TEMA PROIECTULUI:

VALORIFICAREA DEŞEURILOR DIN MASE PLASTICE

CUPRINSCAPITOLUL 1. ARGUMENT………....................................…………………………….pag.3

CAPITOLUL 2 DATE GENERALE, CLASIFICARE, PROPRIETĂŢI………………………4

2.1. Degradabilitatea deşeurilordin mase plastice……………………………………………….6

2.2. Calităţile maselor plastice şi avantajele lor…………………………………………………8

2.3. Inconvenientele utilizării maselor plastice………………………………………………….10

CAPITOLUL 3 PRINCIPALELE TIPURI DE DEŞEURI DIN MASE PLASTICE…………...12

3.1. Metode de identificare şi analiză a deşeurilor din mase plastice……………………………12

3.2. Tipuri uzuale de deşeuri din mase plastice………………………………………………….13

CAPITOLUL4 RECICLAREA ŞI VALORIFICAREA DEŞEURILOR

DIN MASE PLASTICE…………………………………………………………………………17

4.1. Incinerarea deşeurilor din mase plastice…………………………………………………….17

4.2. Reciclarea hidrotermică a deşeurilor din mase plastice în reactoare cu pat fluidizat……..18

CAPITOLUL 5 IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI, NOI PESPECTIVE

DE GESTIONARE ŞI VALORIFICARE A DEŞEURILOR DIN MATERIALE PLASTICE ..19

CAPITOLUL 6 NORME DE PROTECŢIA MUNCII LA PROCESAREA

DEŞEURILOR DIN MASE PLASTICE………………………………………………………..21

CONCLUZII.................................................................................................................................22

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………25

ANEXE..........................................................................................................................................26

2

Capitolul 1. Argument

Acum mai bine de o sută de ani, JOHN WESLEY HYATT, cu brevetul de invenţie

nr. 105336 din 12 iulie 1870 a pus piatra de fundaţie a industriei de materiale plastice,

realizând primul material plastic – celuloidul.

Denumirea de NAILON a fost iniţial marca firmei DU PONT. Provenienţa numelui

nu este exact cunoscută. După o relatare interesantă, denumirea ar aparţine inventatorului

Nylonului, W.H. CAROTHERS care ar fi recunoscut că proprietăţile excepţionale ale

fibrelor de poliamidă ar putea ameninţa monopolul mătăsii japoneze. Din iniţialele

expresiei „Now, you lousy old nipponese” s-ar fi obţinut cuvântul NYLON.

Prin proprietaţile lor specifice în special mecanice, tehnice, electrice, chimice masele

plastice s-au impus, înlocuind cu succes metalul in industria construcţiilor de maşini, de

automobile, electrotehnică, precum şi în sectorul articolelor de uz casnic.

În producţia de mase plastice, pe primul loc în lume se află SUA, urmată de

Germania, Japonia, Franţa şi Marea Britanie.

Consumul de materiale plastice creşte în toată lumea, cunoscându-se zeci de tipuri de

materiale plastice. Dintre acestea, şase tipuri sunt utilizate la fabricarea ambalajelor, peste

20 de tipuri la fabricarea altor bunuri de larg consum, în industria automobilelor, în

construcţii, industria constructoare de maşini, etc. se estimeauă că anual în întreaga lume

este produsă o cantitate de peste 100 milioane tone de material plastic. Recuperarea

materialelor plastice din deseurile post consum poate conduce la economisirea de ţiţei,

(materia primă de bază) şi a unei părţi din energia utilizată în procesele de fabricaţie.

Totuşi, acest lucru nu este atât de simplu. Larga varietate a polimerilor utilizaţi în

prezent constituie un obstacol major în ceea ce priveşte reciclarea materialului plastic.

3

CAPITOLUL 2DATE GENERALE, CLASIFICARE, PROPRIETĂŢI

Masele plastice sunt acele substanţe chimice formate din macromolecule sau

polimeri de provenienţă naturală ori obţinuţi pe cale artificială, prin sinteză din petrol,

gaze naturale, cărbune.

Fig.1. Mase plastice

Plasticul este uşor, deşi costurile sunt mari, se consumă cantităţi mici de energie

pentru a fi fabricate din materii prime şi au o valoare mai mică atunci când sunt colectate

în vederea reciclării. Plasticul are aceeaşi putere calorica precum şi cărbunele, deci, dacă

este incinerat poate produce cantităţi mari de energie dar emisiile (dioxine şi cadmiu) sunt

nocive şi, dacă nu sunt controlate permanent pot afecta sănătatea celor care muncesc la

incineratoare dar şi a cetăţenilor care locuiesc în vecinătatea lor.

