partea trebuie să solicite comunicarea legală a hotărârii, astfel încât, în termenul de
motivare a recursului, să poată invoca nelegala citare. Acesta este şi motivul pentru care
legiuitorul a prevăzut ca şi condiţie imposibilitatea invocării motivului nu în apel sau recurs,
ci pe calea apelului sau, după caz, a recursului.
Referitor la art. 503 alin. (1), s-a remarcat existenţa unei inadvertenţe cât priveşte
sintagma “hotărâri definitive”, de natur ă să inducă în eroare justiţiabilul, pentru că pe sentinţa
primei instanţe, de exemplu, nu există menţiunea „definitivă”, ci doar pe cea prin care i s-a
respins apelul. În acest caz, justiţiabilul nu mai declar ă recurs sau declar ă recurs şi atacă hotărârea care conţine menţiunea „definitivă”, pierzând termenul de contestaţie pentru
sentinţa care a r ămas, în realitate, definitivă. Astfel, dacă în primă instanţă s-a dat o soluţie dar
partea nu fost legal citată și hotărârea nu poartă mențiunea definitivă, fiind, prin urmare,
susceptibilă de apel, se pune problema ce se întâmplă când nici în apel partea nu este legal
citată, atacând cu contestaţie în anulare hotărârea din apel, în loc să atace hotărârea care a
r ămas, în realitate, definitivă, adică cea din primă instanţă (această chestiune vizează doar
primul motiv de contestaţie). Referitor la acest aspect, s-a convenit că sintagma din alin. (1) alart. 503 – „hotărâri definitive” – trebuie să acopere şi hotărârile care la origine, evident, nu
erau definitive, dar care au r ămas definitive, pentru atare soluţie pledând şi dispoziţiile art.
504 alin. (1) şi (2). Prin urmare, „hotărâre definitivă” va fi, din perspectiva contestaţiei în
anulare pe acest prim motiv, şi hotărârea r ămasă definitivă – sintagmă folosită de art. 322
CPC 1865 cu referire la obiectul revizuirii („ Revizuirea unei hot ărâri r ămase definitivă în
instan ţ a de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hot ărâri dat ă de o instan ţă de recurs
atunci când evocă fondul). Deşi această formulă era mai bună, din păcate, în Noul Cod de procedur ă civilă, ea nu se mai foloseşte nici în materia revizuirii.
4. Contestația în anulare împotriva hotărârilor instanțelor de recurs
Articolul art. 503 alin. (2) vizează doar hotărârile instanţelor de recurs, iar motivele prevăzute
la pct. 1-3 preiau, în mare, dispoziţiile art. 318 CPC 1865. Astfel, la pct. 2 regăsim motivul
constând în aceea că „dezlegarea dat ă recursului este rezultatul unei erori materiale”, astfel
încât toată jurisprudenţa aferentă urmează a fi preluată iar la pct. 3 a fost preluat motivul din
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 383/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 383
art. 318 CPC 1865 constând în aceea că „instan ţ a de recurs, respingând recursul sau
admi ţ ându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de
recurent în termen”. Referitor la acest din urmă motiv, se constată însă că a dispărut
menţiunea „din gre şeal ă” şi a fost adăugată condiţia ca motivul să fi fost invocat de recurent
în termen, precizare importantă din perspectiva discuţiei referitoare la faptul că un motiv de
casare de ordine publică putea fi invocat de instanţă din oficiu iar recurentul îl putea invoca în
cursul judecăţii recursului iar instanța nu l-a luat în considerare. Având în vedere noua
precizare, motivul de recurs trebuie invocat în termenul de motivare a recursului iar faptul că
a fost invocat ulterior nu deschide recurentului calea contestaţiei în anulare.
4.1 Necompetența absolut
ă a instan
ței de recurs
și înc
ălcarea normelor referitoare la
alcătuirea instanței [art. 503 alin. (2) pct. 1 NCPC]
În plus faţă de reglementarea anterioar ă, apar două motive pentru contestaţia în
anulare îndreptată împotriva deciziilor date de instanţele de recurs. Unul dintre ele, preluat
din art. 317 CPC 1865, a fost dezvoltat [art. 503 alin. (2) pct. 1 NCPC: „hot ărârea dat ă în
recurs a fost pronun ţ at ă de o instan ţă necompetent ă absolut sau cu încălcarea normelor
referitoare la alcătuirea instan ţ ei [prin „alcătuirea instanţei” trebuie să înţelegem compunerea
şi constituirea instanţei] şi, de şi se invocase excep ţ ia corespunzătoare, instan ţ a de recurs aomis să se pronun ţ e asupra acesteia”.
În acest caz nu este vorba despre necompetenţa absolută în cazul unei decizii
pronunţate în apel, ci doar de necompetenţa absolută a instanţei de recurs, excepţie invocată în
termen. Se poate ca necompetenţa să fie atrasă de necompetenţa instanţei de fond şi ea să nu fi
fost invocată în termen (cu referirire la necompetenţa teritorială exclusivă şi necompetenţa
materială care, potrivit noului Cod, nu o să mai poată fi invocate în orice fază a judecăţii),
motiv pentru care necompetenţa, chiar absolută, a fost acoperită. Prin urmare, nu se poate
invoca în faţa instanţei de recurs faptul că este necompetentă câtă vreme necompetentă a fost
instanţa de fond.
Referitor la condiţia privind omisiunea instanţei de recurs de a se pronunţa asupra
necompetenţei, este greu de imaginat situaţia în care cererea ajunge la o instanţă de recurs
necompetentă, în condiţiile în care instanţele de fond au fost competente absolut, sau, în cea
de-a doua ipoteză, în care necompetenţa a existat de la debutul procesului la toate instanţele,
în faţa cărora a fost invocată în termen, fiind reiterată şi în recurs, iar instanţa a omis să se
pronunţe asupra ei.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 384/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 384
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
A fost adăugată o condiţie care, într-o anumită perioadă, era acoperită de pălăria
necompetenţei absolute, respectiv încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instan ţ ei. Pe
reglementarea din art. 317 pct. 2 CPC 1865 au existat, până în anul 1985, soluţii în sensul că
textul este aplicabil, constituind motiv de contestaţie în anulare, şi în cazul incompatibilităţii
judecătorului sau în alte cazuri de norme imperative referitoare la compunerea sau
constituirea instanţei. Şi această ipoteză poate fi rar imaginată în practică, respectiv situaţia în
care se invocă greşita compunere a instanţei şi instanţa nu se pronunţă asupra ei, cu atât mai
mult cu cât, în forma actuală a reglementării, se observă grija legiuitorului de a nu transforma
contestaţia în anulare în cale de reformare.
4.2 Dezlegarea dată
recursului este rezultatul unei erori materiale [art. 503 alin. (2)pct. 2 NCPC]
La actualul art. 318 CPC aveam două motive pe care le regăsim şi astăzi la art. 503
alin. (2) pct. 2 NCPC: „dezlegarea dat ă recursului este rezultatul unei erori materiale”. Şi în
acest caz, jurisprudenţa aferentă primului motiv prevăzut la art. 318 CPC poate fi preluată.
Aici se poate pune iar ăşi în discuţie la ce trebuie să ne raportăm ca să stabilim dacă instanţa
de recurs a săvâr şit sau nu o greşeală materială, văzând şi practica izolată de a veni cu acte noi
în susţinerea contestaţiei în anulare. Altfel spus, la data la care s-a respins sau s-a soluţionatrecursul, faţă de ceea ce se regăsea în dosar nu există o greşeală materială, în schimb faţă de
un înscris lato sensu ataşat la dosar odată cu contestaţia în anulare ar apărea că este o greşeală
materială. De exemplu, la dosar nu exista chitanţa din care să rezulte plata taxei de timbru.
Nici în acest caz, chiar dacă se constată că greşeala apar ţine unui angajat din cadrul
departamentului auxiliar, contestaţia în anulare nu este admisibilă.
Referitor la acest punct, s-a ridicat problema dacă poate fi pus semnul egalităţii între
sintagma „orice alte erori materiale cuprinse în hotărâre” din conţinutul art. 442 alin. (1)
NCPC referitor la îndreptarea hotărârii judecătoreşti şi eroarea materială la care face trimitere
art. 503 alin. (2) pct. 2 NCPC, în materia contestaţiei în anulare. S-a apreciat că cele două
noţiuni nu trebuie confundate pentru că, în cazul îndreptării hotărârii este vorba despre erori
materiale strecurate în hotărâre sau încheiere, în acest caz neputând fi schimbată soluţia pe
fond, pe când, în cazul contestaţiei în anulare, este vorba despre erori materiale care au
determinat soluţia recursului. Oricum, acest motiv trebuie interpretat restrictiv, el nefiind
niciodată admisibil pentru a critica soluţia pronunţată în recurs, aşa cum încearcă de multe ori
partea nemulţumită de soluţia instanţei de recurs.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 385/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 385
4.3 Omisiunea instanţei de a cerceta vreunul din motivele de casare invocate derecurent în termen [art. 503 alin. (3) pct. 3 NCPC]
La pct. 3 („instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să
cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen”) este vorba totdespre o eroare a instanţei, cu precizarea însă că motivele la care se refer ă acest punct sunt
motivele de casare menţionate la art. 488 NCPC. Un eventual motiv de casare de ordine
publică invocat de instanţă nu poate fi încadrat în acest punct, obligaţia de a ar ăta în termen
motivele de casare prevăzute de art. 488 revenind recurentului.
