1

Clubul de Turism şi Arte Escamonde Ploieşti Atelierul de fotografie – Fundamente. Aparate foto, obiective (1)

Aparatele de fotografiat şi obiectivele

Fotografia a fost inventată în urmă cu peste 170 de ani, dar ultimii 25 de ani au adus cele mai

importante dezvoltări, privind în special construcţia aparatului în sine. În ultima decadă, tehnologia a

avansat în paşi cuantici. Astăzi multe modele de aparate foto încorporează micro-computere puternice cu

inteligenţă artificială. Ele sunt constituite pentru a realiza automat imagini clare, bine expuse.

În ciuda acestor avantaje, funcţiile de bază ale unui aparat fotografic au rămas neschimbate: corpul

aparatului păstrează filmul (senzorul digital) într-o cameră obscură, obturatorul se deschide pentru un

anumit timp, iar lumina impresionează filmul (senzorul) prin intermediul unui obiectiv montat pe aparat.

Tipuri de aparate foto

Există mai multe tipuri de aparate foto, fiecare cu avantajele şi dezavantajele lui, neexistând nici

unul care să îndeplinească toate cerinţele.

(1) Aparate compacte

Aceste aparate mici (de buzunar) încorporează un obiectiv cu un mecanism obturator care se

deschide pentru a permite luminii să impresioneze filmul (senzorul). Veţi vizualiza scena prin intermediul

unui vizor, nu prin obiectivul pe unde se înregistrează imaginea. Aceste aparate sunt de obicei complet

automate, cu facilităţi pornind de la auto-focalizare până la timp de expunere. Ele sunt de la cele mai

ieftine aparate, până la modele de înaltă clasă cu obiective de calitate şi corp din aliaj de magneziu.

Majoritatea au bliţ încorporat şi pot avea obiectiv cu zoom, de exemplu 38 – 120 mm sau 38 – 160 mm.

Aparatele compacte pe film nu au în general foarte multe opţiuni, dar dacă achiziţionaţi unul,

asiguraţi-vă că nu este cel mai ieftin şi nu are un număr exagerat de butoane. Calitatea fotografiilor poate

fi destul de bună pentru poze fără mari pretenţii.

Aparatele compacte digitale sunt de mai multe feluri:

- simple „vizează şi fotografiază” – cu foarte puţine opţiuni şi comenzi;

- „vizează şi fotografiază” – sunt similare celor de mai sus prin faptul că dispun de

reglaje automate, dar acest grup are tendinţa de a oferi tot mai multe facilităţi deosebite ce pot face

aparatele mult mai flexibile. Dintre acestea amintim compensarea expunerii, balansul de alb, ISO. Fiind

destul de convenabile ca preţ, ele pot fi o bună introducere în lumea aparatelor digitale şi sunt în general

destul de bune pentru destule categorii de fotografi;

2

- compacte avansate – acestea dispun de sisteme de reglaj extinse, făcându-le

similare unor aparate SLR, cu excepţia vizorului prin obiectiv (ecranul LCD oferă facilităţi similare) sau a

obiectivelor intreschimbabile. Ele pot fi folosite la nevoie şi în modul complet automat. Ele sunt mai mari,

iar obiectivele speciale oferite ca accesoriu pot fi ataşate pentru a deveni mai versatile.

- compacte digitale foarte avansate – cu vizare prin obiectiv, seamănă cu aparatele

SLR. Tind să aibă obiective cu distanţe focale mari, fiind acceptabile ca teleobiective. De obicei, ele oferă

aceleaşi reglaje ca aparatele SLR, numai că sunt mult mai greu de folosit. Vizarea se realizează prin

obiectiv, deşi de cele mai multe ori aceasta este realizată pe cale electronică. Adică priviţi la un monitor

LCD de înaltă calitate, care redă exact ceea ce senzorul percepe prin obiectiv, permiţându-vă aprecierea

expunerii şi a culorii. Aceste aparate pot fi folosite şi complet automat.

