Vfp) lici OS lil

t 0114.- Av.)

L!

A IteX.MildreSell

au

ER Sian

1

11

pF

4 :,-1-4--t9

V(Zie)

GRICIORIE ALEXANDIZESCU

SCRIERIIN

VERSITRI 4i PROS:8A

CU UN PORTRET I UN FAC-SIVIILE

BUCURESC1EDITURA. LIBBARIEI SOCECU a uotnp

21, Ca lea Vietoriei, 21

1893

Stabilimentul grafic I. V. SoceciiStrada BerziT 59.

BUCURESCI(377338).

Domnului

ION GHICA

Ca unui bun ,si statornic amic, cu care amfie/recut o mare parte a viefei mile; cu caream visual, juni amendoi si filini de ilusiifientru viitorul grei noastre, montistirilede dincolo de Olt, acele multe suvenire alemarirei trecule si ale a'ecadentei actuale aRoma niei, ce mi-aii inspiral poesiile eroicecuprinse in carlea mea,iii a'ea'icii aceasicicarte, ca dovadd de amicia si stima ce-ti pa's-irezii, amicie fientru amicia ce mi-ai aritaltot-a'eauna, si stima fientru necontestatele talemerite si capacitoili.

(Edifiunea din 1863).

AMINTIRIdespre

GRIGORIE ALEXANDRESCUde

ION GHICA

De cate on am venit in Londra, una dinintaiele mele visite a fost pentru Museul Bri-tanic, acel palat in care se afla adunate manu-scriptele cele mai prqioase ale lumii invecate

minunile artei antice, uncle se desfasura caintr'o panorama istoria geniului omenesc.

.

Inteuna din Mile, pe cand eram cu familiamea in sala in care sunt expuse, pe piedes-tale §i pe pared, vestitele marmure Elgin,

stam admirand frumosele metope dintretriglifele frisel exterioare ale Partenonului, pecari sunt representate in ronde fosse luptele

si

6

Zeilor cu Centauril, and pe cine-va ca neSlice:

.Nu ye mai uitati la miserabilele astea depietre !

Me intorc sa \red cine me apostrofeza,dau cu ochil de Lordul Ald un vechiflamic, care urmeaza vorba inainte in mo-dul urmator :

Vecli, pietrele astea, cu rapsodiile luie Homer, cu tragediile lui Sofocle, ale lui Eu-« rigid §i cu scrierile lui Platon, ale lui Aris-totel Herodot, ail fost causa ca puterileEuropei nu ail lasat pe Turd la 1821 sastriveasca.' pe Greci. Astea au facut peron cu tinerimea din Cambridge, din Ox-

« ford si din toate universitatile Europei sae alerge in ajutorul Grecilor, sa" exalte opi-niunea pang a sill sa arda flota turceasca

« la Navarin sa proclame independentaMoreei » .

Avea dreptate nobilul Lord. Asa e artaliteratural Oameni de acum trei mii de ani

au luptat pentru liberarea Greciei alaturi cucei mai eroici palicari ai Agoanei.

isi

e

By-.

si

si

si

. ySi daca s'o intimplac Cu vreme Romania s'ardice fruntea sa,c Pe-a D/mboviteY vale °still de s'or ivi,

AY, luptelorii cumplite Ortasi e vor mai fi.Alexandrescu

(Trecutul la MAntotirea Delului)

In secolul in care traim, cand tote se me-soara cu bulgdri de aur, o panza a lui Ra-fael s'a plait mai clilele trecute 75,000 delivre st., aprope doue milioane de franci (450oca de aur). Apoi intreb : cum ar putea sapeara o naOune care a produs ast-fel deoameni, care a dat nascere lui Dante, luiMichel Angelo, Tasso §i Petrarca ? §1 cinear putea vre-odatd sa-i tagadueasca raiuneasi dreptul de a fi ? Potcoava Ungurului §i aCroatului a putut s'o calce, dar n'a putut s'onimiceasca, nici s'o opreasca de a se ridica.

Naiunile traesc si se glorifica prin oameniice au produs §i prin lucrarile for geniale.Val de popoarele acelea cari nu ail pro-fqi! Fie ele cat de marl, cat de puternice ;numere sufldrile cu sutele de milioane, cuce-reascd lumea intreaga, ele sunt condemnatepeirei §i uitarii. Urmele biruitorilor se pot§terge, dar ale lui Moliere, Racine, Hugo,

4

.

8

Cuvier Si Lamartine nici-odata. Cat de marl§1 de puternici fie un Moltke, un Bismarck,gloria for este trecetoare, pe cand a luiGoethe, Humboldt §'a lui Beethoven va re-mane eterna.

Mai an capitala nOstra era in picioare ;alergau WO in toate parOle, da om pesteom. 0§tirea pe jos §1 calare, in§irata pestrade, cu arma la pamint §i cu stegurilein zabranic negru, musici la tote respantiile,clopotele marl §1 mid sunaU la o suta." debiserici, de luau auclul ; urla ora§ul de vuet§i tunul se auclia in departare, tragend ajale. Corpurile constituite toate, unul dupaaltul, cu pre§edinpi in frunte, facult4ile §i

§coalele cu profesorif lor, corporaiile cu ba-niere, urmail in cadenca. Lumea alerga pecapete sa vacla carele incarcate cu sute decoroane de lauri §i de flori, urmate de driculpoleit, care ducea la ultima locuinca pe unbarbat de stat, fost de clece on ministru,acoperit de sus pang jos cu cruci, stele §icordoane.

Acum nu de mult tot pe aceea§i cale

9

si tot cOtre acel local, mergea in tacerenebagat in sema, fara steaguri, fara tobesi fara surle, dricul modest in care eraiiremasitele pa'mintesci ale poetului Alexan-drescu. Tacutul si putin numerosul acestcortegiu facea contrast cu acea mareatasgomotoasa petrecere a fostului ministru. Mi-am 4is cá pentru marele poet era momentulcand resaria 4ioa din care incepea a traietern in inima si in memoria Romani lor.

< Multi Omen! marl gi bun!c LumiY folositorY, au trecut de nebuni;c Au fostti persecutaffc In vremea

f6rte lAuclatYc Dupl ce ate muritu'.

Alexanclrescu(Respunsul Cometei din 1858).

Mi-aduc aminte din copilarie, cand das-calul Vaillant, venit de curend in tern, campe la anul 1831, deschise o clasa de limbafrancesa inteo ocla.ita in Sfintul Sava. Adu-nase cati-va baeti, dintr'acei cart mai aveailceva cunoscinte de acea limba, capetate peict pe colea de pe la dascalii Luigi, Coulin,

ce-au trilittil

gi

gi

egi

10

Janeloni Vanzand. Clasa se compuned,dupa cat m'ajuta memoria, de :

Costache C. Balaceanu,Nae I. Budisteanu,Ion D. Ghica,Grigorie Sc. Gradisteanu,Scarlat N. Filipescu,Costache A. Rosetti.

Vaillant ne dicta din : c Grandeur et de-cadence des Romains, de Montesquieu ; fa-ceam versiuni in prosa din (la Henriade,a lui Voltaire, si ne da de invetamii pe dinafara Satire si Epistole d'ale lui Boileau.

Nol cesti ,case ne credeam mai tari in

limba franceza deck to0 bale0i din Bucu-resci, ba unul din not facea §i versuri. Desiii spuneam ca eraii cam din topor lucrate,el tot staruia sa ne impuie urechile citindu-ne odele satirele sale. Cele romanesciincepeaii mai tot -dauna a la Paris Momu-leanu cu :

c 0, ce ciuda, cat mirc D'al cutaru! (sail cutareY) haractir.

Rosetache era mai modest, ne inveselea

mL

si

11.

cu spirituoasele cuplete ce adaoga pe toatadioa la cantecele de moda.

In primavard Vaillant mai recrutase unelev. Se ivise pe banca din fund, langaparete, un finer parca-1 ved! infasuratintr'un surtuc cafeniu, coaches, foarte oaches,perul negru, sprancenele groase Imbinate,ochil caprii scanteitori ; musteata ii mijiape buza. Nu, sciu, mica deosebire de varstasail superioritatea ce credea ca aveam notin limba ce venea sa invqe si el, it faceasa se tie arasna. La sfarsitul clasei, notexam gramada sgomotosi, pe cand el sestrecura binisor §1 11 lua drumul singurspre casa. Acesta era tinerul Grigorie Ale-xandrescu.

()data Vaillant, dupa ce ne iea d'arendulsa -i recita.m epistola lui Boileau catre Moliere:

(Rare et fameux esprit dont la fertile veinec Ignore en ecrivant le travail et la peine....

§i cei vechi ne incurcam toti, unul dupdaltul, care la versul dintaiti care dela celde al doilea, fara ca unul macar s'o putemscote la capetaiii, se indreptezd ca'tre noulvenit, dicendu-1:

12

Voyons, Monsieur Gregoire, pouvez-vouzme &biter cela? Allons. du courage! 3.

Tinerulil se rosasce, clipesce de doue treion din ochi, incepe a recita si o duce pangla sfarsit, fara cea mai mica esit4une, fardinganare lard o singura gresala, indicandcu precisiune punctuaOunea trecend pesterims lard. a o cauta. Cei-alalti ne uitamilunul la altul, exprimand mirare, admiraOunesail gelosie. Nici odata pand atunci nu au-4isem o dictiune mai corecta si mai placuta.;deli citisem si recitasem de o sutd de onacea epistola, dar pot dice ca numai atuncii-am irqeles spiritul elegan;a.

La esirea din clasa m'am simtit atrascatre acel tiner, m'am apropiat de densul,

fiind ca mergeam tot pe o cale, ne-amluat la vorbd pe drum. Mi-a recitat cu en-tusiasm scene intregi din Andromaca si dinPhedra de Racine La intrebarea mea, dacan'a cercat sa scrie romanesce, mi-a respunsrecitandu-mi Adio la Teirg-ov4te:

c Culcat p'aste ruine sub care adancit5.c E gloria strabura gi umbra de era._

<

$i

si

ai

13

Dintr'acea cli am fost amici, §i iubireanOstra unul pentru altul nu s'a desminOtnici °data.

Eii edeam pe Podul Ca licii (Ca lea Cra-iovei), Alexandrescu locuea intr' un becitisub scary la Mitropolie, la unchiul sea, pa-rintele Ieremia. Eram vecini ne vedeamin tote Ode; pregateam nOstre im-preunA.

Iancu Va.carescu , venit dela movie delaMooeni, trasese in gasda la tata-mea , §i ,

intrand ()data in camera mea, ne ga.'sesce,pe Alexandrescu §i pe mine, invecandu-nelecpa ; ea, cu Boileau in 'liana, ascultamcum camaradul mea clicea pe din afaraArt fioilique. Vacarescu, in mirare de mo-

dul cum acel finer recita versurile, a pe-trecut tOta sera cu noi. Alexandrescu, careavea o memorie estraordinara, i-a recitattote poesiile ce publicase intr'o mica bro-§urica:

Ceasarniculii indreptatll.Oda la Sterna Teri'.Primdvara Amorulur, etc.

i

lecOile

14

Vacarescu incantat l'a luat in brae §il'a sarutat, dicendu-i: a Baete, to o sa fiiun poet mare ). Alexandrescu mi-a spus demulte on ca acea sera a Post una din celemai fericite ale viecei sale. A face cunoscincalui Vacarescu fusese visul copilariei lui.

A doua sera, adunare numerosa in salo-nul tatalui meu. Intre mosafiri se gaseat' :Vacarescu, Efrosin Poteca, Eliad, Popa Gri-gorie, fraii Campineni doi, trei, rudesi amid. Alexandrescu a recitat scene in-fregi din Sofocle §i Euripid in Iimba elena;sciea pe Anacreon din sCOr>sa pang in scorca.A.pacreon era poetul favorit al Vaca.resului, care adesea lua versul din gura lui

Alexandrescu, pang ajungea la cate o strofa,care ii scapa din memorie, de unde apoiurma iar Alexandrescu inainte ; §i serata s'aincheiat, dupa cum se obicinuia pe atunci,in sofragerie cu un curcan fript admiratde intrega adunare, blagoslovit de parinteleGrigorie Poenareanu §i salutat de tinerulpoet cu fabula sa, care se terming Cu:

si alti

15

cPrintule, In loc de plata,pofti cast -va curcanY o,

(Vulpoiul predicator).

De atunci vedeam pe Alexandrescu mairar ; it luase Eliad acasa la dinsul in maha-laoa Dudescului.

In ajunul sfintului Joan, a venit de mi-aadus un plic mare pecetluit, rugandu-mesa.-1 pun, farce sa scie nimeni, in a§ternutulVacarescului sub capat'aiii. Acel plic con0-nea oda:

Tu care -aT fost din pruncie al muselor favorit.§i ca stramosesca.avere geniul l'aY mostenit,

c Cantator alu primavere

Mai tarcliu s'a mutatii la Maiorul Campi-neanu, unde se adunaii 4i §i nOpte ManolacheBaleanu, Grigorie Cantacuzino, Iancu Ruset,Aristia, Costache Balacescu, ofieri roman!dintr'un regiment cu ampineanu, CapitaniiGolesci Stefan §i Nicolae, Capitanii Crecu-lesci Costache §i Scarlat, Capitanul Teo-logu, Capitanul Voinescu II, sub-locotenen-tul Rusetache, §i mai multi finer! de peatunci, cari petreceaii citind istorii militare:Campaniile lui Napoleon, memoriile lui Fre-

c AgT

c

16

deric-cel-mare, scrieri de ale poe0or inrenume : Lamartine, Hugo, Beranger, etc.Alexandrescu inveselea auditorul cu cate oelegie, o satird, sau o fabuld.

Acolo s'a format Societatea filarmonica,pentru care Eliad a tradus pe Mahometal lui Voltaire, Aristia pe Saul din Alfieri,Alexandrescu pe Alzira, tragedii cu cari s'ainaugurat scena romand. Atunci s'aii tradusmai multe din comediile lui Moliere, dintrecari Amfitrion a avut un mare succes pescena. Interpre ;ii acestor opere au fost:

D -nii Andronescu,Curie,Iamandi,Mihaileanu,Caragiali,Lascarescu,

D-nele Caliopi,Ralita Mihaileanu,Efrosina Vlasto (Efrosina Popescu).

Contactul cu tinerii oficeri a facut pe Alixandrescu sa doresca a deveni camaradul forde arme. Recomandat spatarului ca bun scri-itor, el a fost admis in mica nOstra armatade atunci ca ciunker, atasat la c Djurstva ;

17

pang cand intr'o cli seful sell, dandu-i sa co-pieze o precioasa t otnosenie, , prosa pe careautorul ei se astepta s'o vacla trecuta la ne-murire in litere gotice cu flori, s'a speriatde icoana noului iunker si l'a triniis la granitesla Focsani , sa studieze sciinta caligrafica,dandu-i importanta misiune de-a intreba depasaport pe toti cati voiau sa treaca §arol,care despallea partea orasului moldovenesede cea munteneasca, §i sa taie la raboj oilecari veneau dintr'un mal in cel-alalt al Mil-covului. Neputendu-se impaca cu acesta slujba,de si fusese inaltat la rangul de sub-locote-,nent, Alexandrescu dat demisiunea, ca sase pOta, consacra cu totul literelor.

Tata cum descria poetul punctul de pazace i se incredintase :

Spre apus curge o apes intre cdrY hotar :c Fra;T a cdror neunire au avut sfarsit amar ;c Pe o margine e zimbrul, iar pe alta un vultur,

Care nisi nu maY viseazd la al Tibrulul murmur,c Care sub o noun forma Si numire ce-a luat

Ca mul;Y, cantecul, purtarea si ndravul ST -a schimbat(Epistola caltre D. I. A.)

P'atunci ell eram la Paris si tata-meil, careavea o mare afectiune pentru Alexandrescu,

2

dou'e

c

18

it luase acasa la densul, unde a sedut maimulti ani intr'o camera din casa, care seafla unde este acum otelul Brofft, pestedrum de Teatru. Intr'acea camera a scriscele mai multe din meditatii : Fericirea, Mul-lumirea dedicata fetitei Voinescului II (acumcontesa de Rochemonteux), Via /a campeneascadedicata lui Grigorie Cantacuzino propritta-rul mosiei Floresci, unde a petrecut o vard;Efiistola ccitre Voltaire §i altele ; acolo a scrisAnul 184o:

Sa stApanim durerea care pe om supunec S astept6m In pace al soartei ajutor

A scris

Frumoasa prinA.var'a acuma se grKbescec La caru-Y inhame pe zefiriY usorY,

PIsasce si In urma-Y verdea0 se ivescec Si cerul se desbracK de viforosii nor'..

Acolo a scris fabulele: Toporu/§.i Pa- durea,Ccinele Boul Lupul mo-ralist, Vulpea liberalci, Lebdda Cor-&dui etc.

Cand m'am intors in tera, pe la anul 1841,am gasit pe Alexandrescu tot la Djurstva,in mahalaoa Gorgani, unde II lasasem ; dar

e . . .

slc

4-1

...

Cdteil, §i V4elcel,ii pull

19

de asta data nu ca iunker, nu ca copist, ci

ca pensionar, sub chee §i cu paza de soldatCu pu§ca la u§a.. Iata cum meritase el acesteonoruri. General-Consulul gasise in inalta-ijudecata ca in fabula Lebd da si fiuil Coroului,Vulpea viclena seri:Cella aidoma cu guvernulce represe_nta cä puii Corbului eraii nevinovatii de Romani,§i Lebada omul care da." sfa-turi bune, §i ceruse pedeapsa cutezatoruluiautor.

c A disC'd lupiY, ursiY, leiY, vorbesc de st4anire,

c C lupul e cutare ce judeca, despoaie,§i to dupa om pelea ca lupul dupe oaie,CX lebIda e omul ce povltuireAcelor care umblit pe calea de peire...)

Alexandrescu(Epistola ch'tre Voinescu II).

Asa era p'atunci; o vorba rea la palat, osimply banuiala a consulului to ducea neju-decat §i deadreptul la pu§carie sau cel puffinla vre-o manastire, fara a ti se permite savecli alta figura arnica deck pe a pazitorului.

Voind sa \Ted pe Alexandrescu la spa-tarie, unde era inchis, mi-a trebuit sa alergo septamana, sa me caciulesc pp la toate au-

c

dd.

20

toritacile civile militare, de la dorobancpana la Vornicul cel mare, pana, sa doban-desc o scrisOre cu trei iscalituri, in putereacareia un ofier mi-a deschis usa othei pri-sonierului. Tinerul ofier, care m'a intovardsit,simpatisa, sunt sigur, mai mult cu prisonieril,precum if numea cu emfasa, cleat cu aceicad dedese in paza. and am exit din ca-mera lui Alexandrescu, nu mai era nimeniprin curte ; se intunecase si plecase toi am-ploia0; tinerul oficer mi-a propus sa meduca sa veil pe Nicu Balcescu, caci iun-kerul Balcescu era inchis acolo de mai multeluni, pentru ca spusese unor sergen0 din re-gimentul sea, ca Mircea, Stefan,fusese nisce domni viteji; in anul de gracie1841 nu era iertat de a respandi asemeneavorbe. Tot atunci colonelul ampineanu, in-chis vre-o doi ani la Margineni, fusese trans-ferat in inchisorea de la Plumbuita; Mano-lache Baleanu era surghiunit la Bolintin ;Marin Serghiescu (naPonalu) la Ocna de sarela Telega, iar Bolliac mai norocit respiraaer carat de munte, surghiunit la schitul Po-iana-Merului, unde un cucernic calugar rus

si

si

Michaia si

§1

ii cetea in tote diminetile molitvele SantuluiVasile.

Politia, dupa. ce §i-a satisfacut pe deplincuriositatea, citind trel luni, Ali §i nOpte hartiile §i carticelele lui Alexandrescu, a declarat

dandu-i cheea odaei, ca nu maipune peceti pe u§d, §i ca avea ordin sa li-bereze pe prisonier.

A doua Ali m'am dus de l'am luat de lainchisoare, sa -1 aduc acasa, dar a stdruit sase mute la otelul Conduri, unde a inchiriato odae. Insa dupd vre-o trei sail patru luni,plecand eu la Ia§i, s'a mutat iar la tata-meti,unde a §e4.ut Dana. la 1844

Gaud m'am dus de l'am vedut la inchi-soare, avea un vraf de hartii pe masa., plinede §tersaturi §1 de cruci, in tote pal-0e. andscria avea mania de se citea §i tot §tergea§i indrepta ; dobandise patima asta, citindadesea versul lui Boileau :

c Si j'ecris quatre mots, j'en effacerai trois x.

Acel vraf de hartii era traductiunea Me-ropei, cm care se ocupase in inchisoare, casa i treaca de urit. Ce s'a fi- facut acea tra-ducere ?

tata-meit,

22

In vara anului 1842, profitand de vacan-ele Academiei din Iasi, venisem in Bucu-

resci. Until din concesionarii ocnelor de sare,reposatul Otetele§anu, care pe atunci imi eracam ruda, ne invita pe Alexandrescu §i pemine sa -1 intovard§im la Baia de Aramd. Sepropunea companiei sa cumpere acea mo§ie,pentru esploatarea metalului : ocasiunea erafavorabild ; puteam fard mare cheltuiald sane satisfacem o dorinta veche ce aveam, dea visita mandstirile de peste Intr'aceacalatorie am mers din manastire in mands-tire §i din schit in schit de la Cozia pang laTismana; ne-am coborit la Turnu-Severin §iapoi ne-am intors, urmand obar§ia muntilordin stand in stand, calatorind ca,nd pe jos,cand calare, din gura Bahnei in Dunarepang in valea Oltului, la Turnu Ro§u. Ale-xandresdu a descris o parte din acea caletorie intr'un memorial. In pelerinagiul la Coziaa scris Umbra 1uI Mircea:

Mircea, 1mY re'spunde dealul, Mircea, Oltul repeteaza ;Acest sunet, acest nume valurile 11 primesc,

cUnul altuia 11 spune, Dun rea se 'nsciinteazg,§'ale eT spumate uncle dire mare 11 pornesc.

Olt.

23

Lumea e in a5teptare . . . turnurile cele nalte,Ca fantome de marl secolT, pe eroiT for jelesc,

valurilor mandre genera(iY spumegateZidul vechiil al manastiriT in cadentg. it isbesc ».

(Umbra lui Mircea la Cozia).

La Tismana a scris Rdsaritul Luna, laDragasani Mormintele, *i mai multe altepoesii pline de cugetari maree ca aspira0u-nile sufletului sell, si de tablouri descriptive,vesele inflorite ca frumoasele locuri ce vi-sita §i ca sburdarile inimei sale.

Laudata fie memoria marelui poet, a caruipans a sciut sa invieze umbrele glorioase aleeroicului nostru trecut, s'a impodobit vechiletradiciuni legendare ale istoriei na0onale, im-bracandu-le in stralucitele colori ale bogateisale imaginaciuni!

La anul 1842 Alexandrescu a fost numitimpiegat la postelnicie, la masa jalbilor. Ser-viciul cu care it insarcinase seful seii, erade a ceti tote peticiunile adresate Domnului,de-a face pentru fie-care cate un estractde-a le adresa autorit4ilor respective cu apos-tila domneasca. VodA. Bibescu, mul ;umit demodul cum issi indeplinia datoria, a voit sa-1aiba pe langa densul, it lua. la Breaza, undepetrecea lunile de yard.

<

g

c 2'ele

gi

fi

24

Desi in mare favOre la curtea VodaBibescu, dar- nici intriga, nisi lingusirea nus'a putut apropia vre-odata de densul. Vorbeatare fara ascunde gandurile si credintele.

Odata, aflandu-me cu unchiu-meta la Cam-pina, m'am dus sa-1 ved la Breaza. DOmnaBibescu, afland ca cram odae la Alexan-drescu, a trimes de m'a poftit la masa. Pran-zul a fost vesel. Alexandrescu, bine dispus,a povestit o multime de istorioare teranesci,in care vestitul Carcalechl, diaristul curtii,juca rolul principal. DOmna, care-1 ascultacu placere si ridea mult la acele povestiri,ii dice : aSa vii sa mananci in tote dilele cunob. Apoi, intorcendu.se catre Voda cu unton poruncitor :

Numesce-1 poet al curtii).Alexandrescu, fara sa astepte care era sal

fie hotarirea domneasca, respuncle : Sä ma-c nanc, foarte bine, merge; dar sa fiti poetde porunceala, ved, ca Maria Ta n'ai cetit

e o satira ce am facut acum vre-o ca0-va aniunui poet de curte de atunci, pe care-1 po-vatUiam cu versurile :

lui

a-si

in

<

25

nadragiT de atlasDel fa steagul la Parnas

Apoi ce .fac eti cu acele versuri, candvoiu imbraca nadragi de atlas, .

Mai tardifi a fost numit director la depar-tamentul Creclirqei, pe cand mo§iile monas-tirilor inchinate §i neinchinate se arenduiaticum da Domnul, post important §i amb4ionatde to0 acei earl cautaii sa faca averi marl.El, care l'a ocupat at5.0 ani, a e§it de acoloserac precum intrase:

In anul 1853 se audea de rasboiil. Ale-xandrescu ca Nicu Balcescu ail avut tot-d'a-una credinta ca Romania numai grin armese putea ridica la rangul ce i se cuvine. Eravorba ca o armata auxiliary francesa sa viesa ocupe valea Dundrii de jos, iar flota en-gleza sä cuprinda Marea Negra ; se suna §ide venirea lui Magheru cu proscri§ii Ro-mani, §i tinerimea incepuse a bate din pin-teni. Atunci Alexandrescu a scris : Canteculsoldatului.

c Pe campul RomanieTc Trompeta cand r6suniic La glasul datorieTc Ostirea se aduna . . .

$i

sIa-tt

26

Tot atunci a salutat pe Halcinski cu unlung adio in versuri.

De ce n'a voit soarta sa poata vedea si elpe Romani urcand ca vijelie printre gloante

mitralie dealul Grivitei, infigend in crestetgloriosul for steag, pe viteazul fiorosulOsman -Pala inchinand sabia lui unui finercolonel roman!

La 1859, dupe suirea lui Voda-Cuza inscaunul domnesc Principatelor-Unite, Ale-xandrescu a ocupat postul de Ministru inte-rimar la Culte. Modestia, care-1 caracterisa,nu 'i-a permis sa primeasca a fi numit la acelinterim ca titular. Mai in urma, la 1860, afost trimes la Focsani ca membru la comisiacentrald. Acolo a fost lovit de o board nemi-lostiva, care l'a tinut aproape un sfert desecol mort intre cei vii.

De copil Alexandrescu cunoscea paetiigreci vechi si moderni, la versta de septe-spre-clece ant citise pe toti clasicii francesi.,si scia pe dinafard tot ce era maret si fru-mos in literature.

Cine era si de unde venise acel 135.iat in

§i

§i

al`

ai

27

§coala lui Vaillant, §i unde studiase el pangatunci, in ce §coala §i cu care dascal ? Studiaseacolo unde au studiat oamenii de felul lui,oamenii de genii' : la §coala inimei §i a spiri-tului, sub direciunea doriqei §i a placerilde a sci §i de-a admira. numal ca inpodul easel la Mitropolie staii aruncate vre-omie de volume, clae peste gramada, necla-sate, necatalogate. Acolo se inchidea Ale-xandrescu de citea. Multe ore placute ampetrecut not impreuna., in mijlocul acelor in-folio, citind cand vieOle oamenilor ilu§tri dePlutarch, cand vieOle sfinOlor in Cazanie,cand pe Tucidid pe Xenofon!

Alexandrescu, fiul vistierului §i alMariei Fusea soya cu Niculae Fusea, tatal fos-tului deputat Costicd Fusea, era nascut inTargovi§te, la anul 1812, in patria Vacares-cilor, a lui Eliad §i a lui arlova. Dina carea -presidat la nascerea lui l'a inzestrat. cuimbel§ugare cu o mare memorie §i cu darularmoniei. Si-a petrecut anii copilariei sale im-preuna. cu poetul Carlova cu Costache Bala-cescu, inveOnd sa scrie romanesce §i grecescep'aici pe colea pe apucate. Poesiile lui se de-

SciU

sauMihaiu

§i

28

osebesc prin marl calitati de stil, de cugetaresi de simtire, care-I pun intre fruntasii poesieiromane.

Meditalizle au un sbor inalt, care le ridicaalaturi cu acele ale lui Lamartine.

Satire le lui sunt inarmate cu impunsaturide felul lui Boileau

Fabulele, cari formeza" o parte insemnata§i original' din scrierile lui Alexandrescu,multe, precum Lebcia'a Pull Corbului, Pd-durea Totorul, Vulpea liberald §i altele,le-ar fi sub-semnat insusi La Fontaine.

A dice de densul ca a fost poet, si poetde un talent superior, nu este destul. El afost un suflet mare si nobil, o inima curata§i generoasa, vesel glumet; ii placea so-cietatea aleasa, daca cite odata cauta sin-auratatea era mai mult ca o alinare la ama-t,raciunile vietii, de aceea §i scrierile lui din-tr'acele momente respird o stare de intristaremelancolica a sufletului sett

Era de scoala aceea care considers darulpoesiei ca un deposit sacru, pe care omulinzestrat de sus este dator pastreze curat,neatins de patimile omenesci,

,s-i

sa -1

slabiciunile

.i

29

asa ca el privea de sus in lini§te seninasplendoarea adeverului §i frumosului, care lu-mineaza binele §i lovesce viciul §i nemernicia ;in mandra §i majestoasa sa indignatiune, con-deiul seu stigmatisa injosirea, cinismul §i lipsade probitate, precum o vedem in unele dinpoesiile sale.

Viata lui a fost o viata de lupta demartir ; a luptat pe fata, cu curaj, la luminamare, pentru libertate in contra despotismu-lui, pentru dreptate in contra abusului §i

napastuirii, pastrand tot- d'a.una caldura de-votamentul tineretei. A luptat fara aka am-bitiune decal aceea de a fi folositor teriisale. Condeiul seti original §i plin de spirit§i de gratie nu s'a inspirat deck de pulsa-tiunile marl i patriotice ale sufletului

Generatia veche a admirat cu iubire scrierilelui Alexandrescu, le-a avut ca un catechismde virtute de patriotism ; §i multi poateca ail pa* pe calea cea dreapta, de teamasä recunoasca abaterile in vre-o satirasail in vre-o fabula d'ale lui Alexandrescu.Tinerilor Romani al generatiunii care se ri-dica le clic : Fiti patrioti §i mode§ti ca Ale-

seu.

nu-si

si

si

si

30

xandrescu, cand void sä scici cum se glo-rified' faptele cele marl, citiO Ode le si Ele-giile lui cand void sa scici cum se ride de.amb4iosii de rind si cum se biciuescecititi Satirele si Fabulele lui Alexandrescu.

Dotat de un talent mare, el si-a iubit Ceara,s'a respectat pe sine §i a ldsat in memorianoastra operele spiritulul si ale inimel sale.

si

;

vitiul,

CATE-VA CUVINTE IN LOC DE PREFATA

Pentru ce nu publici scrierile Dumi-tale?intrebaiil mai deunadi pe un barbat de spiritsi de gust, care tine ascunse in portofoliulsea mai multe manuscripte de poesii.

M'arn speriat, imi respunse, de candam veclut atatia poeti

Negresit, nici odata nu am avut mai multaindestulare, nu clic de poesie, ci de versuri.De unde vine acesta? Poate in parte din gre-§ita idee ca arta poetului ar fi mai usoarade cat a prosatorulul dupe cum socotimc.d.. mai multi, atunci cand intram in carieraliterelor cu toata increderea junetei ;poateinsa asemenea dintr'o lege inalta care va capoetil sa fie cele instrumente ale ge-.niului popoarelor, cand geniul acesta incepe

d'intai

32------__sa se de§tepte. In adever, armonia avend oatractie naturala pentru cei mai multi oameni,§i versurile frumoase intiparindu-se cu lesnirein memorie, toti aceia cari la inceputul ci-vilisatiflor, simt sail cred a simti in sufletulfor o scantez diving, aleg instrumentul acestaca cel mai sigur, spre a-§i respandi ideilelor. De aceea poesia e cea mai antica artaa spiritului omenesc ; de aceea legile popoa-relor celor antice erail scrise in versuri; deaceea in ierarchia literelor poesia are un loca§a de inalt. Ea face cea mai mare parte agloriei. natiilor ; i cele mai insemnate fapte,cele mai inalte descoperiri, ail trebuinta, deajutorul ei, ca sa poata tral. Dar cu cat artae mai frumoasa, atat este mai anevoe ; cu

cat sunt mai rani poetii cari ail lasat numelefor la secoli, atat mai numero0 aceia caris'au pierdut in adancul uitarii. Faimosul Be-ranger, puternicul liric al timpilor moderni,poet popular cu aristocratice forme, §i unuldin capetele cele mai resonabile ale Franciei,dice ca multe din cantecele sale cele miciFail costat doue i trei septamani de lucru ;marturisire ce dovedesce cata stralpicie trebue

33

sa aduca un autor la compunerea scrierilorsale ; caci arta este a§a de intinsa §i va-riata, frumosul are atatea nuance delicate §ifugitive, lucrarile imaginatiei atata trebuintade ale resonului ca sa 1)&a ajunge tinta lor,care este frumosul ideal, sail stralucirea ade-verului, dupe cum dice Platon, in cat nu estede mirare daca desaver§irea lipsesce la multi,carora insa nu le lipsesce talentul, §i dacaliteratura noastra mai ales, a careia parte poe-tica nu se compunea pang in anii din urrnacleat de nisce balade traditionale, inspiratiinecultivate ale suferintel §i ale naturei sel-batece, nu este, clic, de mirare, daca litera-tura noastra n'a produs Inca nici un cap deopera care sa poata sluji de model netaga-duit : acelea nu es deal in literaturele for-mate, §1 in limbile statornicite, dupes cum o§tiii mai cu osebire toti aceia cari scriu, §i

prin urmare cunosc influinta ce are limbaasupra stilului.

Ce pociu dice acum de poesiile mele ? 0parte din ele s'aft mai tiparit la Ia§i, in anul1842, §i defavorul de care me bucuram atuncia contribuit negre§it la primirea ce ti s'a

3

34

facut, dupe cum se int6mpla cu tot ce estepoprit. Retiparind acum prefata de la carteapublicata in anul 1847, am §ters pe unele,am vrut sa indreptez pe altele, §i am addogatcate-va, intre cari unele sujeturi istorice deun interes national, §i prin urmare §i maiputin egoist ; caci eu sunt din numerul ace-lora cari cred ca poesia, pe langa neape'rataconditie de a placea, conditie a esistenteisale, este datoare sa esprime trebuintele so-

§i sä de§tepte simtimente frumoase §inobile, cari inalta sufletul prin idei morale §1divine, pang in viitorul nemarginit si in anileterni.

Sunt departe de a crede ca am tratataceste sujete cu tot interesul de care suntprimitoare. Dar o scriere este tot-d'a-una unmijloc de a face alta mai desavir§ita, §i euvoiu fi cel d'intaiii a aplauda pe acela ce vaface mai bine.

(Edit. _1847 1.863).

cietaPi,

I.

POESII

ANUL 184o

SA stApanim durerea care pe om supune,SA Wept Am in pace al soartei ajutor ;CAci tine §tie oare, si tine imi va spuneCe o s'aducA diva si anul viitor ?

Mane, poimane, poate, soarele fericireiSe va areta vesel pe orizon seniu :Binele ades vine pe urmele malmirei§i o zimbire dulce dup' un amar 6USpill.

Asa dice tot omul ce 'n viitor traesce,qbea odatA copilAria mea;

un an vine, trece, §'alt an it mo§tenesce,ce nAdejdi d unul, acel-alalt le ia.

Asa§i

38

Putine-as vrea, iubite, din Vile le'mi perdute,File ce 'n vecinicie repedele sbor ;Futile suvenire din ele am placute :A fost numa 'n durere varietatea lor!

Dar pe tine, an tiller, to v6V cu multamire IPe tine to doresce tot neamul omenesc!

sunt mica parte din trista omenire,et a to sosire cu lumea o slavesc

Cand se 'Ascii copilul ce s'astepta sa vie,Ca sa ridice iarasi pe omul eel facut,Un batrin it lua 'n brate, strigand cu bucurie :Sloboade-me, stapane, fiind ca Yam v6Vut."

Astfel dreptii ar Vice, de ar vedea 'mpliniteCate intr'al toil nume ne sunt Pagaduite,0 an, preVis atata, maret reformator!Incepi, prefa, restoarna si imbunatateaza,Arata semn acelor ce nu voesc sa creaza ;Ado M.A zabava o turma s'un pastor.

A lumei temelie se misca, se clatesce,Vechile-i institutii se sterg, ruginit ;Un duh ferbe in lume, si omul ce gandesceAlearga catre tine, cad vremea a sosit!

iat

et§i

s'at

'pi

!

39

umbre de noroade le vedi ocarmuiteDe umbra unor pravili calcate, siluite,De alte mai midi umbre, neinsemnati pitici.OA care sentimente inalte, generoase,Ne par ca nisce basme de povestit frumoase,

tot entusiasmul isvor de idel midi.

Politica adanca sta in fanfaronada,§i sciinta vietii in eroism cumplit;D'a omului marire nimic nu da dovada,

numai despotismul e bine intarit,

An not! A stept minunea-ti ca o cereasca lege:Daca insa pastorul ce to ni l'ai alege,Va fi tot ca pastorii de cari-avem destul,Atunci . . . . lash, in staroa-1 batrina tiranie.La darurile tale et nu simt bucurie,De 'mbunatatiri rele cat vrei suntem satui.

Ce bine va aduce o astfel de schimbare?ce mai re-d ar face o stea, un comet mare,

Care sa arda globul lui locuitori!Ce pasa bietel turme, in veci nenorocita,Sa scie de ce mama, va fi m6celarita,

dada are unul sat multi apasatori?

§i

§i

§igal

Ski

40

Et nu iti ceiii in parte nimica pentru mine :Soarta-mi cu a multimii as vrea sa o unesc :Dad, numai asupra-mi nu poti s'aduci vr'un bine,Eu rid d'a mea durere si o despretuesc.

Dupg, suferiri multe inima se 'npetresce ;Lantul. ce veci ne-apasa uitgm cat e de greilReul se face fire, simtirea amortesce,

trgesc in durere ca 'n elementul mea.

Dar as vrea sa v6d diva pgmentului vestitg,sa respir un aer mai liber, mai carat

Se perd ideea trista de veacuri intarita,CA lumea mostenire despotilor s'a dat !

Atunci dac' a mea frunte palida, obositg,Dad, a mea privire s'o 'ntoarce spre moment,Dac' a vieti'mi triste cache osinditaS'o 'ntuneca, s'ar stinge d'al patimilor vent,

Pe aripele mortii celei mantuitoare,Voit pgrgsi locasul unde-am ngdejduit ;Voiu lasa fericirea aceluia ce-o are,

a mea suvenire acelOr ce-am iubit.

'1'1

§i

;

Ski

Si

TRECUTUL

LA IVIONASTIREA DEALULUI

Precum o sentinela, pe dealul departatDomnesce monastirea; si zidu-i cel MaltSe 'ntinde imprejuru-i, pustiti si invechit,De edera brttrana, de muschiti acoperit. 1)Acolo au odihna, local adanc, tacut,Eroi ce mai nainte mult sgomot ail neut.Un cap II presideaZa. ') i dad, s'o 'ntempla,Cu vremea, Romania s'ardice fruntea sa,P'a Damboviter vale ostiri de s'or ivi,AI luptelor cumplite partasi el vor mai fi.

1) Pe cand.scriam aceste versuri, reinnoirea monumentelor nu incepuse

2) Capul lui Michain Viteazul.inch,.

42

Eti In copilarie iubiam sa me oprescPe muril manastirei, si 'n vale sa privescMaretul Turn, trist martur l'al nostru trist apus

carui origine in secoli s'a repus ;Turnul din care-odata barbatii renumitiVedeali romane taberi pe campi nemarginiti. 1)In preajma-I e cetatea ! Al ei locuitori

adi cu fala aret la caletorl ;Precum atati nevrednici, traind in moliciuni,Se laud cu marl fapte facute de strabuni.

Dar pentru ce orasul atat de stralucit,Acum intre orase e eel mai umilit ?Ce voe prea ce lege porunclCaderea de-o potriva, cu inaltarea-a fi ?E o fatala soarta? sau pe acest pamentLisa urmele sale blestemul unui Sant? 2)Daca insa o tears, un neam, ar fi dator,Cand au gresit despotii, nelegiuirea forA o plat; atuncea, orasul osandit,

numele -I din lume de mult ar fi perit.Caci mil de glasuri stinse d'al tiraniei fer,In strigarl dureroase s'aq inaltat la cer ;cae plot ce in torente de veacuri s'aU versatSangele dupe pietre Inca nu spalat.

1) Turnul Curtel Domnesci.2) Santul Nifon, care se Vice ca a blestemat pe Radii IV.

S'a

Ruina-i

Malta,

§i

Fail

43

OA cum va fi, mi-e scumpa cetatea ce-a domnit,0 iubesc caci e trista caci a suferit :§i, precum anticarul, la patima-I supus,Culege veche-arama ce nu mai are curs,A§a in a mea rivna, pe locul parintesc,Fit al astor ruine, Orina for slavesc.Inca mi-aduc aminte de groaza ce simteam,Cand la apusul gilei scheletul for priveam.

P'aici, qiceati betranii, o bolta, arotand,Infra o juna Doamna, frumoasa si fug6ndDe cetele tartare, tend ele-acest palat,Lipsind o§tirea nostra, in treacat au pradat. 1)Pe§tera, ce se 'ntinde departe sub pament,Prin drumuri ratacite in loc necunoscutIs.I are resuflarea : in sinul ei gasesciAveri nenumerate, comorile domnesci ;In preajma-le and focuri, caci ele se pazescDe iesme, tauri negri ca iadul locuesc ;)1 §i tend vr'un om aproape a merge-a cutezat,El la lumina qilei nu s'a mai aretat".

Ast-fel qiceat, §i timpul un pas a mai facut,§i chiar acele iesme asilul perdut !Tot e tacut §i jalnic ; Irma, ma cum e§ti,Singura porti povara marirei romanesci,

1) Traditie.

gi

Ii -ail

44

Tergovi§te cAdutA! Poetul IntristatCo lore variate in sanu-ti a aflat,R6sboinicul modeluri ; si, dac'am ascultaCeea-ce in favoruil reclamA slava ta,A vitejilor umbrA d'am sti sa o cinstim,Vrednici de libertate not am putea sa fim.Am afla dela densii ce jerfe trebuesc,Prin cat energie natii se mantuesc.

A ! fac provedinta ca 'naltul simtiment,Ce 'nchinA vitejlei mAretul monument,Ce-alege pe 'naltime al nemurirei loc,SA fie noue canna, coloana cea de foc,Coloana ce odatA din teara de esilPe calea mAntuirei ducea pe Isdrail!

UMBRA LUI MIRCEA LA COZIA

Ale turnurilor umbre peste unde stab. culcate,Catre termul din potriva, se intind, se prelungesc,Vale valurilor mandre generatiI spumegateZidul. vechia al monastirei in candenta it isbesc.

-Dinteo pestera, din rips, noaptea ese, me 'mpresoara, :Depe muche, depe stinca, chipuri negre se cobor ;Mu5shiul zidului se misca p'intre iarba se strecoara,O stiflare, care trece ca prin vine un for.

Este ora nalucireI : un morment se desvelesce,O fantoma 'ncoronata, din el ese . . . o zarescEse... vine catre termuri... sta... in preajma ei privesce.,.Riul inapol se trage muntii virful isi clatesc.

Ascultati...! marea fantoma, face semn... da o porunca...taberi fara numer imprejuru'l inviez...°stir',

46

Glasul ei se 'ntinde, creste, repeta din stanca 'n stanca,Transilvania '1 aude, Ungurii se inarmez.

Oltule, care-a1 fost martor vitejiilor trecute,i puternicl legioane p'a to margine -aT privit,

Virtuti marl, fapte cumplite, iti suet tie cunoscute,CinI oare poate sa fie omul care te-a 'ngrozit ?

Este el, cum il arata sabia lui si armura, i)Cavaler de aT credintei, sail al Tibrului stapan,Traian, gloria Romei ce se lupta cu natura ? 2)Urias e al Daciel, safe e Mircea cel botran ?

Mircea! ImI respunde dealul ; Mircea ! Oltul repeteaza ;Acest sunet, acest nume valurile Il primesc,Unul altuia it spune, Dunarea se 'nsciinteaza,§'ale ei spumate unde catre mare il pornesc.

Satrutare umbra veche ! primesce inchinaciuneDe la fa. aT Bomaniel., care to o al cinstit.Noi venim mirarea noastra la mormentu -ti a depune ;Veacurile ce 'nghit neamuri al tea nume fail hrapit.

1) In biserica de la Cozia Mircea este zugravit in costum decruciat.

2) Pe malul sting a] Oltulul se ved drumurl facute de Traian.

47

Ravna-ti fu neobosita, indelung'a taPana l'adanci botranete pe Romani imbarbatasi ;Insa, vai! n'a ertat soarta sa 'neununi a ta dorinta,

nume mo§tenire libertatii it lasasi.

Dar cu slabele-ti mijlOce faptele-ti sunt de mirarePricina nu resultatul, laude ti-a ca§tigat ;Intreprinderea-ti fu drepta, a fost nobila §i mare ;De aceea al tot nume va fi stump si nepatat.

In acel local de peatra, drum ce duce la vecie,Uncle to to gandesci, poate, la norodul ce-ai iubit,Cata ai simtit placere cand a lui Mihai sotieA venit sa-ti povesteasca fapte ce stralucit !

Noi citim luptele voastre, cum privim vechea armuraCe un uria§ °data in resboaie a purtat ;Greutatea ei ne-apuca, trece slaba-ne mosura,Ne 'ndoim dac' asa oameni intru adev6r au stat.

Au trecut timpil aceia, timpi de fapte stralucite,Insa triste §i amare ; legi, naravuri se 'ndulcesc

1) Doamna Florica sotia lui Mihaid este ingropata in acelmimorment cu Mircea, dupe cum arata inseriptia dupe peatra.

silinta

i al teti

Pat5)

48

Prin sciinte §i prin arte natiile infratiteIn gandire §i in pace drumul glorieI gasesc.

Cad resboiul e biciu groaznic, care moartea i1 iubesce,ai lui sangerati daflni natiile ii platesc ;

E a cerului urgie, este foc care topesceCrangurile inflorite, paduri care it hranesc.

Dar a noptei neagra manta peste dealuri se latesce.La apus se adun norii, se intind ca un ve§mint ;Peste unde §i 'n tarie intunerecul domnesce :Tot e groaza §i tacere ... umbra intra in mormint.

Lumea e in asteptare... turnurile cele 'nalteCa fantome de marl secoli pe eroil for jelesc ;

i ale valurilor mandre genera-tii spumegateZidul vechiti al monastirei in cadenta i1 isbesc.

RESARITUL LUNEILA TISMANA

Decat in frumoasa noapte cand plapinda-f linA razAA copilef dulce frunte cu vii umbre colora,0 priveliste c'aceea ochi-mi n'aii putut Ed vazti,,Lun' a§a incantatoare n'am avut a admira.

i intai, ca o stelutA, ca fAclie depArtatA,Ce drumetul o aprinde in pustiuri retAcind,In a bra dilor desime, in pAdurea 'ntunecat6,,P'intre frunzele clatite, am zaxit'o licurind.

Apo tainicele-I raze, dftnd pezis pre o zidire,Ce pe muche se ridia, loca§ trist, nelocuit,Mingae a ei ruin cu o paha, zimbireCa un vis ce se strecoarA intr'un suflet pustiit.

37,338. 4

50

Apoi, glob rubinos, noptei dand miFare §i via a,Se 'nalta, §i din prejuru-i dese umbre departand,P'ale stejarilor virfuri, piramide de verdeata,Se oprl ; apol privirea-I peste lume aruncand,Lumina adancl prapastif, manastirea invechita,Feodala cetatue, ce de turnuri ocolita,Ce de luny colorata §i privity de departe,Parea unul din acele Osianice palate,Unde geniuri, fantome cu urgie se isbesc ;§i pusti ul fara margini, §i cararea ratacita,

peter adanca, in vechime locuitaDe al munteluf sant pusnic ce sormanii ii iubesc.

Erau dulci acele ore de estas §i de gandire :oaptele, adanci murmure ce iau via in pustii,

A mormintelor tacere ce domnea in manastire,Loc de sgomot alta data, de politici vijelif.

Noaptea, totul astei scene colosala da marire,Dou6 nobile instincte cu putere dqtepta :Un, a cerului credinta, alt, a patriei iubire,Ce o data 'n aste locuri pe stramo§i ii insufla.

Muntil no§tri-au fost adesea scump aril de libertate,din verful for Romanii, torent iute furios,

S'aruncat : multimi barbare pentru prada adunate,Lei, sosind, erati la fuga ca un cerb ranit, fricos.

Stand,,

Si

51

Cu trufie Riga ungur catre tarn 'nainteaza : 1)

Sunt plini muntii de ostire, sunk, zalele de fier ;Pintenii lucesc ; la lima sabiile scanteiaza ;Basarab incheie pacea cum vrajmasif lui o cer. 2)

Dar Romanii nu vor pacea, nu vor trista umilint,a.Ce asupra-le aduce un necinstitor tractat ;Ura for e ne'mpacata ; in a for cruda, dorintaCuprind muntii, inchid drtimulungurului spaimintat.

Astfel e atunci omorul, cat ostasul inceteazaObosit, si Riga singur cu putini scapa fugend ;Stralucitele4 vesminte be arunca el de groaza,Plange, si in a sa teary, se intoarce blestemand.

Nici odata asta luny se innoata in tarie,Ca fanal purtat de value pe a marilor campie,Mai mult numer de cadavre de atunci n'a luminat.Nici ()data mandru vultur ce'n vasduh se cumpaneste,Acel domn al atmosferef ce un veac intreg traeste,De o prad' asa, bogata Inca nu s'a 'ndestulat.

