violenta in familie latura obiectiva

8/19/2019 Violenta in Familie Latura Obiectiva

1/8

ЗАКОН И ЖИЗНЬ

11.2014

51

Introducere. Latura obiectivă a con ţ inutului constitutiv al infrac ţ iunii, relateaz ă autorul român A. Ungureanu, este constitui-

t ă din totalitatea condi ţ iilor privitoare la actul de conduit ă , cerute

de lege pentru existen ţ a infrac ţ iunii [1, p. 76].

Determinarea știin ţ i fică corect ă a semnelor laturii obiective

favorizeaz ă cali ficarea just ă a faptei săvîr șite și, ca urmare, apli-

carea unei pedepse corecte.

În teoria dreptului penal, la-tura obiectivă a infracţiuniise consider ă cel mai complicat și

voluminos studiu. Aceasta este par-tea exterioar ă a infracţiunii, a căreicercetare ne permite nu numai să

judecăm despre elementul dat alcomponenţei, dar și să apreciemobiectul atentatului și să determi-năm forma vinovăţiei [2, p. 7].

Prin latura obiectivă a infracţi-unii sau, așa cum este denumit înliteratura de specialitate română,aspectul obiectiv [1], se subînţele-

ge activitatea persoanei care prin

urmările ei periculoase afectează sau pune în pericol anumite relaţiisociale apărate de normele drep-

tului penal. Prin urmare, această activitate desf ășurată de f ă ptuitoreste o manifestare externă, adică ocomunicare sau o frînare de ener-gie fizică, ce produce o manifestareîn lumea exterioar ă. Potrivit doctri-nei, latura obiectivă mai este con-cepută și ca totalitatea condiţiilor

prevăzute de norma de incriminare privitoare la actul de conduită pen-tru existenţa infracţiunii.

Fapta prejudiciabilă este sem-

nul principal al laturii obiective ainfracţiunii și constă în actul ma-terial săvîr șit, actul de conduită uman interzis de legea penală. Laconcret, f ăr ă o activitate exterioar ă nu poate exista infracţiune. Numaio acţiune (inacţiune) poate atingeuna dintre valorile ar ătate în alin.(1) al art. 2 din Codul penal (CP) alRM și produce urmări periculoase.Deci, orice infracţiune reprezintă ofaptă, o activitate materială care se

manifestă sub forma de acţiune sauinacţiune.

Activitatea infracţională ce con-stituie elementul material al laturiiobiective a infracţiunii de violenţă în familie este desemnată de legiu-itor prin expresia violen ţ a în fami-lie, aceasta semnificînd acţiuneasau inacţiunea intenţionată, mani-festată fizic sau verbal, comisă deun membru al familiei asupra unui

alt membru al familiei.

CARACTERIZAREA LATURII OBIECTIVE A INFRACŢIUNII DEVIOLENȚĂ ÎN FAMILIE

V. IONAȘCU,

lector superior universitar la Catedra ,,Științe Polițienești și Socioumane”a Academiei ,,Ștefan cel Mare”, doctorand

SUMMARYThe presented article carries out the analysis of the object element for the crime of domestic violence, the object element

being a key point in the examination of corpus delicti in criminal law.Thus the objective element of the crime of domestic violence has the following structure:1) A harmful act/acts which consists of an action or inaction which is manifested through physical or verbal related vio-

lence, this violence can be of a physical, sexual, psychological, economic and spiritual nature;2) Harmful consequence s such as physical suffering, slight body injury or health injury, mental suffering, material de-

triment, moral damage;3) Causation between the injurious act and harmful consequences.Keywords: domestic violence, objective element, the harmful consequences, causation

REZUMATÎn articol este efectuată analiza obiectului infracţiunii de violență în familie, care este unul dintre punctele-cheie în exa-

minarea juridico-penală a componenţei acestei infracţiuni.Astfel, latura obiectivă a infracţiunii de violenţă în familie are următoarea structur ă:1) fapta prejudiciabilă, care constă în acţiunea sau inacţiunea manifestată fizic sau verbal, legată de violența fizică, se-

xuală, psihologică, economică sau spirituală;2) urmările prejudiciabile sub forma suferinţei fizice, vătămării uşoare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, suferinţei

psihice ori a prejudiciului material sau moral;3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.Cuvinte-cheie: violența în familie, aspect obiectiv, faptă prejudiciabilă, urmări prejudiciabile, legătura de cauzalitate


2/8


11.2014

52

Este necesar să menţionam fap-tul că norma de incriminare prevă-zută la articolul 2011 CP al RM esteo normă de blanchetă, fapt ce ne-cesită a utiliza conceptele și inter-

pretările prevăzute în legea-cadru pentru acest domeniu, și anume Legea Republicii Moldova nr. 45din 01.03.2007 cu privire la preve-nirea și combaterea violen ţ ei în fa-

milie [3]. Astfel, în art. 2 din legeanominalizată este definit conceptulde violen ţă în familie, constituind,,orice acţiune sau inacţiune inten-ţionată, cu excepţia acţiunilor deautoapărare sau de apărare a unor

alte persoane, manifestată fizic sauverbal, prin abuz fizic, sexual, psi-hologic, spiritual sau economic ori

prin cauzare de prejudiciu materialsau moral, comisă de un membrude familie contra unor alţi membride familie, inclusiv contra copiilor,

precum și contra proprietăţii comu-ne sau personale”.

Materiale și metode aplicate.În procesul studiului dat au fost

utilizate următoarele metode decercetare științifică: analiza siste-mică, analiza logică, analiza com-

parativă, sinteza și clasificarea.Materialele folosite sînt: legislațiaîn domeniu a Republicii Moldova,doctrina juridică națională și un șirde manuale.

