Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

Catedra Economie Marketing și Turism

TEMA

MARKETINGUL EDUCAŢIONAL

UNIVERSITAR

Realizat de: Verificat de :

Darii Irina Şişcanu E.

Gr. AP-291

Chişinău 2011

CUPRINS

I INTRODUCERE .................................................................................................. 2

II NECESITATEA APLICĂRII MARKETINGULUI ÎN DOMENIUL EDUCAŢIONAL ...................................................................................................... 2

III ROLUL MARKETINGULUI EDUCAŢIONAL .............................................3

IV ACTIVITATEA DE MARKETING ÎN ÎNVĂŢĂMÎNTUL UNIVERSITAR ..................................................................................................... 3-5

Conceptul de marketing

Analiza situaţiei în învăţămînt Strategiile de marketing

Segmentarea şi poziţionarea în domeniul educaţional

V MIXUL DE MARKETING............................................................................... 5-7

Produsul sau serviciul educaţional

Preţul

Distribuţia Promovarea

VI CONCLUZIE .................................................................................................... 8 VII BIBLIOGRAFIE .............................................................................................9

"Educatia este intotdeauna un orizont, nu o destinatie"

(Nicolae Iorga)

Marketingul în sistemul de învăţămînt superior

Educaţia este cel mai puternic motor al schimbărilor sociale şi al dezvoltării, dar pentru activarea

acestui motor sunt necesare schimbări fundamentale, care să facă posibilă dezvoltarea unei societăţi echitabile , bazată pe cunoaştere. Ar trebui ca şcoala să ţină cont de marile schimbări ale lumii moderne şi să

recţioneze prima, schimbînd sistemul educaţional vechi cu unul modern. Este ciudat, dar sistemul

educaţional este deosebit de inert şi este cel care de multe ori se schimbă ultimul. Necesitatea de adaptare a instituţiilor de învăţămînt la schimbarile mediului, la nevoile individuale ale clienţilor presupune

implimentarea marketingului în obiectul de activitate al acestora, cu scopul îmbunătăţirii serviciilor, menţinerii şi promovării acestor servicii în condiţii de maximă eficienţă. Anume marketingul educaţional ar

trebui să configureze viziunea unei şcoli a secolului XXI şi să pregătescă elevii pentru viitor. Tehnologiile

informatice sunt cele care vor putea produce schimbările în educaţie, pentru că aduc oportunităţi deosebite de predare şi învăţare. Abilitatea de a crea medii de învăţămînt utilizînd calculatoarele şi internet va influenţa în

viitorul apropiat toate sferele de educaţie.

Necesitatea aplicării marketingului în domeniul educaţional

Şcoala publică nu trebuie să se scuze dacă foloseşte tehnici sofisticate de marketing, pentru că şi ea,

ca şi organizaţiile din sectorul privat trebuie să facă faţă unor probleme, cum ar fi crearea şi menţinerea unei

bune reputaţii, mobilizarea resurselor, angajarea şi pregătirea personalului, dezvoltarea programelor educaţionale, asigurarea unui nivel cît mai înalt al satisfacţiei clienţilor, identificarea şi acoperirea nevoilor

comunitare, precum şi susţinerea politică publică.

Prin intermediul marketingului sunt identificate nevoile elevilor/studenţilor şi ale părinţilor precum şi modalităţile de satisfacere a acestora. Pornind de la necesitatea perfecţionării mijloacelor prin care sistemul

de învăţământ poate contribui la formarea, influenţarea şi dezvoltarea societăţii umane, marketingul

educaţional s-a structurat treptat ca o nouă concepţie de abordare a activităţilor educaţionale. Noua viziune a presupus trecerea de la abordarea tradiţională a învăţământului – livrarea unor servicii elaborate de instituţii

şi profesori potrivit unor programe şi imperative didactice – la o perspectivă orientată spre nevoile pieţei şi dorinţele consumatorului, adică ale elevilor şi studenţilor, familiei şi comunităţii, de educare şi înzestrare cu

deprinderi şi cunoştinţe utile societăţii actuale.