Ultimul motiv („instan ţ a de recurs nu s-a pronun ţ at asupra unuia dintre recursurile
declarate în cauză”), care la prima vedere pare pueril, a fost introdus în Noul Cod de
procedur ă civilă ca urmare a cazurilor de acest fel semnalate în practica judiciar ă. Astfel, ladata redactării textelor din această materie, comisia de elaborare a fost sesizată cu câteva
situaţii în care hotărârile de fond nemulţumeau toate păr ţile din proces, acestea au f ăcut recurs
şi instanţa a omis să soluţioneze unul din aceste recursuri. A fost formulată constestaţie în
anulare iar una dintre instanţe a interpretat această situaţie ca fiind vorba tot despre o
omisiune a instanţei de a cerceta toate motivele de recurs invocate în termen. Pentru a curma
orice altă eventuală interpretare, comisia a simţit nevoia să formuleze şi acest motiv de
contestaţie în anulare, deşi el este acoperit şi de pct. 3 de la acelaşi articol.
5. Situaţia hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu
recurs
Şi pe viitor vor exista situaţii în care hotărârile nu vor putea fi atacate cu recurs, cu alte
cuvinte va exista o judecată în primă instanţă şi una în apel, ipoteză acoperită şi de
reglementarea anterioar ă (art. 318 CPC 1865), sub forma hotărârilor pronunţate în primă şi
ultimă instanţă. Era vorba de, exemplu, de plângeri îndreptate împotriva unor acte
administrativ-jurisdicţionale unde nu mai există cale de atac. Alineatul (3) al art. 503 NCPC
statuează că 3 dintre cele 4 motive se aplică, în mod corespunzător, hotărârilor instanţelor de
apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. Altfel spus, apelul a fost solu ţionat de o
instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la compunerea şi
constituirea instanţei iar excepţia invocată în termen a r ămas nesoluţionată sau dezlegarea
dată apelului a fost rezultatul unei erori materiale (spre, exemplu, s-a anulat apelul ca
netimbrat, deşi la dosar existau acte din care rezulta că s-a achitat taxa de timbru, situaţie care
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 386/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 386
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
nu se confundă cu anularea apelului ca insuficient timbrat, caz în care nu este deschisă calea
contestaţiei în anulare) sau au fost declarate mai multe apeluri şi instanţa nu s-a pronunţat
asupra tuturor.
O întrebare care s-a ridicat cu privire la acest text este dacă el are în vedere numai
apeluri sau recursuri principale sau şi pe cele incidente şi provocate? Referitor la acest aspect,
s-a apreciat că, întrucât textul nu distinge, dacă instanţa s-a pronunţat pe fond pe apelul
principal şi nu s-a pronunţat şi pe apelul incident sau provocat – soluţia fiind identică şi pentru
ipoteza recursului – textul trebuie să îşi găsească aplicarea.
În ceea ce priveşte omisiunea menţionării punctului 3 în textul alin. (3) al art. 503, s-a
apreciat că, raţiunea punctului 3 a fost ca partea să fie ţinută de cele 8 motive de recurs
prevăzute de art. 488; or, în apel, partea nu este ţinută de motive de apel prestabilite de lege.În acest context, dacă s-ar fi optat pentru preluarea motivului prevăzut la pct. 3 şi în privinţa
soluţiilor pronunţate în apel, neavând motive de apel prestabilite, exista riscul unei avalanşe
de contestaţii în anulare, în care diferenţa între motive şi argumentări s-ar fi estompat. Or, în
realitate, motivul de apel ar consta într-o eventuală nelegalitate sau netemeinicie calificată şi
dezvoltată de parte. Între a oferi această posibilitate sau a prelua la apel doar celelalte două
motive, s-a optat pentru a doua variantă, prin urmare nu este vorba despre o omisiune sau o
eroare.Referitor la acele hotărâri care sunt pronunţate în primă şi ultimă instanţă de
judecătorie s-a precizat că, neputând fi atacate cu apel sau recurs, nu au deschisă nici calea de
atac a contestaţie în anulare. Pentru ipoteza în care excepţia de necompetenţă absolută a fost
invocată şi instanţa a omis să se pronunţe asupra ei s-a preferat varianta excluderii de la
posibilitatea exercitării contestaţiei în anulare în condiţiile art. 503 alin. (2) [r ămâne deschisă
posibilitatea exercitării contestaţiei în anulare pe temeiul art. 503 alin. (1)], soluţia contrar ă
f ăcând din contestaţia în anulare o cale de atac la îndemâna tuturor şi în toate situaţiile; eatrebuie să r ămână o cale de atac extraordinar ă.
6. Instanţa competentă
Potrivit art. 505 NCPC, „(1) Contesta ţ ia în anulare se introduce la instan ţ a a cărei
hot ărâre se atacă. (2) În cazul în care se invocă motive care atrag competen ţ e diferite, nu
operează prorogarea competen ţ ei”.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 387/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 387
Nu se poate introduce o contestaţie în anulare la instanţa de recurs dacă se atacă
hotărârea instanţei de apel.
Aplicarea alin. (2) al art. 505 NCPC presupune existenţa a două contestaţii în anulare,
una împotriva deciziei date în recurs pentru vreunul din motivele prevăzute la art. 503 alin. (2)
şi încă una introdusă împotriva hotărârii recurate, pentru citare nelegală. Dacă contestatorul a
f ăcut o singur ă contestaţie în anulare, instanţa de recurs va trebui să îşi decline competenţa în
privinţa motivului privind citarea nelegală la termenul la care a avut loc judecata în apel şi să
reţină spre soluţionare doar contestaţia care vizează celelalte motive. În acest caz, instanţa de
recurs ar trebui să suspende judecata până la soluţionarea de către instanţa de apel a
contestaţiei în anulare. În cazul în care contestaţia în anulare de competenţa instanţei de apel
este admisă, instanţa de recurs urmează să respingă contestaţia în anulare a cărei judecată afost suspendată ca lipsită de obiect, având în vedere dispariţia hotărârii atacate cu recurs.
Invers, dacă se suspendă la instanţa de fond (de apel) după ce se respinge contestaţia în
anulare în recurs, s-ar putea să fie nevoie ca instanţa să se pronunţe şi pe contestaţia
suspendată la instanţa de fond.
7. Termenul de exercitare
În reglementarea anterioar ă, art. 319 distingea în materia termenului după cum
hotărârea care formează obiectul contestaţiei era sau nu susceptibilă de executare silită,
distincţie care a generat o serie de discuţii referitoare la calificarea hotărârii ca fiind
susceptibilă de executare silită, stabilirea termenului fiind legată şi de momentul exercitării
contestaţiei la executare, deşi între această din urmă instituţie şi contestaţia în anulare nu
există foarte multe asemănări.
Pentru înlăturarea acestor neajunsuri, în noua reglementare s-a considerat oportună reglementarea unui termen unic. Astfel, potrivit art. 506 NCPC, „(1) Contesta ţ ia în anulare
poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hot ărârii, dar nu mai târziu de
un an de la data când hot ărârea a r ămas definitivă. (2) Contesta ţ ia se motivează în termenul
de 15 zile prevă zut la alin. (1), sub sanc ţ iunea nulit ăţ ii acesteia”.
Apare ca noutate alin. (2), ca o dispoziţie foarte utilă, pentru că în reglementarea
anterioar ă, neprevăzându-se un termen de motivare a contestaţiei în anulare, păr ţile formulau
uneori motivul direct în faţa instanţei sesizate cu soluţionarea contestaţiei în anulare. În
consecinţă, în noua reglementare s-a prevăzut, la art. 506 alin. (2), motivarea contestaţiei în
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 388/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 388
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
anulare în termenul de 15 zile, sub sancţiunea nulităţii acesteia (sancţiune împrumutată de la
recurs, şi nu de la apel, soluţia diferită în apel fiind justificată de caracterul devolutiv al
acestei căi de atac).
Având în vedere că termenele de la alin. (1) şi (2) se suprapun, probabil că justiţiabilii,
în marea majoritate, vor opta pentru a introduce contestaţia în anulare deja motivată.
Potrivit art. 504 alin. (3) NCPC „(3) O hot ărâre împotriva căreia s-a exercitat
contesta ţ ia în anulare nu mai poate fi atacat ă de aceea şi parte cu o nouă contesta ţ ie în
anulare, chiar dacă se invocă alte motive”.
Referitor la acest text, având în vedere că el se refer ă la aceeaşi parte, s-a pus
problema dacă hotărârea mai poate fi atacată cu o nouă contestaţie în anulare, dar de către altă
parte. S-a apreciat că r ăspunsul la această întrebare este afirmativ, cu condiţia însă ca partea să justifice un interes, ceea ce înseamnă că toate păr ţile au pierdut, motivele de contestaţie să
privească toate păr ţile interesate să exercite contestaţia în anulare şi să existe comunicări
diferite sau să nu existe comunicare a hotărârii. În ipoteza în care unei păr ţi nu i s-a comunicat
hotărârea, în timp ce alteia da, aceasta din urmă formulând şi contestaţia în anulare, timp în
care prima parte stă în pasivitate, chiar se judecă în contestaţia în anulare şi ulterior
formulează şi ea contestaţia în anulare, situaţia este nefirească şi nu este acoperită nici de
cazurile de echipolenţă. Este, aici, o scă pare a legiuitorului chiar la cazurile de echipolenţă.