Se gasesc s'acum pe ripe bucati de armuri sdrobite;Am vednt insine pinteni de rugina putreziti,§i p'al resboiului munte monstruoasele morminte,Unde seffi ungurimei zac cu totif gramaditi.

1) Carol I, regele Ungariel, la anul 1330.') loan Basarab.

52

Dar Romanii, fii ai celor ce'n vechime se luptara,Cu sudori adap pamentul, ca§tig hrana in dureri;Sunt plugari ; §i alte nume, oamenI not se inaltara,Oameni ne'nsemnati, §i mindri de vechimea for de ell.

Streini printi ce ne-apasara, au dat for drept mingaereAveri, cinstI, care odata se 'mparteati drept rosplatiri;Monopol fac azI de drepturi; in a for scurta vederePropa§ireI neinvinse pun ef dese 'mpotriviri.

Nu-i asa legea naturei, nu-I asa a tor& lege ;Ca tot ce nu e la locu -i, va cadea trufia for ;Al sudorilor streine rod ei nu-1 vor mai culege ;Va fi mare tot Romanul, Orel lui folositor.

Cugetari adanc ascunse, idei drepte §i inalte,Ce in inimile-alese ura for le apasa,Vor vedea lumina dila' ; si in forma de mail fapte,Subt privirea provedintei, lumei se vor ar6ta.

Ed. 1847, 10,

MORMINTELE

LA DRAGA*ANI

Cand visitam odata, locasurile sfinte,Mkete suvenire din vremi ce-at incetat,Eu mo oprii pe valea bogata in morminte,Unde atati rosboinici ai Greciel slAviteStrigarea libertAtei intai au inaltat.

Dina de mult trecuse ; natura obositASe odihnea : nici sgomot, nici cel mai usor vOnt ;Nimic vit : eram singur In lumea adormitA,Si stelele d'asupra pe lunca parasitb,Luceat ca nisce candeli aprinse p'un mormint.

Din vreme 'n vreme numai de dincolo de dealuriPrea c'aud un sunet, un uet depktat,Ca glasul unei ape ce 'neaapale ei maluri,Sat ca ale multimei intaritate valurf,CAnd din robie scap6, un neam impovArat.

54

§i ochi-ml s'atintira pe semnul mantuinteiCe singur se inalta, in locul de suspin ;Protector al durerei, nAdejde-a suferinteI,Labarum vechit al luptei, simbol al biruinteI,Prin care-a 'nvins barbarii cretinul Constantin.

§i m6 gandeam l'aceia ce umbra-i invEesce,La Grecia modern ce el au sprijinit ;Ca.cl jertfa pentru natii la cer se priime§te,Cad sangele de martin e planta ce rode§teCurand, tarziu, °data., dar insa. nelipsit.

Precum eel d'intaf preotf ce crucea o purtarkDin pe§teri, din pustiuri, grad, despretuiti,In circ, amfiteatrurl, puterea infruntarA,Pe purpura roman credinta wzarA,

'nvinsern, pe idoli in 'Capitol

A§a sangele-acelor ce-aicea se jertfir6,Nascii p'aI libertatii vestitf resbunAtori.Parnasul §i Olimpul cu falA se privirA,Cand flotele barbare sdrobite le zArirA,

flaara din ele suindu-se la norl.

Sunt vrednici de vechimea din veacurI fabuloase,Sunt mall cum fu robia subt limpedele-i cer,§i lupta §i isbanda a GrecieI frumoase,Iar Botari, Miauli, colosurT fioroase,Se par ca semicleil erol al lui Omer.

slavitl.

Si

55

A dac'a ta viata de lume admirata,Cand natiei gemende venisW ajutor,De asprele ursite nu ar fi fost curmata,

fi vOdut to qiva In ceruri insemnata,Arold al desnadejdef, solbatec caletor

0 noun epopee, poema stralucita,Cretin Iliada pamentu-ar fi 'ncantat.Ca trambita 'nvierei de suflet presimtita,Puternica ta lira, de mana -tI pipaita,A veacurilor stinse cenu§a-ar fi mi§cat.

Pamentul Orel noastre e adf adapostireL'a Grecilor Carina : iar agonia forCu jale a v6clut'o a Oltului o§tire,

semne de fratie, dovada de iubireLe-a dat ea indestule in. diva de om or.

Cb2c1 nu ganditf, o umbre, de lume departate,Ca, locul mortif voastre e luptelor strein.0§tirile cre§tine de cruce InsuflateAdesea se vedura aid impreunateSubt Uniad Romanul, subt Matelaq Corvin.

§i cat ura robief, a patriei iubire,In limb deosebite se vor numi virtuti;Cat vor num6ra Grecii Intro vestite MileTs)iva cand Leonida cadt la Termopile,

cat va purta Oltul diadema-I de munti,

D'Af1

§i

§i

56

Vol' yeti till ; cad vou6 Grecia e datoare ;CAci vol al f dat semnalul la libertatea sa ;§i 'n vremi de suferintA, in vremi de apasare,Nadejde §i credinta, virtuti mantuitoare,A voastra suvenire tides va de§tepta.

Ed. 1847, 1863.

0 IMPRESIE

DEDICATA ROMANE

22 Aprilie 1846

PutinI erat la num6r ostasil Romaniei,Dar tend ale for cete pe luciul campieiSemet inaintar4 cu pas rosunator,Din sulite, din coifuri, din armele albite,Cand soarele in unde, in raze aurite,Lumina IV rasfranse pe steagul tricolor ;

Cand can, repecll, ageri, cu coame rosfirate,Cu narile aprinse, cu gurile spumate,Mu§cand de neastimper zAbala ce-I Linea,Isbind subt el pAmentul §i rAsufland omorul,La sunete de luptA pe camp 41. luau sborul,Ca vulturi ce in aer o pradA ar vedea ;

OVTIREI

58

cand audiI glasul aramei tunatoare,cand v6c1u1 silitra de fulger purtatoare,

Campia, atmosfera de fum intunecand,Iar p'intre fum, p'in ceata, egretele-albicioaseMirandu-se departe, ca umbre fioroaseCe es din lntuneric o crima-amerintand;

Electrica scantee simtil §i bucuria,Din inima pe chipu-mi suita ca mania,Pe fruntea-mi se aprinse, in ochi-mi stralud ;Subt pasurile mele simtiI ardend pamentul,§i vechea stralucire cu sgomotul, cu ventul,Ilusii-mi bogate cu fala se ivi.

A unde e acuma puternica marireDin vremea, cand a teril eroica o§tireIn lupte uriar Buze§til. comanda ;Cand vulturul DacieI cu fruntea 'ncoronata,§i duhul r6sbunareI cu manta-I sangerataDa semnul biruintei §i calea ne-ar6ta !

CalugareniI Inca pastreaza pomenireaVitejilor ce 'n valea-i aflara nemurirea,Al faptelor de cinste pret vecinic, meritat ;Iar praful ce acolo de venturI viscoloaseIn aer se ridica, e pulbere de oase,Ce tabere duqmane in treac6t ail lasat.

59

Spun, ca in urma luptel, in Asia bogata,Daca Maometanii vedeat cate odataUn arm asar ce 'npreajma-I cata el sforaind ;Coprin§I d'adinca, spaIma cu 'nfiorare,a el a vejut umbra acea ingrozitoareA WI Mihaf Viteazul asupra-le viind.

A§a ere' °data Romanii, dar unireaCe le hranea curajul, ce le 'nsufla marireaCu vechea simplitate din inimi a lipsit,A patriei iubire, obiect de ironie,In veci este pe buza acelui care ,tieCu numele -i se traga, norodul amagit.

A§a in proaste capi§ti, care treceat de sfinte,Al idolilor preot cu magice cuvinteMultimel adunate oracole 'mpartea :Oracole viclene, de interes dictate,De inteles lipsite, de patiral esplicate,

'n care ne§tiinta neincetat credea.

Dar tot se afla Inca virtuti, §i viitorulIn ele se increde, a§teapta ajutorulCe it aduc la natif barbatI mantuitorf :Insu§I Domnul naturei lisese altA data,Ca pentr'un drept el iarta Gomora vinovata :Dreptatea §i virtutea in ceruri sunt surori.

diceat

§i

60

Iar voi rosboinicf tineri, drage batalioane,Mice ale-acelor vestite legioane,Care intro popoare un nume lasat ;Voi, cAror acest nume e dat el in pAstrare,Cu cinste veti r6spunde l'a patriei chemare,and vechiul nostru range nu poate fi schimbat.

Ed. 1847, 1863.

ne-au

RUGACIUNEA

Al totuluf pgrinte, tu a cant vointa,La lumi ne'nfiintate ai daruit fiinta,

Stapane creator?Putere fara margini, isvor de vecinicie,Al caruia sant nume pamentul nu it §tie,

Nicf omul muritor !

Dad, la cer s'aude glasul fapturef tale,Fa ca in tot-d'auna pe a virtutei cale

Sa merg nestramutat.Cand soarta me apasa, cum §i cand imi zimbe0e,Cand vesela m'ajuta, cand aspra and gone§te,

SA, podu fi neschimbat.

Mandria 'n fericire sa nu me stapaneasca,Mahnirea in restri§te sa nu me umileasca,

Dreptatea sa o §tit.Con§tiinta sa-mi fie cereasca to povata,Prin ea tu me 'ndrepteaza, si cand gre§esc me 'nvata.

Cum trebue sa fiu.

62

Fa sa doresc de obste al omeniref bine,S6, mO cunosc pe p'altul decat tine

Sa nu am Dumnecleil.La oameni adeverul sa-1 spui fara sfiala,De cel ce rot imi face, de cela ce me 'nsala

Sa nu imi rasbun

§i fa, ca tot-d'auna al meu suflet sa vazaLumina asteptata, a nemurirei raza,

Dincolo de morment,Acolo unde viata cea vecinica zimbesteSarmanu lui acela ce 'n viata patimeste,

Gonit p'acest pament.

§tiii cum ca lumea noastra, intre globurile multeCe sunt pentru marirea-ti cu un cuvent facute

Dup6, un vecinic plan,Nimica inainte-ti nu poate sa se creaza,C'asa de putin este, s'atata insemneaza

Un val in Ocean.

Cunosc cu toate-acestea si veil cu 'ncredintare,Ca 'n fapta cea mai mica lucrul cel mai mare

De o potriva esti,a la a to dreptate nu este partinire,Ca ingrijesti do toate, ca fara osebire

'asupra mea privesti.

si'n

insu -mI, ¢i

63

Cu tunetul din ceruri to ocolesti pmentul,Inflorestf cu natura si racoresti cu vOntul,

Est viata ce ne-af dat.AscultA dar, stapine, supusa rugaciuneCe sufletul o 'na10, ce inima depune

La tronu-g ne'ncetat.

PanA'n ceasul din urmL1 amorul tell sã-mi fieComoarA de nadejde, de dulce bucurie,

Isvor de fericiri ;El singur stea fat6, in acele minute,Cftnd planuri viitoare si aiathgiri trecute

Se sterg ca

Ed. 1838, 1842, 1847, 1863.

sA-mi

nAluciri.

UCIGA5UL FARA VOIE

0 temnita adancA imf e locuinta :Prin dese, prin negre zabrele de fier0 raze, perdutA imf spune fiintaCerescului soare, seninuluf cer.

frigul me 'ngheat4; e umed Omentul;De zidurf, de ianturf, eu sunt ocolit :Aicf suferinta asteapta mormentul,CAcf legile lumef aqa ail voit.

') Sujetul acestel poesil este o intimplare adevtirata..Osanditul socotesc ca tratlte Inca, §i nu e mai multde patru and de cand s'a judecat pricina la tribunalurl,unde el marturisind fapta, cauta a se desvinovatl prinpovestirea nenorocosulul vis. Dar judecatorii, temOndu-seca nu cum-va indurarea catre acesta sa insufle §i altora.dorinta de a visa, au aplicat pravila, care nu cuprinde ni-rnic despre vise, cad pravila criminals, dupa cum §tim,.e Inca nedesavirsitA.

Sai

65

Adus ca o crud,, solbateca hiara,L'a temnitei poarta nadejdea-am %sat,

simt chinuire atat mai amaraCu cat a mea soarta eu n'am meritat..

0 noapte fatal, ! o noapte cumplita rPe patu-mi de Crud, dormeam obosit.Era despre ziva sotia-mi iubita

edea langa mine... un vis, vis cumplit

VOclui : in betrane paduri departateParea ca me aflu ; eram dilator ;Dar calea perdusem ; pe ramuri uscateCanta cucuveaua cu glas cobitor.

Copacii in preajma-mi 'Area. c 'nviaza ;Din toata tulpina un gemet eraFlamanda, cumplita, vedeam ca-mi urmeaza,0 ceata turbata de lupi, ce urla.

fugeam iute, fugeam cu grabire,Dar locul sub mine de range 'nchegatSilintei-mi zadarnici punea 'mpotrivire ;D'o rece sudoare eram inundat.

5

i

ati

:

66

Sufla un vent iute, si luna 'ngrozitaIn spatiuri vecInici trecea alergand,Cu stinsele-I raze, cu fata-I palitaIntinse pustiuri abia luminand.

Apoi de odatA in non se ascunse,§i lipsa ei dete cumplitul semnal ;In spaima nespusA ce-atunci me potrunse,Veddi trecend moartea pe palidu-I cal.

Schelet d'altA lume, cu forme cumplite,Rftnjind, cWore mine privea neclintit :In mftna-I uscatA, in unghi ascutiteTinea o femee... Din capu-I sdrobit

Musca sate-odatA, musca cu turbare,§i creeri si oase din gura-i cadea.Uimit rOmAsesem : la on -ce miscarePArea ca ea rupe din inima mea.

Dar ceata de hiare o soseste....Ferbintea-I suflare acum o simtil...Me plec, cat si mftna-mi grea peatra, 'ntilneste,Coragit desnAdejdea imi isbii...da, vi...

v64... m6

67

Un tipet s'aude... eu salt in picioare,Din somnu-mi de groazA atunci de§teptatSotia-mi lipsitA d'a vietei suflare

capu-i tinor era sfArimat !

D'atunci zile multe §i nopti osanditePe fruntea-mi trecurA ! Eu nici am simtitA for osebire ; vedenii cumplite§i tipetti-acela in veci m'a 'nsotit.

Resuna el seara, dimineata,Precum in minutul prin crimA 'nsemnat ;§i eu trAesc Inca! trAesc, cAci viata,Amara pedeapsA, in dar mi s'a dat.

Aici Wept vremea §i ziva doritA ;SA ved dacA dreptul ceresc imp6ratPrive§te la fapta-mi ce este cumplitA,Sati numai la cuget ce este curat.

Ed. 1847, 1863.

:

Zacea...

rand

CANDELA

Tacerea e adanca si noaptea 'ntunecoasa ;Norii ascund vederea inaltelor tariff§'a stelelor de our multime luminoasa,Ce smaltuiaa seninul cerestilor campil.

Numai religioasa a candelei luminaAprinsa de credinta, si limpede si lin6,Luceste inaintea icoanei ce slavesc,Emblema-a bunatatei, mangaitoare raza,Ea par'ca priimeste si par'ca 'nfatiseazaRugaciunile noastre stapanului obstesc !

In minutele-acelea cand sufletul gandeste,Cand omul se coboara in constiinta lui,Ca unei inimi care cu not compatimeste,Fratestei ei lumine durerea mea supuit.

69

ate chinuri ascunse, cate lacrimi versateAu avut'o de martur, si I-am incredintatCate dorinti smerite si neinflintateAm tainuit de lume, si ei am aretat !

Dumnedeti ce de fata pe truce se arata,El care-a nedreptatii e pilda de 'ngrozit,Imi spun c 'nainte-i se va vedea odataCel ce nedreptateste cu cel nedreptatit.

Atunci crestint-acela cu fruntea in terina,Dar cu otrava 'n buze, si cu ferul in mans,Umilit ca sa bland ucigator,Tronul Dumnedeirei cum va putea vaza,Cand la un semn puternic se vor clad cu groazaCerurile-asezato pe polurile for ?

Dar adanca odihna in lume inceteaza :Religiosul clopot se leaganA in vent,Chemand pe credinciosii ce somnu 'mpovareaza,Din ale for locasuri locasul cel sfant.

Intunecimea noptii care Inc domneste,Ca un om ce cu viata se mai lupta murind,Se 'mprastie cu 'ncetul, treptat se risipeste§i 'n umbra diminetei se perde 'ngalbenind.

'nsale, sisa'l

I

70

Se desfasue in ochi-mi minunile zidirei :Credinta se desteapta in omul ratacit ;§i 'nal-0, a el ruga cu imnul multumireT,La eel ce dupa noapte si zi ne-a daruit.

Iar to candela sfanta, a aria vedereImi aduce aminte atatea naluciri !Imi vei fi tot-d'a-una raza de mangaere,Vei sti de o potriva si fapte si gandiri.

Voit alerga la tine in dureri si necazuri,De oameni si de soarta cand voiu fi apasat :Astfel corabierul cand marea e 'n talazuri,Alearga ]a limanul ce adesea l'a scApat.

Ed. /838, 1842, /847, 1863.

FRUMUSETEAD-EI * *

Adesea pe campieAud o armonie,Un ce melodios ;

Un glas care se pareAscuns in departare,Un imn misterios.

De unde oa.re vine?Din sferele senine ?Din zefirii ce sbor ?

Din iarba ce §opte§te ?Din planta ce trae§te ?Din floare ? din isvor ?

Din nice una in parte,Din multe 'mpreunate,Din toate e 'ntocmit ;

E glas al suferinteI,Al lumei s'al fiinteiSuspin nemarginit.

72

Asa e frumusetea :Dulceata, tineretea,Blafieetea, eleganta, o 'ncing, o incunun:

Chipu-I e crin7porfira,,Inima ertIoCuvintele ei soapte, ce 'n inima resun.

flacAra privireIi gratia zimbireI

In ochii ei se joaca, pe buze-I locuesc.Din preajmaLl ea gone§te

Durerea ce 'munce§te,IcoanA-a fericirei, ilusii o 'nsotesc.

Un dar, ce nume n'areIn limbA muritoare,MiscArile-1 insuflA, in umbletu-I it vezI;

i toate, in unire,Ca§tig acea numire,Ce rar e meritat6,, ce to o meritezi.

Ed. 1847, 1863.

lira,

§i

PRIETE5UGUL 5I AMORULEMILIEI

Dici c'ai vrea prietene§teS iubesti. s6, fii inbitk)ici c, -I patima, cumplitA :Dici ca este trecetoare,FlacAra-I cea ardotoare !

ce nu e trecetor ?Dupn, vara cea bogataVine earna 'ntAritata,Bate vent ingrozitor.Trandafirul din grAdinkInflorit de dimineatA,Zace vested pe tulpintt,Dupe ziva de viatA.Dar, cad earna §i durereaSunt conditia vietif,Trebue s las pl'acerea,Bunurile tineretif ?Cad zimbirea-ti gratioasb.

74

Vremea o sa rapeasca.Trebue, cat est frumoasa,Nimenf sa nu to iubeasca,Asa cum mirosi o floare,Care trece, care moare,Care maine n'o gasestf ?Primavara, a el' zimbire,De ce 'nvie-a to simtire,Earna nu ti-o inchipuestf ?O asculta-me dorita,Scumpa, drag, Emilie !O zi bun,, fericita,E o parte din vecie.

placerile usoare,Imprejurul teil. unite,Dantuesc Para 'ncetareDe amor povatuite :Te 'mpresor cu multumire,Fie: -care ti se 'nchina,i amorul cu mahnire

Te priveste si suspina.Da le, da-le ascultare.Pentru tine adunate,Sub coloare de mirareVor si lumea sa -ti arate,Pana n'ajungi timpul rece,Bucura-te de natura.Apoi cand vremea va trecePeste-a inimii caldura,

ti -o

Vegr,

Cand din hora incantata,Ce viata to coprinde,Cu o fata, intristatAGratii le s'or desprinde ;CADA odat5, §f-or lua sborulTinerete, bucurie ;De -i pofti atuncI, amorulL'om numi o nebunie.Iti volt fi prieten, frate,Iiii voia fi on ce itf place,§i de lume i de toateImpreuna ne-om desface.

Ed. 1842, 147, 1863.

75

SUFERINTA

Imf place a naturef solbatica manie,i negura, si viscol, si cer intaritat,

§i tot ce e de groaza, ce e in armonieCu focul care arde in peptu-nu sfa§iat.

La umbra, 'n intunerec gandirea-inf se arataCa tigrul in pustiurf, o jertfa a§teptand,i prada if e gata... de fulger luminata,

Ca valea chinuirei se vede sangerand.

Incerce acum soarta sa-mf creasca suferirea ;Adaoge chiar iadul serpf, furii ce muncesc ;Durerea mea e multa ca desnadajduirea,E neagrg, ca §i ziva and nu to intilnesc.

77

CAcf astfel e acuma viata-mi osanditA,0 lung, agonie in care tu domne§ti ;La glasu-ti, la privirea-ti simt inima-mf isbitA,Luptandu-se 'n convulsil cum null' inchipue§tf.

§i ochif mef in lacrAmf innoatA in tacere,i pismuesc adesea pe eel ce nu mai sunt.

ZadarnicA dorintA, cand sufletul nu piere.Nu o sa-mf turburi oare §i pacea din_ mormint ?

N'o sa se 'ntoarcA umbra-mf, cumplita, fioroasAPe pasurile tale on uncle locue§tf ?E lume, e vecie atata de frumoasA,In cat sa uit pAmentul ce tu impodobe§ti ?

SA mor, dar la picioare-ti; sA mor, dar de placere.In ceasul cel din urmA s'au4 cA m'ai iubit,SA strang draga ta mana, sA simt a ta durere,Versandu-se asuprA-mf ca balsam fericit.

sufletu-mf atuncea pe buzele-ti sA sboare,Sa, is un lung, un dulce, un vecinic sArutat ;Din bratele-ti, din sanuil s, treacA el in soarerSA ducA la vecie placerea ce-a gustat.

Ed. r847, 1863.

i

NU, A TA MOARTE

Nu, a to moarte nu-mi folose0e ;Nu, asta jertfa ea n'am dorit ;Da-mi numai pacea care-mi lipse§te,Pacea adanca ce rapit.

Ia-mi suferinle aspre, turbate,De adanci chinuri vecinic isvor,Zile amare, noptl turburate,Pline de tine, d'al met amor.

In zadar arat iubireaCe e§ti departe d'a o simti ;In zadar chipu-ti poarta mahnirea,Umbra durerel ce m'amagl.

ochi-ti

79

Sub asta masca veil bucurie,ved multumirea-ti sa patimesc,i on ce-ai dice, vrei ca 'n vecie

Ceas de odihna sa, nu gasesc.

Cunosc prea bine a mea gresala,Dar cunostinta nu m'a 'ndreptat,Caci a mea soarta, trista, fatala,Zimbirei tale prada m'a dat.

Ast-fel in cranguri o pasaricaAude-aproape un ciriplt,Sboara indata, si fara fricaLanga coliba ea s'a oprit.

Priveste, asculta, dar fora vesteTainica cursa ce i s'a 'ntins,Se 'nchide... roaba ea se gaseste;Un glas s'aude gicend : te-am prins."

vinetorul ce imiteazaPe frunzulita un glas strein,De viclesugu-I se ingamfeaza,De bucurie el este On.

80

0 ! cate lupte, cate suspine,Tacuta noapte n'a ascultat ;Cate pustiuri de groaza plineA mea durere n'a visitat !

M'a veclut pe 'nalta stanca,A aril varfuri s'ascund in no',§i al lui tipet in vale-adancaS'a 'ntins departe plin de fiori.

Dar nici pustiul, nici departarea,Gandiri cumplite biruit :Moliftii, braclii, ce port recoarea,

suferinta-m' rOcorit.

Te iubesc astazi ca ma' 'nainte,Ca in minutul cel incantat,Cand eu de peptu-ti tinor, ferbinte,Tremurand, fruntea m' -am rezimat.

Minutu-acela veci mo munces.te,Ca o sentinta e 'n mintea mea ;De ating fruntea -m', simt ca svacne§te,Focul din sanu-ti arde in ea.

n'at

El n'at

soimul

'n

81

Ferul cel ro§u care-1 apasa,Mana cruOimei p'un osandit,Mai adanci urme nici el nu lasaDecat amorul astfel

A mea durere trecut nu are ;Ea nici va cre0e, nici va scadea :

i fericita, dulcea uitareCe crop' ca cearca inima mea

E c'acea trista, vie tacere,Care domnes,te dupa rasboiP'un camp de groaza si de durere,De morti, de chinuri, §i de nevoi ;

Unde un tata pe un flu plange,Undo nadejdea toata-a 'ncetat ;Unde se 'nalta, un fum de range,Ca blestem jalnic si necurmat !

Mai mult d'atata nu poi a face :Asta e soarta ce mi-ai gatit ;Singurul bine, singura-mi pace,Dupe amorul ce-am suferit.

Ed. 1847, 1863.

37,338. 6

simtit.

LAND DAR 0S-A GU$TI PACEA...

Cand dar o sa gut pacea, o inima, mahnita!Cand dar o sa, 'nceteze amarul teu suspinViata to e lupta, grozava,, ne'mblanclita,

Iubirea, vecinic chin.

Din cupa desfatareI amaraciunea nagte,Din ochi frumogi durerea isi lea al el isvor;0 singura privire viata vestejagte

Cu lanturi de amor I

Amor, care adoarme si legi si datorie,Ce gloria o stinge, ce n'are nimic sant :Antonie -i jertfegte a lumi 'mp6ratie,

§i afla, un mormint !

?,

83

Nu sunt patimi mai nobili, mai marl, mai laudate,Mai vrednici s6, s'aprincla in inimi bArb6,testi ?NAdejdi, viata, cinste, simtirile 'nfocate,

Feineil le jertfe§ti !

Crecli to c6, pentru tine rosare sail sfinte§teAcel uria§ falnic, al zilei domnitor ?La patrie, la lume, la tot ce pAtimeste,

Nimic nu e§ti dator ?

E1 lanturile mele le sgudui cu manie,Ca robul ce se luptA c'un jug neomenos,Ca leul ce isbesce a temnitei tArie,

i geme furios.

Dar rana e adanca. §i patima cumplit6.,§i lacrama de sal] ge, obrajii mei amend,Resfrange frumusetea, icoana osanditA,

Ce o blestem plftnend !

0 vocl ziva §i noaptea, seara §i dimineata ;Ca un rant de moarte simt in pept un fer greti ;Voiti sA-1 trag : ferul ese, dar insa cu viata,

cu sufletul meti

Ed. 1842, 1847, 1863.

§i

INCA 0 Z I

Inca o zi cu tine, o zi de fericireIn dulcele estasuri ce simt cand to privesc :Inca un ceas.... un zimbet.... Adanca mea iubireIsvoarele nadejdei mai mult nu o hranesc.

§i soarele mai palid din zi in zi imi pare,§i coardele vietei in peptu-mi obositSe rup ! Nici tineretea, nici scumpa-ti sarutare,Nu pot ele sa schimbe ce soarta a voit.

Intorc acum asuprail privirea-mi dureroasa,,Ca cel din urma-adio la tot' ce am perdut :Din ceata veciniciei, stea blanda, luminoasa,Te v6c1 lucind departe, departe in trecut.

85

tot ce e 'n nature,, obiecte §i fiinte,Panorama de umbre, se 'ntunec, se strecor ;Ilusia m lasa qi arta §i silinteSunt stavile zadarnici l'al sufletului sbor ?

As vrea numai, bland finger, ca numele-mi sa fieScump, drag inimel tale, ades sä-1 repetezi,Precum un dulce sunet, precum o melodieIn inima-ti r6masa din ani ce regretezi.

Caci toata-a mea viata itl fu ea inchinata ;Caci alt decat iubirea-ti ea nu avii mai sfant ;Cad tu e§tI inca astazi dorinta-mi neschimbata,§i visu-mi cel din urma aicea pe pament.

Eu §tit ea: la povara-mi si tu ai luat parte,Et still ca'n suferinta-mi si tu al suferit ;C'aceeasi ne-a fost calea : a unuia in moarteS'a saver§it ; ce strica ? n'am vrut a fi iubit ?

N'a fost aceasta tinta, sfir§itul pentru cafeGandirea-mi fara preget in munci am framOntat ?Nu dobandesc resplata dorita cu 'nfocare ?Nu e acesta rodul ce eu am semanat ?

Si

86

Apoi dac' al MI suflet l'am banuit vr'o datA,Daca, nemultumirea-mi adesea te-a mahnit,E vremea de ertare : vecia ne'mpa,cata,Me cheama.... cerul iarta, acelor ce -au iubit.

De ce sa, plang viata ? in trista-I prelungireAr fi voclut ea poate amorutI apuind.Minciuna, calomnia del tainica, isbire,Lumina, adeverul in inimi innegri-

Dar tend iea ins si moartea a noastra, aparare,and neagra sa pecete pe groapa s'a 'nsemnat,Ca martur de credintA, cheza§ de neuitare,PastreaA suvenirul acelui departat.

Valea resunatoare, a riuluI murmura,Ve§teda toamnei frunza, ce flutura, in vent,Palida lunei raze, puternica nature,,1t1 vor qopti adesea cuvinte din mormint.

Eii. 1847, z863.

UN CEAS E DE CAND ANUL TRECU...

Un ceas e de tend anul Miaduc aminteCu ce nAdejdi zimbinde, ce dulce a 'nceput :Ce vie salutare din inima, fierbinteL'a primit! ce sear, ! de an atunci trecut.

Vceam s'a dus §'acesta c'o parte din viatA,Dar ziva lui din urmA cu drag o pomenesc ;Frumos apus vesteite frumoasa dimineatti,i anul ce incepe tot astfel it doresc."

A§a-1 doream in lung5,, in oarba 'ncredhAareMI nu vedeam c soarta zimbqte cu amar ;CA vremei si durerei gAtqte r6sbunare,La vechile for drepturi uitate in zadar.

I

88

Schimbat nimic nu pare; alesele fiinte,Prieteni d'alta data, strang astazi mana mea :De voia intimplarei mai multe din dorinteCu graba implinite putui a le vedea.

Apoi, unde e reul ? de ce si cum.... cuvintul,Om nu poate sa-l§tie afara, decat et;Ascuns e in adancuri, tacut e ca mormintul,Iar martur suferinti-mi e numai Dumnecjeil.

A! data 'n asta lume ceva putea fi 'n stareS'aline, sa adoarma un chin sfasietor,0 ar fi fra,tia-ti acea mangaitoare,Acel simtemint tin6r ce eti iii sunt dator.

E stump prietesugul ce 'nsufla, o femeeDeprinsa a-1 cunoaste, nAscuta a-1 simti;§i dulcele set suflet, electrica scantee,Mangae on ce suflet la care s'o ivi.

Ades, cand sunt in lupta cu gandurile Melo,Muncit d'al suferintei demon neimblanzit,Imi pari un silf ce vine pe raza unei stele,Din sfere luminoase, din aer balsamit.

stilt,

89

Apoi, negura, deasA lumina 'ntuneceaza,Fantome lume soptesc, mo incunjor ;In fie-care sopta, o munca inviazA,In ochi-mi se confund6, trecut §i viitor.

Caci §titi eu viitorul.... el nu poate sa, fieDecat ca anu-acesta, ca anul cel trecut ;Bogat de chinuire, desert de bucurie,Pustiti, fara nadejde, selbatec §i neut.

tejarul de pe munte ce trasnetu-1 isbeste,StA Inca in picioare, senaet §i neclintit ;Dar inima -I e arsa, §i on cat mai trAeste,De nici o primayarA nu poate fi 'nverqit.

Ed. 1847, 1863.

d'alta,

BUCHETUL

Dorita odata era a lui soarta,Pe cand alta mama de el ingrijea ;Dar astazi se stinge, zimbirea-I e moarta,

i perde colora ce ochil 'ncanta.Sfif*tu-i cel jalnic it v641 cu 'ntristare,cae eti pe viata-i puneam un pre mare.

0 singura frunza acum mai plute§te ;Ea plange atatia tovara§1 de flori :Streina, uitata, de ce mai traqte,De ce draga frunza to nu poi sa mori ?

Cand perch o flinta, obiect de iubire,0 lung, via e nenorocire.

Cand florile-acelea in mana-mi cadura,Favor ce 'n credinta eu n'am meritat,Trei tinere nimfe pe rind mi-1 cerura,

mult se .rugara... iar et... nu Pam dat.Imi pare ca Inca le veq, cate trele,Jaluse, privindu-1 in mainele mele.

§i

91

Sa vedeti acuma d'a fost cu putintA,Acea pretioas6, dorintA s'ascult ;a for li se cade, a mea constiintb.IndatA mi-o spuse, et nu gandii mult.

Ca Paris cu poama acea fabuloas,Hotarii buchetul la cea mai frumoasa.

Dar atunci nevoe, atunci greutate,Sa fac osebire in zadar am yrut :Asa din trel fluturi cu greti ochiul poateS'aleagg, p'acela ce e mai p16,cut :

Asa trei garoafe p'aceeasi tulpinA,Frumoase si 'nalte domnesc in gra,dinA..

VOclend eu aceasta, Il luai cu mine ;Cu mult6. 'ngrijire acas6, l'am dus,§i limpede ap6, si tot ce e bine'I-am dat, si silinta cu densul mi-am pus,

Fac6nd on ce poate un om sa gandeascA,Or cate o muma, ar sti s6, gAseasca.

Zadarnici dorinte, nimic n'ajutarg, !Din ora aceea sperant'am perdut :Viata la mine II parea amara,§tiind tine -1 dete, tine l'a cerut.

§i palid si vested trecti fara veste,§i astazi cenusa, in mAna mea este.

92

Asa dar sfirOtu-I veni din dorinta ;Buchet ca acela et nu mai gasesc !Cenu§a lui scumpa o icii cu credinta.Ce-a fost si ce este adesea gandesc.

Eiz sufer de moartea-i, de a lul patimire,§i-a floarel trecute pastrez suvenire.

Ed. 1847, 1863.

REVERIA

De sgomot departe, in vesela vale,A cArei verdeata, ades am cAlcat,In lini*ea noptel, privirile taleSe 'nalt, se atintA pe cer luminat.

De unde oare vine a to reverie?Ce visuri plticute in preajmA-ti se joc ?Admiri to natura, a ei armonie ?Citesti viitorul in litere de foc ?

Sau cauti departe o stea favoritA,Ce crecli cä asupra-ti prive§te zimbind?Dar nu, e instinctul d'o via, doritaCe n'o aflA omul aicea trAind.

94

cacy sufletul nostru, ca raza de soare,Ce-§I are 'nceputul mai sus de pament,Desi lumineaza a sa inchisoare,I§I afla in ceruri isvorul cel sfant.

D'acolo adanca acea aspirareSpre bunuri ascunse ce not devinam,D'acolo de§ertul, dorinV, intristare,Ce chiar in placer° ades le aflam.

Un clopot ce seara s'aude la turme,Ce sta, reincepe, abia r6sunand,Ca glas care moartea-I aproape sag curme,Cand viata 'nceteaza treptat Inghetand ;

Un greer ce canta, o iarba, rasura,Stufoasa padure, perdute carari,Adanca murmura ce 'nvie naturaCa geniuri tainici ascunse p'in flori ;

Tot mi§ca, incanta a noastra gandire ;Tot are un fermec, tot este mister ;Nadejdile noastre, suspin, suferire,Dorinti fara nume, se 'ndrept catre cer.

95

Acolo in stele ca 'n lumi de lumina,Sunt suflete, ingeri, ce cant si ador ;Fiinti gratioase ce bland se inclina,Catandu-si in lume tovarasil lor.

i cand, stapanita d'a vietei mahnire,Te plimbi- to pe campul taceri 'nchinat ;De simti o suflare, deaucli o soptire,E glasu unui anger de tine 'ncantat.

De ce ins& gandirea-mi se 'ntoarce cu durereSpre zilele acelea ? Timpi ce v'ati departat,Cand pe urmele voastre tot intra in tacere,and stergeti placeri, chinuri ce omul a cercat ;

Cand inima satula de ura, de iubire,N'o misca nici un bine, n'o trage nici un dor,De ce singure numai a voastre suvenireTraesc ele in sinu-mi ca un nestins amor ?

Sunteti voi acel sunet, a stancelorEcho, care traeste in be nelocuit ?Sau sunteti Aurora care stia sa scoataDin statua lui Memnon. suspin nemarginit ?

Ed. 1847, 1863.

viala,

MEDITATIE

Vara-§Y apuca sborul spre termuri depArtate,Al toamnel dulce soare se pleacA la apus,

galbenele frunze, pe dealuri semAnate,Simi iri deosebite in suflet mi-at adus.

0 ! cum vremea cu moartea cosesc fara 'ncetare!Cum scbimbatoarea lume fugend o re'nnoesc !Cata nemArginitA pun ele depArtareIntre cei din morminte §i acei ce doresc !

Unde atati prieteni plAcuti de tinerete ?Unde-acele fiinte cu care am crescut ?Abia ajun§i in virsta frumoasel diminete,Ca ea, fear a se 'ntoarce, ca densa au trecut !

§i

97

Ce neteda campie! Cum ochiul se uimeste !Ce desert se arat6,, on in cotro privesti!Intinsa departare se pare ca uneste,Cu ale lumei margini, hotarele ceresti.

Cat sange aste locuri setoase inghitira!Cate oase rasboiul aici a semanat !Cain veterani rasboinici moartea purtand, muriraPentru isbandi de care el nu s'ail bucurat !

Imi pare ca -i veal Inca resturnati in terina,Pe 'ncretita for frunte sfirsitul araand,Dar mai clatindu-si capul, si c'o murinda mana,Ferul care le scapa cu furie strangend.

El nu gandesc la moarte, nu gandesc la viata,El nu gandesc la fapte, ce 'n viat'au urmat,Ci cand sufletul sboara, cand sangele ingheata,Toata durerea le-este, ca .nu resbunat!

Putin mai inainte, un monument s'arata;SA-1 privim... Dar ce semne de-onoare pe el sunt ?Negresit eel dintr'insul slavitl au fost odata :Azi slava sta d'asupra, si omul in pament!

1) Campia Brand..37,238. 7

pi-at

98

Iata, Para 'ndoiala, o mare mangaiere0 voi, care un titlu s'un nume pismuiti!Cand tot ce e 'nalt cade, si. cand marirea piere,Marirea, inaltarea la ce le mai doriti?

Din vremile trecute, in veacuri viitoare,Un nume s, resune, cu slava 'mpodobit,SA tread, peste virste, si peste ani sa sboare,Ace la ce it poarta cu ce s'a folosit?

Cand marea 'ntaritata, corabia-ti sdrobeste,CAnd loc de mantuire nu este, nici Liman,CAnd cu grozave furil asupra to pornesteSpumoasele lui valuri bOtrAnul Ocean :

Spune-mi, iti pas, -atuncea sa stiff de mai plutesteCatartul Para panze ce nu-ti e de-ajutor,SA vecli daca pe unde se tine, se clateste,

daca ai fost odata in barca sail vapor?

Viata e o lupta, o drama variatai actu-I cel din urmA in veci e sAngerat

Moartea-1 incoroneaza, moartea neimpacatA,Care in a sa tale pe nimeni n'a uitat.

Si

99

A, intorcend privirea spre veacurile trecute,§i ne'ncetat pamOntul vodendu-1 pustiit,Vedend tot ante rele, tot zile neplelcute,De soarta omenirei din suflet m'am mAhnit !

Cate feluri de chinuri asuprA-1 se adun6, !Insa, vedi cum speranta o ne'ncetat ?Cu o duke zimbire vine, tiind de in anAIcoana fericirei. printli . A sd,pat.

Ast-fel un vis ti-aratA o iubitA fiint4 ;Ast-fel cu bucurie voqti s'o imbratisezi,Dar ast-fel umbra 'n§ala zadarnica-ti silinta ;Acum din maini iti scap4, acum iar4i o vezi.

Dad, in cartea soartel §ti sä citeasd,S6.-§1 afle fie-care grozavul viitor,Cine-ar mai vrea, stdpane, aicea s traiasca,sand lumea e de chinuri nedesertat isvor ?

Vremea d'acum, trecutul, a-1 sti avem putere,Numai ce-a s6, se 'ntimple not nu putem vedea ;Dar and ora sose§te, tend nAlucirea pere,Se trage de °data, si vecinica perdea.

Ed. 1838, 1842, 1847, 1863.

Dai

omti -ar

'nealt

sio

CIMITIRIUL

(PETERA)

Pe§tera, 'ntunecata,, asil al pocAintei,Unde omene§ti fumuri ca fumurile per,

Und' eroil credintelAu murit pentru lume, ca sa, traiasca, 'n cer t

Tu care al fost martor Patatea rugAminte,Ce se qoptia in umbra si in recoarea ta,

and inima fierbinteViata de vecie in lacrimi o cata,

Daca boltile tale, ce nu pot ft potrunseDe omene§ti suspinuri, d'al patimilor vent,Due sufletul prin locuri si prin caalff ascunse,.

Departe de pament,

101

luta cumplita spaimA, ce in sinu-mi aprinseUricioasa privire a fo§tilor pArinti,

altarul de piatra pe care stall intinseMAdulare de Ong

Fioroasa recealti. ce 'nsufl' a to vedere,Vecinicul intunerec aicea domnitor,

i grozava tacere,Ara umbrele mortis ce p'intre oase sbor!

Imi pare a me aflu in locuint' adAncrtA unei groaznici iesme, ce sangiuri o hrMlesc,

care de o stinca,Pe cttletor sfaramA c'un sbieret sRanesc,

Sail in pAdurea ceea, in care mai 'nainte,Druifl cei solbatici jertflaii pe osanditi,Cand, seto§i de omoruri, treceati de puteri sfinte

Stejari 'mbotraniti!

Aid cu toate-acestea, religia vorbe§teCelor ce vor s'asculte cuvintul lui Bristos:Groaza cu 'ncetul piere, §i omul intilne§te

Povete de folds.

§i

Si

102

Vicleanul isi desbrach aici ipocrisia;Acel chit se 'mpach cu ceru 'ntaritat;Aid fapta cea mai bunk viseazh vecinicia

'asteapta ne'ncetat.

i omul care crede, §i omul ce a§teapthD'o sfanth manghere in veci e insotit ;Pacea va fi cu dinsul, el va lua resplath,

Cad a nadejduit.

Ed. 1838, 1842, 1847, 186s.

BARCA

Paseste lin o barca pe unda adormita !Respecteaz'al naturei repaos trecetor ;Inima mea de sgomot cu totul obositkCa la un scump tovaras se'ncrede l'al teu sbor.

Poarta-me 'n sus, in Mturi, on unde vrei §i-ti place,Unde to 'mpinge ventul, sau uncle to aore§ti ;Toate -mi sunt d'opotriva, dad, me duel in pace,Daca cu multumire vederea-mi ratAce§ti.

Vol cunoa§teti, o uncle, cu catA bucurie,De ce sfir§it pornita, cu ce cuget curat,Barca mea tot-deauna p'a voastrA 'mporatie,Ca 'ntr'ale el coprinsuri jucand s'a preumblat.

104

pe talharii a caror indrasnealaCu trupuri sangerate, cu morti ve otravesc,Ce intocmesc comploturi, si fail de sfiala,Aproape pe perdare, ucideri chibzuesc.

Insa melancolia, amorul si placerea,Priimiti-le vesel ca pe ai vostri fii ;Ea vo cunosc marirea, eu vo slavesc puterea,Cand alerg p'ale voastre mult umede campii.

Din ratacita-mi barca, ce-o las la intimplare,Ochii mei catre ceruri uimit ii atintez ;Seninul for insufla sfiala si mirare ;

m6 rog in tacere, vers lacrimi si me 'ncrez.

Cerul o sa ne-ajute, clicea a mea iubita.El pana acum tace ! Sa n'o fi ascultat ?

i poate frumusetea a o vedea mahnita,Aducendu-I drept jertfa suspin neincetat?

Daca intr'aste ceasuri de vie desfatare,S'ar afla Tanga mine.... minut dumnedeit !Viata nu sta 'n zile, si eu cu 'ncredintare,Cata 'mi rernarie-as da-o, mi-as dice : Am trait.

Inghipp

Eu

105

Mergi, mergi usoara barca, in dreptu celei stele,Mria I-am dat nume.... un nume ce slavesc,Nume ce'n infocarea inchipuirei mele,Pe stralucita-I frunte ii vecl ..si ii citesc.

Acolo te opreste, acolo privegheaza,Cat raza ei asupra-ti s'asupra-rni va nimbi.Cand va peri cu noaptea, atunci te departeaza,

iar cu noaptea vino la densa a privi.

Papa cand fericirea, atata asteptata,Imi va resplatl veacuri trecute cu amar ;Daca s'asta speranta, ca a_ ltele 'nselath,N'o trece ca speranta, si n'o fi in zadar !

Ed. 1838, 1842, 1847, 1863.

§i

INTRISTAREA

Al noptii cer prea dulce.A sa recoare lingin inima-mi -aduce0 raza... Dar se duceCa vintul ce suspina!

Scarbit peste mesuraDe sgomotul cetatei,Et taut in nature,Un loc far' de murmur,Supus singuratatei.

Ca Fenix far de moarte,Se nWe-a mea durere,

i pieptul met sa, poarteLovirea astei soarteE prea fara putere.

107

Fantorna plangetoare,Eti tree aceasth lumeCa frunza plutitoareCe salty Odin, moare,Pe term fara de nume.

Cand somnul se aretaLa oainera, sa alineStrigarea turburataCe e asemanataC'un vuet de albine,

Tovar4 de 'ntristare,Un cline, langa mine,Prin urletele saleNatura sa rescoale,In aste locuri vine.

Piing, far' de nmne,Ce paseriT dal sbor,Ce marilor dal. spume,Ce omului dai lume

apelor isvor !

Ce pui copaci pe munte,Pe ceruri curcubeti,Necazuri pe-a mea frunteCa furiile crunte,Slavite Dumnedeti!

i

108

Din bolta de nUirire,Coboara,-te p'un nor,Alin'a mea simtireDe rele peste fire ;Or voie da-rni s, mor!

Ed. 18;2, 1842

MIEZUL NOPTEI

Aici p'aste ruine cu mandre suvenirePrivesc cum orizonul se umple de Mehl,Cum luna in tacere s'arata s6, inspireGandiri religioase l'ai lui Apo lon fii.

Cand tot doarme 'n natura, cand tot eCand numai e miscare in lumea celor vii,De§teapta privegheaza a mea trista gandire,Precum o piramida se 'nalta in pustii.

AI mei ochl se preumbla pe dealuri, pe campie,Al met suflet se 'nalta pe aripi d'un foc sfant,In sboru-i se radica, la poarta de vecieCaci nici o legatura nu are pre pament.

lini§tire,

110

Speranta mea din lume de moarte se precurma ;Treca ea precum trece un fulger p'intre nor,S'a ,sters precum se sterge, a vulturului ulna,and spinteca vozduhul in falnicul seti sbor.

De cand perdui parintimi trei erni intregi trecura,Tre'l ern!, caci dupa erne viata-ml socotesc,Caci zilele-mi ca earna de viscoloase-miCopaciti din mezul ernii ce ve'nturi 11 clatesc.

Frumoasa primavara, acuma se grabesteLa caru-I sa inhame p zefirii usori ;Pa§ete, §i pe urma-f verdeata se ivete

cerul se desbraca de viforo§ii nut

Zefirul printre frunze misterios suspina,E limpedeorizonul §i cerul luminos ;A riurilor opt ... Dar unda for e lina,Iar sufletu-mi e 'n valuri, n'am scare seninos.

Cad inchinat durerei, amara mea viaD'atunci e pentru mine nisip neroditor,Ce vara it usuca, ce iarna it ingheata,Pe care for! nu afla sarmanul cal6tor.

furs,

111

Lasat strein In lume, lipsit de on ce bine,-Veqesnd romftne placere pe pament,Veqend zilele mele de suferinte pline,Pula mana pe a mea frunte §i taut un mormint.

PutinA vreme inca si glasu-mi se va stinge,i inima d'a bate in pieptu-mi va 'nceta!

Atunci fart 'ndoiala et' soarta volt invinge,iT a vietii taiul, in moarte voiti afla.

1832, 1842,.t847,

c nu-mi

Ed. 1863.

PRIETE5UGUL

Picati lacrimi §iroaie pe coarda lirei mele,Picati! Insa placute ca roua de pe flori,Ca raza aurorei, ce noaptea fara steleGonind-o, ne-arata vozduhul fara nor): ;

Ca glasul de prieten ce-adanc el balsame§te,Ca visuri de nadejde la dreptii care mor,Ca plansul desfatarii ce'n ochl ni-se ive§te,Cand pieptul gemend scoate suspinuri de amor.

Suflati recoro§1 zeflri, iubita primavara,Impra§tie-mi mahnirea ca earna ce-o gone§ti,

fa, in al met suflet nadejdea sa rosara,Precum resare floarea in valea ce 'nverclesti.

113

Veniti cugetarl veseli ; fugiti suspinuri, jale.Eti stiu ce este omul!... Dar nu hulesc, eu cant!Iata c'a noastre pasuri p'a mortii se duo cale

toate la durere supuse aici sunt.

1.1rechea mea asculta torentul ce plesneste,Talazul ce se sparge de malul seu plangend ;§i glasul met le 'ntrealoa ca not de patime§te.§i tot are un cuget, o vorba si un Band.

i et adese, singur, cand noaptea domnia 'n fire,Lipsit de mangaere, departe de eel' vii,Vedeam a se ive§te a mea trista gandirePrecum o piramida se 'nalta in pustii.

In mana mea cea. slaba plecam galbena-mi frunte,§i trista-mi tanguire in Vint se respandia,Simtirea-mi o 'mpetrise neeazul ca un munte ;La gemetele mele Echo imi respundea.

A cum, litargie era a mea durere,i me aflam de chinuri cu totul amortit ;

De toate 'ndestulatn, era a mea vedere ;De toate eram gata sa flt et despartit.

.37,338. 8

§i

114

Dar insa, de odatA, un duh de mangaere,Un sunet cu dulceata, un glas pAtrunOtorIn sufletu-mi r6sunA, aiiirAciunea piere,Caci aflu la necazuri un suflet sinititor.

