156162921 maseur masajul anticelulitic
DESCRIPTION
masajTRANSCRIPT
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
1
MASAJUL ANTICELULITC
Timișoara
2012
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
2
Înainte de a vorbi despre masajul anticelulitic, în primul rând să înţelegem ce este de fapt
celulita, stadiile celulitei şi care sunt factorii care favorizează apariţia ei.
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA
ŢESUTUL ADIPOS (Conjunctiv) – Grăsimea corpului uman
Un înveliş protector
Organ de stocare a lipidelor, ţesutul adipos nu se bucură de o reputaţie prea bună. Fiind la
originea anumitor forme dizgraţioase ale siluetei, el înmagazinează cea mai mare parte a
rezervelor energetice ale organismului. Această stocare este indispensabilă bunei funcţionări a
muşchilor şi, în special, a inimii.
Definiţie
Ţesutul adipos, care mai este numit şi ţesut gras, se caracterizează printr-o
abundenţă de celule adipoase (sau celule grase), adipocitele. Aceste celule sferice, formate
dintr-una sau mai multe vacuole de trigliceride, o varietate de lipide (acizi graşi), sunt în orga-
nism în număr de 20 până la 25 de miliarde. Rezultatul îl reprezintă faptul că 1 kg de ţesut
adipos conţine aproximativ 7 000 kcal.
Se disting două tipuri de ţesut adipos:
ţesutul adipos brun, situat în principal în jurul vaselor mari şi al organelor toracice,
care serveşte la producerea căldurii,
şi ţesut adipos alb, care serveşte drept rezervă energetică.
Ţesut adipos alb Structură
Organizare. Ţesutul adipos alb este organizat sub formă de
lobi mici, vizibili cu ochiul liber, separaţi prin pereţi despărţitori
conjunctivi foarte fini. Adipocitele sale, tasate unele în altele,
conţin o singură picătură lipidică mare, înconjurată de o
coroană citoplasmatică subţire, nucleul lor fiind împins înspre
periferie. De unde şi denumirea lor de celule uniloculare.
Formare. Ţesutul adipos alb apare spre sfârşitul sarcinii şi continuă să se dezvolte până
în jurul vârstei de 14 ani.
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
3
Funcţie.
Protecţie. Ţesutul adipos alb are rol de protecţie (tampon) la nivelul unui număr mare
de organe pe care le înveleşte (rinichi, ganglioni limfatici, ţesut adipos orbitar) şi rol de
repartizare a sarcinilor (perniţe pentru laba piciorului şi palme, zone periferice ale
articulaţiilor mari).
Rezervă. Ţesutul adipos alb constituie mai ales rezervorul energetic cel mai important
al organismului. De fapt, adipocitele sale sunt responsabile de stocarea acizilor graşi
care provin din alimentaţie sau din ficat, transformându-i în trigliceride (lipogeneză),
precum şi de utilizarea stocurilor de trigliceride, transformându-le în acizi graşi
(lipoliză), atunci când rezervele de glucide sunt epuizate (în urma postului, a eforturilor
fizice, a luptei împotriva frigului…) sau când acestea sunt inutilizabile (formă gravă de
diabet). Situat sub piele, dar şi în profunzime în abdomen, ţesutul de rezervă se află,
mai ales, pe fese şi coapse, la femei, şi pe abdomen, la bărbaţi.
Secreţie. Adipocitele ţesutului adipos alb secretă mai mulţi hormoni, dintre care
menţionăm leptina, o proteină care reglează apetitul la nivelul hipotalamusului şi care
se presupune că joacă un rol important şi în reproducere (maturare sexuală,
fecunditate, sterilitate).
Ţesut adipos brun
Structură
Organizare. Ţesutul adipos brun este, de asemenea, organizat sub formă de lobi mici, dar
este mai bine vascularizat şi, mai ales, mai bine inervat decât ţesutul alb.
Adipocitele sale, mai mici, au un nucleu central şi o citoplasmă, care conţine mitocondrii,
care conţin, la rândul lor, un pigment respirator de culoare brună, în care se scaldă
numeroase vacuole lipidice mici. Din acest motiv, ele sunt numite multiloculare.
Formare. Mai abundent la animalele care hibernează, ţesutul adipos brun se formează, în
cazul omului, în timpul vieţii fetale. îl regăsim, în principal la nou-născuţi, în jurul vaselor
mari.
Funcţie. Spre deosebire de ţesutul adipos alb, ţesutul adipos brun nu exportă energie, ci
o distribuie sub formă de căldură, datorită unei proteine, termogenina, conţinută în
mitocondriiile adipocitelor sale. Această proteină permite, în special, adaptarea termică a
nou-născutului în momentul naşterii.
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
4
Diferenţa dintre bărbaţi si femei
În mod normal, în cazul femeilor, ţesutul adipos reprezintă, în medie, între 18 şi 25 % din
greutatea acestora, în timp ce în cazul bărbaţilor, ea nu reprezintă, în general, decât între 10 şi
15 %. Această diferenţă este dată de faptul că femeia este programată pentru a putea stoca
energie sub formă de ţesut adipos, în vederea asigurării alimentării unui făt, în cazul sarcinii.
Odată cu luarea în greutate şi creşterea ţesutului adipos care apare ca rezultat al acesteia,
se formează noi vase sanguine, astfel încât inima lucrează suplimentar, fapt ce determină
apariţia hipertensiunii arteriale.
Trei perioade faste
Adipocitele se dezvoltă pornind de la nişte celule numite pre-adipocite. Trei perioade ale
dezvoltării par a fi cruciale pentru creşterea numărului de adipocite şi, deci, pentru formarea
masei de ţesut adipos:
Ultimele trei luni de sarcină;
Primul an de viaţă
Perioada de început a adolescenţei
Adolescenţa şi luarea în greutate
Având în vedere faptul că numărul de adipocite creşte până în jurul vârstei de 14 ani, este
deosebit de important ca alimentaţia copiilor să fie supravegheată până la vârsta adolescenţei,
pentru a nu se pregăti un teren propice obezităţii, la maturitate. După vârsta de 15 ani, numărul
de adipocite este, în mod normal, fix: ele se pot umple (putându-şi mări dimensiunea de până la
50 de ori!) şi se pot goli, dar, odată formate, numărul lor nu scade niciodată (cu excepţia cazu-
rilor de liposucţie). De altfel, din acest motiv, după oprirea unui regim hipo-caloric, greutatea
pierdută se poate reface foarte uşor.
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
5
Ce este celulita?