Conceptul de marketing educaţional Cînd se vorbeşte despre marketing mulţi asociază această ştiinţă cu publicitatea, promoţiile

atrăgătoare sau apelarea la trucuri înşelătoare. Aplicarea marketingului în cadrul domeniului educaţional nu

trebuie confundată sau asociată cu aceste opinii. Mai exact se poate afirma faptul că implimentarea marketingului în cadrul sistemului de învăţămînt constă în definirea şi dezvoltarea unui program educaţional

ce întîmpină nevoile specifice ale unui grup de indivizi şi totodată reprezintă actul comunicării cu aceştia

într-o manieră, care să presupună un schimb de valoare avantajos pentru ambele parţi. Marketingul educaţional reprezintă capacitatea de a planifica şi conduce schimbul de relaţii dintre instituţii şi un public

foarte variat. Pentru a se realiza aceste conexiuni, este necesară implicarea instituţiilor în studierea nevoilor

pieţei, în elaborarea celor mai potrivite programe şi servicii, şi de-abia apoi, în folosirea efectivă a preţului, comunicării, distribuţiei şi promovării.

Aplicarea marketingului în sistemul educaţional înseamnă conceperea unor programe de instruire adecvate nevoilor specifice indivizilor dintr-o comunitate şi implementarea unor sisteme de comunicare capabile să

permită un schimb avantajos, de informaţii şi de valoare, pentru părţile implicate în proces. Abordînd o

orientare de piaţă corectă instituţiile de învăţămînt vor cauta să înţeleagă mai bine nevoile şi dorinţele persoanelor pe care le deservesc şi totodată vor căuta să dezvolte programe care să se adapteze cît mai bine

acestor nevoi. Din aceeaşi perspectivă, Kotler defineste procesul de marketing educaţional ca fiind „ unul de

analiză, planificare, implementare şi control al programelor proiectate, capabil să aducă schimbări voluntare ale valorilor, în conformitate cu ţintele de piaţă, în aşa fel încât să conducă la atingerea

obiectivelor instituţionale”.

Rolul marketingului educaţional constă în:

Definirea şi cunoaşterea, pe de o parte, a pieţei şi a competiţiei, iar pe de alta, a ţintei, adică a consumatorului de produ se şi

servicii;

Definirea şi asigurarea produselor şi serviciilor potrivite în cantităţile potrivite, la timpul, locul şi preţul potrivit;

Orientarea către consumatori prin cunoaşterea modului în care preferă serviciile educaţionale, cât şi a mijloacelor care îi

vor încuraja să cumpere serviciile educaţionale; Orientarea către consumatori prin anticiparea nevoilor şi dorinţelor lor;

Crearea nevoii (dependenţei) de servicii educaţionale şi stimularea unor noi nevoi prin calitate / reputaţie, beneficii

tangibile, diferenţiere şi avantaje suplimentare;

Stabilirea unor strategii specifice de marketing, către donatori şi către deţinătorii de fonduri: instituţii ale administraţiei

centrale sau locale, agenţii ale acesteia, agenţi economici, persoane private etc. Analiza situaţiei – prima etapă a activităţii de marketing

Analiza situaţiei prezente, existente pe piaţă, constituie o primă etapă , elementul central al oricărei

activităţi de marketing. La fel ca orice organizaţie comercială, instituţiile de învăţământ trebuie să efectueze, în primul rând, o analiză a ceea ce au întreprins, să evalueze rezultatele, pentru a vedea ce trebuie să-şi

propună în viitor în cadrul misiunii proprii .Demersul continuă cu identificarea factorilor care influenţează aceste componente, precum şi a oportunităţilor şi a ameninţărilor cu care se pot confrunta instituţia,

identificarea punctelor slabe si forte ale programelor sale de instruire. Mediul natural influenţează mai puţin