(2) Aparate cu vizare directă (SLR)

În ciuda avantajelor oferite de preţul şi greutatea aparatelor compacte, fotografii pretenţioşi vor

prefera aparatele reflex cu vizare prin obiectiv. Prescurtat adesea SLR, numele se referă la faptul că vizaţi

şi captaţi imaginea prin acelaşi obiectiv, sau DSLR, în cazul aparatelor digitale (D – digital). Disponibile

în format APS (Advanced Photo System), 35 mm, digitale sau în format mediu, acestea se prezintă într-o

multitudine de versiuni, începând cu cele mai simple (complet manuale) până la cele extrem de avansate,

cu automatizare „inteligentă” ce va permite şi unui novice să realizeze imagini bune.

Toate modelele uzuale oferă posibilitatea de a încălca reglajele automate, crescând polivalenţa

aparatului în măsura în care aptitudinile şi pretenţiile utilizatorului cresc.

Vizarea subiectului prin obiectiv va permite o încadrare mai corectă. Majoritatea aparatelor permit

utilizarea unei game largi de obiective, bliţuri şi alte accesorii pentru aplicaţii avansate. Veţi avea reglaje

complet automate, semi-automate sau complet manuale, după preferinţe şi pretenţii.

DSLR-urile dispun de sisteme de reglaj foarte extinse, de cei mai buni senzori şi cea mai bună

tehnologie de procesare, un nivel ridicat de control al paraziţilor de imagine şi multe altele. Ecranul cu

cristale lichide poate fi folosit numai pentru a vizualiza imagini stocate, întrucât oglinda plasată în spatele

obiectivului pentru vizare nu permite captarea de imagini decât pe senzor. Au apărut totuşi modele care

fac posibilă şi previzualizarea imaginii.

Părţile negative ale acestor aparate sunt greutatea şi costul.

În afară de aceste modele prezentate mai sus mai există foarte multe altele precum: sistemul APS,

aparate cu vizor de căutare, aparate de format mediu sau mare, aparate panoramice etc. Acestea folosesc în

general filmul fotografic. Sunt aparate ori foarte scumpe, ori cu căutare doar în rândul profesioniştilor, ori

aparate învechite sau nerentabile şi nu prezintă subiectul acestui curs.

3

Obiective

Indiferent de preţul său sau de nivelul tehnic, orice aparat foto poate fi considerat în principiu o

cameră obscură de mici dimensiuni concepută pentru a ţine filmul (senzorul digital) în interiorul său. În

realitate, obiectivul – împreună cu spiritul creator al fotografului – este cel ce produce imaginea. Chiar

dacă sunt fotografi care au reuşit să realizeze portofolii foarte bune utilizând un singur obiectiv,

majoritatea sunt de acord că este nevoie de cel puţin câteva obiective diferite. De exemplu, venerabilul

obiectiv de 50 mm şi-a arătat utilitatea, dar pur şi simplu nu poate realiza tot ce-şi doreşte un fotograf.

Unul din avantajele aparatelor SLR constă tocmai în capacitatea lor de a accepta o multitudine de

elemente optice, pornind de la obiectivul ochi-de-peşte, obiective superangulare, teleobiective, obiective

macro (cu focalizare la distanţe mici), precum şi obiective cu zoom.

Diferenţa principală dintre obiectivele scurte şi cele lungi constă în unghiul de

vizare – respectiv posibilitatea de acoperire a scenei, indicată în grade. Valoarea lui poate

fi foarte mare (la obiectivele super-angulare) sau poate merge până la valori foarte mici

(la teleobiective), aşa după cum este arătat în imaginea alăturată. Unghiul de vizare este

variabil la obiectivele cu zoom.

Funcţiile obiectivului

Un obiectiv este compus din elemente (lentile) multiple de sticlă

optică – atât concave, cât şi convexe – proiectate pentru a focaliza lumina

într-un punct comun: filmul (senzorul). Pentru a produce o imagine ce va fi

percepută drept „clară”, obiectivul va trebui să aibă o mare putere de

rezoluţie (abilitatea de a defini clar detaliile complicate) şi un bun contrast

(distincţia clară între zonele luminoase şi cele întunecate). Obiectivul va

controla cantitatea de lumină ce va cădea pe film sau senzor.