Celulita este o inflamaţie a ţesutului celular subcutanat datorită acumularii grăsimii în
adipocite şi are ca urmare îmbătrânirea ţesutului prin acţiunea glucozei asupra fibrelor
de colagen şi elastină, tulburări la nivelul circulaţiei limfatice şi sanguine, care
favorizează retenţia de apă şi toxine.
STADIILE CELULITEI
STADIUL 1:
Aspect exterior: depunere uşor deformată a liniei corporale, pliul cutanat se deplasează cu
uşurinţa, aspectul "coaja de portocala" este insesizabil cu ochiul liber, ci numai când formăm
pliul cutanat.
Corespunde formei de celulită FLASCĂ.
STADIUL 2:
Aspect exterior: depuneri pe coapsă, în special pe regiunea fesieră, regiunea abdominală.
Pliul cutanat nu este mobil, se simte un turgor (stare de ușoară tensiune a unei celule, datorită
bogăției de lichide), zona este uşor dureroasă la palpare, denivelări vizibile ale tegumentului.
Corespunde formei de celulită COMPACTĂ.
STADIILE 3-4
Aspect exterior: depuneri inestetice, piele are un aspect de "valuri". Depozitele de celulită
sunt evidente cu aspect de noduli, palpare dureroasă a pliului cutanat. Apar modificări în
circulaţia limfatică şi microcircualţie, oxigenare defectuoasă, retenţie de deşeuri toxice,
vergeturi, etc.
Aceasta descriere corespunde formei de celulită FIBROASĂ-EDEMATOASĂ.
CAUZE ŞI FACTORI DECLANŞATORI
Factorii etiologici sau principalele cauze ale apariției leziunilor de celulită sunt sexul,
ereditatea, rasa, grăsimea subcutanată și vârsta (de obicei apare după pubertate). Identificarea
și evaluarea principalelor cauze de apariție a leziunilor de celulită este primul pas în stabilirea
unui tratament eficient anticelulită (anticelulitic).
Influența hormonală în dezvoltarea leziunilor de celulită este demonstrată cel mai bine de
către estrogeni care stimulează lipogeneza (sinteze de trigliceride de către organism) și inhibă
lipoliza (degradarea grăsimilor în corp), ceea ce conduce în final la hipertrofia adipocitelor –
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
6
celulele grase ale corpului nostru prezintă creșterea de volum. Se mai incriminează și afectarea
arterială și limfatică. Prin distrugerea sau afectarea vaselor noastre de sânge sau limfatice,
circulația nu se mai desfășoară în condiții corespunzătoare iar creșterea de volum a zonelor
afectate începe să apară.
Cercetări recente au incriminat rolul unor metaloproteinaze (enzime care distrug colagenul)
în mecanismul de apariție al celulitei, practic distrugerea unor septuri formate din fibre de
colagen determină o ,,herniere,, sau ,,ieșire la suprafață,, a celulelor grase și dezvoltarea
leziunilor de celulită.
FACTORI PREDISPOZANŢI PENTRU DEZVOLTAREA LEZIUNILOR DE CELULITĂ:
Originea etnică = femeile din rasa albă sunt mai frecvent afectate și prezintă leziuni mai
grave de celulită;
Factori familiali = sindroame endocrino metabolice ereditare, deficiențele nutriționale sunt
elemente care contribuie și ele la apariția de modificări cutanate de tip celulită;
Dezechilibre hormonale = boli endocrine (disfuncții la nivelul ovarelor, suprarenalelor,
tiroidei), consumul de preparate hormonale, contraceptive orale sau alimente cu exces de
hormoni conduc la apariția de celulită;
Diete dezechilibrate = exces de zahăr, grăsimi animale, conservanți, aditivi alimentari,
băuturi acidulate sau dulci, cafea, tutun, alcool, aport insuficient de fructe si legume, like
favorizează dezvoltarea leziunilor de celulită;
Afecțiuni digestive (în special dezechilibre ale florei intestinale, digestie lenta), funcționare
deficitară a ficatului - determină acumulare de toxine în țesutul conjunctiv și declanșează o serie
de reacții care favorizează apariția de celulită;
Modificări psihosomatice = anxietate, depresie etc., stres, șocuri emoționale sunt alți
factori favorizanți pentru celulită;
Compresii externe = ciorapi strâmți, blugi elastici și compresivi, care au efecte negative
asupra drenajului limfatic și a microcirculației locale și contribuie la dezvoltarea de celulită;
Infecții = determină modificări ale drenajului limfatic și scleroză locală, care în final conduc
la apariția de celulită;
Fumatul = exercită efecte nefaste asupra microcirculației și determină hipoxie tisulară
(scăderea cantității de oxigen din țesuturi), cu apariția unor reacții chimice toxice și distrugerea
fibrelor de colagen, ceea ce în final determină apariția de celulită;
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
7
Sedentarismul şi mişcarea fizică insuficientă = Dereglarea circulaţiei datorită lipsei unei
vieţi active. Sedentarismul este cunoscut ca factor favorizant pentru celulită. De asemenea,
exerciţiile fizice făcute haotic nu vor duce la dispariţia celulitei.
Nu este obligatoriu ca o pacientă să prezinte toate aceste cauze potențiale pentru apariția
celulitei. Stabilirea planului de tratament anticelulită (tratament eficient și sigur anticelulitic)
urmărește identificarea și corectarea acestor factori favorizanți pentru celulită.
Unii dintre acești factori care determină apariția de celulită conduc și la o serie de alte
modificări negative asupra sănătății și frumuseții. Astfel, fumatul și alimentatia dezechilibrată
accelerează procesul de îmbătrânire al pielii și apariția de riduri; afecțiunile digestive și bolile
circulatorii contribuie la apariția de rozacee (cuperoză), insuficiență venoasă cronică sau ulcer
varicos. Prin identificarea și corectarea factorilor care favorizează dezvoltarea de celulită, se
obține atât un important beneficiu anticelulitic (efecte directe anticelulită) cât și o stare de
sănătate generală mai bună și încetinirea procesului de îmbătrânire al pielii.
Tratamentul pentru celulită este strict individualizat şi la recomandarea unui tratament se iau
în considerare tipul de boală, stadiul de evoluţie al acesteia și alte boli asociate!
CELULITA – PRINCIPALELE MITURI
La fel ca pentru alte mii de boli, și pentru celulită există larg răspândite în populația generală
o serie de mituri, care conduc fie la așteptări nerealiste din parte persoanelor afectate fie la
utilizarea unor metode terapeutice inadecvate.
Celulita NU afectează bărbatii - FALS, pentru că există o serie de bărbati care prezintă leziuni
de celulită, în special în cazul în care există un deficit androgenic sau se face un tratament
antiandrogenic sau au un nivel de estrogeni crescut.
