violeta craiu - povestiri

44
Titlul c`r\ii 1 Fatalitatea - R`zbun`rii Violeta CRAIU

Upload: mxff093437

Post on 24-Jun-2015

162 views

Category:

Documents


3 download

TRANSCRIPT

Page 1: Violeta Craiu - Povestiri

Titlul c`r\ii

1

Fatalitatea - R`zbun`riiVioleta CRAIU

Page 2: Violeta Craiu - Povestiri

Violeta CRAIU

2

Page 3: Violeta Craiu - Povestiri

Titlul c`r\ii

3

Violeta CRAIU

Page 4: Violeta Craiu - Povestiri

Violeta CRAIU

4

Page 5: Violeta Craiu - Povestiri

Titlul c`r\ii

5

TABLOUL YANULEI

Se lãsase seara . Rãcoarea ºi vântul ce doar adia rãsuceau în mineîntrebãri þesute de o minte obositã. Ochii se bulbucau, cãutându-ichipul în eter. Viforniþa din capul meu se accentua tot mai mult,îngheþându-mi zãnatica minte, fãcându-mã sã sufãr de micilescânteioare ce-mi ºtergeau lumina.

Unde era ? O cãutam ca un nebun de câteva zile ºi nu dãdeam deea. Îi plãcea sã disparã asemenea unui sunet înaintea fulgerului,chinuind cerul. Se volatiza fãrã sã-mi dea de ºtire. Zãnaticãfiinþã…Tortura ei mã distra ºi-mi plãcea misterul ei de grecoaicãpãtimaºã. Moleºit, mã întorceam în pat întrerupt de vise neîncepute,când sunã telefonul.

I-am recunoscut vocea subþire ºi sigurã. Un val de cãldurã îmi înãbuºipieptul. Capul ridicat, cu ochii închiºi, nu-mi permise sã-mi alimentezplãmânii cu aerul de care aveam atâta nevoie. Am îngânat emoþionat:

-Yanula! Prin ce cotloane te-ai mai ascuns? Am rãscolit toatã baltadupã tine…-Vroiai sã mã vezi? Vocea-i era caldã.Nu ºtiam ce sã-i rãspund. Dacã pânã atunci doream sã-i spun câte

ceva são doarã , ei bine, nu mai puteam sã rostesc nimic. Mã zãpãcise. Mi-

am trecut mâna prin pãrul ce stãtea vâlvoi, cãutând disperat un rãspunscare sã o mulþumeascã. Cu privirea sprijinitã de un colþ prãfuit alcamerei, i-am rãspuns:

-Ei, da. Doream sã te vãd.O auzii râzând fericitã pentru ca mai apoi, opritã de o nãlucã pe carenumai ea o putea vedea, sã rãspundã amuzându-se:-M-ai pierdut?! Te pomeneºti cã mã dãduseºi în urmãrire generalã. ªi?De ce nu m-ai cãutat? De ce nu ai venit dupã mine? N-ai avut timp?-Nu depindea numai de mine. Chiar unde ai fost? Ardeam de nerãbdare

Page 6: Violeta Craiu - Povestiri

Violeta CRAIU

6

sã-mi spunã adevãrul deºi ºtiam ca ºi în alte dãþi cã mã minþea.-La þesut de intrigi. Hm… Voi bãrbaþii! – bolborosi doar pentru sine.-Mi-o spui de parcã chiar aºa a fost… Intrigi?! Ce-s astea?Mã minþea elegant, mieros ºi eu ºtiam cã o face sã devin gelos. În

pieptulmeu inima se rãsucea prosteºte, încetinindu-ºi pulsul sângelui în

timp ce capul îmi atârna ca un dovleac sec. Frãmântãrile sentimentalenu-mi dãdeau pace. Chiar sã fi fost cu altul ? Nu avea rost sã mã maisune… Doar dacã?

-Nu am vrut sã te deranjez – am ºoptit.-Pãcat. Tu ai pierdut. Aºa cum pierzi multe din procesele tale…Mã lovise în moalele capului, iar eu n-am mai avut rãgaz pentru

replicã.A închis fãrã sã mai spunã nimic. Respiraþia mi se accentuase, în

timp de în ochi se jucau nevinovate lacrimi amare. Un timp nu m-amgândit la nimic, repetându-mi cã nu sunt decât un nenorocit care ocunoscuse. Mã liniºtisem aparent. M-am dat jos din pat ºi mi-am aprinsnervos o þigarã. Îmi pusesem la nimerealã o hainã pe mine ºi ieºisempe balcon sã contemplu Calea Lactee.

N-aveam timp de frumuseþea nocturnã. Stelele mi se pãreau nãluci,iar umbrele ce se tot roteau prin faþa ochilor mei, dansau îndrãcite,enervându-mã. Am aprins o altã þigarã. Câteva fumuri trase cu nesaþmã calmaserã, dar iuþeala gândurilor otrãvite legate cu panglicuþe roºiide firul vieþii, stãteau totuºi rezemate timid de zidul îndoielii. Simþeamo durere în suflet care se contopea cu rãcoarea nopþii. Îmi venea sãmã spânzur de iluzii. Afurisitã femeie! Sã disparã din cotidian fãrã sãanunþe. De fapt nici nu mã interesa… sau mã interesa?! Imperturbabilaiubire fãcea ºanþuri adânci în dezmierdatul meu suflet cãlcândnestatornic peste colþurile ascuþite ale deznãdejdii. Eram prins. Mãvrãjise cu puþinele ei cuvinte rostite mai ales la telefon ºi cu trupul eiperfect de nimfã. Sã fug? Unde? ªi pe coclauri aveam sã netezescaceeaºi neliniºte. Aveam sã calc în picioare iarba crudã plinã de rouachinuitoarelor mele zile petrecute alãturi de ea. Îmi venea sã-mi tragun glonþ în cap. Dar de unde pistol? Ah, dacã aº avea unul… Cãutamliniºtea ºi ceva afecþiune lângã ea , iar ea… Nestatornicã femeie! Amcãlcat strâmb dintr-un orgoliu tâmpit ºi am avut norocul sã dau peste ovrãjitoare?!

A doua zi, mã cãutã dis-de-dimineaþã la barou, unde aveam treabã,slavã Domnului, pânã peste cap.

Page 7: Violeta Craiu - Povestiri

Titlul c`r\ii

7

-Bã! Iar te-a îmbrobodit grecoaica? – îmi spuneau colegii fãcând hazde

mine. Eu nu-i bãgam în seamã. ªtiam cã aveau uneori dreptate, darle mai aruncam câte o înjurãturã, sã scap de ei.

-Într-o zi o sã-þi punã pirostiile, ai sã vezi tu pe dracul atunci…Mie nu-mi pãsa. Mã fermeca cu glasul ei diafan. Uneori, când tocmaieram pe punctul de a renunþa la ea mã întorcea ca pe un tramvai, la

pod la Brãiliþa . Dacã ar fi trãit Tanti Elvira, sigur ar fi avut-o în trupa eide ,,doamne de companie’’. Ce cãtare ar fi avut. N-ar mai fi fost denasul meu.

Apãruse incognito în uºa biroului. Era de o prospeþime pe care nu oputeam identifica. Jubila. Privirea seninã ºi clarã îi deschidea ºi maimult culoarea verde a ochilor închiºi pe jumãtate. Mã sãrutã glacial.

-Am venit sã-þi potolesc dorul, disperatule. Spuneai sã þi-e dor demine.

Aºa mã primeºti?-Ieri mi-ai spus numai baliverne. Sã te cred?-Crezi ce vrei!Trânti uºa ieºind ca o furtunã. În urma ei rãmase doar mirosul fin alparfumului franþuzesc, cumpãrat de mine pentru ziua ei care fusese

nu de mult. Începuse sã mã calce pe nervi. Nu-mi mai foloseau lanimic mâzgãliturile de pe colile de hârtie pe care le chinuiam zilnic. Amieºit dupã ea. Mã aºtepta râzând în strada aglomeratã de maºini parcateaiurea pe trotuar.

-De ce fugi? am întrebat-o þinând-o strâns de mânã.-Mã doare. Dã-mi drumul! Se uitã lumea la noi…-Sã se uite. Am eliberat-o din strânsoare, pãºind alãturi de ea.Tonul vocii ei mã calmã. Priveam nesãtul corpul ce-l ºtiam pe dinafarã

învãluit neglijent intr-o rochie provocatoare. Culoarea nisipului o prindeabine. Sfârcurile sânilor, obraznic ridicate, îmi palpau de la distanþãbuzele cãrnoase. Ce i-aº fi sãrutat! Picioarele lungi ºi subþiri cãlcauacerb lângã mine. Simþeam furnicãturi pe ºira spinãrii, uitându-mã cumalþi bãrbaþi întorceau capul admirând-o. Mi-era dor de ea. Am fãcut unsemn discret cu mâna arãtând spre restaurantul cel mai apropiat. M-aluat delicat de braþ ºi mi-a spus la ureche vorbe pe care doream sã leaud, lipindu-se tot mai mult de mine senzualã ºi caldã. Fãrã vreuncuvânt, se opri în faþa unei vitrine. Era un magazin de antichitãþi. Trupulei se unduia în sticla abia ºtearsã de praf. Îi plãcea sã se admire. Laînceput nu realizam la ce se uita. Trecutã cu privirea departe, într-olume fantasticã, îºi dezmierda ochii privind un mãnunchi de violete

Page 8: Violeta Craiu - Povestiri

Violeta CRAIU

8

pictate într-un tablou. Întinse mâna arãtându-mi-l fascinatã. Ca ºi ea,priveam fix minunãþia floralã transpusã pe pânzã. Preþul era destul depiperat, iar imaginea trãda o mãiestrie artisticã deosebitã. Mã trase înmagazin fãrã sã mã întrebe nimic. Ceru cu timiditate tabloul cu pricinafãcându-mã sã înþeleg cât de mult ºi-l dorea. Mâinile ei cu degete lungi, îngrijite, mângâiau discret pictura prãfuitã. Privirea ei blândã m-acuprins ca o dezmierdare dulce. Ochii ei erau umezi, iar buzele trandafiriisãrutau de la distanþã petalele florilor. Se vedea cã era ataºatã de aceltablou, mai mult, chiar îndrãgostitã, poate tot atât cât era îndrãgostitãde mine. Cu un gest copilãresc mi-l arãtã zâmbind.

-Cum þi se pare? Nu-i aºa cã e fascinant?N-am putut sã-i rãspund. Tabloul mã atrãgea sau nu, dar ea era

irezistibilã.I-am satisfãcut dorinþa, cumpãrându-i capodopera artisticã, ca pe o

provocare nouã, în a descoperi mai mult plãcerile ei ascunse. Dragosteamea pentru ea creºtea vizibil, ca dorinþa ei nebunã de a avea acelobiect de artã.

Zorii mijiserã de mult, iar eu încã mai eram legãnat de mângâierileispitei. Am pipãit uºor perna unde aºteptam sã-i gãsesc capul zulufat.Prin minte îmi tropoteau cai nebuni ºi sãlbatici. Pipãiam…Sprijinit încot mã balansam ameþit de realitate . Nu mai puteam respira, iar sângeleclocotea jucãuº prin vene. Vraja serii din în urmã se risipi brusc. Pepernã nu se odihnea decât tabloul cu violete, inundat de parfumulfranþuzesc al Yanulei.

Page 9: Violeta Craiu - Povestiri

Titlul c`r\ii

9

,, PUNCT ªI DE LA CAPÃT ”

Stãteau pe marginea ºanþului ca niºte boabe de porumb înºirate peun ºtiulete gata sã facã flori. Mestecau nici eu nu mai ºtiau prea binece, în timp ce din gurã le curgea unora cuvinte de neînþeles. Altora, lemergea guriþa ca o râºniþã de cafea în probã de lucru, certându-sesau þipând în acelaºi timp. Amestecau evenimentele zilelor ce sescurgeau fãrã rost ºi înþepeneau cuvintele nerostite suspinând prelungla trecerea cortegiului funerar.

-S-a dus ºi ãsta ! Mare pierdere. ªi era tânãr..-Cât sã fi avut?-Vreo ºaptezeci …-ªi ceva…Din ºaptesprezece veterani mai rãmãseserã opt. O nimica toatã. Cifrã

nesesizabilã într-o mare de tineri ai unui mic oraº. Participaserã înîndelungata lor viaþã la schimbãri. Fleacuri, tinerilor nu le trebuie istorie.Ce sã facã cu ea? Nimic important . Picioare obosite ºi deformare devârsta înaintatã stãteau cruciºi demne de ultima rugã.