piaţa educaţională. În schimb, mediul demografic este o componentă foarte importantă pentru proiectarea şi realizarea politicilor de marketing educaţional. Nici o activitate educaţională eficientă nu poate fi concepută

fără informaţii exacte despre numărul de locuitori pe vârste, sex, ocupaţie, venit, nivel de instrucţie. Şi

mediul tehnologic este important, pentru că dezvoltarea tehnologiei informaţionale produce schimbări radicale, inclusiv la nivelul conştiinţei. În ceea ce priveşte mediul economic, acesta trebuie luat în

considerare pentru că defineşte calitatea vieţii, nivelul de trai , nivelul veniturilor care nu e de neglijat în ceea

ce priveşte marketingul educaţional. Starea socială şi mediul politic poate determina apetitul sau dezinteresul faţă de educaţie. De calitatea opţiunilor forţelor politice dominante depinde şi statutul instituţiei educaţionale.

După parcurgerea acestor paşi, urmează o formulare a strategiilor de acţiune.

.

Definirea strategiei de marketing Strategia de marketing marchează direcţia care a fost aleasă pentru activitatea de marketing,

obiectivele ce trebuie atinse şi mijloacele ce se vor utiliza în acest scop. O strategie de marketing în educaţie reprezintă un proces care presupune nu numai strângerea şi distribuirea de informaţii, ci şi elaborarea unor

programe de schimbare educaţională, ca răspuns la aceste informaţii.

Programul de acţiune este instrumentul prin intermediul căruia se realizează planurile de marketing. Fiecare element al strategiei trebuie „traslatat” în acţiuni concrete. Programul de marketing conţine acţiuni specifice

pentru implementarea strategiilor, graficul de desfăşurare în timp a acestora, persoanele responsabile şi

bugetul pentru fiecare acţiune. Spre exemplu, formularea strategică „Atragerea unui număr mai mare de studenţi” ar putea fi transpusă în următoarea acţiune: „Angajarea unei persoane de legătură care să asigure

relaţia cu cei care vor să viziteze campusul universitar .” sau „Ţinerea unor conferinţe în cadrul liceelor cu

profesorii şi elevii pentru prezentarea programelor facultăţii.”, „Editarea de materiale promoţionale care vor fi distribuite la liceele din localitaţi.” Aplicarea strategiilor de marketing în cadrul instituţiilor de

învăţămînt ar trebui să aibă în vedere imaginea şi poziţia instituţiei în rîndul publicului ţintă, identificarea celor mai bune modalităţi de comunicare cu diferite segmente de piaţă. Cunoaştem ca părinţii şi copii pot

alege o instituţie de învăţămînt doar luînd în calcul imaginea şi poziţia deţinută de aceasta. Prin determinarea

cauzelor care determină atracţia sau respingerea unei instituţii de către clienţi poate fi determinată poziţia instituţiei în cadrul pieţei şi pot fi identificate variante mai bune de poziţionare prin promovarea anumitor

strategii de marketing.

Segmentarea şi poziţionarea în domeniul educaţional Astăzi, pentru a putea supraveţui o organizaţie trebuie să-şi cunoască foarte bine clienţii.O instituţie de

învăţămînt universitar se adresează unui public larg de consumatori. Nu numai că trebuie să atragă şi să

reţină studenţii efectivi şi potenţiali, dar trebuie să formeze şi să menţină o relaţie favorabilă şi cu profesorii, membrii consiliului de administraţie. Astfel segmentarea pieţei ţintă într-un număr oarecare de grupe, pe cât

posibil omogene, permite instituţiei să îşi adapteze politica de marketing pentru fiecare tip de consumator.

Strategia de marketing adaptată va fi diferită astfel în funcţie de produs / programe / servicii şi consumatori.

