(capitolul V/1 din bibliografie)V. CONTRACTE SPECIALE1. Contractul de vânzare-cumpărare:- notiunea si caracterele juridice;- conditiile de validitate;- efectele contractului de vânzare-cumpărare.

2. Contractul de donatie:- notiunea si conditiile de validitate;- donatiile simulate;- donatiile indirecte;- darurile manuale;- efectele contractului de donatie;- cauzele legale de revocare a donatiilor.3. Contractul de locatiune:- notiunea si caracterele juridice;- conditiile de validitate;- efectele contractului de locatiune;- încetarea locatiunii.4. Contractul de mandat (mandatul de reprezentare):- notiunea si cconditiile de validitate;- efectele contractului de mandat;- încetarea contractului de mandat.

CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE 1. Notiuni si caractere juridice

1.1. Consideratii generale privind contractul de vanzare-cumparare comerciala

Vanzarea-cumpararea este o operatie comerciala care inlesneste si face posibil schimbul de marfuri.

Marea majoritate a actelor de comert prevazute de art. 3 C.com. se afla in legatura cu contractul de vanzare-cumparare. Astfel:─ realizarea circulatiei marfurilor se realizeaza pe calea unei vanzari-cumparari comerciale;─ intreprinderile de transport fac posibila tocmai aceasta circulatie, dupa ce in prealabil a fost incheiat un contract de vanzare-cumparare;

1

─ intreprinderile de asigurare garanteaza realizarea echivalentului marfurilor vandute, daca au fost distruse in caz de forta majora;─intreprinderile de banca finanteaza – prin intermediul operatiunilor de credit – schimbul, punand la dispozitie fondurile necesare cumparatorului sau vanzatorului.

Elementele contractului, incheierea, executarea, desfiintarea sunt aspecte reglementate de Codul civil, care constituie principalul izvor de drept in materia contractului de vanzare-cumparare.

In art. 60-73 din Codul comercial, legiuitorul reglementeaza unele aspecte ale vanzarii comerciale, cum ar fi: transferul dreptului de proprietate asupra lucrului vandut si al riscurilor, pretul vanzarii, consecintele nerespectarii obligatiilor.

Determinarea comercialitatii unui contract de vanzare-cumparare se face fie in functie de criteriul pozitiv prevazut in art. 3 pct. 1 si 2 C.com., fie, potrivit criteriului negativ prevazut in art. 5 C.com.

Top of the Document

NotiunePotrivit art. 1294 Cod civil “vinderea este o conventie prin care doua parti se

obliga intre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celui dintai pretul lui”.

Doctrina de specialitate a definit contractul de vanzare-cumparare intocmai ca si legiuitorul, cu urmatoarele precizari:

─ transmiterea dreptului de proprietate este de natura contractului de vanzare-cumparare si nu de esenta lui (se transmite fie un drept real fie un drept de creanta);

─ vanzarea-cumpararea poate sa aiba ca obiect unul sau mai multe bunuri corporale sau incorporale, ori o universalitate juridica sau o universalitate de fapt.

Nu pot face obiectul vanzarii-cumpararii urmatoarele drepturi:─ Drepturile “intuitu personae” (de exemplu , dreptul la pensie, dreptul la

intretinere)─ Drepturile patrimoniale cu caracter strict personal (de exemplu, dreptul la

abitatie al sotului supravietuitor, dreptul real de uz ).Consideram ca vanzarea-cumparare poate fi definita ca fiind acordul de

vointa care se realizeaza intre doua parti, numite vanzator si cumparator, prin care vanzatorul se obliga, in principal, sa transmita dreptul de proprietate si sa predea lucrul vandut, iar cumparatorul se obliga sa plateasca pretul lucrului.

Cadrul legal al contractului de vanzare-cumparare este Codul civil art. 1294-1404, Codul comercial art. 60-73 si diferite legi speciale.