8. Suspendarea executării
Prevederile din această materie (art. 507:„Instan ţ a poate suspenda executarea
hot ărârii a cărei anulare se cere, sub condi ţ ia d ării unei cau ţ iuni. Dispozi ţ iile art. 484 se
aplică în mod corespunzător”) sunt neschimbate faţă de reglementarea anterioar ă. Cauţiunea
r ămâne obligatorie. Prevederile de la recurs sunt aplicabile, inclusiv cât priveşte cuantumulcauţiunii.
Se observă, însă, că legiuitorul noului Cod de procedur ă civilă este mai riguros în
privinţa suspendării executării silite, într-o perioadă existând tendinţa acordării ei mai facile,
cu consecinţa întârzierii realizării dreptului recunoscut în favoarea celeilalte păr ţi.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 389/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 389
9. Procedura de judecată
Potrivit art. 508 alin. (1), „Contesta ţ ia în anulare se solu ţ ionează de urgen ţă şi cu
precădere, potrivit dispozi ţ iilor procedurale aplicabile judecăţ ii finalizate cu hot ărâreaatacat ă.” Astfel, în cazul contestaţiei în anulare reglementate de art. 503 alin. (2), va fi
incidentă procedura aplicabilă instanţei de recurs, pentru contestaţia în anulare reglementată
de art. 503 alin. (3) va fi aplicabilă procedura instanţei de apel, iar pentru contestaţia având ca
motiv nelegala citare, poate fi aplicabilă chiar şi procedura din faţa primei instanţe.
Referitor la această prevedere, s-a precizat că formula „aplicabile judecăţii finalizate
cu hotărârea atacată” nu a avut în vedere aplicarea şi a procedurii filtrului din recurs.
Potrivit alin. (2) al art. 508, „ Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cucel pu ţ in 5 zile înaintea primului termen de judecat ă. Contestatorul va lua cuno ştin ţă de
con ţ inutul acesteia de la dosarul cauzei”. Se observă, în acest context, că principiul egalităţii
de arme impune ca păr ţile să îşi facă cunoscute apăr ările atât la judecata în primă instanţă, cât
şi în căile de atac ordinare şi cele extraordinare. Totodată, în calea de atac a contestaţiei în
anulare nu se mai aplică regulile procedurale de la judecata în primă instanţă privind
comunicarea întâmpinării, a r ăspunsului la întâmpinare etc. Referitor la ultima teză a alin. (2)
s-a ridicat problema admisibilităţii unei amânări, la cererea contestatorului, pentru a lua la
cunoştinţă de întâmpinare. S-a apreciat că un asemenea termen ar putea fi acordat, interesul
soluţionării contestaţiei apar ţinând contestatarului. Legat de acest aspect, a fost exprimată şi
opinia că formularea textului exclude acordarea unui termen în acest scop contestatorului,
pentru aceeaşi soluţie pledând şi argumentul potrivit cu care contestatorul şi-a asumat calea
extraordinar ă de atac cu toate rigorile impuse de judecata într-o procedur ă de urgenţă.
Pentru situaţia în care contestaţia în anulare este întemeiată, conform alin. (3), „
instan ţ a va pronun ţ a o singur ă hot ărâre prin care va anula hot ărârea atacat ă şi va solu ţ iona
cauza. Dacă solu ţ ionarea cauzei la acela şi termen nu este posibil ă , instan ţ a va pronun ţ a o
hot ărâre de anulare a hot ărârii atacate [şi nu o încheiere, astfel cum s-a susţinut în doctrină,
soluţie neîmbr ăţişată de jurisprudenţă] şi va fixa termen în vederea solu ţ ionării cauzei printr-
o nouă hot ărâre”. În această ipoteză, vor exista două hotărâri: una de anulare a sentinţei sau
deciziei atacate şi hotărârea asupra recursului sau apelului.
În ultima teză a alin. (3) se precizează că „În acest ultim caz, hot ărârea de anulare nu
poate fi atacat ă separat”, altfel spus a fost preluată întru totul soluţia jurisprudenţială a
pronunţării a două hotărâri, f ăr ă a se recunoaşte însă posibilitatea atacării primei hotărâri, pe
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 390/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 390
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
considerentul că ar fi condus la tergiversarea procesului. Pe un considerent similar, s-a propus
şi în doctrină ca soluţia de anulare a hotărârii atacate să îmbrace forma încheierii
premergătoare ce nu poate fi atacată decât o dată cu fondul. Potrivit alin. (4) al art. 508,
„Hot ărârea dat ă în contesta ţ ie în anulare este supusă acelora şi căi de atac ca şi hot ărârea
atacat ă”, dispoziţie care exista şi în reglementarea anterioar ă, cu precizarea că prezintă
interes numai pentru motivul prevăzut la art. 503 alin. (1).
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 391/411
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 392/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 392
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii şi cei pu şi sub interdic ţ ie
judecătorească ori cei pu şi sub curatel ă nu au fost apăra ţ i deloc sau au fost apăra ţ i cu
viclenie de cei însărcina ţ i să îi apere;
8. exist ă hot ărâri definitive potrivnice, date de instan ţ e de acela şi grad sau de grade
diferite, care încălcă autoritatea de lucru judecat a primei hot ărâri;
9. partea a fost împiedicat ă să se înf ăţ i şeze la judecat ă şi să în ştiin ţ eze instan ţ a despre
aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voin ţ a sa;
10 . Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau
libert ăţ ilor fundamentale datorat ă unei hot ărâri judecătore şti, iar consecin ţ ele grave ale
acestei încălcări continuă să se producă;
11. după ce hot ărârea a devenit definitivă , Curtea Constitu ţ ional ă s-a pronun ţ atasupra excep ţ iei invocate în acea cauză , declarând neconstitu ţ ional ă prevederea care a f ăcut
obiectul acelei excep ţ ii.
(2) Pentru motivele de revizuire prevă zute la alin. (1) pct. 3, dar numai in ipoteza
judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hot ărârile care nu evocă fondul”.
Referitor la obiectul revizuirii, o primă problemă pusă în discuţie a vizat conţinutul
noţiunii de „hotărâri care evocă fondul”. Referitor la acest aspect, într-o primă opinie s-asubliniat că trebuie avute în vedere hotărârile instanţelor de apel şi de recurs. Astfel, atunci
când hotărârea instanţei de apel nu este supusă recursului, instanţa anulează şi va judeca
evocând fondul iar pentru ipoteza instanţei de recurs se are în vedere pronunţarea pe fond
după casarea cu reţinere sau când s-a modificat hotărârea, interesând sub acest aspect
soluţionarea petitelor acţiunii. S-a dat ca exemplu pentru problema ridicată ipoteza în care se
respinge cererea pe temeiul unei excepţii peremptorii (de exemplu, prescripţia) iar ulterior se
descoper ă un înscris deţinut de partea potrivnică [astfel încât este incident motivul derevizuire prevăzut de art. art. 509 pct. 5 NCPC, exclus de alin. (2)], înscris care, dacă ar fi
existat în dosar, ar fi condus la o altă soluţie cu privire la excepţie. Este, în acest caz, deschisă
calea revizuirii? S-a apreciat că, în acest caz, hotărârea pronunţată cu privire la excepţie nu
evocă fondul iar într-o altă opinie s-a ar ătat că era mai potrivită utilizarea sintagmei „hotărâre
a primei instanţe” care ar fi acoperit toate ipotezele, nu numai soluţionarea fondului cauzei.
Tot la acest punct, o altă precizare a vizat faptul că, în acest caz, evocarea fondului nu
priveşte atât fondul hotărârii, ci al situaţiei de care partea se prevalează, situaţie care ar pune
în discuţie împrejur ări de fapt în legătur ă cu acea hotărâre (de exemplu, inexistenţa la dosarul
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 393/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 393
cauzei a dovezii recunoaşterii datoriei de către partea adversă, cererea fiind respinsă ca
prescrisă). În acest context, prezentarea ulterioar ă a unui înscris, în sens de mijloc de probă,
nu ar fi de natur ă să deschidă cale de atac a revizuirii.
În acelaşi context, au fost puse în discuţie şi dispoziţiile art. 459 NCPC care
reglementează ordinea în care se exercită căile de atac: „ (1) C ăile extraordinare de atac nu
pot fi exercitate atât timp cât este deschisă calea de atac a apelului. (2) În cazul hot ărârilor
susceptibile de apel, dacă acesta nu a fost exercitat, recursul este inadmisibil. Cu toate
acestea, o hot ărâre susceptibil ă de apel şi de recurs poate fi atacat ă , înăuntrul termenului de
apel, direct cu recurs, la instan ţ a care ar fi fost competent ă să judece recursul împotriva
hot ărârii date în apel, dacă păr ţ ile consimt expres, prin înscris autentic sau prin declara ţ ie
verbal ă , dat ă în fa ţ a instan ţ ei a cărei hot ărâre se atacă şi consemnat ă într-un proces-verbal. În acest caz, recursul poate fi exercitat numai pentru încălcarea sau aplicarea gre şit ă a
normelor de drept material. (3) C ăile extraordinare de atac pot fi exercitate şi concomitent,
în condi ţ iile legii. Recursul se judecă cu prioritate”.