4

Din cauza diversităţii maselor plastice, ele necesită o clasificare după criterii bine

stabilite :

1. După comportarea la deformare :

Plastomeri – pot suferi deformaţii permanente şi care dispun de proprietăţi

mecanice importante ca : duritate, rezistenţă la tensiune şi rezistenţă la

compresiune.

Elastomeri – dispun de o elasticitate apreciabilă putând suporta deformaţii

temporare mari, în special alungiri specifice mari.

2. După comportarea la temperatură :

Termoplaste – se inmoaie la temperaturi ridicate şi îţi menţin în continuare şi

la rece forma căpătată la cald (polietilena, polistirenul, policlorura de vinil).

Termorigide – se inmoaie la cald putându-li-se da diverse forme prin presare.

După presare şi răcire, piesele nu mai pot suporta repetarea ciclului

(fenoplastele, aminoplastele).

3. După gradul de reciclabilitate :

Reciclabile.

Nereciclabile.

4. După gradul de biodegrabilitate :

Biodegradabile.

Nedegradabile.

5

2.1. Degradabilitatea deşeurilordin mase plastice

Degradarea se produce în funcţie de locul în care acestea se găsesc, sub acţiunea

independentă sau concomitentă a următorilor factori :

Fig.2. Deşeuri din mase plastice supuse degradării cu ajutorul luminii

a). LUMINA, produce la deşeurile din mase plastice o degradare fotochimică datorită

acţiunilor razelor UV şi IR, care fiind absorbite provoacă reacţii de oxidare şi reducere.

Degradarea fotochimică constă în reacţii de rupere a legăturii chimice cu o nouă

rearanjare a atomilor în molecule, procese însoţite de modificarea gradului de

polimerizare, de apariţia legăturilor nesaturate şi uneori schimbarea compoziţiei masei

plastice.

Fenomenele vizibile care se produc în urma descompunerii fotochimice sunt :

schimbarea aspectului, matisarea, fisurarea, crăparea, ruperea, fărâmiţarea.

Datorită acţiunii luminii, deşeurile din polietilenă (PE) se distrug în 2 – 3 ani, pe

cândîn întuneric şi la temperaturi obişnuite nu suferă nici o modificare.

6

Razele UV la peste 150oC determină fotoliza cauciucului natural cu degajare de

izopren. Viteza acestei degradări creeşte mult în prezenţa oxigenului atmosferic.

Lumina cu lungimi de undă cuprinse între 2300 – 4100 de Ä, determină la cauciuc o

creştere a rigidităţii şi o micşorare a solubilităţii, iar în urma ruperii legăturilor C – C şi C

– H se degajă hidrogen şi hidrocarburi.

Cunoaşterea fenomenului de degradare fotochimică are o mare importanţă deoarece

deşeurile din mase plastice de cele mai multe ori vin în contact cu lumina în timpul

depozitării.

Fig. 3. Deşeuri din mase plastice supuse degradării cu ajutorul apei

b). UMIDITATEA (apa) poate produce efecte de degradare la deşeurile din mase

plastice acţionând :

Chimic prin provocarea hidrolizei poliacetaţilor, poliesterilor, care constă în

ruperea legăturilor acetalice, amidice şi esterice.

Fizic prin dizolvarea materialului

c). TEMPERATURA provoacă degradarea termică acţionând în sensulcă o creştere a

acesteia accelerează producerea reacţiilor de oxidare, hidroliză. PVC – ul, policlorura de

vinilen, încălzită la peste 130oC elimină HCl. La poliacrilonitril încălzirea peste 200oC

7

determină schimbarea culorii în negru. Poliamidele, la temperaturi mai mari de 100oC îşi

micşorează masa moleculară, când degajă metan şi etan.

d). AERUL, prin prezenţa oxigenului şi a ozonului se produce la masele plastice

degradarea oxidativă care este favorizată de lumină, căldură, radiaţii ionizante, umiditate.