Rezultate obținute și discuții. Pentru realizarea scopului propus

pornim de la ideea precum că in-criminarea prevăzută la articolul

2011 CP al RM, pe lîngă definiţiadată de Legea Republicii Moldovanr. 45 din 01.03.2007 cu privire la

prevenirea și combaterea violenţeiîn familie, prevede că latura obiec-tivă a violenţei în familie poate fi manifestată atît prin acţiune, cîtși prin inacţiune. Mai mult decîtatît, ambele reglementări prevădși două moduri prin care poate să se manifeste acţiunea – modul fi zic

sau modul verbal .

Prima forma de manifestare aacţiunii principale a laturii obiec-tive este violen ț a fi zică. În acestcontext, teoria dreptului penal îm-

parte în mod tradiţional violenţa îndouă categorii: fi zica și psihică. [4,

p. 102]În literatura juridică există pă-

reri diferite cu privire la violenţafizică. Este necesar de remarcatfaptul că fiecare dintre ele definescdiferit violenţa fizică, însă totuși nureflectă încă pe deplin diversitateaconceptului.

Unii autori [5, p. 83] definescviolenţa fizică drept „utilizarea

unei for ţe fizice împotriva victi-mei”. Astfel, se accentuează, pe

bună dreptate, utilizarea anume afor ţei fizice, și nu a înșelăciunii saua vicleniei. Cu toate acestea, în for-mularea dată este dificil să facem odelimitare între violenţa fizica și ofor ţă fizică aplicată nonviolent, deexemplu cînd for ţa fizică este folo-sită pentru a respinge un atac, a re-ţine un infractor sau cazul extremei

necesitaţi etc.Alţi autori [6, p. 83] definescviolenţa fizică ca orice influenţă asupra integrităţii fizice a corpuluivictimei. Această este o abordareexterioar ă a abuzului fizic conce-

put ca o influenţă asupra structurii biologice a corpului uman, ca ur-mare a aplicării violenţei fizice. Cutoate acestea, ţinem sa remarcămfaptul că influenţa asupra integri-tăţii corporale poate fi incriminată

penal, dar nu întotdeauna poar-tă caracter de violenţă fizică. Deexemplu, nu va constitui violenţafizică contaminarea victimei cu o

boală venerică în urma unui raportsexual voluntar.

Mai mulţi autorii [7, p. 84] in-clud consecin ț ele ca semn obliga-toriu a violenţei fizice. Astfel, eiconsider ă că „violenţa fizică esteimpactul direct asupra organismu-

lui uman și se poate exprima în

forme diferite, variind de la simpleleziuni pînă la vătămare gravă a in-tegrităţii corporale sau deces”.

Legea Republicii Moldova nr.45 din 01.03.2007 cu privire la pre-venirea și combaterea violenţei înfamilie definește violenţa fizică ca,,vătămare intenţionată a integrităţiicorporale ori a sănătăţii prin lovire,îmbrîncire, trîntire, tragere de păr,înţepare, tăiere, ardere, strangulare,mușcare, în orice formă și de oriceintensitate, prin otr ăvire, intoxica-re, alte acţiuni cu efect similar”. [3,art. 2]. Observăm ca legiuitorul înaceastă definiţie a preluat aborda-

rea exterioar ă a noţiunii de violenţă fizică, adică violenţa ca rezultat –vătămare intenţionată a integrităţiicorporale ori a sănătăţii, plus meto-dele de realizare a acesteia.

Din această definiţie putem de-duce că în mare parte violenţa se

poate reduce la aplicare de lovituri.Prin „aplicarea loviturilor” se înţe-lege acţiunea mecanică a unei ener-gii cinetice exterioare de atingere,

de compresiune sau izbire bruscă și violentă a suprafeţei de contact acorpului victimei cu sau de un corpcontondent, de regulă, prin proiec-tare, călcare, alunecare, aruncaresau cădere (de exemplu, cu palma,cu piciorul, cu cotul, cu un obiect,instrument sau armă; de perete, saude obiecte aruncate asupra victimeietc.).

Caracterul multiplu al aplicăriiloviturilor condiţionează esenţa vi-

olenţei fizice ca a unei fapte carecauzează nu pur și simplu o durere,ci o durere deosebit de chinuitoare,care poate fi repetată, prin aceastatraumatizînd și mai mult persoa-na. În acest sens, nu putem să nuagreăm opinia conform căreia con-ceptele „maltratare”, „schingiui-re”, „tortur ă”, „sadism” fac partedin același categorie, reprezentîndcazuri particulare de manifestare a

violenţeifi

zice.


3/8


11.2014

53

Conform clasificării f ăcute deunii autori [8, p. 55], violenţa fizică

poate fi activă și pasivă. Cea acti-vă se consider ă violența prin carese provoacă celuilalt membru defamilie o serie de vătămări (lovireacu pumnul sau piciorul, sugruma-rea, îmbrîncirea, utilizarea armei).În cadrul acestui tip se înscriu maimulte forme:

violenţa fizică activă - direct ă (aplicarea de lovituri cu folosireaarmei sau doar a for ţei fizice);

violenţa fizică activă - indirec-t ă (provocarea unor daune fizice

prin atragerea unei ter ţe persoane).

Violenţă fizică pasivă impunevictimei izolarea, inclusiv refuzulde a-și vizita copiii. Aceasta, la rîn-dul ei, include:

violenţa fizică pasivă - direct ă (acte fizice în scopul blocării reali-zărilor scopurilor altuia);

violenţa fizică pasivă - indirec-t ă (neîndeplinirea unor însărcinări,

prin care se blochează realizareascopurilor altuia).