Acel'al carui nume e scris pe cer, pe luna,Po soare, pe planete, pe resarit, p'apus,In cupa vietei noastre cu vecinica sa mana,Nectar de indulcire peste otrav'a pus.

Ne-a dat priete§ugul a fi spre mangaereLa ceasuri de mahnire, cu cel de foc amor...Amorul este dulce, dar el ne lash, pere ;Pe aripile vremei placerile lui sbor.

ce romAne 'n suflet dupa a lui lipsire ?Aceea ce remane din ziva ce-am perdut :Desert feirA de margini, o grea nemultumireNoaptea urmeazA zilei, gerul pe foc trecut

Prietesugul singur e nesupus el moartei !El e fAra stricare c'al seu incepotor,§i el ne intare§te spre infruntarea soartei,Ne face-amarul vietei ceva suferitor.

Si

I

I

115

La glasul seu eel dulce, ca noaptea care cadeCand soarele eel falnic s'aratn, sus pe cer,A mea nenorocire se curata, si scade,Simtirile durerei se 'mprastie si pier.

Acum prin el nadejdea in mine vecl resare ;§i sufletu-mi s'alina cu 'neetul si usor,Ca pruncul ce-1 adoarme a mumei lui cantare,Ca pasorea ce-o trage murmurul de isvor.

Slavesc cu umilinta pe vecinicul Parinte,Pe calea cea ghimpoasa eu inerg neimputand,

on -ce fel de chinuri le sufer eu ca sfinte,La moarte me volt duce ca lebAda, cantand.

Ed. 1832, 1842.

i

ELIZ A

Spune-mf, scumpO, Elizo, ce este fericireaPe ce Ormurf rosare,, ce loc if e placut ?E veche ca pamentul, impodobeste fireaDe mult, sari de °data cu tine s'a nrtscut ?

Am cAtat-o 'n pustiuri, am cdutat -o 'n lume,Am catat-o pe dealurf, pe muntf si pe ampifAm catat-o 'n desertul echo al unuf nume,Pe valurile marif, in titlurf,

Zadarnid, silinta ! Fericirea s'ascunde !Fara folos pe urma-f vedeam ca ostenesc ;0 chemam cu 'nfocare, dar nu vrea a-mf respundeTe intalnii iubita, si 'n ochiif o gasesc !

bogritif.

?

117

Vedetf aceste locuri, aceste stand ripoase ?Vedetf pgm'entu-acesta de tot nelocUit ?Ei bine, aid' toate mie imi par frumoase !Mai mult cleat on unde, aid sunt fericit.

Eliza e viata ce toate 'nsufleteste ;Zimbirea-f e cereascg, privirea ei amor;A sa dulce suflare, ast aer balsameste,§i Gratiile 'ntr'insa \Ted o tin6r6, sor.

Daca ar fi pgmOntul in vechea simplitate,Cand cea femee in rani s'a pomenit,Frumoasg,, 'mpodobitg, cu darurile toate,§i icoang in unde privit :

Negresit cg, Eliza de sine incantatg,,Ved'endu-si in fantang, atatea frumuseti,Tovargselor sale : Venitf, le-ar dice indatg,In cristalul acesta minune sä vedeti.

Vol' sunteti prea plg,cute, si dulcea-ve privire,Inima mea o trage, mi-e drag sa vo ascult ;Dar vecl colo in apg, un lucru peste fire,Un chip care v6 'ntrece, si-mi place si mai mult!"

d'intai

nobila-T rif-a

118

Pana nu o veclusem, pan' a nu o cunoaste,Eram de nopti, de zile, de Coate desgustat.Timpul ce-acuma sboara, parea ca se tara§te,Anil ca o povara grozava de purtat !

Irentu-mi parea suflare zadarnica si rece,Cerul ca o campie de care sunt satul,Echo numai un sunet ce fara folos trece,Aurora o raza privity indestul.

l?iceam : 0 zi ca alta, §i tot acela,§1 soare !In lume vedeam chinufl, pe ceruri vedeam nori.Le privesc cu Eliza : totul schimbat imi pare,Cerul este cu stele, campiile cu flori.

Aurora, o nimfa de soare preaSe de§teapta, §i 'n aer aluneca zimbind.De cele d'intai ore, d'ai s6i if): ocolita,La soare ce-o urmeaza cu dragoste privind.

Zefirul, o flinta de bine facetoare,Care catre cer duce suspinuri omenestf ;Echo, o zeitate la chinurY simtitoare,Ce repeteaza. glasul acelei ce slave§ti.

119

Gaud tacerea Elizel imi spune-a ei iubire,Cand mana el m6 stringe, cand ochi-i imi vorbesc :CAnd langa, ea uit lumea si numai am simtireDecat pentru minutul in care o privesc,

Viata este scurta,, si fericirea trece:Spun ca, placerea stinge fklia lui Amor:Daca, iubirea noastra, e sfirsit rece,De ce 'n minutu-acesta, de ce acum nu mor ?"

Ed. 18,?8, 1842, 1847, 1863.

]?ic:

s'aiba

A*TEPTAREA

Aceasta este ora eel putin soseste,Dar ea unde sa fie? De ce nu se iveste ?1V1inuturl fericite sunt oare de perdut ?Foarte putine omul in viata Jul are !Se midi un sunet Sa ascult... mi se pare .

Nu e nimic; o frunza in vale a &Jut.

Noaptea in aste locuri n'are de loc tacere;Totul se misca, umbla, dar toate sunt parere ;

Ventul, umbra me 'nseala, cand creel a o vedea.Luna aci s'arata, aci iar se ascunde:Abia cate odata 'ntunerecul petrunde,§i norii inainte-i se pun ca o perdea.

Poate ea si ea are o tainica 'ntllnire,Poate ca stapanita de-asemenea simtire,Paseste 'nvaluita in umbra until nor.

,.. sail

121

Chiar in acele sfere care all ceresc nume,P oate-amorul dom.neste ca aerul in lume :Cu ce drept omul singur sa fie simtitor ?

Nu still, dar la atate rele nesuferite,Ce asupra-nal adese se par a fi unite,Singur amorul este isvorul fericit,Ce Para incetare m'adapa, cu uitare,Ca undele vestite fantanei de mirare,Prin care mortii uita ca 'n lume au trait.

Zile nepretuite ale copilariei,Tovarasi ai vietei si fit' ai bucuriei !De mi-ar fi ertat astazi a 'ncepe sa traesc,Cate mi a dat amorul, minuturi, ore bune,La un loc adunate, cu voi sa se 'mpreune,

din toate o scurta viata sa 'ntocmesc;

M'as duce unde sboara atatea randurele,Cand viscolul incepe, cand vin vremile rele ;Pe pasurne verdetei ca ele m'as ivi;Din loc in loc as trece in climele streine,Unde sunt alte stele si cerurl mai senine,Dar iarasi m'as intoarce cand firea ar zimbi.

Satul de mail nimicurf ce nu dah. fericirea,Maud in viata pacea, si 'n pace multumirea,

Sai

122

Ca riul fara nume as trece nestiut.OA cat de mic e templu, dar tot it locueste.Ace la ce pamentul si cerul stapaneste :NumaT pentrua lui slava si omul s'a nascut !

72NetclOjthcesc intr'insul; el poate sa-mi arate

Un drum fara primejdif, cal-art nesemanateDe asupriri nedrepte, de curse viclenestf.

Din frunza 'ntunecata a padurif vecineSe intinde o umbra ... cine-va par'ca vine ..Parere 'nselatoare s'acum me amagesti ?

Dar nu! veq o fiinta ... spre mine 'nainteaza ...SA m'aret . . . De vederea-mi ea nu se spaimanteaza.Un strein pe aicea sfiala ar avea.Ea paseste, is seama . .. o aucl ea, sopteste.Negresit e femee ... Ce dice ? Me numeste !Pieptul, inima-mi bate. A ceasta este ea.

Ed. 1842, 1847, 1863.

INTO ARCEREA

Sgrutare, locuri triste, ce plangend am parasit§i pe care cu placere acum iarasi v'am gasit !Sarutare, copaci tineri, ce prin grija mea cre§teati,Ce in vOrsta mea de our cu ver1i frunze me umbreati !La a mea trista plecare v'am lasat§i acum ye aflu iara§I frageti, tineri, infloriti.Tiner eram c'Aurora, ca zefirul de u§or,Cand sub voi cu melu§eil" me jucam incetirr.Pe voi Inca \To 'noe§te primavara §'un isvor ;Iar a mea viata trece ! Ale mele zile sbor !Acum grijile, mahniea, imi gatesc al met mormint ;Ea voiti pierde, fara vreme, minte, viata §i cuvint ;Ell volt insoti terina trupului meil trecotor,Cu Verina until tan, carui viata sunt dator.

Ed. 1832, 1842.

ingalbeniti,

INIMA MEA E TRISTA

Inima-mf e 'ntristata,§i 'n lacrimi inecata,

La fericiri trecute gandeste in zadar !Placere, multumire,Viata, fericire,

Le-am gustat. A for lipsa, acum o simt amar.

Acele dulci suspinuri,Gum se schimba 'n chinuri,

§i bucuria noastra, in otravit venin !Cat reil dup'atat bine !Asa furtuna vine,

Cand soarele zimbeste, cand cerul e senin.

Adio ! N'am cuvinte,Sa-ti aret tot ce simte,

In ast-fel de minuturf, mahnit sufletul meii.E o durere mare,i suferintl, pe care

A le shuts]. pociu numai, a be descri mi-e gra'.

125

A ! cat de mult amaraViata o sa-mi para !

Minuturile secoli o sa le socotesc.A on -carei zi raza,Nuoi lacrimi o sä vaza,

Cand pe streine tsermuri strein o sa traesc

Spune-mi iubita,Cand lipsita

. D'un credincios prieten, cu el nu va mai fi,.Vei putea uita toatePlacerile gustate ?

Simtirea 'se va stinge, si nu 1 vei mai dorl ?

Asta lege ob§teascaSe cade se 'ngrozeasca

Amorul care vremea atata l'a 'ntarit ?In ce loc, pe ce cale,Calcand paSurile tale,

Vei avea drept a dice : Aici nu m'a iubit ?

Durerea cea mai mareNu poate sa omoare.

P'a mea care-a 'ntrecut'o ? Dar tot nu pociii sä mor.A ! de-1 mai Linea minteAtatea juraminte,

Imi vei mai 'Astra, poate, o urma de amor !

I

ins5,inimail

126

Cand seara to vei mergePe campuri a culege

Florf tineri ca si tine, s'acoperi fruntea ta,Daca, din intimplareVel nemeri o floare

Ce poarta un stump nume, ce-i : Nu me uita" ;

Atunci, atunci ga.nde§teDe mine ca-ti vorbete.

Asta-mi este sperant,a, §i d'asta mai traesc.Ea tot cred ca e 'n fireAcea compatimire,

Ce inimile leaga cu lantul sufletese.

Ed. 18.38, 1842, 1847, 1863.

TE MAT VEI7UI ODATA...

Te mai vedui odata, flint , de iubire,0 angel ce slavesc !ceasurile repecli, §i scumpa to zimbire,

Cu suflet, cu viata sunt gata sa platesc.

In valurile-acelea de lume incantatA,In care ne-am gasit,

In vesele cadrile, in sala luminata,Stam singur §i mahnit.

Placerea, frumusetea, pocloabe felurite,Tot era in zadar ;

Ele nu pot sa 'nvie simtirile-amortiteD'al patimei amar.

128

Bucuria ce 'npreajma.-mi trecea cu repejune,Trist, rece m6 gasea,

Si me gandeam la timpul care in veci n'apuneIn suvenirea mea.

Atunci intras1 ! D'odaa, de pe a mea vedereSe radica un nor :

Te presimtri ; imi spuse a ta apropiereUn aer de amor.

Zambila primaverif a§a ea ne imparteDesfatator miros,

Asa dulcele-i suflet se simte de departeIn aer r6coros.

Si inimile noastre, si ochii se ;

Simtii ce Otimesti ;Un zimbet trist mi-o spuse ; cu tine imi zimbirA

Puterile ceresti !

VOclui peptul toil tinOr bAtend de turburare,Subt veul ce salta ;

Te privii in tacere ; cunoscusi a mea stare,VeclusI puterea ta.

'ntilnirA

129

Dar cum se strecurara delirul, fericirea !Ce iute au trecut

Jalusa d'al met bine, Moil nenorocireaUn semn, si te-am perdut !

Multe rele d'atunce am suferit, iubita !Multe am patimit !

Soarta mea credincioasa la ura -i ne'mblanzitaDin sboru-i s'a oprit.

Viitorul in ochi-mi I I perde nalucirea,Toate mo obosesc;

Tu ImI erai speranta, to -mI inspirai gandirea,Tu Paceai sa traesc.

Roua buzelor tale sufletul r6coreste,Da yiata si placeri :

Subt umedele-ti gene e un foc ce topesteTot felul de dureri.

Dar departat de tine, ce pot sa-mi foloseasca,Lumea s'ale ei bunurI, si off ce as avea ?

Pustiul unui suflet stir ele sä 'mplineasca ?Pot s'aduca trecutul, pot face-a to yedea ?37,338. 9

1

130

Pot sA intoarc timpul §'acele ore sfinteCare sunt al -WI dar,

Ca g, mai vers °data o lacrima ferbinteP'al inimi-ti oltar ?

Ed. 1842, 1847, 1863.

DE CE SUSPINI

cum pocit r6spunde ?De ce m'ai intrebat ?

c'am suspinat,Dar taina mea e tristA §i va a se ascunde.

SA 'lie c esti frumoastCa visul de amor,CA pasul tau u§or

Abia se insemneazA pe iarba 'mlAdioasA ;

chiar privighetoareaTe' credo trandafir,CA dulcele zefir

SAruta cu plAcere o frunte gratioasA ;

§i

Ed still

CA

132

Ca florfle grAdiniiCu pismA te privesc,

'n chipu-ti se unesc,Cu gratie cereasca,- garoafele

SA dic c'acestea toateMe fac sA pAtimesc,Si -ti spuit ca te slAvesc,

CA ochi-ti imi insuflA suspinuri infocate,

C'adanca mea iubire . . . .

Dar nu voiti sa-ti descriiiAmorul met cel vit ;

Las inima spue a mea nenomeirp_

Ed. 1842, 1847, r863.

si crinii.

sA-ti

,T

MANGAEREA

UNEI JUNE FEMEI

De ce urosts1 viata, to flica arm oniei ?De dintr'al teii suflet speranta ai gonit ?Care dureri ascunse, vrAjmase bucuriei,A virstei nalucire si visuri ti -au rApit ?

Tu desertat cupa ce Inca este plinA :Tu nu stiff de-ti pAstreasa otrava sail nectar ;Dar plane ! Zefirul astfel fArA cuvint suspinA ;ToatA lacrima 'n e un mArgaritar.

Eu nu voit sa adaog a to melancolie,SA-ti zugrAvesc icoana durerei omenesti,SA desfAsor in ochi-ti" a mea copilArie,Ca osandA de moarte in care sa citesti ;

n'al

ochi-0

ce

134

s6,-ti aret imprejuru-mi un larg cerc de morminte,In care dorm frag, rude, paring ce iubit,Sa ve0 ce e durerea, s. vecti d'aveam cuvinte,Cand chiar de provedinta nevrend m'am Indoit.

apoi in 'lime cumplita mutateOtravindu-mi ani, zile, chiar umbre de placernS. A h ! atunci numai, atunci ai vedea poateCate un singur suflet coprinde 'n el dureri !

Lumea me crede vesel, dar astA veselieNu spune-a mea gandire, nu m'arata cum sunt !E haina de podoaba, masa. de bucurie,Si mahnirea-mi e numai al inimei. vesmint.

Daca nu dupa zile, ci dup. suferinteNi s'ar socoti versta, stiff, mare Dumnecleil,Pentru care ani, secoli, si lume si flinteNu sunt nimic, stiff singur cati ani as avea eu !

A mea credinta insa, nu este rota moarta ;Mangaetor tovaras, ea nu m'a parasit :In umbra, imi deschide a veciniciel poarta,Si negura mahnirei ades mi-a resipit.

m'at

Sa veei

veal...

135

Dar tu, carei speranta s'arat6, aurita,Tu carei viitorul pa,streaza, naluciri;

tinera to verstA zimbeste inflorita,Cand nu ai nici o coarda a inimei isbitDe viscolile lumei si de nenorociri,Mangfte-te copila, si simte multumireaCare o 'nsufla, daruri ce firea ti le-a dat.Eu cand te-ascult, uit toate, uit chiar nenorocirea,Me aflu 'n altA lume uimit si incantat.

Sub degetele tale, in sunete-argintoaseClavirul cand resunA, cand dulce preludezi,Destepti in al met suflet acordurf fioroase,A patimilor stinse cenusa inviezi.

Talentul, frumusetea, adesea Otimeste ;De soarta cea comunA si tu poate sa, idii ;Dar vegi dreapta natura, cum to despngubeste :Glasu ti este esenta cerestii melodii.

DesAvarsitul bine nu-1 poate-avea pamentul.Ce marl fara. talazurY, ce inimi far 6, chin ?Omul este o taina, care-o stie mormintul,Femeea e un Inger, viata-I un suspin.

Ed. 1842, 1847, 1863.

Cand

MULTUMIREA

Z IN VERSTA DE UN AN.

Asa! Imi trimiti daruri, iubitaAbia esti de o palm, si vrei sa to slavesc !De ochii tei albastri, de mica to gurita,In limba armoniei iti place sa vorbesc ?

Eu nu still ce as face d'ai fi mai maricica,Ell nu still ce as dice, nici cum to -as cantat,Dar still cu 'ncredintare c'as cere frica,Drept plata ostenelei, un dulce sarutat.

Acum insa adio, dorinti amagitoare !Cu astfel de moneda ell n'o sa fill plait :Cand to pe scena lumei vei fi vesela floare,De ani, dureri, de patimi me vei gas1 slabit :

fait,

eopilita.

fi

137

Par'ca te v4, frumoasa, de fluturi ocolita,Sburdalnicei for trupe cu gratie zimbind ;Cununa modestieI pe fruntea-ti impletita,A inimilor tinerI slavire priimind.

bine c'al met suflet e sant, nu'mbatraneste,Ca as putea s'atuncea spuit ca te iubesc ;Dar trista rola joaca un sant care traesteIn niste vechi ruine ce-abia se sprijinesc.

A ! cel putin, copila, atunci adu-ti aminte,Ca 'n leaganu-ti adesea te-am bine cuvintat ;.Asculta cu rabdare trezitele mi cuvinte.Zimbeste-mi cate-odata, fi indestulat.

Dar .data vre un june, in dreapta -i jalusie,Se va mira d'atata nemeritat favor,

: asta me cunoaste din mica mea pruncie,La tot ce simt, ce -mi place s'arata shntitor.

A fost in casa noastra, la on ce intimplare,Me mangaia adesea, it stir de cand traesc.Cu tata-met odata el deserta pahare,De mult at fost prieteni si Inca se iubesc.

Ed. 1842, 1847, 1863.

sa-t1

s'oiii

NINA

Dupa atata cochetarie,necredinta si viclenie,

In sfirsit, Nino, simt ca traesc.Inima-mi astazi e isbavitaD'acea sclavie nesuferita ;Mai mult asupra-mi nu m'amagesc.

S'a stins in mine flacara toata :Suhf o manie neadeverataMai mult amorul nu e ascuns.Daca in lipsa-ti esti pomenita,Sau inainte-mi de esti slavitaDe turburare nu sunt petruns.

Ea dorm in pace fara de tine ;and deschid ochii, cand ziva vine,

Si

] 39

Nu esti dorintami cea mai dintii.Nu-mi mai insufli nici o gandire ;Far, placere, far , rnahnireTe las, te 'ntimpin, me duc cand vii.

Nici ale. mele lacrimi trecute,Nici suvenire dulci ,si placute,Nu pot a face sa te doresc.Cat mi-esti de scumpa poti vedea bine ;Fara de pisma, acum de tineChiar cu rivalu-mi pocit si vorbesc.

Fit' cat de manclra, fit' ne'mpacata,A ta mandrie e ne'nsemnataCa si blandetea ce al avea.Nu-mi (tic n4mica vorbele tale,§i nici chiar4 ochi-ti nu mai au caleCa sa petrunda 'n inima mea.

La al tell zimbet, l'a ta manie,A mea mahnire sau bucurieNu pot nici creste, nici a slabl.Cranguri stufoase, pesteri tacute.Farb, de tine imi sunt placute

iar cu tine pot a nu-mi fi.§i

140

Tu-mi pari frumoasa c'a §'alta data,Dar mai molt nu estf Nina ce-odataDes6versita eu o vedeam.Dreapta gandire ce tarziu vineAzi me invata si ITN in tineGresell ce gratii atunci numiam.

Cand sdrobii lantul robiei mele,Doamne ! ce lupte, ce chinuri grele !In mana mortei credeam a fl.Dar in nevoe, cand omul areCoraj statornic, pentru scapareCe ret nu poate a suferi ?

Asa din cursa primejdioasa,0 pasarica simpla, fricoasa,Prilej sa scape cand a gasit,Pierdendu-§I pene, is mesurf bunei 'nvetatura, de 'ntelepciune

SA, se fereasca de ce-a patit.

Tu credi ca poate tot to slavesteAcela care Inca vorbesteDe ni§te chinuri ce a cereal ;Dar insa ast-fel scapand din mare,Corabierul Para 'ncetareSpune 'n ce valuri el s'a aflat.

141

Acel rasboinic ce bffue§te,Dupa isbanda ne povestestePrin ce primejdil el a trecut ;§i robul liber, dupa robieLa toti arata cu bucurieLantul in care ani a zacut.

Ili aret starea-mi fara sfiala :Vorbele mele n'at. indoiala ;CA sunt zadarnici sa nu gandesti ;i on ce-ai Vice far' osebire,

De loc nu -mI pass, n'am multumireSA §titi de mine ce fel vorbe§ti.

Nisi frumusetea -tI prea laudata,Niel viclenia -tI n'or gasi 'ndataAmorez ast-fel cum me falesc.Te pierV, dar soarta -mI rea nu imi pare,Cad eu o alta inselatoareMal cu lesnire pocifi sa gasesc.

(Imitafie).

Ed. 1847, z863.

CANELE SOLDATULUI

Ranit in rasboaie soldatul caduse,sn putine zile chinuit1 muri,

Departe/ d'o muma care it creseusecare-1 iubi !

Sarman, Para rude, pe termurI streine,N'avea nici prietini, nici un ajutor ;Nu era fiinta care sa suspine,

Pentr'un trecotor !

Singurul tovarks de nenorocire,Singura -i avere, un cane iubit,Medea langA dinsul si 'n mare malmire

Parea adancit.

§i

§i

143

Acum tot e gata pentru ingropare,Acum ridic trupul pe maini de soldati,Onori hotarite acelora care

Mor pentru 'mperati.

In fruntea paradei canele pornesteDin °din' lui pica lacrimi pe pament,Ca un iubit frate el it insoteste

Pana la mormint.

Aci se opreste, aci se asaza,Nimic nu Ii face a se departa :Asteapta sa-1 strige, cred6 c'o sa-1 vaza

Cand s'o destepta !

Cate-odata cearca peatra s'oCate-odata latra dup' un calotor ;Coprins de durere : Vino, par' c'ar lice,

Sa-mI dai ajutor.

Apoi cand streinul de mild voesteA-1 trage d'o parte si hrana a-I da,El isi pleaca capul in pament priveste,

i nimic nu va !

ridice,

144

De done on noaptea cu umbrele saleEmisferul nostru l'a invaluit,

sarmanul cane din locul de jaleA fost nelipsit !

Dar in dimineata acea viitoare,Pe cand se de§teapta omul muncitor,Zacea tang, groapa mort de intristare,

Canele Azor !

(Imitafie).

Ed. 1838, 1842, 1847, 1863.

Ski

FERICIREA

0 vedeti colo, colo in vale,Unde natura vesel zimbete,Unde pastorul dilele saleIn paza turmei le naarginqte?Inima simpla, nevinovata,Ori ce dorinta lesneLa camp simtirea-I adeverata,La camp viata e fericita,La camp nadejdea dice :In fericire de vreV sa,

0 vedeti colo, in palat mare,Inconjurata de bogatie,Vedeti ce cinste, ce drepturf are,Vedeti pe fruntea-I ce bucurie ?37,338. 10

venitf,

'roplinitA.

146

Relele-i fapte se schimb in bune,Ori-ce dorinth, pare 'mplinirea,Numa mArirea toate supune,Numa 'n palaturl e fericirea.

speranta vice; goniti,In fericire de vreti

O vedeti coth, colo 'n rasboae,De steagul slavei, falnic umbrith.?Ochii sunt groaznici, plini de vh,pae,De morti de sAngiuri sta °eolith.;Ape'rh dreptul, legea, credinta,

recompensa4 e nemurire.A ! ce placuth e biruinta!Ce fericire e la ostire !Speranta vice : resboinicf fiti,De fericire dach, doritl.

O vedeti col°, cob pe mare,Cum isf increde soarta la venturi,Cum se preumblA CAA, 'ncetare,§i ce departe e de pamenturi?Busola drumul la pol f-arath,Atli lumi nou6, creste simtirea,Mtsoar' adencul, littimea toath :Numai pe mare e fericirea.Nadejdea vice : pe mari trhAtf,In fericire de vreti sh, fiti.

Mariri,

§i

oh fti.

147

vedeti colo, 'n tara greceasca,Asil al slave 'a1 libertatii,Fantoma mandra, urie§asca,Unde-a scris Solon cartea dreptatii ?Frumoasa clima, ceruri senine,Care Insufla 'n veci bucuria!In aste locuri cat e de bine!Ce fericire e in Grecia!N Adejdea-acolo, zice,In fericire de vreti sä EV.

0 vedeti colo, colo departe,In norul cela ce se zare§te ?A ! zice omul, care la moarteAlbit de chile, mahnit sose§te :-Ca voi odata aveam grepla,Dar al meu sange astAzi e rece,AsMzi sporanta nu mai midYeti vedea singuri norul cum trece.Pan'atunci insA, merged,Norul acela unde-o zariti.

(Imitalie).

Ed. 1838, 1847, 1863.

0

traiti,

goniti,

'malt.

ADIOLA TERGOVISTE

Culcat p'aste ruine, sub care adancitftE gloria strabuna §i umbra de erof,In linite, tAcere, v6c1 lumea adormit6,Ce uita, 'n timpul noptif, necazurf qi nevoT.

Dar tine se aude §i ce este ast sunet ?Ce oameni, sat ce armii, qi ce repede pas ?PamOntul it clAteqte resboinicescul tunetSgomot de tabor", §opte, trece, vijie-un glas...

Dar unde sunt acestea ? s'ail dus ! at fost Were,.Cadi armele, vitejii, §i toate ati tacut.Asa on ce marire nemicnicita piere !A noastra, a Palmirif §'a Romei a trecut.

149

i pe t6renA-aceea, de care-odinioarASe spAimentAti tiranil de fricA tremurand,Al noptef talhar vine §i paseff cobe sboarAPe monumente trece pastorul §uerand.

Mo scol, me mut d'aicea, due pasurile meleCe pip ,e cArarea in fundul uniff crang ;

las ante morminte cu suvenire grele,Pe care nu am lacrAmi destule ca sA plang.

Aicea am sperantA sA aflu multumire ;sA aud unda §i .cerul sA-1 privesc ;

SA v6d a Aurora mult veselA zimbireRazele diminetii ce norif auresc.

Aci stejarf cu fala se 'nalt, se indrepteazA,Urcand ale lor ramuri spre-azureleAci plopil cu frunza o vale 'ncoroneazA ;Acolo se v&I dealuri, solbatici vii.

Din coast' acestor stince, din verful astuf munte,De unde i§f apucA vulturul al soil sbor,A noptil stea rAvarsA lumhaA p'a mea frunte

raza-i se reflect pe limpede isvor.

campii.

qi

Et volt

n'aici

ySi

150

Aci zefirul vesel prin frunze 'ncet suspin6. ;Aicea orizonul e dulce, luminos ;Aid aceste riuri . . . . Dar unda for e link,Iar sufletu-mi e 'n valuri, n'am soare seninos.

Din senul maicei mele, nascut in griji, necazuri,.Restriktea mi-a fost leagan, cu lacrami m'am hranit ;Ca ale marii repeIi §i groaznice talazuri,De ventul relei soarte spre stand' am fost gonit.

Acuma pretutindeni intorc a mea vedere,Dar ochi-mi multumire de lot nu intalnesc,Caci nimenea nu simte cumplita mea durere,i oamenff pe mine trecend me ocolesc.

Aqa aqa ! iubite, s'a dus scumpul met bine ;Veclend a nu-mi remane placere pe pa,ment ;Veclend cn, pentru mine s'at dus qilele line,Puff' mana p'a mea frunte §i taut un morment.

Din clilele trecute, din vechea fericire,Din versta mea de aur, din santul for amor,Idei at remas numai, precum o n6,1ucireRemane dimineata din visuri care sbor.

I

151

Asa, fara 'ndoialn, amara mea viataD'acum e pentru mine nesip neroditor,Ce vara '11 usuca, si iarna fl ingbiata

nici o floare n'afla sormanul cal6tor.

Dar insa suvenirul fiintelor iubiteVa fi la al metfi suflet etern infatisatCa frunzele aduse de vijelii porniteLa vechea for tulpina ce-odata le-a purtat.

De visurile voastre sperante-amagitoareAcum peste mesura me vocl indestulat ;Fugiti zadarnici i1e, ce griji omoritoarePe tin6ra mea virsta curehd ati adunat.

Cand toamna se arata al ernii rece soare,Copacii plini de jale perd frunza, se usuc :Asa nenorocirea uscand a versti-ml floare,

lumei un adio : iati lira si m6 duc.

Ed. 182z, .1842, 1863.

§i

Dic

NOAPTEA SFANTULUI BOTEZ

Este oara miez de noapte,Oara tainicelor §oapte,Oara tainicului vis.Vol Romani ce-aveti credintaEsprimati on ce dorinta,Acum tot e cu putinta,Acum cerul e deschis.

Creatort-acum vegheaza,Isus mane se boteazft.

Eti din parte-mI rog ferbintePe acel a-tot-putinte,Eti 11 rog §i fl implorCa sa scape asta CaraDe intriga din afara,D'umilinta, de ocara

de ori-ce-apesator.Ski

153

De contracte 'ngrozitoare,Credite straordinare,Ce tezauril-at secatDe concesil medicale,De comploturi infernale,Ce ne sunt ades fatale,Cand ordonat;

§i d'abusul de putereCe de 'mprejur,ri se cere.

Eu voesc realisareDorintei celei mg mareCe tara a esprimat,DorintA prin care toateIntrigile sunt curmate,Sperantele 'ncurajate,Spionagiul rusinat.

S6, nu mai vedem trAdare,Nedreptate, aposare,Roii pe eel buni calcAnd,

trandava moliciuneplacerile nebune,

Care ne aduc rusine,Orl ce merit insultand.

Sn. pearn, favoritismul,SA se schimbe egoismul

§iSi

154

In simtim6nt bland, divin,S'avem o dreapta balantaS'avem stransaCare inimele.Cu tot poporul cre§tin.

Voiu ca Tara RomaneascaSa poata, sa se faleascaCu eel ce-o representez,Si ca legile votate,Ca legile confirmateSa nu mai fie calcateDe eel ce le presentez.

Voit ca natia romana,Cand va ltia stindardu 'n manyPentru drepturile el,Sa alba ajutatoareCrucea cea stralucitoare,Crucea cea biruitoare,Sa ajute fratii mei.

Rog pe eel ce se boteazai credinta inviaza

In tot neamul omenesc,Sa faca sa fim mai bine,S'avem zile mai senine,Tara sa nu mai suspineIn anil ce urmaresc.

Dub manuscripul

alianta,'naltA,

original.

VIATA CAMPENEAS CA

D. Vornicului Gr. Cantacuzino.

Asa, simpla vietuireEil §titi sa, o pretuesc§i de acea fericireVolt' bucuros sa-ti vorbesc.Dar florile §i verdeata,Apusul §i dimineata,§i fluerul campenesc,Cu patimi, cu chinuri grele,Cu starea inimei mele,Nici cum nu se potrivesc.

Departe d'acele locuri,Ce poate m'ar fi'nsuflat,De Oranestile jocuriCe-adesea m'ati incantat ;Cuprins de nemultumire,De grija §i de mahnire,De soarta mea ocolit,in rele ce mo'mpresoara,

156

Ce ganduri, ideI omoara,Spiritu-O perde puterea.E greti descril plAcerea,CAnd sufletul e mahnit.

Ins& a mea multumirePentru a to gazduireEti tot nu o pociti uita,§i cat va sta grin putintAVoiti pune a mea silinta,Adev6r a imita.Macar in' vorbele mele,SA podu sa gAsesc vapsele,

'ntrebuin1ezColorele osebite,Tonurile felurite,Care stilu 'nsufletez ;S'arAt atata simtire,Cata simteam multumire,cand dulcea serei r6coareIn preajm6,-mi se intindea,

i patimi sfasiitoare,Ca aburI din lac, din mare,De§ertul mi le-absorbea

Cuprinsul, unde odatAImpreun' am vietuit,§i p1Acere-adev6ratA

mi-a indulcit,

sA

SA stile sa

lOilele

157

Este un camp lat ce areDe vechi si firesti hotareUn mal care resarit,Iar catre apus o apa,Ce saduri gradini adapa,Ce uda tormul setos;§i 'n ramuri multe 'mpartita.Curge mandra, linistitaPe patu-I cel nisipos.

Casa p'o muche cladita,Singura campul domnind,De umbra neocolita,0 vecli in aer albind.s6, qic ca a el' zidireE lucru cu osebire,Ca, e d'o architecturaCap-d'opera in natura,De loc nu mi-ar parea gret.insa aceasta minciuna,De si indestul de buna,Apasa cugetul met.Asa dar, iau indrasneala§i spuit ca adevoratN'are nimic de mirat,Dar are, fora 'ndoiala,Tot ce e neaperat.

158

Spre patru parti ale lumelPatru ferestre privesc.

daca pe tonul glumeiLiber imi e_ sa vorbesc,Al for numer, micsorime,Cu a easel inaltime,Atat nu se invoesc,Incat ochiul ce le vede,Cu lesnire poate crede,a se platea alta data,Vr'o dajdie insemnataSubt nume de ferestrit ;Macar ca nu mi se pare,Nici undeva am citit,a la vre o intimplareNobilii sa fi platit.Ast-fel de naravuri proaste,Daca vre odat' au fort,N'at putut fi ale noastreCl-ale norodului prost.Numai el singur plateste,Fiind mai obicinuit ;Iar de ce ni se vorbeste,Pecatul ar fi cumplit.Pricina e delicata,i prea putin castigam,

La multimea ne'nsemnata,Adeveruri s'aruncam.

159

Dar In vorbg, neplAcutg,Ca sa, nu ne incm.cgm

ca nu, din intimplare,S'aduc la multi suporare,Descrierea inceputg,,Mai bine sg, o urmgm.

Aproape de casa 'ndat,Spre miazg, noapte s'aratg.0 bisericA smeritA,Un templu .Dumnecleesc,Unde muncitorul vine,Prinoasele inchine;Unde ruga umilitA,Ca timiea cea sfintitaEste la cer priimitDe pArintele obstesc.Tot atre aceastg, parte,Un sat putin insemnat,In doue randuri se'mparte,Pe linie asezat,

In vale se ved desisuri,Saduri, live 1I, alunisuri.Pe urmg, ochiul ztiresteUn deal ce se prelungeste-Verde si impestritat.Coastele-i sunt Inve lite,De vii, de somAngturi,De tarine felurite

sa-sl"

160

De cranguri si de paduri.Muntil mai in departareSe ved ca tulbure nor;Vara le e la picioare

iarna pe fruntea lor.

Iata, dup' a mea parere,Local atata dorit,Unde Bile de placere,]?ile scumpe am trait.Frumoasa singuratate,Bunurile-adeverateYn sinul tea le-am simtit,Pace, liniste, viata,Toate-acolo me 'nsotea,

din on ce dimineata,Multumirea se nastea.Dac . vre o cugetare,C'o umbra de intristareFruntea mea acoperea ;Usoara-f intiparire,Ca cercul acel subtire,Ce-atita din intimplareP'o unda nemiscatoareUn vent cu Tina suflare,Trecea, se perdea de sine,§'al firei glas sirntitor,§i ideile senineLuau iarasi cursul lor.

§i

§i

161

Adese on pe campieDeparte and rAtaceam,Adesea cu bucurieIn duld gandid me perdeam.Simbolurl de tinerete,Fluturi cu vesele fete,Privirea mea o tragea ;Pe iarba, in departare,Fluturele parea Hoare;Dar and umbletu-ml simtiaInsecta amagitoareSe 'nalta, gasea scapare,Aripele-si scuturand,

eti c'o dulce mirareVedeam florile sburand.

Non desl, negri, cate-odataCerul it intuneca,i ploaia.'n el adunata

Pe campia 'nsetosataIn torente se varsa ;Apol razele -f robiteSoarele 'ncet desfacend,

'n munti, valuri auriteNora umedi prefacend,C'o privire 'nflacarataLumea el o cuprindea,

o rareaja purpurataPeste dealuri intindea.

11

§i

§i

162

and acea stea arcletoare,Aproape d'al ei sfintit,Parea a da sarutarePamintului ce a 'ncalclit,

mai intorcOnd o razaCa zimbet prietenesc,Sta un minut sa o vazaOchii care o doresc ;Ochii acel pentru careEste cel din urma soareCe ei poate mai privesc.Supus la acea uimire,L'acea adanca simtire,Care subt ceruri senineSeara aduce cu sine,Liber de griji, de dorinte,In cugetu-mi multumit,Slavind o 'nalta putere,Eu ascultam in tacereAl multor mill de fiinteConcertul nemarginit.

cand lun' argintuita,Albind iarba de pe vale,Esia Tina, ocolitaDe stelele curtii sale ;Pe dealurile ripoase,Stam, mo opream sa privesc

§i

Ski

163

Cerurile semanateDe globurY nenumerate,Care, Mai luminoase,In umbra noptei lucesc.

P'in aluni sufla vintul,Frunda u§or cletina,Nucii betrani ca pamintulD'a lungul se desina;Unda cea armonioasaA unui ascuns isvor,Ca o §opta amoroasaS'audea in preajma lor.Curmand adanca tacereA campului lini§tit,Un glas canta cu placereUn cantec obicinuit.Ast glas, aceasta campie,Noaptea care me 'nvaleaGandiri de melancolieIn inima-mi§i florile tineretei,Visuri, nadejdi, amagiri,Acea ghirland' a vietelTesutn, de naluciri,Care, cate una unaTreptat s'ati desfiintatCa frunzele ce furtuna

invia.

164

De vertli le-a smuls le-a uscat,Mi s'arata inainte,Cu gandul me intorceamLa locurile dorite,ih valea ce-atat iubeam.Vedeam livada, grAdina,Poteca ce des calcam,Parul inalt §i tulpinaUnde copil me jucam.Astfel In itgri departate,Unde strein te nume§ti,De auzi pe nea0eptateLimba care o dore§ti,Limba acea parinteasca,in care to te gandeai,Ce 'n virsta copilareascaCu maid, -ta o vorbeaf,On cat de mita fie,Aspra, grea la auclit ;Simti. atunci o bucurieUn ce neobicinuit,0 simtire vie-adincaIn sufletu-ti ratacit,§i cretli ca te afli Inca,In teara ce-al parasit

A ! data o provedintAAsupra mea ar privi,

165

Daca smerita-mi dorini.Soarta o ar implinl :Departe d'ai tiranielTovarasi nelegiuiti,De cursele vicleniei,De oameni neomeniti,De tot ce se crede marefn fapte ce necinstesc,De zimbete protectoareCare le nesocotesc ;Ultand acea cieitateCare 'n sgomotosu -i sborStaturilor inaltateLe sufla caderea for ;La camp, locas de placere,Et multumit as tral,Linistit si in tacere,Dioa mea as implini.La binele ce imi place,

neamului met doresc,Pe voi cati puteti a-1 faceAs cerca sa v6 pornesc.As pune mica mea parte,Silinta-vo laudand,Isprava nu prea departe,Buna, dreapta, ar6tand ;V'as areta r6splatireaS'un finger ajutator,

§i

166

onoarea si multumireaCe inimile aprinde ;Tar celuia ce se vinde,Un trasnet resbunator.

Ed. 1842, 1847, 1863.

§'

INALT1MEI SALE

Fria/a lur stcipanitor al Moldova

MIHAIL STURZEAPentru anul 1832.

Astazi un an se 'ncepe §i altul se sfir§a§te,Mane trecut vom nice acelui viitor :Vremea pe rind inghite fiinte ce ea na§te,Dar Print): vrednici de slava traesc in viitor.

OA cine nu iube§te talentu, 'nv6tatura,Este vrajma§ al lumel §i al lui Dumnezet,Pe om it necinste§te, intuneca Natura,Pamintului ce-1 poarta cu dinsul ii e

Eti nu-ti sunt supus, Printe, insa a mea 'nchinareSa 'nfati§ez la tronu -tI socotesc dator :Talentele in preajma-ti iau noun desvoltare ;Cu mine to slave§te Romanul ganditor.

grey.

mg

168

)2Cand beau stapanitorif norodul se imbata"

Zicea un print r6zboinic, poet incorunat.Tu cultivezi stiinta, pilda de tine dataElectrica scintee in not a desteptat.

Ast-fel, cate °data riul ce ne desparte,Ce curge in tacere maretIzbeste stanci streine si maluri departateC'un val care din malul Moldovei s'a pornit.

Traeste ani multi, Printe, pentru al nostru bine;lasa al WI nume la veacuri a-1 purtA,

ca omeuirea ce'n urma noastra vineS6, laude trecutul si pomenirea ta.

Dupd manuscripul

DA,

fA

si linistit,

MAJESTATIf SALE

VICTOR EMANUEL

Regele ItalieT

Italia de secoll gemea subt apesare,Abandonat de soarta parea al soil popor ;Dar Cel A-tot-putinte, pentru a lui salvare,Dintre tot! to alese, eroice Victor.

Demn de-a to origin §i de ilustru-ti nume,0 noun Italie in juru-ti. se forma, ;Or! -ce inteliginta din on -ce colt de lumeIsbandele-ti marete cid §i admira.

Pamintul libertatii isbindu-1 cu piciorul,Dintr'insul legioane scose§i de bray! soldati ;Te 'ncunjurail vitejil, to adorn poporul,Romani! tresarira simpatisand ca fratI!

170

Turinul, ce atuncea l'aveai de capitala,A fort ca Roma-antica, a vitejief §coala ;Ofiteri, soldati din juna noastra armataAti dobandit acolo protectia-Ve 'nalta.

Cand pala to cea lunga pe campi de WaneFacea carazi prin dumani, trecend ca vijelie,Cand invingetor vesel intrai in vre-o cetate,Nesocotind viata pentra-a ei libertate ;

Broil Romaniei cu sabiele goaleDin vechile morminte credeam c'or sa se scoale

cu tine, prin fapte de renume,Sa faca Romania faimoasa iar in lume.

Bogat de mareti fapte §i 'ntelepciune-adince,Mult bine-ai facut lumei, vei mai face Inca ;Aspirari legitime in popoli se de§teapta,Roma spre tine cata, te chiama, te a§teapta.

Primete, mare Rege, profunda-mi salutare,Urari de fericire, respectul cel mai mare ;Urari, respect, omagiii ce eti me cred datorRegelui ce ne este de bine facetor.

Tipdritd de autor pe o foaie volantd cu traducere francezd.

1i

UNIREA PRINCIPATELOR

D EDICATA FIITORILOR DEPUTATI AI ROMANIEL

Pe antice monumente am v6clut ades sculptate,Acvila ce poartil, crucea, Zimbru tori 'nvecinate,Subt o Inana, o coroanA, intrunite figurand ;§i in vechea capitallt, o m6,reatel, mtinastire, 1)Dupa, lupte sangeroase, monument de infrAtire,D'al Moldovel Domn claditA, sta trecutul atestand.

Ce spun aste suvenire? Ele -arOt ca alt5, data,Inaintea-acelor lupte, in vechimea depArtatA,Fil al Romei cei eterne, aceti popoli au fost frati;C'ale for restri§ti cumplite au isvor in despartire,Ca, la rOul ce-I apasa nu pot s'afle lecuire,Decftt numai in unirea catre care sunt chemati.

Biserica Stelel din Tirgoviste.

172

Cad de urele interne, mult a profitat streinul,Cad in suflete si 'n inimi el a infiltrat veninul,Ce corumpe, ce inneaca tot instinctul generos ;Caci slabiiti prin moliciune, umiliiti prin apesare,In furtune si in intrigi balotati fara 'ncetare,Am uitat not vechea tale si trecutul glorios.

Astacli nu ni se cer lupte, sacrificiurf de sange,Virtuti marl de alta data; astali tinta vom ajungePrin credinta In unire, prin unire in dorinti.Mari puteri acum lei parte la destinul ce ne-asteapta,Orizonul se 'nsenina, calea noastra, este dreapta,§i asupra-ne se 'ntinde mana bunei provedinti.

Romani ! Dulce e unirea! Ascultati... glasu-i r6suna.De la fiii Romaniei cere patrie comunaSteaoa merge inainte, simbolu -i sacru pe pamint ;Cum in Vitleem odata, stea din cer mantuitoareConducea pe'ncoronatii cavaleri din departare,De la marginile lumei, catre leaganul cel sfint.

Cand citim In vechea carte a istoriei strabune,Virtati marl, ilustre fapte, ale natiei roman,Care inima sta rece ? care suflet nemiscat ?Cine n'are dor sa vacla teara sa in fericire,Cu legi bune, cu legi drepte, In tarie 'n unire,Cultivand artele pacei, pe al s6tI pamint bogat ?

173

In tacutele morminte, Bogdan, Mircea se 'ntilnira,§i 'ntr'o lunga 'nbrati§are pe Romani ii infratira.Imprejuru-le stall dese umbre de mareti eraEle astacli sbor in aer, inimile 'nflacareazaDeputati ! asupra voastra, privireali atinteaza ;Pala sail ru§inea Orel' se a§teapta de la voi.

Fiii vo§tri vor ascunde a for frunte in Carina,Daca voi acum yeti perde marea causa romana,Prin meschine interese ce'n mici inimi locuesc :Timpul trece, omul pere, dar a patriei iubireE averea cea mai rara, cea mai scumpa micqtenire,Ce de la parinti de merit nobili fit' o

Ed. 1863.

ei

priimescil.

MA.RIEf SALE DOMNULUI

ALESANDRU IOAN I.

tinul 1859.

Pentru zioa intrdrir salle in Bucuresci

Timp dorit, iii de sperante,Fia al teret, salutare !Romania investitaIn vestminte de serbare,Iti doreste, iti ureazaDe marl fapte viata plina,i se'nclina stelei tale

Ce straluce de lumina.

Cand de glasul omenireiInspirata si condusaPleiada EuropeansDe puternici regl compusa,

.

175

Reda natief gemandeAntic): clrepturi si tArie,Soarta-ti se 'nscria in ceruriCu lumina cea mai vie.

FA dar numele -tai sA tread,Intre numele divine,Celor ce au fost al lumeiNobili facotorl de bine.Secolul sA te admire,§i cu not sA se fAleascaFranta, natia cea mare,Natia cavalereasca.

Oki e asprA datorieCe o naiie impune,CAcI e grea, mult grea, coroanaCe pe capul tell se pune.Teara te salutA, Printe,Cu plAcere si iubire,Sii Increde viitoru -IZimbitor de fericire.

Ed. 1863.

CANTECUL SOLDATULUI

I.

Pe campul RomaniefTrompeta cand resunaLa glasul datoriefOstirea se adunt.

i steagul o umbresce§1-arama-le luceste

inimile 'n pepturiBat repede, voios.

De nici un fel de vremeSoldatul nu se teme,Devisa-f e credinta§i suflet curajos.

§i

177

II.

CAnd bolta din tarieDe nor se incununa,Pe munti si pe campieCand fulgera si tuna,

Soldatu 'nainteaza,marsul set urmeaza ;

De misia sa mandruNu cata, inapoi.

El legea implinesteCeara -si ocroteste,

E tot-deauna gatain pace si 'n resboiti.

In asta flume mare,On unde soarta -1 duce,Viata-f schimbatoare,Placeri cu ea aduce.

97.938, 12

Si

178

Apoi cand totul trece,CA,nd bate ceasul rece,De fratif sel de armeMAret e 'nmormintat.

El vesel vietueste§i moare Mrbateste,Cad ast-fel este traiul§i moartea de soldat.

.r8 Sefitenzbrie 1852.

Ed. 186 ?.

D-NEI PRINCESE

ALEXANDRINA ION GHICA

t4 Maiil 1857Bucurescr.

vesel6 si juna to -am cunoscutCu aceleasi defecte acum Tar to Osesc ;Pe sotul ce te-asteaptA in teara, depArtatA,Desi strOin de teara-I, eu tot it fericesc.

Cacl spiritul ce'ncantA si gratia dorita,Viata:I viscoloasa ades a indulcit.Pe calea insemnath, de-a omulul ursita,Nemultumirl, placere cu el al impartit.

A until vechiu prieten amabilA sotie,In insula streina, in care lAcuitY,Cand yeti' vorbi 'mpreuna, de-a terei poesie,Are rog cAte ()data la mine sa, ganditl.

Dupd manuscripul original. Ed. 1863.

§i °data,

D-NE' ANGELINA ION BALACEANU

Angelii port al tet nume,Ca el blanda,, dulce e§ti;Tot ce e placut in lumeIn persoana to une§ti:

ElegantA, §i junete,Gratie §i frumuseteTe Incunjur, to Incunun.Florile cu vii coloareTrimet tie salutareZefirii numele-ti spun.

Gland dal nume fiicei mele,Atunci una dintre stele,De luminil stralueind,LuA. missie cereascaIn via s'o 'nsoteascA,De la ea roul gonind.

181

cand astA. copilitaVa fi 'n verstA sä vorbeasa,Voiu deprinde-a ei guritACu amor s6, to numeascA,

sa alb, pentru tineTot acea pimtire vieCAM continePentru Iancu amicie.