Prin degradare oxidativă se poate micşora gradul de polimerizare şi îşi schimbă

compoziţia chimică.

e). MICROCLIMATUL BIOLOGIC, deşi polimerii sintetici sunt în general rezistenţi la

atacul microbiologic fiind practic indestructibili, poate provoca degradarea compozitelor

polimerice prin atacarea plastifianţilor.

S – a constatat că atacul microbian îl suferă cu mai multă uşurinţă compozitele

polimerice cu masă moleculară redusă.

Ca urmare a degradării deşeurile din mase plastice îşi modifică importante

caracteristici din care : limita de alungire la rupere, modulului de elasticitate, rezistenţa la

şoc, rezistenţa la izolaţie, capacitatea de reflexie, rigiditatea dielectrică, care scad, în timp

ce pierderile dielectrice şi absorbţie la infraroşu cresc.

2.2. Calităţile maselor plastice şi avantajele lor

Penetrarea polimerilor practic în toate domeniile de activitate se datorează unor

calităţi şi avantaje particulare în raport cu celelalte materiale. Acestea sunt următoarele :

- polimerii prezintă o mare varietate sortimentală şi consecinţă

acesteia, o mare diversitate a caracteristicilor mecanice şi chimice. Materialele de

sinteză posedă proprietăţi ce nu coincid cu cele ale materialelor naturale, iar

plasticitatea lor permite obţinerea unor forme altădată imposibile;

- masele plastice se caracterizează prin facilitarea şi diversitatea procedeelor de

prelucrare (punere în formă), în condiţiile unei productivităţi ridicate în raport cu

materialele tradiţionale. Masele plastice permit obţinerea în serii mari de fabricaţie

a pieselor de diferite dimensiuni, rigide sau flexibile, cu pereţi groşi sau subţiri,

colorate sau transparente. Astfel, pentru fabricarea unei butelii de apă minerală din

8

PET se obţin proprietăţi de 10.000 butelii / oră în raport cu 500 butelii / oră când

acestea se realizează din sticlă;

- masele plastice se caracterizează prin costul energetic redus al sintezei şi

transformării lor în produse (tabelul 2).

Tabelul 2

1 kg de material Cost energetic [kw/h]

aluminiu 74otel 14

sticla 8

hârtie 7

polimeri 5

Pentru realizarea a 100 km de ţeavă având 100 mm diametru se consumă doar 360

TEP (tone echivalent petrol) dacă se realizează din PVC, faţă de 2000 TEP în cazul

realizării ei din fontă.

- polimerii, în majoritatea lor, au densităţi reduse, în jurul valorii de 1, în comaraţie cu

materialele tradiţionale (7,8 pentru oţel, 2,7 pentru aluminiu şi 2,54 pentru sticlă), ceea

ce asigură produse uşoare cu calităţi satisfăcătoare mai ales în domeniul bunurilor de

larg consum. La calităţile evidente, mai sus remarcate, nu rareori se adaugă şi

avantajele conferite de aspectul şi coloritul plăcut sau de rezistenţa la coroziune.

Acţiunea conjugată a avantajelor de mai sus determină deseori utilizarea preferenţială

a maselor plastice. Fig. 3. capace de calitate obţinute din materiale plastice

9

2.3. Inconvenientele utilizării maselor plastice

Utilizarea maselor plastice nu este însoţită numai de avantaje. Ar fi greşit să

credem că, datorită dezvoltării accelerate a cererii şi producţiei de produse din materiale

plastice, acestea ar putea substitui, chiar şi parţial, produsele realizate din materiale

tradizionale (oţel, ceramică, sticlă, lemn, etc.). Există o serie de inconveniente care

limitează domeniul de aplicare a produselor din mase plastice, aceste inconveniente fiind

prezentate în cele ce urmează în ordinea importanţei lor:

- masele plastice, cu puţine excepţii, prezintă proprietăţi de rezistenţe mecanice

relativ modeste ceea ce exclude utilizarea lor pentru piese la care solicitările mecanice

sunt importante. În tabelul 3 sunt redate principalele caracteristici mecanice ale

diferitelor materiale metalice, anorganice şi polimerice. Totuşi, dacă se iau în

considerare proprietăţile mecanice raportate la greutatea lor şi nu la volum, comparaţia

nu mai este atât de defavorabilă polimerilor ;

- masele plastice, contrar materialelor tradiţionale, nu sunt auto sau biodegradabile.