De regulă, violenţa sau abuzulfizic este îmbinat cu alte forme deviolenţă, rareori întîlnindu-se doarviolenţa fizică.

O altă formă de manifestare alaturii obiective o constituie vio-len ţ a psihologică. Aceasta este de-finită la art. 2 din Legea RepubliciiMoldova nr. 45 din 01.03.2007 cu

privire la prevenirea și combatereaviolenţei în familie ca ,,impunere avoinţei sau a controlului personal,

provocare a stărilor de tensiune șide suferinţă psihică prin ofense,luare în derîdere, înjurare, insulta-re, poreclire, șantajare, distrugeredemonstrativă a obiectelor, prinameninţări verbale, prin afișare os-tentativă a armelor sau prin lovirea animalelor domestice; neglijare;implicare în viaţa personală; impu-nere a izolării prin detenţie, inclu-siv în locuinţa familială; izolare de

familie, de comunitate, de prieteni;

interzicere a realizării profesionale,interzicere a frecventării instituţieide învăţămînt; deposedare de actede identitate; privare intenţionată de acces la informaţie; alte acţiunicu efect similar”.

Violenţa psihologică include vi-olenţa emo ţ ional ă și cea verbal ă:insulte, jigniri (referitoare la aspec-tul fizic, la capacităţile intelectualesau la îndeplinirea responsabilităţi-lor pe care le are victima în cadrulfamiliei), ameninţări, intimidare,șantaj emoţional, inducerea fricii,

presiune continuă, teroare, privarede alimente sau de somn, discredi-

tare în faţa celorlalţi. Denumită șiabuz emo ţ ional , violenţa psiholo-gică este folosită pentru a manipulași a controla; efectul este cumulativîn timp, cu consecinţe grave pe ter-men lung pentru victimă.

În ceea ce privește conceptulde violență psihologică, trebu-ie să menţionăm că determina-rea conţinutului acesteia continuă încă să fie problematică. Deoare-

ce componența de infracțiune aviolenței în familie este una ma-terială, adică pentru încadrarea

juridică corectă este necesar să fie probate consecințele prejudiciabi-le, iar în cazul violenței psiholo-gice consecințe sînt la nivel psi-hologic sau emoțional, care pot fiidentificate doar printr-o expertiză

psihologică. În practica judiciar ă, pentru identificarea consecințelorviolenței psihologice se mai prac-

tică evaluarea psihologică a stăriivictimei violenței în familie de că-tre un specialist-psiholog, în urmacăreia se întocmește un raport deevaluare psihologică, care la rîn-dul său servește ca mijloc de probă în vederea confirmării afecțiunilor

psihologice.A treia formă de manifestare a

laturii obiective este violen ţ a sexual ă. Termenul este preluat din

vocabularul anglo-saxon (“sexual

violence”) și reprezintă, alături deabuzul fizic, una dintre formelecele mai grave de violenţă.

În literatura de specialitate,violența sexuală este definită deunii autori ca orice activitate sexu-ală for ţată, incluzînd ironii, glumecu aluzie sexuală, priviri fixe sauconcupiscente, comentarii cini-ce, apeluri telefonice ofensatoa-re, propuneri de relaţii indecente,impunerea de a viziona materiale

pornografice sau de a participa înindustria pornografică, atingerineplăcute, raport sexual prin con-strîngere, sarcini nedorite, acte de

gelozie neîntemeiată, învinuire șiinsinuare cu referinţă la raporturisexuale în afara cuplului.

În opinia altor autori [9, p. 274],abuzul sexual este for ţarea și obli-garea victimei să participe la ac-tivităţi de natur ă sexuală, acte ceservesc pentru obţinerea plăceriide către persoana care comite agre-siunea.

Violenţa sexuală ca forma de

manifestare a laturii obiective aviolenţei în familie de regulă esteraportată doar împreună cu alte treisau patru forme de violenţă în fa-milie. Spre deosebire de violenţa

psihologică și separat violenţa se-xuală apare doar împreună cu aces-tea, plus violenţa fizică, cu sau f ăr ă violenţă economică.

Violenţa sexuală constă în obli-garea for ţată la gesturi nedorite sauraporturi sexuale, cererea ca victi-

ma (partenerul de cuplu) să îmbra-ce haine mai mult – sau dimpotrivă

– mai puţin provocatoare, obligareaacesteia să facă sex cu obiectele,animalele sau prietenii, de a puneîn aplicare fantezii pornografice,negarea sau denigrarea sexualităţii

partenerei.În ceea ce privește abuzul sexu-

al împotriva copiilor, acesta inclu-de for ţarea acestora de a asista sau

a lua parte la activităţi sexuale, de


4/8


11.2014

54

a-i exploata în scopuri de prostitu-ţie sau pornografie.

Formele de violenţă sexua-lă sînt variate și se pot clasificaîn acte sexuale cu sau f ăr ă con-tact sexual genital, oral sau anal.Dintre formele de abuz sexual semenţionează: hăr ţuirea sexuală, cuformele sale de propuneri verbale,gesturi sau atingeri de tip sexual,obscen, dar mai ales cu amenin-ţări în cazul refuzului; comporta-mentul exhibiţionist, manipulareaorganelor sexuale ale victimei sauobligarea acesteia de a manipulaorganele sexuale ale agresorului;

intruziunea unor obiecte în orga-nele sexuale, penetrarea sexuală –

pe cale orală, genitală sau anală,exploatarea sexuală – obligareaminorului la pornografie sau pros-tituţie în folosul agresorului. For-mele de abuz sexual cel mai greude incriminat sînt cele care au locîn familie.