O primă problemă pusă în discuţie referitor la acest text priveşte posibilitatea
exercit ării revizuirii dacă nu a fost exercitat ă calea de atac a apelului, în condiţiile în care,
potrivit alin. (1) căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate, atât timp cât este deschisă
calea de atac a apelului. În reglementarea anterioar ă, art. 322 CPC 1865 deschidea calearevizuirii atât împotriva hotărârilor r ămase definitive în instanţa de apel, cât şi a celor care au
r ămas definitive prin neapelare. Raportat la această prevedere, noua reglementare pare a fi
mai restrictivă. Pe de altă parte, în cazul apelului, textul art. 459 nu prevede restricţionarea
exercitării omisso medio, ca în cazul recursului şi contestaţiei în anulare.
Discuţia privind admisibilitatea revizuirii pentru ipoteza în care nu s-a exercitat apelul
prezintă relevanţă din perspectiva faptului că pot exista situaţii în care, deşi termenul de
exercitare a apelului a expirat, partea se află încă în termenul de exercitare a revizuirii.S-a mai precizat, totodată, faptul că din formularea alin. (1) al art. 459 nu rezultă că,
dacă nu s-a exercitat apel, calea de atac a revizuirii nu este deschisă, textul vorbind despre
imposibilitatea exercit ării căilor extraordinare de atac (deci şi a revizuirii) câtă vreme este
deschisă calea de atac a apelului. În prelungirea alin. (1), referitor la raportul apel-recurs, alin.
(2) declar ă inadmisibil recursul omisso medio.
În concluzie, s-a apreciat că revizuirea este admisibilă dacă nu mai este deschisă calea
de atac a apelului. Dacă este deschisă calea apelului şi nu s-a f ăcut apel, este admisibilă
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 394/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 394
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
revizuirea. Dacă se exercită şi revizuirea şi recursul, lucru posibil din perspectiva alin. (3) al
art. 459, recursul se va judeca cu prioritate.
Faptul că în Noul Cod de procedur ă civilă a dispărut sintagma „hotărâre r ămasă
definitivă în apel sau prin neapelare” nu schimbă mult din acest punct de vedere.
„Tot referitor la acest punct, s-a mai precizat că revizuirea este calea de atac cea mai
puţin atinsă de modificările noului Cod. Soluţia admisibilităţii revizuirii pentru ipoteza în care
calea de atac a apelului nu mai este deschisă era admisă şi în reglementarea anterioar ă şi
trebuie admisă în aceleaşi condiţii şi potrivit noii reglementări iar o interpretare per a
contrario a dispoziţiilor art. 459 alin. (1) conduce la aceeaşi concluzie, cel puţin la nivel
teoretic. Practic însă, prin majorarea termenului de apel la 30 de zile pot exista situaţii în care
nici măcar calea de atac a revizuirii să nu mai fie deschisă, ca urmare a împlinirii termenuluide revizuire, care este de o lună, cu excepţia motivelor pentru care termenul de exercitare a
revizuirii curge de la alte momente decât comunicarea hotărârii. Mai trebuie avut în vedere şi
faptul că în categoria căilor de atac, revizuirea prezintă anumite particularităţi; astfel, de
regulă, motivele vizează aspecte neimputabile păr ţii, spre deosebire de ipoteza contestaţiei în
anulare şi recursului. Nu a fost în intenţia redactorilor Codului să modifice soluţia anterioar ă.
Pe de altă parte, păstrarea menţiunii de „hotărâre definitivă” nu a fost considerată oportună,
având în vedere semnificaţia pe care noţiunea de “definitivă”o dobândeşte potrivit noiireglementări.
S-a mai ar ătat că noua reglementare a curmat o chestiune controversată din 322 NCPC
1865 referitoare la sfera de aplicare a hotărârilor care evocă fondul. În practică problema a
vizat ipoteza în care prima instanţă respingea acţiunea, fiind respinse şi apelul şi recursul. În
acest caz, se punea problema care este hotărârea care evocă fondul şi care poate fi atacată.
Practica a fost unanimă în a aprecia că hotărârea în apel, chiar dacă era de respingere a
apelului, datorită caracterului devolutiv al acestei căi de atac, era o hotărâre care evoca fondulşi, prin urmare, susceptibilă de a fi atacată cu revizuire. Practica a fost însă controversată, în
ceea ce priveşte hotărârile din recurs: unele instanţe apreciau că hotărârile de recurs în care în
motivare apăreau analizate probleme de drept erau considerate hotărâri care evocă fondul,
susceptibile de a fi atacate pe calea revizuirii, alte instanţe considerau, dimpotrivă, că nu
puteau fi atacate decât hotărârile din apel, cele pronunţate în recurs neavând vocaţia de a
evoca fondul.
Pentru ipoteza alin. (2) al art. 509 orice hotărâre judecătorească ar putea fi atacată cu
revizuire, pentru celelalte situaţii însă, doar hotărârile care antamează fondul. Într-o altă
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 395/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 395
opinie, s-a ar ătat că noţiunea de „hotărâri pronunţate asupra fondului” se refer ă doar la
judecata în primă instanţă, inclusiv asupra excepţiilor procesuale de fond (excepţia calităţii
procesuale, excepţia prescripţiei), altfel nu se justifică următoarea noţiune folosită, cea de
hotărâri care evocă fondul, şi care include soluţiile pronunţate în căile de atac, apel sau recurs.
Referitor la această observaţie, s-a f ăcut precizarea, cât priveşte excepţia prescripţiei, că
aceasta nu este o veritabilă excepţie procesuală, ci mai degrabă o apărare de fond. Pe de altă
parte însă, analiza excepţiei privitoare la calitatea procesuală antamează, de cele mai multe
ori, fondul cauzei (spre exemplu, într-o acţiune în revendicare, verificarea calităţii procesuale
active echivalează cu verificarea calităţii de proprietar). De asemenea, s-a mai precizat că ar fi
fost de dorit ca în locul sintagmei „hotărâri pronunţate asupra fondului” să fie folosită
sintagma „hotărâri de fond. Au fost exprimate rezerve cu privire la extinderea noţiunii dehotărârii pronunţate asupra fondului la orice sentinţă chiar dacă vizează hotărâri care
soluţionează excepţii procesuale de fond.
S-a mai ar ătat că trebuie plecat de la specificul motivelor de revizuire şi de la faptul că
nu a asistăm la o schimbare de concepţie faţă de ceea ce caracteriza revizuirea în vechiul Cod.
Toate lucr ările de specialitate clarifică tipurile de hotărâri care pot face obiectul revizuirii şi
vechiul Cod vorbea, cu excepţia hotărârilor pronunţate în recurs după casarea cu reţinere,
despre hotărâri r ămase definitive în apel sau prin neapelare, deci despre hotărâri date asuprafondului în relaţie cu motivele propriu-zise de revizuire. Inclusiv în Noul Cod, motivul
privind nepronunţarea instanţei asupra unui lucru cerut este o chestiune ce ţine de abordarea
fondului cauzei. Noul Cod, schimbând formula de introducere a primului articol din materia
revizuirii, nu şi-a propus decât să accentueze această idee, să o clarifice, sens în care vorbeşte
despre hotărâri pronunţate asupra fondului, ceea ce trimite la hot ărârile primei instan ţ e prin
care se abordează fondul cauzei şi despre hotărâri care evocă fondul, noţiune ce trimite la
hot ărârile prin care instan ţ a de apel, admi ţ ând apelul, şi anulând hot ărârea atacat ă evocă fondul dar poate vorba şi despre hot ărâri ale instan ţ elor de recurs, atunci când acestea evocă
fondul . Singura modificare avută în vedere cu ocazia lucr ărilor comisiei de elaborare a Noului
Cod cât priveşte obiectul revizurii a vizat deschiderea căii de atac a revizuirii, pentru motivele
menţionate la alin. (2) al art. 509, tuturor hotărârilor, indiferent dacă acestea evocă sau nu
fondul. În sprijinul aceleiaşi interpretări poate fi folosit şi argumentul ce ţine de folosirea de
către legiuitor a noţiunii de hotărâre pronunţată asupra fondului, şi care poate fi interpretată ca
având o sfer ă de aplicare mai largă de cea ce „hotărâre pronunţată pe fond”.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 396/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 396
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
S-a precizat că în materie de contencios administrativ, la nivelul secţiei din cadrul ICCJ există
controverse cât priveşte admisibilitatea revizuirii atunci când se respinge recursul ca
nefondat, deşi prin analiza tuturor motivelor se ajunge la o analiză pe fondul cauzei sau atunci
când instanţa de recurs se pronunţă asupra fondului prin admiterea recursului şi modificarea
hotărârii. În ultima perioadă, orientarea a fost în sensul că revizuirea este admisibilă atunci
când instanţa de recurs s-a pronunţat ea însăşi asupra fondului (situaţii frecvente în această
materie), nu şi atunci când a respins recursul ca nefondat. Referitor la aceste precizări, s-a
ar ătat că ar trebui evitată o interpretare categorică şi cu caracter de generalitate, în sensul
imposibilităţii atacării cu revizuire a tuturor hotărârilor prin care recursul a fost respins ca
nefondat, sens în care s-a dat exemplul recursului respins în baza unui înscris care ulterior a
fost declarat fals.În ceea ce priveşte partea din hotărâre în care se reflectă evocarea fondului, în
considerente sau în dispozitiv, s-a apreciat că trebuie luate în considerare considerentele care
explică soluţiile din dispozitiv şi care fac corp comun cu dispozitivul (considerente decizorii).