Persistenţa polimerilor este atribuită lungimii lanţurilor macromoleculare care rezistă

foarte bine la acţiunea factorilor naturali de degradare (bacterii, enzime, climă, etc.).

aceasta stabilitate remarcabilă corelată cu faptul că multe produse din plastic sunt

fabricate în serii mari, pentru larg consum (ambalaje, folii), pot conduce la serioase

probleme de poluare a mediului. Soluţia acestei probleme este oferită de realizarea

plasticelor fotodegradabile sau hidrodegradabile, dar pentru moment preţul acestora

este încă ridicat.

- masele plastice pot degaja produse toxice în timpul arderii lor. Ca şi lemnul şi hârtia,

materialele plastice se aprind şi ard relativ uşor. În mod special este periculoasă

policlorura de vinil care degajă în timpul arderii gaze toxice cum sunt clorul şi fosgenul.

În condiţii de umiditate se formează vapori de acid clorhidric ; prin arderea unui kg de

PVC se pot degaja circa 400 litri de HCl. Poliuretanul, degajă la ardere acid cianhidric.

Considerentele legate de poluare şi toxicitate impun o moderaţie şi un control în deciziile

10

luate privind utilizarea materialelor plastice în diferite scopuri.

Tabelul 3

Material/Proprietăţi ρ [kg / dm3] E [Gpa] τ [Mpa]

oţel 7,87 212 500

aluminiu 2,7 71 270

titan 4,51 120 2200

sticlă 2,54 72 3400

poliester 1,4 1,2 550

polietilenă 0,93 0,2 15

nylon 6 1,14 2,9 800

polistiren 1,05 3,4 50

polibutadienă 0,91 0,002 60

Necesităţile unei societăţi moderne, care a stimulat dezvoltarea intensivă a producţiei

de materiale plastice după anul 1950, a determinat consacrarea unor activităţi direct sau

indirect legate de producerea, transformarea şi gestionarea acestora. S-au dezvoltat

procedee noi de elaborare şi fabricaţie, dar şi activităţi de cercetare şi servicii care si-au

determinat propria infrastructură. În prezent se foloseste din ce în ce mai mult termenul

de PLASTURGIE în sensul general, el cuprinzând atât elaborarea, cât şi transformarea

materialelor plastice în sens mai restrâns, el fiind tot mai des asociat ansamblului

procedeelor de transformare (prelucrare în formă) a materialelor plastice în produse

finite.

11

CAPITOLUL 3

PRINCIPALELE TIPURI DE DEŞEURIDIN MASE PLASTICE

3.1. Metode de identificare şi analiză a deşeurilor din mase plastice

Dată fiind larga varietate a deşeurilor din mase plastice, precum şi cantităţile din ce

în ce mai mari ale acestora, în ultimul timp colectarea, reciclarea şi procesarea acestora a

devenit o problema acută. Astfel, mari cantităţi de deşeuri ocupă însemnate suprafeţe de

terenuri, iar respectivele deşeuri prezintă o mare rezistenţă faţă de factorii naturali de

degradare.

Fig.4. Poluare cu mase plastice

Una din condiţiile de bază impuse, este aceea de a se face o selecţie riguroasă încă de

la sursele generatoare (gospodăriile cetăţeneşti, unităţi economice).

Din cauza varietăţii, plasticul reciclabil este greu de recunoscut. De aceea se folosesc

câteva metode de identificare.

Comportarea la arderea în flacără

12

Se observă mărimea şi culoarea flăcării, fumul şi mirosul degajat. Identificarea se

face după tabelul de mai jos (tabelul 4)

Tabelul 4 Mat

plastic Flacăra Miros Fum Comportareala flacără

Uşurinţaaprinderii

Viteza deardere Observaţii

PVC Verde AcruHCl - Se înmoaie şi

carbonizează F greu Lentă Puţincombustibil

PP Albas –tră

Dulceag - Gonflează şi picură Uşor Lentă -

PCTFEFără

flacărăHF

f toxicVaporitoxici

Se deformea-ză şi descom-

pune

Nu seaprinde Nulă -

PTFEFără

flacărăHF

f toxicVaporitoxici

Se deformea-ză şi descom-

puneNu se aprinde Nulă -

PEgalben-albas –

truiParafină - Se topeşte şi

picură Uşor Foartelentă

Picură,arde

PS Galben Aromat Negru Se înmoaie Uşor Lentă Rămânelipicioasă

3.2. Tipuri uzuale de deşeuri din mase plastice

3.2.1. Polietilena. Copolimeri ai etilenei

Polietilena se obţine industrial prin polimerizarea etilenei la presiune ridicată.