În literatura de specialitate,abuzurile sau violenţele sexua-

le împotriva copiilor constituie oformă distinctă a violenţei sexualedin cadrul familial, fiind definită ca„formă de participare a unui copilsau adolescent-membru al famili-ei la activităţi necorespunzătoarevîrstei și dezvoltării lui sexuale, pecare nu este în măsur ă sa le înţe-leagă, activităţi la care este supus

prin constrîngere, violenţă sau prinseducţie, ori care încalcă normelemorale”.

Potrivit art. 2 din Legea Republi-cii Moldova nr. 45 din 01.03.2007cu privire la prevenirea și comba-terea violenţei în familie, violenţasexuală este definită ca ,,orice vi-olenţă cu caracter sexual sau oriceconduită sexuală ilegală în cadrulfamiliei sau în alte relaţii interper-sonale, cum ar fi violul conjugal,interzicerea folosirii metodelor decontracepţie, hăr ţuirea sexuală,

orice conduită sexuală nedorită,

impusă, obligarea practicării pros-tituţiei, orice comportament sexualilegal în raport cu un membru defamilie minor, inclusiv prin mîn-gîieri, sărutări, pozare a copiluluiși prin alte atingeri nedorite cu ten-tă sexuală și alte acţiuni cu caractersimilar”. [3. art.2]

Referitor la acțiunile cu caractersexual care atentează direct la viațasexuală a membrului de familie, le-giuitorul a incriminat aceste fapteaparte și anume la:

art. 171, alin. (2), lit. b- 2) CP alRM ,,Violul, adică raportul sexualsăvîr șit prin constrîngere fizică sau

psihică a persoanei sau profitîndde imposibilitatea acesteia de a seapăra ori de a-și exprima voinţa(…) săvîr șit asupra unui membrude familie” și

art. 172, alin. (2), lit. b- 2) CP alRM ,,Acţiuni violente cu caractersexual, adică homosexualitatea sausatisfacerea poftei sexuale în forme

perverse, săvîr șite prin constrînge-re fizică sau psihică a persoanei ori

profi

tînd de imposibilitatea aceste-ia de a se apăra sau de a-și expri-ma voinţa (…) săvîr șit asupra unuimembru de familie” [10].

O altă forma de exprimare a ac-ţiunii principale a laturii obiectivea componentei de infracţiune poatefi violen ț a spiritual ă. Aceasta poa-te fi definită ca un comportament alunui membru de familie ce submi-nează sau diminuează tradiţiile cul-turale ori religioase ale altui mem-

bru de familie, ridiculizînd-le sau penalizîndu-le, în scopul de a for ţa persoana să adere la un al sistem devalori.

Tot aici se refer ă și utilizarea re-ligiei unei persoanei sau a credin-ţelor sale spirituale, pentru a o ma-nipula sau controla. Aceasta poatesă cuprindă împiedicarea persoaneide a utiliza practicile sale religioa-se sau spirituale, sau dimpotrivă –

să ridiculizeze credinţele ei.

Potrivit art. 2 din Legea Republi-cii Moldova nr. 45 din 01.03.2007cu privire la prevenirea și comba-terea violenţei în familie, violențaspirituală este definită ca ,,subesti-mare sau diminuare a importanţeisatisfacerii necesităţilor moral-spi-rituale prin interzicere, limitare, ri-diculizare, penalizare a aspiraţiilormembrilor de familie, prin interzi-cere, limitare, luare în derîdere sau

pedepsire a accesului la valorileculturale, etnice, lingvistice sau re-ligioase; impunere a unui sistem devalori personal inacceptabile; alteacţiuni cu efect similar sau cu re-

percusiuni similare” [3. art. 2].Violen ţ a economică constituie

ultima formă de manifestare a latu-rii obiective a componenţei de vio-lenţă în familie. În cazul acestui tipde violenţă, agresorul aduce victi-ma într-o poziţie financiar ă depen-dentă. Abuzatorul decide modul încare vor fi cheltuiţi banii, fapt ce

poate implica diferite cunoștinţe fi-nanciare sau se poate intersecta cu

anumite bariere economice.Conform autoarei L. Koreneva[11, p. 130], aceasta constă în acţi-unile intenţionate ale unui membrude familiei, care vizează stabilireadependenţei economice sau bazate

pe această dependenţă, în legătur ă cu un alt membru al familiei, di-minuîndu-i onoarea și demnitatea,încălcîndu-i drepturile și libertă-ţile constituţionale de membru alfamiliei.

Conform Legii nominalizate,violenţa economică este definită ca,,o privare de mijloace economi-ce, inclusiv lipsire de mijloace deexistenţă primar ă, cum ar fi hrană,medicamente, obiecte de primă necesitate, abuz de variate situaţiide superioritate pentru a sustrage

bunurile persoanei, interzicere adreptului de a poseda, folosi și dis-

pune de bunurile comune, control

inechitabil asupra bunurilor și re-


5/8


11.2014

55

surselor comune, refuz de a susţinefamilia, impunere la munci greleși nocive în detrimentul sănătăţii,inclusiv a unui membru de fami-lie minor, precum și alte acţiuni cuefect similar” [3, art. 2].

Violenţa economică este puter-nic corelată cu violenţa psihologi-că, mai ales cu abuzurile referitoarela distrugerea bunurilor personale.De aceea, violenţa economică esteraportată doar împreună cu alte ti-

puri de violenţă.Urmarea prejudiciabilă con-

stituie a doua componentă a la-turii obiective a infracţiunii. Ori-

ce infracţiune produce o urmare,un rezultat care constă în lezareaobiectului sau în crearea unei stăride pericol pentru acesta. În acestcontext, chiar legea penală [12],definind infracţiunea săvîr șită cuintenţie și din imprudenţă, prevedecă vinovăţia f ă ptuitorului trebuieraportată la o anumită urmare pre-

judiciabilă.În teoria dreptului penal, urmă-

rile prejudiciabile se clasifi

ca îndouă categorii:urmări prejudiciabile- mate-

riale;urmări prejudiciabile- formale.