Ed. 1863.

§i

§i

inima-mi

EI-NEL MARIA ION CANTACUZINO

In albumul dumi -ta]e,Doamna mea, dorind a scrie,Nu putui gasi. culoare,Niel omagiuri a descrieFrumusetea 'ncant6,toare,Gratiile zimbitoare,Acel spirit cultivat,Ce adesea 'n convorbireM'a pAtruns de multumire§i 'n Eden m'a transportat.P'al t6t1 nobil, bun consoarteIl iubesc ca pe un frate,Cici amic bun l'am aflat :§i la amandoi unireYe urez si ferleire,Trait' placut, §i 'ndelungat.

Ed. r863.

D-NEI ZINCHET DONICI

Numele-ti este viata,Zimbetull p1M de dulceata,Chipu ti e incantator ;Ochil vii, raze de soare,Atrag inimi simtitoare,Ce se 'nclin si to ador.

Port1 la piept o cruciulitaMica si stralucitoare,Ca simbol sant de credinta,Dulce si mingaitoare.

Ajutor dar ea sail' fie,Precum si mie inif este,Crucea care din pruncieDe marl rele me fereste.

184

aduca ea aminte,Cftnd vei fi in depArtare,Un amic care ferbinte41 aduce salutare.

Ed. 1863.

Sai

D." S. LA.

imi place micsuneaoa, zambila dulce floare,Simboluri de ilusii ce nu vietuesc mult.1mi place trandafirul, dar mai frumos imi pare,Privirea ce le-alese si mama ce le-a smuls.

Caci spiritul ce 'manta si gratia dorita,daruri ce unite prea rar se intilnesc,

De flori neperitoare ghirlanda fericitaSunt scumpele podoabe ce nu to parasesc.

A ! fie -iii viata dulce si dilele seninenumai pentru floare se at' gandiri, dorinti ;

A odihna, nimic n'o 'nvenine,Amarul fericirei in veci se nu it simti.

Ed. 1863.

§iinimi -I sa

Si

UNEI NECUNOSCUTE MOLDOVENCE

CARE MI-A CERUT VERSURI

De vreme ce ig place a terei poesiePrin calitqf alese crecl ca to osibesti;Creel c6, al elegantli §i'n suflet armonie,Misterioas6, limba, a silfilor cereti.

So (pee insA, doamnA, ca e§ti §i mult frumoas61sentimente, in spirit gratioas6,.

Dar vai ! nu sunt perfecte flinte omene§tI ;Caci se mai dice Inca, (§i foarte reu imi pare)Ca linga toate-acestea aI §i un defect mare,.

sclava, datoriei, numai un om iube§ti.

to lanuarie 18.57.

Nobil 'n

CS,

FRUMOASA E NATURA

Frumoasa e natura, frumoasa, dimineata,Placut este al undei murmur melodios,§i rota si zefirul, si floarea si verdeata,Dar lumea nimic n'are ca tine de frumos.A mea inima, suflet pe pasurile-ti sbor,§i ventul ilni §opte,ste misteruri de amor.

Sunt dulci ale prunciel dorite suvenire§i visuri fericite, ilusii ingeresti,Dar nu e nimic dulce ca dulcea ta zimbire,Dar nici un vis nu-raf place, de nu-1 pricinuesti.

Cand soarta ne'mblandita m'adapa cu durere,and lumea §-f-off ce bunuri a§i vrea a le uita,Nimic nu ceiti vietii, mkire, nici putere,Nimic nu ni6 mange decat iubirea ta.A mea inima, suflet pe pasurne-ti sboi

ventul iii §opte§te misteruri de amor.Ed. 1863.

§i

IN ORE DE MAHNIRE.

In ore de mahnireS6 'ntimpla cate-odatn,S'alin a to privire§i fruntea-ti cea curata,

Pe care umbra trista in veci n'o invele§te,Pe care lini§tirea §i pacea lacue§te.

Atuncea in mirareintreb : e cu putintaUn suflet ce nu areNici patimI, nicI dorinta ?

Sat care adanc stie simtirea a-§. ascundeCa negrele-I impresii sa nu le pop. patrunde ?

Viata e ca visul,Ce vesel se renaste.Gandirea-I chiparisul,Ce nu se vestede§te,

Ce lama, cand in preajma-I e viscol, intristare,El verde primaverei trimite sarutare.

189

Sail este ca volcanul ce arde in tacere,Ce 'n fata si in preajmaA s'arath lini§tit,Cand sinul lui coprinde §i munch si durereCa on §i ce traeste, -ca on si ce-a trait?

On cum va fi, copila, seninail e privirea,Blandetea, bunatatea, de sora, luat ;Ca ele in tot locul insufli multumirea,La na§terea-ti natura zimbind te-a 'mbrAti§at.

Daruri ce yin din suflet sunt negre,§it dorite,Sunt vrednici de iubire on unde le 'ntalnesti ;Eii le ador, dar ele imi par mai pretuiteChnd le gases° uniteCu daruri mai zadarnici, cu gratii mai trupesti.Inima mea de fire ma este facuth,

trista omenire a§a este nhscuth.

Vol fiicele-Aurorei, dulci tinere pansele,Flori care o cunoasteti, flori care o iubiti,Frumoash ca icoana din visurile mele,Nu puteti chte °data de mine sti-i vorbiti ?

Ed. /863.

§i

I M N

DESTINAT A SE CANTA LA INAUGURATIA TEATRULUI

Veniti Romani sa consacram0 zi insemnatoare,

artelor ce cultivamS'aducem salutare.

in sfirsit iata-1 radicat,Templul la muze dedicat,

Templul maret Impodobit, de unde'n viitorSe va 'nalta in sborVestea r6sunatoare,Ca sa arate 'n lume

noastre numePot fi neperitoare.C §f-ale

191

Artist', poet' care shntitIScanteia inspirareI,Acum deschisa, vol privitiArena 'naintarei.

Nobile natii. se falescCu scrieri laudate,Prin sentimente ce traesc,i prin idei bogate.

Veniti, vCntrecetI, triumfati,Cum triumfa °dataEschil, Sofoclii-aplaudatIIn Grecia 'ncantata.

Talentele 1s' vor grisiAicea resplatire,Idel marete vor rodiIn inimI cu simtire.

Aid' se va incoronaVirtutea laudata,i vitiul se va 'nfrunta

Prin fapta-I imitata.

192

PlAceri §i plansurf,Dureri §i rasurf,Ce fac viata p'acest pAmint ;Toate 'mpreunAScena le-adunA,Folositoare toate ne sint.

Veniti dar in est templu,In solemnen, seam,SA onoram bArbatilAcei ce it fondara.

Un cuget, o gandire,Pe tog sa ne 'nfrAeas61,§i 'n dreapt6, multumireSa cjicem in unire:TraiascA teara, noa,strA§i arta, romaneasa.

I lanuarie 1853.

Ed. 1863.

IL

EPISOLIC.

13

EPISTOLA

MARELUI LOGOFET I. VACARESCU

AUTORUL acPR1MAATERET AMORULUT»

Tu care -al fost din pruncie al Muzelor favorit,ca stramoseasca-avere geniul a.ff mostenit,

Cantator al primaverei, ce ai darul a placea,A fi 'nalt cu deslusire, simplu fara a cadea ;Care lucruri mici de sine Off sa, le maxesti frumos,

sa nu clic)." nici odata cuvint ce-ar fi de prisos ;Daca mai gandesti si astadi cum atuncea socoteai,Cand destinat de natura sa fit poet m6 credeai,Far' a-ti vorbi de folosul bunelor tale poveti,La a mea nedeslusire alerg Inca sa 'nveti.

Cand ne'nteleasa natura, din sinu-I cel roditor,Cu talentul poesiei naste pe un muritor,(Fara, sa mergem departe; atat asi don sa-mi spui)Hotareste de odata si felul scrierii luf?

me

§i

196

Multi iMI cliC CUM a aceasta nu e de tagaduit,ca tot omul s'apleaca la ce este mai pornit ;

Ca acela ce 'n tragedii face patimi a vorbi,Nu poate si 'n elegie chinurile a descrl.Daca iar in cea din urma- stiff frumos sä zugravestiPlacerea, melancolie, amor, chinuri sufletesti;Al odei eel infocate ton Malt nu poti tii,Nici sa, alergi p'ale slavei pline de sange campii.Felurile-s osebite, si voesc osebit dar :Cine 'n mai multe se cearca, osteneala-i e 'n zadar.

Et dar, ce din cruda-mi virsta, de cand ochii am deschis,Cand a 'nceput pentru mine al vietei amar vis,Am iubit de o potriva tot ce mi-a parut frumos,Tot ce sufletul Malta si e mintii de folos.Poet cum pociii a me crede, cand al lirei Dumnecleii,Inca nu vrea sa-mi arate care este felul. met ?Tot ce-mi place me aprinde, si 'n minutul ce cetesc,A putea lucra intocmai, d'o cam data socotesc.Apoi vine cugetarea. Pe-al met. spirit intreb :Daca to in felt acesta esti nascut sail nu sa scrii ?Cate planuri asta aspra idee mi-a stanjinit !§i din, ce carari placute, cu putere m'a oprit !Et aseaman a mea stare cu a unui calator,Care nestiindu-si calea, fait, povatuitor,Se opreste pe-o campie, si cu totul intristat,Drumuri vede, dar nu stie care e adevorat.Pleaca, se intoarce 'ndata, se porneste iar pe loc,Perde vreme pretioasa si alearga 'ntr'un noroc.

i

se -1

197

Astfel sunt §i eil; ca dinsul tot-deauna ratacit,Ca sa nu-1 perd, lasand drumul, poate cand l'am nemerit.Apoi nu ajunge-atata, ci §i chiar cand mo pornesc,A lucra cu hotarire, pe un plan ce imi croesc,Nu pocia pa,z1 cuviinta, nici c'un umblet m6surat,La sfir§it s'ajung de-a dreptul, Para sa m6 mai abat.Daca descrit o padure, suma de copaci ii las,§i la un stejar mai mare tree cu un repede pas.Daca sunt intro gradina, pe la flori de rand nu merg,Ci la trandafir indata si apol la crin alerg.Departarea cea mai mare, §i ocolul cel mai lung,Un teas nu m6 zabove§te, fac trei pasuri si ajung.Marunti§urile-mi scapa, §i ideile ce-mi vin,Daca 'ncep cu o zimbire, se sfir§esc cu un suspin.Aplicarea imi lipse§te, §i n'am darul insemnat,A strica §i a preface cate sunt de indreptat.Fara asta slabiciune ceva tot as isbuti;Osteneala §i rabdarea pot on ce a dobandi ;Insa eiz, ca sa m6 aper, las un lucru inceput,§i 'ntr'un sfert stric cate-odata, ce'ntr'o hula, am neut.De pament trantesc condeiul, meseria o uresc,§i sa nu1 mai fat in viata, di m6 jur §i hotaresc.Dar, precum BoalO dice un astimpor ne'ntelesNe'ncetat se'mpotrive§te hotarirei ce-am ales ;De urechi parca me trage, din somn noaptea me destept§i cu multa plecaciune rima mindra o a§tept.Patima inimei mele, chiar §i straine nevoi,A le pune pe hartie, sint silit fara sa voiu.Apoi cand in elegie destul nu pocit sa vorbesc,§i s'arot fara sfiala toate cate socotesc,

198

lire un dobitoc indata vine inaintea mea,§i-mi rAdicA cu lesnire sarcinA on cat de grea:Lupii, ur0 imi fac slujbA, leil chiar mi se supun,Adevoruri d'un pret mare, and le poruncesc, el spun,Socotesc ca putem dice, fArA sA ne indoim,CA e prea bun pentru fabuli secolu 'n care traim.MAcar ca se aflA oameni care nu pricep de loc,Cum a putut sA vorbeascA un sAlbatec dobitoc,§i care vin sA to 'ntrebe, dacA e adev6rat,a in vremea veche cainii au vorbit asa curat ?insA, cum foarte bine, adevorul desvelit,FArA masca, intre oameni lesne nu e priimit ;

subt feluri de podoabe daca nu it tAinues.tI,Ne'nteleapta lul ivire poate scump sA o plAte§tI.

Tu dar, care-af dis odatA cum ca. natiile 'ncepPrin poesie, fiinta §i -a for stare de-0 pricep,SlAbiciunea musei mele, vino a o indrepta;CAci, de scrit astadi in versuri, asta este vina ta.Tu amorul poesiei mie mi l'al insuflat,§i esemple Indestule de ce e frumos al dat.

Aqa, cand viitorimea, al nostru judecAtor,Care, fail de sfialA, aspru, nepArtinitor,L'al set tribunal supune pe rAsboInicii vestitl,Pe despotl §i pe ministri, scriitorii strAluciti,Va vol sA cerceteze pe acel care intii,StaturA incepetorii romane§tel poesii,

,stiff

199

In rendul celor de frunte, numele thia". va gasi,a 'ntemeerei cinste de la ea vet' dobandi.

Sunt mult mai vrednici de slava acei care ail facut,In stiinte sail in arte, fericitul inceput,Decat cei ce dupa dinsii, si de dinsil indreptati,Au ajuns desavirsirea de esempluri ajutati.

Ed. 1838, 1842, 1847, 1863.

§i

EPISTOLA

D-10 COLONEL I. CAMPINEANUL

Prietene, mai tii minte acele povatuiri,Care-mi dai la ale mele trecute nemultumiri ?C'aveai cuvint, o ITN bine ; et prea in§elat eram,Cand socoteam de cumplite relele ce-atunci cercam.tntr'o Ali (de atunci Ins multa vreme a trecut),Povestindu-ti eu o noun neplacere ce-am avut,Te-ai Intors, si c'o zimbire : voq adev6rat, mi-ai (ills,§i cunosc c ai dreptate, dar aran-o in scris,

versuri, iar nu'n proza, cAci on cati sunteti poeti,Yoe a v6 plange 'n prosy de l'Apolon nu aveti."

Uitasem aceasta gluma. Acum fara sa gandesc,Cea dintre not depArtare, locul uncle locuesc,

§iIln

201

Negrijirea, nelucrarea, poet m6 silesc sa fiu,in versurf de un stinjin lucruri de nimic scrit.

Sunt incredintat c'ai ride, cand vr'o data ai puteaSa me vedi umbland pe campuri, rotacit cu muza mea,

vinand cate-o idee, cate-o rima, un cuvint,Cand p'in luny si p'in stele, cand pe cer §i pe pamint.Iar de gropi nici ca e vorba, cad in cate-am cadutCautand cate-un fras nobil, §tie numal Dumnedeii

Nu gandl cu toate-acestea cum a me gatesc sa cant,Gloria vremii trecute, secolii cari nu mai stint,Sau sa laud pe vitejii fii ai vechii libertati,Care cu ferul in mana, pe zidul Sfinter cetati,Pentru a unei cruel umbra in rasboae au perit,

i ghirlanda veciniciei for moarte-ail dobandit.Ast-fel de 'nalte sujeturi pentru muza mea nu Bunt;Pan'a nu sbura in ceruri ea se cearca pe pamint,Precum soldatul ce este pentru rasboiii pregatit,Pan'a nu pleca-,si 'ncearca al sabief ascutit.

Vino dar, de ai rabdare, §i asculta descrit,Un coprins unde 'ntimplarea astadi voete saCa sa n'ai cuvint a dice, c'a mea muza. n'a facutPentru buna to placere on ce'n many I-a statut.

eti,I

cu.-a

sa -tifit,

Si se-al

Si

202

Aid nu sunt vyi sail dealuri, nu sunt cranguri sat. paduri,Care 'mpodobesc cu fala sinul veselei naturi,§i de unde '1st' inalta cantaretul sburatorImnurile-armonioase l'al naturei Creator.Nu e locul inspirarei, s 'al innaltei cugetari,Ce umple duhul de ganduri, inima de desfatari ;Ci campie Para margini, ce arata ne'ncetat,0 vedere monotony ochiului cel intristat :Spre amiada- di se vede niste pomi si niste vii,

te Well semanate ici §i colea pe campii ;Iar la r6sarit departe, a for frunte isi ivescNiste munti, care cu slava cea perduta se falesc.Spre apus curge o app., intre doue tori hotar :Frati a caror neunire a avut sfirsit amar.Pe o margine e Zimbrul, iar pe alta un Vultur,Care nici nu mai viseaza de al Tibrului murmur,Care subt o noun forma si numire ce-a luat,Ca multi, cantecul, purtarea si naravul ,sf-a schimbat.Alt, on in cotrb 'ntorci ochii si on in cotrO privesti,Nimic nu se mai arata, desertul it intilnesti.Se preumbla peste campuri milioane de tintari,Care dupa reutate, seamana a oameni marl ;Musca cat ii iarta gura, si cu ate ail puteri,Prin cantari m6 desfateaza, par c'ar fi paracliseri.Turme de of sunt multime, insa inc. a n'am gasit,Un pastor ca in idile, un cioban de pismuit.§i nu stit cum in vechime, atati marl biruitori,Parasiail avere, slava, si traiaa intre pastori.

203

Dar adese-ori poetil lucrurile zugravesc,Nu pre precum sunt in fiinta, ci cum si le 'nchipuesc.

acei ce fericita neavere-at laudat,Ale el dulceti si bunurf nu creel sa le fi gustat.Nimfele le ved desculte ; imbracate 'n pet dePastoritele, pe viscol, pe furtune si pe plot,De a for ticalosie ocolite ca d'un lantIti ridica toata pofta de a face vr'un romant.Mie-mi pare ret din suflet, cad de as fi nemerit,Ciobancute cum vedusem intro carte ce-am cetit,Ca un om care din fire nu am fost aristocrat,nit perdere de vreme m'asi fi si amorezat.Acum insa, ce pociti face, cu ce mijloc sa suspin,Cand nimica nu me doare si cand nu simt nice un chin?Bine-ar fi daca vederea as putea s'o amagesc,§'un obiect ce urit este frumos inchipuesc ;Dar, macar de si'nchid ochii, nu pocit imita de totPe modelul ratacirei, pe viteazul Don Chigot.Asa marginit in sine-mi, traesc aid ca un sfint,§i 'mperat al nefiiatei mi se pare cum ca sent.Fericit cand se intimpla, gonit de vr'un viscol gret,Un calator sa s'abata putin in locasul met !Nu ca e desert pamintul de tot de locuitori ;P'in prejur sunt cati-va nobili de mosii stapanitori,Care din copilarie aid s'at obicinuit,§'ale lui Avraam bunuri din stramosi au mostenit;Dar vorbesc numaf de vreme, n'a 'nvetat a se gandi,

decat dilele lund, alta nu doresc a sti.

oi,

sa-1

204

Poate vrei sA-I afll- anume, ins alt nu pocia sa-ti spul,Decat ca fieste care e copil al mumei luf.Nu de mult unul pArAsise-al seu locas,Sub cuvint ca -1 locueste al cerurilor vrAjmas ;Dar in dilele trecute, dupA cum am audit,Cu tAmae si o cruce pe toti dracii I-a gonit.Despre altele bunt' oamenl; el sunt gata-a arata,CA dupA santa ScripturA, cred tot far'a cerceta.Pentru ce ? Ast cuvint aspru, la and superAtor

de turburAri grozave lumei pricinuitor,Cuvint vrednic de osinda, care tot-deauna-a fostCa un termin de chimie la norodul acest prostNu se dice p'aste termuri, unde omulSe ingrasA 'n nesciintA, ca in veacul aunt.

Dar destul, iubitA MuzA! staff sA to mai odihnesti,CA puterea-ti este slabA, si cam lesne ostenesti.§i tu, intelept prieten, care adesea-ori mi -al datPovete folositoare ce eu nu prea le-am urmat ;Ale cArui fapte bune sunt vrednice-a se cinsti,§i o dreaptA resplAtire, merit a dobandi,De se vor pune vr'odatA in cumpenile ceresti,La portile veciniciei purtArile omenesti,Adio ! de a le mele nu-ti mai vorbesc rAtAciri,Singur, pricinA adesea mi-am fost de nenorocirl,MAcar ca si a mea soartA, care nu prea mi-a zimbit,Ne'ncetat ca o fantomft pretutindeni m'a goMt.

linistit,

205

Dar ce sunt relele mele ? Nimicuri le socotesc,Cand cu ale soartei tale nedreptati le-asemuesc.Ast-fel, cand de pe un munte me uit in jos pe p mint,Dealurile cele-lalte foarte mid imi par ca stint ;Ochiul abia se °presto pe-al for virf neinsemnat,§i mare imi pare numai muntele cel inEtat.

Ed. 1838, 1842, 1847, 1863.

EPISTOLA

ll-lui MAJOR VOINESCU II.

ca in viata cea mai placuta stareE a omului liber de on ce 'nsarcinare,Care grijile lumei departe le arunca,§i'n pace, in tkere, in liniste adanca,Lungit frumos pe spate cu un ciubuc in gura,Avendu-si intru toate placerea de mesura,La fumul ce se 'nalta se uita, se gandeste,i slava drept nimica, drept fum o socoteste.

Tu dar, apostol vrednic al acestei dectrine,Care ne izbaveste de grijile streine,Spune-mi prin ce mijloace natura-mi pocit preface§i dilele ca altii sa le petrec in pace ?

Dieeai

207

Cum sa m6 scap de muze, de vechea tiranie,De ale for capritii, de-a for cochetarie,Care in tot-deauna mi-at fost suporatoare,i pricini felurite de lunga intristare ?

in ce muzele noastre pot sa ne foloseasca ?Nicl chiar de un datornic nu stit sa ne plateasca !

in zadar mai deunadi am vrut prin poesieSa scap de-o bagatela, de-o mica datorie ;i am aretat acelul care cerea parale,

Ca viata este scurta si vrednica de jale ;Ca aurul, argintul, metaluri pacatoase,La omul ce-o sa moara nu sunt trebuincioase,Ca averea n'o ducem in lumea viitoare ;I-am fagaduit Inca o elegie mare,Care pe larg spue, curat dovedeasca,Cum trebue averea sa o despretueasca,

versuri din gramada f-am dat ca sa-si aleaga ;Dar toat'a mea silintaA fost peste putinta,

Puterea armoniei sa-1 fac s'o inteleaga.

M'asi mangaia d'aceasta, cand asi vedea ca poatePrin scrieri s'ar preface naravuri desfranate ;Atunci, lasand odihna, pentrti-al multimei bineAO dice si asi face cat spanzura de mine.

sa -I sa-1

Si

208

Acura insh ce ese alerga p'in cash,De m'oiti lovi d'un scaun, de sobh si de mash,Ca sh, arot in versuri, in rinduri mesurate,Ch cinstea si virtutea stint lucruri Ihudate,Ch numai fapta buna, este isvor de bine,Iar cea Tea isi aduce pedeapsa el cu sine ?Aste sunt prea frumoase si bune pe hartie,Cine Irish le-asculth saa va ca sh le stie ?De and lumea e lume, ce carte omeneasch,Pun. de fapte rele' pe oameni sh opreasch?Tiranilor sh 'nsufle a patriei iubire,Pe cei fbra, de suflet fach cu simtire,Pe hoti indemneze cu cinste sh trhiasca,i cati judec' poporul sh nu-1 naphstuiasch?

ante lupii si ursii in pilde cat le place,Omu-si cauth treaba si tot ce-a'nvetat face.Povetele sunt vorbe, dar fapta e departe ;

i prea putini urmeaza morala dintr'o carte.

De asi avea 'ncai darul sh scrin de poruncealh,cand cearch phmintul vre-o mich sguduiala,

Sh fac cate-o duzinh de ode sugrumate,SA laud I'M sail bine, asi fi multumit poate ;in vreme ce acuma, vorbind cum mi se pare,Thai fac vrhjmasi. Sunt oameni ce nu jail indreptare,Ear mai vertos aceia ce vor sh ne munceasca,Cantandu.ne cu iadul cantarea cea draceasch.

sa-isa-T

de-obi

Si

209

Tu stiff ca am patit'o, cand am cercat a spune,Ca versuri schilogite nu creel sa fie bune,

ca de o cam data no' nu stim latineste.Ura neimpacata, ce 'n furia-I scrisneste,A clis : (ce urit vede a omului orbire !)Ca lupii, lei' vorbesc de stapanire ;Ca lupul e cutare, ce judeca, despoaie,§i is dupa om pielea ca lupul de pe oae ;ca lebada e omul ce da povatuire,Acelor care umbla pe calea de peire ;Ca boul e cutare ajuns in treapta mare,Dator de on ce bine la oarba intimplare,§i 'n sfirsit, ca magarul, ce sbiara si racneste,E un autor jalnic ce prost ne sfatueste.Iata ce intelesuri si ce cugete releVrajmasiI fara lege dail scrierilor mele ;Apof pas de lucreaza in aste vremi de jale,Cand vor sa 'ncurce statul in pricini literare.In zadar si censura de mine 'ncredintata,§i alt' cat' -va prieteni cu buna judecata,Me apora, in lume, le spun ca. au gresala,Cad ei o in tot una si clic ca nu se 'nsala.Multumesc asta data si stapanirei noastre,Care nici vru s'asculte la vorbe asa proaste.Alt-fel qui imi e teama, ca'n loc de multumire,M'ar fi facut prieten cu vre o manastire,Unde, spalandu-mI vina prin post si nemancare,Mergeam in rata d'a dreptul si fara cercetare.

14

§i

ur§iI,

210

De ce, domnilor critici, atata uraciune ?Dobitoacele mele au cugete Area bune,

numal ton de carciumi, poesii monstruoaseCensura cea de§teapta e drept sä nu le lase.Ele ne strica gustul §i trista for manieParnasul it preface in proasta Meanie.Dar fabulele mele de tot nevinovateNu se ating de nimeni, n'at personalitate.De v6 gasitb in ele, imi pare foarte bine ;Insa de vo e teams, ca nu cumva prin mineSa se 'ndrepteze lumea, gre§eala vo e proasta ;Puteti sä luau pilda, chiar de la dumnea-voastra,Care nu ve prefaced, §i fait, incetareAcelor ce v'asculta aduceti superare.

On cum, imb e cam frica; de ast4i inainteLa paseri, lighioane, vat"' da alte cuvinte.Del mai aveam Inca, marturisesc pecatul,Sa dic cateva vorbe de Paris reposatul,Care, barbat de cinste, om plin de bunatate,Facea versuri d'acele ca din topor lucrate,Cum faceti dumnea-voastra. Dar iar v'audeam gura,

iar minjeati hartia, iar v'aretati caldura ;Furio§i de manie, iar strigati dupa mine :Audi nelegiuitul ca mortil nu scria bine!Audi ale cub versuri be socote§te glume!77§i cu ce chip vorbete de du§ii de pe lume!

Aceasta este vina grozava, criminals,merits osinda, pedeapsa capitala."

§i

211

A§a, ca sA nu sufer striOal, nemultumire,Ca s6, nu trag asuprA-mi vre o nenorocire,GAnde0e-te §i-mi spune un mijloc de'ndreptare,Tu, care petrect timpul in santA nelucrare,Care at' scri prea bine, de ai avea dorinta,Dar care in odihna, iti ma,rgineti silinta,Spune-mi cum pociil de rims, de musa,-a me desface,

eti drept resplAtire, o satin, face.

Ed. 1842, 1847, 1863.

ti-oitiSki

EPISTOLA

D-lui ALEXANDRU DONICI

FABULIST IMOLDOVEAN

Cum mosori ti se me'soara, este un proverb §tiut.Aste versuri, de lungimea celor ce tu ftcut,Stint pornite sa-ti aduca, ale mele multumiri,Stint respuns la ale tale vrednici de cinste gandiri.

Nu §tiil bine dace, cerul, precum Iici, m'a inzestratCu'n talent, ce mi se pare putin, slab, neInsemnat,Dar iubesc talentii-acesta, care tu it pretue§ti :Tot ce e mai sant, mai nobil, in duh, inimi omenesti,.Prin el ni se 'nfatipaza; §i al binelul amor,Se aprinde la Melia unui genii' creator.

mi-al

213

Pe acei ce mi-i dai pilda ell adesea I-am citit ;La o slava meritata cu mandrie m'am smerit ;

urmez este alt lucru ; cinstea poate o doresc,Dar a lui Torquato soarta nici de cum n'o pismuesc.Am temeinice cuvinte : cunosc, me simt prea mic,

nevrednic sa iau urma unui mare mucenic.spuiii, nu 'nteleg bine cum esti oameni straluciti

Pr6ducea Para 'ncetare tend era nenorociti.Pentru mine griji, necazuri, trebuinte, neplaceriSunt isvorul nelucrarei si al vecinicei taceri.

Greg cu tine ca talentul ne e din cer daruit,Ca e foc care se stinge, daca nu va fi nutrit,

de am o di mai line, un teas bun de intalnesc,Cu placere a-1 aprinde, a-I da hrana and silesc.Dar pe om s'a lui nature destul nu ai cercetat,De voesti sa fin. ca riul, care curge ne'ncetat.Acel riu trece p'o vale, pe campie, p'intre flori ;Iar prin relele vietif e mai grad sa to strecori :Prozaice umilinte nu pociti a le infrunta.

Tu vedi vremile de astadi. Te'ntreb data muza ta,Poftita la tribunaluri, ar merge sa dea cuvint,Sa spue in buna proza de ce umbla dupti vint.De ti-ar dice judecata : Fiind c'ain aflat ca scrii,Fiind ca vorbesti cu norii, si pui slove pe hartii,

SA-I

in6

Eli, sailSi

214-

Ado versurile tale, avem poftA sa citim,de n'ai atins pe nimen!, noi osinda-ti mArginim."

Daca, dic, plAceri d'acestea de l'ai tel al fi cercat,La atatea dobitoace suflet care fi dat ?Al fi dis cu indrAsnealA de-un yulpoiu judecAtor,CA it vedi cate ()data cu put* alb pe boti§or ?CA in cumpAna dreptatif casul el l'a cumpanit,Pana ce prigonitorii cu nimic pomenit ?

La voi sunt mai domoll cornea el nu s'ating de nimic;Aicea del de nevoe, off ce mO incerc so clic.De voiil sa cant eroismul bunilor nostri stremo§1,Aud o suta de glasuri Ce ? noi suntem tali*?Numai cel vechl iisi plat tie ? Prilejul s'a 'nfatosat,

nol dovedi de virtute, curaj nu am arAtat ?"De laud vr'un om de merit, vre un amploiat cinstit,A! imi clic de pe delaturi, pe nol acum to -a! pornit ?LAudAnd faptele bune, arAtl, si invederat,CA nu suntem de aceia! Pe no! to ne-al satirat!"Cad dumnea-lor §tiu prea bine, ca oameni care citesc,CA in lauda virtutei acel ref se osindesc.

De ar fi o multumire sa to vedi in tipar dat,i pe cate-odata cu degetul aretat;

Saudi : asta e cutare ! apoi eu to -as,Pentru scrierile tale ce iubesc a le citi,

ai

§i

Ai,

Wag

ulitiferld,

215

Ale carora sujeturi, stil usor si lamurit,Ail a fabulei placute merit netagaduit.Sutu, dice intr'o carte, ca in G-recia, de vrei,Poti sä scrii on ce 41 place, Para vorbe si idei.Multi din autorii nostri au acest talent dorit,Cu locul, cu 'mpregiurarea, cu vremile potrivit.Ved ca o due foarte bine, si eu o sag' imitez ;0 intrec, de se poate, nimic n'o s mai lucrez.Numal din vreme in vreme ai s afli c traesc,

muzele din Moldova, ca stiu sa le pretuesc.

Ed. 1842, 1847, 1863.

EPISTOLA CATRE VOLTAIRE

Din Iioa and am cetit scrisoarea catre Oras,Doream, de s'ar fi putut, toata sfiala sa, las,Sa-ti sent pe un ton maret, cat mai maret s'ar putea,i sa-ti pornesc un bilet lucrat in fabrica mea.

Dar auclisem ca voi, poeti, scriitori vestiti,Indata ce ati murit, ve faceti cam neciopliti,Cam grosi, necivilisati ; si drept sa, spuiti ine temeam,Sa nu-mi intorci un respuns mai aspru decat doreamRespuns ca acel ce dici ca 'n anul trecut ti-a dat,Din partea lui Boala un secretar ne'nvotat.Aicea ca si la voi se afla multi natarai,Care s'ar da bucuros a sunt secretari ai tei.Cu toate-acestea acum dorinta mea o ascult ;Respectul numelui tell nu me opreste mai mult ;§i, pae-ti bine sell reu, Tiber din partea mea esti.Nu cercetez data, 'n rain, dace, in iad locuesti,

:

217

La ce fel de muncf, pedepsi, pacatele-ti to -au supus§i dad, in lungi frigarI dracif acolo to -ail pus.&Mt sigur ca santii totf asupa-ti au reclamat,§i chiar de nu-1 fi prajit, e§tI negresit afumat.Trebile acolo iad nu merg c'aici pe pamint,Unde pagani saa cretin cu totif la un be sant,Unde vedem fericiti pe cef mal marl lActitosI,§i soarele luminand pe 1.61 ca pe credincIosI ;Faptele-acolo ne pun la locul drept meritat.

Dar spune-mi, to rog, Volter, tu ce fobs ai aflat,De §i al legei vrajma§, sa critics, sa osinde§tIAcele 'nalte cantari, acele gandiff cere§tf,Care-al naturef stapan el insu.si le-a insuflat,Spre slava numelui seu, poetultif imperat ?De nu ca om, ca cre§tin, dar ins ca autor,Vrednic eral, socotesc, sa simti inaltimea lor,

geniul teu frumos panA acolo sa-1 sui.Cerul, taria, vestind faptele mainelor lui;Din pavilonu-I de norY acel prea 'Malt tunand ;Cu fulgerele-i de foc vrajmasif lui resturnand ;Pamentul din temelii clatit, desadacinat ;Suflarea- acelei manif ce marile-a 'ntaritat ;Aste marete trasurf, tu cum le despretuestI ?IdeI, icoane, figurf, toate in ele gase§tI;Rasin, pe care-1 iubeaf, din ele s'a adapat ;Rust), pe care-1 ural, adesea le-a imitat :Toate aceste le stiff, dar furia-ti te-a orbit.

'n

218

Tu, ca odata Satan, pe om din rain gonit:Speranta, ast fruct ceresc, in inimi o ai caleat;§i care despagubiri in locul el ne-ai lasat ?Ucideri si desfranari, eata ce-ti suntem datori !Viata al facut'o grea sarmanilor muritori,Ear pe scelerati i -al scos din jugul for neplacut.Vor in zadar a-ti 031 un cuget ce n'af avut ;A dice ca, to -ai luptat abuzul sa rasboesti.Nu, temelia-al surpat in dogmele crestinesti!

A ! daca talentul teil mai bine 'ntrebuintat,Cu soarta-I a se lupta pe om l'ar fi inarmat ;Daca pe dreptl intarind, pe rel ai fi ingrozit,Ingerii numele tau en drag l'ar fi pomenit!

AM' al trait indestui, rola mareata-ai jucat;AI lumei stapanitori adesea visitat.Acum acestea pe not nimic nu ne folosesc ;Iar geniul ti 11 sublim e singur ce pismuesc.

La toate-al fost norocit : nu cred c'atat isbuteai,De-ai fi avut sa formezi limba in care serial ;Dar veacul te-a ajutat ; in vremea cand to -ai nascut,Stilul era curatit si drumul era Mout.

to -au

Fat

219

Alt-fel e 'n tears, la not : not trebue sa formam,Sa, dam un aer, un ton limbii in care lucram;Pe nebatute carari loc de trecut sa gasim,

nelucrate campii de ghimpi sa, le curatim.

As vrea sa, poti sa 'nviezi, o Ali numai sa traes,ti,Parnasul nostru sa-1 veqi, apoi ne mai vorbe§ti:Unul, iscoditor trist de termeni incornorati,Lipsiti de duh creator numeste pe toti cei-lalti ;Se plange ca, nu 'nteleg acel care it ascult,In vreme ce insu0 el nu se 'ntelege mai mult.Altul, strigand furies ca suntem neam latinesc,Ar vrea sa nu mai avem nici un cuvint cre§tinesc,

lumei sa, al-6nm ca, nu am degenerat.Altul, ce scrie pe §leat ca preotul de la sat,Dice ca e deslu§it, se crede simplu ; iar euMO trag de-o parte, privesc, §i Krill cum (la Dumnedeti.Cu toate-acestea luam titluri de marl autori,Dam sfaturi osindim, ne facem legiuitori.Ne credem, pe cat putem, al lui Apolon nepoti,Ridem de unii cati-va, si publicul de not toti.Amestecul intimplat in limbile omenes,ti,Cand s'a zidit acel turn, in vremile pa gane§ti,N'a fost atat de pestrit, n'a putut fi mai ciudat,Decat acel ce aid urmeaza neincetat.Uniti am face ceva, am fi de vre un toles :Avem un dialect bun, u§or si inmladios ;

§i

sit

si

220

In el fle§ice cuvint nu e ca la voi legat,Cu un articol semet, cu un pronume ciudat ;Pronume-articole lungi care sufletul ti-1 scot,

i seamana, cand pa§esc, suita unlit' Despot.Dar ce mai mult sa, vorbesc ? Cate am avut de dis,Cate de tine gandesc, me vedi a liber le-am scris.Cat pentru not lucruri marl nu e sa, nadejduesti ;Numai acel Dumnedeil, subt mana caruia e§ti,Duhul unirei de sus spre not de it va porniParerile ce se bat, el numal le va 'nvol.Alt-fel, decat sa gandesc ca not ne-am alAtura,Mai lesne-a§ putea se creel, a to to vei boteza:

Ed. 1842, 1847, 1863.

SHIRE.In.

SATIRA SPIRITULIA MEU

Trageti tog cate-o carte! Domnule, e§ti cu mine,ecli me rog impotriva, si vedi de joaca bine.Dar -ti-am spus cuconita, ca eu din intimplare,

Niel bine, nici nebine nu pocit sa fac cercare.Am cuvintele mele ; aste jocuri plAcute,Cu voia dumi-tale, imi cunt necunoscute.

Nebun tine te-o crede, vrei sa to rugam poate ;Astadi chiar si copiii §tiii jocurile toate.Veacul inainteazA. CarO vedi ca ti-e rendul;Dar ce facu§i acolo ! unde iti este gandul?Cand eiz am dat pe Riga, bati cu alta mai mare?Ast-fel de ne§tiinta e lucru de mirare!

Asa -mi dicea demadi, cu totul suporata,,0 damn ce la jocuri e foarte invetatA.

224

Apoi soptind pe taina cu cate-va vecine:Vedeti, Oise, ce soarta, si ce pacat pe mine ?Doue gresell ca asta, clew, sufletul mi-1 scot,A! ce nenorocire! ma there, ce idiot !

Vino acum de fats, si staff la judecata,Tu care le faci astea, flinta prea ciudata,Spirit, ce joci o rola in lumea trecetoare;De ce treaba-mi esti bunk, putere ganditoare,Cand nu pociii la nimica sa me ajut cu tine,Cand nu te-ai deprins Inca nici vistu sa-1 joci bine?

Nu mai esti to acela care 'n copilarie§tiai pe din afara vestit' Alexandrie,§i viata ciudata a unui Craiu cu minte,Care lag, pe dracu fara incaltaminte? 1)Tu care mai in urma, riclend d'aceste toate,De rost puteai a spune tragedii insemnate,Meropa, Atalia, si altele mai mtilte,Declamandu-le toate cuff vrea to asculte ?

Negresit, imi vei dice, tiu minte ce imi place,Dar cartile cu mine nu pot g, se impace.

1) Arghir, eroul poemel ce poarta nurnele lul, a furat de ladracu o pereche de papuci, earl slugiau drept aripi acelul cese incalta cu

sa

dingil.

22:3

Mai lesne pocit a spune hotiile urmateLa dece tribunale sub nume de dreptate,Mai lesne pociti sa num& pe degetele meleCati sfinti avem pe lunA si cate versuri rele,Decat sa bag de seamy ce carte nu e data,A cui este mai mica si tine o sa, batA.Band sunt in adunare, n'am altA multumire,Decat sa se deschidA sujeturi de vorbire :AtunCY sunt gata, liber, ascult, si cu plAcere,Tusesc, zimbesc, me leagAn, &Ai a mea pArere.Frumos respuns! AscultA : pe cat mie imi pare,De lume, de nAravuri ai slabA incercare ;Trebue sA stiff jocul, si dantul ce-ti lipseste,i piste midi petreceri ce se dic.romaneste

Jocuri nevinovate." Nevinovate fie,Macar ca vini destule din ele pot sATrebue sA faci pasuri si complimente bune;La vorbe serioase card altii se vor puneSA n'asculti, sa spui glume, sa scoti la jucarii,i pin' a ride altii sA ridi to mai Ina

Vedi domnisoru cela care toate le stie,Caruia vorbA, spirit, ii sty in pAlArie,In chipul de-a o scoate cu gratii prefacute ?Hainele dupe dinsul sunt la Paris cusute :Singur ne'ncredinteazA. Lorneta atarnatA,Este si mai streinA, de-o forma minunatA ;

37 3.78. 15

§i-mi

226

Vrea s'o cumpere Printul, dar ca un om cu minteDumnea-lui o tocmise ceva mai inainte.Cand le-a spus astea tote, o is la ochl, privesteChiar pe dama aceea cu care-atunci vorbeste;I-o da in nas, se pleaca, si in sfirsit o lasa,Dicendu-i: Ce lorneta to -arata mai frumoasa!

Fiesi cine cunoaste, ce cap tinerul are;Dar pentru ca da bine din mani si din picioare,

i tranteste la vorbe fara sa se gandeasca,Am veclut multa lume cu duh sa-1 socoteasca.Iata de ce talente avem not trebuinta!

Dar tu, care uiti lesne, spirit far' de stiinta,Socotesti ca poti oare, prin alt-fel de mijloace,Aratandu-te 'n lume vre o figur' a face ?Pretentia aceasta mi s'ar parea ciudata.

Cand pe la nunte, baluri, ne ducem vre o data,(Caci din nenorocire puternica naturaNe-a unit impreunti cu -6 strinsa legatura),Rill vedendu-te singur, si intr'un colt d'o parte,Par'c'ai fi mers acolo ca sa compui o carte,Iar nu ca sa to bucuri cu lumea dimpreuna.Daca vr'o coconita, frumoasa, dulce, buna,

I

227

Credend ca ne prefacem, ne'ndeamna, ne pofteste,Ne is la joc, gresala-T indata plateste :Rar sa se afle damn de mijloc asa tare,Ca sa n'o fac sa cada la cea d'intai miscare.Asta 1 I e talentul si darurile toate !

Cat pentru darul vorbei, ce creek ca it ai poate,E numai o parere ; iti ceiii si ertaciune,Ca nici pentru prieteni minciuni nu volt a spune.Adeverat, se 'ntimpla sa elici pe la soroaceCate o vorba doue, care la unii place.In cne r'endurf Ins distractiile taleTe fac sa, scoti cuvinte ce nu ar fi cu tale !Sa superi din gresala persoane insemnate,Ba Inca, cate-odata si dame delicate,Ridend d'acele doue, statornica, pereche,Care isi petrec seara soptindu-si la ureche;De cele-lalte patru contese ideale,Umflate de pretentii si vrednice de jale,Pe care, data printul le is la bal de mane,,Nu mai vorbesc cu nimeni ate o septemana.Astath ridi de-o pedanta, mane de-o pretioasa ;I?ici de una ajunsa, in versta cuvioasa,Ca atestatul vremei nu va sa-1 priimeasca ;

de-alta ce iubeste de cinste sa vorbeasca,Ce lauda virtutea veci pomeneste,Dici ca e virtuoasa, cat stim not evreeste.

tT -o

pi-o

Sisfn

28

Greselile acestea iti fac un urit nume.Tu stiff ce se IntimplA cand se aude 'n lumeCa cinevasi s'apucn, defectele s'arate,Multi scot subt al lui nume minciuni nenumerate.S'a vorbit inteo casa de un fanfaron mare,Declamand sentimente ce sigur nu le are,Care la lot ar pune suflarea omeneasca,Cand cineva cu dinsul ar vrea sA o tocmeasca ;S'a clis ceva de Iancu, de Stan, de Laurescu ;Cine le-a scos acestea ?Le-a scos Alexandrescu.Fr'a zice nimica, singura to zimbire,De te-I afla de fata, e o 'nvinovatire.In zadar to porti bine si lau 1i cate-odatA,Chiar lauda in guraif de satira-I luata.

Asa, in loc sa critici gresalele streine,In loc sa rich' de altil, mai bine ri(li de tine.Invata dantul, vistul si multe d'al de alea,Iar, de vrei sa fad versuri, is pilda de la Pralea. 1)

Ed. 1842,1847, 1863.

1) Pralea, tradue6torul Psaltirei in versuri.

0 PROFESIUNE DE CREDINTA

Domnilor alegetori, me rog ss fit ascultat,i dupd ce me -ti citi me rog ss fiu deputat.

Cdci am cuvinte ss creel ca la Divanul Ad-hoc,Bine lumei o ss fac, §i rol nobil o sd joc,

Dupe cum puteti vedeaDin mArturisirea mea.

Incd pand a nu me na§te, eti am fost patriot mare,i dupd ce m'am ndscut

Pentru ale noastre drepturi m'am luptat fart, 'ncetarePand intr'acest minut.

Cunoscend ca intr'o teary fericirea generaldSe compune tot-deauna din acea particulars,Ca un iconom politic, prin midi slujbe, midi lef§oareAm imbogAtit eu statul, cumpdrandu-mi mosioare.Iar guvernul ce vecluse vrednicia §i talentul,Tuff da ranguri pe tot anul, siluind Regulamentul,Pe cand multi pdcato§i altif, lipsiti de capacitate,Servind terei din pruncie, stall cu buzele umflate.

230

Apoi, cand streine armii teara noastra ocuparkDe la tine inlesnire intru toate ele-aflara.Cine pentru dece can, a facut ades cinci sute,Numai ca sa nu se'ntimple s'aud vorbe neplacute?Cand era in lipsa teara, subt a mea ispravnicie,Am tinut'o eti cu grane precum fie tine stie.Apoi data neplatite au remas prin multe sate,Daca eu la socoteala le-am trecut ceva 'ncarcate,Am facut'o 'n constiinta, de iubirea omenirel,Numai spre a me deprinde cu regula inmultirei.Las de-o parte ale mele osteneli si cheltuial,Caci imi place a le credo nepuse la indoiala,Cad aceasta mai cu seamy fu rezonul eel mai mare,Pentru care adi Europa, foarte recunoscetoare,Dupa lupte sangeroase incheind tractat de paceHotari pe Romania fericita a o face.

Pe aceste dar temeiuri, frati Romani, et ye cer votul,la causa cea sacra adi me devotez cu totul.

Apoi, daca dup' acestea mai aveti cumva dorintaSa, v'aret printr'o programa care e a mea credinta,La Divan ce voiil sustine, ye pociti da incredintareCa Unirea o cred santa, c'o void cere cu 'nfocare ;Cad' marindu-se pamentul, lefile poate vor creste ;Elsa, Print Stroin nu-mi place, caci. nu stie roinaneste ;

cand slujbe II vom cere, el de loc n'o sa priveascaDe suntem boeri sau tinem de vre-o casa boereasca ;Ci d'avem talent, virtute, merite sail probitate ;Calitati din alta lume, foarte grele si ciudate.Pentru cea mai mica viva ce o va numi hotie,

231

Ne vom vedea prin gazete, poate si la puscarie.Protejati ca si protectori, toti vom fierbe intr'o WA;

streinului domnire terei II va fi fatala.i religia vom pierde si vom uita romaneste,

Ca in G-recia moderns, uncle adi vorbesc nemteste.Pe cand unul dintr'ai nostri, domn de vita, romaneasca,Tot mai lesne o sa erte slabiciunea omeneasca.Nu-1 voia ins' ereditar, cad a terei veche legePe domn chiar si din oninca ne da, voe a-1 alege ;

cu chipii-acesta de loc nu e de mirareDaca chiar si noue rindul ne-o veni din intimplare.Autonomia-mi place, o voit cum e scrisa 'n carte,0 cer pentru teal-a 'ntreaga, dar si pentru mine-'n parte ;Adica in on -ce casuri sa urmez eu cum imi place,Fara a putea guvernul observatie a-mi face.Cat pentru Guvern si forma-i cea constitutionals,Vr6nd sa me declar de-acuma, simt o mare indoiala :Caci, vorbind drept, nu still bine ast cuvint ce va se Mica,

in loc de bine terei ss nu-i fac mai roil mi-e frica.Daca, cum mi-a spus un dascal cu destula, pricopseald,Un guvern in constitutii e supus la socoteala ;Daca adunari sau cameri pot vorbi far' a se teme,Astea n'or sa, ne aduca decat perdere de vreme,Decat lupte fara margini si desbateri incurcate,Care plat junimei noastre cei cu capete stricate.Trebile cu vechea forma nu cerc nici o'mpedecare,

ofis redijat bine, c'o lege 'n prescurtare.Dup'aceste dar cuvinte, fratl Romani, ce me 'ntelegeti,Puteti Para de sfiala la Divan sa me alegeti,

i -a

§i

232

CA,c1" sa, nu fiti la 'ndoiala,, ye voit face treabtt bunk,§i-mi yeti multumi odat6., daca-mi veti cMea pe mara-Iar pan6, s6, vie vremea s vedeti asta, minune,Sunt supusul dumnea-voastra si me cu plecAciune.

12 August 1857.Ed. 1863.

... ..

'nchin

RESBUNAREA ,SOARECILOR

S AU

MOARTEA LUI SION.

I.

Pe dealul Mitropoliei,In Archiva Romaniei,Unde statul grtimAdesteTot ce nu-1 mai trebueste,Unde s'aflA aruncateSecAturi nenumerate:Hartii, condici osindite,JudecMi nenorocite ;Are cuiburi din vechimeNumeroasa sorecime,Serail* roditoare,§'i de literi rodetoare.

234

§eful el, un guzgan mare,In dosare locuete.Nume de Rozon el are§i pe polite domnete.El e stranepot de frateLuI Raton, care ()dataTraia de sgomot departe,Intr'o camera privata.