Top of the Document Caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumpararea) Contractul de vanzare-cumparare este un contract sinalagmatic (bilateral)

perfect, existand o reciprocitate a obligatiior ce incumba ambelor parti.Vanzatorul are obligatia de a transmite dreptul de proprietate , de a preda lucrul

vandut si de a-l garanta pe cumparator pentru evictiune si pentru viciile lucrului , iar cumparatorul are obligatia de preluare a bunului, de a plati pretul si, de regula, de a suporta cheltuielile vanzarii.

2

Fiind un contract bilateral, se vor aplica efectele specifice acestei categorii de contracte, respectiv: rezolutiunea sau rezilierea contractului, exceptia de neexecutare a contractului (exception non adimpleti contrctus) si riscul contractual.

b) Contractul de vanzare-cumparare este un contract cu titlu oneros, ambele parti urmarind realizarea unui avantaj material.

c) Contractul de vanzare-cumparare este un contract comutativ deoarece ambele parti cunosc existenta si intinderea obligatiilor pe care le au inca din momentul incheierii contractului.

d) Contractul de vanzare-cumparare este, de regula, un contract consensual, fiind incheiat in mod valabil prin simplul acord de vointa al partilor, fara indeplinirea vreunei formalitati sau predarea bunului vandut.

Regula enuntata comporta urmatoarele exceptii:─ Vanzarea de terenuri se face numai in forma autentica (art. 46 alin. 1 din

Legea nr. 18/1991, deci contractul are caracter solemn). In lipsa formei autentice contractul are nulitate absoluta.

─ Forma autentica nu este necesara in cazul instrainarii constructiilor.e) Contractul de vanzare-cumparare este, in principal, un contract translativ de

proprietate .Dreptul de proprietate se transmite de la vanzator la cumparator in momente

diferite, in functie de natura bunului vandut:─ Daca este individual determinat (bun cert) dreptul de proprietate se transmite

din momentul realizarii acordului de vointa, chiar daca bunul nu a fost predat si pretul nu a fost platit(art. 1295 C.civ.).

Riscul pieirii fortuite apartine cumparatorului.─ Daca bunul este determinat prin caractere generice (bun de gen), dreptul de

proprietate se transmite in momentul individualizarii bunului prin cantarire, masurare, numarare, operatiuni care se fac de regula, in momentul predarii lui. Riscul pierderii fortuite apartine vanzatorului care va trebui sa predea cumparatorului un bun de aceeasi calitate si cantitate cu cel care a pierit (“genera non pereunt”)

─ In cazul vanzarii de bunuri viitoare, dreptul de proprietate se transmite in momentul existentei

─ In cazul vanzarii afectate de termen sau de conditie, dreptul de proprietate se va transmite in momentul implinirii termenului sau daca se realizeaza conditia.

─ In cazul vanzarii unui teren, dreptul de proprietate se transmite in momentul intocmirii contractului in forma autentica. Lipsa formei autentice atrage dupa sine nulitatea absoluta a contractului incheiat.

Top of the Document Conditiile de validitate a contractului de vanzare-cumparare Capacitatea juridica a partilorCu privire la capacitatea de folosinta, potrivit dispozitiilor art. 1306 din Codul

civil, regula este capacitatea, iar incapacitatea este exceptia. Pot cumpara toti cei carora nu le este oprit de lege.

Cazurile de incapacitate de folosinta sunt expres si limitativ prevazute de lege si “sunt calificate in doctrina de specialitate ca fiind incapacitati speciale” iar in practica judiciara ca fiind “prohibitii sau interdictii de a cumpara”.

3

Incapacitatile speciale (interdictiile)

Se grupeaza in doua categorii:─ Interdictii legate de persoana care vinde si cumpara sau care cumpara, care pot

fi, la randul lor, interdictii generale si speciale.─ Interdictii stabilite in functie de natura bunurilor sau de destinatia lorInterdictiile generale de incheiere a contactului de vanzare-cumparare

privesc:a.Vanzarea intre soti, care este interzisa atunci cand este incheiata direct, cat si

atunci cand se incheie prin persoane interpuse (art. 1307 C.civ.).Daca se incheie un contract de vanzare-cumparare intre soti, sanctiunea este, in

opinia majoritara exprimata in doctrina, nulitatea relativa. Exista in literatura de specialitate si o alta opinie, potrivit careia, sanctiunea indreptata impotriva efectelor contractului de vanzare intre soti este nulitatea absoluta.