Unitatea de învăţământ întreţine relaţii cu două categorii de clienţi externi: agenţii economici, care sunt beneficiarii forţei de muncă calificată, şi studenţii, care se pregătesc pentru o profesie. Aflaţi în căutarea

unor bunuri şi servicii pe care ei nu le pot produce, clienţii caută producători care asigură servicii de înaltă

calitate şi la preţ rezonabil. În acest careu al relaţiilor ar trebui adăugat încă un agent beneficiar al serviciilor educaţionale, dar şi de furnizor de forţă de muncă,. Este vorba de sponsorii activităţilor educaţionale. Un

marketing strategic modern înseamnă segmentare – ţintire - poziţionare. Această abordare a activităţii are ca principal scop obţinerea unui loc distinct şi profitabil pe piaţă, printr-o serie de mijloace de diferenţiere a

produselor / serviciilor şi a imaginii faţă de ofertele similare.

Spre exemplu, piaţa unei facultăţi se poate segmenta în funcţie de regiune, de veniturile din zona respectivă, de solicitările dominante de pe piaţa muncii locale, de atitudinile psihologice şi alte criterii de segmentare .

Serviciul educaţional îşi poate defini publicul vizat pe baza informaţiilor statistice stocate în diverse

publicaţii, studii, rapoarte, sinteze etc. sau prin cercetarea directă. Trebuie să se ia în considerare şi caracteristicile demografice şi psihosociologice ale consumatorilor, cât şi atitudinea lor faţă de oferta

educaţională. După procesul de segmentare a pieţei urmează acela de alegere a pieţei ţintă. Ţintele

educaţionale sunt conceptualizate ca fiind părinţii, studenţii ca o extensie a părinţilor lor sunt considerate segmente specifice de piaţă, carora instituţiile superioare trebuie să le acorde o atenţie sporită.

Segmentarea pieţei educaţionale poate fi: 1. segmentul intelectual caracterizat prin nivel educaţional ridicat şi venituri mijlocii;

2. segmentul „burgheziei” format din indivizi cu profesii liberale, venituri medii şi nivel ridicat de educaţie; 3. segmentul aspiranţilor format din grupuri eterogene cu venituri şi nivel educaţional mediu;

Mixul de marketing Mixul de marketing al instituţiilor de învăţământ este dificil de analizat, pentru că reprezentaţii

facultăţilor refuză să conceapă că activitatea desfăşurată este o afacere, dar şi pentru că produsul nu este doar actul didactic în sine sau serviciile educaţionale oferite, ci dezvoltarea umană a absolventului privită ca

valoare adăugată, competenţa dobândită la terminarea studiilor. În acest context, o instituţie de învăţământ

trebuie să se preocupe nu numai de ceea ce oferă studenţilor, ci şi de ceea ce apreciază absolvenţii, donatorii sau alt public.

Mixul de marketing este considerat un instrument de conducere a unei afaceri.. Utilizarea celor „4P” are

rolul de a detalia strategiile de marketing şi de a influenţa piaţa în vederea asigurării eficienţei maxime. Cele patru variabile – produs, preţ, plasament, promovare - constituie elementele cheie prin care oricare instituţie

de învăţământ superior poate acţiona în vederea obţinerii impactului maxim asupra pieţei şi consumatorului. Cei „4P” reflectă modul în care sunt combinate diferite componente ale resurselor de care dispune instituţia

pentru obţinerea celor mai bune rezultate.

Produsul sau serviciul educaţional oferit de instituţia de învăţămînt superior Produsul este important indiferent cît de gresivă e politica de preţ, distribuţie şi promovare, deoarece

fără existenţa unui produs de calitate alegerea serviciilor educaţionale nu va fi efectuată de studenţi/părinţi. Instituţiile de învăţământ sunt organizaţii furnizoare de „produse” imateriale - cunoştinţe şi competenţe către

studenţi -, cât şi de servicii profesionale (consultanţă, expertiză) şi ştiinţifice. „Produsele” învăţământului sunt furnizate societăţii sub forma pregătirii de specialişti în domenii specifice – transfer de cunoştinţe şi

competenţe prin intermediul absolvenţilor.

