Virusul poliomielitei

Virusul poliomielitei

Poliomielita este o boala infectioasa acuta si transmisibila provocata de visrusul poliomielitic. Numai un procentaj foarte redus, sub 1% din indivizii infectati, fac boala clinic manifestata prin paralizii provocate de distrugerea unor neuroni motori centrali.

Virusul poliomielitic face parte din familia Picornaviridae, genul Enterovirus. Este un virus ARN de dimensiuni foarte mici (28m) cu o capsida formata din 60 de capsomere. Deoarece nu are lipide in capsida sa virusul poliomielitic, ca si alte enterovirusuri, este rezistent la eter, etanol si detergenti, dar este sensibil la UV, formol si cloramina.

Virusul poliomielitic are 3 tipuri: 1, 2 si 3, antigenic distincte si care nu dau imunitate incrucisata. El este patogen pentru om si maimute.

Patogenie: virusul patrunde in organism pe cale orala prin mucoasa oro-faringiana si a tractului respirator superior. Aici se produce prima multiplicare, dupa care prin intermediul secretiilor orale patrunde in tubul digestive. Din stomac trece nealterat , nefiind afectat de aciditatea gastrica, in intestinul subtire unde urmeaza o noua faza de multiplicare. Majoritatea cazurilor se opresc in aceasta faza clinic inaparenta. Cand insa bariera intestinala este depasita se produce stadiul de viremie. In acest stadium virusul poate fi neutralizat de anticorpii specifici circulanti evolutia bolii fiind oprita sau dimpotriva, virusul poate invada sistemul nervos central si apare boala clinica. Virusul poliomielitic traverseaza bariera hematomeningeala si ajunge la creier. In sistemul nervos central, virusul se multiplica in celulele nervoase, in special in neuronii motori, pe care ii distruge. In functie de numarul neuronilor afectati si de localizarea acestora se produc pareze sau paralizii ce uneori pot fi insotite de contracture spastice. Diagnosticul de certitudine se bazeaza pe izolarea virusului poliomielitic pentru care se iau probe din spalaturi nazofaringiene, materii fecale, LCR sau tesut nervos. In primele doua saptamani de boala virusul este gasit intr-o mare proportie in aceste produse.

Epidemiologie: poliomielita este raspandita pe intrg globul. Rezervorul de virus este omul bolnav sau purtatorii sanatosi de virus. Agentul patogen se transmite pe cale fecal-orala sau pe cale aerogena, prin contact direct interuman sau indirect prin intermediul alimentelor, apei si abiectelor contaminate. Imunitatea dobandita este solida si de lunga durata. Profilaxia: bolii se face prin mijloace nespecifice ce se impun in cazul bolilor cu poarta de intrare digestive sau aeriana, precum si prin mijloace specifice vaccinul poliomielitic trivalent inactivat in formol, administrabil parenteral sau vaccine cu virus viu atenuat administrabil pe cale orala.

Virusul variolic

Variola, boala infectioasa extreme de contagioasa al carei agent etiologic este virusul variolic, a provocat timp de milenii epidemii care au decimat omenirea. Acest flagel este de domeniul trecutului, ultimul caz de variola fiind inregistrat in 1977 in Somalia. In 1980 OMS a declarat eradicarea definitive a variolei pe glob.

Virusul variolei face parte din familia Poxviridae, genul Orthopoxvirus. Este un virus AND, mare (250-300m) si este patogen numai pentru om si maimuta.

In present virusul variolic nu se mai gaseste decat in colectiile microbiene ale SUA si Rusia. Pana la disparitia bolii prevenirea ei s-a facut cu mare eficacitate prin vaccinare antivariolica. Aceasta vaccinare a fost primul procedeu de imunizare activa cunoscut si utilizat inca din antichitate de vechii chinezi. Virusul rujeolei

Rujeola este o boala acuta infectioasa, extreme de contagioasa, provocate de virusul rujeolic. Din punct de vedere clinic boala se caracterizeza prin manifestari catarale respiratorii, enantem bucal si eruptie maculo-papuloasa particulara. Virusul rujeolic face parte din familia Paramixoviridae genul Morbillivirus. Este un virus cu diametrul de 140 m format dintr-o nucleocapsida cu ARN si un invelis constituit din lipide, glicoproteine si polipeptide. Prezinta un singur tip antigenic. Virusul rujeolic este inactivat de caldura (o ora la 56C) radiatii UV, formol. Patogenie: virusul patrunde in organism pe cale respiratorie prin mucoasa nazofaringiana si conjunctivala, se multiplica in tesuturile limfoide dupa care se raspandeste pe cale sanguina in tot organismul. In formele severe de boala apar fenemene de imunosupresie cu scaderea numarului de limfocite T si B. Imunitatea dobandita dupa boala sau vaccinare dureaza practic toata viata. Diagnosticul se pune relativ usor pe date epidemiologice (sezon rece, mediu epidemic) si o simptomatologie caracteristica ( catar ocular, si al cailor aeriene respiratorii, enantem, eruptie maculo-papuloasa).

Epidemiologie: rujeola este o boala endemo-epidemica, ea apare in valuri epidemice la intervale de 2-3 ani. Sursa de infectie o constituie omul bolnav. Transmiterea bolii se face in general direct, pe cale aerotgena prin picaturile din secretia nazofaringiana si numai rareori indirect prin intermediul unor obiecte recent contaminate de bolnav. Receptivitatea la boala este generala dar, dupa imbolnavire, imunitatea este puternica si dureaza toata viata.

Profilaxia: bolii se bazeaza pe o imunizare activa sistematica a intregii populatii infantile. In acest scop se utilizeaza un vaccine rujeolic viu atenuat care se administreaza intr-o singura doza pe cale parenterala. Astazi se foloseste si Priorix, vaccin indicat pentru imunizarea activa fata de rujeola oreion si rubeola.