-Cine mai ºtie de el?-A luptat în rãzboi ºi la ce i-a folosit?-Indiferent ce am face în viaþã bun sau rãu toþi ajungem într-o

groapã…-útia se vâneazã unul pe altul , se toarnã reciproc sã supravieþuiascã.Pe când noi nu ºtiam cum sã ne salvãm de la moarte ºi sã venim

victorioºi în þarã. Uitã-te la ei, spuse unul, arãtând ºirul de bãtrâni, unteanc de oase deformate de reumatism ºi amnezici. Cine sã-i maiplângã ºi pe ãºtia? Nu mai suntem importanþi…Osanale…

Stãteau acolo pe marginea ºanþului ascultând fanfara.-Ce mai cânta pe vremea noastrã…-Cine?-Cum cie? Fanfara.

Page 10: Violeta Craiu - Povestiri

Violeta CRAIU

10

-Unde? Pe front?-Cum unde?! La chioºc în Grãdina Mare.-Bere…-ªi mici…-Cât sã mai fie unul?-Ce?-Micii? Ãia din grãdinã?-Ce mai conteazã. Ai cu ce sã-i ronþãi? Numai zgârciuri ºi cât mai

multe din alea , cum spune nepotul meu, E-uri.-?!-Pãi vezi?Nostalgici. Nu mai interesa pe nimeni ce-i cu ei acolo. Berea ºi micii

erau atât cât nu-ºi puteau permite.-Pofta mea s-a dus dracului. O sã ne ducem ºi noi…-Dupã mici?-Eºti nebun?!-Dau eu o bere.-ªi eu.-Eu, n-am.-Nu bei.-Lasã cã-i dau eu, egoiºtilor.Fãceau pronosticurile meciurilor din campionat sau discutau preþurile

la grâu. Bursa protezelor dentare ºi lista coºciugelor fãrã capitonaj erauultimele subiecte în actualitatea veteranilor. Ce altceva mai puteaudiscuta?

-Eu am lãsat cu limbã de moarte sã mã ducã la cimitirul ãla nou.Mãcar

atâta merit dupã câte am fãcut pentru ãºtia.-Ce mai conteazã când eºti mort unde te duc. Mort sã te vezi cã derestul au ei grijã.-Cine?Cine te îngroapã.-Aia e. Cine mã îngroapã?…-Faci contract, cã doar e la modã.-Cu cine?-Cu firma. Cioclii erau pe vremea lui tataia acum sunt patroni de

magazine funebre... Morþi sã fie cã locuri la cimitir sunt slavã celui desus. útia te spalã, te îmbracã ºi te leagãnã în sicriul ales de tine, dupãce l-ai plãtit. Apoi cheamã un preot ºi gata. Eºti îngropat.

-Pãi numai atât?-Dar ce mã rog ai mai vrea, cã eºti pretenþios matale?

Page 11: Violeta Craiu - Povestiri

Titlul c`r\ii

11

-Ceva distracþii.-Mort? Pãi cum altfel?-La mort se boceºte omule, ai uitat?-Du-te, nene. Unde te crezi?-Ei, ziceam ºi eu. Am auzit ºi eu la nepoþi de distracþii de-alea de tescoli ºi din sicriu…- Nu mai eºti de de-alea…Þi s-au dus anii babacule.-Pofta ãstuia mi-aminteºte de o chestie hazlie. Pe front unii mureau

ºi alþii… Când eram tânãr aveam la batalion o sanitarã drãguþã foc. Bã,ºolduri ºi tâþe de fãceai orice sã o ai. O mai fãcea ºi pe dactilografa de-l înlocuia pe unul ce nu vedea prea bine. Ea era renumitã în batalioncã avea aºa revelaþii asupra peºtilor.

-Taci, cã mã nervozezi ºi nu dorm la noapte.-Lasã, mã, sã spuie!-Noi îi spuneam: ,,punct ºi de la capãt” cã, ,,vezi Doamne” era cevaîntre ea ºi acela de nu vedea bine.-Ce era?-Ei, ce era?! Ce mai conteazã. Dispãreau una douã ºi nu prea erau

de gãsit aºa din întâmplare. Pânã într-o zi când comandantul nostruavu nevoie de unul din ei doi sã scrie ceva urgent. Ia-i de unde nu-s.

-Pãi unde erau?-Te mãnâncã pe undeva de nu ai rãbdare?-Mã cam mãnâncã, dar pot sã mã scarpin?-?!-Taci, mã!-ªi atunci ce crezi? Apar ºi dumnealor dupã un ceas. Ea ducea în

mânã o cutie cu râme , iar el îi ducea vestonul ei.-Pãi unde fuseserã?-Undeva!…-ªi de ce nu au venit?-Din cauza râmelor…-Ce râme?-Alea de le avea ea în mânã.-Seara i le punea între degete ãluia ºi aºteptau sã pice peºtele.-Mã, tu râzi de noi. Du-te…-Nu. ,,Punct ºi de la capãt “ îl instala pe malul râului aºa frumos gãtitºi aºteptau sã ,,muºte” peºtele din râme. Ea prindea cu boneta peºtele

ce se îmbulzea la picioarele lui , iar el excitat ºi gâdilat la degete ºi maisus, gesticula din mâini numãrând peºtele prins. Apoi dispãreau.Puneau punct ºi o luau de la capãt.

-Unde?

Page 12: Violeta Craiu - Povestiri

Violeta CRAIU

12

-Ei cum unde?-Sã caute alte râme…-Eºti atins de screlozã… Fanfara încetã sã mai cânte. Se terminase ritual înmormântãrii. O

bãtrânã puþin surdã împãrþea colivã la cei aflaþi prin apropiere.-D-zeu sã-l ierte!Cu ochii spre sticla de vin ce bãtrâna o þinea într-o mânã murmurau

cu mintea rãvãºitã.

-ªi pe noi…

.

Page 13: Violeta Craiu - Povestiri

Titlul c`r\ii

13

ULTIMUL BAC

Rãcoarea serii de varã încã întârzia sã se simtã. Mirosea izbitor deputernic a mâl ºi a peºte. Pescarii amatori îºi adunaserã sculele ºi ceeace prinseserã într-o zi cu soare ºi pornirã obosiþi spre bac. Praful ºizgomotul antrenau agitaþia specificã malului Dunãrii. Maºinileparcurgeau ultimii kilometri sã poatã prinde un loc pe puntea baculuiTrestioara.

Un marinar negricios sfida cu privirea conducãtorii auto nepricepuþi,arãtându-le nervos, prin semne, locurile staþionãrii. Punea mâinile luiputernice pe capota maºinii oprindu-i alunecarea în vârtejul apei.

- Volan stânga! Încã puþin! Stop! Îndreaptã cauciucurile.Gata. Ultimul semnal . Se auzi, într-un târziu, sirena. Marinarii alergau

ameþiþi de dogoarea cãldurii , dar ºi de alcool, sã elibereze de parâme,bacul ce scârþâia surd.

-Mola prova!…-Mola pupa!…Valurile mici clipoceau agitate, la mal, spãlând puntea deoparte la

babord ºi de alta la tribord. Încã douã semnale de avertizare ºi un ºuieratscurt. Sirena de auzi, înfricoºãtoare ºi rece. Douã comenzi scurte ºibacul se depãrta uºor de mal. Unii pasageri încântaþi fumau de plãcere,admirând peisajul dunãrean, alþii, dupã ce îºi fãcuserã semnul crucii,se þineau zdravãn de ceea ce gãseau în jurul lor, ignorând tangajul ºistarea de rãu. Din amonte spre aval, Dunãrea purta în curgerea ei linãresturi de trunchi lemnos. Cei mai mulþi navetiºti se adunarã la prova.Bicicliºti ºi motocicliºti cu rucsacuri, mincioguri, juvelnice, undiþe dinstuf ºi mulinete, încurcau pasagerii ce-ºi mai cãutau locuri printreautoturisme.

Page 14: Violeta Craiu - Povestiri

Violeta CRAIU

14

-Nene, nu-mi zgâria maºina cã dai de belea!-ªezi blând. Noi suntem învãþaþi cu de-astea…-Picã, picã?-Nu prea, de-o saramurã. Un biban, doi, poate ºi o roºioarã…-La ce di?-Mãmãligã.Sãlciile bãtrâne ºi aplecate pe malul apei stãteau nemiºcate pãzindu-

l. Printre crengile înverzite, ce sãrutau luciul apei curgãtoare , sezbenguiau egrete albe cu moþ ºi raþe leºeºti. Pescãruºi gãlãgioºi sãgetauzarea. Pãduricile de plopi ºi sãlcii strãjuiau malurile de o parte ºi dealta. Enigmatice, lãsau imaginaþia turiºtilor neobiºnuiþi cu peisajul sã-ºislobozeascã gândurile pe cãrãrile umbrite de pe lângã malul apei.

Smârdan (sau Ghecet cum i se mai spunea) rãmânea o aºezarepescãreascã pe malul Dobrogei de nord. Apusul soarelui setransformase într-o peliculã portocalie, în cingãtoare de aramã pentruo searã frumoasã. Câteva dunãrene, îndrãgostite, cu pãrul lung canoaptea, îºi îmbrãþiºau partenerii cu înþelesuri erotice. Erau gãtite dupãgât cu nuferi albi adunaþi de pe Braþul Mãcin. Valurile tulburi alebãtrânului fluviu stropeau puntea. Motoarele bacului fluvial rãsunauînfundat sfidând liniºtea aparentã.

Un sunet strident ºi jalnic umple zarea. De pe malul abrupt ºi singuraticfarurile unui autoturism semnalizeazã disperate. Toþi privesc spre loculcu pricina. ªoferul face semne cu mâna numai de el ºtiute. Cãpitanulvasului ºtie ºi el. A înþeles. Privirea lui agerã scruteazã orizontul. Mutãcu mâna stângã pipa dintr-un colþ al gurii în celãlalt, dând comenziscurte prin telegraf, marinarilor de la sala maºinilor ºi de pe punte.Timona se roteºte în dansul ei marinãresc ajutând lupul de apãcurgãtoare sã-ºi arate mãiestria de cãpitan.

-Cârmã bandã stânga.Bacul face o giraþie de 180 grade. Comenzile curg grav.- Încet înainte!-Încet înainte!- i se rãspunde de la sala maºinilor.-Încet înainte puþin!-Bandã stânga!-Parâmã la prova!-Parâmã la pupa!-Liber maºina! De câte ori nu a mai fãcut acest lucru?!Scârþâind greoi din toate încheieturile, bacul este acostat din nou la

mal. Parâmele se prind ca un cleºte de babale de pe mal. Înnegrite de

Page 15: Violeta Craiu - Povestiri

Titlul c`r\ii

15

vreme susþin bacul ce saltã sub frãmântarea apei ce curge parcãneliniºtitã spre Galaþi.

Se lasã trapa lateralã la babord cu repeziciune. Se fac semne clarecu mâna ºi se dau comenzi scurte. Toþi sunt curioºi. Se uitã gesticuleazãºi nimeni nu pricepe nimic.

-De ce s-au întors?-Nu vezi?! Mai e o maºinã.-Iaca! Fãrã asta nu puteam pleca…-Bre, nu vorbi!- spuse un bãieþandru înfipt. Nu eºti de prin partealocului ºi nu ºtii…Doar unul dintre marinari calmeazã spiritele încinse. κi face loc

disperat printre maºini, rugând conducãtorii auto sã mai creeze un spaþiupentru încã un autoturism. ªoferii, enervaþi, se urcarã la volan ºi într-un loc foarte mic, prin manevre repetate lãsã sã li se alãture Fordulîntârziat.

- Hai, încã puþin! Hai!- Dacia roºie, mai la stânga, încã mai e loc. Fiþiînþelegãtori!

Din nou un ºuierat scurt , apoi sirena ºi zgomotul surd al parâmelorce eliberau ultimul bac al serii de malul dobrogean. Privirile curioasecãutau cu îndrãznealã cãtre cel întârziat. Acesta stãtea neclintit lavolanul maºinii sale, respirând aerul curat al înserãrii. κi ºterse cu dosulpalmei fruntea plinã de broboane de sudoare în timp ce cu o miºcarelentã îºi întoarse capul spre spatele maºinii. O femeie, tânãrã, cu uncopil în braþe plângea în suspine. Marinarul negricios încasã taxatransportului ºi schimbã câteva cuvinte cu cel întârziat. Ridicã apoicapul peste celelalte autoturisme ºi fãcu un semn comandantului,arãtând cãtre Brãila. De pe malul celãlalt, din întuneric, un alt autoturismsemnaliza cu farurile aprinse.