Produsul final al unei instituţii de învăţământ nu este absolventul, ci dezvoltarea lui umană, ca valoare adăugată, sub forma competenţelor dobândite la terminarea studiilor. Rezultatul final poate fi exprimat prin

suma de abilităţi şi cunoştinţe dobândite, validată prin diploma finală care recunoaşte dobândirea unei

calificări, care permit absolventului să se integreze în mod eficient şi să se realizeze profesional într-un domeniu specific al vieţii socio-economice. La nivelul facultăţilor, studenţii, purtători ai cererii de servicii de

învăţământ, pot fi efectiv atraşi în elaborarea şi realizarea politicii de produs. La fel de bine, pot fi consultaţi

absolvenţii cu o anumită vechime în diverse domenii de activitate, care au beneficiat anterior de servicii de învăţământ, cât şi reprezentanţii firmelor care oferă locuri de muncă viitorilor absolvenţi.

Mixul produsului educaţional constă în toate liniile de produs (programe, cursuri, seminare, conferinţe, sesiuni de comunicări, activităţi culturale în biblioteci.) pe care instituţiile le oferă, de regulă, aceluiaşi grup

de consumatori, având modalităţi de prezentare şi furnizare similare şi care intră în aceeaşi gamă de preţ.

Multe facultăţi spun că oferă clase moderne de învăţământ, laboratoare dotate cu tehnologii ultramoderne, biblioteci cu o gamă complexă de cărţi sau cele virtuale, utilizarea în predare a instrumentelor IT

(calculator, videoproiector, retroproiector, laptop) , cursuri realizate în tipografia proprie, cu o reducere de 30 % faţă de preţul la care se vând în librării, burse de merit anual sau produse cu caracter recreativ –

complexuri sportive, cluburi, parcuri de distracţii, cantine gratuite şi cămine etc., ori produse legate de dezvoltarea personală – centre de consiliere în carieră, consiliere vocaţională, centre de mediere pe piaţa

muncii, programe de licenţă , programe masterale, doctorale şi altele destinate specializării şi formării

continue a adulţilor .Un curs suplimentar de EDCL, care oferă studentului posibilitatea de a obţine o certificare recunoscută internaţional în utilizarea computerului, este în acest moment o ofertă la programul de

bază, destul de atractivă pentru studenţi. La fel şi un certificat de cunoaştere a limbii engleze, agreat la nivel

internaţional sau diverse stagii de practică în străinătate certificate de instituţia gazdă. Promovarea acestor oferte speciale în campaniile de publicitate poate atrage un mai mare interes din partea candidaţilor. Sunt

facultăţi care se bucură de finanţări speciale din partea unor întreprinderi sau de burse pentru studenţi, ceea

ce face să crească valoarea tangibilă a produsului oferit şi, să le crească gradul de competitivitate pe piaţa educaţională. Produsele oferite de o facultate pot fi veritabile mărci, fie prin denumire, fie prin simbol,

structură .Fiecare dintre aceste categorii de ofertă reprezintă o linie de produs. Astfel , instituţiile trebuie să-şi alcătuiască un portofoliu academic, pentru a putea evalua calitatea, importanţa şi viabilitatea diferitelor

produse pe piaţă, înainte de a concepe mixul de produs.

Preţul

Preţul poate constitui un important factor de decizie atunci când o persoană optează pentru urmarea

cursurilor unei instituţii de învăţământ. În analiza preţului unui produs educaţional intră nenumărate elemente. Preţul nu se referă numai la plata unor taxe anuale pentru studii, ci include şi cheltuielile cu

cazarea şi masa, costurile aferente transportului sau convorbirilor telefonice, materialele şi manualele necesare etc. Un element foarte important este cel psihologic. În preţul unui program intră, spre exemplu,

disconfortul de a fi într-o anumită zonă geografică sau într-un alt climat cultural, efortul de adaptare şi