Cantitatea de lumină va depinde de mărimea deschiderii mecanismului cu diafragmă din tubul

obiectivului.

Domeniul de claritate aparentă (profunzimea) dintr-o scenă va depinde de mărimea aleasă pentru

deschiderea diafragmei, precum şi de distanţa focală şi de alţi factori ce au fost discutaţi anterior.

Punctul exact de claritate maximă – cum ar fi ochii în cazul unui portret – este impus de fotograf.

Mărimea subiectului în cadru este dată, cel puţin într-o oarecare măsură, de obiectiv. Desigur, veţi

putea face ca un subiect să apară mai mare în cadru prin simpla apropiere de el. Există însă obiective care

sunt special construite pentru a mări obiectele aflate la distanţă. Altele, obiectivele macro, sunt concepute

pentru a permite o focalizare corectă la distanţe foarte mici, realizând măriri importante ale subiectelor.

4

Dacă amplasaţi aparatul într-un loc anume, partea din scenă ce va fi redată în clişeu va depinde de

distanţa focală. Un obiectiv super-angular, de 15 mm, va acoperi un domeniu vast din peisajul ales de noi,

în timp ce un teleobiectiv de 600 mm va capta doar o pasăre pe creanga unui copac îndepărtat.

Obiectivele normale

La aparatele de 35 mm, obiectivele de 50 şi 55 mm sunt considerate normale. Ele vor oferi un

unghi de vizare de circa 450 – similar ochiului uman. Ele vor produce imagini cu o perspectivă naturală şi

nedistorsionată. Scena din fotografie va semăna mult cu ceea ce vă amintiţi să fi văzut. Înainte de

extinderea obiectivelor cu zoom, majoritatea aparatelor SLR erau vândute cu un obiectiv de 50 mm. Unii

fotografi îl mai utilizează, fiind uşor, accesibil ca preţ, util în situaţii de iluminare redusă şi pentru calitatea

imaginii.

Perspectiva

Este un concept greu de explicat şi de tratat în întregime. În definiţie fundamentală, fotografică,

perspectiva este efectul ce face ca un obiect îndepărtat să apară mai departe decât un obiect aflat în

apropiere. Un teleobiectiv pare să facă obiectele din apropiere şi cele din depărtare să apară mult mai

apropiate unele de altele, pe când un obiectiv superangular va conduce la efectul contrar.

În realitate, perspectiva depinde de distanţa de la aparatul foto la subiect. Luaţi o imagine a

aceluiaşi subiect, de la aceeaşi distanţă, folosind un obiectiv de 300 mm şi unul de 20 mm. Mărind partea

centrală a imaginii obţinute cu cel de 20 mm veţi observa că perspectiva este aceeaşi în ambele imagini.

De obicei folosim obiective lungi pentru subiecte îndepărtate, ceea ce duce însă la o perspectivă

„comprimată”, întrucât teleobiectivul face ca distanţa dintre subiect şi fundal să apară foarte mică.

Cu un superangular, vom fi la extrema cealaltă, aproape de a umple cadrul. Astfel va fi generată

perspectiva exagerată: un subiect de prim-plan va apărea mult mai mare decât privit cu ochiul liber, în

timp ce subiectele depărtate par să se retragă în fundal.

În momentul în care înclinăm aparatul pentru a cuprinde o clădire întreagă, structura de la bază va

fi mult mai aproape decât partea superioară. Acest fapt va produce o distorsionare aparentă a perspectivei,

cu o parte a structurii aparent foarte aproape şi cealaltă aparent foarte departe. Conştientizaţi întotdeauna

perspectiva aparentă şi modul în care puteţi modifica sau beneficia de avantajele sale specifice.