Celulita afectează doar persoanele în vârstă - FALS, pentru că de obicei celulita începe să
se dezvolte în preajma pubertății dar devine din ce în ce mai accentuată pe măsură ce trece
timpul.
Celulita poate fi tratată prin liposucție - FALS, pentru că liposucția servește doar la
eliminarea excesului de țesut adipos și nu are nimic de a face cu aspectul clasic de celulită. În
plus, există situații în care se poate agrava aspectul inestetic prin dezvoltarea unor leziuni de
laxitate cutanată sau de accentuare a leziunilor de celulită.
Celulita se dezvoltă doar la nivelul feselor și coapselor - FALS, deoarece leziunile de
celulită se pot dezvolta la nivelul oricărei regiuni a corpului, inclusiv la nivelul brațelor.
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
8
Celulita afectează doar persoanele care sunt obeze sau supraponderale - FALS, de fapt
nu există NICI o legătură între masa corporală și prezența celulitei. Există persoane extrem de
slabe care au leziuni impresionante de celulită, deoarece sunt elemente distincte.
Celulita poate fi îndepărtată cu ușurință prin dietă si exerciții fizice - FALS, deoarece
dieta și efortul fizic NU sunt suficiente pentru îndepărtarea leziunilor caracteristice de celulită.
Nu se poate face nimic pentru o persoană cu celulită - FALS, deoarece chiar dacă nu se
poate trata definitiv si complet, există o serie de metode care pot contribui la ameliorarea
vizibilă a leziunilor de celulită.
Se pot găsi rapid metode de a trata celulita - FALS, nu există o cale uşoară si rapidă de a
trata eficient celulita. Chiar metodele cele mai eficiente necesită timp pentru a obține efectele
dorite. Pacienții trebuie să fie perseverenţi, să urmeze tratamentele recomandate pentru celulită
cu regularitate şi să se prezinte la tratamentele de întreținere.
Și poate unul dintre cele mai propagate mituri este acela că masajul anticelulitic
trebuie să doară și să lase vânătăi – EXCLUS!
Prin masajul anticelulitic nu trebuie lezate țesuturile, provocând leziuni pielii și țesuturilor
subcutanate. Echimozele sunt repere ale unui masaj care a fost făcut cu o intensitate prea
mare și nu denotă faptul că este mai eficient. Ca orice tratament, în primele ședințe masajul
trebuie făcut cu o intensitate mică spre moderată în funcție de sensibilitatea țesuturilor, urmând
ca în următoarele ședințe să se mărească progresiv intensitatea.
Într-adevăr, masajul anticelulitic se efectuează cu manevre mai intense și o viteză mai mare,
dar nu trebuie să fie unul brutal.
Pentru a obține rezultate optime masajul anticelulitic trebuie efectuat cu o frecvență de 3 ori
pe săptămână (o dată la două zile), iar pentru întreținere se poate efectua o dată sau de două
ori pe săptămână.
CONTRAINDICAŢII
Dintre contraindicaţiile masajului menţionăm:
– procese inflamatorii (abcese, furuncule, artrite supurate, osteomielite);
– boli infecto-contagioase;
– boli de sânge, mai ales cele cu manifestări sau cu tendinţe de manifestari hemoragipare
(leucemia, hemofilia);
– boli acute ale organelor interne (abdomen acut, endocardita);
– afecţiuni cardiocirculatorii acute: angina pectorală, infarct miocardic, tulburări de ritm,
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
9
insuficienţă cardiacă decompensată şi manifestă, anevrisme confirmate, embolii cu diferite
localizări, hipertensiunea arterială în decompensare etc.;
– suferinţe pulmonare acute;
– tuberculoză cu diferite localizări: pulmonară, osteoarticulară, cutanată etc.;
– afecţiuni infecţioase osoase şi osteoarticulare;
– ateroscleroza cu manifestări periferice sau centrale (coronariană, cerebrală, renală,
intestinală etc.);
– varice voluminoase, tromboflebite, anevrism de aorta, hemoragii cerebrale recente, plăgi
şi fracturi, arsuri, eczeme;
– psihopatii majore.
Masajul este contraindicat cu desăvârşire în cazul tumorilor canceroase (formă
generalizată), dar şi în unele boli psihice cu caracter excitant şi confuzional sau stare de
ebrietate.
Nu se face masaj mai devreme de 2-3 ore după servirea mesei.
Ca regulă generală, se recomandă ca în toate cazurile în care masajul produce efecte
negative sau chiar şi nesigure, să se renunţe la masaj.
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
10
MASAJUL
Pentru practicarea corectă a masajul anticelulitic şi a se obţine cele mai bune rezultate,
maseurul are nevoie de:
cunoaşterea temeinică a tehnicii de masaj;
cunoaşterea influenţelor masajului asupra corpului;
asigurarea unor condiţii optime de lucru;
respectarea unor condiţii de igienă;
cunoaşterea indicaţiilor şi contraindicaţiilor masajului.
Astfel, se propune o scurtă recapitulare!
MASAJUL CLASIC (SUEDEZ)
Prin masaj se înţelege totalitatea manevrelor sau procedeelor manuale şi mecanice,
de prelucare metodică a părţilor moi ale corpului, în scopul producerii unor efecte
fiziologice, profilactice, terapeutice şi curative, în special accelerarea circulaţiei de
întoarcere venoasă şi a limfei.
Acţiunile manuale de masaj poartă denumirea de manevre sau procedee de masaj. Acestea
sunt:
PRINCIPALE sau FUNDAMENTALE, care nu trebuie să lipsească din cadrul masajului
general:
Netezirea (Efleurajul);
Fricţiunea;
Frământatul (Petrisajul);
Tapotamentul (BĂTĂILE UŞOARE şi RITMICE);
Vibraţiile.
SECUNDARE sau COMPLEMENTARE, asociate cu manevrele principale au rolul de a
întregi efectele lor şi de a îmbogăţi tehnica masajului, dar nu sunt obligatorii:
Cernutul şi Rulatul;
Tensiunile şi Tracţiunile;
Presiunile;
Scuturările;
Stoarcerile;
Pensările şi Ciupirile;
Ridicările musculare;
Elongaţiile.
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
11
CLASIFICAREA MASAJULUI
- Se poate realiza după mai multe criterii:
După persoana care efectuează masajul:
- masajul efectuat de către o altă persoană (masseur);
- automasajul.