Potrivit alin. (3) al art. 310 se precizează că nu va opera prorogarea competenţei. Şi
pentru alin. (1) al art. 310 poate fi valorificată jurisprudenţa din reglementarea anterioar ă.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 397/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 397
2. Termenul de exercitare
Referitor la termenul de exercitare, reglementat de art. 511 NCPC 1 s-a precizat că
textul articolului este clar şi nu pune probleme. Au fost însă semnalate dispoziţiile alin. (4)(„Revizuirea se motivează prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul
termenului de exercitare a acesteia, sub sanc ţ iunea nulit ăţ ii”) referitor la motivarea cererii de
revizuire, text similar celui de la contestaţia în anulare, precum şi faptul că acesta îşi va găsi
aplicare, cu privire la fiecare motiv în parte, pentru ipoteza în care prin aceeaşi cerere au fost
invocate mai multe motive de revizuire [art. 511 alin. (5)].
1
„(1) Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: 1. în cazurile prevă zute la art. 509 alin. (1) pct. 1, dela comunicarea hot ărârii; 2. în cazul prevă zut la art. 509 alin. (1) pct. 2, de la cel din urmă act de executare;
3. în cazurile prevă zute la art. 509 alin. (1) pct. 3, din ziua în care partea a luat cuno ştin ţă de hot ărârea
instan ţ ei penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hot ărârea care a declarat fals
înscrisul, dar nu mai târziu de un an de la data r ămânerii definitive a hot ărârii penale. În lipsa unei astfel de
hot ărâri, termenul curge de la data când partea a luat cuno ştin ţă de împrejur ările pentru care constatarea
infrac ţ iunii nu se mai poate face printr-o hot ărâre penal ă , dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii
acestora; 4. în cazul prevă zut la art. 509 alin. (1) pct. 4, din ziua în care partea a luat cuno ştin ţă de hot ărârea
prin care a fost sanc ţ ionat disciplinar definitiv judecătorul, dar nu mai târziu de un an de la data r ămâneriidefinitive a hot ărârii de sanc ţ ionare disciplinar ă; 5. în cazul prevă zut la art. 509 alin. (1) pct. 5, din ziua în
care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă; 6. în cazul prevă zut la art. 509 alin. (1) pct. 6, din ziua în care
partea a luat cuno ştin ţă de casarea, anularea sau schimbarea hot ărârii pe care s-a întemeiat hot ărârea a cărei
revizuire se cere, dar nu mai târziu de un an de la data r ămânerii definitive a hot ărârii de casare, anulare sau
schimbare; 7. în cazurile prevă zute la art. 509 alin. (1) pct. 7, din ziua în care statul ori alt ă persoană de drept
public a luat cuno ştin ţă de hot ărâre, dar nu mai târziu de un an de la data r ămânerii definitive a acesteia; în
cazul minorilor, persoanelor puse sub interdic ţ ie judecătorească sau sub curatel ă termenul de revizuire este de
6 luni de la data la care cel interesat a luat cuno ştin ţă de hot ărâre, dar nu mai târziu de un an de la dobândirea
capacit ăţ ii depline de exerci ţ iu sau, după caz, de la înlocuirea tutorelui persoanei puse sub interdic ţ ie, de la
încetarea curatelei ori înlocuirea curatorului; 8. în cazul prevă zut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data
r ămânerii definitive a ultimei hot ărâri. (2) În cazul prevă zut la art. 509 alin. (1) pct. 9, termenul de revizuire
este de 15 zile şi se socote şte de la încetarea împiedicării. (3) Pentru motivele prevă zute la art. 509 alin. (1) pct.
10 şi 11, termenul este de 3 luni de la data publicării hot ărârii Cur ţ ii Europene a Drepturilor Omului, respectiv
a deciziei Cur ţ ii Constitu ţ ionale în Monitorul Oficial al României, Partea I. (4) Revizuirea se motivează prin
în săşi cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sanc ţ iunea
nulit ăţ ii. (5) Dacă prin aceea şi cerere se invocă motive diferite de revizuire, prevederile alin. (4) se aplică în
mod corespunzător pentru fiecare motiv în parte”.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 398/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 398
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 399/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 399
Motivele de revizuire şi soluţiile posibile în revizuire* - Judecător Valentin MITEA
Prelegere sus ţ inut ă de dl. judecător Valentin MITEA
Discuţia despre revizuire a început furtunos, mai furtunos decât ar fi cazul, ţinând cont
că această cale de atac a suferit, comparativ cu celelalte, cele mai puţine modificări.
Plecând de la această precizare va trebui să examinăm noua reglementare raportându-
ne la multe lucruri pe care le cunoaştem deja; în acelaşi timp însă, există unele aspecte
punctuale, vizând fie anumite motive de revizuire, fie sfera de cuprindere a hotărârilor care
fac obiectul revizuirii, dar nu numai, ce obligă la discuţii şi nuanţări.
Constatarea esenţială, de la care trebuie pornită abordarea comparativă a reglementării
noi şi a celei anterioare r ămâne, însă, aceea că, în ansamblul ei, revizuirea îşi păstrează, în
foarte mare măsur ă, caracteristicile juridice.
1. Motivele de revizuire
Trei noutăţi se detaşează ca importanţă: cea dintâi priveşte sfera motivelor de
revizuire, iar în legătur ă cu acestea trebuie să observăm că una din ipotezele prevăzute de art.
322 CPC 1865 (cea de la pct. 1: „dacă dispozitivul hot ărârii cuprinde dispozi ţ ii potrivnice ce
nu se pot aduce la îndeplinire”) a fost suprimată, neregăsindu-se în Noul Cod de procedur ă
civilă nici măcar într-o formă modificată ori absorbită în vreun altul; a doua, tangentă celei
dintâi, că legiuitorul Noului Cod de procedur ă civilă a preferat să fragmenteze unele motive
de revizuire ce reuneau, în realitate, mai multe motive distincte (precum cele prevăzute la art.
322 pct. 4 şi 5 CPC 1865), dar care păstrează, în bună măsur ă, substanţa şi funcţia procedurală
a celor anterioare. Cu alte cuvinte, o operaţiune de simplă igienă procedurală, iar nu o
reconsiderare de fond a condiţiei juridice a acestor motive; a treia, că teza – aproape
sacrosanctă – potrivit căreia revizuirea poate avea ca obiect numai hotărâri care evocă fondul
*
Trimiterile la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă civilă au în vedere varianta Codului republicată înMonitorul Oficial nr. 545/3.08.2012.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 400/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 400
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
a fost, în sfâr şit, atenuată, alin. (2) al art. 509 NCPC asigurând fundamentul acestei modificări
de concepţie.
Revenind la înlăturarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 CPC 1865, este
oportun să remarcăm că opţiunea Noului Cod de procedur ă civilă era previzibilă:
introducerea, însă prin O.U.G. nr. 138/2000 a instituţiei lămuririi hotărârii şi a înlătur ării
dispoziţiilor potrivnice (art. 2811 CPC 1865), menţinută (prin art. 443) şi de Noul Cod de
procedur ă civilă f ăcea dificil de justificat coexistenţa unor mijloace procedurale distincte (ne
referim la procedura înlătur ării dispoziţiilor potrivnice şi la cererea de revizuire întemeiată pe
dispoziţiile art. 322 pct. 1 CPC 1865), dar care serveau aceluiaşi scop. Prin urmare, s-a
renunţat la motivul de revizuire, preeminenţa procedurii prevăzute de art. 443 NCPC având,
între altele, un argument în faptul că spre deosebire de revizuire – care întotdeauna estesupusă unui termen de exercitare – înlăturarea dispoziţiilor potrivnice nu cunoaşte o astfel de
condiţionare.
Pentru o înţelegere mai facilă a eventualelor elemente de noutate propun o examinare
sintetică, însă f ăcută în manier ă comparativă, a motivelor de revizuire reglementate în Noul
Cod de procedur ă civilă.
1.1 Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 NCPC
(„s-a pronun ţ at asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronun ţ at asupra unui
lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”)
Acest motiv îl preia în totul pe acela prevăzut de art. 322 pct. 2 CPC 1865, astfel că
pentru înţelegerea lui este utilă raportarea la consideraţiile doctrinare şi dezlegările
jurisprudenţiale deja existente în ambianţa vechii reglementări. Să remarcăm doar că, în
situaţia în care instanţa nu s-a pronunţat asupra vreunui lucru cerut, păr ţile mai au la îndemână
şi procedura completării hotărârii (art. 444 NCPC).
1.2 Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 2 NCPC
(„obiectul pricinii nu se afl ă în fiin ţă”)
Reprezintă o preluare a motivului reglementat de art. 322 pct. 3 CPC 1865, Noul Cod
de procedur ă civilă neoferind nici un element de noutate. În consecinţă, se va putea ţine seama
de aprecierile f ăcute în marginea lui sub guvernământul vechii reglementări.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 401/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 401
Să observăm doar, ca potenţial instrument procedural tangent aceleiaşi problematici,
prevederile art. 204 alin. (2) pct. 3 NCPC similare, practic, celor ale art. 132 alin. (2) pct. 3
CPC 1865, potrivit cărora reclamantul poate să solicite, f ăr ă a fi ţinut de rigorile impuse prin
alin. (1) al articolului, contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului.