Obiective superangulare

Orice obiectiv cu o distanţă focală mai mică de 50 mm poate fi considerat de unghi larg. În această

definiţie intră orice, de la 35 mm la 6 mm, inclusiv obiectivele „ochi-de-peşte” ce permit un unghi de poză

la 1800. Obiectivele de 20 mm sau mai puţin sunt numite superangulare. Avantajul primar al unui astfel de

obiectiv este că va permite înregistrarea unei părţi mari din scenă. El este util când nu puteţi merge înapoi

pentru a cuprinde întregul subiect în imagine. Obiectivul are avantaje şi în creaţia fotografică. De

exemplu, un deal acoperit cu flori ce se întinde până la orizont va constitui mereu o imagine fermecătoare.

5

Veţi vedea adesea imagini superangulare ce prezintă oameni atât în prim-plan, cât şi în planul mediu şi

îndepărtat. Astfel de imagini complexe – cuprinzând mai multe niveluri de activitate şi de informaţie într-

un singur cadru – sunt posibile datorită obiectivelor superangulare.

Caracteristicile obiectivelor de unghi larg

Analizând factorii comuni tuturor obiectivelor de unghi larg, trebuie să reţinem că în măsura în

care distanţa focală scade, fiecare dintre următoarele caracteristici va fi mai pronunţată:

O acoperire largă a subiectului

Obiectivul de 28 mm oferă un unghi de poză de 750, echivalent ambilor ochi umani luaţi împreună.

Coborând la un obiectiv mai scurt, de 15 mm, vom vedea o diferenţă substanţială. Acum veţi avea

un unghi de vizare de 1100, ce va include probabil mai multe elemente decât ar putea percepe ochii

dumneavoastră fără a vă plimba privirea.

Perspectiva extinsă şi exagerată

Acest fapt va crea o iluzie optică ce distorsionează mărimea relativă a obiectelor dintr-o scenă,

apărând ca fiind foarte depărtate unele de altele. Cele foarte apropiate de obiectiv vor apărea neobişnuit de

mari sau exagerate, dominând imaginea. Tot ce se află la o distanţă mai mare este „împins înapoi”, sau

este redat mult mai mic decât este perceput de ochiul uman.

Distorsionarea ocazională a liniilor

În momentul în care obiectivul este înclinat în sus sau în jos, liniile din scenă vor tinde să fie

convergente. Spre exemplu, orientând obiectivul în sus spre o clădire, structura ne va da impresia că va

cădea pe spate, efectul poartă numele de „boltire”. Această distorsiune poate fi utilizată în scopuri

creative.

Profunzime mare

Este posibilă redarea unei întregi scene cu focalizarea destul de clară începând de la prim-plan

până la fundal. De exemplu, cu un obiectiv de 24 mm veţi putea reda un întreg vapor – de la prova la pupă

– cu o claritate rezonabilă, deşi va părea mai lung decât este în realitate.

Subiectele de la marginile cadrului par alungite

Aceasta este o particularitate optică – în special la distanţe focale extrem de mici, când obiectivul

este înclinat – şi nu constituie un semn al calităţii slabe a obiectivului.

Teleobiective

Obiectivele cu o distanţă focală mai mare de 60 mm, mergând până la 200 mm, sunt numite

generic teleobiective. Obiectivele lungi vin să soluţioneze probleme. Vor fi utile când veţi dori imagini cât

mărimea cadrului pentru subiecte.

O „rază de acţiune” mai mare

Dacă nu puteţi să vă apropiaţi de subiect, treceţi la un obiectiv cu distanţă focală mai mare.

6

Un unghi de vizare mai mic

Întrucât numai o parte din ceea ce vedem va intra în cadru, un teleobiectiv ne va ajuta să excludem

din cadru elementele ce ar distrage atenţia. De asemenea, ne permite să plasăm subiectul în faţa unui

fundal curat, atrăgând atenţia numai asupra sa.

Perspectiva comprimată

Teleobiectivele vor face ca obiectele de la distanţe diferite să apară mai apropiate unele de altele

decât ar fi percepute cu ochiul liber. Într-un peisaj urban, maşinile, semnele de circulaţie şi pietonii par a fi

la „grămadă”. În scene mai „aranjate” pot fi folosite pentru a crea modele grafice prin comprimarea

liniilor naturale, a formelor şi culorilor până la emergenţa unor modele ce altfel nu ar fi vizibile cu ochiul

liber.