Toate tipurile de polietilenă se caracterizează prin proprietăţi electrice superioare,

polimerul fiind considerat un electroizolant ideal.

Polietilena se foloseşte pentru izolarea conductorilor de tensiune înaltă în

electrotehnică şi electronică. Filmele şi foliile sunt folosite pentru ambalaje şi în

agricultură. Ţevile de polietilenă se folosesc pentru vehicularea apei deoarece nu se

constată depuneri de calcar pe pereţii interiori şi pierderile de energie prin frecare sunt

mai mici decât în cazul conductelor metalice.

13

Prin injectare se obţin cele mai variate obiecte de uz casnic, jucării, ustensile de

laborator sau repere pentru diferite tipuri de maşini. Acoperirea hârtiei, metalelor sau a

altor materiale cu filme de politilenă protejează suprafaţa acestora împotriva diferiţilor

agenţi de degradare.

Fig.5. Polietilena

3.2.2. Polipropilena

În prezent, ea se foloseşte în majoritatea sectoarelor industriale. Se remarcă

utilizarea ca filme, fibre, monofilamente şi piese injectate. Cantităţi însemnate de

polipropilenă se întrebuinţează sub formă de materiale plastice armate cu fibre de sticlă,

fibre de azbest sau sub formă de compounduri cu diverşi aditivi.

Fig.6. Materiale din polipropilenă

14

3.2.3. Policlorura de vinil

Din policlorura de vinil se obţin două tipuri particulare de materiale plastice şi

anume dure şi plastifiate.

Produsele plastifiate se înmoaie la temperaturi mai joase şi conţin plastifianţi,

stabilizatori, pigmenţi, lubrifianţi şi materiale de umplutură, etc.

Se pot prelucra uşor obţinându-se tuburi, folii, izolaţii pentru cabluri electrice, furtunuri

sau alte produse flexibile. Din polimerul neplastifiat, care are în compoziţie stabilizatori,

lubrifianţi, pigmenţi şi alţi aditivi, se obţin ţevi , tuburi, piese pentru construcţii, plăci,

panouri ondulate, etc.

Fig.7. Obiecte din policlorura de vinil

3.2.4. Poliacetatul de vinil

Poliacetatul de vinil este incolor şi transparenţa produsului depăşeşte pe cea a sticlei.

Polimerizarea în soluţie conduce la obţinerea lacurilor, care se folosesc ca atare sau

cu adaos de nitroceluloză şi plastifianţi. Acestea se folosesc în industria chimică,

alimentară sau a încălţămintei. Polimerizarea în suspensie permite obţinerea unui produs

care se utilizează la sinteza alcoolului polivinilic sau sub formă de soluţie, ca adeziv.

Ca liant şi adeziv se foloseşte în industria lemnului, poligrafie, la închiderea

ambalajelor, în industria textilă şi pielărie

15

Fig.7. Poliacetatul de vinil

3.2.5. Polistirenul

Din punct de vedere al utilizării se deosebesc mai multe tipuri :

a) polistiren de uz general, care se obţine prin simpla polimerizare a stirenului şi de

cele mai multe ori se realizează compoziţii în amestec cu lubrifianţi, plastifianţi

şi coloranţi. Acest produs se utilizează în radiotehnică, electrotehnică, poligrafie,

la confecţionarea vaselor pentru păstrarea acizilor, a conductelor pentru acizi sau

a ambalajelor din industria alimentară ;

b) polistiren expandat care se obţine din granule expandabile de polistiren în

suspensie (îmbibate cu agenţi de gazeificare şi anume, butan sau pentan).

Produsul este suficient de elastic, are densitate mică (0,015 – 3 g/cm3) şi se

utilizează sub formă de plăci ca material termo şi fonoizolant ;

c) polistiren rezistent la şoc (PAS), care este un aliaj al polistirenului cu un

elastomer. Produsul are o rezistenţă la şoc sporită faţă de polistirenul de uz

general, este mai ieftin decât acesta, posedă un luciu bun, dar nu este

transparent. Polistirenul rezistent la şoc se prelucrează prin injectare sau presare.