Anume în funcţie de caracterulurmărilor, în literatura de speciali-tate se face distincţie între infrac-ţiunile formale și infracţiunile ma-teriale.

Analizînd componenta de in-fracţiune prevăzută la articolul 2011

CP al RM, observăm că aceasta esteuna materială, adică infracţiunease consuma în momentul apariţieiurmărilor prejudiciabile exprimate

prin:cauzarea suferinţei fizice;-cauzarea vătămărilor ușoare-

ale integrităţii corporale;cauzarea suferinţei psihice;-cauzarea prejudiciului moral;-cauzarea prejudiciului mate--

rial.

În acest sens, conform doctri-nei juridice, suferinţele fizice și

psihice fac parte din prejudiciulmoral. Această idee este reflecta-ta și în Hotărîrea Plenului Cur ţiiSupreme de Justiţie a RepubliciiMoldova cu privire la aplicarea decătre instanţele de judecată a legis-laţiei ce reglementează repararea

prejudiciului moral [13], unde la punctul 3 al acesteia se menţionea-ză ca ,,prin noţiunea de prejudiciumoral se înţeleg suferinţele psihicesau fizice cauzate prin acţiuni sauomisiuni care atentează la valorilenepatrimoniale ce apar ţin persoa-

nei din momentul nașterii sau la bunurile dobîndite prin lege (viaţa,sănătatea, demnitatea și reputaţia

profesională, inviolabilitatea vie-ţii personale, secretul de familie și

personal), prin fapte ce atentează la drepturile personale nepatrimo-niale (dreptul de a folosi propriulnume, dreptul de autor)”.

Astfel, observăm că legiuitorul,în incriminarea prevăzută la art.

201

1

CP al RM, prin enumerareasuferinţei fizice și psihice pe lîngă prejudiciul moral ca urmări prejudiciabile le diferenţiază, fapt cucare nu putem fi de acord.

Deci urmările prejudiciabile aleinfracţiunii prevăzute de art. 2011 CP al RM r ămîn a fi:

cauzarea vătămării ușoare a•integrităţii corporale;

cauzarea prejudiciului mate-•rial;

cauzarea prejudiciului moral.•Cauzarea vătămării ușoare a in-

tegrităţii corporale sau a sănătăţiia fost prevăzută la art. 153 CP alRM, fiind dezincriminată prin ex-cluderea lor din Codul penal [14].

În conformitate cu Regulamen-tul, prin dereglarea sănătăţii de scur-tă durată se înţeleg urmările deter-minate nemijlocit de vătămare, caredurează nu mai mult de 21 de zile

(trei să ptămîni). În special, la dere-

glarea de scurtă durată a sănătăţiise raportează: slă birea vederii saua auzului (legată de pierderea neîn-semnată, dar stabilă, a capacităţii demuncă); numeroase excoriaţii (juli-turi) sau echimoze (vînătăi); pierde-rea degetului de la mînă (cu excepţiacelui mare și ar ătător) etc. [15]

Potrivit Regulamentul de apre-ciere medico-legală a gravităţiivătămării corporale nr. 199 din27.06.2003, prin incapacitate sta-bil ă și neesen ţ ial ă de muncă se areîn vedere o pierdere a capacităţiigenerale de muncă într-un volumde pînă la 10%.

Dat fiind faptul că la art. 2011 CP al RM se incriminează fapta deviolență în familie într-o varian-tă-tip și două variante agravante,avem incluse de către legiuitor șialte urmări prejudiciabile care de-termină agravarea faptelor ce cadsub incidența alin. (1), art. 2011 CPal RM. Astfel, la art. 2011, alin.(2),lit. b) CP al RM legiuitorul includeca o forma agravantă ,,vătămarea

medie a integrităţii corporale saua sănătăţii”. În această situaţie, in-tensitatea violenţei este de un gradridicat, antrenînd prejudicii severeale sănătăţii persoanei agresate.

Conform Regulamentului deapreciere medico-legală a gravită-ţii vătămării corporale, criteriile decalificare a vătămărilor corporalecomportă următoarele tr ăsături:

1) lipsa pericolului pentru viaţă;2) lipsa tuturor consecinţelor,

prevăzute de acest Regulament, cureferinţă la vătămările corporalegrave;

3) dereglarea de lungă durată asănătăţii;

4) incapacitatea permanentă în-semnată de muncă.

Ultimele două tr ăsături au uncaracter alternativ, prezenţa orică-reia dintre ele, precum și prezenţaconcomitentă, va avea aceeași for-

mă la califi

carea infracţiunii.


6/8


11.2014

56

Conform Regulamentului no-minalizat, prin dereglare a sănă-t ăţ ii de lung ă durat ă se subînţelegconsecinţele determinate nemijlo-cit de vătămare (maladii, dereglăride funcţii etc.), care au o durată de

peste trei să ptămîni (mai mult de21 de zile).

Gradul de gravitate a vătămă-rilor integrităţii corporale, după criteriul dereglării sănătăţii, sedetermină în funcţie de timpul ne-cesar pentru restabilirea sănătăţii,

precum și de volumul și caracterulleziunilor [15].

Conform aceluiași Regulament,

prin incapacitate permanent ă în- semnat ă de muncă se înţelege oincapacitate generală de muncă învolum mai mare de 10%, dar numai mare de 33%.