-Toatã viteza! - strigã cãpitanul.-Toatã viteza! -i se rãspunde grav.Bacul înainta sfidând întunericul ºi apa ce dãnþuia nebunã în vârtejuri

mari ºi periculoase. Un urlet înãbuºit se auzi la suprafaþa apei sau eradoar spaima ce-i cuprinde pe unii ce nu suportã tangajul. Cui îi maipãsa cã stropi mari se ridicau pe punte, biciuind feþele oamenilor tãcuþi.Rãcoarea serii sãgetã dintr-o datã trupurile ca o un semn al morþii ºi alchemãrilor din adâncuri. Umbre schimonosite de lãsarea întunericuluidãnþuiau cuprinzând malurile. În depãrtare oraºul Galaþi era scãldat înlumini multicolore. Bacul îºi încetineºte înaintarea ºi se izbeºte cuputere de pontonul înfipt în mal.

-Încet înainte!

Page 16: Violeta Craiu - Povestiri

Violeta CRAIU

16

-Culoar prova!-Încet, înainte puþin!-Parâmã la prova!-Parâmã la pupa!-Stop maºina!-Fila Ancora!Cele câteva comenzi scurte ºi precise aºeazã bacul cu prova în

amonte. ªiiar se aude zgomotul nedefinit al parâmelor ce se prind de babalele

de pe mal.Zarea se schimbase dintr-o datã. Totul pãrea mohorât ºi lipsit de

viaþã.Liniºtea era tot mai apãsãtoare. Brusc, sunetul motoarelor

autoturismelor despicarã necruþãtor noaptea. Luminile slabe ale oraºuluipãreau steluþe mici, ce pâlpâiau înãbuºit. Sinistru . Nimic nu mai semãnacu splendoarea înserãrii.

Noaptea cuprinse tot fluviul cu mirosul specific de mâl ºi peºte. Mediculsalvãrii preluã micul bolnav, ascunzându-ºi îngrijorarea, în timp ce maimulþi gurã cascã întrebau curioºi ce se întâmplã. Apoi liniºte.Apãsãtoarea tãcere însoþea malul Brãilei ce sãruta mut valurileînspumate ale bãtrânului fluviu.

Ultimul bac ce traversa Dunãrea pe la Brãila ºi Smârdan aduceaîntotdeauna cu sine ºi ultima speranþã…

Page 17: Violeta Craiu - Povestiri

Titlul c`r\ii

17

PÃTRATUL DIN OS

Traversam strada Regala într-un ritm, pe care de obicei nu-l aveam.De ce mã grãbeam aºa? De câteva nopþi nu dormeam ºi toatã insomniamea se datora unei mãsele de minte. Era cariatã sau se spãrsese,Dumnezeu ºtie. Muream de durere la fiecare înghiþiturã. Nu agreamdentiºtii. Mi se pãreau inumani. Lipsiþi de sentimente, îþi luau cu zâmbetulpe buze durerea, dar ºi banii. Cum totul se plãteºte, evident cã nici eunu am scãpat!…

De cum mã zãri în cabinet, doctoriþa, o femeie dintr-o bucatã, mi seadresã prieteneºte:

-Ce-i, Getule? Iar ai necazuri? Ia loc. Mã ocup imediat ºi de tine!Am dat din cap afirmativ ºi m-am aºezat pe canapeaua din hol. Durerea

încetase ºi polizorul pe care îl auzeam îmi sfredelea creierul. Îmi veneasã plec, dar ºtiam…Mai erau înaintea mea douã persoane cãrora doamnadoctor le spusese cât de curajoasã sunt atunci când vin la dentist. Îmitreceau prin cap fel de fel de gânduri, uitând, de fapt, unde mã aflam.Priveam cu idioþenie cum rând pe rând, fiecare pacient urca pe scaunulce îl uram de moarte. Faþa îmi devenise stacojie ºi mã fãcusem micã detot, gata sã intru în pardoseala alb-gãlbuie. Ecoul se auzea strident înminte, iar eu repetam fãrã glas rugãciunea ,, Tatãl nostru.’’

-Ce ai? mã întrebã uimitã doamna doctor.Nu am rãspuns ºi m-am aºezat pe ,,scaunul morþii.’’-Ia sã vedem…Femeia se uitã atent în gura mea ºi spuse mormãind:-N-am ce sã-þi fac. Te aºteaptã vremuri grele…Am încuviinþat oftând ºi am deschis gura, sã-mi fie admiratã

splendoarea aurie a dinþilor falºi. Ca la comandã am scuipat ca ºi cum

Page 18: Violeta Craiu - Povestiri

Violeta CRAIU

18

mi-aº fi luat rãmas bun de la gâtlejul meu suplu ºi umed, pe carealunecase ceva scârbos.

Doamna doctor îºi suflecã mânecile halatului , cotrobãi prin trusã,cerut asistentei câteva instrumente din metal pe care ºi le aºezã pemasã ºi-mi fãcut semn cu mâna sã fiu amabilã…

Am deschis gura în momentul în care am închis ochii. Dupã câtevaminute m-a izbit un mirosit greu de medicamente ºi am simþit o apãsareputernicã în poalã, în timp ce capul îmi era þinut ca într-o menghinãde cãtre nebuna de asistentã. ( Mâinile ei cunoscuserã muºcãturileunor pacienþi aflaþi în aceeaºi situaþie.) Prin maxilare îmi treceau miide fulgere ºi ploi calde, sãrate… Simþeam rãsuflarea dentistei aproapede pleoapele mele ºi mirosul de Chanel care mã îneca, obligându-mãsã scot limba tot mai mult. Cãlãul mã lãsã câteva minute sã respirapoi calvarul reîncepu.

Capul mi se clãtina greu , ca dupã o beþie prelungitã. Îmi venea sãrâgâi ºi sã

înjur de mama focului. O presiune diabolicã mi se fixase dupã urecheadreaptã, înþepenindu-mi gâtul.

- Acuuumm!…Apoi tãcere. Nici un sunet, nici o vorbã. Nimic. Aveam impresia cãmurisem… sau nu mai eram eu ci eul meu. Sub limbã îmi gâlgâia

sângele care þâºnea din gaura fãcutã de mãseaua extirpatã.-Scuipã!Am executat ceea ce mi se ceruse. Nu înþelegeam de ce doctoriþa

studiaMãseaua, care rãmãsese agãþatã în cleºtele dentar. Privea atent ºi

se minuna.-N-am mai vãzut aºa ceva!Nu mã interesa câtuºi de puþin ce spunea. Cu privirea îndobitocitã,

de dataaceasta mã uitam eu, la mãseaua buclucaºã. În partea unde ar fi

trebuit sã fie rãdãcina erau douã mici proeminenþe pline cu puroi.Pãtratul din os eliberase maxilarul ºi gâtul, fãcând loc râului gãlbui ceizvorâse de sub faldurile rochiei. Am privit cu calm bãltoaca dintrepicioare ºi cu surâsul omului care a fãcut o prostie fãrã sã-ºi dea seama,m-am strecurat în toaleta cabinetului.

Umbra trupului meu se transformase într-un oval perfect alb. Ceea

ce îmi mai amintesc este cã… am tras apa.

Page 19: Violeta Craiu - Povestiri

Titlul c`r\ii

19

AMINTIRE DE VACANÞÃ

Septembrie îºi despica tandru orizontul ultimului rãsãrit dincolo denorii cenuºii ce se risipeau agitaþi în lumina ce inunda ca o exploziesuprafaþa pãmântului din care ieºeau aburi. Scoicile aruncate de valuripe mal zãceau între somn ºi letargie încãlzite slab de astrului zilei doarpescãruºii gãlãgioºi încumetându-se destul de frecvent sã se apropiede plaja pustie . Urmele pãsãrilor pe nisipul umed nu mai impresionape nimeni, nici dansul în zor al înaripatelor admirat atât de pãmânteni.

Amintirile se destrãmau împietrite la fiecare val înspumat al mãriiobligând imaginar þãrmul sã se spele de pãcatele oamenilor cebântuiserã o varã în cãutarea de distracþii. Pustiu? Sau imaginea irealãa unei zile ce-ºi scurge timpul fãrã importanþã. Oameni simpli, cu hainelemai ponosite ca sufletul ºi chipul lor, pregãteau încãrcaþi de gânduriultimele plase pentru prins peºte crezând cã poate de aceastã datã vorfi mai norocoºi. Vara se sfârºise iar traiul lor din zi în zi devenise tot maigreu. Nimeni nu scotea nici o vorbã, tãcerea apãsãtoare mãsurându-se doar cu valurile mãrii ce-i însoþeau ecoul.

În tot acest decor undeva în depãrtare în pãduricea dintreCostineºti ºi satul Schitu douã umbre se strecurau preocupate deimaginea orizontului cãtre una dintre bãrcile pescãreºti trase la mal.Se salutarã discret cu oamenii pescari fãrã ca aceºtia sã-i bage înseamã.

-Ieºiþi în larg? întrebã unul dintre necunoscuþi.- Azi e frumos faþã de zilele trecute când au fost valuri mari ºi nu am

putut pescui.-Mergeþi spre…

Page 20: Violeta Craiu - Povestiri

Violeta CRAIU

20

Cei trei pescari privirã cãtre necunoscutul ce nu-ºi terminasepropoziþia, ºi

care stãtea cu mâna întinsã cãtre orizont arãtând cãtre un vapor.- A, epava! Pãcat cã la anul nu va mai fi aici… A ruginit ºi polueazã

apa…Cei doi bãrbaþi , care nu erau prea tineri, se foirã neliniºtiþi pe lângã

pescarii pregãtiþi sã iasã pe mare. Unul dintre ei le surâse celor doi ºile fãcu semn sã urce în barcã.

-Au mai fost ºi alþii care nu au plecat fãrã sã o vadã de aproape,adãugã un

al pescar în loc de rãspuns.-Nu deranjãm?-Nu. Vara ne mai picã un ban câºtigat cu uºurinþã din scurte croaziere

pe mare cu ºalupa aia mare de acolo. Iarna ne este greu…Nu sepoate trãi doar din pescuit.

Nimeni nu spuse nimic. Barca se desprinse de mal ca un fluture depe petala unei flori, legãnându-se pe valurile înspumate ale mãrii.

Vântul bãtea dinspre plajã uºurând înaintarea ambarcaþiunii. Pescariimai degrabã lupi de mare decât oameni simpli care trudeau pentruhrana zilnicã trãgeau la rame cu forþã grãbind înaintarea cãtre unvaporul eºuat în timpul unei furtuni.

Anii trecuserã ºi fiecare varã turiºtii admirau pentru jumate de orã,epava, ce devenise mai mult decât o legendã din care localnicii îºifãcuserã o sursã modestã de venituri. La întoarcere, pentru a faceeconomie, marinarii nu mai porneau motorul ºalupei, astfel navigau cupânzele întinse pe un mic catarg. De cele mai multe ori vântul îi ajutadin pupa, trecând peste fiecare val , amintind de corãbiile cu pânze cenavigau pe mãrile ºi oceanele lumii. Mulþi dintre cei care se aventurauîn aceastã scurtã cãlãtorie rãmâneau cu o amintire de neuitat chiardacã marea le rãscolea conþinutul stomacului.

Unul dintre necunoscuþi întinse mâna dornic sã atingã peretele demetal ce nu se mai sfârºea. Se cutremurã. Dinspre calã i se pãru cãaude strigãte disperate, zgomote ºi lovituri ritmice de ciocan iar stropiide apã ce-i udarã mâna îi înþepeniserã degetele. Îl apucã groaza iarfrica îi stãtea cocoloº pe ºira spinãrii fãrã sã-i dea curajul sã spunãceva. O muzicã întreruptã a unui aparat de radio încerca sã pãtrundãîn atmosfera încãrcatã de amintiri dureroase. Celãlalt necunoscut seuita uimit prin ce trecea tovarãºul sãu, tãcut, dar nu fãcu nici un gest.Cuvintele îi încremenirã pe buze, obrajii umezindu-se din cauzatranspiraþiei reci ce-i inundase fruntea. Zâmbind înfundat, pescarii

Page 21: Violeta Craiu - Povestiri

Titlul c`r\ii

21

vâsleau atenþi, þinându-se departe de coca epavei cu ajutorul uneicange. Erau obiºnuiþi cu cei care cãlãtoreau pentru prima oarã pe maresimþindu-le emoþiile ºi frica de apã. Trecuserã de provã. Imaginea epaveise contura tot mai bine. Celãlalt necunoscut vizualiza cu ochii minþiimarea în furtunã ºi neputinþa cãpitanului de a stãpâni vasul acceptândcu greu ideea unui naufragiu. Parcã nedefinit în lumina clarã a zilei ceabia începuse se distingea la timona silueta cãpitanului îngrijorat desoarta navei.