După regiuneă la care se aplică:
Masajul Somatic (asupra părţilor moi superficiale)
General:
o extins – se realizează pe întreaga suprafaţă a corpului;
o restrâns – limitat la părţile mai bogate în ţesuturi moi;
Parţial:
o Regional – pe o parte importantă şi bine definită a corpului;
o Segmentar – pe porţiuni anatomice distincte, în special membre;
o Local – pe porţiuni mici de piele şi ţesut subcutanat, pe grupe de
muşchi, pe articulaţii.
Masajul Profund (asupra organelor interne).
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
12
INDICAŢIILE ŞI CONTRAINDICAŢIILE MASAJULUI
Cu excepţia contraindicaţiilor, practic nu există limite pentru aplicarea masajului.
Gama afecţiunilor unde se foloseşte masoterapia este extrem de largă.
De menţionat câteva idei:
o Pe primul plan se situează sechelele posttraumatice, afecţiunile reumatice şi tulburările
neurologice şi trofice;
o Optimizarea formei sportive;
o Sindromul de decondiţionare (hipomobilitate = sedentarism, creşterea în greutate =
obezitate, scăderea capacităţii de adaptare la rece);
o Menţinerea unei stări fiziologice normale şi a formei fizice şi psihice de zi cu zi sunt de
asemenea indicaţii ale masajului care capătă o audienţă tot mai mare;
Contraindicatiile masajului pot fi:
Generale – care interzic aplicarea oricărui procedeu de masaj pe orice parte a corpului;
Parţiale – constau în:
- Aplicarea manevrelor de masaj care sunt cel mai bine tolerate
de subiect şi excluderea celorlalte;
- Admiterea masajului numai pe părţile sănătoase şi interzicerea
aplicării lui pe suprafeţele care prezintă diverse leziuni;
Definitive (totale, absolute):
- Afecţiuni maligne;
- Afecţiuni cu potenţial malignizare prin masaj;
- Boli cronice grave, care s-ar putea agrava.
Temporare:
- Afecţiuni, tulburări, leziuni uşoare şi trecătoare care după vindecare
permit aplicarea procedeelor de masaj.
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
13
Dintre contraindicaţiile masajului care se încadrează într-una din categoriile de mai sus,
menţionăm:
- eczeme;
- erupţii cutanate;
- plăgi;
- arsuri;
- procese inflamatorii:
- furuncule;
- abcese;
- artrite supurate;
- osteite;
- osteomielite.
- boli infecto-contagioase.
- boli sau leziuni cu caracter hemoragic:
- hemofilia;
- leucemiile;
- boli de cord şi vase (când exista pericolul unor complicaţii grave):
- miocardita;
- endocardita;
- infactul miocardic;
- emboliile;
- hipertensiunea arterială;
- anevrismele aortei;
- varicele voluminoase;
- ulcerul varicos;
- flebitele.
- boli ale plămânilor şi ale pleurei:
- pneumonii;
- plurezii;
- abcese pulmonare;
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
14
- pleurezii purulente.
- boli ale organelor interne:
- inflamaţii acute şi cronice;
- tulburări digestive;
- abdomen acut.
- stări patologice însoţite de febra, agitaţie, oboseală acută;
- fracturi;
- rupturi musculare;
- psihopatii majore;
- hemoragii cerebrale recente.
Masajul este contraindicat cu desăvârşire în cazul tumorilor canceroase (forma
generalizată), dar şi în unele boli psihice cu caracter excitant şi confuzional sau stare de
ebrietate.
Nu se face masaj mai devreme 2-3 ore după servirea mesei. Ca regulă generală, se
recomandă ca în toate cazurile în care masajul produce efecte negative sau chiar şi nesigure,
să aplicăm principiul hipocratic, “Primum non nocere!” adică “În primul rând să nu faci rău!”
şi să se renunţe la masaj.
Indicaţiile şi contraindicaţiile trebuie să ţină seama şi de particularităţile individuale
ale pacientului şi ale bolii.
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
15
A. PROCEDEE PRINCIPALE ALE MASAJULUI
1. NETEZIREA (EFLEURAJUL)
Acest procedeu consă în alunecări uşoare şi ritmice a mâinilor pe suprafaţa corpului,
şi se execută prin împingerea sau tragerea mâinilor pe suprafeţe mai mult sau mai putin
întinse ale pielii cu o anumită apăsare, cu un sens bine determinat şi cu un ritm variabil
în funcţie de scopul urmărit.
Tehnica: Netezirea:
- cu faţa palmară a mâinilor (având degetele apropiate sau depărtate);
- cu palmele;
- cu podul palmelor;
- cu rădăcina mâinilor;
- cu degetele;
- cu vârfurile degetelor;
- cu policele;
- cu marginea cubitală a mâinilor;
- cu pumnii;
- cu faţa dorsală a degetelor;
- cu nodozităţile articulare ale degetelor (în pieptene);
- cu fața dorsală a mâinilor;
Variantele de mai sus se pot efectua simultan simetric și asimetric.
- alternativă:
- scurtă
- medie
- lungă
- transversală:
- prin împingere;
- prin tragere;
- combinat.
- cu o mână deasupra celeilalte (cu îngreuire);
- cu două degete;
- cu vârful a două degete;
- cu nodozităţile a două degete.
- combinată.
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
16
Efecte:
1. Activează circulaţia sângelui în capilare şi în venele superficiale precum şi a limfei în
spaţiile intercelulare sau în vasele limfatice;
2. Reduc contractura musculară şi durerea pe segmentul sau regiunea masată;
3. Reduc sensibilitatea şi încordarea neuropsihică;
4. Alunecările lente, ritmice şi profunde au efect de relaxare asupra musculaturii;
5. Netezirile scurte şi energice excită nervii şi stimulează întregul organism.
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
17
2. FRICŢIUNEA
Procedeul constă în apăsarea pielii şi a ţesuturilor subcutanate pe ţesuturile mai
profunde sau pe planul dur osos şi din deplasarea lor în sens liniar sau circular atât cât
le permite elasticitatea proprie. Fricţiunea se adresează ţesuturilor mai profunde situate
sub piele.
Tehnica:
Fricţiunea se execută:
- cu faţa palmară a mâinilor (cu degetele depărtate sau apropriate);
- cu palmele;
- cu podul palmelor;
- cu rădăcina mâinilor;
- cu degetele;
- cu vârfurile degetelor;
- cu policele;
- cu marginea cubitală a mâinilor;
- cu pumnii;
- cu faţa dorsală a degetelor;
- cu nodozităţile articulare ale degetelor;
- cu faţa dorsală a mâinilor.
*Manevrele de mai sus se pot efectua circular și liniar, simultan simetric și
asimetric
- alternativ;
- pe partea opusă cu o singură mână:
- circular;
- liniar;
- în zig-zag.
- cu policele în zig-zag;
- în cleşte.