Intr'o zi nu, era searaDup'a lui. Rozon porunca§oarecil tots s'adunara

'ntr'o tacere adincaAste vorbe ascultara:

De cand subt aceste bolLe ne attain adapostig,Fratilor I voi stiff prea bine, cat am fost de fericit,I.17§efu1 de alI al Archivei, om de pace iubitor,

fost chiar ca un parinte, un zelos ocrotitor.Nimeni din voi nu se plange ca din cull) a fost gonit,Sail a inteaceste ziduri vr'o pisica, a 'ntlInit,Sat ca n'a putut sa road de frica veunuI du manPergamentele antice, condicele de divan.Soarta ne era prospera, §eful trecea zimbitor,Generatiile noastre aveat falnic viitor.Dar acli, totul se schimba, suntem amenintatlSa ne perdem locuinta si sa fim disgratiatI,Cad' un moldovean obrasnic, Sion, care a cantatParadisul (de si iadul el cu drept ra meritat),

§i

Nea

vail atld

235

A scris nu de multa, vreme, intr'un stil neomenos,Ca a fefului Archivei pang noi o am fi ros.Apoi suferi-vom oare ca, acel cutezAtor,Vrednic a purta mai bine nume de defaimator,S6, vie precum venise, chiar intr'al nostru p6mint.S6, ne strice fericirea. Nu, cat et in viata, stintNu va fi. Acum e timpul s6, ne rosbunam §i not',S'areMm ca 'n §oareci curge nobil singe de eroii ca pbganul acela, ce ura a meritat,Nume de moldovean vrednic cu nedrept a ca§tigat.Mergeti dar §i 'n astA noapte picioarele vo

tend s'o ivi de diuii cu totii pe drum sA fiti,Ca prin mars repede, grabnic la Moldova s6,-1 cAlcam,fine sunt §oarecii no§tri §i Rozon sA-I arAnm.De veti gAsi. 'mpotrivire, sA, nu v6 descurajati,Ai la on ce Intimplare, tot-deauna s'alergatiUnde-ti zArl a se mi§c6, virful de la coada mea,)7Ce pe a gloriei tale pururea o yeti vedea."

rise §i auditorif a§a mult au aplaudat,Cat dulapurile toate in Archivti s'aii mi§cat.A doua di sorecimea cu mare grab porni,Fach la Focfani gustare, si seara in Iasi sosi.

IL

Noaptea dbmnea in natur6,,zefirii recoro§i

Sufla cu-aceea§i mesur'ctLa drepti sat necredincio§f.

gatiti,

236

De a qilei ostenealaSion dormia obosit :Dormia! Far a indoialaIn somnul lui fericit,Visele, tainici fiinte,Din loc in loc 11 purta§i toate-ale lui dorinteInplinite-i areta.

C'o gratioasa munteanca, i se 'Area, ca vorbea,§i inima ei si mama c'o buna, zestre cerea..Cand de odata, el dete un tipot ingrozitor :Tircovnicii cu lungi plete alerg intru ajutor ;Departementul credintei, la care fu madular,Cu toti darabanii vine . . . insa tarziu si 'n zadar :Pe patul lui de odihna Sion zacea sangerat,Ca un cascaval de Parma pe jumetate mancat.Urechile lui si nasul, chiar daca le-a fi avut,Atuncea sa, se gaseasca de loc nu s'a mai putut.Numai l'a doua 'nviere eu cregl a se vor gasi,Cand soarecii le-or aduce, daca or mai trebui.Cu toate acestea lupta, de-o fi cum am auclit,Mortului face onoare caci .mult s'a impotrivit:

gasit imprejuru-i, de mana lui sugrumati,Un mare numor de soareci tot din cel mai 1nsemnati.Ba Inca spun (dar acestea et nu v'o asigurez,Cad fapta e de mirare, si nu imi vine s'o crez.)

s'atSi

237

Spun ca, si chiar comandirul, faimosul acel Rozon,Lasa o laba, in mana eroicului Sion.Ce s'a intimplat in urmi, eti nici am max cercetat,Caci de perderea aceasta foarte mult m'am intristat.Sion amic imi fusese, talent si inim' avea,

creel c'ar fi trait inca, dad, atunci nu murea.Literaturei romane el ar fi fost de folos,Daca din nenorocire soarecii nu Par fi ros.

Ed. x863.

Si

ADIO

pentru plecarea proconsulului Halcinski.

Pocit, faimos proconsul, model de tiranie,Cumplita, fie calea pe care ai plecat!Cu apa consacrata prin somnul de vecieVona curatl pame'ntul ce to ai intinat.

Schelet fantasmagoric, fiinta, infernala!Geroasa, trista-ti clima, ea Inca n'a produsJiganie mai crudA, o iazma, mai fatftlA,De cand soarele seara se plea& la apus.

Dator este Romanul a sa recunostintaMonarchului ce teara cu tine inzestra,C4c1 zelul tou sebatec, fanatica-ti silinta,De gratia robiei pe robi chiar desgusta.

'

239

CAci multi, cari imprejuru-ti cersati a to rinjire,Vrajrnasi al libertatei, ce binele nu-1 vor,nscutf erati sti fie cu tine in unire,De nu umileai, crude, si chiar basetea lor.

Tiran omeopatic, cum nu des se gAseste,Otrava prin otrava in not al vindecat,0 natie intreagb, prin multumeste§i te proclarn din parte-I al torei Ipocrat.

A ! Daca vom ajunge la tinta mult visata,De voit tit]. atuncea (si-mi place sa, o crez),Tu vei avea, fiI sigur, o statua bogatA,Al cArei bust cu lanturi eti am sA-1 decorez.

In jocul for copiii te vor scuipa in fat6,;§i cand vre-unui gd.de vom da numele t6i1,Acel om se va crude nevrednic de viata,Pierdut din omenire, batut de Dumneclet.

Asa, cand toamna rodul s'a copt in vii, grAdinA,Teranul ce se teme de hotif zburtori,Pe ramurI, expune la luminaScheletul cotofenel, cadavrul unei clori.

Malta

mine-ti

240

Spectacolul gonete jivine rapitoare,De lacoma for ceata ogorul e ferit.Teranfi-atunci profin, de-a fetei luf sudoare,E vesela natura, si omul multumit.

Adio ! lung adio! si firs, revedere,Departe, mult departe, te du din Ceara mea!Pustiul Siberiei te-a§teapta cu plAcere,Pamintul sa te 'nghit si dracul s6, te ia!

(Dnpd mannscri plul original). Ed. 1863.

CONFESIUNEA UNIA RENEGAT

Asculta,-me, sfint preot, ascult6,-me pArinte;Ajutn, un nevrednic, lipsit de ajutor ;ConsolA un trist suflet ce soarta isi presimte,Cftnd sunA ceasul groaznic, veciei vestitor.

Viata-mi de necinste si crimele-mi trecuteCa furii ne'mpacate asupn-mI nrtv6.1esc.VendAri, satanescf planuri, de lume ne§tiute,In inima-mi pun Iadul, ca iesme imi scrisnesc.

Noptile-mi sunt grozave, tucerea imi sopte§te,Me inconjor prApastii la fie-care pas;Perul met c'al mum Cain pe frunte-mi se sbIrle§te;Gura mi se'nclesteazA, si nu pociii scoate glas.

37238. 16

242

Me ratacesc pe campuri, dar iarba inviaza,Dar arborul padureI iea forma, mi-e vrajmas ;Vulturul me priveste si ochiu-i scanteiaza,

sfasia e gata un les de ucigas.

Vedl ceasornict-acesta, care la peptu-rni bate ?0 vechea recompense, unui pacat cumplit!Cate cu a mea fapta am drepturi castigate?Vendarea fu placuta, dar eiz despretuit.

Am cunoscut barbatii lucrand l'al Orel bine,Cu 'nalte simteminte la el m'am aretat ;Tarindu-me la dinsil, s'ati incredut in mine,IerI le-am jurat credinta si astadi i-am tradat.

Urind on -ce virtute ce n'o puteam ajunge,Pe on -ce om de merit in \Ted am defAimat.Proteti cu fete multe, strigoit setos de sange,La umbra, la 'ntunerec, pe multi am sugrumat.

Subt aer de blandete urmam a mea turbare,i ghiara-mi veninata in inimi infigeam.

Avend nepedepsirea de pret l'a mea vendare,Minciura nerusinate eti liber tipaream.

243

Angel de intunerec, pentril-ale for pacate,Esind din adancimea noptosului Tartar,Am audit cu spaima, cuvintul de dreptate,M'am prefa cut ca-mi place §i am zimbit amar.

Am dis : eata speranta, prilej de bucurie !Si bogatii §i titluri acum sa, dobandesc ;E timpizl sa se'nalte smerita mea trufie,Am imitat virtutea, dar o s'o prigonesc.

Pocit sa sugrum p'asti oameni §i sa: le ie.' vesmintul,Caci eu sunt cel mai tare, avend tainele lor.Multe flare ca mine le sufere pamintul,

cerul cu zabava, trimite ajutor.

De ura nici nu-mi pasa, cand e Para putere ;Dispretul e o vorba, de§arta de'nteles.Mai sunt poate si altii cu mine de-o parere,

cand fac al met' bine, drum sigur mi-am ales.

Eata, putine, taica, din multele-mi pacate,Eata crime ce astadi nu pocit sa, mai lucrez.Intr'al lui Hristos nume drace§te-ail fost lucrate ;Rideam de semnul crucei, dar linga moarte crez,

§i

1

244

A sta e adeverul ce pocainta-1 naste ;De frica judecatii in sarm-ti it depuit,Amagitorul sarpe abia se mai taraste ;La glasul vecinicief cu groaza, ma supuit.

Dar ce-am dis ? Nu voiil ruga, nu voit a to credintaUrasc a voastra lege si-al vostru ajutor.Este o slabiciune on -care pocainta ;Gade-am fort in viata, si gade volt sa mor.

Ed. 1863.

CONETET

ANUNTATE PENTRU 13 IUN1E.

Cometa cu lune coade insa cu scurta minte,De ce vrei sa arch globul ce not it locuim ?El, drept, mult nu plateste, dar tot avem cuvinteViata-i pacatoasa cat-va sa prelungim.

De ne vei arde-acuma, sa stiff ca or sa nasca,In locu-ne fiinte mar rele decat nor,Ce 'n grab or sa 'ntarite mania to steleasca,Prin fapte mar cumplite, prin crime si resbol.

Ce! ai uitat to oare potopul de-alta data,La care, cum s'aude, destul al conlucrat,Atunci cand tata Noe, in luntrea-I desalata,Plutea pe universul subt uncle innecat ?

246

Ei bine ! omenirea ce nmsteni pamintul,Fiinte, lighioane, ce '11 urma s'afi ivit,Intrec ele Vacelea ce si-at gasit mormintulIn marea adancime si monstri nutrit ?

Campiile de astadf sent ele mai manoaseDecat cele antice ? magaril mai destepti?Broasca mai musicanta in baltde stufoase ?Tigrii mai cu blandete si oamenii mai drepti?

Nu, nu! bag. de seamy sa, nu fad o gresala,De care mai in [Irma amar s. to caesti;Ba Inca sa dai poate o aspra socotealaPrea bunului Parinte al rasei omenesti.

Caci not. avem de lucre, in teara romaneasca:Legi vechi si ruginite avem sh is 'noim ;Regulanientul rnulte are sa patimeasca,De ne-or lasa in pace, asa precum dorim.

De esti to esecutor inaltelor decrete,Mal da-ne un mic termin de zece min de ani,S. ne 'ndreptam purtarea, sa ne spalam de pete,SA nu cadem in iaduri pe ghiare de satani.

I-ail

247

Atuncea, dacA globul, n'o meritaPoi prajesti in voe-ti, et nu m6 'npotrivesc.Dar acli topeste numai a inimilor gheatiSi aide astrologii ce lumea ingrozesc.

12 Fe6ruarie 1S.T7.(Dula manuscript original).

Ed. 1863.

viata,sa-1

RESPUNSUL COMETET

Ai't muritor,

Astadi am primitPrin po§ta cereascaBiletul tet pornitDin Teara Romaneasca.

()data cuno§team,Subt nume de Roman,Un prea puternic neam,Al lumei crud tiran ;Neam ce-1 credeam perit,Oki nu l'am mai zarit.

249

i pana 'ntr'ast minut(Me jur pe al met nume)Ea nici as fi credutCa existati pe lume.Dar de vreme ceVol trebue sa fiti.

Numai nu inteleg tine v'a putut spuneCa aveam pentru glob intentil asa bune.

E netagaduit,C'a lui desfiintareDe timp nepomenitMI-era in cugetare,In cerc tot vitiosVedend ca se 'nvirteste,

omul pacatosIn rele mult sporeste ;

Yelend ca jos la vol multi oameni marl si bun),Lumei folositori, au trecut de nebuni;

Ati Post persecutatiIn vreme ce -au trait,§i foarte laudatiDupa ce au murit.Eti prea roil am urmat,Cand am lasat °dataPe Noe de-a scapatCu luntrea-I desalata,Cad stiff ce a facutCat liber s'a vedut ?

§i

acrid,

250

El a sadit o viecadut pe betie!

Jar cu fetele luiCe-a mai facut nu spuit.

Iar de atunci incoace din el cati s'aii prasit,Acei ce ati fost taxi pe cei slabi au robit.Soarele-au spaimantat prin lupte si omor,Pentru globul pamint ce nu era al lor.Cad socotesc ca nevoe n'am sa-ti spuit,Ca nu-I al vostru el, ci vol sunteti

Apoi v'ati apucatCerul de-ati spionat,Prin sticle cerc,atandCe avem not de gaud,Ce fel ne preumblaPan si ce mancam.Ba Inca ati scornitFeluri de secaturi,

i pe vol v'ati numitAlese creaturi

Acestea, drept sa spuit, et nu be sufeream,i resbunarea mea in taina pregateam;

Dar, fiind-ca imi sera ca sunteti ocupatiProastelor voastre legi spoiala sa le dati,Fiind-ca ai cerut sorocul marginitDe zece miff de ani; fiind-c'a mijlocit§1-o gratioasa stea dintr'ale curtei melePentru cati-va poeti ce case gura la stele,

ai WI.

1-a

stil,

251

Me 'nduplec in sfirsit, astimper al mat foccaii la grajd si coadele la toe.

Numai luati mesuri, ganditi, si cautatiDe indulgenta mea acum sa profitati.Caci, daca spre 'Anent vre-odata m'ota porni,.Are pocia incredinta a bine nu yeti fi.

(Scris in palatul nostru de vara).

1.4 IYlaii 1857. Ed. 1863..

*.....Imi putt

;

ITHB2111

VULPOIUL PREDICATOR

Un vulpoid coprins de boala,La putere foarte prost,Insa, invetat in scoala,Logica stiind de rost,F ub. plan ca s vorbeasca

predice 'n pustil:Se silea dovedeascaC'un stil dulce, vorbe mii,Ca cu o simplicitate

cu traiul cel cinstit,Cu naravuri laudate,E on -tine fericit ;C'asta lume desfranataTot-de-auna ne-amageste,Fara, a ne da vre-odataCate ne fagadueste.Dar la buna -i predicareNimeni nu da ascultare.

sA

srtqi

Si

256

Cati-va soared, cerbi de munteVeneat rar sa o asculte.Insa et in departare,Neavend nici de cum stare,Fara cinste sail favor,Nu putea da 'ncredintare,Slava estui orator.Asa el schimba vorbirea,Defaima napastuirea,Pe ursi, tigri, lei, pardosT,Aretand a for turbare

a sangelui varsare,Si ca, sunt nesatiosi.Atunci cerbi, ciutele toate,Ascultan' intru mirare,§i in lacrimi cufundatePlecat dela aclunare.Vulpea,-si fad' mare mime.Un 1eil foarte cu credintA,Doran pe-acea parte de lume,Sa o vad' avn dorinta.Deci si ea cu bucurieLa palat grab). sa, vie,Unde ajungend vorbeste.Tonul ef inmarmurestePe-al" padurilorCu putere ea descrieSlaba nevinovatie,Prada acestor dusmani,

§i

tirani:

257M.,...,,,..%..".....

CurundatA in durereCerend la 'nalta putereAsuprA-le ajutor.Curtezanii in mirareAscu kali cu suporare,ma ap vrea printul lor,Care plin de bucurieLa palat pofti Ed vieVulpea in acel minut.Ce-ai vorbit, if qise, 'mi place,Caci prin tine mi se faceAdevorul cunoscut.Insn, pentru ostenea16,Spune fArA de sfialaCe vref ? slujba, rang sail bani ?"Oratorul gise 'ndatA :Printule, in loc de platAA§f pofti cati-va curcani."

Ed. £832, 1842, 1863.

17

PRIVIGHETO AREA 5I PAUNUL

Filomela dragastoasa,Vedend vremea cea frumoasa,

dulci de fericiri,Povestia cu intristareLa Echo rescantatoareTristele-i nenorociri.Atunci insa de °dataUn paun i se arata(Domn era intr'acel loc).Yen). plin de suporare ;Manios si c'un ton mareAst-fel ii vorbi pe loc :Nu vecti ca nu -ti ade bine,Ca nici nu ti se cuvine,Cu acel cloc uricios,Cu a ochilor grosime,Cu a peni 'ntunecimeSa, canti In ast crang frumos?

vile

268

Intr'o padure, veche, in ce loc nu ne pasa,Un t6ran se dusese iea lemne de cask.Trebue sa §titi insa, Si pocit sa dat dovada,Ca pe vremea aceea toporul n'avea coadti.Ast-fel se incep Coate : vremea desavir§a§teOri-ce inventa omul, on -ce spiritul na§te.A §a toranul nostru numai cu feru 'n mama,Incept sa sluteasca padurea cea betrana.Tufani, palteni, ghindari, se ingrozira foarte :Trista veste, prieteni, sa ne gatim de moarte,"Incepura sa clica : toporul e aproape !In fundul unei sobe toranu -o sa ne'ngroape !"

E vre unul d'al no§tri cu el ca sa-i ajute?"ise un stejar mare ce avea ani trei sute,

§i care era singur ceva mai la o parte ?Nu." A§a fiti in pace : asta dat' avem parte;

Toporul §i toranul alt n'o sa isbuteasca,Decat sa osteneasca."Stejart-avt dreptate.

Dupa, multa silinta, cercari indelungate,Dand in dreapta §i 'n stanga, cu putina sporire,Teranul se intoarse Para de isbutire.Dar cand avt toporul o coada de lemn tare,Puteti: judeca singuri ce trista intimplare.

Istoria aceasta, de-o fi adev6rata,Inif pare ca, arata,

sts -gi

259

Frumusetea cu dreptateCat va vrea a canta poate ;Pe ea cantece n'o stric :Dar to cum n'at stimperare ?Eti sunt frumos de mirare,§i tot nu vorbesc nimic."Filomela u respundeIarta-me, nu pocit ascunde,

.Frumoasa de loc nu sunt;))§i de cant cute odataIn padurea adancata,

Soarta mea este de cant.77Tu Insa ce cu mandrie

Astfel imt porunce§ti mie,§i atata sgomot fact,'77Tu nu cants, cad n'af putere,

singurait mangaereEste cad gande§t1" ca piaci.)7Trupul teti frumos s'arata,

§i cu coada-ty laudataPoate mult sa straluce§ti:Dar amorul vederi n'are ;La auz s'aduci mirare,Asta vecli sa dobandqtf."

Ed. 1832, 1842, 1862.

§i

MAGARUL RESFATAT

Un mAgar veclii ()dataPe-al sot sthpan ch dormia,i s'apropie indath

Bini§or a-1 mangaia.Dar sh stiti ch dinainteEra trist §i supOrat,Caci vedea cu ce cuvinteManghia invederatUn chtelu§ mic din cash,Glume jocuri ce -i Ikea,

cu dinsul tot la mashVoa noaptea petrecea.O ce rea nenorocire 141" clicea bietul magar.De ce asth osebire?Are potaea vr'un dar ?

Ski

261

Eu ca alerg pana seara,Ca muncesc necontenit,Ar cu boil toata vara,

de fan chiar suet lipsit,Ba adesea §i ciomegePe spinare cam c4tig :Asia este a mea lege,Sa me erte, surda strig.Blestematului de cane,27Cazi ii joaca imprejur,

Ii dau cea mai buna panepe mine tog me 'njur.

Daca lingu§irea esteMijlocul de-a 'nainta,Sa me duc dar Para, vesteCa §i dinsul a-I salta."Cugetand ast-fel in sine,Vine, calca 'nceti§or,§i cand s'apropie bine,Il love§te c'un piciorAtat de greti in spinare,(Ba Inca alaturapdDragastosul glas ce are,Ca mai mult sa-I plaza vrend)In cat omul de mirare,De durere stapanit,Striga, se vain, tare :Sariti ca m'a prapadit."

§i-

262

Slugile alergPe jupan it ciomAgesc,C e Mcigar II aratA,Cu tufele-I multAmesc.

Nu siliti natura ;Yeti fi neplacutfCu talentul careNu suntetI n6scutI.

Ed. 1832, 1842, 1861.

indatti,

PAPAGALUL

5I CELE-LALTE PASERI

Las And a sa colivie,In padure vru sa, viePapagalii-a se plimba.i indata ce ajunse

S judece el se pusePaserile ce cant&Ca, de loc nu sue bine,C glasul ei prea lung tine,Filomelei tot clicea.

i a§a pe on §i care,Pasare mica sail mareEl sa, tack, le facea.Dar odata superate,Pas6rile adunate,

264

Impotriva lul strigand,Mersera ca sa vorbeascaCu dinsul §i sag sileascaSa ante ce-va, clicend :Canta dar tu, impOrate;FA aceasta bunatate,Un esemplu sa ne day ;Cad din a to suerare,Sopotim cu 'ncredintareCa prea minunat glasEl atuncY sta. la 'ndoiala,§i prea cu multa sfiala,Le respunde c'un cuvint :Domnilor ! eu rid prea bineD'altif, iar cat pentru mineDe loc cantaret nu sent."

Ed. 1832, 1842, 1863.

CATIRUL

CE-.5/ LAUDA NOBILITATEA

Catftrul until parinteCu proastele Jul cuvinte

Nob leta isI lauda,k)icend fArA incetareCa de o virtute mare,

Esempluri muma -sa da.a ea a fost la r6sboaie,a la cutare batae

Singura, a biruit,§i ca la a el' privireOrI care om cu simtireDe tot r6mAneaDe aceea se cuvineOamenii sa i se 'nchine,Domnul catir socotea.

utmit.

266

uitand a sa rea stare,Parinteasca 'naintare,La lumina, tot scotea.Dar cum se sfir§1 nobleta?Cand fi veni batranetea,La ra§nita el fu pus,Unde, prost, in scapotare,De tat6,1 sea magar mareEl aminte §f-a adus.

Ed. 1832, 1842, 1863.

§i

TOPORUL 5I PADUREA

Minuni In vremea noastra nu ved a se mai face,Dar ca vorbea odata lemne si dobitoaceNu ramane 'ndoiala, ; pentru a de n'ar fi,

Nici nu s'ar povestl.lui Achil care prooroceall,

Negresit ca au fost, de vreme ce-1 trageat.Intimplarea ce stiu si volt s'o povestesc,Mi-a spus'o un baran pe care '11 cinstesc,

§i care imi !icea,a si el o stiaDe la stramosii lui,

Care stromosi al 1111 clicea si el c'o stillDe la un alt stramos ce nu mai este vit,i p'ai carui stremosi, oil nu Nei sa vi-I

§i call

spun'.

260

Ca in fie§i-ce taraCele mai multe rele nu yiri de pe afara ;Nu le aduc streinii; ci ni le face toateUn pamintean d'al no§tri, o ruda sau un frate.

Ed. 1842, 1847, 1863.

ELEFANTUL

In vremea de demult, dobitoacele toate,De imp6ratul let satule, desgustate,

41" alesera, forUn alt stapanitor.

Pe domnul Elefant, cu nasul invirtit,Puternic indestul, dar insa necioplit,§i de cap tare, gros, cat vreti sa socotiti.Insa, ca sa puteti sa vi-1 inchipuiti,

3.16 grabesc sa ve" spuiii0 judecata-a lui.Noul stapanitor,Cat s'a oranduit,Puse 'n slujba, pe boi,Iar lupul mancator

271

Se fact' favoriti ministru la oi.

-V-6 las sa judecati,catf miei furl mancati,§i cate of slutiteDe fearale cumplite !Yn zadar fac strigareOile .'mpovArate,Chip nu e de sc6,pare,i plangeri necurmate

Ce yin de pe la turmeR6u1 nu pot s6,-1 curme.Lupul dar 141 urmeaz6.A sa nelegiuire,Cad de ce se lucreazARiga n'are de §tire;Ba cate lupul spuneLe iea toate de bune.A cand o sa ne vie,0 Ali de bucurie,T)i foarte a0eptatA,,

scumpA in nevoi,Ca sa vedem odatAPe lupi mancati de of ?O ! asta nu se poate,"Is)ic unii altii 'n lume.Domnii mei, se pot toate,De§1 le spuit drept glume.

§i

272

Apoi, §titi dumnea-voastr6,C6, oaea este proastal

c6, n6.dejdue§teAceea ce dore§te.Eu cu IncredintareAm auclit odata,,La o turm6, cam mare,0 vorb' a§a, ciudat6,.Dar cum pocill §ti ce spuneOile intre ele ?Pentru asta minuneAm cuvintele mele.

Acum, s6, venim iar6, la vorba inceputa :Voynd bietele of c6, toate o .se pear6,,Dupa, lune chibzuiri s'alesera, o sutA,

merser6, la Print isbAvire s cear6,.Printul sta ocolit de-o numeroas6, curie:Cerbl cu coarne lungi, ur§ii cu coade scurte,Alc6tuia un stab vrednic a fi privit.Un berbece invetat ce §tia s6, citeasc,Se 'nf6,tisO smerit, §i sa vorbeasca,:Ne rug6m s6, ne-asculti, Rege prea strMucit

sA intorci spre not mila mtriei tale;Starea 'n care ne-aflam e vrednic6, de jale,Pentru ea, domnul lup, ministru ce ne-al dat,

71In loc a ne OA, de tot ne-a 'mputinat."

5i

inceptI

273

Domnul lup, intrebat,Respunse cu glas mare:Stapane luminat!Nisi un cuvint nu are:Cand le-am nepastuit ?Cand am scos biruri grele ?Et.1 leati obicinuitDe oae cate-o pele.Dar prostimea ciudataAsa e rilr6tata,,))§i far' a sti ce cereVa ne 'ncetat sa sbiere."

Maretul elefant, dupa ce se gandeste,Da de trei on din cap, si lupului vorbeste :Asculta", 41ice, si lea aminteLa ale noastre domnesti cuvinte.Cat pentr'o pele treaca si mearga,Fiind ca singur spul c'af dreptate.Dar pentru eastacli oaea aleargaLa mila noastra care mult poate,O iert : de dajdii fie scutita ;Ale el plangeri voiu sit le-ascult,Ai decal pelea obicinuitaSa nu poti cere un Or mai mult ".

Ed. 1842,1'847, 1863.

18

OGLINDELE

Am citit altA data, nu mai stiff in ce carte,Ca intro Mara mare, de aici nu departe,PlAcuta frumusete trecea de uriciune,CAti se 'ntimpla s'o alba se socotea shrtiti;

Tar frumo§i de minuneSe socotea aceia ce era mai pociti.Og ca sa se vada nu se afla in tar4,

era poprit lucru sa s'aduca de-afara.Asa fie§te cineSocotea despre sineCeea ce audea.

Caci chiar undele garlei ce curgea prin cetateErat atat de negre 0-atat de 'ntunecate,In cat nu putea omul nici" umbra a-§i vedea.Dar dupg, multe clile §i vreme 'ndelungatA,0 corabie mare cu oglindi inarcata,,

lincli

275

Trecend pe langA tara de care ve vorbesc,0 apuc, furtuna, o furtunA cumplitA;Sat, ca sa qic mai bine, furtuna norocita;PricinA de prefaceri de un folos obstesc;i pentril-al obstei bine, o pagubA on care

Nu mi se pare mare;Mai vartos and aceasta nu s'atinge de mine.impinsA de talazuri, corabiaSe sfarAma, dar marf'd putinA s'a 'necat;§i in a ei pornire, unda neimblAndit6,Oglindele mai toate be scoase la uscat.

LocuitoriiCati se aflaii atuncea pe tennurile mArii,

Cu totii alergarA,'n grab le adunarA,.

Se privira in ele, si cuprinsi de mirare,Veclura adeverul, multi insa, cu 'ntristare.Dar afland dregatorii minunea intimplata

PoruncirA indattA se sparge cu petre si-a se desflintaOglindele acelea on unde s'ar afla.Mu lte se sfarAmarA, dar ascunserA multeAcei care porunca nu vrura s'o asculte.

din vremea aceea tog oamenii frumosiAret cate-o oglindA acelor

Din povestirea noastrA, multe idei pocit scoase,Dar me opresc la una, ce be cuprinde toate:

slabita

tern',

§i

.§i

uriciosi.

276

Land al duhului soareLumineaz' adeverul, §i-I vine spre ajutor,In zadar ne§tiinta ii e 'mpotrivitoare,

Soarele o petrunde i-1 vecli triumfator.

Ed. 1842, 1847, 1863.

CANELE ISGONIT

Lupul cu toata prostia,Carmuia imporatia;§i ca un stapanitor,Unora le da avere,Altora, pe o parere,Le lua chiar starea lor.

Favor, ura schimbatoareIsgonire, sail chemare,Al domniel era plan.Cane le gonit de soartA,S'auqise cum ca, poartaSentimenturi de duTnan;

278

C'ar fi clis, nu stit la cine,Cum ca nu este prea bineA manca atatia miei;§i ca daca le adunaLana for pe on ce lung,SA-I lase macar cu pei.

Asemenea marl cuvinte,Precum fiesi cine simte,Nu sunt prea de suferit.Pe loc vrura sa-1 goneasca,Dar politica domneascaAlte pricini I-a gasit.

A is ca nimic nu stie,Ca nu este bun sa tieUn rang intre curtezani;Ca la on ce-1 randueste,Niel o slujba nu 'mplineste,Ca nu face nici doi bani.

Atundi vulpe, sarpe, broasca,Fara macar sa-1 cunoascA,De prostia lui vorbea.

279

Unul dicea ca, glas n'are,Altul ca, nu este 'n stare0 peatra, de jos sa, iea.

Se mira cum de rabdaseDomnul, si nu departasePe un cane ticalos,A caruia toata, treabaE sa manance de geaba,Far' a face vr'un folos.

Dar, dupa o lunga vreme,Satul in zadar a geme,Jalba canele a dat,Is)icend ca, de'acti 'nainte,Toate ii vor 'Area sfinte,Numai sa, fie iertat.

Adesea nenorocireaSchimba gandul si simtirea!Pe loc fu si slobodit.Cinsti, averi, nu se mal spune:Ce dicea el era bune,Spiritu -i era vestit.

280

Intr'o qi neavend treabA,Domnul pe ai se. intreaba:

Vol' de cane ce gandig?"§opirle, de odata,

Tog rospunsera, indata,:Inaltime, sa, traig!

Tutulor este placuta,Cinstea cea cu drept facuta

Astui vrednic dobitoc.Al lui cap, a lufGlas, putere, iscusinta,-):Pentru not cunt un noroc.

De trup este preaThuternic,De slujbi multe este vrednic,Ai in lupte e vestit."

Astea le §tiam prea bine,Atiam ce i se cuvine,Dar atunci era gonit."

Ed. 1838, 1842, 1847, 1863.

erpi,

§tiinta,

OARECELE SI PISICA

Un soarece de neam, si-anume Raton,Ce fusese crescut sub pat la pension,§i care in sfirsit, dupti un nobil plan,Petrecea retirat intr'un vechiu parmezan,Intalni intro cji pe ChirCotoia care avea bun nume 'ntreCum ca domnul Raton indatA s'a gAtitSA o iea la picior, nu e de indoit.Dar smeritul cotohl, cu ochii in pamint,Cu capu 'ntre urechi, cu un aer de sfant,Incepii a striga : De ce fugi, domnul met?Nu cum-va iti fac rot ? Nu cum-va to gonesc ?Binele soricesc cat de mult it doresc,Ai cat imi esti de scump, o stie Dumnecleil!Cunosc ce reutAti fAcut fratii mei,Ai c. aveti cuvint sA v6 plangeti de ei;Dar et nu sunt cum crecli; cAci chiar asupra forVeneam sri, slujesc, de vreti un ajutor.

pisicl.

lean

v6

Pisicovidl,

282

EA came nu mananc; ba Inca socotesc,De va vrea Dumnedeil, sa me calugaresc."La ast frumos cuvint, Raton induplecat,V6dend ca Dumnedeii de martur e luat,I§I cerii ertaciuni, pofti a veni,Cu neamul soricesc a se 'mprieteni.

duse pe la toti, si it 1'040,Ca un prieten bun ce norocul le da.Sa fi vedut la ei jocuri §i veselii!Cacr §oarecii cred mult la fisionomii,

acestui strein atata de cinstit,Nu le infati§a nimic de banuit.Dar intr'o Ali, cand toti, it detera un bal,Dupa ce refuza, qi limbi si caNaval,Vc6nd ca e in post §i nu poate manca,Pe prietenii sei cert. a 'mbrMisa.Ce fel de 'mbratiseri! Ce fel de sarutat 1

Pe cati gura puneaIndata II jertfia;

Meat abia dot' trei cu fuga au scapat.

Cotoiul eel smeritE omul ipocrit.

Eu prin cotoiul acesta sa ve arat m'am silitIcoana adeverata a omului ipocrit.

Ed. 1838, 1842, 1847, 1863.

Il

§'a

si -1

PRIVIGHETOAREA 5I MAGARUL

Nenorocita privighetoare,CAnta 'n pAdure a ei durere,Natura 'ntreagti da ascultare.Tot imprejuru4 era tricere.

Altii in locu-mi ar descri poateAce le tonuri neimitate,Glasul acela mladietor,Ce c'o 'ntorsura, lina, u§oar6,,Treptat se urcA §i se coboara,Plin de simtire, OM de amor.

284

Eti v6 spuiti numai ca despartirea§i suvenire pline de jaleCa nedreptatea, nelegiuirea,Era sujetul cantAril sale.

Un magar mare ce-o ascultase,§i ca un aspru judecator,Capul plio§tise, sau radicaseCate-o ureche semn de favor,

E§1 'nainte dea povata,§i c'o neroada incredintare :Am fort," II Oise, ad de fata,Dar cieti nu-mi place a to cantare;

Cu toate-acestea am naclejcli bune,De nu iti pare lucru prea grew,La n4te regulf a to supune,Luand d'esemplu can tecul met."

Atunci incepe cu bucurieUn cantec jalnic §i nedoplit,In cat de aspra lui armonie,Toga paclurea s'a ingrozit.

'n

eai

285

Privighetoarea, fora sfialA,vise: Povata e in zadar,Cadi d'a0." urma-o, nu eCA eti in locu-tf n'a§f fi magar,"

Ed. 1838, 1842, 1847, 1863.

CANELE SI CATELUL

Cat imi sunt de write unele dobitoace,Cum lupii, ur§ii, 'ell, §i alte cate-va,Care cred despre sine ca pretuesc ceva!

lle se trag din neam mare,Alta o 'ntimplare :

poate sunt nobil, dar s'o arat nu-mi place.Oamenii spun adesea ca 'n ton civilisate

Este egalitate.Toate iau o schimbare, §i lumea se ciopleste,Numai pe not mandria nu ne mai parase§te.Cat pentru mine unul, fie§te tine §tie,

C'o am de bucurieCand toata lighioana, macar si cea mai proasta,Cane sadea imi Bice, iar nu domnia-voastra."

A§a vorbea deunazi cu un bow Ore-careSamson, dulail de curte ce latra foarte tare.

Ai euB

287

Ca te lul Samurache, ce sedea la o parteCa simplu privitor,Auqind vorba lor,

§i ca, nu at mandrie, nici capritii desarte,S'apropie indata,

arate iubirea ce are pentru el:Gandirea voastra," qise, imi pare minunata,

simtemintul vostru it stimez, fratiI met"Not' fratil tel," respunse Samson On de mane,

NoI fratif tei potae?O sail' dam o bataeCare s'o pomenestI.

CunostI to eine suntem, si ti se cade tie,Lichea nerusinata, astfel sa ne vorbesti ?"Dar i ce-ti pasa? Te 'ntreb eu ce qiceam?

Adeverat vorbeam,77CO, nu iubesc mandria, si ca, uresc pe lei,

Ca volt egalitate, dar nu pentru cate."

Aceasta intre not adesea o vedem,Si numai cu ceI marl egalitate vrem.

Ed. z842, 1847, 1863.

ST

§i

liceati..."

PISICA SELBATICA I TIGRUL

Un cotoit sat pisica,Din dou6 nu still care;Nici mare nici prea mica,Dar foarte mancatoare,

§i din soiul acela ce 'n paduri locuete,§i pe copaci traeste,Vedii un tigru mareTrecend pe o carare.

De sus de pe ghindar, unde era urcata,Pisica socotiCO, poate-a-1

§i far' a perde vreme se adresa, indataLa tigrul ce trecea,Fara de-a o vedea.

ingrozi,

289

Ia staff, rog, putin, jupane de pe jos,Care to socotesti7/Ca nu stia cine esti.

lViandria ce areti cu not e de prisos.Vi din ce neam mo trag, si a stramosii mei

Supt fii de Dumneyi ?Nemuritorif toti, din cer tend au fugit,Subt nume de pisici in lume at trait.Preotil eghipteni in templuri ii slavesc,§i niste tigri midi cu not se potrivesc !"

Dace stramosii tel cu tine semana,Negresit eraa prosti cati for se inching."ROspunse tigrul meti : iar data au avut

Vr'un merit cunoscut,Ceva dumnecleesc,.A.tuncI eu to caesc,

))§i pentru starea to de mild, sunt patruns,Ceti de-ar fi cate spui, oet, prea rOa ai ajuns."

Desi multi au ois'o, ea tot o mai clic :Gloria strabuna pe stramosi cinsteste ;In zadar nepotul cu ea se faleste,Gaud e, cum se 'ntimpla, un orn de nimic.

Ed. 1842, 1847, z863.

19

mg

DERVI5UL 5I FATA

Se povesteste cumca °data,Un dervis pustnic, om cuvios,S'amorezase, veynd o fan,Cu trup subtire, en chip frumv.Dintr'una 'ntr'alta vorba aduse,

in stil neted patima-sl spuse,Vcend Asculta, eu te iubesc,

pentru tine mult patimesc."Stilul acesta, adeverat,Nu mi se pare prea minunat ;Dar pentr'un pustnic trait departeDe ale lumei valuri departe,Putem s, clicem ca nu e prost.Fata rOspunse : Poate-asi fi fostDestul de bun, ca sa te crez,

Dar aste haine bisericesti

§i:

Si

291

Niel n'ail a face cu ce-my vorbe§ti ;77Tapoi de barba me 'nfiorez."

Pustnicul nostru pe loc se duse,IsT rase barba, se pieptana,Nemte§te bine se imbraca,§'o palarie pe cap i§i puse.Yen). la fan: Cum ti se pare ?"0 'ntreaba, spune-mi mai to 'ndoW,I?Vedi ce putere amorul are ?1111-am lasat legea ; alt mai voe§ti ?"

Nu volt. nimica," atunci ea ciise :Credincios mie cum o sa:mi fii,

7; Cand juraminte in ceruri scrise,§i a to lege nu poii s'o tii?"

Fata avea dreptate, de nu vrea asculte:Cine -a facut o crima, poate face mai multe.

Ed. 1842, 1847, 1863.

sad

DREPTATEA LEULUI.

Leul de multi, vreme ridicase ostire,SA se bate cu riga ce se numea Pardos ;Cad era intre dinsii o veche prigonire,i galcevire mare, pentru un mic folos.

sa stie,Cui mai mult se cuvineSA tie pentru sineUn petec de campie

un colt de padure, de tot ne 'nsemnAtor.Ce despartea tinutul si staturile lor.Acum sange mult curse, si multe luni trecura,

Far' a se puteaCine va birul.Elefantul nAsos,

bivolul peptos,

Treat,

§i

§ti,

adicai,

§i

293

Cu lupul coada-lungalMulte isbinqi

Fiesi-care Iulpina era plina de sange.Id se vedea un taur jUrnetate mancat ;Langa el un tovarAs ce sbiara si ii plange ;Colo, un port selbatic fara doue picioare ;

mai la vale vulpea se tavaleste, moare,Oftand dupa curcanii ce Inca sc6pat ;Iar mai vrednic de ,jale era viteazul urs,De done coarne groase in inima patruns.Leul, veclend ca lupta nu se mai ispraveste,Trimise la maimuta, vestita vrajitoare,Ce spun ca §tia multe, si ca proorociaIntimplarile toate, dupa ce se trecea.Trimise, ic, la dinsa, faca intrebare,Cum poate sa ajunga sfirsitul ce doreste.Ea se puse pe ganduri, tusi, apol respunse,Roclend cu multumire darurile aduse :flea sa poata 'mperatul lesne sa birueasca,

Trebue sa jertfeascaPe acel ce in oaste e cleat tot): mai tare,Mai vestit in resboaie, mai vrednic si mai mare."Auclind astea leul strinse a sa ostire:Lighioanelor " vise, via sa vo daii de stire,2)CA, astacli din not' unul trebue sa murim:

Asa va proorocul. Remane-acum sa stim?fine este mai tare.

Cat pentru mine unul, cum vreti... dar mi se pare

facura.

§i

sari

I-all

294

Ca. nu prea sunt puternid, caci patimesc de tune."Vulpea era aproape : Ce-are a face !" _r6spunse,

Inaltimea to evtiOri cat de slab pofte§ti."Dar §i puterea noastraE indestul de proasta."

Strigara, tigrii, ur§ii, si cu un cuvint toateLighioanele-acelea ce erail mai coltate.

Nu re'mane 'ndoiala," le respunse 'mperatul.Epurele sormanul, creg ca-1 tragea pacatul

Sau pacate mai multeDe mosil lui facute,

Veni dea parerea. Dar toti, cat 11 zarira,Asupra-i navAlira.

,,Ia vedeti-1!" strigara, cu buna, 'ncredintareEl este eel mai tare !

S'ascundea urechiatul, §i nu-i placea sti moara,Ca sa, ne faca nou6 biruinta u§oara!Pe el, copil! Luati-1 : el are sa 'mplineascaCe ne-a tlis proorocul din porunca cereasca I"

Canii atunci sarira,'n grab 0-1 jupuira.

Se afla, vre o tara, unde Pap 'ntimplareSA se jertfeasca, leul ? Nici una, mi se pare.Nu still cum se urmeaza, nu pricep cum se poate,Dar v6c1 ca, eel puternici on unde au dreptate.

Ed. 1842, 1847, 1863.

sa-qi

LUPUL MORALIST

V'am spur, cum mi se pare, de nu-ti fi uitat,CA lupul se 'ntimplase s'ajungA imporat.Dar fiind ca v'am spus'o, volt incA sa, ye spin',Ceea ce s'a urmat subt stApanirea lui.AuIind imporatul, ca 'n staturile saleFac napastuiri multe per*I dregatori;cn, pravila stA 'n ghiare, ca' nu e deal sat vale,Unde sA nu vecli jertfe mai multi prigonitori,Porunci sa s'adune obsteasca, adunare

LAng6, un copacit mare;CAci vrea pe unii altil sA-I cam dejeneasca,

'n putine cuvinte,S6, le aduc' aminteDatoriile lor.

Toti se Infatisara, 'nAltimea lupeascaIncept sA vorbeascAC'un glas dojenitor :

§i

pi

296

Domnilor de tot felul! Bune sunt astea toate ?Datoriile slujbei astfel le impliniti ?Nu aveti nici sfiala, nici frica de pecate,,;Sa, faceti nedreptate, si sa napastuiti?Toate slujbele voastre tara vi le plate§te ;

Inca, pe la soroace,cate-un dar vo face.

Dar reaoa naravire,Ce o aveti din fire,Nu se tarnadue§te.Vedeti cu ce morti greleSe savir§esc din lume,§i cum lasa red mime,Acel care fac rele.

Ganditi-ve ca poate veti da cuvint °dataLa 'nalta judecata,

Ganditi vo la suflet, §i luatl dela minePilch a face bine."A st cuvint minunat,

Pe care domnul lup aucl ca l'a 'nvetat,Trecend pe linga sat,

La 14iva unui sfant, cand preotul citeai propoveduia,

Pe multi din dregatori sa planga i-a 'ndemnat.E! ce ati hotarit jupani amploiati ?

Ogre o sa v6 'ndreptati?"Ii intreba atunci inaltimea 'mblanita,Ce purta o manta de oae jupuita.

Si

297

Spuneti o s schimbati purtarea-v6 cea proasta ?"SA, trEti la multi ant' dobitocia voastra,"

Respunse un vulpoiu, in slujbe laudat :Ne poate fi ertat,

Sa 'ntrebLn smerit pe inaltimea ta,De unde-ati cump6rat postavul de manta ?"

Cand mantaoa domneasca este de pet' de oae,Atund judectoril fig sigur c despoaie.

Ed. z84a, 1847, 1863.

vES

-

NEBUNIA 5I AMORUL

In ni§te fabull un poet scrie,Ca Nebunia si pruncti-AmorSe jucati singurl pe o cainpie,In prima-vara vieteT lor.

tiT ca copiii cu inlesnireGases° sujeturi de. neunire;El dar odata se galceviraPentru o floare ce

Striga amorul in gura mare:Cea-laltn, insa, minut cumplit11 isbi 'ndata atat de tare,Cat de lumina ea l'a lipsit.

intilnira.

299

Adinc copilul simti durere,R6maind ast-fel far, vedere.

Trista lui muma, jalbA pornqteL'al sou Orinte, st6,pan ceresc:Va resbunare, se tanguete ;Cu .ea tog compatimesc.

Mars si Apolon, mai c'osebire,Aretau mumei a for malmires

S'adun6, sfatul cel fArA moarte,§i hotArn in ob§tea lor,Ca Nebunia in veci sa poarte,Sa carmueasca Re orbt-Amor.

Aceasta, dreapn, grea osindire,Din diva aceea lug, 'mplinire;Din liva aceea sunt impreunA,§i Nebunia-1 tine de marl.

Ed. 7842, 1847, 1863.

leis

LEBEDA PUI1 CORBULU1

Lebeda odat' aflaseIns cum se intimplase,

Nu pociu s6, ve del cuvintCum-cä intr'un colt de lime,Intr'un loc cu mare nume,§i pe un frumos pAmint,

Ni§te pAserT osandite,Corbi de cati-va ani numite,In primejdie traesc.

Lebedele all din fire,0 ciudata presimtire,Care este dar ceresc.

BSI

301

Asa, sa le isbaveascd;Cu o rivnd parinteascd,Ea pled, pang fn zori.Ajungend intr'o livede,In culcus de vulpe vede,Pul de corb nesburatori,

Care intr'o vizuina,Petreceaa ca in gradiha,De-a for soarta multumiti.Ptserea cea alba 'ndata,Catre dinsii se arath,vice : Puilor iubiti

Soarta voastra e de mildSpuneti cum pe vol in sill;7 Aici vulpea v'a adus ?"Corbuletii in mirare,Respund iute, riclend tare :Noi de voe ne-am supus.

Vulpe, ce e, nu stim spune,Decal c naravuri blineNAcea damp, ar6tai

-.../W.

I

!

302

CA avea coada pe. spate,C'al ei poi- in galben bate,

a ochi lucio§1 purta.

,,Ea, cand ne-a luat de-acasa,Ne-a spus ch la a sa mashAre felurf de manchri;Ch e print de dobitoace,CA pe not va a ne face,Sh ajungem la marl sthri.

Ne-a mai spus a ne e rudh,Ch din virsta cea mai crudhNeamul nostru l'a iubit.Ea, ca §i al nostru tath,

ne tragem ne arath,Din vulturul cel

adesea ne vorbe§te,Ch, din suflet se sile§te,A ne da slava dintai."Lebada strigh cu jale :Sunteti pe a mortii cale,O voi ai corbului fa' !

CAsla,vit.

303

Dar al vostru sec parinte,Cum nu §I-a adus aminte,Ceea ce i s'a 'ntimplat,Cand isi parasi loca§ul,,T din gura läsa capl,Iar de vulpe inselat ?"

Puii, nebagand'o 'n seama,Cale buna,'"I madama,Noi nu §tim ce ne vorbe§ti,

prin astfel de cuvinte,)) SA ne scot): acum din minteCam de geaba to sile§ti."

Eu mo due," lebada qise,Insa vou6 \To sunt scrise,Multe rele sa rabdatl;17CAci prostia-v6 cea mare,

Ca §i-a peni 'ntunecare,)) Nu se poate s'o sOlati."

Ed. 1838, 1812, 1817, 186,3.

clic,

§i

PRIVIGHETOAREA IN COLIVIE

0 cantareata privighetoare,De mica prinsa, sta la 'nchisoare,§i colivia-f era local.Vreme la mijloc multa trecuse,Dar ea se uite tot nu putuse,De unde-a luat'o omul vrajmm.

Ne 'ncetat trista, gandea cu jale,L'a tineretei vesela vale,L'acele cranguri, l'acel isvor,Unde l'a noMii lina tacere,Ea a vie0i canta placere,Razele 1ilei, dulcele-amor.

305

La cate paseri sunt sburatoare,Libera viata e lucru mare ;Natura este patria lor.Asa §i mica paserea noastra,Care de minte era cam proasta,Cata mijloace sa scape 'n sbor.

A sta dorinta e laudata,Cand e 'ntarita pe judecata

i cand folosul e prevoclut ;Dar ea uitase ca, mai nainteO 'nstiintase un puifi cu minte,Ca vrend sa, sboare multi at cticlut.

Ea n'avea aripi, fara mijloaceO pas6rica ce poate face,Decat supusa soartei a fi,Safi sa .a§tepte pana sa-I creascaSmulsele aripi, §i sa gaseascaNoue mijloace de a fugi ?

Astfel pe dinsa o sfatue§teO rindunica ce o iubete,

care gandul ei ii §tiea.

37338 20

Si

306

Esemplurl multe des ii tot spune,i ii arata, cu dovecif bune,

C'acum s6, scape nu va putea.