’’ Marinari, o sã ne înghitã nisipul ºi nu o sã mai ieºim de aici… Cutoatã viteza înapoi!’’

’’Cãpitaneee! Nimic nu mai ascultã pe furtuna asta. Am pierdutcontactul cu sala maºinilor…’’

Sunetul sirenei despica violent vãzduhul acoperit de nori cenuºii.Fulgere violente sãgetau zarea însoþite de tunete din ce în ce maiputernice ºi asurzitoare. Radarul nu mai funcþiona iar radioul amuþise ºiel. Legãtura cu Paza de Coastã care era ultima lor speranþã devenisedoar o iluzie. Degeaba încercau marinarii sã execute comenzile datede cãpitan, vasul sãlta nebuneºte sub valurile mari, ucigaºe.Telegrafistul dãdu neputincios din umeri. Nu era nici o ºansã de salvare.Erau pierduþi…Privirile se îndreptau spre cer acolo unde stihiile naturiidezlãnþuiau furtuna, aruncându-i aproape de þãrm.

Pescarii oprirã barca pentru câteva minute timp în care îºi odihnirãbraþele obosite. Rugina se instalase pe vapor peste tot ºi mâncaseaproape pe jumãtate ochiurile din lanþul ce susþinea încã ancora. Epavaîºi oglindea silueta maronie cu reflexe roºcate în apa limpede a mãriiemanând în acelaºi timp un miros greu de peºte ºi motorinã, amestecatcu miros de fier ruginit din cauza apei sãrate. Undeva la pupa sevedeau lipite pe cocã scoici ºi alge. Fusese o navã maritimã comercialãce-ºi purtase cu mândrie echipajele de marinari neînfricaþi pe mãrilelumii iar acum devenise doar o amintire de vacanþã.

Cãlãtoria se sfârºise. Malul apropiat al plajei îi readuse pe cei doinecunoscuþi cu picioarele pe pãmânt continuând sã priveascã fascinaþicãtre epavã. Aceasta dispãru la orizont pentru câteva secunde spreuimirea celor prezenþi, ca sã aparã apoi clarã ºi tãcutã strãlucind însoare.

Marea îºi cerea trofeul acesta, rezistându-i an de an.

Page 22: Violeta Craiu - Povestiri

Violeta CRAIU

22

Douã zile din acel fierbinte august

Rãmãsesem tãcut cu privirea aþintitã spre ea . κi aduna lenjeriaintimã de pe fotoliul unde nu cu mult timp în urmã o strânsesem înbraþe ºoptindu-i cuvinte de dor. Vulcanul din mine se stinse. Devenindtot mai calm, adulmecam orbit de surâsu-i enigmatic mireasmaparfumului oriental ce mi se lipea de nãrile încã fierbinþi. Doream sã-mi rãmânã în minte imaginea ei, ca un spectacol de galã, de care sã-mi aduc aminte ori de câte ori aveam chef. Cu acele banale cuvinteabandonate sau spuse doar pe jumãtate sã o îmbrãþiºez în imaginicolorate, sã ating cerul cu palmele, plutind deasupra pãmântului .

O priveam cu dragoste. Miºcãrile îi erau provocatoare, furnicându-mi corpul, dându-mi senzaþia de arsurã pe ºira spinãrii, de gol în stomac.Îmi dãdea impresia cã se ascundea dupã un cristal uriaº ce-i deformagesturile, transformându-le în clipe de vrajã. Totul era proaspãt, aerulpe care îl respira se risipea în goliciunea trupului ca o amintire stranie.O umbrã cenuºie se încolãcea în jurul trupului ca ºarpele dinEden…Dragostea ne aºtepta pe amândoi sau numai pe mine?!Rãsunau clopoþei de-argint sfredelindu-mi creierul împietrit întrecoapsele nopþii. ªi mãrul acela roºu transformat în pãcat se rostogoleapeste sânii tari…

Se abþinea sã mã priveascã scoþând din când în când câte un suspin,încãtuºat de câteva cuvinte ºoptite, înþelese doar de ea. I-am atins întreacãt pãrul ondulat ºi mãtãsos în care îmi cufundam adesea faþainspirând parfumul dulceag ce mã transporta într-o lume irealã. Abiacând am auzit apa curgând în baie m-am trântit pe fotoliu ºi am începutsã plâng, rostogolind pe obraji râuri de lacrimi. Ridicasem privireapierdutã ºi înceþoºatã cãtre toþi sfinþii, uitând de preamãrirea lor ,

Page 23: Violeta Craiu - Povestiri

Titlul c`r\ii

23

rugându-i sã-mi îndeplineascã cererea, ca ea sã mai rãmânã cu minecâteva ceasuri. Nu puteam accepta ideea ce nu-mi dãdea pace, cãavea sã plece pentru mult timp, cã nu avea sã revinã curând saupoate niciodatã. Doamne, ºi cât am aºteptat-o! …

În apartamentul vecinilor se auzea muzicã. La început nu am datimportanþã. Manelele binecunoscute umpleau ca o explozie de bucurietot palierul blocului ºi capul mi se balansa în ritmul nebunesc al melodieitatuând cu buzele melodrama ce încolþea în minte. ,,Va pleca ºi eu cevoi face fãrã ea?!’’ ªi iar muzica aceea nebunã. ,, Eºti iubirea vieþiimele… Pleci ºi mã vei da uitãrii’’…Se învârtea totul cu mine. ªi melodianu se mai sfârºea.

-Mai încet! Cã mã scoateþi din minþi. Turbaþilor!-Babooo! Pe vremea ta nu erau manelee? Ha, ha, ha!În fiecare zi acelaºi repertoriu. Mã sãturasem de scandalul pe care

unii vecini, pe bunã dreptate, îl lansau împotriva melodiilor enervante.Tulburat am adãugat ºi eu cu glasul rãguºit:

- Niºte nemernici madam Viºinescu, niºte nemernici…Parcã mã simþeam mai bine sau încercam sã ancorez la malul

suferinþei mele necazul pricinuit de distracþia vecinilor. Îmi dezmierdamtâmplele obosite, masându-le uºor, încercând în acest fel sã alungdurerea ce-mi brazda fruntea. Mã durea sau era doar o impresie?Fredonam melodia care nu se mai oprea amintindu-mi imagini de vis,niºte zdrenþe de mãtase ce se conturau sau se destrãmau ca pânzade pãianjen. Habar n-aveam de ceea ce se întâmpla cu mine. Era eulmeu ce râdea drãceºte sau zburam haotic prin alte dimensiuni cãutândpenitenþã. Mã pierdeam blestemat printre ºoapte ºi vise, ºi spectacolulde galã continua…

Gândurile mele renãºteau din cenuºa timpului, alintând prezentulrãnit, ce pãrea ireal, sufletul mi se desfãcea în felii fiecaretransformându-se în câte un þurþure de gheaþã. Cãldura acelui augusttorid mã mai încãlzea, amintindu-mi de o perioadã importantã din viaþamea. Douã zile deosebite, pline de farmec care trecuserã foarte repede.Nici nu ºtiu când…

O întâmpinasem la garã cu un fir de gerbera roz, floarea ei preferatã.Pânã la venirea trenului parcursesem deja tot peronul de zeci de ori ,cu paºi mãrunþi ºi apãsaþi, uitându-mã cu disperare la ceas. Parcãnici una din limbile ceasornicului învechit nu se miºca, timpul era obositde atâta melancolie ºi îºi încetinise evoluþia. Mi-am sprijinit capul întrepalmele umede de emoþie, îngheþându-mi rãsuflarea ca o ninsoarerãtãcitã-n primãvarã. Ce viaþã încâlcitã! A dracului de încâlcitã! Cum

Page 24: Violeta Craiu - Povestiri

Violeta CRAIU

24

sã o determin sã rãmânã sã-ºi trãiascã restul zilelor alãturi de mineoferindu-i un trai îmbâcsit, nesigur, plin de lipsuri ºi nerozii?!. Ea veneadintr-o lume unde eu nici cu gândul nu îndrãzneam sã pãtrund. Nu-mipovestise prea multe, o terorizasem cu întrebãri indiscrete, unele chiarindecente în speranþa cã avea sã mi se confeseze ca celelalte. Prostii.Mã domina lamentabil . Era un fruct în pârg Nu apucasem sã-i spunprea multe despre mine în scrisorile trimise cu poºta electronicã.Reuºisem sã ne apropiem unul de celãlalt, sã ne cunoaºtem gusturileºi sentimentele, descoperindu-ne într-un fel caracterul. Credeam îndragoste la prima vedere; iluzie târzie…

Ne revãzusem dupã aproape un an, care trecuse pentru amândoifoarte încet. Eu sorbeam frecvent dintr-o suferinþã cruntã, afundându-mã tot mai mult în tãcere, urmãrindu-i zâmbetul enigmatic din fotografiace-mi umplea ecranul monitorului.

Acele douã zile s-au scurs teribil de repede, dar am constatat cã întot acest timp am trãit cât într-o viaþã. Ne-am simþit suflete pereche,am colindat prin emisfere unde nu ajunseserã nici mãcar gândurilenoastre. Mâinile se împreunau formând una singurã. Se cãutau, sedezmierdau, se alintau. Ne-am spus versuri ºi cuvinte de dragoste pecare le ºtiam dintr-o carte binecunoscutã. Eram fericiþi ºi aceastã fericireo datoram unei întâmplãri banale.

O remarcasem la o lansare de carte ºi am fãcut schimb de adrese.Se strãduia sã vorbeascã corect româneºte, explicându-mi cã senãscuse în strãinãtate. Nu am avut curajul sã o întreb dacã locuia înRomânia. Dupã felul cum era îmbrãcatã , destul de elegant ºi cu bungust o puteai confunda cu o strãinã.

Mi se adresã ºoptit, cu glasul încãrcat de emoþie.- Deosebit moment!…-Sunteþi cunoºtinþã cu poetul? am întrebat curios.-O, nu! Întâmplãtor am citit afiºul lipit pe vitrinã ºi am intrat… Zâmbetul

ei degaja naturaleþe, ochii aceia mari, strãlucind în bãtaia razelor desoare ce inundarã librãria, mã priveau calzi, cucernici ºi misterioºi. Voiavea ce citi în tren. De mult nu am mai cumpãrat o carte de versuri,continuã surâzând.

Lumea se foia pe lângã noi urmãrindu-ne miºcãrile buzelor, citindu-ne cuvintele pe care noi le ascundeam în ºoapte.

Era un individ ciudat care fixa cu privirea pe fiecare dintre invitaþi.Mã ºoca cum îi analiza, în timp ce degusta prãjiturile de pe masã. Nu-mi plãcea prezenþa lui acolo, dar câteva doamne dint-un cerc izolatcomentau în contradictoriu pe seama lui. Cuvintele prinse din zbor

Page 25: Violeta Craiu - Povestiri

Titlul c`r\ii

25

argumentau ceea ce de fapt bãnuisem ºi eu. Persoana suspecta ºilansa zvonuri. Urâtã meserie. Câþi oameni nevinovaþi nu i-au picat înplasã?! Mã îngrozea gândul cã din toþi cei prezenþi unul era subiectulvizat...

Nu i-am mai dat atenþie, admirând femeia cu care intrasem în vorbã.Doream sã ºtiu mai multe despre ea ºi fãrã reþinere, dar cu inima bãtândnebuneºte, am invitat-o la un restaurant elegant. M-a surprins cã dãdusecurs invitaþiei mele foarte repede, fãrã a mã frãmânta cu un refuzcategoric sau sã se lase prea mult rugatã. De fapt, nu avea ce pierde.Amândoi doream sã ne cunoaºtem, numãrând clipele de aºteptaremocnitã. În timpul mesei îmi arunca câte un zâmbet simþind în sufletulmeu cum dragostea înflorea în copacul iubirii. Neputincios abia dacãreuºeam sã o privesc. Îmi plãcea grozav sã-i fiu victimã, aºteptând sãmi se dãruiascã fãrã reþinere. Prin genele stufoase mã scãlda în luminicolorate, ascunzându-mã în arhivele gândurilor. Îi simþeam cãldurabuzelor lipite de obrazul meu rece. Oftam, imaginându-mi-o zeiþã.