Tot astfel, şi prevederile art. 891 NCPC (privitoare, ca şi art. 574 CPC 1865, la intervertirea
executării), conform cărora în cazul în care în titlul executoriu nu s-a stabilit ce sumă urmează
a fi plătită ca echivalent al valorii lucrului în cazul imposibilităţii predării acestuia, instanţa de
executare, la cererea creditorului, va stabili această sumă.
1.3 Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 3 NCPC
(„un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecat ă , a fost condamnat definitiv pentru o infrac ţ iune privitoare la pricină sau dacă hot ărârea s-a dat în temeiul unui înscris
declarat fals în cursul ori în urma judecăţ ii, când aceste împrejur ări au influen ţ at solu ţ ia
pronun ţ at ă în cauză. În cazul în care constatarea infrac ţ iunii nu se mai poate face printr-o
hot ărâre penal ă , instan ţ a de revizuire se va pronun ţ a mai întâi, pe cale incidental ă , asupra
existen ţ ei sau inexisten ţ ei infrac ţ iunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi
citat şi cel învinuit de săvâr şirea infrac ţ iunii”)
De această dată, suprapunerea cu vechiul motiv de revizuire este doar par ţială, NoulCod de procedur ă civilă adăugând două elemente care, anterior, lipseau: primul este acela că
se introduce o condiţie de admisibilitate („când aceste împrejur ări au influenţat soluţia
pronunţată în cauză”) care, la nivel strict normativ, lipsea anterior, dar care, altfel, era socotită
în doctrină şi jurisprudenţă ca subînţeleasă, fiind cerută de logica internă a motivului de
revizuire; al doilea (care, şi el, are valoare de noutate doar prin raportare la faptul că lipsea din
reglementarea imediat precedentă, căci altfel el a mai fost prezent în cadrul motivului de sub
art. 322 pct. 4 teza I CPC 1865) vizează teza finală a pct. 3 al art. 509 NCPC : „ În cazul în
care constatarea infrac ţ iunii nu se mai poate face printr-o hot ărâre penal ă , instan ţ a de
revizuire se va pronun ţ a, mai întâi, pe cale incidental ă , asupra existen ţ ei sau inexisten ţ ei
infrac ţ iunii invocate. În acest ultim caz, la judecata cererii va fi citat şi cel învinuit de
săvâr şirea infrac ţ iunii ”.
Au existat întrebări ale participanţilor la conferinţă cu privire la hotărârea ce trebuie
dată asupra existenţei infracţiunii în cazul pronunţării pe cale incidentală: această hotărâre
prin care se constată existenţa infracţiunii trebuie să fie dată odată cu admiterea cererii de
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 402/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 402
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
revizuire? Cum ar trebui să sune minuta? Se dau hotărâri separate? Se poate pune problema
antepronunţării judecătorului?
Problema ridicată trimite la soluţia dată cererii de revizuire; Noul Cod de procedur ă
civilă neaducând noutăţi cu privire la soluţiile ce trebuie date revizuirii, deci nici cu privire la
aceste aspecte.
Aşa fiind, r ămân utile concluziile trase sub reglementarea anterioar ă, acestea
propunând ca, în cazul menţionat, să se dea mai întâi o hotărâre prin care, constatându-se
existenţa infracţiunii, să se desfiinţeze hotărârea atacată cu revizuire, trecându-se apoi la
rejudecarea procesului şi dându-se, finalmente, o nouă hotărâre.
Nu se poate vorbi, într-o asemenea situaţie, despre antepronunţarea judecătorului
cauzei, acesta desf ăşurând o activitate de judecată pe care legea o impune explicit sauimplicit. Tot astfel, pronunţarea unei hotărâri intermediare nu implică, în mod necesar, şi
anticiparea exactă şi în totalitatea ei a hotărârii prin care, la finele procedurii, se va judeca
procesul, căci rejudecarea implică alte dezlegări decât cele deja f ăcute în cuprinsul hotărârii
intermediare.
O altă problemă ridicată de către participanţi a fost aceea dacă ar trebui să existe un
rechizitoriu sau un alt act care să permită instanţei civile să constate existenţa infracţiunii.
După unele opinii, trebuie să se facă dovada imposibilităţii derulării unui proces penal pentruca instanţa civilă să poată constata existenţa infracţiunii pe cale incidentală, afirmându-se că
este necesar să existe un act emanând de la autoritatea competentă în materie penală din care
să rezulte motivele în raport de care săvâr şirea infracţiunii nu se mai poate stabili în cadrul
unui proces penal. Dimpotrivă, alţi autori au exprimat opinia că instanţa civilă poate face
aceste verificări în mod direct, pe cale incidentală, f ăr ă a fi necesar ă prezentarea unui act
precum cel menţionat mai sus. În ce mă priveşte, prefer prima opinie, aceasta oferind un
fundament clar motivului de revizuire discutat. În favoarea ei vine, credem, şi un argumenttras din dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 3 teza finală NCPC care se refer ă, sub aspectul
momentului de început al curgerii termenului de revizuire, la „(…) data când partea a luat
cuno ştin ţă de împrejur ările pentru care constatarea infrac ţ iunii nu se mai poate face printr-o
hot ărâre penal ă (…)”, ceea ce sugerează, credem, că aceste împrejur ări trebuie să-i fie aduse
la cunoştinţă de o autoritate penală competentă.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 403/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 403
1.4 Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 4 NCPC
(„Un judecător a fost sanc ţ ionat disciplinar definitiv pentru exercitarea func ţ iei cu rea-
credin ţă sau gravă neglijen ţă , dacă aceste împrejur ări au influen ţ at solu ţ ia pronun ţ at ă în
cauză”)
Acesta este un motiv de revizuire desprins din fostul art. 322 pct. 4 CPC 1865, Noul
Cod de procedur ă civilă preferând, în considerarea identităţii lui proprii, să-l consacre în mod
distinct. Motivul păstrează substanţa antecesorului său normativ, propunând ca elemente de
noutate: referirea la „judecător” în loc de „magistrat”; impunerea condiţiei ca exercitarea
funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă să fi fost de natur ă a influenţa soluţia pronunţată
în cauză. Şi de această dată, lipsesc noutăţile veritabile, legiuitorul transpunând normativ
observaţii doctrinare şi jurisprudenţiale deja consolidate.
1.5 Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 NCPC
(„după darea hot ărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, re ţ inute de partea potrivnică
sau care nu au putut fi înf ăţ i şate dintr-o împrejurare mai presus de voin ţ a păr ţ ilor”)
Nici acest motiv de revizuire nu are caracter de noutate, el fiind copia pe deplin fidelă
a celui prevăzut de art. 322 pct. 5 teza I CPC 1865. Aşa fiind, consideraţiile ce au însoţit până
acum, doctrinar şi jurisprudenţial, acest motiv de revizuire, îşi păstrează actualitatea.
1.6 Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 6 NCPC
(„s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hot ărârea unei instan ţ e pe care s-a întemeiat
hot ărârea a cărei revizuire se cere”)
Acest motiv de revizuire îi corespunde aceluia prevăzut de art. 322 pct. 5 teza finală
CPC 1865, preferându-se, şi de această dată, prin observarea individualităţii lui, să fie
consacrat ca motiv distinct. Substanţa precedentului motiv de revizuire este păstrată, NoulCod de procedur ă civilă oferind doar o actualizare terminologică, privitoare la soluţiile date
hotărârii invocate ca temei al revizuirii: vechiul motiv cerea desfiinţarea sau modificarea, cel
nou aduce în discuţie casarea, anularea sau schimbarea.
1.7 Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 7 NCPC
(„statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii şi cei pu şi sub interdic ţ ie
judecătorească ori cei pu şi sub curatel ă nu au fost apăra ţ i deloc sau au fost apăra ţ i cu
viclenie de cei însărcina ţ i să îi apere”)
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 404/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 404
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
Şi de această dată, preluarea vechiului motiv de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 6
NCPC 1865 este aproape integrală. Scopul motivului de revizuire r ămâne acelaşi, anume
asigurarea în plan procedural a protecţiei unor persoane aflate în situaţii speciale, fiind de
remarcat doar că din enumerarea f ăcută de art. 509 pct. 7 NCPC lipseşte referirea la persoane
juridice de utilitate publică şi, tot astfel, la cei dispăruţi.
Legiuitorul noului Cod de procedur ă civilă a considerat, sub acest din urmă aspect, că
este suficientă referirea la „cei puşi sub curatelă”, în condiţiile în care art. 178 NCC,
referindu-se la cazurile în care se poate institui curatela, evocă [lit. d)] şi situaţia în care „o
persoană a dispărut f ăr ă a exista informa ţ ii despre ea şi nu a l ă sat mandatar sau
administrator general ”. Rezultă, aşadar, că referirea la cel dispărut nu se mai justifica a fi
menţinută, sub condiţia însă, ca privitor la acesta să se fi instituit curatela, căci altfel motivulde revizuire nu l-ar mai primi sub incidenţa lui.