învăţare .Diferenţa dintre programele educaţionale este dată, în primul rând, de beneficiile în plan profesional şi spiritual pe care acestea le aduc absolvenţilor. Un curs, un program sau o facultate sunt cotate foarte bine

dacă oferă beneficiarilor posibilitatea de a valoriza cunoştinţele şi competenţele dobândite, fie prin ocuparea

unui post bun, fie prin promovarea într-o funcţie ori prin atingerea anumitor obiective propuse etc. Preţul total al studiilor într-o facultate poate fi redus prin obţinerea unui ajutor financiar, cum sunt bursele

pentru persoanele care fac dovada unui anumit venit sau care provin din mediul rural, sau care obţin succese

pe parcursul studiilor , prin sponsorizări , cîştiguri potenţiale din timpul stagiilor de practică etc. El poate fi redus prin opţiunea pentru un anumit tip de program, cum este cel la distanţă, care, dacă nu este diferenţiat ca

preţ în sine, poate fi mai avantajos pentru că nu obligă la deplasarea studentului, cheltuieli de cazare etc.,

impuse de un program de studii la zi. Preţurile sunt în general asemănătoare la toate instituţiile superioare publice ,ceea ce face diferenţa este taxa de studii. Diferenţieri ale taxelor se fac mai ales la nivelul

universităţilor private, de elită , unde preţurile sunt mult mai mari fie din motivul că diploma de licenţa este recunoscută la nivel internaţional, sau ofera şi alte servicii suplimentare, programe educaţionale inovatoare .

Distribuţia şi accesibilitatea programelor educaţionale Distribuţia, a treia componentă majoră a mixului de marketing, este procesul prin care instituţiile fac

programele lor şi serviciile accesibile pe piaţă. Universităţile, la fel ca oricare companie, trebuie să -şi

conceapă activitatea şi programele în funcţie de accesul cât mai facil al solicitanţilor la serviciile oferite .

Distribuţia, în cazul instituţiilor de învăţământ, se referă la amplasamentul sediului sau la metoda de furnizare a serviciilor educaţionale. Simpla ofertă a unui program educaţional de înaltă calitate nu mai este

acum suficientă pentru studenţi. În funcţie de schimbările intervenite pe piaţă, în societate, cât şi de nevoile

studenţilor, instituţiile de învăţământ au început să-şi adapteze treptat oferta şi din perspectiva accesibilităţii, a sistemelor de livrare a programelor şi a locaţiilor. Apropierea sistemelor de învăţământ de locul de

rezidenţă al studenţilor a devenit o practică tot mai frecventă în ultimii ani.Sistemul universitar de livrare la distanţă a cursurilor -metoda e-learning, a devenit tot mai avantajoasă deoarece : studenţii sau persoanele

implicate în procesul de instruire pot aprofunda informaţiile în ritmul propriu şi fără cheltuieli suplimentare.

Despre metodele de livrare a programelor de instruire bazate pe tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor – prin intermediul televiziunii, studiourilor de transmisie în direct şi de înregistrare a cursurilor, sintezelor,

consultaţiilor, radioului, ziarelor de profil, computerelor sau a diferitelor suporturi electronice – încă nu se poate vorbi în R.Moldova, decât izolat.

În privinţa strategiilor de distribuţie a ofertelor educaţionale, în practică se utilizează trei variante strategice:

distribuţia directă, distribuţia prin intermediari şi distribuţia mixtă. Organizarea distribuţiei directe presupune înfiinţarea unor birouri (compartimente) specializate în cadrul unităţilor de învăţământ cum ar fi crearea

centrelor de consiliere în carieră, care ţin legătura atât cu absolvenţii, cât şi cu agenţii economici ofertanţi de

locuri de muncă, organizează întâlniri ale celor două părţi, desfăşoară diverse activităţi promoţionale care ar trebui să pună în aplicare această strategie de distribuţie directă.În străinătate, nu puţine sunt firme le, în

special cele mari, care deschid birouri de plasare în cadrul celor mai prestigioase centre universitare, contactează studenţi cu rezultate foarte bune în procesul instructiv, urmăresc 2-3 ani la rând performanţele

lor, oferă locuri de practică, sau chiar iniţiază încheierea unor contracte de angajare, în condiţii deosebit de

avantajoase. În R.Moldova, de-abia în ultimii ani angajatorii au început să se ducă în universităţi şi să poarte dialog cu conducerile acestora. Sunt deja câteva companii care acordă burse de studii, necondiţionate de

vreun angajament ulterior din partea absolventului. Altele pun la dispoziţie experţi pentru specializări noi,

promovează seminarii pentru a completa pregătirea studenţilor, dotează laboratoarele cu echipamente, asigură stagii de învăţare şi practică în întreprinderi sau sponsorizează fondul de carte de specialitate necesar