Consideram ca exista mai multe argumente pentru constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare intre soti. Argumentele ce consolideaza aceasta opinie pot fi exprimate succint in urmatoarele idei:

─ Interdictia vanzarii intre soti este o incapacitate speciala de folosinta; or, incalcarea normelor juridice privind capacitatea de folosinta au drept consecinta nulitatea absoluta a actului juridic incalcat;

─ Regimul juridic al nulitatii absolute este mai favorabil mostenitorilor rezervatari sau care beneficiaza de raportul donatiilor si intereselor creditorilor;

─ Admitandu-se nulitatea absoluta a contractului de vanzare–cumparare, este exclusa ipoteza unei donatii irevocabile intre soti.

b.Tutorii nu pot cumpara bunurile persoanelor aflate sub tutela lor atat timp cat nu au dat descarcare de gestiune.

c.Mandatarii conventionali sau legali nu pot , de regula, cumpara bunurile pentru care au fost imputerniciti sa le vanda.(art. 1308 pct. 2 C.civ.).

Aceasta interdictie se bazeaza pe faptul ca, in principiu, o persoana nu poate sa actioneze , in acelasi timp, in numele vanzatorului dar si in interes propriu.

Sanctiunea care poate fi aplicata efectelor contractului de vanzare-cumparare incheiat prin incalcarea dispozitiei prevazuta in art. 1308 pct. 2 C.civ. este nulitatea relativa.

d.Administratorii bunurilor statului, comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor nu pot cumpara bunurile aflate in administarea lor.

e.Functionarii publici si cei din comisiile de licitatii nu pot cumpara bunurile statului sau ale unitatilor administrativ-teritoriale care se vand prin mijlocirea lor (art. 1308 pct. 4 C.civ.).

In mod exceptional, functionarul public poate cumpara daca pretul de vanzare a bunului respectiv este un pret fix, unde, evident nu intervine factorul subiectiv (interesele cumparatorului).

4

Sanctiunea indreptata impotriva efectelor unui contract de vanzare-cumparare incheiat cu ignorarea dispozitiei prevazute la art. 1308 pct. 4 C.civ. va fi nulitatea relativa.

f.Judecatorii, procurorii si cesionarii nu pot fi cesionari (dobanditori ) de drepturi litigioase care sunt de competenta Curtii de Apel in a carei circumscriptie isi exercita functia sau profesia de avocat.

g.Cetateniii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor. In schimb, daca investesc in Romania constituind o societate comerciala care, potrivit legii romane, este persoana juridica romana, aceasta poate dobandi terenuri, chiar daca asociat unic este un cetatean strain sau apatrid.

Privitor la constructii, cetatenii romani sau straini le pot dobandi in proprietate.In cazul nerespectarii acestor dispozitii, sanctiunea va fi nulitatea absoluta a

contractului de vanzare incheiat.h.Persoanele insolvabile sau, mai curand, in incapacitate de plata nu pot

cumpara bunurile imobile care se vand prin licitatie pubica (art. 535 C.pr.civ.).

Consimtamantul partilorIn practica dreptului comercial incheierea unui contract de vanzare–cumparare

este precedata, uneori, de asa numitele negocieri sau tratative prealabile.Din punct de vedere juridic, in principiu, aceste negocieri sau tratative nu au forta

juridica, deci nu creeaza obligatii pentru partenerii sai, ceea ce insemna ca ei nu vor fi tinuti sa perfecteze contractul.

Incheierea contractului de vanzare-cumparare, deci realizarea acordului de vointa, este precedata uneori de unele acte juridice prealabile, respectiv:

─ promisiunea unilaterala de vanzare;─ promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare;─ pactul de referinta;─ dreptul de preemtiune.

Promisiunea unilaterala de vanzareEste un antecontract, spre deosebire de oferta de a contracta care este un act

juridic unilateral prin care o persoana se obliga fata de alta sa-i vanda in viitor un anumit bun.