De remarcat şi referirea f ăcută la „minori şi cei puşi sub interdicţie”, anterior legea
f ăcând vorbire despre cei incapabili. Lipseşte, deci, o modificare de fond, intervenţia Noului
Cod de procedur ă civilă privind doar terminologia utilizată.
Să remarcăm doar, consonant cu ceea ce deja s-a spus în marginea dispoziţiilor art.
322 pct. 6 CPC 1865, că legea îngăduie revizuirea doar dacă apărarea a lipsit în totul ori dacă
a fost f ăcută cu viclenie. Nu o îngăduie, însă, când apărarea a existat, dar a fost prea puţindiligentă sau când calitatea ei a fost una modestă. Exceptând ipoteza apăr ării f ăcute cu
viclenie, putem spune că motivul de revizuire în discuţie se sprijină, fundamental, pe formula
dihotomică apărare-non-apărare.
1.8 Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC
(„exist ă hot ărâri definitive potrivnice, date de instan ţ e de acela şi grad sau de grade diferite,
care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hot ărâri”)
Şi de această dată avem de-a face cu o reiterare a unui motiv preexistent, art. 322 pct.
7 CPC 1865 referindu-se la cazul în care „(…) exist ă hot ărâri definitive potrivnice, în una şi
aceea şi pricină , între acelea şi persoane, având acelea şi calit ăţ i”.
Noul Cod de procedur ă civilă conservă, aşadar, substanţa vechiului motiv, preferând
doar o ajustare de suprafaţă, el evocând, sintetic, încălcarea autorităţii de lucru judecat, f ăr ă a
face alte precizări. Or, condiţiile autorităţii de lucru judecat, în ce priveşte efectul lor negativ,
sunt înf ăţişate de art. 431 alin.(1) NCPC („ Nimeni nu poate fi chemat în judecat ă de două ori
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 405/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 405
în aceea şi calitate, în temeiul aceleia şi cauze şi pentru acela şi obiect ”), astfel că simetria
dintre vechiul şi noul motiv de revizuire este, se poate spune, desăvâr şită.
De aici, şi concluzia că aprecierile f ăcute în doctrină şi jurisprudenţă în marginea
motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 CPC 1865 r ămân utile, ele putând fi avute în
vedere pentru (re)conturarea problematicii asociate şi „noului” motiv.
1.9 Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 9 NCPC
(„partea a fost împiedicat ă să se înf ăţ i şeze la judecat ă şi să în ştiin ţ eze instan ţ a despre
aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voin ţ a sa”)
Este încă un motiv de revizuire preluat, cu o fidelitate completă, din Codul de
procedur ă civilă anterior, care îl conţinea sub art. 322 pct. 8.Teza esenţială a motivului este, după cum se cunoaşte, aceea că judecata f ăcută în
condiţiile ar ătate în textul legal inculcă o viciere gravă a dreptului la apărare, astfel că o
corecţie procedurală trebuia (şi trebuie) să existe.
Condiţiile impuse sunt cumulative şi de strictă interpretare, ceea ce trimite, în mod
necesar, şi la concluzia că : 1) atunci când partea nu a fost legal citată, ea are la îndemână, în
limitele legii, alte căi de atac decât revizuirea; 2) când partea a fost legal citată şi avea
posibilitatea de a informa instanţa cu privire la faptul că, din motive mai presus de voinţa ei,nu se poate prezenta în instanţă, revizuirea este inadmisibilă.
1.10 Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 10 NCPC
(„Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau
libert ăţ ilor fundamentale datorat ă unei hot ărâri judecătore şti, iar consecin ţ ele grave ale
acestei încălcări continuă să se producă”)
Este un motiv de revizuire preexistent, Codul de procedur ă civilă anterior înf ăţişându-l
în art. 322 pct. 10, el adăugându-i în partea finală o condiţie pe care însă Noul Cod nu a mai
păstrat-o: consecinţele grave ale încălcării „nu pot fi remediate decât prin revizuirea hot ărârii
pronun ţ ate”.
Înlăturarea acestei condiţii conduce, am spune, la concluzia că revizuirea nu trebuie să
fie, precum în prezent, singurul mijloc procedural pus la dispoziţia păr ţii pentru a înlătura
consecinţele încălcării drepturilor sau libertăţilor sale fundamentale, ea fiind îngăduită chiar şi
atunci când, în paralel, legea ar recunoaşte şi alte căi procedurale destinate aceluiaşi scop.
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 406/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 406
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
De remarcat, de asemenea, şi că în acord cu statuările Deciziei nr. 233 din 15.02.2011
a Cur ţii Constituţionale, nu a fost păstrată şi o mai veche condiţie, aceea ca revizuirea să aibă
ca efect o hotărâre care evocă fondul.
1.11 Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 NCPC
(„după ce hot ărârea a devenit definitivă , Curtea Constitu ţ ional ă s-a pronun ţ at asupra
excep ţ iei invocate în acea cauză , declarând neconstitu ţ ional ă prevederea care a f ăcut
obiectul acelei excep ţ ii”)
Acest motiv de revizuire îşi are corespondent – unul par ţial însă – în acela prevăzut de
art. 322 pct. 10 CPC 1865, care, mult prea ramificat, exprima aceeaşi teză.
A fost, aşadar, păstrat filonul vechiului motiv (ne referim la intervenirea unei decizii aCur ţii Constituţionale prin care a fost declarată neconstituţională o prevedere care, într-un
proces determinat, f ăcuse obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate), nemaimenţinându-se
însă unele referiri mai degrabă redundante [ precum „(…) care, în mod necesar şi evident, nu
pot fi disociate de prevederile men ţ ionate în sesizare”], căci ele rezultau în chip logic din
ipoteza primar ă a textului legal. Trebuie avut în vedere, sub acest aspect, că sesizarea Cur ţii
Constituţionale în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 poate fi f ăcută numai dacă
prevederea reclamată ca neconstituţională „(…) are leg ătur ă cu solu ţ ionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia”. Or, această cerinţă o include deja pe aceea
evocată, în partea sa finală, de art. 322 pct. 10 CPC 1865.
2. Obiectul revizuirii
În legătur ă cu reglementarea motivelor de revizuire mai trebuie remarcată, în
considerarea importanţei ei, şi prevederea cuprinsă în alin. (2) al art. 509 NCPC : „ Pentrumotivele de revizuire prevă zute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4,
pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hot ărârile care nu evocă fondul.”
Acest text legal are caracter de noutate doar în plan normativ, căci altfel el impune
soluţii care, în doctrină, fuseser ă reclamate de mai multă vreme încă în ambianţa reglementării
oferite revizuirii de Codul de procedur ă civilă 1865. Altfel spus, avem de-a face cu un r ăspuns
normativ la solicitări vechi şi, am spune, deja consolidate, el evidenţiind, pe bună dreptate, că
regula clasică potrivit căreia ar putea face obiectul revizuirii doar o hotărâre ce evocă fondul
apare, uneori, ca inadecvată. De aici, constatarea că în raport cu unele motive de revizuire,
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 407/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 407
abordarea fondului nu este necesar să condiţioneze admisibilitatea acestei căi de atac,
legiuitorul noului Cod oprindu-se la cele menţionate în cuprinsul alin. (2) al art. 509 NCPC.
Faţă de întrebarea ridicată de unii participanţi la această întâlnire, ar ăt că, în
înţelegerea mea, era, într-adevăr, oportună menţionarea în alin. (2) al art. 509 NCPC inclusiv
a motivului de revizuire prevăzut la pct. 11, câtă vreme norma legală criticată pentru
neconstituţionalitate ar putea fi una care, deşi într-o semnificativă legătur ă cu soluţionarea
litigiului, să nu intereseze sub aspectul soluţionării fondului cauzei, ea putând conduce la
soluţionarea pricinii în temeiul unei excepţii procesuale.
Vom vedea, în timp, dacă doctrina şi jurisprudenţa vor găsi potrivit să impună o
asemenea abordare, cunoscut fiind că, pretorian, tot astfel se f ăcuse uneori şi cu privire la
motivele de revizuire pe care astăzi le evocă alin. (2) al art. 509 NCPC.Tot în legătur ă cu obiectul revizuirii, dar sub un alt aspect, să observăm şi că partea de
început a alin. (1) al art. 509 se refer ă la „hot ărâri pronun ţ ate asupra fondului sau care evocă
fondul ”, înlocuind textul anterior care impunea şi alte condiţii, chiar dacă toate gravitau în
jurul aceleiaşi teze-reper, anume că hotărârea trebuie să evoce fondul.
3. Termenul de revizuire (art. 511 NCPC)
Acesta îşi păstrează, în raport cu fiecare dintre motivele de revizuire, durata prevăzută
şi prin art. 324 CPC 1865, legiuitorul socotind că nu sunt necesare modificări. Totuşi, din
raţiuni privitoare la asigurarea securităţii circuitului juridic civil, pentru situaţiile menţionate
în cuprinsul art. 511 alin. (1) pct. 3 teza I, pct. 4, pct. 6 şi pct. 7 NCPC a fost instituit, cu
caracter de noutate în reglementare, un termen limită de 1 an, calculat de la momentele
ar ătate, diferenţiat, în cuprinsul acestor texte legale, în interiorul căruia să se exercite
revizuirea. În caz contrar, aceasta devine inadmisibilă şi trebuie respinsă, chiar dacă partea arfi luat cunoştinţă despre motivele ce întemeiază revizuirea doar ulterior împlinirii termenului
de 1 an.