Profunzimea redusă a imaginii

Vom avea numai un domeniu relativ restrâns în care imaginea este clară şi astfel numai punctul

focalizat este cu adevărat clar. În special la deschideri mari ale diafragmei, de exemplu f/4, veţi putea

estompa un fundal ocupat, care ar distrage atenţia, transformându-l într-un amestec de culori, dacă folosiţi

obiective cu distanţe focale mari. Desigur, în cazul în care subiectul este prea aproape de fundal, ambele

vor apărea la un nivel de claritate rezonabil şi nu se va putea realiza efectul dorit.

*Notă

În general, teleobiectivele au aceste caracteristici şi cu cât va creşte distanţa focală, cu atât ele vor

fi mai evidente.

Obiectivele lungi au tendinţa de a comprima pâcla din atmosferă, ducând la o imagine ştearsă, fără

contrast. În condiţii atmosferice neprielnice (pâclă, ceaţă) încercaţi să vă apropiaţi de subiect şi să folosiţi

obiective cu distanţe focale mai mici.

Obiective cu zoom

Obiectivele cu zoom permit fotografilor să modifice distanţa focală, fără a schimba obiectivul. Veţi

putea lua imaginea unui grup mare de motociclişti, urmată imediat de portretul unuia dintre ei. Cu toate

acestea există şi unele inconveniente ce vin împotriva acestui avantaj:

Greutate şi dimensiuni mai mari

Obiectivele cu zoom sunt de obicei mai grele şi mai mari decât omoloagele lor cu o singură

distanţă focală. Pe de altă parte, un singur obiectiv 28-105 mm va putea înlocui multe altele.

Deschiderile maxime ale diafragmei sunt mai mici

Multe obiective cu zoom (în special modelele compacte) tind a fi mai „încete”. Deschiderea

maximă a diafragmei este adesea limitată la f/4 sau chiar la f/5,6. Comparativ, obiectivele cu o singură

distanţă focală sunt de obicei mult mai „rapide”, cu deschideri mari ale diafragmei, de f/2, ceea ce permite

viteze mai mari de închidere a obturatorului – important în cazul în care ţinem aparatul în mână.

Modificarea deschiderii diafragmei la zoom

7

Un obiectiv 75-300 mm f/4-5,6 – reglat iniţial la f/4 – se va comporta în felul următor: la distanţa

focală de 75 mm va avea valoarea maximă a deschiderii diafragmei de f/4; cu cât vom mări distanţa

focală, cu atât diafragma se va inchide. La 100 mm vom avea f/4,5; la 150 mm avem f/5, iar la peste 280

mm vom avea f/5,6.

Uneori o calitate optică mai slabă

Obiectivele cu zoom comercializate la preţuri modice – în special cele care acoperă domeniul de la

superangular la teleobiectiv – nu pot fi la standarde profesionale. Totuşi, calitatea optică a obiectivelor

scumpe este foarte ridicată. Sistemele optice de nivel premium de calitate la obiectivele cu zoom

profesionale vor garanta o calitate a imaginii la superlativ.

*Notă

Obiectivele cu zoom au căpătat o reputaţie proastă întrucât primele modele nu au reuşit să fie prea

bune. În ziua de azi, dezvoltările realizate în tehnologie au îmbunătăţit performanţele lor optice. Unele

obiective cu zoom sunt la nivelul omoloagelor lor cu distanţă focală fixă. Aceste obiective permit o

libertate mai mare în compoziţie şi, în plus, posibilitatea de a realiza o încadrare corectă când nu doriţi să

vă schimbaţi poziţia. Aveţi avantajul să luaţi imagini în timp ce alţii pierd faze importante pe timpul cât

schimbă obiectivele. Puteţi varia perspectiva aparentă şi vă puteţi concentra complet asupra compoziţiei în

timp ce condiţiile de iluminare se schimbă rapid.

În cazul în care insistaţi asupra unui obiectiv „rapid”, cu zoom şi cu deschidere constantă a

diafragmei, optaţi pentru modele cu f/2,8. Preţul, dimensiunile şi greutatea acestor obiective va fi mai

mare, dar mulţi fotografi acceptă aceste mici neajunsuri în schimbul beneficiilor aduse. Deşi nici un

obiectiv cu zoom nu este perfect, ele depăşesc cu mult obiectivele fixe, popularitatea lor fiind de înţeles.