Ins, junetea neinteleaptA,Poveti n'aeculta, vremi nu a§teaptA;Toate 'nainte-i jucArii sunt.P'intre zabrele ea se strecoara,Putin se 'nalta,, de-o palmA sboara,§i cade indatn, j os .pe pAmint.

Ed. 7838, 7842, 1847, 1863.

URSUL SI LUPUL

Imporatia dobitoceascA,Ca a noastr6, cea omeneasca,Statornicie vec1nic6, n'areToate supuse sunt la schimbare !

Din manA 'n inftna, sceptrul se plimbA,Cel de erl mare, ast641 e mic ;Let pe urs bate, urs pe let schimbA,Dintr'o 'ritimplare prea de nimic.

De curind ursul pe let schimbase,§i pe domnescul tron InMtat,Carma in labe tare-o luase,

cu verch tufe sta 'ncoronat.§i

gi

308

Bator ea insa sunt a v6 spune,CA ursul cela, macar GA urs,Dar sentimente avea prea bune,De-al ob§tei bine era petruns.

Fearele toate 'ndata ce-aflara,CA le-a dat cerul un stapan not,SA se inchine luf alergara,Una c'o vaca, alta c'un

Lupul in urma spre tron se duce,§i dupa vechiul bun obiceitlMarie-sale plocon ii duce,§i inainte-I pune doi mei.

Intr'o frumoasa precuvintare,If dovede§te c'ar fi avendNiste chrisoave aratatoareCe-at facut ur§ii (jet nu still cand.

C'aste chrisoave, pe pei de oaeScrise cu apa, spun lamurit,Cum at mers ur§ii la o batae,

cate mure ei at jertfit.

boil.

309

Cu plecAciune apoi 1-arata,Cum-cA din suflet s'a bucuat,De intimplarea cea minunatADe 'ncoronare tend a aflat ;

Cum c dore§te supus sM" fie,CA tot-deauna el l'a iubit,CA pentru dinsul vieti o mieSA le jertfeascA e multumit.

Ast-fel de vorbe se clic in lime,Ins drept forma, se socotesc ;CAci fiesi tine le iea de glume,Care se uItA cat se vorbesc.

Dar ursul credo, se amage0e,In slujbe pune neamul lupesc ;Cum a prieteni are, gande0e,Care persoana lui o slAvesc.

Du$ o vreme leul se scoalA,TocmaI tend ur§if mort it credea;Dupe o mare si lungA boalA,Vine sA-0 cearA tronul ce-avea.

310

Locuitorif se ingrozira ;Vestea se dUse pan' la palat ;LupiI Indata la lei fugirA;Pe-al for prieten tot l'ati

Taurii numai ce nici °data,A-I fi prieteni nu s'ati jurat,Peste cincl sute venira 'ndata,Pe domn §i tara ei au scapat.

Prea cu lesnire omul se 'n§ala IDar foarte mare face gre§a1A,Cine la vorbe da credemint.Faptele numai ne dovede§te,Fie§te cine cat pretue§te,De-avem prietenI, §i care sint.

Ed. .r838, 1842, .1847, 1863.

lasat.

BOUL 5I VITELUL

Un bou ca toti boil, putin la simtire,In clilele noastre de scut' ajutat,i decAt toti fratii mai cu osebire,

Dobandi 'n cireadA un post insemnat.

Un boil in post mare? Dropt cam ciudat vine,Dar asta se 'ntimpla in on care loc :Decat multA minte, §tiii c e mai bine,SA ai tot-deauna un dram de 'norm

.A.qa, de-a vietei veselA schimbare,Cum §i de mandrie boul st6pAnit,Se credea ca este decAt toti mai mare,CA cu dinsul nimeni nu e notrivit.

312

Vitelul atuncea phn de bucurie,Auclind ca unchiul s'a facut boer,Ca, are clAi sums. si liveVi o mie :

duc," Vise 'ndat6,, nitel cer."

Far' a perde vreme, vitelui porne§te,Ajunge la unchiul, cearca, a intra,;Dar pe loc o slug, vine §i-1 opre§te :

Acum doarme," Vice, nu-1 pociti supers,."

A_cum doarme ? ce fel! pentru 'ntaia dataDupA, prancl sa doarm6.! obiceiul luiEra sa, nu §eazA qiva nici °data, ;Ast somn nu prea-mi place, §i o sa 1-o sputa."

Ba sa-ti cauti treaba, ca mAnanci. trintealA,S'a schimbat boerul, nu e cum it stiff :

22Trebue 'nainte-f sa mergi cu

Priimit in casa, daca, vrei sa fit"

La o mojicie -atata, de mare,Vitelul respunde ca va a§tepth;Dar unchiul se scoala,, pleaca, la plimbare,Pe Tanga, el trece, far' a se uita,.

0,16 fan sa-I

sfiala,

313

Cu mahnire toate baiatul le vede,Irish socotete c unchit-a orbit;C d fearA. 'ndoiala nu putea a crede,C buna sa rudn, sA-1 fi ocolit.

A doua di iara§i prea de dimineatA,SA-T gaseasca, vreme la dinsul veil ;0 slugA, ce-afar, il vedea c 'ngheatA,Ca sa, -1 fact, bine de el pomenl.

Boerule," dice, a0eapt6, afarARuda dumi-tale, al doamnel vaci fiti."

Cine ? a mea rudn,? mergi de-1 da pe scars;N'am astfel de rude, §i nici volt sa-1 stiff .."

Ed, 1838, 1842, 1847, 1863.

VULPEA LIBERALA

Vulpea Para 'ncetareStriga 'n gura mare,

Ca de tend elefantul peste padurI domneste,Trebile merg la vale, si lumea patimeste ;

Ca, este nedreptate,Ca va sa cheltueasca .

Veniturile toatePentru masa domneasca.

De-acestea elefantul, cat a luat de Mire,Temendu-se, cu dreptul, de vreo resvratire,Pe epure la vulpe cu un bilet trimise;0 invite la curte, o 'mbratise si-I vise :Am aflat, jupaneasa, ca at mare talent ;

Voiti sa to puit in pane,incepend de mane,

315

Iti dam cu multumire,Ca un semn de cinstire,

))Al gAinelor noastre intins departamentCauta-ti bine treaba."

Pe seama mea to lasa!"Ebspunse oratorul, si sarutandu-I laba,

Se intoarse acasa.In Iiva viitoare

Vulpea, ca tot-deauna, veni la adunare,Dar insa oblojita, pe sub barb& legata,§i cu un lipan mare la cap infavrata.Ce al, de suferl ast-fel o intrebara toate.

hal e reu de aseara, imi e reu cat se poate,,;i cu trebile t6rei sa m 1634 in pace.

Domnul §tie ce face ;El ne 'ncetat gande§te la al obqtdi folos.Adio! sunt bolnavA, m'am innecat c'un os."

Cunosc multi liberali: la vorbe el se 'ntrec,Dar pana in sfir§it cu oase se innec.

Ed. 1842, .1847, 1863.

'?"

MERLA 5I BUFNITA

Intr'o padure deasa, de cetati departata,Merla se 'ntilni seara cu bufnita umflata.Prietena," ii Vise, ti-q face o 'ntrebare,Data a mea 'ndrasneala n'aduce suporare:Spune-mi, m6 rog, lumina do ce nu-ti e placuta?)) De ce staff toata qiva ascunsa, nevOcluta ?Nu cuno§ti, cum se vede, razele diminetei,Dulceata primaverei, placerile vietei.Poate e§ti ru§inoasa §i crecli ca nu canti bine,Dar eti §i alte paseri mai demne dent mine,Iti vom da 'nvetatura si vom pune silintaSa-ti mai subtiem glasul cat va fi prin putinta.Vino mane la mine sa mergem la plimbare,Ca sa fad cuno§tinta on o privighetoare."Bufnita u rOspunse: Iti multumesc, iubita,Ea cu soarele vostni nu sunt obicinuita ;

317

Iml supera vederea. Lumea o sa m6 vaza,Insa, cand m'oit deprinde cu a luminel raza."

neamul nostru nu este Inca 'n stare,Ca altele, st, fact, cerctrl de 'naintare ;Ca 'nvotatur' adinca, idei, filosofie,Sunt prea vatemttoare l'a 1111 copilarie.Declamati' aceasta, pompoasA, ingamfata,De vretl, poate sa fie despotilor iertataNumai for le e bunt, a unul neam orbire,MI nu-1 last, vaza a sa nenorocire,Dar in gura acelor ce-o die pe din afara,Sat e o nerodie, sail este o ocara.NoI le-am putea r6spunde putinele cuvinteBufnitef adresate de merla cea cu minte:AI vorbit de minune. Dar is spune-mi, vecina,Daca ma car cercare to nu facI vre odata,St, scotI cel putin capu din noaptea 'ntunecata,ApoI cum te-I deprinde cu scare, cu lumina?"

Ed. 1842, 1847, 1863.

Multi* ca

:

sersi

die,

CUCUL

Cucul, pasere proasta, dar plina de mandrie,Socotind c'al sea numeEste vestit in lume,

B_otari sa maz faa vre o calatorie,Ca s'adune respeeturI, §i insu0 sa, priveascaCu ce chip it slavqte natia pasereasca.Plea, dar abia merse pana 'n vecinatate,

gasi felurime de paserl adunate,Care din intimplareSe 'ntreceat la cantare.

Statil sä le asculte : toate pe rend antara,Care prost, care bine, talentu-§I aratara.Iar bietei cotofene II cerura iertare,

C6, nu -i dat ascultare ;Ii clisera : Taci, soro, to roaga o4tea noastra:Despre cantec ne iarta, e§ti ca un cue de proasta."

i

319

Ast-fel pats' §i cioara ; in ris ea fu luata,cu un cuc nemernic de toate comparata.

De-asemenea -onoruri cucul sup6rat foarte,Se duse mai departe.Dar on unde mergea,Nimic alt n'auclea.In sfir§it obosit

i desnadajduit,La culbul s6ii veni,Far' a se mai opri.Pull cat 11 zarira,Pe loc it ocoliraApoi ii Intrebara :Ce mai veste pe- afar ?"

Urita," le respunse, si vrednica de jale:Am umblat-multe locurY, dar nu m'am multumit.Toate imi par schimbate, §i toate merg la vale,Paserile sunt bete §i lumea-a nebunit."

Tot omul despre sine lesne se amage§te.Nimenea nu I§I este aspru judecator ;Dar judecata ob§tei e o Invetatura.Multi ce se cred pe sine un ce rar in natura,Mai lesne lumea nu §tie ce vorbe§te,Decat sa va sa-§1 simta nimicnicia lor.

Ed. 1842, 1847, 1863.

Si

4ic ca

ULEUL SI GAINILE

Ion prinse un uleu, si duc6ndu-1 acastl,Il leaga cu o sfoarh.Lang, cotet afarA.

De o vecinAtate ash, primejdioash,,cocosi si gaste inth,I se ingrozirA,

Dar cu 'ncetul, cu 'ncetul se malIncepura sa vie cat colea sa-1 priveasca,

Inch, si s6,-1 vorbeascLUleul cu bland* le priimi pe toate ;Le spuse c6, se crede din suflet norocit,Pentru vizit' aceasta cu care Fat cinstit.OA el insusi nu poate, dar II pare reil foarte,

obicinuirA.Mini,

321

La dumnea-lor sa vie,Visita sa le 'ntoarca dup' a sa datorie.Mai adaoga, insa ca, data dumnea-lor

Ti vor da ajutorCa sa poata scapa,El le fagadue§te,

i Dumnezeil cunoa§te cum vorba §i-o paze§teCa, la on ce primejdii va §ti a le-ajuta;Inca din inaltime el le va da de §tire,and asupra-le vulpea va face navalire.

Asta fagaduiala,Nu mai lasa 'ndoiala.

i gainile proaste, ce doreati sa gaseascaPe tine -va destolnic sa va sa le pazeasca,S'apucara de lucru; acli, mane, se 'ncercara,

cu ciocuri, cu unghii, abia 11 deslegara.Uleu-§i lua sborul. Dar se intoarse 'ndata,

i ATI o gaina, pe urma doue, trei,Pe urma ate vrei.

Ce paza este asta, striga una cu jale?Vorba mariei taleEra sa ne pazesti,Iar nu sa, ne jertfe§ti."

0 ! eu §titi foarte bine cuvintul ce v'am dat,ce fel m'am jurat.

Dar cand me juram ast-fel, eram legat, supus,Acum insa sunt liber §i v6 vorbesc de sus."

37338. 21

-,,,,,W%.,,,,,,"....

§i

§i

322

EU, de -a0 fi fost ghina, nu 1'4: fi slobozit.Dumnea-lor au facut'o §i ve'd ch s'ail chit.

E o gre§alh mare pe hoti sh ajuthm,Panh sh nu cunoa§tem cu tine ne'ncurchm.Ei abia se vocl slobocli juramint !La Fontaine la aceasta vorbe§te ca un sfint:

Uleif suntChnd sunt nenorociti.

Ed. 1842, 1847, 1863.

§1-adio

ein.stig,

CANELE MAGARUL

Cu urechea pliostita, cu coada 'ntre picioare,Cane le, trist si jalnic, mergea pe o carare.Dupa, indestul umblet, iata crt-1 intalneste

Un magar, opreste :Uncle te duel," tise.

tiff par'ca te-a ploat, ce reu ti s'a 'ntimplat ?Asa staff de mahnit."

Dar, sunt nemu4innit.La imporatul leii in slujba, m'am aflat;

Insa purtarea lui,De e slobod s'o

M'a silit in sfirsit, sa fug, sa,-1 parasesc.Acura cat at stapan ; bun unde sa-1 gases° ?"

Numai de-atat te plangi?" magarul intreba?Stapanul Val gasit, it vecli, de fata sta.Vino numal decat la mine sa, te bagi;

5I

II

gi l

324

iti ftigAduesc,Nu roils to hranesc :

Nimic n'o sa lucrezi, nice grip, n'o s6, tragi."La propunerea sa cAnele i-a rospuns :

AscuM-mo sai spuiu, e reti a fi supusLa ori care tiran ; dar slug, la mAgarE mai umilitor, si inch, mai amar."

Ed. /842, 1847, 186s.

Et.

BURSUCUL 51 VULPEA

Bursuculuf if venise rindul §i el se domneasca,Peste un pogon de tufe in padurea parinteasca,Pe margin.ea unei ape. Regatul if era mic,

§i acel ce iI vecluraTog o unire

Se invoesc a spune ca nu era alt nimicDecat o miniature.Dar riga voiajase,§i 'n streinatate-aflaseCa, un bursuc domnitorCe va se - §f face, un numeMare §i faimos in lume,E neaporat datorSe iea un ton de marire,Se dea porunci pe o§tire,

326

Chiar de n'ar avea soldati.Caci ast-fel obisnuescTog acei care domnesc,Duci sat regi sat imperati.Asa el si sloboziPatru ordine de diIntr'acest chip redigeate:

Mtn armiile noastre de linie si de mare,Cavalerii, infanteril, si artilerii usoare,

Poruncim si cele-lalte."0 porunca din acestea, nu stit cum s'a intimplat,

De vent a fost aruncataIn Cara invecinata,

Unde domnea leopardul. Acest domn s'a Ingrijat,Vodend ca bursucul areArmie asa de mare.

Spre a it Inca mai sigur, el intr'acolo porniPe ministrul din afara, pe vulpe, porunclSa saluteze pe printul, dar in taln' a spiona§i a trage cu urechea, iar mai ales a aflaCum merg trebile pe-acolo, cat e de primejdios,§i cata armie tine vecinul set cel paros.Sfirsindu-se ambasada, vulpea inapoi veni ;Se infatise la carte, se inchina, si vorbi.

Porunca am implinit;Cu ochi-mi le-am vedut toate,§i poti dormi linistitFara sa ai griji desarte,

§i-I

327

CUI toate-acele armil de linie §i de mare,Cavalerit, infanterii si artilerit upare,Nu sunt alt, poti fi prea sigur,pestritule imp6rat,Decat un soldat pe ap6, o luntre pe uscat."

Vanitatea e mic viiu, dar cu bun 'ncredintareEa adesea ne espune la ridicol foarte mare.

Ed. 7863.

si

5ARLATANUL S,I BOLNAVUL

La un negutator mare,arui vederea-i slAbise,FArA, nici o invitareUn doctor vestit venise.

Cand clic vestit, se 'ntelege c, nimeni nu-1 cunostea;Ins6, avea atestate,Numai in our legate.

Diplome ce 'n Academii luase, cum el clicea,Prin teri care nick' odata,Nu au figurat pe harn,

Dar care cu bun, seamy el nici le-ar fi parasit,De-ar fi mai avut acolo vr'un bolnav de lecuit.

Bunul pAtima it crede,Doctoral vreme nu perde

Ci-1 unge c'o alifie, apoi la ochi l'a legat.Apoi, dupA ce Yi spune din partea lui Ipocrat

329

Ca are sä §eada, ast-fel o s6ptemana deplin,Intinde mama . . . pe masa, era un frumos rubm,Inel de forma, antica, vechit suvenir parintesc ;Doctorul it ea, se duce, §i ca sa ye povestescMai pe scurt, el vine Ian a doua §f-a treia di,

ne 'ncetat, tot-deauna, la on ce visita nounLua, cate unul, done,

Din lucrurile mai scumpe ate in casaCamd se 'mplini septemana pe bolnav it deslega :

Uitarte, cum ti se pare, cum vecli ?" it intreba.Cum vecl?" rospunse bolnavul, imprejurul se.1 privind,din averile sale nimica ne mai zarind ;

Cum v'e'cl? nu §tiii frate, atat numai pociti sa ticCa din ce vedeam odata acum nu mai vecl nimic."

Cunosc patrioti politici, care-a§a, esploatezSimplitatea populara, §i ei singuri profitez.

Ed. r862.

§i

§i

031,

pi

ATELAZUL ETEROGEN

Un om avOnd un armasarIl inhAira la jugC'o vit6, de mAgar

cu un boil de plug.Boul fiind sacat,La un picior rAnit,Magarul ne 'nvotat,§i prea reu narb.vit,StApAnul for din carStriga, plesnea 'n zadar :Calul se asvirlea,Dar boul it oprea,Magarul it lovia,§i carul nu mergea.

Prea ret potrivit,"vice un treator.

lai

331

E§ti foarte amAgit,7; Domnule privitor,"Rospunse omul, EaLumea am visitat,i, daca vrei sti -ti'l,

Inteinsa am aflat71Mu lte dregttorii

Tot astfel intocmite ca atelazul met."

Ed. 1863:.

EPURELE, OGARUL SI COPOIUL

Calitatile noastre cele mai lr&udateNe sunt ades in lume drept crime reprobate;Aceasta se intimpla de ate on prin ele

Oprim esecutarea intentiilor rele.

Epurele °dataFu tras, la judecata,

De un ogar. In tufe atuncea presidaCopoiul, §i sentinte f r apel el da.Ogarul catre el a§a se adresa

'n limba lui striga :O to ce presidezi senatul cel canesc,

Te rog sa mo asculti : eil viil sn, jeluescDe acest ticalosCe sufletul mi-a scos.

Caci vrOnd a-1 intalni, pe deal sail pe campii,El fuge par' c'ar fi gonit de vijelii;

Ski

333

))'apoi n'alearga dreptCu el sã poti da piept,17Ci merge tot cots

sare curmezi§.C'un cuvint n'are pas, nici umblet creOinesc.

Dar ce a. mai vorbesc?Gaud chiar maria ta, de-o fi cum am aflat,Ai fost adese on de dinsul insnlat?"

Destul," 16,tra, atunci copoiul cafeniii;Pe el nici ii ascult, purtarile-i le stiltOri ce pentru el creel, oeftndit

S6, fie jupuit.Carnea va r6manea pentru judecator,Iar labele vor fi pentru jeluitor."

Ed. 186s.

si iata -1

4

URSUL 51 VULPEA

Ce bine ail sa mearga trebile in padure,Pe imp6ratul tigru cand it vom resturna

§i not vom guverna;"J Hcea unei vulpi ursul, c'ori cine o sa jure

Ca nu s'a pomenitUn timp mai fericit."

§i 'n ce o s stea oareBine le acest mare ?Il intreaba.

In toateMai ales in dreptate:

A.busul, tilharia, avem sä le stirpim,§i legea criminal, s'o imbunatatim;CAci pe vinovati tigrul intai ii judeca

))§1apoi II sugruma."Dar vol ce-o sa le faced ?"

335

Not' o sa-1 sugrumam))'apol sa-1. judecam."

Cutare sat cutare,Care se cred in stareLumea a guverna,Daca din intimplareAr face incercare,Tot ast-fel ar urma.

Ed. 1863.

CORBII 5I BARZA

Pe o campieMare, bogatd,Urmd °data0 batalie

Asprd, cumplitd, neasemAnatd,In cat cadavre nenum6rateZdceati grdmadd neingropate.Corbii indatd luard stire;Lacomi de pradd ei ndvdlird,

cu grAbireAcl sosird.

i dupd ce mancard, dupd ce b6urAMu lt sange, incepurdC'un plac ingrozitorSA cante cina lor.

337

Barza cea simtitoare,Care pe om iube§te,

'n preajm6,-I se nutrete,V6dendu-i de departe,Le striga : Cum se poateAs.a. neru§inare:

E locul pentru cina ? e ora de placerePe un pamint de doliu, in diva de durere?

Mumele isi plingIsvorul bog4tiei,Campul, e ruinat;Iar voi v6 indopati

cantati !"De-aceasta ne ertati."

Respunse de ()dataCeata intunecatA,Omului cat if placePoate fi ruinat,Dar not' suntem in pace§i mult ne-am ingra§at."

Acei ce de a terei grea soarta profitait;Ce de streini in posturi, in ranguri se 'naltara;Ce prin trAdari, basete sunt astadi marl, bogati,

Poate §i decorati,Dupa a mea parere, sunt corbi neru§inati.

37338 22

fill;

338

Dar aq dori sä-mi spunetY, domnilor cititori,(Caci eti vorbesc de-o tara,De tot imaginara)

La not se aflti oare ast-fel de muritori ?Daca aveti de oameni idee a§a proasta,Las respunderea toata, asupra Dumnea-voasta.

Ed. r863.

CALUL VINDUT

st

DIAMANTUL CUMPERAT

Plin de bucurie mareOare-cine imi spunea,C'a vindut din intimpiare§i cu un pre de mirareUn cal prost ce el avea.

bietul cump6rator,"]?icea el, s'a inselat§i putin cunoscetorOrf-ce I-am cerut mi-a dat."La acestea ce dic?Atunci n'am respuns nimic.

Dar peste putine dile it vecl ins furios,§i imi strigA : Nu stiff frate, un misel, un ticalos

CM

sä-I

340

17Ce semana om de treaba, Para mild, m'a 'n§elat:

Mi-a vindut o stela proasta drept un diamant curat.Cum ti se pare aceasta ?' a§a cum mi-a parut27 Intimplarea de deunadi cu calul ce ar vindut."

Strigam si protestam tareCand nedreptatea cerctim,Dar multi urmam la 'ntimplareFapta ce o defaimarn.

Ed. r863.

--Wii

PORCUL LIBERAT

Cand s'aii liberat Tiganii, in anul de la Hristos0 mie §i . . . . nu stiii ate ; unul din el, omenos,Vru §i el sa libereze pe un pore ce Il avea,

in jug de multa vreme Tanga §atra ii tinea.Il chema dar, i ii clise Porcule, purcelul met,Cunosc insumi, din cercare jugul cat este de greil,De aceea to fac liber ; de-acum po' a vietuiOff cum ti-o placea, §i hrana singur a ti-o dobandi."

Sa trae§ti! insa, stapane, in gradinf pociil et intra,Pepeni, dovlecei §i verze fara grip, a manca ?"

Ba nu, astea cunt oprite." A§a dar multumesc :Cu un sfert de libertate, drept sa spuiti, nu m6 'nvoesc.Ba cre1 chiar ca e ru§ine, cand tot' porcii all traitLa co§are in robie, sa es et ma' osebit;

§i:

iti

342

S , -ml' ridic mai pe sus botul si de treapta for sa, fug.Tapoi ce ar dice boil' vedendu-me farA jug ?"

Unit' 'nteleg libertatea ca porcul cel tiOnesc ;Alta' deprinsi cu robia de ea greti se desp4rtesc.

Ed. 1861.

CASTORUL ALTE LIGHIONT.

Mai multe lighioane, locuind intr'o vale,Erat des vatemate d'un iute riu vecin,Care esind cu sgomot din malurile sale-Strica vizunii, cuiburi, §i traiul for cel lin.

Ele dar s'adunarA,i mult se consultara,

Ce fel ar putea face,prin care mijloace

Stavila ar opuneL'acea inecciune.Fratf," Iise un Castor,Zidar de soiul lui,Eti asta socotesc:De mi-ti da ajutor,Sa, m'apuc s, cladesc

Zid tare de pamint §i apei sa-1

$I

§i

opuit.

344

Bravo! bine-ai gandit,"Strigail totii pe loc;Esti patriot vestit§i mare dobitoc."Castorul incantatFar' a mai MboviS'apuca, de lucrat,Dar nu fu ajutat,i prea roil isbuti,

Cb,ci riul furios,De multe ploi umflat,Isbl s'asvirli. josPtimintul inMtat.Atunci cei-lalti fugindPe mester blestematii toti ii defAimat

Is)icend: Ce ticAlos!El a pricinuitROul ce s'a 'ntimplat,Pentru ca. a cercatIn neroadA-i dorintLucru peste putinta.E0. l'am povAtuit,Dar nu m'a ascultat,i de aceea not'Tragem aste nevoi."

345

Adese on virtutea ma se pretuecte :Orf ce nobilA fapta, on ce dreapta, 'ncercarePentrii-al multimei bine §'a teref aporareMi§eif o defainth, data, nu isbute§te.

Ed. thOs.

MIELUL MURIND

Fill al unuf berbece care de mult murise,Un miel se bolnavise,111u§cand din intimplare0 'nveninata floareSat iarba, nu se stie ;Destul ca a lui moarteNu mai era departe.

.A cum el i§1 facuse datoriile toateCate §i le fac meif in ceasul cel cumplit.

Muma-sa cu durereIncepuse sa sbiere ;

Il saruta sermana plangand necontenit,dicea : Ce-rni e buna viata fara tine ?

,,Cu l' mo 1asi faul met ?Spune tatactet, draga., ca, vit curind §iCaci pe aceasta lume nu mai Wept vr'un bine !"

ea,

347

Dar ce sa-i r6spunz, mama" intreba micul mielDe-mi va face 'ntrebareDespre a turmei stare`?,Tu stiff bine ca elIubia mult sa vorbeasca

De dulaii din turma si de ceata lupeasca."Spune-i ca turma toata zace de rea galbeaza ;

Ca are seapte doctori ce prea ret o trateaza.Mai spune ff ca ciobanul a pus pe un nepot,Ce tata tet-1 cunoaste, ingrijitor la turme,Ca sa stirpeasc' abusul si relele sa curme.

Atata spune-T numai sl 'ntelege el tot."

Dupa acei din preajma, care if ocolesc,Poti judeca prea lesne pe cei ce carmuesc.

Ed. 1863.

-V-

ZUGRAVUL SI PORTRETUL

La un zugrav foarte vestit mergend din intimplare,Portretul met if comandaf ; intai insa 'ntrebareArtistuluf ii adresai, de poate sa mi-1 facaAsa cum orl cut' l'o vedea portretul met sa place,;Caci am un mare interes, voit ca 'n streinatate,'anume 'n Franta mai ales, la ochf sa posit ell bate,

Mind acum de maritat o fata foarte Tara,§'ai et' epitropf cautand barbat in asta Cara.

Prea lesne," imi respunse el, nu e intaiasf dataCand pe uriti facend frumosi luai o buna plata.

EV negru, te voiii face alb ; esti slab, te ingras bine,Numai vecli de portret departe a te tine."Vorbind asa, me zugravi, si dad. al met. numeJos la portret n'ar figura, nicf un crestin pe lumeN'ar putea crede ca sunt Et, atat sunt de schimbateTrasurile-mi, ochi, gura, nas, si infrumusetate.

349

Al nostri rid catl mg cunosc, dar Area putin imi pass,De volt putea sa dobindesc pee nobila mireasa,§i daca vre un venetic, esit din tori streine,Sail Venn romin mai indrasnet n'o isbuti mai bine.

Redactori care laudatiPe unit' dintre candidati ;Ce prostilor le dati virtuti,§i elocuenta celor multi ;Ce pe rei faceti virtuosi§i patrioti pe

Creel a nu rai potriviti cu omul ce m'a zugravit,Sau cu vestitul Carcalechi, redactor care a trait,

Al carui jurnal fabulosEra destul de mincinos,Dar care eel putin spuneaAcelor care nu-1 credea,CA adevarzi-adeve-rat"Este prea lesne de aflat ;Ca n'aii decat sa is pe dosCate a scris el de prisos,

'atunci pot fi incredintatiCa n'aii sa fie inselati.

Ed. 1863.

ticalo§I,ye

CATARUL CU CLOPOTEI

Deunadi un vacar de satCatarului atirnatSalba de clopotef,Numindu-1 el ingrijitor

inainte mergotorCiredei de vita'.Insa curind s'a 'ncredintatCa s'a facut mare OcatCu bietul dobitoc,Care, cat s'a simtitAsa Impodobit,Striga : O ce noroc !In sfarsit iatb-me chematLa gradul ce am meritat.Meritul met necunoscutDe lumea toata e vedut.

I-a

351

Acum de sus am se tratezSoiul dobitocesc ;Pe nimeni nu mai salutez,Caci prea mo umilesc."

Asa qicend, asa fact,plin de ingamfare

El clopoteii incept'SA-I rune foarte tare.Asa de tare ii sunk,Cnt mintea i se rosturnA ;

i el, care june fiind,Trecea de cam smintit,Acum mai mult imbtitranindDe tot a 'nebunit.

Cum socotiti si dumnea-voastit,Dar eti gandesc c6. 'n Cara noastit,Se an asa dregttorNumit chiar excelenta,,Ce cu cata,rul sunlitorPoate da cohcurentrt,Care so crede om de statChiar si politic insemnat?

care netAgAduitDe clopotei este smintit.

Ed. 1863.

§i

§i

LISTIA, RATA SI GASCA

Spun ca 'n vara trecuta, o lisip si-o rap,Al lebedei de balta consilieri privati,Supt presedinta gastei strins de dimineap,Pe lac la Cismegit. Acolo invitatiErati, din Malt ordin, a hotari in sfat

0 pricina de stat,AdicA prin desbateri adincf sa chibzuiascaPentru un peste mare cu ce sos se-1 gateascA.

Caci lebada gatoasaYob, sã dea o mash.

Mare le fu galceava si lunga convorbirea.Presidentul le (Aso: Fratilor Senatori,

72Sa 16,s6m chibzuirea.Pricina, cum se vede, e foarte delicata,

dup'a mea pArere trebue amanata ;Veniti mane in zori."

n§i

sine

353

Propunerea aceasta cu toti o aplaudaraSi pentru 'ntaia-oara,Pe gasca laudara

Pentru a ei idee, apoi se risipiraSi a doua Ali iara loc venira.Pan' a doua Ali insa stiti ce s'a intimplat?Fiind vary si soare si o caldura mare,

Pestele s'a stricatSi racii rat mancat.

Cuvintele-aci scrise sa nu ve para glume;Consiliuri d'acestea vedem destule 'n lume

Si la. not mai alesSe 'ntimpla foarte des.

Ed. 1863.

3

l'acelasi

IV.

EPIORHillE

357

I.

Un osindit la moarte pentru o vine, mare,Rugh pe un prieten, sd facd incercare,Ca unul ce la curte avea multi, putere,De la print sail ministri iertarea lui a cere.

respunse acela, nu to pociti ajuta,Pentru-c, de as face-o, eta' to -as compromita."

Ed. 184, 1847, 1863.

A I"

358

II.

CELUI CE SCRIA

CA POESIA E 0 BOALA NELECUITA

Dar, boala poesiei este nelecuita;Al clis §i to in vial a-ti un singur adever.Dovada la aceasta e musa-ti cea pocita,

versurile tale care se trag de per.De-atata vreme lumea i§1 bate joc de tine,

'n be sa pui silinta a seri ceva mai bine,Din Ali in Ali 'nal tare te ved ca, schiopatezi.Ce doctor a§a mare poate sa se gaseasca,De a to nebunie sa te tarnaduiasca,Sat cel putin sa faca in prosy sa visezi ?

Ed. 1842, 1847, 1863.

§i

359

D. ** *

M'am silit tot-deauna sa-mi dobandesc bun nume,§i prin purtari cinstite sa me cinstesc in lume,Fara, sa am mandria sa oic c'am isbutit.Dar de cand lual stire ca tu, ca tine,Me defafmati in ob§te §i vorbiti reil de mine,Incep sa, me creel sigur de ceea ce-am dorit.

Ed. 1842, 1847, 1863.

§'altii

360

IV.

Un preot cuvios°data spovedea.Un print religios,§i ast-fel ii vorbea:

Ajuta, domnul met,Pe cati saraci gasesti,Caci chiar pe DunmegetIntr'insii it cinstesti.

tii ceea ce-a gritAl tumel creator,Ca, cerul e gatitDe mostenire lor."

O! data e asa," r6spunse multumitAcel spoveduit,

o grija sa cuviosia to ;Caci bunul Dumnecleti, de mo va ajuta,

fagaduesc,Pe tog supusii mei de rain sa-i pregatesc."

Ed. 1842, 1847, 1863.

Niel n'af,

Et itf

361

V.

In iad, mai deunazi, cati-va reposati,Care in viata treceat de 'nvetati,Dedesera jalba, aratand ca. cer,SA se pedepseasca jupanul Volter,Pentru cate rele de dinsii vorbea,

Atunci cand traia.Domnilor," striga, Volter manios,

Jain ce ati dat este de prisos ;Ce pedeapsa-mi vreti? ce ret imi doriti ?Et ve socoteam destul multumiti,Cand in Bucuresci, dupa cum v'am spus,Doi vrNmasi ai mei stig cum m'at tradus."

Ed. 1842, 1847, £863.

v.

RHDZIGERI

ADIOLVI

LORD BYRON LA SOFIA SA

§i in adio ! §i (lacy relei soarteIi place a fi vecinic.... adio iar4I clic !Zadarnica ti -e ura, peptu-ml fara. moarteDragostea mea viaza,; nici secoli nu o stric,De ce nu pociii in ochi -1I inima-mi a desface,Pe care-adese capulI it rezeme cu pace,CAnd somnul cu dulceat6, pe gene -ti odihnia 1§i ast-fel s6.4I arate ascunsa ei gandireCad poate vei cunoWe c'ai fost in amAgire,

to despretuire nedreaptA vei vedea.

sfarOt

an

I

p,

366

Lovirea ce-mi dal mie de oameni se slAve§te,Mid rana-mi sangereazA, plAceri el afr atunci!Dar vecli ca asta lume amar te necinste0e,Intemeindu-ti slava pe ale mele munci.Cu toate ca 'n credintA gre§ala-mi este mare,Cu toate ca in faptA, dupA a mea purtare,Destule am eti singur asupra-mi a 'mputa.Dar cruclii nu puturA un alt brat sa gAseascA,Atat sa me sfisie s'adinc sa mo rAneascA,Dec At bratul ce-odatA cu drag me 'mbrAtip?

SA nu te 'risen atAta : amorul cu'ncet pereDar iarA§:i nu mai crede ca. inimile potPrin on ce departare, prin on care tacere,Prin on ce silnicie schimbate-a fi de tot.A to incA pAstreazA amorul catre mine,A mea e sAngerandA, dar insa pentru tineBate, s'asvirle, arde, si arde ne'ncetat.0 cugetare groaznic pe amendoi pAtrunde :Volt fi pe alte termuri, §i cine §tie unde?Vecinic in despartire, de tine depArtat !

Sunt jalnici aste vorbe ca gemetul de moarte,Ca peatra mormintalA pe not ne-a'nfiorat.Tristele diminete cand voiti trai d4arteNe vor afla cu jale pe-un vaduv pustiti pat!

367

Cand vei vrea sa to mangal cu fiica tacand va fi vre-odata urechea ta isbita

De glasul ei eel tiller, de vorbele-i d'intal,Vei inveta-o oare sa Mica : al met tats,"Macar ca n'o sa poata sa-1 vatla vre °data,

dea imbratipre in lumea celor vii?

Cand manile-i prea fragegi to -or stringe cu dulceat6,Cand mica ei gurita va cere pe a ta,Gandete la acela ce nu va mai fi fata,Ce 'n veci de fericirea-ti el cerul va ruga,L'acela ce amoru-ti putea sa-1 fericeasca.

daca acest martor de-o dragoste cereascaV'avea intr'al sot aer ceva de-al tata-set,A ta inim' atunce va bate pentru mine ;Fior rece va trece prin ale tale vine,Repede se va stringe, va bate pulsul

Cumplita-mi ratacire ti-e cunoscuta poate :Dar nimene sa tie smintirea mea nu cred.Pe urrna-ti in tot locul a mele nadejdi toateSe vestejesc, si iarasi pe urma-ti inviez.A inimi-mi simtire cu totul sovae§te ;Trufia-mi ce la nimeni ea nu se umiles.te,La tine se inchina, la tine s'a supus.Dar ! . . . parasit de tine §i sufletul me lash,

. -iubita,

§i

SA-I

Si

Mb.

368

Viata mie povarA, o shut cum me apasaon -ce fericire o vecl ca mi-a apus,

Destul, in zadar este on care rugaciune,§'a mea nu se ascultA. SA nu vorbim mai mult,Oki sunt cugetAri triste ce 'n silk, ne supune,Ce far' de voie scapa, de lege nil ascult.()data Inc' adio ! Lipsit acum de toateDe cate-mi erat scumpe, simtirea-mi nu mai poate ;Inima-mi osteneste de a mai suferi,Sunt jalnic, singuratic, cuprins de intristare,i desnAdejduirea-mi se face tot mai mare,

§i sila-i me inneaca, cad' nu pociti a muri.

lord Byron.

Ed. 183a, r842, 1863.

INTRISTARE

Duceti-me acolo pe termuri fericite,unde Neapol pe-al mArif sin prea lin

Resfrange dealuri, stele de norf neinvelite,unde cresc oranzil supt cerul eel senin.

Ce 'ntarcliem ? S mergem ; din unda cea albitASA vecl esind Vesuvul in flacAri care sbor ;SA vecl eu Aurora pe dealuri straluc,itA.§i voiii, tiind de man u§or pe-a mea iubitA,Din aste nAltimi vesel visand sA me cobor.UrmeazA-mi in ocolul acestor golfurf line ;SA 'ntoarcem pa§if no§tri pe termul cunoscut,L'a luf Virgil cenu0,, l'a Cintief gradine,L'al Venerei vechiu templu acum fAcut.Acolo subt oranze, subt via infloritA,A cAreia mlAdite cu mirtii se mArita

i fruntea §i-o 'mplete§te c'o boltA de lungi flori,L'al apei dulce sgomot, l'a vintului murmurA,Nof singuri cu amorul, cu vesela naturl,Gustand viata dulce, plAcuti vom avea

.57.738 24

Orin'

sori.

Si

370

A galbenelor dile Melia se topete,Se stinge cu incetul de a restr4tei vint,Ori dacA cate-odatA putin mai falf4e§te,Schinteile-I aprinse de suveniruli sint.Ea nu §tiii dacA cerul in marea-i indurareVoe§te al mai suflet in ast loc a e§i;Viata-mf e aproape de recelei hotare,

pe un an poate ca inca va pA§i.Dar dac'a veni moartea in primAvara vietei,De trebue in locul la bine inchinatSa scap din a mea inftna o cup' a tineretei,Pe care cu flori soarta pArea c'a 'ncoronat;Ell nu rog Dumnedeif decal; sA merg odataPe tormul ce pAstreazA iubitu-ti suvenir,SA clic un lung adio la china cea curata,

unde-am gustat viata sA perd al vietei fir.

lamartint.

Ed. r832, r863.

§'abia

§i

trio

FLUTURELE.

Cu primavar' a na§te, cu roza ei sA mom:6.In unde de luminA cu zeflri a 'nota,Pe flori a se da 'n leagAn c'o aripA usoarA,De aer de miroase, senin a se'mbAta,De praf a sale aripi de june sa clateascA,SA sboare ca suflarea la bolta cea cereascA.A fluturelui ast-fel e soarta de iubit :El este ca dorinta ce 'n veci nu se asaza,Nemultumit de toate, din toate vrftnd sA vazI,Se duce s'afle 'n ceruri placerea ce-a dorit.

1.ilmarlint.

Ed. 1832, 1842, 1863.

FERICIREA

0 vedeti colo, colo in vale,Unde.natura vesel zimbeste,Unde pastorul clilele saleIn paza turmei le margine§te,Inima simply, nevinovatb,,Ori-ce dorinta, lesneLa camp simtirea-I adev6rata,La camp viata e fericita.

La camp, nadejdea Bice, venitY,.In fericire de vretI

0 vedeti colo, in palat mare,Inconjurata de bogatie,VedetI ce cinste, ce drepturl areVedeti pe frunteaI ce bucurie.

sa fiti.

373

fapte se schimba 'n bine,Orl-ce dorinta 'mplinirea.Numai marirea toate supune ;Numai 'n palaturi e fericirea.

Markt', nadejdea dice, goniti,In fericire de vretl" sa fits.

O vedeti colo, colo 'n rasboaie,De steagul slavei falnic umbrit0Ochii sint groaznici, plini de vapae;De morti; de sangiuri sta ocolita ;Apora dreptul, legea, credinta,i resplatirea-I e neniurire.

Ah! ce placuta e biruinta,Ce fericire e la o§tire!

Nadejdea dice : RasboiniciDe fericire data doriti.

O vedetr colo, colo pe mare,Cum 4r increde soarta la vinturi,Cum se preumbla fara, 'ncetare

ce departe e de paminturi ?Busola drumul la pol i-arata,Afla lurni noun, creste simtirea,Masoar' adincul, latimea toata,Numai pe mare e fericirea.

Rele

fits,

le-1

et-are

374

Nadejdea Vice: Pe mAri train,In fericire de vreti fiti.

0 vedeti colo 'n taro greceascA,Asil al slavei §i-al liberthtei,FantomA mandrA, urie,seascA,Unde-a scris Solon cartea dreptAtei?Frumoasa, climb, ceruri senine,Care insufla 'n veci bucuria!In ante locuri cat e de bine!ce fericire e in Grecia!

Nadejdea-acolo Vice, trAiti,In fericire de vreti fiti.

0 vedeti colo, colo departe,In norul cela ce se zlirete ?Ah! Vice omul, care la moarte,Albit de Vile, mahnit sose§te :Ca voi odatA aveam grealA,Dar al met sange astadi e rece,AstAV1 nadejdea nu mai mOYeti vedea singuri norul cum trece !

Pan' atunci insA, merged,Norul acela unde-o zLitI !

Beranger.

Ed. 7842.

sa

sa

'nsala!

gonitY,.

VI.

P R OS A

MEMORIAL DE CALETORIE

Dupa o preumblare de o luny si jumotate meintorsesem in Bucuresti, locul obicinuit al resi-dentei mele. N'apucasem Inca sa me scutur binede prat; tend imi aruncai °chit' pe o scrisoaresosita de la. Iasi in lipsA-mi.. Amicul ce mi-oadresa, informat de mai inainte de voiajul nostru,isi arAta parerea de roil ca n'a putut sa ne in-soteasca, si sfirsia dicend ca se mangae cu ideaca literatura noastra se va imbogati cu vre-oproductie vrednica de . . . .

Ne intelegend tocmai bine spiritul celor dinurma frase, convocal indata consiliul met obici-:nuit, care se compunea de mine si de Ion erhica,tovarasul caletor si .statornic partas al intim-plArilor bune sat rele. Aci citii mentionata scri-

378

soare si cerui opinia adunarel; tot!, afara demine, rOspunsera ast-fel : Intelesul scrisoareleste ca to trebue sä descril tot ce al vedut pela locurile pe unde a! umblat." 0 asemenea opi-nie din partea consilierilor, in judecata carora ammulta incredere, face sa-mi cad& hartia din mana.

Idea de a face o carte sail o bro§ura meumplfi de fiori, necunoscute oamenilor fericiti cartn'at cadut nici odata in ispita de a se numiautorl, ca sa iea un rang pe politele librarilor ;caci fie-care autor ce se tipare§te, odata, sail dedone orl, si face a se vorbi de dinsul, par'ca ar

indatorire carte public, §i fie tine se credein drept a-I cere socot-eala de intrebuintarea tim-puluf, cand el, ce ar putea sa fad, la multi ace-easi intrebare, n'are curajul nici a deschide gura,find sigur ca ar audl drept respuns, ca scrisulnu este treaba lor. Dar ca sa mo intorc de undeplecasem, idea de a face o carte mo umplil defiori ; sperand insa ca judecatorii se vor fi inselatca niste muritorl ce sunt, me aruncal intr'unfiacar §i esii pe

Aceasta era la 30 August 1842, di si seara incare toata suflarea era datoare sa se bucure.Toate cunos,tintele ce intilneam imi strigail de de-parte : A ! te-ai intors dela manastiri! Acumse ma! vedi! 0 sä vitl sa-ml arati ce-ai lu-crat pe acolo. In sfir§it zaril pe I. Vacarescu,

imi

oho

ulita.

379

care amestecat in multimea ce privea cu gurilecaseate o phchtoash, luminatie, prea a alerghduph vre un vers perdut sat dupa vre o copilithde 16 anipri.

El asemenea m6 oprl si-mi cert sa vacla ver-surile ce nu le facusem. Atunci, in credintaamicii mei aveat dreptate §i a sunt negre§itosindit sa descrit voiajul nostru, me intorseiacash, sigur ca luminatia isi poate urma cursulfarg, de mine.

Apoi se intimplase sh fit si cam superat inseara aceea, §i-mi era team sh nu m6 vadh ast-fel jandarmii politiei, cari pazeat pe uliti, §i

socoteasch cu gre§ala, ca sunt om indArotnic, carenu se bucurh de fericirea publich. Jandarmii aupentru mine ni§te Buff deosebite, cari imi aducaminte a am primit odath visita unui comisar§i unui chpitan de dorobanti §chiop, earl veneatcu multd plecdciune sh-mi cearh hartiile ca shvada, ce am scris, fiind marl amatori de litera-tura, ; si de atunci vederea unui om al politierimi face impresia unei omigi ce ar cadea pe mine,adeca desgust §i cutremur.

Acash m6 gandii serios la datoria ce-mi dove-disera ca, am ; dar ca in§el speranta unora,cari a§teptat versuri; ea sh evit banuelile altora,cari nu prea cred adev6rurile poesiei, (cu toateeh, prosa este asemenea de mincinoash, cu osebire

ca

sa

sa

U80

numai ca minciunile celei mangfte inimainalta sufletul, iar ale celei din urma, stint amare§i pagubitoare), me hotarii in fine sa suit voiajulmelt in limbagiul d-lui Jourdan, §i incepul ast-fel.

Din copilaria mea audiam vorbindu-se de ma-nastirile de peste Olt, de positia lor, de muntiinalti, de peter minunate, §i simteam un fel deru§ine a nu le cuno§team, oil care cunosc cuosebire toate ulitele §i mahalalele oapitalei. Asa,gasind pe Ion. Ghica, eu aceeksi. dorinta,riram sa facem impreuna o expeditiune, el cu uncuget de §tiinta, iar elt ca simplu privitor al na-tural selbatice §i admirator al eroilor, cari altzidit acele sfinte locapri.

Pana, a nu pleca,, am gasit de cu.viinta sa neinarmana cu ceva recomandatii, neaporat tre-buincioase ca sa caletoreasca cineva in tara la noi,si ne-am adresat pentru aceasta la d-1 Villara, dea caruia bunavointa, ne credeam siguri. Se poateIntelege insa mirarea noastra, cand el ne res-punse ca trebue mai intai se ceara voe de maisus, cad' suntem cam banuiti, si poate sa nu fieplacuta intreprinderea noastra. Dandu-ne cu aceastasa intelegem, ca avem de gand sa, complotamvre-o rescoala cu pacinicii lopuitori ai oltarelor. Neam mirat indestul de o reputatie usurpata, caream dobandit'o fara sa o cautam, §i aceasta ne-a

d'intai si

both,-

381

Mout SA gandim ca, dad, libertatea preset' ar fifost ceva mai intinsA, not am fi putut far& aatinge guvernul, nici religia, nici morala, sa de-mascAm pe acei cart' inventeazA asemenea calumnii,ce interes gasesc in ele, cat de vAtAmAtor e soiulacesta de oameni, ce deosebire exist intre braslaspionilor si calumniatorilor nerusinati, dintre earl'cei dintal se marginesc a repeta ceea ce aud, sicum un guvern care isi cunoaste interesul si con-sultA opinia publicA, trebue sa trateze pe ceidintai ; dar pentru a lucrurile mergeall alt-fel,aceste reflectii le-am pAstrat pentru not'.

Asa, iubite cititor, Para sa mai asteptam des-legarea, ce putea sa nu vie, iatA-ne intr'o fru-moasA trAsurA (caleascA care nu era a noastr),alergand pe drumul eel mare al postiei, trasi sailmai bine tiriti de opt cal ce aveat multA greu-tate sa se tirasca, singuri. Ar fi de prisos savorbesc de starea postiilor; cAci prea putini suetcart' sa nu stie de cate on se desnod streangu-rile, de cate on se rup hamurile" si cati cat ro-man pe drum dela o poste pan la alta ; intruaceasta nu ni s'a intimplat nimic mai neobicinuitdecat altora ; dar tAcend despre lucrurile obici-nuke, nu me pociii opri de a spune in treacAtcate -vs, amenunte earl ne-at interesat.