4. Cererea de revizuire
Noul Cod de procedur ă civilă nu ofer ă noutăţi privitoare la forma şi conţinutul cererii
de revizuire, cu o singur ă excepţie, notabilă însă: potrivit art. 511 alin. (4) NCPC, revizuirea
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 408/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 408
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
se motivează prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de
exercitare a acesteia, sub sancţiunea nulităţii.
Este o prevedere legală cu adevărat utilă, funcţia ei de disciplinare a conduitei
revizuientului fiind evidentă. Se cunoaşte că vechiul Cod de procedur ă civilă nu cuprindea o
dispoziţie similar ă, ceea ce genera, în practică, interpretări neuniforme cu privire la termenul
în care cererea de revizuire trebuia motivată şi la consecinţele eventualei nemotivări în acest
termen.
De această dată, legea stabileşte un termen şi o sancţiune precise, clarificând aceste
aspecte.
5. Procedura de judecată a cererii de revizuire
Potrivit art. 513 alin. (1) NCPC, cererea de revizuire se soluţionează cu observarea
dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată. Se prefer ă aşadar
– şi pe bună dreptate – împrumutul dispoziţiilor procedurale care au guvernat şi judecata
finalizată prin hotărârea atacată cu revizuire. Opţiunea legiuitorului este una firească, ea
ţinând seama de faptul că ne aflăm în faţa unei căi de atac de retractare, astfel că simetria
procedurală este soluţia oportună.Articolul 326 alin. (1) CPC 1865 uza de o prevedere mai pu ţin inspirată: „Cererea de
revizuire se judecă potrivit dispozi ţ iilor prevă zute pentru cererea de chemare în judecat ă”, el
f ăcând, f ăr ă a distinge în funcţie de etapa procedurală în care a fost pronunţată hotărârea
atacată (primă instanţă, apel, chiar recurs uneori), o simplă referire la regulile specifice
judecăţii în primă instanţă şi refuzând, cel puţin aparent, soluţia mai flexibilă adusă de Noul
Cod.
Din evidente raţiuni de celeritate, întâmpinarea nu i se comunică revizuentului, aşacum ar fi pretins raportarea la prevederile art. 201 alin. (2) NCPC; dimpotrivă, soluţia aleasă
de legiuitor este una conservatoare, revizuentul urmând a lua cunoştinţă de conţinutul
întâmpinării de la dosarul cauzei [art. 513 alin. (2) teza a II-a NCPC].
6. Soluţiile posibile în revizuire
Potrivit art. 513 alin. (4) NCPC, „dacă instan ţ a încuviin ţ ează cererea de revizuire, eava schimba, în tot sau în parte, hot ărârea atacat ă , iar în cazul hot ărârilor definitive
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 409/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 409
potrivnice, ea va anula cea din urmă hot ărâre. Se va face ar ătare de hot ărârea dat ă în
revizuire, în josul originalului hot ărârii revizuite”.
Se poate, prin urmare, constata că Noul Cod de procedur ă civilă nu aduce, în legătur ă
cu soluţiile ce pot fi pronunţate în revizuire, nicio noutate, el preluând prevederile art. 327
alin. (1) şi (2) CPC 1865.
Aceasta înseamnă, totodată, că observaţiile şi concluziile f ăcute sub reglementarea
veche vor trebui, în continuare, avute în vedere, ceea ce se va putea dovedi util. Pe de altă
parte însă, vor persista unele controverse ori incertitudini generate de vechea reglementare,
pentru care Noul Cod nu ofer ă soluţii.
Două sunt expresiile de care uzează noua reglementare pentru a se referi la soluţiile ce
ar putea fi pronunţate în revizuire: schimbarea hotărârii atacate în revizuire, respectiv [însă numai pentru revizuirea admisă în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC] anularea celei de-a
doua hotărâri. Prima este, cu certitudine, vădit insuficientă, ea neavând aptitudinea de a
acoperi întreaga paletă de soluţii ce ar putea fi pronunţate în revizuire.
6.1 Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. (1) NCPC
În cazul în care se admite cererea de revizuire pentru acest motiv, se va schimba
hotărârea atacată, fiind, în principiu, recomandat să se dea o singur ă hotărâre în cazul în care
avem de a face cu plus petita sau extra petita. În situaţia în care însă ar fi vorba de minus
petitia, este posibil să fie nevoie de administrarea de noi dovezi, ceea ce ar putea justifica
darea unei hotărâri intermediare de admitere a revizuirii, r ămânând ca apoi să se pronunţe o
hotărâre de fond cu privire la acel capăt de cerere.
6.2 Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 2 NCPC
În cazul cererii de revizuire pentru acest motiv, soluţia obişnuit oportună este ca
printr-o singur ă hotărâre să se admită cererea şi să fie obligată partea la plata contravalorii bunului, în cazul în care există probe la dosar cu privire la contravaloare; în cazul în care nu
există probe cu privire la contravaloarea bunului pierit, ar fi util să se admită cererea de
revizuire printr-o hotărâre intermediar ă, iar apoi să se administreze probele necesare, dându-se
la final o hotărâre de obligare a debitorului la plata contravalorii.
6.3 Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 3 şi 4 NCPC
În acest caz, dacă se invocă faptul condamnării judecătorului, se va putea da o hotărâre
intermediar ă prin care se va desfiinţa hotărârea atacată cu revizuire, trecându-se apoi la
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 410/411
Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.
Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 410
C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă C I V I L Ă
rejudecarea procesului şi, deci, la pronunţarea unei noi hotărâri asupra cauzei. În acelaşi fel se
va proceda şi atunci când motivul de revizuire este cel ar ătat la pct. 4 al art. 509 alin. (1)
NCPC.
În cazul celorlalte ipoteze ar ătate la pct. 3 al art. 509 alin. (1) NCPC, achiesăm la
punctul de vedere exprimat în doctrină, potrivit căruia, atunci când revizuirea este considerată
admisibilă, se va putea pronunţa o încheiere interlocutorie asupra admisibilităţii, după care se
va putea trece la refacerea sau completarea probaţiunii, dându-se apoi o nouă hotărâre prin
care procesul va fi rejudecat.
6.4 Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 NCPC
Este de avut în vedere soluţia propusă pentru cazul în care, în sensul art. 509 alin. (1)
pct. 3, un expert care a luat parte la judecată a fost condamnat pentru o infracţiune privitoare
la pricină.
6.5 Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 6 NCPC
În acest caz se poate da o singur ă hotărâre, în cazul în care la dosar există suficiente
probe, sau se poate da o hotărâre intermediar ă de admisibilitate a revizuirii, trecându-se apoi
la administrarea de probe în completare şi rejudecarea pricinii printr-o nouă hotărâre.
6.6 Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 7 NCPC
În acest caz se anulează hotărârea atacată, pronunţându-se o hotărâre intermediar ă,
după care se administrează probele suplimentare necesare în cauză (în ipoteza lipsei de
apărare, precum şi în cazul apăr ării f ăcute cu viclenie), iar apoi se pronunţă o nouă hotărâre
care soluţionează cauza.
6.7 Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC
În acest caz se anulează ce-a de a doua hotărâre potrivnică, aceasta fiind neavenită.Instanţa nu va proceda la compararea celor două hotărâri pentru a vedea care este cea corectă,
cea dintâi r ămânând singura validă juridic.
6.8 Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 9 NCPC
Soluţia în acest caz de admitere a cererii de revizuire este de a desfiinţa, printr-o
hotărâre intermediar ă, hotărârea atacată, trecându-se apoi la administrarea probelor pe care
partea nelegal citată nu le-a putut propune, după care se va da o nouă hotărâre. Când însă nu
7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila
http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 411/411
I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i
sunt probe suplimentare, printr-o singur ă hotărâre se va admite cererea de revizuire, se
desfiinţează hotărârea atacată şi se va rejudeca fondul.
6.9 Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 10 NCPCÎn măsura în care este necesar ă administrarea de noi probe, se va da o hotărâre
intermediar ă de admitere a cererii de revizuire, prin care se va retracta hotărârea atacată, după
care se va trece la administrarea de probe şi la rejudecarea procesului printr-o nouă hotărâre.
Când, însă, administrarea de probe nu este necesar ă, se va putea da o singur ă hotărâre.
6.10 Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 NCPC
Se retractează hotărârea iniţială, pronunţându-se o hotărâre intermediar ă de admitere a
revizuirii, se va rejudeca pricina ţinând seama de alte dispoziţii decât cele declarate
neconstituţionale şi se va da o nouă hotărâre. În măsura în care nu este nevoie de probe
suplimentare, se poate pronunţa o singur ă hotărâre prin care se va desfiinţa hotărârea iniţială
şi se va rejudeca pricina.
7. Căile de atac
Regula care stabileşte regimul căilor de atac împotriva hotărârii prin care a fostsoluţionată o cerere de revizuire r ămâne cea pe care o impunea şi vechiul Cod: potrivit art.
513 alin. (5) NCPC, hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege
pentru hotărârea revizuită. O concordanţă deplină, aşadar, cu prevederile art. 328 alin. (1)
CPC 1865.
Când revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este, şi sub noul
Cod, recursul, însă regula suportă un amendament în raport cu vechea reglementare. Să
remarcăm, prin urmare, că în cazul în care revizuirea a fost soluţionată de una dintre secţiileÎ