Efecte:
1. Mobilizează ţesuturile moi mărindu-le elasticitatea;
2. Activează circulaţia locală.
3. Stimulează schimburile nutritive la nivelul ţesuturilor masate.
4. Produce hiperemie (stare patologică constând în creşterea excesivă a acumulării de
sânge într-un organ sau ţesut).
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
18
3. FRĂMÂNTATUL (PETRISAJUL)
Este procedeul care constă în prinderea muşchilor şi a ţesuturilor profunde sub
forma de cută, ridicarea lor atât cât le permite elasticitatea proprie şi stoarcerea prin
comprimare între degete şi palmă sau prin presiune pe planul profund. Frământatul este
cel mai bun procedeu pentru masajul muşchilor. Este cunoscut şi sub numele de
petrisaj.
Tehnica:
Frământatul se execută:
- în cută:
- simplă;
- prin tragere;
- cu o mână;
- cu două mâini;
- cu o mână deasupra celeilalte.
- în şerpuit sau în val
- circular;
- liniar.
- în cerc sau în brăţară;
- prin rulare;
- prin alunecare.
Efecte:
1. Favorizează circulaţia profundă.
2. Stimulează nutriţia ţesuturilor.
3. Dezvoltă elasticitatea ţesuturilor masate.
4. Stimulează proprietăţile fiziologice ale muşchilor.
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
19
4. TAPOTAMENTUL (BATEREA SAU LOVIRILE UŞOARE ŞI RITMICE)
Sunt cele mai intense şi mai excitante procedee de masaj şi constau în lovirea
ritmică şi uşoară a pielii şi a ţesuturilor subjacente, lovire efectuată cu degetele, cu
palmele sau cu pumnii.
Tehnica:
Au fost descrise mai multe forme de tapotament şi anume:
a. Tocatul:
- cu marginea cubitală a mâinilor;
- cu degetele;
- cu vârfurile degetelor.
b. Percutatul sau “ciocănitul”:
- cu vârfurile degetelor uşor îndoite ce cad perpendicular pe suprafaţa masată.
c. Plescăitul sau “lipăitul”:
- cu toată fața palmară;
- cu faţa palmară a degetelor;
- cu palmele;
- cu faţa dorsală a degetelor.
d. Bătătoritul:
- cu mâinile în căuş (în ventuză, în cupă);
- perpendicular;
- prin impingere.
- prin tragere.
- cu pumnii:
- închişi
- semideschişi.
Efecte:
1. Acţiune stimulantă;
2. Creşterea tonusului muscular şi contracţia locală a miofibrilelor;
3. Stimulează proprietăţile fiziologice specifice muşchilor;
4. Stimulează nutriţia locală.
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
20
5. VIBRAŢIILE
Vibraţiile sunt mişcări oscilatorii ritmice şi presiuni intermitente executate foarte
frecvent şi uniform cu mâinile sau cu ajutorul unor aparate. Prin aceste mişcări se
realizează deplasări mici (de ordinul milimetrilor) ale pielii şi a ţesuturilor masate.
Tehnica:
Vibraţiile se pot execută:
- cu toată faţa palmară;
- cu palmele;
- cu podul palmelor;
- cu degetele (apropiate sau depărtate);
- cu vârfurile degetelor;
- cu pumnii;
- cu o mână deasupra celeilalte. Efecte:
1. Manevrele fine, uniforme, produc relaxare deoarece scad sensibilitatea nervilor de la
nivelul pielii şi a ţesuturilor profunde;
2. Activează circulaţia locală;
3. Aplicate pe suprafeţe întinse au acţiune calmantă, relaxantă decongestionată pentru întregul corp.
Trepidaţiile sunt mişcări vibratorii cu amplitudine sau intensitate mai mare decât ale
vibraţiilor.
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
21
B. PROCEDEE SECUNDARE DE MASAJ
Se numesc secundare sau ajutătoare deoarece au rolul de a întregi acţiunea manevrelor
principale, îmbogăţind tehnica masajului. Ele se intercalează printre cele de bază sau se
adaugă la sfârşitul masajului. Unele manevre secundare derivă din cele principale pe care le
însoţesc iar altele au caracteristici proprii şi se aplică independent.
1. CERNUTUL ŞI RULATUL
a. Cernutul se execută cu ambele mâini având degetele flectate, aplicate de o parte şi de
alta a segmentului masat, realizând mişcări în sens lateral şi de jos în sus, cu ridicări şi presiuni
alternative. Mâinile se deplasează din aproape în aproape, în sus şi în jos, în ritm viu şi susţinut
pe toată lungimea segmentului respectiv.
b. Rulatul este asemănător cu cernutul dar degetele sunt întinse şi palmele apasă mai
tare pe ţesuturi. Masa de ţesuturi se prinde între palme sub diverse unghiuri şi se rulează într-
un ritm foarte viu în toate sensurile. Acţionează în mod egal asupra tuturor ţesuturilor moi de la
nivelul segmentului respectiv.
Efecte:
1. Produc relaxare musculară;
2. Activează circulaţia locală;
3. Stimulează nutriţia în teritoriul masat;
4. Măresc elasticitatea ţesuturilor.
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
22
2. TRACŢIUNILE ŞI TENSIUNILE
a. Tensiunile se execută asupra articulaţiilor, cu creşterea sau scăderea presiunii
intraarticulare prin mobilizări pasive sau activo-pasive blânde, progresive şi insistente.
Ele determină:
senzaţie plăcută locală;
creşterea supleţei structurilor moi articulare şi periarticulare;
stimularea circulaţiei locale;
mărirea amplitudinii de mişcare articulară;
înlăturarea eventualelor infiltrate intra- şi periarticulare.
b. Tracţiunile reprezintă o mobilizare forţată care poartă elementele unei articulaţii
peste jocul voluntar şi obişnuit al lor, până la limita jocului anatomic posibil, fără să-l
depăşească. Astfel se tensionează articulaţia şi se execută un plus de mişcare pasivă
având ca rezultat un cracment (senzaţie auditivă sau palpatorie de crepitaţie [trosnitură]).
Sunt procedee secundare de masaj care acţionează asupra ţesuturilor periarticulare şi a
articulaţiilor.
Se execută la sfârşitul masajului segmentar sau articular.
Aceste manevre se efectuează după un masaj bun al articulaţiei respective, care produce
relaxarea musculaturii periarticulare şi măreşte mobilitatea articulară. Fac parte din terapia
manipulativă.