În viziunea noastr ă, art. 2011 CPal RM înglobează în sine infracţiu-nea de vătămare intenţionată mediea integrităţii corporale sau a sănătă-ţii prevăzute la art. 152 CP al RM şicea de vătămare medie imprudentă

prevăzută la art. 157 CP al RM. Po-trivit regulilor de concurenţă dintreo normă parte şi una întreg, în acestcaz activitatea infracţională urmea-ză a fi calificată în conformitate cuart. 2011 alin. (2) lit. b) CP al RM.

La art. 2011 alin. (3) CP al RMse agravează r ăspunderea penală

pentru violenţa în familie comisă în prezenţa următoarelor circum-stanţe agravante, instituindu-se o

pedeapsă mai aspr ă decît pentru

fapta descrisă la alin. (2) al acelu-iaşi articol, și anume:

a) Violen ţ a în familie care acauzat văt ămarea gravă a inte-

grit ăţ ii corporale sau a sănăt ăţ ii . Noţiunea de văt ămare gravă a in-tegrit ăţ ii corporale sau a sănăt ăţ ii este formulată la alin. (l) art. 151CP al RM „Vătămarea gravă a in-tegrităţii corporale sau a sănătăţii,care este periculoasă pentru viaţă

ori care a provocat pierderea ve-

derii, auzului, graiului sau a unuialt organ ori încetarea funcţionă-rii acestuia, o boală psihică sau oaltă vătămare a sănătăţii, însoţită de pierderea stabilă a cel puţin otreime din capacitatea de muncă,ori care a condus la întrerupereasarcinii sau la o desfigurare ireme-diabilă a feţei şi/sau a regiuniloradiacente”.

Observăm că definiţia dată în-truneşte indicatorii vătămării gra-ve a integrităţii corporale, acesteaavînd un caracter alternativ, astfelîncît pentru a califica fapta conformlit. a) al alin. (3) art. 2011 CP al RM

este suficientă întrunirea oricăruiadintre ei.

Notele caracteristice ale indica-torilor vătămării grave a integrităţiicorporale sau a sănătăţii se deter-mină în conformitate cu Regula-mentul de apreciere medico-lega-lă a gravităţii vătămării corporale[15].

b) Violen ţ a în familie care adeterminat la sinucidere sau la

tentativă de sinucidere. Noţi-unea de a determina înglobează mai multe sensuri, printre care: acondiţiona în mod necesar, a servidrept cauză pentru apariţia sau dez-voltarea unui fapt, a unui fenomen;a face ca cineva să ia o anumită decizie etc. În cazul determinării lasinucidere, este necesar a stabili că anume f ă ptuitorul a condiţionat de-cizia victimei de a se sinucide, darnu a dorit numaidecît acest rezultat

[16, p. 377].Ideea de sinucidere emană de la

cel care determină hotărîrea de a sesinucide, o ia însă cel determinat, şiacesta trebuie să aibă putinţă de acîntări argumentele şi motivele pecare i le serveşte cel care determină şi de a decide dacă trebuie sau nusă se sinucidă. Dimpotrivă, dacă victima nu a decis liber asupra în-demnului venit de la cel care deter-

mină, ci a fost constrînsă de acesta

să se sinucidă, fapta trebuie califi-cată ca omor [17, p. 86].

E necesar de a delimita deter-minarea la sinucidere de înlesni-rea sinuciderii. La înlesnirea sinu-ciderii, f ă ptuitorul nu realizează acte de persecutare, clevetire ori

jignire, ci facilitează intenţia vic-timei de a se sinucide.

c) Violen ţ a în familie care acauzat decesul victimei. În această modalitate agravantă, infracţiuneaeste complexă, formată din două urmări prejudiciabile:

cauzarea suferinţei fizice,-soldate cu vătămarea uşoar ă a in-

tegrităţii corporale sau a sănătăţii,cu suferinţă psihică ori prejudiciumaterial sau moral;

lipsirea de viaţă din impru--denţă, prevăzută de art. 149 CPal RM.

Prin urmare, latura subiectivă a infracţiunii în această modalita-te se exprimă prin praeterintenţie,

prevăzută de art. 19 CP al RM:„Dacă, drept rezultat al săvîr şirii

cu intenţie a infracţiunii, se producurmări mai grave care, conformlegii, atrag înăsprirea pedepsei

penale şi care nu erau cuprinse deintenţia f ă ptuitorului, r ăspunderea

penală pentru atare urmări survinenumai dacă persoana a prevăzuturmările prejudiciabile, dar con-sidera în mod uşuratic că ele vor

putea fi evitate sau dacă persoananu a prevăzut posibilitatea surve-nirii acestor urmări, deşi trebuia şi

putea să le prevadă. În consecinţă,infracţiunea se consider ă intenţio-nată”.

Reieşind din cele menţionate, putem afirma că şi în acest caz in-fracţiunea are un caracter complexşi absoarbe în sine infracţiunea in-criminată la art. 149 CP al RM –lipsirea de viaţă din imprudenţă.

O altă formă de manifestare a prejudiciului cauzat membrului de

familie prin aplicarea violentei este


7/8


11.2014

57

prejudiciul material. Conformteoriei dreptului civil, prejudiciulmaterial este consecinţa suscep-tibilă de evaluare bănească, caredecurge din vătămarea unui dreptsau interes legitim patrimonial.Prejudiciul material poate fi cauzatși prin vătămarea drepturilor perso-nale nepatrimoniale privind integri-tatea fizică sau morală a persoaneifizice (de ex., costul tratamentului,

pierderi legate de imposibilitatea prestării unei munci).