Am tresãrit când m-am auzit strigat de mai multe ori.-Laurenþiu! Laurenþiu!Am întors capul visãtor. Stãtea zâmbitoare în uºa camerei ºi aºtepta.-La ce te gândeai?-La nimic important.-Mi-ai spus cã mã conduci la garã…-O! Da! E târziu?-Nu! Mai e timp. Pentru noi nu mai e…I-am sãrutat mâna cu tandreþe ºi am îmbrãþiºat-o. Am rãmas aºa

mult aºa. Timpul se oprise în loc iar noiIleana rãscolise-n mine furtuni de dor , furtuni care se calmaserã

dupã plecarea ei. Melancolia aceea târzie mã invadase ca o boalã,se înfipsese adânc în golul lãsat, trãind cu speranþa unei revederi.

Douã zile din acel fierbinte august mi-au chinuit existenþa, sufocându-mã. Cuvintele ei dulci sunau permanent în mintea mea ca un sonet aliubirii, privind cu nostalgie cum firul vieþii se destrãma în clipe vrãjmaºeunde nu mai era loc pentru aºteptare.

Îmi rãmãsese doar visarea ºi imaginea ei de pe ecranul monitorului.

Page 26: Violeta Craiu - Povestiri

Violeta CRAIU

26

CEAªCA DE CAFEA

Apa curgea încetiºor la robinetul din bucãtãrie stropind ici colo fliselealb – crem, îngãlbenite de vreme, martore la nenumãrate operaþiunide curãþenie pe care madam Margareta le aplica consecvent. Aici erasanctuarul, aºa cum îl denumea deseori, spaþiul unde amesteca ierburileºi mirodeniile, mirosul elizeic transformându-se într-un abur careînsoþea o umbrã imaginarã proiectatã în afara ferestrei sau inunda totapartamentul vecin, pe pofticioºi înnebunindu-i de plãcere. Înapartamentul ei mirosea levãnþicã proaspãtã, busuioc, scorþiºoarã ºiierburi cãrora nu le puteai descrie parfumul. Unii o bârfeau din invidie,alþii savurau mirosul plãcut de prãjituri vanilate sau mâncãruri greceºti,cãrora numai madam le ºtia secretul preparãrii ºi pe care le aveaconsemnate într-un jurnal. Vecinii o ºtiau bunã la suflet ºi o admiraupentru vârsta ei înaintatã. Minionã, adusã uºor de spate, bazedovianã,cu ochii încã ageri, de un albastru siniliu, se sprijinea în bastonul defildeº, cãpãtat de la o nepoatã plecatã în þãri strãine. ªtia toate sãrbãtorilecreºtine pe de rost, agita spiritele când era vorba de muncã voluntarãîn preajma blocului ºi organiza cele mai frumoase întâlniri cu vecinelede pe parter, la câte o cafea turceascã cu ºerbet de trandafiri.

Gânduri de neînþeles îi brãzdau fruntea încreþitã de ani grei, prinfaþa ochilor derulându-se întrerupte imagini pierdute în firicelele deapã din chiuvetã. Parcã mai ieri, casa mare de pe bulevard rãsuna deporuncile pe care mama ei le dãdea servitorilor. ,, Iordane, ia du-terepede la piaþã de adu niscaiva zarzavaturi proaspete, cã vine conulMialache cu mosafiri la masã. Vezi, nu te zgârci la bani! Cumpãrã ºisarailie din colþ de la Nicolidis. Sã fie proaspãtã ºi însiropatã, auzi?! Nuuita de flori! Sa fie vesele!…’’ Ce vremuri! Cum se risipiserã…

Grijulie, se sculase cu noaptea-n cap sã-ºi spele singura ceaºcã decafea. Apa se oprise instantaneu ºi rãmãsese cu treburile neterminateîn bucãtãrie. Avea grijã de aceastã ceaºcã ca de un giuvaer, obiectul

Page 27: Violeta Craiu - Povestiri

Titlul c`r\ii

27

fiind o amintire de la primii fini emigraþi dincolo de Ocean. Atât îi mairãmãsese din tot serviciul de ºase ceºti. Pe lângã multe altele, aceastaera preferata ei. Albã, din porþelan fin, cu buza ceºtii uºor rotunjitã,douã dungi de fir auriu erau tot decorul. Cafeaua cãpãta aromemiraculoase, având un deliciu de nedescris, spre încântarea doamneiMargareta.

- Mãi, Petre, sã nu –mi laºi giuvaerul pe oriunde, cã dacã se sparge,ai frânt-o în fericire cu mine. Te las ca pe un zmeu ce lunecã pe câmpagãþat în scaieþi. Ochii ºi ceaºca…adãuga madam. Petre, cel de-aldoilea soþ al Margaretei, spãla cu delicateþe obiectul cu pricina,aºezându-l cu douã degete pe masã. Rãsuflã uºurat, stãpânit de oindignare rebelã.

-Þuþule! Fericirea ta a scãpat ºi de data aceasta de presiunea degetelormele.

Sunt gelos…-Ia sã nu mai fii, cã n-ai de ce!Petre o lãsa sã se scalde în ale ei ºi o tãia de acasã la cafeneaua de

pe bulevard. Aici nimeni nu-i strica bucuria de a se simþi satisfãcutprivind trecãtorii.

,,Ce þi-e ºi cu madam…. Cafeaua e tot cafea. Ce conteazã în ceceaºcã o bei. Dar madam are ceva pe scufie, de nu renunþã la ciobulãla…’’

Pe vremuri, îºi amintea octogenara, casa-i era plinã. Ce de mesefestive se mai organizau! Servitoarea spãla la veselã... Se aduna laea în salon cea mai bunã lume din oraº, mai ales la câte o cafea ºi oprãjiturã, în fiecare sãptãmânã, marþea la cinci. Venea ºi madamCrianov cu amantul, cã altundeva în lume nu se puteau afiºa. Aveau orelaþie de ceva timp, iar madam Margareta, care le ºtia marea iubire,contribuia oarecum la desfãºurarea ei în secret. Cele douã fete, aleprocurorului Inuitu, studente la medicinã, cântau nebuneºte la flaut ºipian, de rãsuna casa. Ce concerte! Mozart, Bach, Vivaldi…ascultauvisãtori musafirii veniþi la dineu. Erau nelipsiþi de la aceste serateprofesoara Matilda cu soþul, marinar de cursã lungã, un tip ciudat, tãcutºi plin de el. Spunea cã se temea de apã ºi cã nu-i plãcea sã plece învoiaj, dar o fãcea pentru confortul femeii. Muri înecat în Dunãre...Dentistul Mezeriht era evreu, gagicar fãrã pereche, îi trata pe toþi dinoraº la preþurile cele mai mici, uneori chiar pe degeaba. Naþionalizareal-a prins ruinat, aºa cã nu i-a pãrut rãu de ceea ce i-au luat comuniºtii.Pictorul Dibesciun, cã niciodatã nu putea sã-i pronunþe numele, veneaîn permanenþã, cu câte un model ce stârnea bârfe ºi invidie; îi

Page 28: Violeta Craiu - Povestiri

Violeta CRAIU

28

propusese, neobrãzatul, cândva, sã-i pozeze nud, dar s-a temut deCosticã, primul ei soþ, ºi cât ar fi dorit sã se vadã imortalizatã pe pânzã.

Trecuserã anii, multe evenimente, multe bucurii, dar ºi necazuri. Cândpierduse casa mare în care se nãscuse, a crezut cã pãmântul o înghiþisecu totul, fãrã sã-i dea de veste. Noul regim i-o luase cu forþa. Uneoritrecea prin preajma ei cu paºi repezi, cu fricã în suflet sã nu o opreascãcineva; o nãpãdeau lacrimile ºi suspina uºor dupã vremuri pe care ºtiacã nu avea sã le mai trãiascã niciodatã. Un timp a stat la rude, apoi s-a mutat cu chirie, când a terminat Conservatorul. A primit un apartamentcu douã camere la bloc, dupã zece ani de cãsãtorie ºi cincisprezeceani de muncã, numai la Filarmonica oraºului. Apoi, viaþa se derulaseca-n filme, divorþase, se recãsãtorise ºi, cu timpul, se îndepãrtase detoþi, îºi îngropase pe rând rudele, cu amintiri cu tot. Rãmãsese singurã…Uneori prietenii, sau cei pe care îi iubise, vorbeau cu ea... O vizitau,refuzând sã se aºeze în eternitate. Amintirile se risipeau ca fumulînspre orizonturi îndepãrtate, despletind întâmplãri bizare petrecutedemult…

Puse cu atenþie ceaºca proaspãt spãlatã în uscãtorul de vase ºi seuitã pe fereastra ce dãdea în curtea blocului. Beznã. Nici þipenie deom. Cine sã se scoale aºa de dimineaþã? Mai ales iarna. Fulguisetoatã noaptea, aºezând troiene, spre disperarea celor de la drumuri,care lucraserã cu plugurile ca niºte bezmetici.

Când era tânãrã, magazinele alimentare se deschideau la ora ºase,fãrã sã se þinã cont cã ningea abundent, cã nu circula nici un mijloc detransport, cã era ger de-þi crãpau buzele, programul era program. Nuerai treaz la acea orã, pierdeai laptele ºi pâinea proaspãtã. În schimbvara, zarzavagiii veneau la piaþã de pe la ora cinci dimineaþa ºi la orazece nici cã mai gãseai ceva pe tarabe. Te plimbai ca un nãuc de colo-colo, sperând sã mai gãseºti o precupeaþã ce nu-ºi vânduse marfa cucare sã te tocmeºti pentru câteva fire de leuºtean. Întâmplãtordescoperise supermarket-ul. Un fel de magazin cu de toate, darmodernizat faþã de cele existente, unde te plimbi cu cãruþul printrerafturi ºi îþi cumperi ce cantitate vrei, din orice produs. Te scoli cândpofteºti ºi cumperi când ai chef. Aici nu te tocmeºti cu nimeni ºi plãteºticu un fel de cartelã, fãrã sã te cauþi de mãrunþiº. Totul e proaspãt, unmagazin, cât zece pieþe la un loc.

Cãutã chibritul ºi aprinse candela, cu miºcãri leneºe, având mâinileîncã umede. Murmurã, surprinsã cã vorbea de una singurã.

-Sã cumpãr un fitil când merg la bisericã. Uite, s-a dus ºi ãsta…În viaþã a avut momente când nu a crezut în Dumnezeu. Când s-a

trezit

Page 29: Violeta Craiu - Povestiri

Titlul c`r\ii

29

singurã, a început sã meargã la bisericã ºi abia atunci a cãutat Biblia,pe care nu o deschisese niciodatã. A început sã citeascã, apoi maimult, din cãrþi religioase, pãºind maiestuos în lãcaºurile de cult, spresurprinderea celorlalte babe. Ajunsese sã înveþe versete pe de rost,dialogând în gând cu cel pe care ea îl credea stãpânul lumii.

Deschise uºa frigiderului ºi privi curioasã. Era aproape gol. κi turnãpuþin lapte într-un ibric ºi încãlzi lichidul alb, atât cât ai fi numãrat pânãla zece. Simþi un fior rece, ce-i strãbãtu trupul când înghiþi primelepicãturi de lapte. Acesta nu se încãlzise suficient. În ultimul timp nu-imai ajungea pensia. Fãcea economie, gãtind dupã ceas sã nu consumegazele inutil. Nu mai putea face faþã cheltuielilor ºi avea norocul cucâþiva vecini, care o mai ajutau cu diferite alimente sau chiar îi plãteauîntreþinerea. Nici curentul electric nu scãpase de sub control. Aveabecuri de 15 W în toatã casa. Nu consuma curentul electric decât atuncicând fãcea baie sau privea la televizor câte un film, evita sã þinã luminaaprinsã. Se aruncase cu mult curaj în vâltoarea vieþii, rezistând marilortransformãri. Aºa se întâmplase ºi cu strãmoºii ei. Generaþii caretrecuserã prin filtrul vieþii puseserã umãrul la dezvoltarea societãþii deatunci, ºi pe care lumea ca ºi ea îi îngropase în uitare.

Bâjbâi pe întuneric fotoliul din sufragerie, unde avea un pled din pãrde cãmilã, primit de la cumnatul ei. Ca din senin, se îndoi de ºale. Vezibine, o lãsau puterile, reumatismul dându-i semne de instalare totalã.κi acoperi mai bine umerii, îngânã, pipãind caloriferul rece.