Tehnică:
Tracţiunea se poate efectua cu o mână dacă segmentul este mic sau cu ambele mâini
pe segmente lungi, în acest caz o mână are priză deasupra articulaţiei iar cealaltă sub
articulaţie şi se trage de segmentul terminal în sensul axei longitudinale a membrului
masat. Se realizează simple tracţiuni sau se combină cu uşoare scuturări ale
segmentului mobilizat.
Tracţiunea membrelor în întregime se aplică la sfârşitul masajului şi se poate asocia cu
scuturările.
Coloana cervicală se întinde prin ridicarea capului cu ajutorul mâinilor aplicate pe tâmple
sau pe frunte şi ceafă. Elongaţiile coloanei vertebrale se fac pe mese speciale de
elongaţie cu ajutorul cărora se realizează întinderi în lungime ale corpului din decubit
dorsal pe plan orizontal sau oblic.
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
23
3. PRESIUNILE
Sunt procedee foarte vechi ce se aplică pe porţiuni mai mici sau mai mari ale corpului în
funcţie de forma de masaj. Această manevră constă din apăsarea cu palmele având degetele
întinse, o dată sau de mai multe ori pe acelaşi loc cu repetarea mişcării pe toată regiunea.
Tehnică:
- cu toată fața palmară;
- cu palmele;
- cu podul palmelor;
- cu degetele;
- cu vârfurile degetelor;
- cu policele;
- cu pumnii;
- cu fața dorsală a degetelor.
- cu nodozitățile articulare ale degetelor;
- cu o mână deasupra celeilalte:
- cu toată fața palmară;
- cu palma;
- cu podul palmei;
- cu degetele;
- cu vârfurile degetelor;
- cu pumnul;
- cu fața dorsală a degetelor;
- cu nodozitățile articulare ale degetelor.
Se folosesc pe spate (în mod special paravertebral) la sfârşitul masajului regional. Nu sunt
indicate presiunile puternice la femei şi copii şi nu se efectuează persoanelor afectate de
osteoporoză.
Se aplică ambele palme cu degetele întinse de o parte şi de alta a coloanei vertebrale,
se apasă o dată sau de mai multe ori pe acelaşi loc după care deplasăm palmele din
aproape în aproape pe toată suprafaţa. Palmele se pot mişca simultan sau alternative;
Pentru a obţine o presiune mai mare adăugăm la fiecare apăsare greutatea trunchiului
nostru, care prin aplecare se transmite prin intermediul coatelor întinse;
Eficienţa creşte dacă presiunile sunt asociate cu trepidaţiile;
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
24
Manevrele se execută fără schimbări bruşte de intensitate pentru a realiza o senzaţie de
destindere.
Dacă manevra produce durere nu se va mai efectua.
Efecte:
Iniţial se produce o uşoară creştere a sensibilităţii şi o ischemie (diminuare a circulaţiei
sângelui
într-o anumită regiune a corpului) trecătoare.
Urmează o scădere a sensibilităţii până la anestezie.
În acelaşi timp se instalează o hiperemie locală de lungă durată. Toate acestea determinând relaxare musculară şi calmarea întregului organism.
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
25
4. SCUTURĂRILE
Sunt mişcări oscilatorii mai ample, executate ritmic, aplicate pe segmentele
membrelor, pe membre în întregime sau la nivelul întregului corp.
Tehnică:
La degetele de la mâini şi picioare manevra se execută:
cu o mână care va fi aplicată “în căuş” peste vârfurile lor, iar cealaltă mână fixează
pumnul respectiv glezna;
cu ambele mâini care vor fi aplicate de o parte şi de cealaltă a segmentelor masate;
În ambele situaţii se execută o mişcare de ducere a degetelor dinainte înapoi sau o rulare a
acestora între palme.
La nivelul spaţiilor interosoase de la mâini şi picioare se folosesc deoarece înlocuiesc
frământatul şi se execută cu ambele mâini aplicate în aşa fel încât policele şi
porţiunea corespunzătoare a palmelor să cuprindă marginile mâinii sau ale piciorului
pe care dorim să le masăm; apoi imprimăm mâinilor noastre mişcări ritmice, dinainte
înapoi, mişcare prin care realizăm şi o frământare a ţesuturilor din spaţiile interosoase
metacarpiene sau metatarsiene.
Scuturarea mâinii sau a piciorului în întregime se efectuează aplicând mâinile
maseurului pe marginile laterale ale segmentelor respective (prindem în mâini primul
şi ultimul deget al mâinii masate sau marginile labelor picioarelor) şi se execută o
mişcare activă, dinainte înapoi şi invers.
Scuturatul segmentar sau global al membrelor superioare şi inferioare se realizează
numai la sfârşitul şedinţei de masaj. Pentru membrele superioare priza se face la
nivelul degetelor, iar pentru membrele inferioare priza este la călcâi. Se efectuează
scuturări de sus în jos şi laterale în acelaşi timp cu tracţiunile în sensul lungimii
membrului respectiv.
Scuturatul corpului în întregime se aplică numai la copii şi persoane slabe care pot fi
ridicate în braţe sau pe umeri având trunchiul în uşoară extensie. Acest tip de
manevră se execută de obicei la sfârşitul masajului general stimulator.
Efecte
de relaxare când sunt efectuate lent şi uşor
de stimulare dacă sunt executate rapid şi intens.
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
26
5. CIUPIRILE şi PENSĂRILE
Este manevra prin care prindem între degete o cută de piele şi ţesut subcutanat (rar
muşchi), pe care o ridicăm atât cât ne permite elasticitatea acestor ţesuturi, o strângem
uşor şi apoi o lăsăm să cadă pe planul osos. Se execută rapid, din loc în loc pe
segmentul (regiunea) masat(ă).
Indicaţii:
este aplicată atât pe membrele superioare cât şi pe cele inferioare pe spate
Efecte:
întotdeauna efectul acestor manevre este stimulant.
6. RIDICĂRILE MUSCULARE
Este o manevră mai energică ce constă din prinderea cu putere între degete şi palmă
a unei cute de piele, ţesut subcutanat şi muşchi, care este trasă ca şi cum am dori să o
desprindem de pe planul profund, până la limita durerii.
Manevra este repetată în sens ascendent sau descendent. Se aplică cel mai frecvent pe
spate.
Efecte:
prin faptul că este o manevră puternică produce stimularea teritoriilor masate. 7. STOARCERILE Se execută ca şi cum s-ar stoarce o rufă, realizând o combatere a stazei circulatorii
locale.
8. ELONGAŢIILE
Elongaţiile vertebrale reprezintă tracţiuni în ax ale diverselor regiuni ale coloanei,
care, datorită forţei cu care sunt efectuate produc decomprimări intervertebrale.