Prejudiciul material poate fi de-finit ca un efect negativ, cu caracter

patrimonial, produs unei persoane

prin fapta ilicita a altei persoane ori prin acţiunea lucrurilor ce se aflasub paza juridica a altei persoane.Astfel, putem spune că constituie

prejudiciu material: distrugerea,sustragerea ori degradarea unor

bunuri; lezarea onoarei, reputaţiei,calităţii de creator intelectual sauoricăror atribute ce definesc statu-tul moral al persoanei etc.

Prejudiciul material poate avea

două elemente componente:- prejudiciul efectiv cauzat cre-ditorului;

- venitul ratat.Prejudiciul efectiv este defi-

nit la art. 14, alin. (2) din Codulcivil și constă în cheltuielile pecare persoana lezată într-un dreptal ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptuluiîncălcat, pierderea sau deteriorarea

bunurilor sale (prejudiciu efectiv),

precum și beneficiul neobţinut prinîncălcarea dreptului (venitul ratat)[18, art. 14, alin.(2)].

În componenţa prejudiciuluiefectiv intr ă nu numai cheltuielileefectiv suportate de creditor pen-tru atingerea situaţiei anterioarecauzării prejudiciului, ci și acele

pe care urmează să le suporte învederea restabilirii dreptului lezat(prejudiciul viitor). Necesitatea și

devizul acestor cheltuieli trebuie să

fie confirmate prin probe veridice,să fie neexagerate.

Prejudiciul efectiv sau pierde-rea efectivă este valoarea expri-mată în bani cu care s-a micșorat

patrimoniul victimei, fie prin scă-derea activului, fie prin creșterea

pasivului. Venitul ratat constituielipsa obţinerii unor foloase patri-moniale pe care partea vătămată le-ar fi obţinut, lipsa de sporire a

patrimoniului, deși acesta putea șitrebuia să sporească, dacă nu ar fi fost săvîr șită fapta ilicită.

Noţiunea de prejudiciu materi-al este definită și în conformitate

cu Legea Republicii Moldova nr.45 din 01.03.2007 cu privire la

prevenirea și combaterea violen-ţei în familie, constituind ,,daunemateriale, susceptibile de evaluaresau estimare financiar ă/pecuniar ă,rezultînd din orice act de violenţă în familie, în concubinaj, precumși costurile pentru instrumentareacazurilor de violenţă în familie” [3,art. 2].

Mărimea prejudiciului materialcauzat victimei nu este prevăzută de legea penala, r ămînînd a fi stabi-lita în fiecare caz particular de cătreinstanţa de judecată.

Cit privește prejudiciul moralca forma a prejudiciului cauzat înurma săvîr șirii faptei prejudiciabile

prevăzute de art. 2011 CP al RM,acesta poate fi înţeles ca suferinţe

psihice sau fizice cauzate prin ac-ţiuni sau omisiuni care atentează la

valorile nepatrimoniale ce apar ţin persoanei din momentul nașteriisau la bunurile dobîndite prin lege(viaţa, sănătatea, demnitatea și re-

putaţia profesională, inviolabili-tatea vieţii personale, secretul defamilie și personal), prin fapte ceatentează la drepturile personalenepatrimoniale (dreptul de a folosi

propriul nume, dreptul de autor). Noţiunea de suferinţe fizice nu

are același înţeles cu noţiunea de

daune fizice cauzate sănătăţii. Dau-na cauzată sănătăţii înseamnă oriceschimbare negativă în organismuluman, ce împiedică funcţionarea

biologică normală, adică decurge-rea normală din punct de vederemedical a tuturor proceselor psiho-fiziologice. Daunele cauzate sănă-tăţii produc consecinţe atît de ordinnepatrimonial, cît și patrimonial.

La aprecierea despăgubirii se vaţine cont și de alte criterii, cum arfi vîrsta, funcţia, sexul, starea emo-ţională etc.

O varietate a prejudiciului cor- poral este prejudiciul estetic, care

reprezintă acele leziuni sau vătă-mări prin care s-a adus atingere ar-moniei fizice sau fizionomiei per-soanei vătămate. Această categoriede prejudicii presupune atît durerifizice, cît și suferinţe psihice. In-tensitatea suferinţelor în acest cazva fi cu atît mai mare cu cît frumu-seţea și aspectul fizic al persoaneieste îndeosebi esenţial pentru exis-tenţa acesteia (actor, manechin,

stewardesă).Conform Legii Republicii Mol-dova nr. 45 din 01.03.2007 cu pri-vire la prevenirea și combatereaviolenţei în familie, prejudiciumoral este definit ca o ,,cauzare desuferinţe unui membru de familie,inclusiv unui copil, în cadrul fami-liei sau al unor alte relaţii interper-sonale, care duce la umilire, frică,înjosire, incapacitate de apărareîmpotriva violenţei fizice, la senti-

mente de frustrare” [3, art. 2].După cum am menţionat anteri-

or, mărimea prejudiciului moral nu poatefi estimat pecuniar, aceasta r ă-mîne a fi stabilita pentru fiecare caz

particular de instanţa de judecată.Un element principal și obligato-

riu al laturii obiective a infracțiuniide violență în familie îl constituielegătura de cauzalitate dintre acţi-unea sau inacţiunea f ă ptuitorului

și urmarea acesteia. Astfel, pentru


8/8


11.2014

58

existenţa infracţiunii este necesarca prin acţiunea sau inacţiuneaf ă ptuitorului, manifestată printr-oformă de violenţă descrisă anterior,să se producă un rezultat material(prejudiciu) cerut expres de normade incriminare prevăzută de artico-lul 2011 CP al RM.