- Iar nu dau ãºtia cãldurã! Dacã lor nu le e frig, nu le pasã… Bine cãau centrale de apartament, iar pe restul ne încarcã la platã…Cã pevremea maicãsii se încãlzeau spate în spate la singurul godin dincamerã, ce abia dacã reuºea sã încãlzeascã aºternuturile, pereþiirãmânând reci toatã iarna. Acum s-au boierit, vor sã doarmã la 24 C.în pijamale de mãtase.

Întinse mâna, sã se sprijine de pianul aflat în apropierea ferestrei,dar privirea i se opri pe aleea blocului, zãrind ceva cunoscut. Vecinulde la etajul trei îºi plimba cãþelul. Îi bãtu uºor în geam, iar acesta,observând-o, o salutã respectuos.

,,N-are somn nici vecinul... Javra naibii, bine cã l-a dresat sã nulatre cu noaptea-n cap. Atât i-ar mai fi trebuit lui conul Iancu de laetajul unu, l-ar fi reclamat pe posesorul animalului la asociaþia delocatari, sã-l oblige sã plãteascã apa ºi curãþenia pentru cã acestaobiºnuia sã facã murdar”.

Mângâie cu delicateþe floricelele ce le avea aºezate în ghivece micipe pervaz, gândind cã le-ar fi prins bine o cotruþã, n-ar mai fi suferit de

Page 30: Violeta Craiu - Povestiri

Violeta CRAIU

30

frig. Se aºezã în cele din urmã pe fotoliu. Gemând, îºi îndesã pãturasub ºolduri, închizând ochii…

-A cãzut zãpadã, nu glumã! Ia uite ºi la copiii ãºtia!..-Da! Mare chin pe noi. Cã de! Dumneata doar eºti spectator, nu dai

zãpadacu noi, cã-þi picã mâna.- Mai taci, Grigore, dumnealui a luptat pe front. Sã o dea ãºtia tineri,

cã au copii, care vor pârtie pentru sãnii. Mai bine ai da zãpada de aici,din faþa scãrii…

-Femeie! Nu mã mai cicãli. Mai tacã-þi gura, cã o scoli pe madam.Cum de

nu s-aPentru o fracþiune de secundã, toþi cei prezenþi tãcurã ºi privirãcãtre ferestrele vecinei lor. Adevãrat, doamna Margareta nu se treziseîncã sau stãtea ascunsã, aºa cum fãcea de obicei, dupã perdelelebrodate cu dantelã ºi asculta la flecãreala vecinilor.

Era destul de devreme pentru a se trage o concluzie dacã persoanadespre care se amintise, încã dormea sau fãcea altceva prin casã.Cei trei îºi reluarã discuþia, uitând de zãpadã ºi de greutãþile iernii.

-Ieri, poºtaºul i-a adus doamnei hotãrârea judecãtoreascã prin careîi revine casa…

-De unde ºtiþi? sãri femeia.-Ea mi-a spus. Era îngrijoratã. Nu ºtia ce sã mai facã acum la

bãtrâneþe cu o casã atât de mare, mai ales cã nu are moºtenitori. Sã-i vãd acum pe ãºtia de la CEC unde or sã se mute?!

-În locul ei m-aº muta imediat. ªi ce dacã nu are cui sã o lase! Mãcarcât mai

trãieºte sã se bucure cã stã în casa în care s-a nãscut.-Atunci au plecat doar cu un geamantan. Au suferit foarte mult…Mã-sa a murit mai târziu, de inimã rea!Zãpada era afânatã, iar cel care muncea la lopatã sã o îndepãrteze

îºi ºtersefruntea asudatã. Se îndreptã de mijloc ºi privi ferestrele de la parter,

unde locuia madam Margareta. Parcã îi zãrise silueta aplecatã pesteflorile din apartament. O salutã, fãcându-i discret cu mâna.

- Cred cã am deranjat-o. Uite, nici nu vrea sã se arate la fereastrã.Sã vezi acum, se aºeazã la pian ºi cântã de rãsunã scara. Sãraca!Dacã nu ar fi dat lecþii copiilor, cred cã ar fi murit de foame.

- Daþi-i pace! Are ºi ea necazuri, ca tot omul…Cei trei se despãrþirã tãcuþi, fiecare gândindu-se în cu totul altã

parte, uitând de madam Margareta.

Page 31: Violeta Craiu - Povestiri

Titlul c`r\ii

31

De la etajul superior, coborî cu un sãculeþ de gunoi legat la gurã,doamna Popescu. Privi curioasã la cei trei vecini, apoi la ferestrelebãtrânei prietene. Lãsã sãculeþul la tomberonul situat în faþa scãrii ºiscuturându-ºi picioarele de zãpadã, intrã în scara blocului, unde dãdupeste conul Iancu.

-Sãrut mâna! spuse acesta grav. Am bãtut la uºa vecinei ºi nu mi-arãspuns…

-O fi dormind. E prea devreme, chiar ºi pentru a servi o cafea.-Mã gândeam sã-i cumpãr pâine ºi lapte de la complex.-A fost ger azi-noapte. Caloriferele au avut cumva friguri?…Bãrbatul se fãcu cã nu aude întrebarea ºi spuse, schimbând subiectul:-V-a zis ceva bãtrâna despre casa retrocedatã?-Nu!-Noi, cei din asociaþia blocului, ne-am gândit sã o ajutãm. Adicã sã

nu o înºele ºi aceºtia, aºa cum au fãcut ãia…demult.-Poate cã ar fi mai bine sã nu ne bãgãm, îºi dãdu cu pãrere tânãra.

Madamare ciudãþeniile ei... Mi-a spus cã are un avocat care s-a ocupat de

aceste probleme. Plus de asta, madam nu e senilã aºa cã… va decidesingurã ce va face, asta e pãrerea mea.

Conul Iancu inspirã nervos ºi tuºi cu zgomot, ºoptind câteva cuvinte,pe care tânãra nu le auzi.

-N-ar strica sã o întrebãm totuºi…-Domnule Iancu, dacã ar fi avut de spus ceva, ne-ar fi spus. Aºa cum

este informatã cu tot ceea ce se întâmplã în bloc, ne-ar fi cerut pãrerea…Om fi noi bine intenþionaþi, dar, sã ne vedem de treburile noastre.

Atins parcã de fulgere, conul Iancu se scuzã ºi plecã, nu înainte sãmai ciocãneascã încã o datã, discret, la uºa bãtrânei.

,, Precis au speriat-o ãºtia cu palavrele lor, uite, acum mã ignorã ºi pemine’’.

Pe la ora amiezii, madam aranjã draperiile pentru ca lumina sã-iinunde apartamentul. ªtia cã va sta pe întuneric, doar spre searã,când avea sã hotãrascã în liniºte asupra evenimentelor celor careurmau sã vinã.

Juristul CEC-ului trimise vorbã printr-un angajat exprimându-ºi dorinþasã se întâlneascã cu proprietara imobilului. Totul se petrecuse rapid.Într-o zi de joi (culmea - coincidea cu data când plecase din casã),ajutatã de doi vecini ºi un avocat, octogenara se instalã într-unul dintrebirourile de la etaj. Conducerea unitãþii o primi cu sfialã. Directorulcomandã cafea pentru toþi musafirii. În acest timp, cu mare discreþie,

Page 32: Violeta Craiu - Povestiri

Violeta CRAIU

32

bãtrâna cerceta tavanul camerei. Închise ochii, zâmbind enigmatic. Totulera intact; doar câteva modificãri aduse bãilor ºi bucãtãriei, transformatãîn birou, în rest nimic nu se schimbase. De micã o fascinaserã coloanelede marmurã roz, pe care Aurica, slujnica casei, le spãla sãptãmânalcu apã sã strãluceascã.

- Vãd cã aþi întreþinut bine casa. Tavanul…Îmi aduc aminte cã tataadusese pe bani grei un pictor din Italia… Aici, în acest salon, eu amales nuanþele picturii.

Secretara intrase cu cafelele, apoi se retrase spre uºã. Madam scoasecu miºcãri încete din poºeta din piele ecologicã, ceaºca de cafea, decare nu se lipsea niciodatã, spre surprinderea celor prezenþi. Îi fãcusemn secretarei sã-i fie turnatã cafeaua în ceaºca pe care o þinea înmânã. Aceasta, încurcatã, privea când la directorul instituþiei, când lamadam. Aduse ibricul din anticamerã ºi turnã cafeaua, aromatã înceaºca pe care bãtrâna o aºezase în faþã, pe biroul directorului. Sorbicâteva înghiþituri mici ºi spuse:

-Când aþi hotãrât sã… eliberaþi casa?-Conform hotãrârii judecãtoreºti , adãugã încurcat omul. Ne vom

încadra întermenul prevãzut de lege.-Mdaa! Se sculã de pe fotoliu ºi privi strada principalã. În sinea ei se

bucuraºi îi pãsa, dar nu mai avea de ce, pentru ce sau pentru cine…ªi cât îi

urâse…Se amestecau gândurile ºi logica încerca sã-i joace feste. Denu ºi-ar pierde memoria tocmai acum…

Destinul îi fusese ciopârþit. Învãþase sã trãiascã ºi fãrã bogãþiilefamiliei. Trecuse ºi de ultima redutã a aºteptãrilor, fãrã sã fie copleºitãde egoism. Se împlinise visul. Plecase de tânãrã din casã ºi se întoarsebãtrânã. Cine ar mai fi crezut…Peste ea trecuserã anii, dar peste casã,nu. Era aºa cum o ºtia , luminoasã, veselã primitoare ºi caldã. Lovi cudegetele, uºor, pervazul ferestrei. Încã nu apucaserã sã punã geamuritermopan. Vopseaua era proaspãtã. Încerca sã se amãgeascã visând.Clipi uºor, închizând ochii ºi murmurând mai mult pentru sine:

- Am putea discuta afaceri, domnule director.-Vã ascult, doamnã. Cei prezenþi o privirã curioºi.-Mi-aþi putea satisface un mic capriciu? Întrebarea era mai degrabã

o rugãminte.-Depinde. Cred cã da dacã pot?…-Aþi putea organiza un mic recital de pian cu o parte din tinerii pe

care i-am pregãtit ? Poate le veþi oferi ºi un premiu!…

Page 33: Violeta Craiu - Povestiri

Titlul c`r\ii

33

Directorul îºi scoase ochelarii de vedere ºi o privi þintã. Încurcat, sescãrpinã cu degetul arãtãtor în creºtetul capului. Mintea îi fu strãfulgeratãde cheltuieli, sponsori ºi altele, la care nu putea acum sã se gândeascã.Bãtrâna începu sã-i devinã simpaticã. Juca tare.

-Unde? întrebã zâmbind.-Hm! Aici!-Aici?! Accentuã distrat avocatul.-Da! Seninãtatea din priviri îi cuceri pe toþi. Poate fi un mini concert

de adio…Nimeni nu scoase o ºoaptã. Cafeaua era delicioasã ºi gândurile celor

prezenþi zburau aiurea. Doar madam zâmbea enigmatic.-Instituþia noastrã este publicã. Voi analiza cererea dumneavoastrã

ºi vom încerca sã gãsim o soluþie.-Domnule! Nu este o cerere. Este o…- ªi când doriþi sã aibã loc recitalul? interveni brusc directorul.- Cât de curând. Vedeþi bine cã nu sunt prea tânãrã. ªi apoi, n-aº vrea

sã lipsesc de la deschidere …Privirea bãrbatului rãmase aþintitã pe ceaºca de cafea a octogenarei.

Ciudat obicei, sã vii cu ceaºca de cafea de acasã. Simþea cum capulse dilata, gata sã erupã, asemenea unui vulcan. Pãrul îi ardea la tâmpleºi broboanele de sudoare i se scurgeau pe gâtul înþepenit de emoþie.Înghiþi în sec.

-Bine, poate fi vorba în acest caz de un contract sau un acord,interveniîncurcat avocatul. Trãsnitã situaþie.

- Domnilor, nu mi se pare trãsnitã ideea... Tinerii de azi sunt talentaþi,iar unitatea CEC are posibilitãþi …De ce ne cramponãm când dãm degreu?!

Eu am bãtut strãzile de foarte tânãrã în cãutarea unui loc de muncã,iar de studii, nici nu mai vorbesc, nu se putea pune problema studiuluiindividual, nu aveam cu ce plãti. Eram prea sãracã pentru a mã educa...Dar nu am disperat.