Sfat practic: pentru portrete de persoane folosiţi distanţe focale mai mari de 50 mm, preferabil 80

– 135 mm; această opţiune oferă rezultate bune deorece nici nu „îngrămădesc” personajul, nici nu

distorsionează trăsăturile feţei, obţinând o imagine foarte naturală.

Teleconvectoare

Mulţi fotografi doresc obiective de 500 sau 600 mm, dar puţini reuşesc să le achiziţioneze. O

alternativă rezonabilă, mult mai accesibilă şi mai redusă în dimensiuni o constituie teleconvectorul.

Disponibile în câteva modele (1,4; 2; 4), aceste dispozitive permit extinderea valorii efective a distanţei

focale a unui obiectiv mai scurt.

Exemplu: dacă aveţi un teleobiectiv 200 mm, f/4, un convertor 1,4X îl va transforma într-un

teleobiectiv 280 mm, f/5,6, iar un convertor 2X îl va transforma într-unul de 400 mm, f/8. Este de

remarcat pierdea unei trepte de diafragmă, respectiv două. Exponometrul aparatului va sesiza acest lucru

şi va trebui să folosiţi timpi de expunere mai lungi sau o valoare ISO mai mare.

8

Puţine obiective cu zoom vor da imagini bune folosind aceste teleconvertoare, de accea se

recomandă folosirea lor pe obiective fixe. Chiar şi cel mai bun convertor va diminua calitatea imaginii, dar

acest lucru depinde şi de preţul acestuia.

Cea mai bună alegere este un teleconvertor cu cinci sau şapte elemente optice, preferabil de

aceeaşi marcă cu obiectivul pe care îl folosiţi.

Obiective macro

Termenul „macro” se referă la capacitatea obiectivului de a focaliza la distanţă mică. Multe

obiective cu zoom poartă semnul macro: ele au o capacitate moderată de a focaliza la distanţă mică, având

o mărime suficientă pentru a reda un obiect la un sfert sau o treime din mărimea reală a obiectului. Un

obiectiv macro veritabil ar trebui să focalizeze suficient de aproape pentru a reproduce subiectul pe film

sau senzor, la cel puţin jumătate din mărimea sa, sau cu o mărime de 0,5X. Definit mai strict, un obiectiv

macro trebuie să fie capabil de o redare la mărime naturală sau o mărire de 1X (la o redare în mărime

naturală, un bănuţ va fi redat la exact aceeaşi mărime pe film sau senzor). Obiectivele macro sunt

concepute pentru a produce o imagine perfectă la focalizări foarte mici, dar sunt de asemenea utile ca

obiective de înaltă calitate pentru orice distanţe.

Concluzie

Aproape orice subiect poate fi fotografiat cu orice obiectiv, de la 14 mm la 600 mm, dacă veţi reuşi

să găsiţi poziţia necesară pentru a lua imaginea. Cheia realizării unor imagini reuşite – şi, mai ales, cea

mai apropiată de specificul subiectului – este alegerea corectă a distanţei focale. Fotografii pretenţioşi vor

lucra cu subiectul, schimbând distanţa focală, distanţa de la care se ia imaginea precum şi unghiul, pentru

a explora o varietate de posibilităţi. Numai dispunând de mai multe obiective veţi putea face aceste

încercări. Fiecare nouă distanţă focală va crea un efect nou, astfel puteţi alege efectul pe care îl doriţi

Oricum, nu este recomandat să achiziţionaţi orice obiectiv care vă cade în mână. Dezvoltaţi-vă

colecţia numai după ce vă conturaţi specializarea sau pentru a rezolva prebleme ce vă apar frecvent.

Clubul de Turism şi Arte Escamonde Ploieşti www.escamonde.ro

Bibliografie: National geografic – Ghid Practic: Secretele unor fotografii reuşite, Fotografia digitală, Portrete.