CApitanul dela a doua postA, numitA Baciul, pedrumul Slatinei, era un om foarte glumet. El

882

avea vre-o clece cani de o grasime nepilduita, earlne -au priimit cu latrAturi vrednice de canii celmai vest*" in istorie; contrastul grasimei for cuslabiciunea cailor, din cari aduseram cu not nu-mai cinci, ne fact] sh intrebam pricina, chci ba-nniam ca poate capitanul, abusand de putereasa, imparte la cani nutrimentul ce se cuvine tai-lor; dar el, inteleend cugetarea noastra, intra inodae fAra, sh rOspunqh, si esi indath incarcat cucondich : Cat pentru cani," Elise, stiti D-voastra

ca nu mananca fOn ; ash ma puteti crede ca i-amIngrasat eu si caletorii ce tree pe aid"; iar pentrucal, am fhcut mai deunhcli un raport la cash, ara-tand starea for si cerend adtogire la hranh ; iathrespunsul ce am primit." Atunci ne citl un ordinal easel, in care it dojenea strasnic pentru core-rea lui si ii poruncea sh nu mai dea creq6mint laminciunile surugiilor, cari se silesc dovedeasca,pentru interesul lor, ct stint cail slabi. Neputendimbunhthg starea urrna capitanul, mesilesc st imbunathtesc pe a mea si a canilor."§i adevOrat, dup. rotunjimea obrazului seti, puteajudeca cineva ch a descoperit pentru aceasta eelmai bun metod. Asa, multumiti de conversatia lui,ii poftirhm shnatate si plecarhm.

Era cinci ore dupa ; abia avuram timpsh ajungem la postia dela Talpa, unde hothrirhmsh petrecem noaptea. Coborindu-ne din trhsurh

ant

cailor,"

38:1

v6gurAm doue arcuri de triumf, cari decoraii celedoue intrArf ale po§tel. AceastA vedere, intr'unloc ce poart6, un nume faimos scris cu sangele adoue natif puternice, intoarse gandul met spretimpil trecuti ; imi inchipuiam ca suet in lagarulviteazuluf imperat, care a spAlat rqinea armelorromane, §i a§teptam se vNI acvila taberel fluturand inaintea triumfAtorului 1). Dar ilusiunea nutinu mult, cAci locuitoril po§tef, cari n'auqirb.nice o data vorbind de Dad sail de Romani, imispuser6, c acele arcuri facut de curind pentruo onorabil6 persoanri ministru de interne, care inadever n'a triumfat in contra nirnuluf, dar alAtut pe multi surugil, trecend pe acolo, lucruce fkea tot una dupb, pArerea lor. InFlati in ilu-siile noastre, cAutaram un loc unde s ne putemdespagubi cu somnul ; tin umbrar sub care seodihnise strAlucita persoan6., ne servi spre aceasta.Ne flatam cu speranta ca sub un asemenea aco-peris ne vom odihni mai bine decat am me -rita ; dar aci Inca, o aingire : avurAm curind pri-lejul sa ne incredintam eel marl dorm adeseape ghimpf ; leghioane de purici ne-au muncittoath, noaptea ; socotiam a Decebal §i o§tirea lui,ce credea in metempsichosa, ail inviat negreit sub

ll Traian la anul 100 dupa Christos. Cronicaril diferasupra loculul acel lupte.

Wail

384

forma acelor insecte, ca sa ne pedepseasca ; cadnu puteam crede ca, cercam aceasta din parteaarmatei lui Traian, care n'ar fi avut nici un in-teres salt' face o gluma din repausul nostru, pe-depsind Para milostivire pe nevinovatii si debiliisei stranepoti.

A doua di foarte de, dimineata ne grabiram ainchina arcurile de triumf geniurilor ce trium-fail de pelea noastra, si a pleca cu repecliciunefare macar a intoarce °chit' spre locul de osinda.

Pe la amiacja, sosiram la Slatina, oras vechiti,dar cel mai anevoe de visitat ce am veclut vre()data. Risipit pe coastele dealurilor ce it in-conjoara, orasul infatiseaza o vedere inpestritatasi poate multunal privit de departe; insa, celemai multe case, dupe positiunea lor, sunt unde baterii, cari trebue sa le iei cu asalt, in pe-ricol de all fringe gatul, dace din intimplare veiavea acolo vre un amic, pe care sa, doresti a-1vedea.

Pe la anul 1530 traia in acest oral un boer-anume Vintila, ce ocupa postul de jude salt jude-cator, dupe cum se Oicea, in idioma parintilornostri. Simtemintele lui religioase si patrioticeerat in genere cunoscute, cad nu era serbatoaresa lipseasca, el dela biserica si nu era ocasiune-in care sä nu declame inpotriva tiraniilor

fel

tut

385

Moise I. Dupa moartea acestui din urma, sidupa scurta domnie a lui Vlad IV, care se sfirOin undele Dimbovitei, alegatorii printilor, ca sa in-ceteze neunirea ce domnea intre el, detera tronulacelui boer din Slatina, sl Vintila I fu unul dindomnii cei mai tirani si varsatori de range.

In scurtul timp ce zaboviram acolo, pana sa,ne aduca caii, veduram pe noul Prefect, care tre-cea in judet, ocolit de o ceata intreaga de doro-banti ; tistul sail seful for venea in urma trasurii,tiind deasupra capului si infatisand fara rusineorasenilor vederea unei mobile misterioase, ce datutulor sa inteleaga ca d-1 carmuitor este supusla slabiciuni, earl it apnea adese-ori in mijlocultargului.

Acura eram aproape de Romania mica. Aceastaparte a Wei e cea mai bogata in suvenire istorice ;manastirile ei, padurile, muntii, riurile ce o adapa,toate poarta un caracter de salbateciune si de mftri-me. Cantecele haiducilor, traditiile populare, cos-tumul pitoresc al pandurilor, toate arata un po-por nascut pentru arme si demn de a le purta.Valorosii Buzesti, nobili cavaleri al patriei si allibertatei; preotul Farcas, general al Ronianilor ;bOtranul Manta, banul Craiovei, spaima Tatarilor,si amicul lui Michalti Viteazul ; si insusi acel Mi-

fala ostirilor si eroul Crestinatatei, sunt fiial acelui pamint.

25

38'

Impacientl dar de a visita teatrul atator in-timplari mall, a vedea locul nasterei atator bar-bati demnl de comemorare, ne poll-Aram curindde la Slatina, si sosiram la 7 ore pe margineaOltului, care in acel loc este de o latime ca la200 picioare. Aci , pan sa traga podul, ce seafla de ordinar de cea-lalta parte, 1) ne ocupa-ram privind un maret apus de scare. Soarele, in-conjurat de nori vinetI, avea o fat sangerata siforma in unde o coloana de aur, ce se parea ca,ese dintr'un vulcan de flacari. Apoi, cand fuaproape a se ascunde, norii rernasI deasupra-I, sub-tiindu-se si intindendu-se ca o panza de paianjenI,ii formara o diadema stralucita de diferite colorl.Valurile, cu o soapta innecata, se sfarimail de mal,si ticerea misterioasa ce domnea imprejur predis-punea sufletul la cugetarile melancolice cari necuprinsera, cand dupe putin umblet sosiram lalocul numit Dragasani, be cunoscut de iubitorilpetrecerilor pentru dealurile lui si calitatea vinu-rilor, iar de amicii omeniref nefericite pentrumoartea atator atleti ai libertatei Grecilor.

Noaptea ne asamdea vederea obiectelor, darcerul era limpede, si stelele schinteitoare pareat

atinta cautatura spre campul de resbel. Dincand in cand cate unul din acele focuri, cari ca-

') Pana atunci nu se Mouse podul statator

387

latoresc in spatit, se desfacea din tarie, lasanddupe dinsul o urma luminoasa, si se cobora avisita batalionul sacru prefacut in terina.

A doua di cercetaram cu deamaruntul loculacela nici o urma nu arata ca aid a fost ince-putul luptei pentru libertate; plugul a trecutpeste oasele Grecilor, si sangele for nutreste se-ma. naturile ; o singura cruce innegrita de timp emonumentul ce-1 arata locuitorii carY au fost mar-tori intimplarilor de atunci. Simbol al pacei, eauneste subt umbra sa pe Turci si pe Crestinf,earl se odihnesc Impreuna in lini:_5tea mortei, ma-rele impaciuitor al patimilor si sfirsit al lupteloro menesti.

Am audit pe multi conclemnand entusiasmulunui istoric, care pune batalionul dela Draga-sani in aceeasi linie cu batalionul Tebapilor; Spar-tiatilor dela Termopile si cu garda imparateasca,Mela Waterloo. Cu toate acestea sunt de parerealui. Trebue sa facrt cine-va o comparatie relativa,trebue sa judece ca o mica ostire reti armata,streina de tot felul de tactica si avend a selupta in contra unei multumi do oece on maimare, e tot atat demna de lauda ca si acele fai-moase batalioane, cari in fine n'au tacut alt de-cat a muri pana la .unul ca si cei dela Draga-sani. Grecia le este datoare onoarea intreprinderei.Cele din urmA strigarf ale for au miscat muntii

:

288

Epirului si inima lui Botari, si au facut se nascAsoldati din fie-care stand. Dar oamenii inteleganevoe si rid bucuros de intreprinderi, al carorasfirsit li se pare chimeric ; numai spiritul liber-tatei urmeaza un punct luminos prin multimeaanevointelor; numai el singur inspira curajul asemena fara a culege ; si acel earl mor pentrulibertatea unel natiuni sunt demni a tral in me-moria natiunilor.

Putin mai inainte de valea unde odihnesc jert-fele oamenilor, pe marginea unui pod, ne opri-rAm la vederea unei jertfe a naturei sail maibine a intimplarei aceasta era un copil ca dezece ani, nascut fare maul. Mila ce el inspiraera amestecata de groaza : in locul umoruluidrept avea un deget de forma degetului celui mareal manei, si se sluja de dinsul cu o iuteala deo-sebita. II aruncaram un sfant, pe care it luA cugura ; apoi, plecandu-si putin capul, Ii aruncadupe deget ; intinclend piciorul apnea panea ce -Ideteram si fara cea mai mica greutate o dusela gura. In positia ce avea atunci si dupe furiacu care musca din pane, semena mai mult ofear salbatica sat o pasere carnivore decatfiinta cuvintatoare. In staturi, unde mijloaceleiarta a avea instituturi pentru asemenea oameninedreptatiti de nature , acest nenorocittine viata invetand vre-un mestesug potrivit fa-

si-or

389

cuItatilor ce-i mai r6man ; dar acolo unde se afla,era in pericol a muri de foame si de frig, dada,satenii dimprejur nu ar fi ingrijit de Juana lui.

In aceeai di sosiram la Ocnele marl, 1) undefuram primiti si tratati ca piste marl printi, mul-tumita d-lui Otetelesanu, care Linea acele ocnesi cu care uitasem sa spurn ca venisem panaacolo. Dou6 dile am Intrebuintat a visita locurilesi muntii dimprejur. Pe virful for se ved dou6midi schituri : unul facut de spatarul MichaiiiCantacuzino si numit Titireciu, spre multumireca in timpul fugei sale in Transilvania, pe la1677, s'a ascuns cate-va dile in acele paduri sia scapat de satelitii ce Duca Voda porniso dupadinsul, si pentru ca, luara sfirsit nenorocirilefamiliei sale ; iar cel-alalt salt, mult mai not,s'a cladit de un calugiV, al cAruia nume nu I'am

Ion Ghica, incantat atat de maniera cat si defrumusetea camarasitei, I-a facut pe ascuns por-tretul. E de prisos sa laud talentul pictorului ;v6 spuiii numal ea, dupa ce mI -a aratat portre-tul, dicendu-rni ca este femeia camarasului, pecare o vedeam in tot ceasul, m'am incredintatca amicul met este un mare politic, un bun

1) Ocnele marl la Rimnicu-Vilcei.

gasit.

390

matematic, un bun mineralog, in sfirsit ca esteon ce alt afara de pictor.

Dupa aceasta, ca sa nu lasam nimic nevOdut,ne coboriram in ocna, care e de o adincime cade 30 stinjini. 1) Se audise ca guvernul avea degand sa ne-o dea drept lacas, cu prilejul unuicomplot chimeric, si-mi aduc aminte ca aceastaidee era atat de intemeiata, in cat multi callnu me vodura pe afara , se mire." cand m6intilneat, si in mirarea for aveau un aer careparea a dice : ce pacat ca nu sunteti acolo !Asa nu vruram sa perdem ocasia de a face cu-nostinta unei mine, atat de triste pentru cei cario lacuesc si atat de profitabila pentru d-1 Otete-lesanu, care o esploateaza.

Dupa aceasta, ne adunaram in forma de tribu-nal ca sa cercetam reclamatia unui ciocanas, carese plangea ca l'a lasat femeia sa.. Facend toateprotestatiile de buna sa purtare in timpul- uneiscurte casatorii, conchidea zicend ca, trebue sase indatoreze femeia a veni sa lacueasca cu dinsul.Dar ce vina iti gaseste? it intrebaram. Niel ovina alta decat ca, nu mo mai va si ca s'aimplinit sorocul. Dar ce soroc ?Pentru ca, sa,vedeti D-voastre , not ne luaram cu invoiall

1) Pana atunci mina nu era sistematica Sl to coboralintr'insa cu franghia.

391

trim impreuna doi ani, si, de ne-o placea,sa mai traim ; acum, pentru ca el nu-I mai place,(lice c, s'a implinit sorocul ; dar et still bineca mai este o ; si am facut cu dinsa chel-tueli de earl trebue s, mo despagubesc. Preo-tului care v'a cununat, spusu-i-ati invoiala ?Ba nu ; pentru ea, sä vedeti D-voastre, nu neacununat nisi un preot, numai dupa ce am facutvorba intre nol, Ilinca s'a mutat acasa la mine.

0 asemenea demoralisatie sail fourierism, inmijlocul muntilor si la oameni cari n'ati nici oidee de Fourier, ne-a facut sli ne gandim multla starea civilisatief noastre. Dar aceasta nu fusingura distractie ce avuram acolo.

Intre micii functionari ce venira sa se inchineinaintea d-lui Otetelesanu, era unul imbracat boe-reste, si dupa aerul sari de mandrie parea a sesocoti mai presus decat toti cei-lalti. Intrebanddespre dinsul, aflaram ca se numeste Banul Nicolaesi ca mindria lui nu este neintemeiata, cad este,sat a Post aproape sa, fie, Ban Mare. Imprejura-rea urmeaza, ast-fel : el avea amicitie cu un bei-liccit ; protectorul acestui turc, ajutat dedesele revolutii ale saraiului, deveni vizir, si pro-tejatul mare hasnatar ; atuncl Nicolae al nostru,mergOnd cu unt si cu miere la Constantinopol,ruga pe amicul sea sa fad, ceva pentru dinsa], siacesta it recomenda bucuros Marelui Vizir. Nico-

sa

turc

392

lae dar se invrednici a saruta poala aceluf inaltfunctionar, care, in consideratia favorituluf sod,it intreba ce post este mai mare in tail. Domn,rospunse Nicolae. tiu, zise vizirul, dar Domnnu pocid sa to fac, cad cel de acum este spri-jinit de mai multe puteri ; spune-mi insa, dupaDomn tine este mai mare la vol ?Mitropolitul.

Mitropolit sa fil, bre ! Sa me ierti; inalti-mea ta, dar acesta este un rang bisericesc sitrebue sa fie cineva calugar si sa treaca printoate treptele ; apoi sa fie consacrat de Patriarch.

Nu strica nimic ; trimit ed la Patriarch sa lefaca toate aceasta intr'o zi. Dar aceasta ar fiimpotriva religiei noastre. Spune dar rangulmirenesc eel mal mare. A Gest rang este Ban.

EY. bine, Ban sa fii! Atuncf poruncl de adu-sera un caftan de postav rosu, cu care imbracape Nicolae ; apoi II dete o scrisoare de recomen-datie catre Printul Caragea. Sosind in Bucuresti,Nicolae duse scrisoarea la Printul, care, dupacitirea ei prin dragoman, if propuse sa.-1 faca.Serdar si Vataf de plaid ; dar el rospunse ca nupoate primi nimic mai jos de Banie.- In zadari au dat sa, inteleaga, ca aceasta este impotrivalegilor torii, ca e peste putinta. Nicolae nu seindupleca. Ash, Domnul suparandu-se, ordona,aseze intr'o caruta, de putie, §i-1 porni la o inanastire ; iar vizirului II respunse c recomendatul

sag

:393

sou este un hairs si nemultumitor cure InaltaPoartA,, pentru care s'a si pedepsit.

Sunt 190 de ani de cand intr'o seara de toamnaploioasa si friguroasa, trel calareti urmati fiecare de ate o sluga intrat in strimtoarea aces-tor stinci. Petrunsi de ploae pana la case sisfasiind cu pintenil coastele obosiVlor arrnasari, elaruncail in urma-le cautaturi speriate, se pareata fugi de o mare primejdie. Sosind la locul uncleeste azi mina, o luara in stanga pe muche si seinfundara in desimea cea mai intunecata a padurei.

Sa ne oprim aici, zise unul dinteinsii, carese parea mai in virsta ; caii nu sunt in staresa ne mai duca, al met a cadat de tot ; ape:4

pe ast intunerec, necunoscdnd bine . drumurile,poate sa cadem in vre-o prapastie.

Prea bine, respunse eel mai june ; eu insanu sunt linistit pana nu vom purse piciorul peliotarul U_1ransilvaniei ; mi-e teama in tot minutulsa n'aud umbletul satelitilor luf Duca ; dar insfirsit nu putem face alt-fel.

Atunci descalecara tog si, legand cail de copaci,sa trintira pe iarba, cu capetele rezimate de butu-rug!, si infasurati in ghebele ce le slujail de man-tale. E frig aid, zise cel mai june.--i capetaiulmet nu e nici de cum moale, adaoga eel de al doilea.CapOtaiul ted, Mateiii, este mai moale decat acela

394

ce 11 avii la Znagov nenorocitul nostru tata, res-punse cel mai mare; si tie, Gheorghe, trebue sal)"fie mult mai cald decat in temnita lui Gr. Ghica,sail in acea care ne pregatea canele de Duca.In adever, fratilor, cand me gandesc la relele cea suferit familia noastra pe nedreptate, imi vinesa cred a este o ursita care gonesce neincetatpe unele familil. Asta poate sa, fie, zisedar cand veT cerceta mai de aproape, gasestiunele le patim pe dreptate. Tatal nostru, care afost om bun si drept, a facut Orel un reil cumnu-i putea face cel mai mare vrajmas : I-a dat undomn care a lasat'o in sapa de lemn, care aintrigat chiar in potriva tats -set si l'a defaimatca sa,-1 scoata din domnie si care a platit f'dca-torului set de bine cu moarte. Fratele nostruDraghici mijloci asemenea pentru un alt talhar,si plata II fu tot aceeasi; in sfirsit, nelegiuitulDuca este dator domnia iar unuia din familianoastra, si de aceea not' acum fugim in tori stra-ine si ne ascundem in pustietati ca niste face-tori de rele.

In ast-fel de convorbire petrecura acei treloameni o nopte turburata, deschidend urechea laof T ce sgomot si ascultand cu bata,e de inimasoapta vintului printre frunze.

Inca nu se luminase de diva si ei erat calaripe potecile cele mai ascunse ale muntilor. Noro-cirea II ajuta asta -data, si ajunsera la hotar, de

Mateit,c6,

395

unde intrara in Transilvania. Dupa cat-va tinysoarta fa.miliez for si a terei lua, o fata zimbi-toare subt domnia lui §erban II, si spatarulMichait Cantacuzino, ce se intorsese cu fratil sei,zidl schitul Titireciu in locul, unde au petrecutnoaptea in vremea nevoei.

Dupe o sedere de dou6 vile intr'un loc unde neaflam foarte bine si unde am fi putut zabovimai mult, plecaram intr'un dupe pranz, si petre-Cenci noaptea in orasul Rimnicu-Vilcei, a doua cine perniram la manastiri, dupe ce ne luardmadio dela d -1 Otetelesanu, cu care veniram pansacolo, dela caleasca d-sale, dela dulcetile d-sale,in fine dela toate bunurile cari fac viata ma-terials, pontru care facuram un drum de ocol,ce trebue sa fi obosit pe cititor mai mult de-cat pe noi.

Ca la trei ore departe de Rimnic, pe un bratde pamint ce din poalele Capatilor se intindedeasupra Oltului, este zidita Cozia. Ca opera dearchitecturd, manastirea aceasta nu difera intrunimic de cele mai multe. Numai numele funda-torului desteapta niste suveniri marete, nutriteInca de sgomotul valurilor, cari uda inaltele zi.

396

duff si se inchina in treacat Wind eroilor. Decea lain, parte a riului, un sir de munti acoperitide arbori, formeaza manastird o statornica bad-era, care o apera despre rasarit si opreste razelesoarelul de a turbura fara timp repausul parinti-lor. Oltul, in maretele lui capritil, ad desfasuracu fala undele sale, ad strecurandu-se ca un carpeprintre doue stand, ce se par a se impreuna casa-I inchidri drumul, isi resbuna prin urletebatece de strimtorirea ce sufere, si spargdndu secu furie de petroasele for temeliI, pare a le ame-ninth ca, ajutat de timp, va surpa odata culmeasi trufia lor.

In cea dintai intrare, la usa bisericel, este untron de peatra, si vulturul cu doue capete tinede-asupra-1 coroana regala. In acel tron spun case odihnea Mircea, care se afla picturat in intrulbisericei, june Inca, dupe cum era cand a fundat'ol).Statura lui e de mijloc, chipul bland si voios,ochii marl si albastri, perul castania blond sibuclat. 0 parte din imbracamintea lui e vechiulcostum al cavalerilor cruciati ; vesmint snit sispada, caltuni si cultI, la genuchI are cusuti infir vulturi cu doue capete, pe de-asupra poartamantie rosie cu marginara, de our si pe cap ocoroana. Valorosul domn este inmormintat in

1) La 1386.

sal-

397

biserica,In cea dintai intrare ; doue marl petreacoper mormintul. Inscriptiunea uneia a inceputa se sterge, in cat abia poti descifra cateva cu-vinte si numele Mircea, iar pe cea- lalta, se cetesedeslusit aceste cuvinte : Aid odihnegte MaicaTeofana calugarita cu fle -sa Doamna Floricafiul sc'tzi Nicolae yodel, let 1625'. Descoperire ne-asteptata si placuta ! Familia lui Michaiti Viteazulin aCelasi mormint cu betranul Mircea! Desi oistorie dice ca Doamna Florica a murit in sclaviela Chanul Tataresc, caruia se trimesese in dar deSigismund Batori in urma bataliei de la Guruslat,dar se vede ca, sat Michait insusi a reusit s'ascape Cu promisiuni trinaise Chanului prin depu-tatlf soi, sat ca. Radul §erban I, mostenitorultronului terii, at liberat'o cu dare debani, credend en este o desonoare generala, sa seafle in manila Tatarilor familia unui ast-fel deom. Cat pentru maica lui, Teodora, pe care inanul 1599, in timpul cutezatoaref espeditil inTransilvania, o trimisese ,spre siguranta la Cozia,este de credut en, amarita de moartea dureroasasi timpurie a fiului set, dupe care ea mai traldoi ani, a imbratisat viata calugAreasca si s'ainmormintat acolo un principe de aceeasifamilie si valoros ca si fiul set.

Aci se pastreaza asemenea comemorarea acelui

si boerii

langa

gi

398

principe religios, amic al S-tului Nifon si eelmai fanatic fundator de biserici.

Am v6dut cu parere de rail ca, pentru o manastirecu venit de 4 saii 500,000 lei, Cozia nu era inde-stul de bine tinuta ; picaturf de ploae lasaturmele pe paretii carnerelor celor mai bune si lu-mina dilei spera sa intre curind in biserica prinlocurile cele mai oprite. Parintele Ipolit, economul,care dupa cunostintele sale ni s'a parut demn depostul ce ocupa, ne spuse ca aceasta nu este culpaegumenilor din uiferite timpuri, si spre dovada neincredinta ca unii dintr'insii au murit saraci caAristid eel drept. Aceasta insa nu oprea banii ma-nastirei de a se cheltul, caci parintii egumeni,sore a se tine in posturile lor, erail nevoiti adese-off sa dea sume marl' la uncle persoane. Intre-baram de ce cuviosii parinti nu-si daft demisiadin egumenie, cand li se cerea sa intrebuintezer6ii venitul bisericei ? Dar o asemenea abnegatiede sine se Ora ca un lucru peste putinta parin-telui Ipolit, si ca sa ne incredinteze ea ast-felmerg lucrurile lumii, ne dise cu cea mai profundaumilinta : Yeti vedea d-voastre si cele-lalte ma-), nastiri, dar credeti ca, data la not pica, la Bistritaploua". Nemultumitl de aceasta ratiune, eram sarespundem prin mai multe moralitati, cand nearuncaram ochii la un aruncator de apa plin decei mai frumosi pastravi, caci jucand si sarind

si-at

399

se parea ca protestail in contra imprudentelornoastre cuvinte. Aceasta vedere ne petrunse ping,in suflet, oprl nemultumirea pe buzele murmu-ratorilor si impaca spiritul ncstru cu starea lu-crurilor de acum.

Dupe uir pranz de acelea ce nu se sterg usordin memorie, ne aruncaram intr'o luntre, insotitide un june calugar, si trecuram pe malul dinstanga, ca sa visitam un metoch al Coziei, numitOvedenia, ce se afla pe coasta muntelui in de-simea padurei. Dupe ce mergi cat-va pe margineariului, to sui pe un fel de galerie taiata in pea tra,care negresit face parte din drumul Romani Tor ;apoi o scary cu cAte va trepte iarasi de peatrafaciliteaza suirea pe o mareata terata, spinzurataca printr'un farmec d'asupra abisului. Aci suetstincile ce, privite din foisorul manastirei, se para se impreuna ca sa opreasca Oltul. La spateleteratei, pe culmea muntelui, se ve'd remasiteleunei zidirl ce se numeste Turnul lui Traian", locde observare demn de acei oameni, in cari toateeraii marl, virtuti ca si crime.

Ca sa vorbim ceva cu calugarul ce ne insotea,it intrebaram ce mama puternica a facut aceldrum? Traian, ne respunse el. Piny aid foartebine; dar not adaogaram: si in ce timp ? In timpulcand se bittea cu Mircea. Dar Mircea a trait cuo mie de ani mai in urma! Aceasta nu facenimic, Dumneleti a putut sa invieze pe Traian.

400

Ad Virintele ne 'Asa fara cuvint , caci , des-1

se vedea usurel in istorie, dar era bine intemeiatin credinta, si in contra minunilor not nu ne pu-team pune. Adeverat, ar fi frumos lucru sa in-vieze cati-va domnitori cari au fost aperatorii na-tiunei, dar is inchipuiti-ve pe Tepes si alti ase-menea lui esind din pamint ca sa ne macela-reasca. Sunt incredintat ca ne-ar sown oamenifail de gust si ca n'ar lasa sa se pearda ast-feldatinele stramosesti

Ne trebui mai mult de o ora piny sa ajungem laOvedenia, mic schit locuit de vre-o lece Olugari sifundat de Mitropolitul Varlaam pe la anul 1675, intimpul domniei lui Duca-Voda. Parintii, in buna forvointa de a ne arab, tot ce ail mai interesant, nedusera la doue chiliute facute in peatra, earl', intermini bisericesti se numesc pgterf, ; una dinele, Inca neterminata, se lucreaza en cheltuialaunui boer din Rimnic. Am facut observatie pa-rintilor 0, cu 60u de lei, ce diceafi ca s'aa chel-tuit la dinsa, putea acel boier sa faca 5 sail 6camere, cand in chilia de peatra abia to poti in-virtl. Dar opinia parintilor era cu totul contrarie;el considerat scobitura in peatra ca cea mai com-pieta proba de cuviosie si eel mai mare servicitice poate tine -va sa faca, Jul Dumnedeil. Cu uncuvint, un om care face o pestera, on cum ar fitrait in lumea aceasta, este sigur ca va fi man-

401

tuit in cea v iitoare. Aceste cuvinte semenail diseca sa ne indemne si pe not la asemenea fapta ;dar din nefericire ne lipseat si mijloace si vointade a pune in lucrare indemnul. Ca sa nu fim insacreduti de eretici, dederam ce-va pkintilor ca sane comemoreze. Aveti si. ceva ne in-trebara. Avem, dar pentru ca ail murit de mult

i-aii comemorat atti preoti". Asta nu face nimic ;27noi aid n'avem nici o treaba si putern sa ne

rugam pentruAcum era tarcliti ca sa mai perdem timpul in

vorbe; luaram dar bine-cuvintarea pkintilor, pro-mitendu-le a cugeta, mai serios la fundarea urieipesteri, si ne intorseram la manastire.

Ziva incepuse a se ascunde dupe muntii de laapus, mai luminand Inca putin culmile eels dinfats. Apropierea serer da obiectelor colori fan-tastice si destepta nenumeratele voci ale singu-ratatei. Hotariti a plech a doua di dela Cozia, nemai suiram ()data in foisorul ce da asupra Oltu-lui ; de acolo preumblaram cautatura noastra pedesertele-I termuri, si indeplinind lipsa talentululcu entusiasmul pentru gloria nationals, platiramun tribut de laude meritate valorosului Mircea,prin poesia intitulata Umbra hei Mircea sai osears la Cozia.

'26

marg.?"

402

Mancistirea Dintr'un-lemn.

Multumiti de buna petrecere pe la Cozia, neporniram de acolo in dispositiile cele mai bune,si intorcendu-ne prin Rimnic, luaram drumul ma,-nAstirei Dintr'un-lemn, care este in departare cala done postii dela cea dintai man4stire. De-partandu-ne de oras si lasand Oltul in stanganoastra, perspectiva lua alta, fata. Acum n'aveama mai vedea nici munti inalti nici ape marete.Riuri multe, dar midi, cari curg in deosebite di-rectii, cari aci se impreuna, aci se despart si seintilnesc iara,, ca sa, intre de °data in riul celmare ; dealuri in proportia apelor, dar impodobitede cranguri frumoase ; in srirsit, toato midi, dartoate cochete si elegante ; iatPi ce intilnesti de-la Cozia pana, la manastirea Dintr'un lemn, ase-zata, asemenea in marginea unui deal.

Ca sa luam lucrurile pe rend, trebue mai in-tai sa vorbim de traditia ce se pastreazli, asuprazidirei acestel manastiri.

Cu vre-o trei-deci de ani inainte de a se zidibiserica, un cioban isi avea sta,na in locul acelape coasta dealului. Intr'o noapte i se infAtise invis Maica Mantuitorului, poruncindu-i sa tale ste-krul cel mare ce era langa stand. Ciobanul insanu socotl de cuviinta, a se ostenl sa esecute po-porunca ; dar visul se repeta, in mai multe ren-

403

amenintandu-1 cu pedepse, cari ii facura sase arate ascultator. Abia lovl de cateva on cusecurea, si copaciul ce era sec cadn. In mijloculluI se 031 o icoana, pe care ciobannl o aduse labiserica satuluI ; dar noaptea, aceea§I visiune ise arata, poruncindu-1 sa faca biserica in loculunde a fost copaciul ; duc6ndu-se la acel loc, gasiiarasi icoana ce disparuse din biserica. AtuncI,ajutat de tovarasiI sei, ciobanul facia o bisericutade lemn, ce se vede Inca pe deal din susul ma-nastirei ; pe radocina §tejaruluI este zidit oltarul,si multe minuni s'an facut atunci de catreicoana 'acea.

Mai in jos de biserica de lemn, este un altstejar vechiti, nepot al celui taiat , fiindca setrage din radecinile lui ; acesta asemenea faceminuni, intocmai ca raposatul unchiul set ; Intrea.ltele este una de care starita §i cele-lalte maidne -au incredintat. Ele spun dar, ca, in timpulocupatiei turce§ti, pe la 1822, unul d'intre ei,avend trebuinta de lemne, a voit sa-§I faca pro-visie din copaciul cel sfint. In zadar i s'a dis ca,aceasta este o nelegiuire grozava, turcul, carenu-§I aducea aminte sa i se fi cetit in Conanasemenea lucruri, s'apuca de taiat ; dar la ceadintal lovitura, toporul li sari din manI si el cadamort. Capetenia Musulmanilor, ca sa resbune ne-norocirea mortului, indatora pe maid de-1 platira_

duel,

404

cu trei sute lei, caci, deli era bine incredintata nu Pat taiat ele, dar dicea ca ast -fe] o ceredreptatea, fiind-ca, copaciul este al manastirel.

Cel putin de aceasta minune nu ne puturamindol, cad toate maicele tineau minte ca, auplatit bani.

La sosirea noastra acolo, gasiram patru dameCraiovence, cart facura sfintul pelerinagia pen-tru deosebite pricini. Am avut placerea a le. in-sots' la visita ce ail dat minunatului stejar, dincare, cu multa devotie, au rupt cute -va frunze,

inchinat, sarutat, le-au bagat in sin.Mateiii Basarab, print religios, ca eel mai multi

din timpii vechi, audind de aflarea icoanei de carevorbiram, funda, pe la 1640, in poalele dealului,in josul bisericii de lemn, o frumoasa biserica, incare se vede ca icoana a primit sa, fie mutata.Devotia credinciosilor, si mai ales a femeilor cre-dincioase, a impodobit cu cercei de smaranduri,coleturi si diademe scumpe, aceasta veche icoana,imbracata peste tot in argint de Logofatul C.Campineanul.

Inlauntrul bisericii, in dreapta, se vede un mor-mint, a caruia inscriptie abia se citeste : pe pea-tra, la cap, este sapata o cununa, in ea vulturul,si de amindoue partile cite un cheruvim. Acestmormint este al familiei tale, viteazule §erban,print demn a to odihni in sfintul lams zidit de

slat si

405

Mateiti Basarab. Timpul si oamenii ti -au lipsitpentru liberarea noastra , dar Romanii iti vor fitot-deauna recunoscatori pentru bunele tale cu-getari ; tu stiai ca luminile si invetatura, vraj-mast ai tiraniei, cunt prieteni si reazem ai prin-tilor celor buni. Ocolit de invetati streini, onorandsi incurajand pe ai Wei tale, introducend artelesi intemeind scoale pentru educatia publics, tuai vrut ss formezi cetateni, si ai fost din miculnumer de printi incepatori ai civilisatiei si falanoroadelor. Odihneste in pace, mareata umbra,ocolits ca de atatea diademe de suvenirile fapte-lor tale ; si, cand bolta bisericei rosuna de gloriaDumnedeirei, cand credinciosii '10 fac rugaciuneain limbo parintilor nostri, cand intelegem aceeace vrem si aceea ce dicem, gandeste atuncea cumultumire ca, numele tea ne va fi tot-deaunascump, pe can, vreme vom fi Romani si vomavea o limbs.

Manastirea are un aer de veselie, si se tinein starea cea mai buns, in curatenia cea maiplacuta. Aceasta face onoare staritei de acumsi dovedeste ca femeile au pentru ingrijirea cas-Inca un dar deosebit, la care barbatil sat nu vor,sail nu pot a ajunge. Acolo locuesc vre-o nouo-deci de maid, si ell nu indemn pe nimeni sa levisiteze, de voeste mantui sufletul ; multe dina -ti

406

ele sunt june, multe hick copile, earl' nu stillnici cum, nici pentru ce se afla acolo.

Ar fi de trebuinta sa ridice cine-va glasul im-potriva nedreptului obiceit de a inching la sluj-ba lui Dumneqeti niste fiinte a carora judecataInca slaba, nici stie pretui marimea Indatoririlor,nici poate avea libertatea alegerei ; cu atat maiales de vom dice ca multe sunt silite de parintlifor sa imbratisese aceasta viata! Oare pentrugresalele ce pot face si pacatele in cari pot ca-dea; tine trebue sa respunqa, ele, sau parintii ?Cand in ochii acoperiti de velul feciorie1 arde fo-cul dorintelor, tend sub rasa calugareasca bateo inima ferbinte, oare sunt ele de osindit dace,in be de rugaciuni sfinte, de cugetari cerestf,duc la oltar suspinuri inneeate si patimi osindite ?A fi primite acolo femeile, cari, desgustate delume si de nenorociri, isi aleg asilul acesta caliman de scapare, sail acelea ce ati o aplecarehotarita pentru vieata din manastiri, nimic maibun ; pentru aceea s'aii inzestrat de fondatorii forcu dari si venituri ; dar ca un tata7 spreimputina, cheltuelile, spre a sck3a, de grijile in-zestrarei, sa sacrifice pe una din fiicele sale casa noroceasca pe alta, aceasta mi se pare a pa-catui de o potriva inaintea oamenilor si inaintealui Dumnecleil. Multe nenorocirY, ca sa nu clic

a-§1

407

crime, s'at intimplat din pricina acestui necres-tinesc obiceiff.

Un boer bkran, cu care vorbeam clespre acestelucruri, imi dete un manuscript, in care citil ur-matoarea nuvela, ce mi se parii a merita, sa fiecunoscuta pe care o inserai aici, modificandputin stilul manuscriptulul, ce era anevoe de in-teles.

Fragment dintr.o nuveld intitulataailugarita" .

Aceasta era in timpul domniei fericitului, sailca sa, clic mai bine, a nenorocitului Print Con-stantin Brancoveanul, 'pe care l'am cunoscut inviata si l'am plans dupe moarte.

Sa ne aducem putin aminte de puterea fami-liei lui, de nenume'ratele lul bogatii, de dulcetileunel lune vieti pline de desfatari, si vom mar-turisl a soarta nu putea face nimic mai multpentru un Cresys modern. Apoi sa, ne intoarcemcu gandul in ca,pitala Sultanilor la leatul 1714 ;sa vedem un bkran cu o fisionomie mareata, cubarba lunga, cu perul alb, ce ff cadea in pletepe umeri, inaintand catre locul osindei, ocolit defill si de nepotif sel ; sa vedem capetele acelorcopii cad'end cate unul unul inaintea betranului,

§i

408

si sangele for stropind hainele nenorocitului tata,martur desnadejduit al sfirsitului for ; sa-1 vedemin minuttul mortii, aruncand o dureroasa privireasupra celui din urma copil care-1 mai romasese,imbratisindu-1 cea din urma imbratisare, si intin-Tend capul la satirul gealatului ; sa le vedemacestea si vom dice cu un filosof : Nu fericl penimeni inaintea sfirsitului !" Dar curagiul cu carestit a muri si statornicia ce avu in religia safun. demne. de un vechit crestin si spalara ocrima. 1)

Familia Corbenilor era una din cele mai insem-nate sub domnia acestui Print, si sotia mareluilogofat Corbeanu, pe langa o bunatate natural.,avea acea aplicare la faceri de bine, care o do-bandise in societatea princeselor Brancovence ;pentru biserici mai ales, nici un sacrificiu nu ise 'Area mare, si toata parerea de roil a era canu poate sa inchine la manastiri atatea mosiicate ar fi dorit. Locul de intilnire al calugb,ritelordin toate partile era casa sa, sigure fiind ca vorgas). acolo tot ajutorul si inlesnirile de cari aravea trebuinta.

Doug fete si un baiat compuneat aceasta fa-milie ; fata cea mai mare, Elena, in virsta de 17

1) Se dice eh C. Brancoveanu a Post unul din pricinui-toril rnortil unchiuluI s6ii Serban II.

409

ani, era nu numai frumoasa, nu numai ca mos-tenise calitatile sufletesti ale mumei, dar se aflaInca impodobita 'cu invetatura cata se putea do-bandl pe acele vremi. Multi juni s'ar fi socotitnorociti sa o iea de sotie ; dar atunci zestrea nuera cea dint al. conditie a cagtoriei, si el ar fivrut mai intai sa se incredinteze de pot fi pla

cuti, lucru cam anevee intr'o epoch, cand adu-narile emu rare si cand fetele, departe de inchi-naciunile cele viclene si interesate ale barbatilor,n'aveali alts, societate decat a mumelor sail atovaraselor de. copiParie.

Apoi, cum prin toate aceste greut'Ati, juneleLeurdeanu gasi prilej a face pe Elena sa gan-deasca la dinsul, acesta este secretul amorului,si it cunosc toti aceia curl au iubit vre-odata.El nu era mai frumos decat cel -lalti juni, darse deosibea din multimea for .prin niste senti-mente romantice si un caracter cavaleresc, darurideopotriva pretuite de femel : eel dintai, pentruca rospunde la viata for de ilusii, si eel de aldoilea, pentru ca femeile, neputend dobandi singuregloria, iubesc chiar umbra el in aceia cari o ausat earl' se par vrednici a o avea ; si juneleamorez se purtase ca un bray in bAthlia din 21

August 1690, batalie in /care Romanii castigara obiruinta stralucita asupra Nemtilor.

Apol, afara de aceste cuvinte, poate ca Leur-

410

deanu avea facultatea a iubi mai mult decataltii ; poate ca petrunderea femeiasca descoperisein el o inima tinera si neprefacutA. Adeverat, inadunari el nici-odata nu pomenea numele Elenei,ba Inca se parea a cerch uu fel de superare si

manie cand audea pe altil numerand frumusetileei ; dar pentru acel ce s'ar fi interesat aflesecretul, chiar purtarea aceasta ar fi fost o do-vada. OA cum ar fi insA, Elena audise vorbindde dinsul ; it veduse de cate-va on Ware in pa-rada domneasca, ba chiar iri casa parintilor sei,unde Insotea cate °clan, pe tatal soil la dile devisit, si atata a fost destul ca sa-1 judece clemnde iubirea sa.

Intelegerea for se urma de mai mult6, vreme,si acum hotarira ca el sa trimita pe -band WIa o cere formal in casatorie. Toate se pusera lacale pentru aceasta, cand o intimAare nepreve-duta le strica planul, eel putin pentru cata -vavreme.

Doi oameni Insemnati in istoria lumei atrageatiatunci interesul si atentia. Unul, general mare siresboinic viteaz piny la nesocotintA, destoinic deintreprinderile cele mai indrasnete, natura de fer,fart slabiciuni si Para de preget, destepth acelinteres ce-1 inspira gloria in nenorocire. Cel-lalt,viteaz si intelept tot de-odata, care smulgea insilt, dupe ochii supusilor sei volul superstitiel si

sa-1

411

al nestiintei ; care prin despotismul eel mai ab-solut civilisa o natie selbaticA, insufla un interesobstesc si esalta, spiritele acelora, earl' vedeaiiinteinsul un liberator al crestinatatei. Romaniiar fi putut proflta, de ocasia ce se infAtisa ; darcaracterul eel nehotArit al Printuluf BrAncoveanusi impotrivirea unor boeri b6trani zadArnicirA, toatesperantele.

Resboiul se declarase intre Rusia si PoartaOtomann, din pricina unui Rege odata puternic,care, disposand mai inainte de mai multe coroane,ajunsese acum s6, astente pe a sa dela in6rinimiaunei puteri streine. Ostirile rusesti se coboraildespre Nord, si ura si neunirea domnea intreprintii romans.

In asta stare a lucrurilor, betranul Corbeanuplec6, la Moldova, insArcinat cu o misietot in acea vreme muma Elenei calf' intr'o boala,grea, din care tots al sei perdura speranta de-ao putea scapA. Ea avea putina incredere in doc-toriele omenesti, si prin urmare doctoril sei eelmai favoriti erail alugAritele, earl if incunjurailpatul qiva si noaptea. Ele if aduceati toate aju-toarele sufletesti ce le era prin putin0,, o incre-dintati c faptele el cele bune II vor dobandi saTA-tatea si ii dail despre aceasta mai multe esemplede boale primejdioase nmaduite prin credinta, ;cuvinte negresit mangaitoare si drepte, cats nimic

tainica, si

412

nu este cu neputinta la Dumnedeul puterilor,care cand va isi intinde mama si ne opreste pemarginea mormintului. Dar ele ii mai spusera,ca, multi si-at castigat, tamaduirea inchinand ca-lugariei ate unul din copiii for sat pe singurulcopil ce au avut, si ,Sfirsira povatuind'o a faceasemenea.

17N im c nu putea fi Thai potrivit cu dispositiile

religioase ale bolnavei. Spiritul ei cel slabit desuferintele timpului vedti in aceasta idee cea dinurma ancora de scapare. Soarta cadii pe Elena,care, dupa starea inimei ei, nici dorea o asemeneaonoare, nici era denma de dinsa ; dar juramintulse Meuse, si sacrificiul trebuia sa se implineasca.

Boala incePuse a merge spre bine si LogofatulCorbeanu se intorsese dela Moldova.' Acesta eratimpul dorit de amorezi. Dar vai ! Durerea trebuiasa fie cu atat mai mare, cu cat era mai neastep-tata. Nu fu cu greii Doamnei Corbeanu sa indu-piece pe barbatul sell la ceea ce hotarise in lipsa-i.

Desi el nu era atat de stapanit de fanatismulreligiei, dar vedea in imputinarea copiilor un mijlocde a asigurh mostenitorului sot o avere mai in-semnata, si a scaph de o inzestrare, ce din gi inAli se apropia. Acum trebuira spue fiicei forceea ce i se gateste. SOrmana copila nu stia incanimic de hotarirea parintilor, ea se aflh gandindtot-deauna la iubitul ei si inchipuindu-si giva aceea

sa

413

cand va imbrach hainele de mireasa si cand unireafor se va consfintl de bine-cuvintarea parintilor.

Fata mea, ii vise tatal sou intr'o dimineata,§-tit a maica-ta a fost bolnava, dar ceea ce nu stiffeste ca, pentru dobandirea sanatatil, a fagaduitsa to inchine calugariei, ."

Abia cuvintul de calugarie isbl urechile fete,si galbeneala ce ii acoperi obrazul ridica hittatal-set curagiul de a urma. Desnadejduirea sezugravi iu ochii sei, suspinurile o innecara, si la-cramile facendu-si loc incepura a curge in siroaieferbinti.

.Trebue sa fii mandra de asemenea cinste,urma muma-sa, in care zelul pentru religie inneca,simtirea nature. Ce aunt placerile lumei pe Tangaplacerea de a servi lui Dumnecjeti. Du, cand eramjuna, m'as fi lepadat bucuros de lume, data parintiice me aveati numg pe mine, m'ar fi ingaduit. tiff

to ce noroc poti si de o sa nemeresti unbarbat cum trebuie? Apoi, grijile' casniciei, boalede copii si alte. Numai in manastiri poate tine -vasa scape de ele. Imi aduc aminte de grozaviilede mai inainte, de nenorocirile atator familii cart

risipit prin tort departate, pentru a uniibarbati tineau cu un Domn iar altii cu altul, caredata biruia, trebuiall toti vrajmasii Tub sa scapecu fuga, si me ingrozesc cand gandesc ca acelevrerni pot sa se intoarca pentru copiii mei".

si.

sa al?

sad

414

Un sir de asemenea cuvinte e§ira din gura doam-nei Corbeanu, ca sä faca pe fiica sa sä inteleaga,folosul si trebuinta unef vieti linistite ; dar aceastaera ca cum ar fi cantat la urechile unui surd. Fatavedea cu un °chit de tot deosebit perspectivavietei : in locul grijilor casnice o fericire farasfir§it, in locul boalelor sanatatea, in locul nein-telegerilor o unire neturburata. Cat pentru espa-trieri, nu puteati sa se mai intimple, cats barbatulseu trebuia sa tie tot-deauna cu partea cea maidreapta, cu domnul cel mai puternic. Ea cacti]. lapicioarele parintilor si ii ruga cu cele mai potrun-Votoare cuvinte sa-§i schimbe hotarirea. Ea vrua marturisi ca iubeste, dar frica ii opri pe buzetaina ce era gata a-i scapa.

El bine, ii Vise tata-seti, du-te numai sa veVIcum e pe acolo, sa petreci cata-va vreme, §i denu to vei putea obicinui, ne vom mai gandi".

Nenorocita curajul a se impotrivi maimult, §i mumasa ii vests ca trebue sa se gateascaca a doua Vi sa piece inapreuna.

Ni ci o anti idee de mantuire nu se infatiO,Elenei ; numai supunerea putea sa-1 foloseasca ;vorbele cele din urma ale tatalui s6b" ii mai spri-jineat oare-cum nadejdea. Dar mai inainte detoate, vru sa vaVa pe iubitul seu si sa se consultecu dinsul.

2)Nici-odata nu s'a socotit el atat de norocit ca

n'avit

415

in seara aceea, Gaud Elena it instiinta ca-1 as-teapta singura in gradina sa. Pina, atunci toateintilnirile for se urmase de fata cu doica cea be-traria care o crescuse, sl toate favoarele ce do-bandise el piny acum se marginira in sarutamama, lucru prea putin dupe parerea mea, darcare el 11 pretuia mai mult dent orb -ce ar fi

putut castiga dela alte femei.Aceasta insa nu-1 opri de a-si face multimi de

inchipuiri placute, pe earl urmarea Elenel le ade-verea care cum. In bucuria lui, el fu aproape sa,imbratiseze pe sluga care ii curata hainele, Anitacatelul pe care it batea alta data, si it strinsein brate it cat era sal sugrume. Acura se credeala sfirsitul dorintelor, si cu cea mai adinca mul-tumire oicea in sine : lath, cum sunt femeile ! nicio rugaciune, nici o dovada de dragoste nu 1escoate din hotarirea for ; on -ce greutate le sperie,orb -ce sacrificiii li se pare peste putinta ; dar candnici gandesti, ideile for se schimba si tot li separe lesne ; poate ca ele socotesc ca un bine na-dejduit este mai pretios, sau poate vor sa, arateca ele nu se indupleca decat de sinesi, si ca nobsuntem niste sclavi, earl trebue sa asteptam bunafor vointa ; orb -cum, eu sunt un om foarte norocit.Nu ca doar pina acum and indoiam de iubirea el,dar mai mult e tot-deauna mai mult, si me asi-gura in contra temerei ce am cate odata, ca poate

416

sa mi-o iea altul. Sa vedem cate care sunt ; a-furisite ore . . . mai am Inca cate-va . Dar saincep a me gati.; pina sa me imbrac, ping saajung, soseste si ora. Parintii sei nu ,sed preamolt seara...

Putin dupe aceasta, un om se strecura, in gra-dina parintilor Elenei, pe la un loc ascuns ; seviri sub o bolta de fruncle si ad astepta; asteptamulta vreme, caci in nerabdarea lui venise cudou6 ore inaintea celei hotarite ; in sfirsit vecluin intunerec un vesmint alb, si Elena intra subbona.