-Aveþi perfectã dreptate. Dar vedeþi dumneavoastrã, nu mai suntvremurile pe care le ºtiaþi…Situaþia nu depinde doar de mine. Ne lipsescfondurile… Noi nu ne ocupãm cu aºa ceva…

Bãtrâna îl privi galeº. Oftã de mai multe ºi adãugã:-Chiar ºi când ar fi vorba de o donaþie?!…Un murmur înfundat se auzi din partea celor prezenþi. Directorul îºi

lãsã calm ochelarii pe birou ºi privi cãtre toþi cei prezenþi, întrebând dinpriviri:

,, E nebunã!’’

Page 34: Violeta Craiu - Povestiri

Violeta CRAIU

34

- Puteþi sã repetaþi?- Da! Aþi auzit bine. Do-na-þi-e!- Margareto! exclamã avocatul. Schimbându-ºi tonalitatea vocii, spuse

grav:-Domnule director, vom aranja o altã întâlnire. Doamna are nevoie

de odihnã, poate ºi de un medic…-Miticã, nu te-am rugat sã vorbeºti în numele meu! Aºeazã-þi creierii

la treabã ºi încheie actele despre care þi-am vorbit acum o sãptãmânã,bineînþeles, dacã ºi instituþia CEC este de acord. Spunând acestea,bãtrâna sorbi din ceaºcã ultima înghiþiturã de cafea.

Secretara intrã ºi adunã ceºtile, pe care le aºezã una peste cealaltãpe o tavã micã. Când deschise uºa cabinetului, ceaºca bãtrânei serostogoli pe covor izbindu-se de piciorul biroului, spãrgându-se în douã.Tânãra dãdu din umeri ºi adunã cioburile fãrã sã spunã nimic. DoamnaMargareta întinse mâinile zâmbind, recuperându-ºi amintirea dinporþelan.

-Nu-i nimic, domniºoarã. Atât i-a fost sã fie… Acest obiect mi-a coloratviaþa. Nimic nu þine o veºnicie!Fãcu o pauzã. Se uitã fericitã în jur.- Cioburile aduc noroc… Madam Margareta lãsase moºtenire o clãdire ºi un proiect pentru o

manifestare culturalã. Concertul de pian, ca ºi banii pentru premiul celmare s-au învârtit ca o bilã nebunã dintr-o ruletã imaginarã , fãrã agãsi un câºtigãtor.

Page 35: Violeta Craiu - Povestiri

Titlul c`r\ii

35

Pantofii de Crãciun

Când trenul intrase în vama Ruse era trecut de miezul nopþii. Abiatrezit din somn, Victor Þumbulea, se uitã curios pe fereastra vaginuluiºi dãdu din cap mulþumit. Privi melancolic cãtre tânãra care dormeape patul din faþa sa, amintindu-ºi cã discutaserã în limba englezã, oreîn ºir, despre ierburi ºi tratamente naturiste. Femeia se urcase în trendin Istanbul ºi mergea la Bucureºti. Sub voaluri ºi blanã ascundea untrup mãsliniu de invidiat , pe care tânãrul îl privi cu interes....

Un ger de crãpau pietrele încetinea munca anevoioasã a vameºilorbulgari, înecaþi în somnul dulce al dimineþii de decembrie. Uºavagonului se deschise brusc, iar aerul înþepãtor al iernii izbi nãrilecalde ale cãlãtorilor. Verificarea documentelor durã câteva minute.Cei doi vameºi schimbarã priviri, unul dintre ei fãcând semn celorprezenþi sã coboare.

-Motivul? întrebã indignat Victor-Plecaþi cu urmãtorul tren!Bãrbatul simþi capul cum se desprinse de corp, plutind undeva în

astral, restulcorpului fiindu-i invadat de lilieci.- Nu înþeleg! Nu am bagaj, sunt cu paºaportul în regulã, nu vãd

motivul…Cei doi nu mai comentarã. Turcoaica vorbea ceva în englezã, trãgând

de bagajul mult prea mare, arãtându-se nemulþumitã de situaþia încare se afla. Împreunã cu alþi cãlãtori români, au fost conduºi într-oîncãpere micã a vãmii, unde au fost lãsaþi sã aºtepte. Trenul se puseîn miºcare, scârþâind din toate încheieturile.

Page 36: Violeta Craiu - Povestiri

Violeta CRAIU

36

Începuse sã ningã, cerul plumburiu cãpãtând în culoarea iederiiuscate, atârnatã de clãdirea gãrii. Cãlãtorii aºteptau tãcuþi sã li se explicemotivul pentru care nu puteau trece graniþa în România. Unii ºuºoteaupe înfundate, alþii mai scãpau câte o înjurãturã, fãrã a-ºi controla limbajul.Plutea în aer nesiguranþa ºi teama, mirosul de pulbere, încinsã gata sãfacã ,,bum’’.

-Îi bag în mã-sa! Vine Crãciunul ºi ei ne dau jos din tren. Vor parai, tu-le mama lor de nemernici!

-Cicã nu avem actele în regulã.-Cine spune? interveni un negricios.-Nebunii de vameºii!…-Lasã-mã nene cu de-astea! Vreau acasã! Mã aºteaptã

piranda…copilaºii.Unul dintre miliþieni se apropie de grupul ce era din ce în ce mai

agitat, explicându-le cã pentru a pãrãsi Bulgaria le trebuie vizã de laAmbasada României din Sofia. Acestea erau reglementãri de ultimãorã.

- Tovarãºe, eu nu am intrat cu vizã. Am tranzitat Bulgaria. Ce seîntâmplã?

Miliþianul dãdu din umeri ºi pãrãsi peronul gãrii. La câþiva metri unom mic de staturã, tras de umeri, puþin negricios, mãtura zãpada cecontenea sã cadã. Privi de mai multe ori în stânga, apoi în dreapta ºifãcu un semn discret cu mâna câtre unul dintre cãlãtori.

-Ce dracu mai vrea ºi ãsta ?-Valutã. Ce altceva…Se apropiarã amândoi de bulgar ascultându-i uimiþi ºuºoteala

înecãcioasã.- La voi… schimbãri…-Ce zice ãsta?-Omule…accentuã disperat bulgarul. Ceauºesco kaput…Cei doi rãmaserã cu gurile cãscate.-Ce facem?-Mergem la Sofia. Mergem toþi trei la ambasadã, dupã vizã. Avemaltceva de fãcut?Dupã ce o lãmurirã pe tânãrã cum stau treburile ºi se împrumutarã la

ea de bani, bãrbaþii se urcarã în trenul de Sofia. Bâjbâirã mult prin oraºpânã descoperirã o clãdire frumoasã deasupra cãreia flutura tricolorul.Nu aflaserã mai multe decât le spusese angajatul gãrii. Au fost sfãtuiþisã se reîntoarcã în þarã fãrã vizã.

Page 37: Violeta Craiu - Povestiri

Titlul c`r\ii

37

În gara din Sofia, Victor scoase o bancnotã de 10 dolari ºi se adresãla întâmplare unui angajat feroviar, în speranþa cã va afla mai multedespre incidentul ce se petrecuse în România.

-Cu vizã sau fãrã, noi nu vom pleca de aici, nu-i aºa?Omul nu rãspunse, zâmbi ºtrengãreºte, fãrã sã-i stârneascã vreun

interes bancnota pe care bãrbatul i-o arãtase. Întoarse capul cãtrepanoul unde era afiºat mersul trenurilor, apoi se retrase discret.

-Mai bãiatule, hai la Belgrad! Vom încerca sã intrãm prin Iugoslavia.Cine

ºtie câte zile va dura chestia aia în þarã ºi cât ne vor þine bulgarii înaici. N-am chef sã fac revelionul printre strãini… Sunt dezbrãcat, ud lapicioare ºi flãmând . Cine naiba a ºtiut cã voi trece prin asta?…

În acceleratul de Belgrad se urcaserã mai mulþi români, cu speranþacã acolo vor putea sã ia alt tren ce urma sã îi aducã în þarã. În acelemomente, când nesiguranþa , frigul ºi lipsa banilor se amestecau cuincertitudinea ºi grija celor de acasã, nu-þi mai rãmânea decât sã speriºi sã înduri.

Dupã ce au trecut graniþa românã, bãrbaþii au rãsuflat uºuraþi. Era25 Decembrie ºi nu ºtiau cã veniserã în LIBERTATE…

Victor Þumbulea se întreba muºcându-ºi buzele vinete de frig:,, Cine naiba m-a pus sã plec la turci ºi sã caut ca un disperat

pantofi pentru Crãciun ? Ce naþiune sã fi fost frumuºica aceea de femeie,de nu au lãsat-o sã intre în þarã?’’.

Ajuns la Bucureºti, avea sã afle rãspuns la frãmântãrile sale, privindºtirile la televizor.

Page 38: Violeta Craiu - Povestiri

Violeta CRAIU

38

SINDROMUL MAJORETELOR

Sergentul Seculea Vasile intrã ca fulgerul în dormitorul soldaþilor ºianunþã plin de entuziasm:

-Am trãit sã o vãd ºi pe asta. Soldaþi! Alinieerea!Dupã ce îi inspectã sumar, se adresã fruntaºului Miticã.-A venit momentul sã vã afirmaþi spiritul de echipã. Comandantul

vostru,adicã al nostru, vrea sã ne ocupãm de concursul de lupte greco-romane. Alegeþi-vã delegaþii care vor concura împotriva echipeiofiþerilor.Eu nu am timp sã mã ocup ºi de de-astea. Îmi raportaþi ce aþihotãrât. Uitasem! Competiþia se va desfãºura peste câteva zile. Latreabã!

Zicând acestea ieºi, aºa dupã cum intrase.Soldaþii rupserã rândurile. Unii încercau sã gândeascã cu voce tare,

alþii ascultau dezinteresaþi. Unul mai curajos, puþin plinuþ, dar dezgheþat,interveni spãrgând ºuºoteala.

-Bã! Hai, cã doar nu ne-om lãsa mai prejos! ªi ce dacã sunt ofiþeri?Sã vedeþi ce o sã le-o tragem!

Se auzi un hohot de râs tineresc, dupã care tãcere.-Ce, soldat, ai amuþit? Te dãrâmã o luptã corp la corp? Ce mama

dracului, vã e fricã detãvãlealã? Dar când faceþi poligoane ºi trageþi în ºanþuri ºi nu în þinte,

ce e, mã?…-Mã, nu mai vorbi dacã nu ºtii! útia e simandicoºi. Nu lupt eu cu ei.-Etetee? Cã mi-o fi fricã! spuse unul subþirel ºi scund. Eu mã dau

voluntar.-Sã te duci la ma-ta sã te punã la sân, sã papi þâþã , sã mai creºti,

þâncule!-Ia, ascultã!

Page 39: Violeta Craiu - Povestiri

Titlul c`r\ii

39

Soldatul jignit puse mâna subþire în pieptul unui negricios ce râdeade mama focului. Io, sã mai cresc? Bã, negrilã! Eu am fãcut sport deperformanþã ºi dacã dau cu tine de pãmânt, te fac hamburger …

Spiritele se încinserã, dar atmosfera se liniºti la apariþia caporaluluiSegment Ilie.

-Ce se petrece aici, soldat? V-am dat ceva de executat! Ce-idezordinea asta?

-Permiteþi sã raportez…ªi aºa aflã caporalul de competiþia ce avea sã se desfãºoare în unitatea

lor. Un zâmbet de satisfacþie îi umplu faþa. Spuse, visând de fericire.-Fãrã majorete nici sã nu vã gândiþi!-Fãrã major… ce?-De-alea ce danseazã ºi încurajeazã echipa. Ce, nu aþi vãzut la TV.?-Permiteþi sã raportez: de unde sã le luãm? Cã astea nu se gãsesc

aºa pe stradã sau lamagazine. ªi… unde s-a mai pomenit fete într-o unitate de soldaþi.

Ne înghite comandantul dacã …-Le faceþi, soldat!-Pãi, cum?-Nu ºtiu. Aveþi atâta material logistic, cã doar nu o sã vã dau eu idei!Soldaþii rãmãseserã din nou pe gânduri. Nebuni ca ãºtia nici cã se

putea. De unde sã iei majorete, haine, adidaºi ºi alte dichiseli.Salvarea veni de la negriciosul care vorbise mai înainte.-Mã, fraþilor, vã scot eu din încurcãturã. Soru-mea se pricepe la

chestii din astea. Îi scriu un e-mail ºi îmi va spune ce avem de fãcut.Intrãm în biroul comandantului ºi cât ai spune ,, zât’’, am trimis depeºa.