Aceasta operatiune juridica se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:─ este un antecontract de vanzare-cumparare care contine obligatia vanzatorului

(de facere) de a incheia contractul de vanzare;─ cumparatorul are un drept de creanta, respectiv de optiunea de a cere

promitentului sa incheie contractul.

Promisiunea bilaterala de vanzareEste un antecontract prin care ambele parti - atat vanzatorul, cat si cumparatorul –

s-au obligat reciproc sa incheie in viitor contractul de vanzare-cumparare in conditiile stabilite si cu indeplinirea formalitatilor prevazute de lege. De exemplu, daca se vinde un teren , contractul se va intocmi in forma autentica, iar dreptul de proprietate

5

transmis cumparatorului se va inscrie in cartea funciara pentru opozabilitate fata de terti.

Pactul de referintaEste intelegerea prin care o persoana se obliga fata de alta ca in cazul in care va

vinde un anumit bun sa-i acorde preferinta, la un pret egal. In cazul pactului de preferinta promitentul nu se obliga sa vanda, asa incat beneficiarul nu-l poate obliga sa incheie contractul.

Raspunderea promitentului fata de beneficiar intervine numai in cazul cand nu-i acorda preferinta incheind contractul de vanzare-cumparare cu o terta persoana. De regula, raspunderea vanzatorului promitent este angajata fata de beneficiarul promisiunii numai in privinta daunelor interese. Contractul de vanzare incheiat cu terta persoana ramane, in principiu, valabil, exceptand frauda beneficiarului promisiunii si complicitatea tertului achizitor (“fraus omnia corrmpit”).

Subliniem faptul ca in materie comerciala vanzarile-cumpararile se practica deseori in forme simplificate: comandita scrisa, urmata de executare de indata sau comanda scrisa urmata de acceptare tot in forma scrisa.

Este stiut faptul ca intocmirea unei facturi cu privire la marfa care face obiectul contractului inseamna manifestarea de vointa in scopul incheierii contractului.

In legatura cu valoarea juridica a tacerii in materie comerciala, practica judiciara, aplicand uzantele comerciale, a statuat ca tacerea pastrata un anumit interval de timp de la primirea facturii valoreaza acceptare, iar precedentele devin uzante, atunci cand sunt confirmate ca atare print-un act sau fapt de comert.

In dreptul comercial, uneori, manifestarea de vointa poate sa rezulte si din remiterea materiala a titlurilor reprezentative de marfuri, cand acestea sunt la purtator sau din girul titlurilor reprezentative de marfuri “la ordin”, cum ar fi conosamentul.

In privinta viciilor de consimtamant se impun cateva precizari in legatura cu dolul.

Potrivit uzantelor comerciale, dolul in materie comerciala nu se apreciaza cu aceeasi rigurozitate ca in dreptul civil, datorita fptului ca este o obisnuinta pentru comerciant a-si vinde marfa apeland la o serie de mijloace nu neaparat inselatoare pentru clienti, ci exagerate in raport de calitatea marfii. Instanta de judecata va aprecia in ce masura mijloacele folosite de vanzator pentru a-si vinde marfa sunt dolosive.

In privinta dolului prin reticenta, nici acesta nu poate sa aiba ca efec in toate cazurile anularea contractului de vanzare-cumparare. Acest lucru s-ar putea intampla numai in cazul cand vanzatorul si numai el ar putea avea posiblitatea sa cunoasca defectiunile de calitate ale marfurilor vandute si nu le-a adus la cunostinta cumparatorului.

Obiectul contractului de vanzare-cumparare

Obiectul contractului este reprezentat de obligatiile (prestatiile) la care s-au obligat partile contractante.

Obligatiile partilor se refera la bunuri (lucruri) corporale, respective lucrul vandut si pretul.

6

Asadar, vanzatorul are obligatia de a preda lucrul vandut, iar cumparatorul trebuie sa plateasca pretul.