Studierea și analiza detaliată atuturor elementelor laturii obiec-tive ale infracțiunii de violență înfamilie a determinat formarea con-cluziei precum că latura obiectivă a infracţiunii de violenţă în familieare un caracter complex, fapta pu-tînd să absoarbă în sine asemenea

fapte infracţionale precum ar fi:vătămarea intenţionată gravă saumedie a integrităţii corporale saua sănătăţii, prevăzută la art. 151 şi152 CP al RM; lipsirea de viaţă dinimprudenţă, prevăzută la art. 149CP al RM, și determinarea la sinu-cidere sau la tentativa de sinucide-re, prevăzută la art. 150 CP al RM.

În vederea optimizării dispozițieiart. 2011 CP al RM, cu titlul de lege

ferenda propunem excluderea dintextul incriminării a noțiunilor de,,suferință fizică” și ,,suferință psi-hică”, în vederea evitării repetăriiacestor termeni care, potrivit doc-trinei juridice, se conțin în noțiuneade prejudiciu moral [13].

Propunem de asemenea descri-erea în mod clar a acțiunilor și ainacțiunilor prin care poate fi reali-zată latura obiectivă a infracțiunii deviolență în familie, pentru a exclu-

de careva interpretări subiective, șianume propunem ca dispoziția art.2011, alin. (1) CP al RM să cuprin-dă următoarea sintagmă: ,,Acțiuneaintenționată comisă de un membrual familiei în privința altui membrual familiei, manifestată prin:

maltratare, aplicare de lovi--turi, alte acțiuni violente, soldatecu dureri fizice ori cu vătămare ne-însemnată sau ușoar ă a integrității

corporale sau a sănătății;

privare de libertate, izolare,-urmărire, intimidare, în scop deimpunere a voinței sau controlului

personal asupra victimei;lipsirea de mijloace de-

existență primar ă sau de obiecte de primă necesitate, dacă a provocatsuferință fizică sau psihică”.

Recenzent:Albert ANTOCI,

doctor în drept

Referințe bibliografice

Ungureanu Augustin. Drept1.

penal român. Bucureşti: Ed. LuminaLex, 1995.

Малинин В.Б., Парфёнов А.Ф.2.Объективная сторона преступления.Санкт-Петербург: изд.Юридическо-го института С-П, 2004, c. 7.

Legea Republicii Moldova nr. 453.din 01.07.2007 cu privire la prevenireaşi combaterea violenţei în familie.În: Monitorul Oficial nr. 55-56 din18.09.2008.

Литецкий В.В. Соотношение 4.физического насилия с преступле-

ниями против личности. B: „Совре-менное состояние преступности и реформа уголовного законодатель-ства” Межвуз. сб. науч. тр. Под ред.П. Марова. Москва – Тюмень, 1994.

Филановский И. Г. Советское 5.уголовное право. Особенная часть.М., 1962, citat de Иванова В.В. Пре-ступное насилие: Учебное пособие для ВУЗов. М.: ЮИ МВД РФ, Книж-ный мир, 2002, c. 83.

Пионтковский А.А., Меньша-6.гин В. Д. Курс советского уголовно-го права. Особенная часть. М., 1955.Т. 1, c. 722.

Шедрина А.К. Ответствен-7.ность за разбой по Указу Президиу-ма Верховного Совета СССР от 4июня 1947 г. «Об усилении охраны личной собственности граждан».B: Вопросы советского уголовного права и процесса: Ученые записки Свердловского юридического ин-ститута. Свердловск, 1958, c. 84.

Gherasimenco V. Formele de8.manifestare a violenţei în familie. În:Revista Naţională de Drept, 2006, nr.7,

p. 55.

Bula9. i C., Bulai C. Drept Penal.Partea Specială. Bucureşti, 2007, p.274.

Legea Republicii Moldova nr.10.167 din 09.07.2010 pentru modificarea

şi completarea unor acte legislative, publicată la data de 03.09.2010 în Mo-nitorul Oficial, nr. 155-158, art. 551.

Коренева Л. Распространен-11.ность насилия против женщин в Санкт-Петербурге и России. B: Ма-териалы междунородной научно-практической конференции “Феме-нистская теория и практика. Санкт-Петербург, 1996, c. 130.

Codul penal al Republicii12.Moldova din 18.04.2002, publicat la14.04.2009 în Monitorul Oficial nr.72-74, art. 195.

Hotărîrea Plenului Cur ţii Su-13. preme de Justiţie a Republicii Moldo-va din 09.10.2006, nr. 9 cu privire la aplicarea de către instanţele de judeca-tă a legislaţiei ce reglementează repa-rarea prejudiciului moral.

Legea Republicii Moldova nr.14.292 din 21.12.2007 pentru modificareaşi completarea unor acte legislative,

publicată la 08.02.2008 în MonitorulOficial nr. 28-29, art. 82.

Regulamentul15. de apreciere me-dico-legală a gravităţii vătămării cor-

porale nr. 199 din 27.06.2003, publicatla 08.08.2003 în Monitorul Oficial nr.170-172.

Barbăneagr ă A., Alecu Gh.,16.Berliba V., Budeci V., Carpov T., Cuş-nir V., Cojocaru R., Mariţ A., PopovicT., Ulianovschi Gh., Ulianovschi X.,Ursu N., Volcinschi V. Cod penal alRepublicii Moldova. Comentariu, Chi-şinău, 2009, p. 377.

Brînză S., Ulianovschi X., Stati17.V., Ţurcanu I., Grosu V. Drept penal,vol. II, Chişinău: Cartier juridic, 2005.

Codul civil al Republicii18.

Moldova din 22.06.2002, publicat la22.06.2002 în Monitorul Oficial nr.82-86, art. 661.

violenta in familie latura obiectiva

Documents