Zis ºi fãcut. L-au pândit pe comandant când acesta a ieºit din birou,au intrat prin efracþie ºi au virusat calculatorul, patrulând pe Internet,cãutând diverse adrese de e-mail, care i-ar fi putut ajuta în creareamajoretelor.

A doua zi, în acelaºi dormitor, soldaþii analizau sfaturile ce veneaudin partea unei domniºoare, care avea oarece cunoºtinþe în materiede competiþii sportive.

-Uitaþi ce spune fata: pãrul de pe picioare ºi de pe piept sã fieîndepãrtat, adicã ras, chiloþii vor fi semi tanga.

-Cum adicã semi tanga?-Adicã, doar ceva în faþã ºi nimic la spate.-?!-Bã! Lasã-l sã spunã!-Costumaþia de sport sã fie compusã din fustã foarte scurtã ºi un

tricou cât mai decoltat… Mâinile vor agita mascotele meciului cu multã

Page 40: Violeta Craiu - Povestiri

Violeta CRAIU

40

graþie, încurajând concurenþii. A nu se uita de machiaj ºi de lacul deunghii. Mult dans ºi voie bunã determinã jocul sã se desfãºoare câtmai sportiv. Câºtigul e garantat dacã ºi interlocutoarele vor þipa un slogande încurajare a propriei echipe sau de intimidare a echipei adverse:

,, varianta I – hai, soldaþilor iubiþi, luptaþi-vã, nu vã sfiiþi, trageþi-le-otrântã bunã, ºi nu le cântaþi în strunã…

varianta II- staþi cuminþi pe saltea, sã vã ridice salvarea, salutãmechipa noastrã, voi învinºi, plecaþi acasã’’

Toþi se privirã miraþi.- Aþi auzit, da? Care concuraþi sã ridice mâna, ceilalþi dezbrãcarea.

Veþi fi majorete.-Domn’ caporal. Eu nu mã rad pe picioare. O sã râdã Irinuca de mine

dacã mã vede aºa…ras.-Cum sã apari la meci cu franjurile astea? Executarea!-ªefu, dar pe cap ce punem, cã majorete fãrã pãr nu am vãzut!-Chipiul, boule.În dormitor se fãcuse salon de frumuseþe masculin, pentru finisat

majoretele meciului mult aºteptat.-Bã, sã mã pupaþi cã am acceptat sã mã ocup de þinuta voastrã ,

spuse caporalul mulþumit de colaborarea soldaþilor. Hai, cã arãtaþi miºto!-Bine, domn’ caporal, dar fustiþe din ce facem cã nu avem material la

îndemânã?!-Te orientezi soldat, te orientezi. Gândeºte-te cã eºti pe un câmp

minat, cum ieºi?-Simplu! Sun un prieten.-Fi-þi-ar prietenul al dracului! Sunã-l ºi acum sã vã facã rost de fustiþe.

Nervos, ieºi din dormitor lãsându-i pe soldaþi descumpãniþi.Soldaþii s-au gândit ºi au supus la vot sã atace magazia de efecte ale

unitãþii cu o noapte înainte de ziua concursului. Din marele pavoaz custeguleþe colorate ºi-au fãcut fustiþe, iar din câteva cearºafuri au fãcutºase pãpuºi franjurate pe care le-au colorat cu ketchup.

Veni ºi ziua competiþiei. În sala de sport se aºtepta intrarea luptãtorilor.De-o parte ofiþeri, pe de altã parte soldaþi, bãteau energic din mâini, sãîncurajeze concurenþii. Ropotul de aplauze se opri brusc la intrarea însala a majoretelor sau ceea ce se dorise sã fie de fapt. Tãcereamormântalã emoþionã majoretele, care îºi ascundeau cu timiditate þinutasexi. Comandantul urlã cât îl þinu gura:

-Sergent! Ce-i cu fetele astea aici? ªi þinuta asta?…

Page 41: Violeta Craiu - Povestiri

Titlul c`r\ii

41

-Sã trã - iþi! Nu sunt fete!-Dar ce mama dracului sunt? Au fuste, ºi ce fuste mã…cã sunt mai

mult dezbrãcate decât îmbrãcate. Parcã au marele pavoaz cu steguleþeînfãºurat pe trup. Cine le-a adus în unitate?

-Pãi, au fost încorporaþi, sã trãiþi.-Bã, îþi baþi joc de mine! Te consemnez!-Nu, sã trãiþi!-Le iei frumuºel ºi le urci în camionul cu care aducem cartofii de la

piaþã ºi le duci afarã din unitate.-Domnule comandant! Dar aceste fete nu sunt fete, sunt sol…-Nici nu vreau sã ºtiu ce sunt. Sã nu te mai vãd. Executarea!Competiþia se desfãºurã ºi fãrã participarea majoretelor. La poarta

unitãþii, soldaþii se certau care sã iasã din unitate, pentru cã aºaordonase comandantul ºi care sã meargã la dormitor sã se dezechipezede þinuta care le adusese numai necazuri.

A doua zi, la apelul de dimineaþã lipseau trei soldaþi.-Unde sunt ? întrebã caporalul nervos.-În oraº, de asearã.-Cum în oraº? Cine le-a dat de voie ?-Domn’ comandant. A spus sã duc majoretele afarã din unitate ºi

asta am fãcut.-Ce-ai spus, nenorocitule? Mã bagi în belea. Tribunalul ne mãnâncã

pe toþi. Du-te si adu majo… soldaþii înapoi în unitate, boule!-Da ! sã trãiþi. Nu am de unde sã aduc majoretele, cã le-au luat unii

direct de pe stradã.Caporalul dãdu ochii peste cap ºi leºinã. Se trezi într-un târziu în

cabinetul medical al unitãþii silabisind indescifrabil ma- ma- jo-jo-te-te…

-Ei, ce are? întrebã sergentul agitat.-Nu ºtiu. Dar suferã acelaºi sindrom ca ºi cei trei aduºi asearã, spuse

medicul.-Care cei trei?-Pãi, dupã competiþia sportivã au venit niºte soldaþi deghizaþi în fete

ºi au bolborosit ceva, cum cã i-ar fi fugãrit niºte negricioºi pânã lapoarta unitãþii. Au scãpat de urmãritori datoritã faptului cã înainte sãsarã gardul, toþi trei ºi-au arãtat bãrbãþia. Interesant este cã nu vor sãiasã din staþionar pânã nu le creºte pãr pe picioare ºi pronunþã aceleaºisilabe ca ºi caporalul.

Page 42: Violeta Craiu - Povestiri

Violeta CRAIU

42

TEORIA TULPINILOR ALBASTRE

Primãvara încerca sã-ºi intre in drepturi ca ºi soldaþii unitãþii de artilerie.Schimbaserã þinuta de iarnã, cu þinuta de varã, ceea ce le permitealejeritate în miºcare.

Unitatea era curatã ºi boboceii frumos îmbrãcaþi aºteptau controlulde rutinã al sergentului de serviciu. La staþia de amplificare se auziurmãtorul anunþ:

- Soldaþi! Rupeþi rândurile! Vã veþi prezenta la cabinetul medicalpentru vaccinarea

contra gripei. Unii primiserã vestea cu entuziasm, alþii nu prea. Dinaceastã categorie fãcea parte ºi soldatul Creþiºor.

-Bã, dupã ce cã ai un nume pocit, te vaiþi atâta pentru o injecþie?-Nu mã vait, veni rãspunsul. Mi-e fricã de tulpini. Dacã serul injectat

ne va producemutaþii. Îþi dai seama ?…-Despre ce mutaþii vorbeºti tâmpitule!? Ce crezi cã or sã ne mute la

altã companie?-Zãu, dacã înþeleg ceva!? Mie nu mi-e fricã.Primii intraþi ieºiserã veseli ºi-i încurajarã pe cei care aºteptau la rând

neliniºtiþi. Se dusese vestea cã acest vaccin nu ar rezolva gripa desprecare se vorbea, cã era aºa un fel de a preveni o epidemie zonalã…

-Mustafa, vino ºi povesteºte- ne cum a fost, se rugã un soldat cãruiai se citea pe faþã frica.

-Important este sã tragi aer în piept. Conteazã.-De ce?-Pãi, aerul inspirat nu dã voie gripei sã încolþeascã.

Page 43: Violeta Craiu - Povestiri

Titlul c`r\ii

43

-Bã, deºtept eºti! Uite, vine sergentul. Spune-i ºi lui…-Te-ai injectat, soldat?-Da, sã trãiþi!-Atunci, fuga marº la sala de curs!-Nu pot, sã trãiþi!-Nu am înþeles! Refuzi executarea ordinelor, soldat?-Nu! Dar nu vreau sã agit tulpinile. Dacã aº fugi, mlãdioase cum sunt,

s-ar frânge ºi nuvreau . Aº face complicaþii…-I-auzi! Ce ziceai cã nu vrei sã agiþi? spuse sergentul mirat.-Tulpinile, sã trãiþi!-De unde le-ai furat nebunule! Cine þi le-a dat? Ce faci cu ele? Vrei

sã mã bagi în belea? Scoate-le imediat!-Pãi, nu am cum…-Soldat, nu-mi întinde nervii cã o iei pe cocoaºã. Scoate tulpinile

imediat…-Nu pot, sã trãiþi! Mi-au fost injectate.-Injectate? sergentul îl privi cu atenþie ºi spuse ºoptit lovindu-se cu

palma peste frunte. Nu mã duci. Auzi, mã! Pe mine nu mã duci. Îþi facraport la comandant. O sã agiþi tulpinile câteva zile de consemnare.

-Nu-mi pasã.-Repetã soldat!-Nu-mi pasã.Dupã terminarea campaniei de vaccinare, când toatã unitatea se

lãfãia în dulcele somn al dimineþii, trei figuri inocente se furiºau pelângã ziduri. Creþiºor stãtea lipit de perete ºi moþãia. Tresãri când seauzi strigat:

-Soldat! Bã, acela cu tulpinile…-Ordonaþi! îngânã cel pedepsit.-Þi-am adus o pãturã ºi un ceai cald ca sã nu rãceºti…-Vã rãmân dator.-Auzi! N-ai vrea sã ne spui ºi nouã cum aratã tulpinile alea despre

care vorbeºte acum toatã compania?-Ba da! Uitaþi-vã la mâinile voastre. Vedeþi niºte proeminenþe gri-

albastre?-Da!-Ei, alea sunt tulpinile.-Tu-þi baþi joc de noi1 Cum sã fie alea tulpinile! Astea sunt vene prin

care circulã sângele.

Page 44: Violeta Craiu - Povestiri

Violeta CRAIU

44

-Mã, fraþilor! Am spus aºa sã scap de instrucþie. Tulpinile circulã princorpul nostru ºi nu se vãd.

-De unde ºtii toate astea, cã doar nu eºti medic!?-Nu. Nu sunt! Dar ºtiu ºi gata.Peste câteva zile Creþiºor fãcu o formã uºoarã de gripã, ca de altfel

toatã compania.- Te pomeneºti cã ãla cu tulpinile lui ne-a contaminat!-Nu, el. Sergentul, spuse un alt soldat, încercând sã-l apere pe colegul

sãu. Omul a spus cã nu vrea sã-ºi agite tulpinile, cã face complicaþii.Dar nu ãla nu l-a ascultat. Acum, poftim, suntem bolnavi cu toþii!

- Te pomeneºti cã dispune de un sistem de transfer de microbisofisticat de care armata nu are cunoºtinþã.

- Taci dracului, sã nu te audã careva!Dupã încã câteva zile povestea cu tulpinile se uitase, iar soldatul se

izolase de grupul celor care credeau în el. κi nota permanent cevaîntr-un carneþel pe care îl þinea la buzunarul de la veston. Intr-o zi,sergentul se apropie de el ºi-i spuse:

-Soldat, m-ai fãcut sã cred altceva despre acele tulpini ºi m-am fãcutde râs în faþa celorlalþi soldaþi. Vreau sã te regrupezi în idei ºi sã mãscoþi din rahatul acesta.

- ªi ce sã fac?-Sã-þi informezi colegii cã aceste tulpini sunt din import ºi sunt trase

în fiole la noi în þarã.Dupã instrucþie, Creþiºor se comportase cum i se ceruse. κi informase

colegii despre terapia gripei prin vaccinare ºi enunþase niºte teoriiajutãtoare celor care se tem de injecþii.

Efortul lui a avut audienþa scontatã ºi a fost rãsplãtit cu trei zile depermisie. Când a revenit în unitate era gripat, iar teoria lui cu tulpinilepe care nu vrea sã le agite, nu a mai þinut. A fãcut instrucþie cot la cotcu ceilalþi soldaþi.