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
27
MASAJUL ANTICELULITIC
Aplicaţiile masajului în tratamentul obezităţii
Aplicarea masajului în obezitate trebuie să ţină cont de două aspecte, care derivă din
practică, astfel:
Trebuie evitată practicarea unui masaj agresiv, chiar dacă există opinia că numai un
masaj foarte puternic şi, eventual, dureros poate contribui la scăderea stratului adipos.
Aceasta poate fi părerea unor practicieni (din fericire din ce în ce mai puţini), dar şi a unor
pacienţi, care cer chiar un masaj foarte puternic (psihologii explică această tendinţă
prin prisma faptului că, inconştient, pacienţii respectivi se simt vinovaţi de starea lor şi sunt
dispuşi să-şi "ispăşescă greşelile"). Trebuie ţinut cont de faptul că, dincolo de efectele sale
mecanice şi reflexe, masajul urmăreşte mai ales obţinerea unei "împăcări" a subiectului cu
propriul său corp pe care, aflat în această stare, îl renegă, ori acest lucru nu se poate realiza
sub nici o formă printr-un mod de acţionare agresiv.
În obezitatea androgină, masajul toracelui este la fel de important ca şi cel al
abdomenului, eficienţa sa putându-se constata chiar mai rapid. Stratul adipos care
acoperă toracele îngreuiază travaliul pulmonar ventilator al pacientului, conducând la hipoxie
şi chiar la cianozare. Practica demonstrează că această "vestă" adiposo-fibroasă care
îmbracă peretele toracic este mai uşor de înlăturat decât stratul adipos de pe abdomen,
unde prezenţa viscerelor limitează posibilitatea de aplicare a unui frământat profund.
Posologie: şedinţe de 30' - 45', în serii de 10-15, repetate de 2-3 ori pe an. Masajul
toracelui contribuie, de altfel, şi la detensionarea zonelor de proiecţie a anginei pectorale
(care se poate instala în corelaţie cu greutatea exagerată şi perturbarea funcţiei
respiratorii), care pot contribui la producerea blocajului respirator în poziţie inspiratorie. 15
şedinţe de câte 20' (aplicând masajul pe toracele anterior, posterior şi lateral) vor contribui
la îmbunătăţirea spectaculoasă a funcţiei respiratorii (îndepărtând senzaţia de dispnee, care
uneori provoacă diminuarea presiunii arteriale şi apariţia cianozei).
Aplicaţiile masajului în tratamentul celulitei
Există două mari categorii de distrofii ale ţesutului celular subcutanat în cadrul
convenţional al "celulitelor": celulita-boală şi celulita-simptom. Prima este asociată obezităţii
şi semnele ei sunt mai discrete, deoarece se pierd într-o masă tisulară bogată; a doua este
în funcţie de patologia organului a cărui exprimare reflexă este, fiind mai clară din
punct de vedere simptomatic, mai ales dacă este vorba despre un subiect slab.
Tesutul afectat de celulită este distrofic şi dureros la palpare, motiv pentru care trebuie să
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
28
se acţioneze cu blândeţe, pentru ca intervenţia terapeutică să nu devină neplăcută.
Pentru a nu deteriora şi mai mult o structură a ţesutului conjunctiv deja ameninţată,
este necesară stabilirea unei corecte progresivităţi a intensităţii masajului, acesta
neaplicându-se decât în paralel cu tratamentul medical al cauzei organice depistate şi/sau al
obezităţii asociate.
Primul timp al masajului va consta în mobilizarea globală, profundă a ţesutului în toate
sensurile, folosind suprafaţa mare de contact pe suprafaţă mare; în acest scop se vor
folosi neteziri, fricţiuni, compresiuni blânde - executate cu palma -, încercări de decolare
(ridicare) a pielii (fără ciupire) cu vârfurile degetelor şi frământatul executat cu priză
mare (eventual, prinzând o cută mare de ţesut între părţile cubitale ale ambelor mâini); din
practică, s-a constatat că presiunile alunecate superficiale sunt foarte puţin utile şi
dezagreabile, deoarece măresc hiperestezia obişnuită a epidermei la aceşti bolnavi.
Acest mod de abordare, care durează 5-6 şedinţe, poate fi completat cu câteva ciupiri
executate cu vârfurile degetelor pe zonele învecinate, mai puţin afectate şi mai puţin
dureroase.
Atunci când ţesuturile şi-au recuperat o oarecare supleţe şi când devin mai puţin
dureroase, masajul se poate aplica din ce în ce mai localizat, respectând o progresie
treptată până când se ajunge la posibilitatea de aplicare şi a celorlalte procedee şi tehnici
recomandate: ciupiri cu intensitate variabilă pe zonele cu noduli sau fibroză, încercări de
rulare a pliurilor cutanate, masaj Waterwald (ciupire, rulare, întindere şi comprimare a pliului
cutanat).
Insistăm mult asupra respectării acestei progresivităţi, ca fiind singura care
permite reducerea distrofiei fără deteriorarea ţesuturilor. Este adevărat că şi un mod de
acţionare mai brutal va permite obţinerea unor rezultate bune asupra durerii şi induraţiei
tisulare, dar cu preţul instalării ulterioare a unei laxităţi a ţesutului celular subcutanat
(datorată probabil ruperii structurilor conjunctive), asigurându-se astfel un teren favorabil
pentru producerea recidivelor.
Este recomandată asocierea masajului cu diverse mijloace fizioterapice aplicate
local (ionizări, de exemplu), folosirea ultravioletelor şi hidroterapiei la sfârşitul şedinţei de
tratament fiind, de asemenea, o modalitate de acţionare utilă în încercarea de a reda pielii
un anumit tonus. În paralel, este necesar şi aproape obligatoriu antrenamentul sistematic al
muşchilor subiacenţi.
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
29
Poziţia pacientei:
- pacienta se va așeza pe masa de masaj în decubit ventral cu un cinlindru sau semicilindru
poziţionat sub glezne:
o pentru a facilita circulaţia de întoarcere venoasă;
o pentru a permite maseurului să lucreze pe o suprafaţă cât mai întinsă a gambei;
o pentru a evita disconfortul creat de o flexie plantară îndelungată.
Maseurul:
- va pregăti cremele şi uleiurile adresate acestui tip de masaj cât mai la îndemână pentru a
nu fi nevoit să întrerupă prea des contactul cu pacienta;
- va inspecta regiunile unde se aplică masajul, atât vizual cât şi prin palpare, în
determinarea gradului de celulită şi în observarea eventualelor aspecte care contraindică
masajul (vezi contraindicaţiile masajului);
- va discuta cu pacienta, explicându-i în ce constă masajul anticelulitic şi indiferent de
situaţie (fie că i s-a mai facut sau nu masaj), fiind prima şedinţă, se va efectua cu o
intensitate relativ mică, iar pe parcurs, de la o şedinţă la alta se va mări progresiv
intensitatea, în funcţie de sensibilitatea ţesuturilor şi de toleranţa la durere, pentru a evita
durerea şi apariţia echimozelor (vânătăilor).