în bibliotecile facultăţilor. Distribuţia produsului educaţional se mai poate face şi indirect Dacă între cei doi poli - universitate – întreprindere - apare cel puţin un intermediar - agenţi de plasare specializaţi, privaţi sau

guvernamentali, saloane de joburi, birouri de plasare, ministere, asociaţii patronale etc.

Sisteme de promovare şi comunicare utilizate în sistemul educaţional

Promovarea se referă la acele declaraţii oficiale sau neoficiale transmise de instituţia de învăţământ.

Prin activitatea promoţională desfăşurată, instituţia de învăţământ obţine o identitate vizuală de piaţă. Ea

trebuie să-şi informeze clienţii cu privire la ansamblul activităţilor pe care le desfăşoară şi oferta de servicii pe care le asigură. Un rol important îi revine logo-ului instituţiei dar şi stilului arhitectonic al acesteia .În

structura activităţilor promoţionale, un loc semnificativ îl ocupă publicitatea prin tipărituri, dar şi publicitatea gratuită (mai ales cea exprimată pe cale verbală) sau relaţiile publice. Deosebit de frecvent sunt utilizate o

serie de acţiuni destinate cultivării unei atitudini de mândrie tuturor celor care au absolvit o anumită instituţie

de învăţământ, prin constituirea de asociaţii ale absolvenţilor, prin statornicirea obiceiului organizării revederii promoţiilor de absolvenţi, emiterea de plachete jubiliare etc. Printre acţiunile specifice se remarcă şi

organizarea unor simpozioane , sesiuni de comunicări ştiinţifice, editarea de publicaţii ştiinţifice ş.a.

De regulă, strategia de comunicare utilizată de instituţiile de învăţământ se bazează pe promovarea imaginii globale în mod permanent, ofensiv, nediferenţiat şi, pe cât posibil, cu forţe proprii.. Scopul relaţiilor publice

este acela de a forma, menţine sau schimba atitudinea publicului faţă de instituţia de învăţământ.

Cele mai utilizate forme de comunicare sunt relaţiile publice şi publicitatea :

publicare în mass-media, ce are rolul de a cra o imagine de transparenţă a universităţii

broşuri şi pliante de prezentare, afişe şi postere ale universităţii, albume, ghiduri ,cartonaşe de informare, fluturaşi. publicarea pe website a informaţiei pertinente pentru admitere;

ziarul universităţii, postul de radio, postul de televiziune organizarea unor evenimente publice pentru informare;

prezentarea în public a identităţii şi politicilor specifice;

prezentarea în public a programelor şi evaluarea lor externă şi internă.

Mijloace de informare:

Realizarea de conferinţe ,de tîrguri educaţionale ce trebuie să ofere celor interesaţi multe informaţii dintr -un domeniu sau altul, prin panouri, fotografii, grafice, pliante, ghiduri astfel ca toţi cei interesaţi să poată cunoaşte din timp evenimentul ca să aibă posib ilitatea să participe şi să se intereseze de toate aspectele ce doresc să afle. Evenimentul trebuie popularizat prin mass-media, presa şi televiziunea având un rol determinant în reuşita sa.