16

CAPITOLUL4RECICLAREA ŞI VALORIFICAREA DEŞEURILOR

DIN MASE PLASTICE

Deşeurile din mase plastice se pot valorifica şi recicla prin diferite mijloace şi

procedee tehnologice cum ar fi : incinerarea, reciclarea hidrotermică, prelucrarea prin

injectare, extrudare, calandrare – în vederea obţinerii unor repere sau semifabricate.

4.1. Incinerarea deşeurilor din mase plastice

Fig.8. Incinerator mase plastice

Sectorul producţiei şi utilizării materialelor plastice are o importanţă din ce în ce mai

mare în ceea ce priveşte debarasarea de resturile produselor utilizate şi în particular, cele

provenite de la ambalaje. Deşeurile din mase plastice pot fi adesea cauze de poluare a

aerului şi solului.

În privinţa eliminării deşeurilor din mase plastice sunt de remarcat următorii factori :

- polimerii sunt în mare parte indestructibili în condiţii ambiante, astfel că nu se

pot integra în echilibrul ecologic al Terrei ;

- rapida dezvoltare a acestui sector economic creează rezerve enorme de

materiale uzate ;

- raport ridicat de volum / greutate a pieselor din mase plastice ;

17

- diferite tipuri de mase plastice, care trebiue sortate ; consumul mare de mase

plastice se poate diviza aproximativ în felul următor : 20 % PE, 20 % PVC, 10

% PS, 50 % alte mase plastice. Uneori resturile de mase plastice sunt

amestecate cu diferite substanţe precum : metale, nisip, lemn;

- gaze şi mirosuri specifice care se degajă la arderea sau distrugerea lor ;

- disponibilitatea cu preţ mic.

În zonele de concentrare urbană mare, incinerarea are o importanţă deosebită,

întrucât reduce mirosul şi volumul deseurilor.

4.2. Reciclarea hidrotermică a deşeurilor din mase plastice în reactoare cu

pat fluidizat

În figura 3 se arată etapele proceselor de reciclare hidrotermică a deşeurilor

din PVC :

Fig. 9. Etapele procesului de reciclare hidrotermică

A deşeurilor din PVC

În etapa de tratare hidrotermică se foloseşte un reactor cu pat fluidizat. Acest tip de

reactor este caracterizat printr-un bun transfer de masă şi căldură, o temperatură constantă

în interiorul reactorului. Alte avantaje ale utilizării acestui reactor sunt : absenţa

particulelor mişcătoare în zona caldă şi o uşoară separare a impurităţilor pentru

18

PVCdeşeu

Vapori apă

Tratarehidrotermică

decantare

Deşeurisolide

RecuperareHCl

Apereziduale

Recuperareenergie

energie

HCl

regenerare. Patul fluidizat de vaporii de apă parţial obţinuţi prin recircularea efluentului

de la recuperarea HCl.

CAPITOLUL 5

IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI, NOI PESPECTIVE

DE GESTIONARE ŞI VALORIFICARE

A DEŞEURILOR DIN MATERIALE PLASTICE

Prin HG nr. 856/2002 pentru Evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei

cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase se stabileşte obligativitatea pentru

agenţii economici şi pentru orice alţi generatori de deşeuri, persoane fizice sau juridice,

de a ţine evidenţa gestiunii deşeurilor.

Examinând lista din HG 856/2002, se constată că nu apar deşeuri periculoase.

Deşeurile din mase plastice trebuie colectate selectiv în pubele, containere depozitate

în spaţii special amenajate şi evacuate periodic.

Fig.10. Colectarea preselectată a deşeurilor din materiale plastice

19

Cantităţile de deşeuri pot fi apreciate, global, după listele cantităţilor de lucrări.

Utilajele şi mijloacele de transport vor fi aduse la punctele de depozitare, colectare a

deşeurilor din mase plastice în stare normală de funcţionare având efectuate reviziile

tehnice şi schimburile de ulei în ateliere specializate.

În timpul manipulării şi depozitării acestor deşeuri pot să apară anumite probleme:

operatorii trebuie să respecte normele specifice de lucru şi de protecţia muncii pentru

desfăşurarea în siguranţă deplină a operaţiilor respective.