Lucrul vandut

Potrivit dispozitiilor Codului civil si, dupa caz, ale legislatiei speciale, lucrul vandut trebuie sa indeplineasc urmatoarele conditii:

Prima conditie este ca lucrul sa fie in circuitul civil general (in comert)Interdictia (prohibitia )vanzarii bunurilor scoase din circuitul civil poate fi

absoluta sau relativa.Prohibitia este absoluta in cazul cand bunurile prin natura lor sau prin

determinarea legii sunt de uz sau de interes public si din acest motiv sunt inalienabile.Prin natura lor sunt inalienabile asa numitele “res communis” bunuri care nu sunt

susceptibile de apropriatiune, ele apartinand obstei (colectivitatii). Astfel sunt res communis: aerul, razele soarelui, apa marii sau raul curgator.

Prin dispozitia legiuitorului sunt inalienabile si insesizabile (nu pot fi urmarite pentru realizarea creantelor) bunurile care fac parte din domeniul public al statului (de interes national sau local). Aceste bunuri pot fi date in administrare sau pot fi concesionate institutiilor publice, regiilor autonome.

Prohibitia instainarii poate fi si relativa in cazul bunurilor care nu sunt inalienabile, dar care pot fi vandute numai de catre anumite persoane si in anumite conditii, adica au o circulatie restransa. Aceste bunuri pot fi concesionate, inchiriate.

In privinta bunurilor care fac parte din patrimonial cultural-national, aratam ca acestea pot fi instainate daca nu apartin domeniului public. Aceste bunuri pot fi scoase din tara numai pe baza adeverintei eliberate de oficiul local pentru patrimonial cultural national.

A doua conditie pe care trebuie sa o indeplineasca lucrul vandut este ca el sa existe in prezent sau sa poata exista in viitor.

Daca in momentul incheierii contractului bunul pierise vanzarea este nula absolut, deoarece lipseste obiectul.

Daca in momentul incheierii contractului bunul exista in parte, cumparatorul are urmatoarele posibilitati:

─ sa ceara rezolutiunea contractului, sau ─ sa ceara executarea partii din lucru ramas cu reducerea corespunzatoare a

pretului A treia conditie este generala, comuna tuturor contractelor, respectiv bunul

trebuie sa fie determinat sau determinabil, licit, posibil, moral. A patra conditie este aceea referitoare la calitatea vanzatorului de a fi

proprietarul lucrului vandut.

Pretul Pretul reprezinta unul din elementele esentiale ale contractului si principala

contraprestatie a cumparatorului.

7

Un contract este calificat contract de vanzare-cumparare daca, in schimbul prestatiei pe care o face cumparatorul, vanzatorul primeste de la acesta o suma de bani.

a)Determinarea pretului. Principiul libertatii stabilirii pretului.Libertatea de vointa a partilor, care este principiul fundamental in formarea

contractului, isi pune amprenta si asupra determinarii pretului contractual.Principiul libertatii stabilirii pretului este prevazut in mod expres in HG nr.

206/1993, potrivit careia preturile si tarifele se stabilesc si se adapteaza de catre agentii economici, indiferent de forma de organizare si titularul dreptului de proprietate, prin negociere cu beneficiarii.

Acelasi act normativ prevede exceptii de la principiul libertatii stabilirii pretului, exceptii justificate de existenta monopolului de stat asupra unor bunuri ca: electricitatea, gazele naturale.

Pretul este determinat si in cazul in care in contract se prevede ca se va putea plati pretul practicat pe piata pentru categoria respectiva de produse. Astfel potrivit articolului 60 C.com., “vanzarea pe un pret nedeterminat in contract este valabila daca partile au convenit asupra unui mod de a-l determina in urma”.

Pretul poate fi determinat si de o terta persoana, numita arbitru, aratata in contract sau nominalizata ulterior.

b)Clauze contractuale privind pretul Indexarea pretului

Partile contractate au posibilitatea ca in cuprinsul contractului sa prevada o clauza prin care pretul care se va plati va depinde de un anumit indice convenit de catre parti, denumit “moneda de cont a contractului”.