Realizarea contactului direct prin organizarea unui program de prelegeri de informare (vizite la licee) asupra diferitelor facultăţi, departamente şi specializări, examene de admitere, utilizând videoproiectorul, prezentând aspecte din sălile de curs şi seminarii, laboratoare, librăria proprie a facultăţii, b ib lioteca, aula unde se desfăşoară sesiunile de comunicări ştiinţifice, lansările de carte, activităţile cultural-artistice studenţeşti;

Promovarea facilităţilor pe care instituţia le oferă studenţilor, cu prileju l unor evenimente sărbătoreşti, a unor manifestări cultural-artistice, aniversări

invitarea cadrelor didactice din licee şi a unui număr de elevi la sesiunile de cercetare ştiinţifică şi la manifestările cul turale organizate de facultate.

Concluzia

Realizarea unei strategii de marketing urmăreşte cunoaşterea cât mai exactă a pieţei muncii şi a

nevoilor beneficiarilor sistemelor de instruire, a nivelului lor de satisfacere, dar şi a competitorilor, a

furnizorilor de educaţie. Comunicarea şi crearea imaginii instituţiei de învăţământ pe piaţă – prin intermediul

relaţiilor publice şi publicităţii – în cadrul strategiilor de marketing constituie un obiectiv deosebit de important, deoarece contribuie fundamental la creşterea numărului de solicitări de servicii specifice prestate,

dar şi a calităţii percepute a acestora. Comunicarea, în cadrul sistemelor de analiză şi cercetare întreprinse de

instituţia de învăţământ, permite colectarea informaţiilor şi utilizarea lor ulterioară în procesele de optimizare sau de transformare a ofertelor educaţionale potrivit cerinţelor pieţei

În final se poate spune că rolul marketingului este acela de a crea un liant între comunităţi ţi instituţii de învăţămînt prin intermediul unui sistem de relaţii reciproc avantajoase. În vederea stimulării

unui astfel de sistem de relaţii ce se manifestă între comunităţi şi instituţii de învăţămînt sistemul educaţional ar trebui să facă apel la arsenalul strategiilor de marketing. Aceste strategii includ următoarele elemente: instrumentele de culegere şi de analiză a datelor (cercetările de marketing),

distribuirea informaţiei pe baza segmentării pieţei, precum şi a procedurilor de alegere a pieţei ţintă. Ca o concluzie, se poate spune că nu există nici un argument care să contrazică aplicarea

metodelor şi tehnicilor de marketing în cadrul sistemului educaţional, metode şi tehnici ce şi-au dovedit eficienţa în toate domeniile în care acestea au fost aplicate,mai ales că acestea pot duce la o îmbunătăţire a procesului de schimb ce se realizează între comunităţi şi instituţiile de învăţămînt.

Neaplicarea opticii de marketing în cadrul sistemului educaţional este ca şi cum s-ar nega accesul instituţiilor de învăţămînt la ansamblul uneltelor valoroase ce pot înlatura problema status quo-ului în

cadrul acestuia

BIBLIOGRAFIE

1. Baker Michel, Marketing, Bucureşti: Societatea Ştiinţă şi

tehnică, 1997.

2. Boier Rodica Marketing. Comportamentul consumatorului,

3. Editura Graphix, Iaşi, 1994.

4. Dubois, Pierre-Louis Jolibert Alain Marketing: Teorie şi Practică, Cluj-

Napoca:Universitatea de Ştiinţe Agricole, 1994.

5. Florescu Constantin Marketing, Editura Independenţa Economică, Piteşti, 1997.

6. Valerică Olteanu, Marketingul serviciilor – teorie şi practică -, Editura Uranus,

7. Bucureşti, 1999, p.19-39.

8. R. Zaharia, Marketing social-politic, Editura ASE, Bucureşti, 2000.

9. Thomas, J. M. Manual de marketing. Editura Codecs, Bucuresti, 1998

10. Juganaru, Mariana, Cercetari de marketing. Editura

Europolis, Constanta, 1996

SURSE INTERNET

1. www.admaker.ro

2. www.bizcity.ro

3. www.arahne.ro

4. www.referate.ro

5. www.emarketer.com

6. www.markmedia.ro

7. www.marketingprofs.com

8. www.infomarket.md