Măsurile de protecţie a florei şi faunei pentru perioada de execuţie a spaţiilor de

depozitare a deşeurilor se iau din faza de proiectere şi organizare a lucrărilor, astfel :

- amplasamentul bazelor de producţie şi traseul drumurilor de acces sunt astfel

stabilite încât să aducă prjudicii minime mediului natural ;

- suprafaţa de teren ocupată trebuie limitată judicios la strictul necesar ;

- traficul şi funcţionarea utilajelor se va limita la traseele şi programul de lucru

specificat ;

- se va evita depozitarea necontrolată a deşeurilor ce rezultă în urma lucrărilor

respectându-se cu stricteţe depozitarea în locurile stabilite ;

- refecerea ecologică şi revegetarea zonelor afectate.

Trebuie avut în vedere ca, în urma dezvoltarii economico – industriale, există o

tendinţă de creştere a cantităţilor de deşeuri din mase plastice. De multe ori, acestea nu

sunt selectate pe categorii, ceea ce face sa crească preţul gestionării şi valorificării

acestora. Dde multe ori aceste deşeuri sunt însoţite de materiale diferite : lemn, metale,

sticlă etc., ceea ce complică situaţia. Este de preferat o preselecţie a acestor deşeuri încă

de la sursele generatoare.

O altă problemă majoră este cea reprezentată de suprafeţele din ce în ce mai mari de

terenuri ocupate de deşeuri.

O bună parte din deşeurile din mase plastice sunt în prezent coincinerate în

cuptoarele fabricilor de ciment.

Pe plan mondial, în ultimul timp s-au făcut progrese remarcabile pe acest segment.

Astfel s-au realizat instalaţii de procesare

20

termică prin microunde a deşeurilor din mase plastice, în urma acestor procese rezultând

carbon pur. Dezavantajul major constă în consumul mare energetic.

CAPITOLUL 6

NORME DE PROTECŢIA MUNCII

LA PROCESAREA DEŞEURILOR DIN MASE PLASTICE

Măsurile de protecţia muncii luate în ansamblu sunt, în general, aceleaţi pentru toate

operaţiile de prelucrare a materialelor plastice.

Aerul condiţionat şi lumina bună trebuie asigurate încă de la instalarea secţiei.

Atunci când degajarea vaporilor de plastifianţi este puternică sau lângă utilaje le de

prelucrare se află agregate de amestecare, condiţionarea aerului este ajutată de hote

instalate deasupra aparatului respectiv.

Din necesităţi tehnico – economice imperioase, anumite recepturi conţin substanţe

toxice. Din acestea fac parte o serie de plastifianţi ca : cresil – difenil – fosfatul, metil –

acetil – ricinoleatul, etc., stabilizatori ca :compuşi epoxidici, fenoli, crezoli, etc.

Adăugând anumite substanţe toxice ca umpluturi speciale (contra mucegaiurilor, a

rozătoarelor, etc.), monomer nereacţionat (stiren, clorură de vinil) sau produse de

descompunere, se poate constata importanţa pe care o au în acest loc măsurile de

protecţie, începând încă de la instruirea individuală.

În încăperile de lucru în care se prelucrează aceste răşini sunt necesare instalaţii de

ventilaţie. Acestea au rolul , nu numai de a absorbi vaporii şi pulberile dar şi de a

introduce aer proaspăt. Aeru proaspăt trebuie distribuit fără curenţi, şi, în anotimpurile

reci, el trebuie preîncălzit. Temperaturile în halele de lucru nu trebuie să varieze în limite

mai largi de 3oC, deoarece aceste schimbări de temperatură periclitează sănătatea

muncitorilor. Instalaţiile de ventilaţie trebuie astfel concepute încât să absoarbă mai mult

aer viciat decât cantitatea de aer proaspăt introdusă. În felul acesta se menţine în încăperi

o mică subpresiune, care face ca vaporii nocivi să nu ajungă în aceste încăperi. Locurile

21

de sorbţie vor fi situate nu numai sub tavan, dar şi deasupra planşeului, o serie de vapori

şi pulberile fiind mai grele decât aerul.

Halele moderne presupun construcţii cu suprafeţe foarte mari de iluminare (ferestre,

luminatoare), însă cu timpul aceste suprafeţe se acoperă cu praf, care filtrează lumina.

Iluminatul electric trebuie astfel distribuit, încât personalul de deservire să poată lucra în

condiţii bune, fără a-şi expune vederea la fluxuri puternice de lumină.

Pe lângă acestea, se studiază posibilitatea de atenuare a zgomotelor printr-o izolare

acustică eficace între secţii, iar acolo unde este posibil, chiar izolarea acustică a maşinilor

prin montarea unor carcase adecvate sau prin schimbarea materialului din care sunt

construite elementele în mişcare, pinioane, angrenaje de textolit, etc.