Este recomandat ca în primele şedinţe să nu se folosească creme cu efect termo-activ.
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
30
TEHNICA MASAJULUI ANTICELULITIC
I. Masajul feţei posterioare a membrului inferior
În cazul în care se folosesc creme specifice, se aplică pe regiunile afectate, apoi se aplică
uleiul pe întreaga suprafaţă care urmează să fie masată (gambă, coapsă, regiunea fesieră) sau
se pot combina în palmă.
Uleiul se întinde cu mişcări ample pe toată lungimea m.i., viteza mărindu-se progresiv până
când se simte o uşoară încălzire a regiunilor masate.
Pe gambă:
Neteziri alternative cu toată faţa palmară (degetele apropiate şi/sau uşor depărtate);
Neteziri cu vârfurile degetelor pe toată lungimea segmentului; scurte în zig-zag/lungi -
liniar (dinspre medial spre lateral) urcând progresiv până la regiunea poplitee; revenire
la nivelul gleznei;
Fricțiuni “în evantai” → liniar şi în zig-zag; revenire.
Fricţiuni simultane asimetrice cu policele → liniar şi în zig-zag; revenire.
Neteziri pe toată lungimea m.i.
Pe coapsă şi regiunea fesieră:
Neteziri energice pe coapsă şi regiunea fesieră;
Fricţiuni simultane asimetrice cu policele → în zig-zag şi revenire;
Fricţiuni simultane asimetrice cu policele → liniar;
Frământat şerpuit sau „în val” între police şi medius, pe regiunea fesieră; revenire pe
coapsă cu fricţiuni simultane asimetrice cu policele până în treimea inferioară.
Netezire simultană simetrică cu policele apropiate (dinspre medial spre lateral); revenire cu uşoare trepidaţii.
Neteziri pe toată lungimea m.i.
Neteziri scurte alternative cu faţa dorsală a degetelor → în zig-zag – revenire; liniar –
revenire;
Neteziri alternative cu nodozităţile degetelor → în zig-zag – revenire, liniar – revenire;
Neteziri pe toată lungimea m.i
Pe gambă:
Fricţiuni în cleşte la nivelul tendonului achilian şi gambă;
Frământat şerpuit.
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
31
Pe coapsă şi regiunea fesieră:
Frământat şerpuit pe partea medială;
Frământat în cută prin alunecare – lung, scurt;
Frământat şerpuit;
Presiuni cu policele pe faţa laterală;
Frământat în cută cu două mâini pe partea medială.
Pe gambă:
Frământat în cută cu două mâini;
Stoarcere pe toată lungimea m.i.
Neteziri pe toată lungimea m.i.
Pe coapsă şi regiunea fesieră:
Tocatul cu marginea cubitală a mâinilor – în zig-zag, liniar;
Tocatul cu degetele – în zig-zag, liniar.
Trepidaţii pe toată lungimea m.i.
Plescăitul cu faţa dorsală a degetelor – în zig-zag, liniar;
Bătătoritul cu mâinile în căuş perpendicular;
Bătătoritul cu mâinile în căuş prin împingere;
Bătătoritul cu mâinile în căuş prin tragere;
Bătătoritul cu mâinile în căuş perpendicular pe toată lungimea m.i.
Trepidaţii pe toată lungimea m.i.
Cernutul pe toată lungimea m.i.
Netezire cu toată fața palmară – ascendent; Rulatul – descendent.
Netezirea de incheiere pe toată lungimea m.i.
II. Masajul regiunii postero-laterale a trunchiului (flancurilor)
Poziția pacientei:
- decubit ventral.
Neteziri transversale alternative cu toată fața palmară prin împingere;
Neteziri transversale alternative cu toată fața palmară prin tragere;
Neteziri transversale alternative cu toată fața palmară combinat;
Frământatul șerpuit sau “în val” pe partea opusă – circular/liniar;
Frământatul prin rulare între police și index pe o singură parte;
Frământatul prin rulare între police și index pe ambele părți.
Ciupiri cu plupa degetelor;
Vibrații cu toată fața palmară pe părțile laterale;
Vibrații cu o mână peste cealaltă deasupra regiunii lombare.
EDUARD DUMITRESCU CURS TEHNICIAN MASEUR – MASAJUL ANTICELULITIC
32
III. Masajul feţei anterioare a membrului inferior
Poziţia pacientei:
- Pacienta se va aşeza în decubit dorsal:
Pe coapsă:
Neteziri alternative cu toată faţa palmară – liniar, în zig-zag;
Neteziri cu vârfurile degetelor pe toată lungimea segmentului; scurte în zig-zag
(dinspre medial spre lateral); revenire la nivelul genunchiului;
Neteziri cu faţa dorsală a degetelor;
Neteziri cu nodozităţile degetelor;
Fricțiuni “în evantai” → liniar şi în zig-zag; revenire.
Fricţiuni asimetrice cu policele.
Netezire intermediară.
Frământat şerpuit sau “în val” în regiunea medială a coapsei;
Frământatul în cută prin alunecare;
Netezire încrucişată;
Neteziri alternative cu toată faţa palmară;
Tocatul cu marginea cubitală a mâinilor – în zig-zag și liniar;
Tocatul cu degetele – în zig-zag și liniar;
Trepidaţii cu toată faţa palmară.
Plescăitul cu faţa dorsală a degetelor în zig-zag și liniar;
Bătătoritul cu mâinile în căuş perpendicular;
Bătătoritul cu mâinile în căuş prin împingere;
Bătătoritul cu mâinile în căuş prin tragere.
Trepidaţii cu toată faţa palmară.
Cernutul pe toată lungimea coapsei.
Netezire cu toată fața palmară – ascendent; Rulatul – descendent.
Netezirea de încheiere pe toată lungimea coapsei.
IV. Masajul abdomenului Poziția pacientei:
- Pacienta se va așeza în decubit dorsal: Neteziri transversale; Fricțiuni circulare alternative; Frământatul şerpuit sau “în val”; Frământatul prin rulare între police și index pe o singură parte; Frământatul prin rulare între police și index pe ambele părți; Ciupiri cu pulpa degetelor; Vibrații cu toată fața palmară pe părțile laterale; Vibrații cu o mână peste cealaltă deasupra regiunii abdominale.