Sunt done ore de cand to astept", sop-a el.Dar fait, sari respuncla la cuvintele aceasta,

am venit, II Elise ea plangOnd, sa te mai veclodata, mane me duc la manastire".

Ce vorbe sunt astea, vrei sa glumesti; darnu, mi se pare ca. plangi. ." Se apropie de dinsa,ii lua manile, ii vOclt lacramile. Pentru Dum-nedeil! spune-mi curind, spune-mi fara, zabava dece plangi? ce s'a intimplat ? cine a putut sa temahneasca ?"

Fata ii povesti hotarirea parintilor, impotrivireace a opus si neisbutirea sa. El o asculta in ta-cere. 0 furtuna se forma, in inima sa: Nu, tonu me iubesti", striga el, fara sa se gandeasca capoate sa:l auda cine-va. Tu nu m'ai iubit nici-odata ; singura cerut'o aceasta dela .parintil.ai

417

tei, sat cel putin nu te-ai impotrivit indestul ;ai vrut sa scapi de mine ; trebuia sä le spui canu esti libera, ca me iubesti, dreptulsa-mi ridice viata".

Ar fi fost mai roil ; tu nu cunosti pe muma-mea cata putere au calugaritele asupra-i : eleau pus'o la tale ".

Calugaritele ? o sa le omor pe toate ; dardaca me iubesti, nu trebue sa te duct Sa fugimin ceasul acesta".

Nici-odata. cata vreme imi mai remarie na-dejde : tata-meii mi-a fagaduit sa me aduca in-apoi" .

,;A, acum vev cat te costa, sa traesti Paramine ; acum cunosc dragostea to ; bine, du-te,o sa audi de mine, poate ca o sa me plangi, daratuncea o sa fie prea Fata acum plan-gea cu amar. Ed nadejduiam sa gases° la tinemangaiere, dicea ea, si tu imi indoesti durerea. .."El isi cunoscil gresala, cap in genuchi si cerb.iertare. . . Eleno, Eleno ! unde este Elena ?"striga muma-sa, care se desteptase si o cauta.

MO due, vise fata tremurand si vrend saalerge la glasul ce o striga. Atunci el se scula,o- apuca in brate cu furie, cu desperare ; buzelefor se intalnira intr'un lung sarutat, paruravorbl sufletele, frunzele se infiorara de placere,si cuvintul pentru tot-deauna, cuvint al ilusiei

27

si ca n'at

tarlit.

si

a-ti

41.8

si al amorului, fu eel din urma care esl din gu-rile lor.

Peste catn-va vreme dupe aceasta, mai multijuni se aflati adunati la casa unuia dinteinsii sivorbeati de noutatile lei si de imprejurarilevremei de atunci, cari se pareati a pregatl o altssouth, pentru Romani. Doi oameni insemnag erassugetul convorbirei si atrageati interesul si atentiagenerals. Unul, general mare si resboinic viteaz,inspira acel interes ce simte cine-va pentru glorianenorocita ; cel-alalt, tot-odata viteaz si intelept,care smulgea in sila dupe ochii supusilor sOI velulsuperstitiei si al nestiintei, care prin despotismulcel mai absolut civilisase o natie selbatica si for-mase un imperia puternic, inspira un entusiasmgeneral si ridica spiritele acelora earl vedeati in-tr'insul un isbavitor al Crestinatatii. Toti vedeailun folos insemnat pentru tarn in alianta PrintuluiBrancoveanu cu Petru cel Mare, dar caracteruleel nehoOrit al Printului si impotrivirea unorboeri betrani inspirail oare-care temere. P6cata nu e si Leurdeanu intre noi, Vise unu], suntsigur ca el ar gas1 cu tale sa ne unim cu CarolXII, favoritul set". Am bagat de seams, r6s-pause altul, ca dela o vreme s'a Mout intr'insulo schimbare deosebita : de unde era glumet sivesel, acum este serios si posomorit ; abia II scotivorba din gura, si se supe'ra, de on -ce ; apoi 1st'

419

petrece viata la vinatoare, lucru ce nu-1 obicinuia.Dumnecleil sa, me ierte, dar eral ca, este amorezat.Tu, Cuparescule, care ii e§ti amic mai intim, aiputea sa ne spui ceva ". Ba zeil nu §tiii nimic,e] are o nature afurisita, isi pastreaza secretulnumal pentru dinsul". i prea bine face, stri-gait, mai multi riclend ; tend ti le-ar spune, ai batetoba, cum faci si pentru ale tale ; and erai amo-rezat de fata Corbeanului, nu to consultai cu toatalumea ce trebuia sä fad ?" Bine a sunteti voimai buni. Marturisesc ca Elena imi placea, daracutna s'a ispravit tot ; saraca fata vor s'o calu-gareaSca. cu sila, si am auclit ca starita, care esteo femee foarte aspra, o maltrateaza, neputend s'oinduplece ; o tine inchisa intr'o chilie intunecoasa,§i o sperie tot-deauna cu iadul si cu dracii, incat este aproape sa-§i pear mintea ; adeverat,muma-sa spune in lume ca singura a cerut smearga la manastire, ca, se multume§te prea mult...Dar tine o credo ?" U§a se deschise si Leurdeanuintra ; el spuse ct s'a Tutors de la vinatoare.

2)A doua slujba a noptii sail privegherea luase

sfirsit §i tole din urma faclii se stinsera in bise-rica schitului... Multimea calugaritelor se im-pras.tia in toate partile pe la chilii ; lungimeavemintelor si lungile rase ce se tirail pe iarbainalta a curtilor manastirei, care parea a se mirasub pasurile unor fantome, da acestei scene o

420

fata fioroasa, si mormintala ; luminf se veduraaprinse pe rend in toate odaile, dar peste putinse stinsera, toate, si tacerea si intunericul remasesingure. Un vint rece sufla despre apus si gla-sul cobitor al unei cucuvae resuna din vremein vreme in turnul clopotnitei si se prelungeadin vale in vale ; atunci o luntre se deslipl decea-lalta parte a lacului, se apropie fart sgomotde manastire, si un om, din doi ce erau intrinsa,se indrepta spre o-chilie asezatL aproape de loculmormintelor.

In minutul acela starita facea o revisie denoapte, ca sa se incredinteze data s'ati culcattoate maicele ; apropiindu-se de acel loc, i se Oraca aude vorbind, apoi vodit osind un barbat in-sotit de o juna calugarita ; vru sa, strige, dar eio v6dura, ; o mana puternica, ii astupa gura si otiri in sila pana la luntre.

AC', ca sa nu poata chema ajutor, o bagara inlauntru si hotarira sa o lase pre cel-alalt mal.

Dar abia bratul ce o tinea o lasa, ca sa apuceLopata, si ea ve'dendu-se sloboda, vru sa, sae pemal, sa theme ajutor. Luntrea pe nesimtite sedepartase putin, elesteul era adanc; ea ow inlauntru si nu se mai vedtt.

A doua di era o turburare deosebita in mana-stire : starita si o calugarita lipseaa si nimeninu putea spline ce facut. Toate cercetariles'ati

421

romasera far6. ispravA. In oral, Vornicul Leur-cleanu era foarte ingrijit pentru fiul sot, care decite -va oile nu se stia ce s'a mai flicut.

Peste cati-va ani dupe aceasta intimplare, o

trasurA cu cal de posh, se opri putin in dreptulmMlastirei ; in thuntru era un Mrbat cu o femeesi o copith, ca de 6 ani. Dupe ce se odihnirA pu-tin : Sa, pleOm mai curind, Elise feineia ; acestloc imi aduce aminte o intimplare nenorocith, lacare as vrea sA, nu mai gandesc." Apoi adaoga,neteclind p6rul cel castania al junei copile : celputin intimplarea mea e o invAtAtura, care o scapAde asemenea soartA."

Bistr ita.Dup6 o sedere de' o eli §i o noapte, plecand de

la m6n6:stirea Dintr'un-lemn si visitand in treaatun alt schit de maici ce se cheam6, Surpatele, 1)sosirAm pe la ameaz la mAnastirea Bistrita.

1) SUrpatele se despart do manastirea Dintr'un-lemnnumal printr'o garlita. Acest schit, a§ezat p'un deal siocolit de un cring, s'a cladit pe la anul 1591 de catreStefan II surdul, fratele lul Michaid Viteazul, printbland, dar necapabil, §i din marele numer de domnitorlneinsemnati, carl slujesc numal drept date cronologicela repedele curs al intimplarilor omene§ti.

422

Barbu Craiovescu, Banul Craiovei, si frateleset, Vornicul Pirvu, incepura zidirea acestei bi-said in timpul domniei lui Mircea cel reti, laanul 1512. Dar, siliti de crOimile lui, ei fugirain Turcia, si abia o putura ispravl dupe intoar-cerea lor, cand cu ostirea adunata de peste Oltgonira pe tiran. Banul Barbu, vrasmas neimpacatal tutulor Printilor ce se alegeaii fait voia lui,goni asemenea si pe Vlad XIII, care se orin-duise domn de Inalta Poarta ; dar in sfirsit fu.

si el ucis de un Capiciu Bassa turc, ce venise inteary sub cuvint ca sal aseze pe tron, la anul1524. Luand domnia Radu XII, care se aflapoprit la Constantinopol , fact Ban al Craioveipe Vornicul Pirvu, fratele Barbului, si dupe din-

Moise I ii dete de sotie pe sora-sa, vrendsa aibd mai de aproape puternica familie a Pir-vulestilor, care era groaza mai multor Printi ;dar rudenia aceasta nu fu destula ca Sa spriji-neasca pe Moise impotri va furtunii, ce cruclimealui ridicase asupra-i, si Banul Pirvu, dimpreunacu Moise, caqura in batalia, care acesta avu cuVlad IV, orenduitul din partea Portii. Amindoifratii Pirvulesti, cum si Moise Voda, sunt ingro-pati in biserica Bistritii. Pirvulestii sunt si zu-graviti in costum boeresc, anteria si giubea, mesicu papuci, si la cap legatura turceasca.

Se vede ca Egumenii dupe vremi ai acestei

sul

423

manastiri, mindri de vechimea locuintei lor,gasit alt mijloc sa incredinteze despre aceasta pecaletori, decat lasand biserica si imprejmuirileei sa cap in ruine. La cea dintai vedere mi-amadus aminte de cuvintele economului delaCozia :La not pica, dar la Bistrita plorte . Tot e tristsi derapanat in launtru, tot e vechiti si neingrijitpe din afard. Ingrijitorul de acum, avend un re-spect deosebit pentru antichitati, n'a gasit cucale sa se atinga, cu vre-o innoire nelegiuita desfintele chilli ; dar pe de alta parte, urmand inte-lepciunei omenesti, a zidit pentru sine, afara dinmanAstire, o pereche de case indestul de lumesti,dar minunate pentru odihna. calug6ri,supusi la ploae si la frig, locuesc in chilli nein-velite si sufer tot ce trebue sa sufere cine-va,ca sa se invredniceasca a ajunge mucenic. Nusunt de loc la Indoiala ca in lumea cea-lalta vorfi fericiti, caci intr'aceasta sunt indestul de reil.

Dupe odaia ce ne-o detera de locuint,a, ne fa-curam o inchipuire jainica de pranzul ce ni segatea, si asta data nu furam inselati. Ca sA nemangaiem, hotariram a visita pe pustnicul celocueste in munte in susul manastirei ; un 0-rinte bark' ne sluji de Olauza. N.e trebui maimult de un ceas pina, sa ajungem, poteca erastrimta, inainte si in dreapta prapAstii, in valeriul ce poarta numele manastirii, impotriva stinci

n'air

Cei-lalti

424

ripoase si goale, si in stinga pestera, in care in-trar6rn pe brand ca intro vizuina, cu toate cainlauntru e destul de larga. Fieste care dintrenot Linea cate o facile aprinsa, si inaintea tutulormergea betranul pustnic ce ne esise spre intim-pinare.

Dupe ce inaintaram cat-va, el se opri, si intin-Tend manile ne arata, cu un fel de mindrie, in-tunecoasa si umeda sa locuinta, si multimea li-liecilor, inaripatilor sei tovarAsi, cari speriati delumina vijiati in toate partite pe la ochii nostri.

Acestom, fara a fi mut, s'a supus de sine lao tacere vecinica. Este cata-va vreme de candniste tilhari all intrat la dinsul, si socotind capoate se afla acum acolo averile manastirii, cufeluri de casne silit sa vorbeasca ; dar toateat fost in zadar. In sfirsit, perdend nadejdea dea afla ceva, in necazul tor, Fat aruncat in prapa-stie. Dar sail minune, dup6 cum spun parintii, satintimplare, dupe cum ar dice un necredincios, elromase atirnat de un copaciii. A doua di it ga-sira in acea positie, si cu multa greutate it tra-sera in sus.

In launtrul pesterii sunt done mici altare infata prapastiei, al carora pustnicul e singurulslujitor. Nu still de ce, pana sa nu \Ted pe acelom al muntelui, imi faceam o alta idee de unpustnic. Nu-mi aduc aminte bine, ca ce idee imi

Pan

425

faceam; destul numai ca un pustnic mi se pareao fiintd care nu seamdna Intru nimic cu cei-laltimuritori, un ce nematerial, care se perde dinnaintea ochilor, sad un fel de selbatec, ce esedin despicdtura unei stinci si se perde intr'alta,calare pe un urs.imblandit de dinsul.

Imi inchipuiam ca trebue sa-1 prindem cu vi-natoarea ; dar cand Il vedui ca -si pleaca capul sisaluteazd, cand it pip iii si intelesei ca este decame si de oase, era aproape sd, strig : nu, acestanu este pustnicul ! intocmal ca acea damn de pro-vincie, care merend la Paris sa vadd pe d-nuBalzac, pe care, dupe romanturile lui si-1 inchi-puia un june galben ca lemiia si elegant ca cri-nul, subtire sa-1 tragi pin' inel si slab sä capde o suflare, un ce delicat, care nici manancanici bea ; apoi, vedend in locul acestui ideal unom gras si gros, rumen si rotund, care gusty di-mineata nu stit cate biftecuri, a dis in uimireasa : Nu, acesta nu poate se, fie Balzac."

Coborindu-ne dela pestera, insotiti de huetulBistritei ce curtea in vale, luardm o poteca ce du-ce la Arnota, mica biserica, spre miaza-noapte,asezata la, o inaltime de done on mai sus de-cat pestera. Desl Arnota se vede din curteamanAstirii, dar indata ce incepi a sul, desimeapadurel si inaltimea vechilor stejari iti astupa,vederea. Nimic nu-ti spune ca to -ai apropriat

426

decAt latratul dmilor ce to presimt si vestesGparintilor ca le vine o visits.

Ne miratilm de iuteala cu care suia augarulnostru, caruia multimea anilor trebuia fi

bit puterile, dar care nu se arata nici de cumobosit, in vreme ce not avurAm trebuinta s6, neodihnim in multe renduri ; iata ce e deprinderea.

Pe muchea dealului, afara, de zidurile Arnotei,este un foisor de lemn, pAretii caruia sunt aco-periti cu numele firt-caruia visitator credincios,care a avut rAbdare s6, se sue acolo. Intre altenume citiram pe al unei dame cunoscute si unfel de aforisim scris de aceeasi many impotrivabAtranelor cochete, curl' se joacA cu linistea familii-lor fac o proprietate din barbatii altora ;lucru cene fact' sa credem ca domnia -el se afla atunciin minute de jalusie si ca avea sa, se plangd devre-o necredint6, casnica.

Din acel foisor vederea se intinde in deOrtarepeste munti si campil, pana, aproape de Rimnic.In dreapta mai jos este pestera pustnicului, siin vale Bistrita. Mare trebue s6, fi fost anevointacu care se Paceaii aceste zidiri la ast-fel de ingl-timi ; dar se vede ca greutatea biruita era unuldin meritele religioase ale vremilor de atunci.Apoi aceste manastiri pe inAltimea munti]or erauca piste cetati, cari slujeati de asil libertAel laimprejurari grele.

sa-1 sla-

421

Tref calugari alcatuese toata populatia Arnotei.Aceasta biserica are un venit de 100,000 leisi cu toate, acestea nu stia din a mil pricina,calugaril sunt sditi sa cersetoreasca, prin satepentru tinerea vietei for si a candelei care ardeneincetat la mormintnl Domnului Mateiii Basarab,mormint frumos, care despngubeste cu multumirepe caletor de osteneala cesi da ca visiteze.

Acest monument este de mamma alba, redi-cat de pamint ca de patru palme si lung ca depatru picioare.Pe dinsulsunt sapate in relief a rmuraPrintului si a Wei, tunuri si steaguri.

Am zabovit mai multe ceasuri in lanntrul bi-sericei, sedend pe peatra mormintului si vorbindde virtutile unui Print cu inima nobila, carestiind a birui, a prefera t tot-deauna bunurilepacii ; care destoinic a dobandi numele de con-cherant, a ales pe aceea de legiuitor si civilisatoral natiei sale. Generos catre vrajmasii sel si dreptcat.° toti, poate sa Mica cineva, ca el n'a facutalta gresala, decat aceea .de a tral prea mult.Betranetele lui Pat facut sa, cada subt influintaunor ministri necinstiti si nevrednici, earl i-atiamarit cele din urma dile ale vietei.

Betranul Print este zugravit in biserica infata mormintului ; el poarta anterit cu flori, ma-lotea imblanita cu ris, si coroana. Statura lui esteinalta, parul alb si chipul barbatesc.

sä-1

--V -V--

428

Dupe ce vecluram cu de ameruntul tot ce Arnotaavea de veclut, ne intoarseram la manastire, undesosira in lipsa noastra si alti visitatori. 0 copilitaca de trei ani vesela si frumoasa, se juca pe iarba.Intreband de numele calatorilor, aflaram ca esteun boer craiovean cu familia sa.

Inaintea bogatului cosciug in care odihnescmoastele S-tului Grigorie Decapolitul, veclui o femeeingenuchiata, care parea a se ruga cu ferbinteala ;fang, dinsa era sin, tinera, ce se parea ca n'aresa supere pe Sfint cu nici o rugaciune. Cand femeacea dintai isi intoarse capul, voqui niste trasuri cariimi aduceaa aminte o persoana ce am cunoscutalta data. Dar vechea mea cunostinta avea un chipinsufletit de colorile diwinetei, ochi plini de focSi de vioiciune si un ce zimbitor in toate mitcarile ; aceasta din potriva avea suferintabeneala pe chip, ochii stinsi si far, espresie siun ce dureroS in toata fiinta. Ea se uita la noi,apoi sopti un ce tovarasei sale ; apoi, dupa ceesiram din biserica, imi Bete cunostinta. Suntsigura, gise, a nu m6 mai cunosti ; dar nu pociilsa and mir, caci still bine cat m'am schimbat."

Se poate intelege uimirea mea, cand and incre-dintai ca este aceeasi persoana, pe care cu treiani mai inainte o vequsem tinera si frumoasa.Imi adusei aminte de cuvintele proorocului : O

si gal-

429

suflare treca si floarea cap, si pamintul ce opurta nu o va mai cunoaste." Trei ani aft fostdestul ca sa pue o deosebire grozava intre fatade atunci si intre femeea de acum.

Dar multe sunt durerile ornului, si adanci siamare suferintele hairnet Schimbarea adusa devreme este o lege a naturei, ce-si urmeaza cur -sul fara, sa alba, in sine nimic sfirsitor, caci isigaseste un fel de mangaiere in soarta obsteasca,dar acea pricinuita de suferintele morale e tristaca moartea si apasa sufletul cu un sentimentdureros.

Cand te preumbli seara pe o livede vestedaysivedi copacii descarcati de podoaba lor, si frun-zele galbene risipite de vinturi in adincimeavailor, vederea aceasta desteapta in suflet ideimelancolice, fara amaraciune, o reveria nedeslu-sita, si te gandesti, poate, la iarna vietei. Darcand primavara o vijelie ne-asteptata ruineaza,parterul, si zambilele vestejite acoper pamintul,de ai avut vre un frate, pre care perdut inca,in leagan, vre un Irate, sau un prieten, sau once fliniia iubita, care te-a lasat fara vreme, ga-sesti o asemanare trista intro viata for cu aacelor plante, ca ash piere, ash se trecetot ce e bun si frumos in lumea aceasta !

In putina vreme cat mai zaboviram la Bistrita,calugarii ne spusera multe despre ticalosia for si

Val*

-,

si qici

430

obiceiurile aristocratice ale pArinteluf Egumen.Norocire eh, not veniram in trhsurA cu 4 cal,un surugiii care strigh de-ti luh aqui, si cu 2dorobanti ce-i eram datori pretinestei ingrijiri acarmuitorului acelui judet ; alt-fel am fi fost inprimejdie sA manem afar din mAnastire, dupacum se urmeazA cu alti pAchtosi, cari yin pe jossi fArA suits.

Dupe un adevor trivial, inaintea lui Dumnecletsuntem toti de o potrivA, si in locasul lui nueste mic sat mare ; dar unii din urmAtorii Apo-stolilor, uithnd adeverul acesta, si cercetand cuscumpetate distinctiile societatii, te primesc bine,dacA vei fi boer, si inca boer mare ; mai putinbine, dacA vei fi negutAtor ; iar de vet' fi reran, tepoftesc afarA.

Apoi se plang ca steipcinirea ii nedrepthteste,luhnd o parte din veniturile manAstiresti pentrutrebuintile Statului. Stapcinirea le-a lasat indestulca sA trAeascA dupA cuviintA, si Inca sA faca siceva bunatAti. SA ne arate dar bunatAtile carile fac, sail cari le-at fAcut, chiar papa sA nu liis aceste venituri ; sA ne arate fetele sarace pe earlle-at ajutat ; copiii strati pe cari i-au pus in scoale ;spitalele pe cari intemeiat ; sA ni le arateacestea, si atunci vom dice ca trebue nu numalsA, li se lase veniturile, dar inca sa li se maiadaoge. Cei dinthi cAlugari, cArora li s'a incre-

le-at

431

dintat directia mandstirilor, ardtat vrednicide sarcina for si all implinit in cuget curat do-rinta fundatorilor ; dar altii mai tarditi, molip-sindu-se de patimile si vanitatile cari muncescsocietatea, au vrut sa adune comori si sa innatein aur. Dumnedeescul fill al Mariel era sarac sismerit, ear oamenii earl ail facut juramint desaracie si de smerenie, s'at intrecut la bogatiisi au preumblat trufia for in mijlocul obstei.

tiu ca sunt la aceasta esceptif vrednice de cinste ;dar as don sa fie Inca mai multe, pentru in-teresul unei credinte care slabeste din di in di,care nu s'a intins atat cleat prin morala sacea desavarsitA, prin abnegatie si iubire de ome-nire si al carcia intemeetor dicea ucenicilor see :Cel dintai dintre voi sa fie eel din urma."

Polovraci.

Cu toate ca manastirea Polo vracilor nu estedin cele insemnate ale micei Valachil, dar positia-el si frumoasa pestera de stalactiti ce se aflaacolo o fac vrednica de bagare de seama. Eaeste asezata pe o intinsa campie, Intre 2 stand,earl incep done siruri de munti si ale caroracoaste cenusil si volcanice se v6d de departe ;intro ele in vale curge riul Oltetul, care printr'un

Wan

432

fel de urlet sOlbatec, dovedeste rudenia ce are cu.Oltul. Biserica este pe malul din dreapta, arecurti de zid si vre-o 5-6 chilii, cari slujesc delocuinta unui gros arendas. Nici un calugar nuse afla acolo, afara de preotul orenduit pentruslujba bisericei.

Aceasta mica manastire s'a fundat pe la anul1640 de jupan Danciu .Paraeanu si Stan MamiePostelnic.

Acesti boeri eraii din numerul acelor ce se ri-dicara asupra lui Leon I sub comanda AgalMatein. Basarab. Norociti in Walla dela satulUngurenii, ei se biruira la Persiceni, si isi gasirascaparea in manastirea Tismanei, de unde fugirain Transilvania. Apoi, pe la arm11633, se intoar-sera cu seful lor, care era chemat de dorinta ob-steasca, si cinstiti de dinsul cu posturi marl,luara o mare parte la biruinta lui Radu X T siasupra lui Vasilie Arnautul, Domnul Moldaviel.

Putina, vreme ne trebul ca sa ne indestulamde vederea bisericei ; lucrul eel mai Insemnat cegasiram intr'insa fu un mormint, pe peatracaruia este sapata o girlanda, in ea o mama, caretine o sabie si de desubt cuvintele : AndreiScores ".

Duna, cercetarile ce facuram in vechile hartiiale manastiri, aflaram ca acest Scorei traia pela anul 1690 ; ca, era flu al unui cioban si in

433

copilaria sa pazea oile parintesti, in poalele mun-telui lean, unde se afla si astacli stana fami-liei sale, ocupata de ciobani din acelasi neam.La anul 1687, sand §erban II se gatea, prinalianta sa cu Ioan si Petru, Tani ai Rusiei, a scu-tura, jugul Turcilor, si aduna, pe tail% ostirea inmuntii de peste Olt, tinorul Scorei intra ca vo-luntar in slujba lui erban si ajunse prin destoi-nicia sa la rangul de capitan. Despre aceasta pu-tem fi insine chezasi, caci am petrecut o noaptein stana familiei lui Scorei si am beut acoloeel mai dulce lapte.

Gea dintai grije, dupa, sosirea noastra acolo,ne fu sa visittim pestera de stalactiti, ce esteintr'una din stancile de care am vorbit. Esinddin curtea bisericii" pe o portita spre miaza-noapte, apucaram pe malul Oltetului pe substanca din dreapta. Acura trebul, dupe o espresietoraneasca, sa ne 1uam inima in dinti, caci po-teca era ripoasa si asternuta cu pietris, care la,

cea mai mica miscare se pornea in prapastie.Acl un pas gresit sfirseste o viata. Ne tineamdar cu multa greutate de colturile petrelor sichemam in ajutor pe sfintii calOtorilor. In sfirsitsosiram la intrarea pesteril ; acolo aprinseramfa.cliile si intraram.

La cele dintal pasuri not ne opriram. Ni se partica ne aflam intr'una din acele cetati incantate, ce le-a

37,338. 28

434

inventat imaginatia zimbitoare a poetilor Arabi. Nevoduram ocoliti de o multime de figuri de petre,cari la lumina facliilor luaii o forma de figuri ome

Tel se vedea un grup de copii, ce parea a seindeletnici la lucrarile verstei for ; mai incolo altofiinte, cari se impartaiati de om §i de feare, Faunisail Silvani, car): se ascund dupe o coloana pira-midala. Inaintezi, §i acelea§i figuri par'ca a.0 tre-cut inainte ca sa te astepte ; unele iti rid, al-tele cu un aer misterios iti fac semn de tacere.Intr'un colt la intunerec se vkl dou6 chipuri selba-tice ca doi talhari, earl, cu armele gata, a§tept petrecetor. Impotriva, contrastand cu aceasta scena,o despartire formeaza un alcov ; o femee se aratain fund §i prive§te prin dantelele unei perdell cese coboara din bolta stancel, in incloituri gratioase;la un loc bolta se plena, in cat abia te strecoride cea-lalta parte ; apoi iar se ridica, apoi seintinde si se largeste, formand o a doua pqtera,si desfa§urand o noun priveli§te.

Acl nu simti nici umedeala acea petrundatoare,nici aerul grail, care te apasa in pe§tera pustni-cului ; o recoare dulce te insote§te, pieptul re-sufla, multumit ; o uimire placuta ratace§te ye-derea. Varietatea boltelor gotice, albeata §i luciulparchetului, nenumoratele statue cari to inconjor,grozave salt blande, posomorite sail zimbitoare,dupa cum le privesti de aproape sail de departe,

nesti.

433

la lumina sat intuneric, toate iti cuprind cif pu-tere simtirile, si omul eel mai fara ilusil secrede transportat intr'o alta lume.

Ca sa laser un suvenir de visita noastra, nescriseram numele pe o coloana, care lucea de miide stelute, ca acelea ce licuresc dimineata peun mal de zapada. Dar picatura muntelui, adao-gaud peatra peste peatra, de va sterge cu incetulacele nume, sail de vor mai roma,ne catevalitere pana cand un alt calotor va trece pe acolo,ele vor fi pentru dinsul, ca acele simboluri ne-deslusite inscrise pe monumentele unui norodnecunoscut ce nu mai traqte.

Tisman a.

Tata cea mai veclie si mai mareata din toatemanastirile de peste Olt. Inceputa de Radu IIBasarab, la 1366, ea se s6virsi de fiul sOil Dan,si mult mai tarditi se prefact de Neagoe Basarab,in semn de recunostinta ca gasit acolo sca-parea, cand se afla gonit de Radu eel mare, pen-tru gazduirea ce dedea S-tului Nifon. Dar prie-tenul unui sfint, religiosul si blandul Neagoe,n'avea trebuinta de aceasta nenorocire ca sa in-noeasca biserica. OA cum va fi, el a stat unul dinprintii eel' mai buni ; dar virtutile lui ati perit

436

cu dinsul adus nici un bine statornic lanatia in care au stralucit. Atat este de adeveratca calitatile personale nu pot aduce nici un foldstemeinic, cand toate lucrarile se intemeeaza pe vo-inta iar nu pe legi. Cand Marcu Aurelie muri,zice Chateaubriant, Bomanii se readancira in relele,-naravuri cu o ast-fel de infocare, in cat i-ar filuat cineva de oa.meni, cari dobandit de-

curind libertatea ; ei insa nu scapara decat de-virtutile celor din urma stapanitori..

Ca s6, zideasca Tismana, Radu II ava tre-buinta se reteze o parte din munte. Asezata lao inaltime ca de 100 picioare; aperata in fatade o mareata stinca, ce se plena de-asupra-i, oco-lin, de zidiri vechi cari se intind pe margineaprapastiei, si incoronata de turnuri, aceastazidire pri vita din vale, seamana unul din acele pa-laturi din veacul de mijloc, una din acele cetatifeudale, din cari baronii si cavaleril infruntail pu-terea. absoluta, absoluti ei insisi in proprietatile-lor.

In stanca de care. pomeniram si care se inal-ta ingrozitoare la spatele zidurilor, este o man-catura adanca, un fel de pester, din care ese unisvor, ce trece pe sub pamint, prin curtea ma-nastirel, se arunca, din inaltime ca un torent,impreunandu-se cu riul Tismanei, ce curge in vale,fonneaza impreuna o garlita, ce serpueste intro.

si nail

§i,

ei-at

437

dou'e siruri de munti si se perde in depArtare.Tot in aceeasi stincl, de-asupra pesterei la o inal-time ca de 30 picioare, este o vizuina adftnca,chilie nemuritoare a Sfintului Nicodim, care seafla Egumen al Tismanei. CalugAril si locuitorii deprin prejur vorbesc multe despre minunile aceluisfint ; si negresit trebue sa fi ncut, de vreme ceputea sa locueasa asa de sus, pe un perete depeatra, fdra sa alba, aripi.

Un singur cAlugitr, un tinor frate, s'a deprinssi% se sue acolo. L'am vedut insine agAtan-du-se de petre cu unghiile ca o pisica selbatica,intrand in chilie si scotend cenuse din vatra sfin-tului. Cei -lalti c6olugAri, mai intelepti si mai pu-tin iubitorl da gloria cereasell, se mArginesc acinst1 pe sfintul in bisericA, unde isi are cosciu-gul ; cAzi trupul s'a Mcut nevedut intr'o noapte,dupe ce o vedenie amenintatoare a indatorat peEgumen s6, taie degetul stintului, ca sa remaiedrept suvenir bisericei.

Acl se rdstreazA asemenea crucea de fier asfintului, haina cu care a trecut prin foc, si unpatrahir de o stoM bogata,, ce se dice a fi dAruitde IVIateias Corvin, Regele Ungariei.

In aceastA maxAstire se adunail la 1820 vitejiipanduri ai Mehedintului sub steagul lui TudorYlaclimirescul, om m4rginit si crud, dar a caruiaintreprindere inainta cu un pas libertatea po-

438

litica, dupa cum se urmeaza pretutindenea, uncleoamenii sunt siliti a intra vramelniceste in inde-pendenta naturals ; supuindu-se pe urma la legi,ei pastreaza tot-deauna pomenirea slobozeniei lor.

In vreme cand ne indeletniceam a visits bi-serica §i priveam toate ameruntele cu acel in-teres ce1 de§teapta un monument istoric, de caremulta vreme al aqit vorbind, vocluram viindcatre not un botran, de talie scurt, cu ochii cu-fundati in cap, dar vii si vorbitori. El ne spuseca este fit al imperatului Americei ; ne art cate-va decoratii de hartie si ne intreba ce face ini-peratul Nicolae, de a respuns la scrisorile ce is'ati adresat de dinsul §i de are de gaud sa de-clare resboit]. II respunseram ca, toate merg bine,si imporatul se inchina cu plecaciune, ruga-ram sa ne spue de cand este al de imperat.Din vremea lui Capudistria, ne respunse ; lamoartea lui me aflam in biserica, si toata Grecias'a sculat sa me pue pe tron, dar n'am primit."Acest nebun este unul din cei mai fericiti ceam vecjut vre-o data: el tine o corespondentsideals cu toti suveranii Europei, cari au sa por-neasca curend un resboiti ob§tesc pentru drep-turile

Indemnati de bunii paring, not plecaram sitvisitam un metoch al manastirei zidit pe muntespre meaza-noapte, la o inaltime deosebita. El

di-1

tut

430

este facut de S-tul Nicodim, si este atat de mic, in-cat abia cinci sau sease oameni pot incapea in-tr'insul. Parintii de acolo ne spuseril, ca insusul acestei zidiri, la o departare ca de trei ore,pe crestetul cel mai malt al muntelui, este oalta biserica facut6, de acelasi sfint, care slujea inaceeasi cli la catesi trele biserici ; intreprinderecam anevoe, si pot dice peste putinta, pentru unom care nu ar fi sfint. Cu toata rivna ce aveama nu trece nimic cu vederea, dar asta data vre-mea sail mai bine curajul ne lipsi, si ne intoar-seram iarasi la mannstire, uncle no odihnirAm putinin foisorul ce da, asupra prapastiei in fata dru-mului.

Seara incepuse a da obiectelor o coloarefantastica, dar in fata noastra, spre resarit, olumina rosietica vestea apropierea lunei; pesteputin o veduram licurind ca o stea depArtata, cao faclie care se aprinse in deasa intunecime acopacilor ce acoper muntele. Apoi, un glob ru-vinos se vedii leganandu-se printre frunzele des-facute de vint ; si inaltandu-se putin, arunca oraza piezise pe romasitele unei zidiri ce se vedepe coastA; apoi de °data, aratandu-se de-asuprastejarilor celor mai inalti, ca pe un pedestal deverdeata , lumina pestera sfintului, turnurilemanastirei, potecile tainice si stancile din fata;in vreme ce o parte a padurei, romasa in umbra,

440

facea sa, se au 1a un vuet fioros, asemenea cusbieretul depArtat al fearelor stklbatice.

Am vedut de multe on resarind si apuindLuna, dar nici-odata acea priveliste nu mi-a facut atata impresie. Tacerea acestei cetati, underesuna odata, zgomotul armelor, intinderea pus-tiului, singurateca luny ce se intilta melancolictipe campiile cerului, mi se parea a innota in at-mosfera, ca un fanal aruncat pe nemarginireacceanului; toate umpleat inima de inelancolie sidesteptail idea unel vieti petrecute in singurnatein sinul naturei.

Pe la miezul noptii plecaram dela Tismana,fara, a ne lua dioa buna, dela paring, cari gustain ceasul acela dulcetile somnului, si indreptaramcalea noastra, spre turnul lui Sever.

EDITIUNILE LUI ALEXANDRESCU

In via fiind, Gr. Alexandrescu §I-a publicatscrierilepe cat ne este cunoscut in urmatoa-rele cinci editiuni, la 1832, 1838, 1842, 1847 si 1863.

1832. Eliezer Neftali. Poema tradusa dinFlorian de Gr. Alecsandrescu. Bucu-reW 1832. In Tipografia lui Eliad.

Vol. in 8°, de 120 pagine.Paginele 87.L--120 cuprind : Poezii ale D.

Gri : Alecsandrescu :Elegii : I Miezul nopti.

II PrietesUgul.III Adio.IV Intristarea.V lntoarcerea.

Adio lui lord Biron la sotia sa. Tra-ductie.

442

Intristare. Traductie din Delamartin. (sic).Fluturele. Traductie din Delamartin. (sic).Fabule : I Vulpoiul Predicator.

II Privigatoarea si Paunul.III Magarul resfatat.IV Papagalul si cele-lalte pa-

seri.V. Catarul ce isi lauda nobi-

litatea.

1838. Poezii ale D. Gr. Alecsandrescul. Bucu-rest'. Tiparite la Zaharia Karkaleki.1838.

Volum in 8°, de 55 pagine.Elegii gi fabule : Meditatia. Elisa. Inima,

mea e trista. Pestera. Barca. Can-dela. Epistola D. Marelui" Logofat I.Vacarescul. Fericirea. Cftinele sol-datului. Epistola familiera Domnu-lui Polkovnic I. Campineanul. Rug;ciunea.

Fabule : Lebada si pui corbuluiPrivigatoarea in colivie.Ursul si Lupul.Boul si vitelul.Cftnele isgonit.

oarecele si pisica.Privigatoarea si magaru.

443

1842. Foezii a lui Gr. Alecsandrescu. Editie cora-pieta. Iasii. La Kantora Foaei Sttesti.1842.

Vol. in 16°, pag. XIV si 228, urmatede 4 pag. cu Scara".

In fruntea volumului se aflrt urmMoarea:

Pr efacaPrecuvintarea in fruntea unei carts este We odat'a

foarte trebuincioasa; intai, pentru ca adaog'a la numerulfoilor (lucru nu putin folositor pentru multemirea ochi-lor si pentru speculatie), iar al doilea pentru c6, autorulare ad camp deschis sa vorbeasca cat va pofti de me-ritul sed si de nedestoinicia vrajmasilor sel. on cum vafi, iml venise dorinta sa fac si eii o precuvintare : vrOndsa dad cetitorilor o inalta idee de invetatura mea, hota-risem sa insir ca intr'un pomelnic numele tuturor auto.rilor morti sad vii, crestini sad pagani, pe earl i-am ce-tit sad void sa-i cetesc, sa puid cate-va epigrafe latinesti,cati-va termeds de chimie, si cu ast chip sa, sparid peeel earl ar indrasni sa me judece. Dar o idee repide m6facd sa -ms schimb hotarirea : me gandil ca o asemeneacolectie nu p6te ,sluji decal sä dovedeasca bogatia ne-stiintil mole; ca as vorbi in zadar de regulile Jul Aristot,and nu le pazesc, cand el a scris bine, si eii cum vedeti.Asa, infatisez fara, formalitati un amestec de poesil;parte din ele ad fost inch odata tiparite si criticate : cua doua editie astept o a doua critica.

In zadar striga unit ca critica e primejdioasa,omoara talentele : dumne -ei nu face atata red cat vor saarete, si nu ved ce nenorocire ar fi de ar putea sa su-grume cate-va din acele duhuri lunatice, earl, plangOn-

ca

a

444

du-se de 'putina intelegere a veacului lor, se inchid inviitorie ca intr'o cetatue nepetrunsA si agteapta acoloslava, care 11 privogte eu mild gi ride de densii.

Dar critica trebue sd fie iertatA, Inca nu numai unora,ci de obg,te : nu aceea care defaiind pe om, dar aceeacare aratd gregalele scrieril. 0 asemenea critica poatesa indrepteze pe multi, poate sa formeze gusiul. Geniule ca toate puterile lumegti. earl adorn intr'o oarba in-credintare, cand nimeni an le arata adeverul. Si nu ere--dem insh' ca meritul unul autor se poate cereeta si ho-tdri numal de acel de o meserie cu densul adese-oripana for este povatuite, de patima, si interesul ce ad aingela it face nedrepti. E destul sa aibA tine -va un duhfiresc ceva cultivat nigte organe simtitoare, ca sd pre-tuiascb. talentul. Meritul unui.poet sta, in placuta inti-pdrire ce ne lash cetirea poesiilor sale, gi cetitorul, chiarde nu va gti regulele, tot poate spune de a simtit mul-temire sad neplacere, clad, versurilo sunt melodioasesad aspre, deslugite sad incurcate, felurite sad monotone.Autorul a implinit toate conditille, de va isbuti samimultemeascA duhul, inima si urechea, potrivit en felulla care se apleaca.

Ed nisi -odata n'am eriticat pe nimeni, pentru ca m' -aplacut sa fiii in pace cu toatit lumea si pentru ca preaputini oamenl sufera cu multamire sd le aretI gregalele ;tar de n'am respuns la personalitatile adresate asupra-mi,meritul acesta nu e al rued, ci a] censure' de bine voi-toare, care nu ru'a ingaduit; alt-fel, poate ca n'ag ti avutfilosofia a le privi cu despretuirea ce meritaii, a ldsa inpedeapsa cugetului ]or pe ace' eamenT, earl nu se rugi-neaza, de nimic, earl gi-ad mintit for gi obstel, earl mi -aufacut tot real ce le-a fost grin putint& gi ad dat scrie-rilor mole un duh vinovat ce nu l'ad avut. Rousseaudice ca nu trebue sd omorim un om, ca dovedim

gi

at-I

445

prin aceasta ca n'are dreptate la r6u1 ce vorbeete denot ; dar povata e lesne ei fapta anevoe; eti as urmaabucuros cu acel cari ar critics poesiile mole; caci fara saflu ca acei ipocriti, earl se clic el insist eel mat pecatoelinaintea Jul Dumneged, ca sa se mire lumea de modestialor, tot cunosc ce-mi lipseete, deel nu placid face maibine.

Dar ved ca fara sa void era aproape sa v6 dad oprecuvintare dupa toate formele norocire pentru cetitori,ca am pries de veste In vreme, alt-fel le-as fi facut apo-logia fiee-careia bueati ; I-as fi plimbat pe a,eternututvailor si pe virful muntilor; fi vorbit de air() ei delima, de zefir ei de flori ; i-ae fi dus sa faca cunoetintacu dobitoacele mele, ca sa vada cat sunt de novinovateei fi lasat O. scope din vizunii cu on -ce mijloc voreti. Acura insa 1 ert ; dar sfir§ind, multemesc prieteni-lor mei, cart', orbiti negreeit de prieteeug, imi fax o vina,ca stria ass de putin. El ar avea cuvint sa ma intrebecum ]ucrez ei atat, dup5, toate nemultumirile ce am su-ferit din pricina aplecarii male. Cat pentru duhurile sa-tirice ei pentru toti noel earl judeca cu asprime ei privescgresalele noastre cu telescopul, de imi vor dice ca eicat am sods este prea mult, le void respunde ca., chiarde a§ fi vrut sa-1 multemesu §i sa nu scrid nimica,aceasta mi-ar fi fost peste putinta; ca am avut datoriesa fac aceea ce am putut, sa pad ei ed o peatra cat demica la zidirea obeteasca, §i iii sfireit ca poate pildamea nu va fi de tot nefolositoare pentru alti Liner' maicu talent decat mine, cari is,' tin scrierile for ascunseca niste crime de stat §i socotesc vista petrecuta inmoliciune ca cea mat buna recomandatie pentru el inqiva de astac11".

lead

l-ap

44A

1847. &venire chi impresii, epistole chi fabule deGrigorie Alesandrescul. Bucuresci. Tipo-gra.fia lui K. A. Rosetti si Vinterhalder.1847.

Vol. in 8 °; pag. 278; inainte 3 foi cu ti-tlul si Citeva cuvinte in locu de pre-fata" ; la sfirsit o foaie cu Tabla".

Citeva, cuvinte in lull de prefata" s'areprodus si la editia din 1863. A sevedea in acest volum la pag. 31-34.

1863. Meditatii, elegii, epistole, satire gi fabulede Grigorie Mihail Alexandrescv. Bucu-resci. Typografia nationale a Jul StefanRassidescu. Callea Neiutesca , OtelulGherman Nr. 27. 1863.

Vol. in 8°, de 5 foi nepag., LX si 41 4pagine.

1894. Edipunea de fajd, pe care o presentampublicului acuma, 30 ani dupa cea dinurma facuta de autor, este intocmita.dupa toate editiunile anterioare, luandinsa de basa pe cea din urma a auto-rului, dela 1863.

La fie-care scriere insemnat editiilein cari ea a fost publicata de autor ;ash ca se poate u§or restabili rendulcronologic al aparitiunil lor. Din sca-

447

pare de vedere, aceast4 insemnare nus'a pus la intaiele trei poesii din pre-sentul volum ; ceea ce se rectifictt aici :Anul 1840" (pag. 37--40) a aparutin Ed. 1842, 1847, 1863 ; Trecutul lamonastirea Dealulul" (pag. 41-44) aap6,rut in Ed. 1847, 1863; Umbra ha'Mircea la Cozia" (pag 45 48) a ap6,-rut in Ed. 1847, 1863.

tip kit in edit ia de fat , poesiile In-tristarea (pag. 106 108), Priete§ugul(pag. 112-115), Intoarcerea (pag. 123),pre earl' autorul le-a publicat numaiin editliile dela 1832 si 1842, dar le-asuprimat in cele dela 1847 §i 1863.

Trei poesii necuprinse in editiunile pre-cedente tipaxit aici dupa, manus-criptul original al poetului, dAruit Aca-demiei Romftlie de Ion Ghica, grin a cA-rui stAruitoare pietate amicala. s'a facut§i editiunea de fata. Aceste trei poesiicunt : Noaptea s /ntului botez" (pag.152), Intl imei" Sale Prin(ului stdpani-tor al Moldova Milaail Sturzea, pentruanul 1832" (pag. 167) si Majestalii SaleVictor Emanuel Regele Italiei (pag. 169).

Salt

slat

CUPRINSUL

Pag.

,Donmului Ion Ghica Dedicatie 1

Amintiri despre Gr. Alexandrescu do Ion Ghica 5Cate-va cuvinte in Joe de prefata 31

I. Poesii.Anul 1840 37Trecutul.La monastirea Dealulul 41Umbra Jul Mircea. La Cozia 45Resaritul lunel. La Tismana 49Mormintele. L. La Dragasani 530 impresie, dedicata ostirei romane, 22 Aprilie 1846 57Rugaciunea 61Ucigasul fart voie 64Candela 681?rumusetea. D -nei *** 71Brietesugul si amorul. Emilie' 73Suferinta 76Nu, a to moarte 78Cand dar o sa gust' pacea 82Inca o zi 84Un teas o de eand omul trecu 87Buchetul 90Reveria 93

29

.

450

Pag.

Meditatie 96Cimitirul (Pestera) 100Barca 103Intristarea 106Miezul noptei 109Prietesugul 112Eliza 116Asteptarea 120Intoarcerea 123Inima mea e trista 124Te mal veaul odatii. 127

De ce suspinl 131Mfingh'erea. Unei juno fume' 133

Multumirea. Z.... in versta de un an 136Nina 138Miele soldatului 142Adio la Tergoviste 148-Noaptea sfantului Botez 152Viata campeneasca. D. Vornicului Gr. Cantacuzino ..155InAltimeI Sale Printulul stapanitor al Moldovei Mi-

hail Sturzea pentru anul 1832 . . . . , . . . . 167Majestatel Sale Victor Emanuel Regale Italiel. . . . 169Unirea Principatelor. Dedicat'a fiitorilor deputatl al

RomanieI 171Mariel Sale Domnulul Alesandru Ioan I. Anul 1859

Pentru clioa intrArel sale in Bucuresci 174Cantecul soldatului. 176D-nel Princese Alexandrina Ion Ghica 179D-nel Angelina Ion Balaceanu 180D-nel Maria Ion Cantacuzino 182D-nel Zinchel Donicl 183D-la S. La 185

451

Pag.

Unel necunoscute moldovene, care mi-a cerut versurl 186Frumoasa e natura 187In ore de malinire 188him destinat a se canta la inauguratia Teatrulul. 190

II. Epistole.Epistola Marelui Logofot I. Vacarescu autorul Pri-

maverel arnorului" 195Epistola d-lui colonel I. -Campineanul 200EpistolA d-lul Maior Voinescu II 206Epistola d-lui Alexandru Donici, fabulist moldovean 212Epistola catre Voltaire 216

Satire.Satira spiritului men. 223

profesiune de credintti, 229Resbunarea soarecilor sau moartea lui Sion . . 233Adio pentru plecarea proconsulului Halcinski. 238Confesiunea until renegat 241Cometoi anuntate pentru 13 Iunie 245Rospunsul Cometei 248

IV. Fabule.Vulpoiul predicator 255Privighetoarea si Paunul . 258Magarul resfertat 260Papagalul si cele-lalte paseri 263Catkul ce-si lauds nobilitatea . 265Toporul si ptidurea 267Elefantul 270Oglindele 274Caneleisgonit 277S,oarecele si pisica ,,,,, 281

In.

0

.

.

. . .

.

.

452

Pag.

Privighetoarea si magarul 283Cane le si cat& ul 286Pisica solbatica si tigrul 288Dervisul si fata 290Dreptatea leulul 292Lupul moralist 295Nebunia si amorul 298LebOda si puil corbului 300Privighetoarea in colivie 304Ursul si lupul 307Boul si vitelul 311Vulpea liberal& 314Merla si bufnita 316Cucul 318Uleul si gainile! 320Miele si mAgarul 323Bursucul si vulpea 325*arlatanul si bolnavul 328Atelazul eterogen 330Epurele, ogarul si copoiul 332Ursul si vulpea 334Corbil si barza 336Calul vindut si diamantul cump5rat 339Porcul liberat 341Castorul 53 alte lighioni 343Mielul murind 346Zugravul si portretul 348Catairil eu clopotei 350Lisita, rata si Osca 352

V. Epigrame.Un osandit 357Colui co stria ca poesia o o boala nelocuita, . . . 358

.

453

V" Yam silitUn preot cuviosIn iad, mai deunacji

VI. Traduceri.Adio lul Lord Byron la sotia saIntristaro, do LamertineFluturele, de LamertineFericirea, de 136ranger

VII. Pros a.Memorial de ciilotorie

4'

Editiunilo lui Alexandrescu

145,

Pag.

359300361

365369371372

377

441

.