Toate contactele şi conductorii electrici trebuie izolaţi, iar aparatele respective să fie

legate la pământ.

Manipularea materialului cald se va face cu mănuşi de protecţie, epiderma având de

suferit din cauza căldurii.

După folosire, sculele utilizate vor fi curăţate şi aşezate la locul lor în panouri sau

dulapuri.

Nu se admite prezenţa la punctele de lucru făra echipament de lucru şi protecţie

corespunzător.

Orice măsură de protecţie trebuie dublată de atenţia maximă a muncitorilor, fără ca

aceasta să ducă la scăderea capacităţii sale de muncă. Pe lângă aceasta, experienţa

practică acumulată nu trebuie să ducă, în timp, la neglijarea securităţii personale.

22

Concluzii Impactul maselor plastice asupra mediului. Exemple.

Mii de păsări mor în fiecare an datorită creşterii alarmante a poluării cu mase

plastice din Marea Nordului, indică un raport citat de publicaţia The Scotsman.

"Poluarea cu mase plastice este o problemă cronică din Marea Nordului.

Dumnezeu ştie de unde vine tot plasticul. În stomacurile păsărilor au fost găsite de la

baloane până la cartuşe de puşcă. Dar cel mai frecvent s-au găsit bucăţi de plastic

neprelucrat", a declarat Mark Grantham

De la Trustul Britanic de Ornitologie:.........................................................................

Studierea cadavrelor a 600 de fulmari (Fulmarus glacialis) a scos la iveală că 95 la

sută dintre păsări aveau plastic în stomacuri, în jur de 40 de bucăţi de plastic per pasăre.

Reprezentaţii proiectului 'Salvati Marea Nordului' au declarat că în stomacul unuia

dintre fulmari au fost găsite 1.600 de bucăţi de plastic.......................................................

Fulmarii sunt păsări asemănătoare pescăruşilor, care îşi apără cuiburile de intruşi

împroşcând un ulei neplăcut la miros; durata medie de viaţă pentru o astfel de pasăre este

40 de ani, dar în condiţii excepţionale pot atinge şi 100 de ani.

Plasticul în cifre

În 2002, consumul mondial de mase plastice se ridică la peste 150 de milioane de

tone, iar valoarea afacerii depăşea 120 de miliarde de dolari. Industria plasticului ajungea

să rivalizeze din plin industria metalului. Faţă de 1950, consumul mondial a crescut de 30

de ori. Aproximativ 4% din producţia anuală de petrol e folosită ca materie primă în

industria plasticului şi încă 3-4 procente pentru obţinerea produselor. Cea mai mare parte

din producţia mondială de plastic se transformă în deşeuri poluante. Ambalajele din

plastic ajung primele la groapa de gunoi sau, în cazurile fericite, la centrele de colectare.

La nivelul Uniunii Europene, datele din anul 2004 privind deşeurile de ambalaje

23

arata că, din 13 milioane de tone de ambalaje de plastic generate, doar 3 milioane au fost

reciclate. Ambalajele de plastic nu sunt separate pe tipuri de materiale, dar se apreciază

că deşeurile de tip PET reprezintă circa 3% din cantitatea de deşeuri de ambalaje.

Conform datelor Asociatei Producătorilor de Plastic din Europa, la fiecare oră, pe

bătrânul continent se reciclează 1.296.000 butelii PET.

24

BIBLIOGRAFIE

1. FETECĂU P. Prelucrarea maselor plastice. Ed. Tehnică, 1996

2. IONESCU – MUSCEL M. Proiectarea matriţelor pentru injectat mase

plastice. Ed. Tehnică, Bucureşti, 1987

3. MASCAŞ A., DALACU N. – Tehnica galvanoplastică. Bucureşti, Ed

Tehnică 1974

4. NUŢĂ M, NUŢĂ D. – Ambalaje din materiale plastice. Ed Tehnică, 1982.

5. SIMION HORUM, Memorator de mase plastice. Ed. Tehnica, 1973

6. Norme de protecţia muncii în industria de prelucrare a maselor plastice

7. www.google.ro

25

ANEXE:

Colectarea preselectă a deşeurilor

Instalaţie reciclat mase plastice

26

Poluare cu mase plastice

27

28