Revizuirea pretuluiPartile au posibilitatea sa prevada o clauza de revizuire a pretului mai cu seama

potrivit art. 60 C.com. este posibila stabilirea ulterioara a pretului in functie de pretul practicat pe piata, in localurile de burse.

Vanzarea cu plata pretului in ratePoate fi calificata ca o vanzare pe credit, pretul fiind fractionat si platibil la

diferite perioade de timp. In momentul incheierii contractului se achita un avans (parte din pret) dupa care sunt evaluate ratele in cote progresive egale sau regresive. Creditul poate fi acordat de catre vanzator sau de o terta persoana.

Este important de retinut ca la pretul convenit se adauga dobanda si cheltuielile accesorii vanzarii.

Dreptul de proprietate si riscurile pieirii fortuite se transmit de la vanzator la cumparator in momentul semnarii contractului de vanzare cumparare.

In situatiile in care exista preturi legale pentru anumite categorii de produse, partile contractante trebuie sa se supuna dispozitiile legale. Daca in contract lipseste clauza cu privire la pret acesta va fi lovit de nulitate absoluta.

Alta conditie pe care trebuie sa o indeplineasca pretul este ca el sa fie sincer si serios.

Pretul este sincer daca el corespunde realitatii. Daca pretul este fictiv (simulat) contractul este nul ca vanzare-cumparare dar poate fi valabil ca o donatie deghizata, in masura in care sunt indeplinite conditiile legale in materia donatiei.

8

Pretul este serios daca nu este derizoriu, adica sa existe o vadita disproportie intre valoarea bunului vandut si pretul stabil.

Daca pretul nu indeplineste conditiile referitoare la sinceritate si seriozitate, contractul va fi lovit de nulitatea absoluta.

Obligatiile vanzatoruluiDe regula vanzatorul are doua obligatii principale: sa predea cumparatorului

lucrul vandut si sa-l garanteze pentru evictiune si pentru viciile lucrului.

Obligatia de predare a lucrului vandut Cadrul conceptual al obligatiei de predare

Prin predare se intelege obligatia vanzatorului de a pune la dispozitia cumparatorului bunul vandut, in asa fel incat cumparatorul sa intre in detentia bunului.

Obiectul predarii si conformitatea Daca bunul este individual determinat acesta se va preda in starea in care se afla

la momentul realizarii acordului de vointa, iar daca bunul este determinat prin caractere generice el se va preda in starea existenta in momentul individualizarii lui prin cantarire, masurare, numarare.

Daca bunul vandut este un imobil, mai cu seama teren, se pune problema clarificarii conditiei de conformitate stabilita de legiuitor in art. 1327 C. civil “pe atat masura”.

Locul predariiIn lipsa unei stipulatii exprese in contract, predarea se va face la locul situatiunii

bunului vandut, in momentul incheierii contractului (art.1319 C.civil).In cazul bunurilor determinate prin caractere generice in lipsa unei stipulatiuni,

plata se va face la domiciliul sau sediul debitorului.

Obligatia de garantie pentru evictiune in dreptul civilPotrivit art. 1336 C. civil, vanzatorul este obligat sa-l garanteze pe cumparator

pentru linistita si utila posesie a bunului.Evictiunea intervine in cazul in care o terta persoana sau vanzatorul insusi

pretinde ca are un drept asupra bunului vandut. Obligatia de garantie a vanzatorului rezultand din fapte personale

Sediul materie este articolul 1339 C. civil potrivit caruia vanzatorul raspunde fata de cumparator pentru “faptul personal” care poate sa insemne fie o tulburare de drept, fie de fapt. De exemplu, vazatorul si-a rezervat dreptul de uzufruct, de servitute asupra bunului vandut, fie il deposedeaza pe cumparator de o parte din terenul vandut. Indiferent ca este o tulburare de drept sau de fapt cumparatorul se poate apara printr-o exceptie personala numita exceptia de garantie.

Daca vanzatorul vinde de doua ori acelasi imobil, va raspunde fata de primul cumparator daca cel de-al doilea si-a intabulat titlul in cartea funciara.

Totodata, obligatia de garantie pantru evictiune a vanzatorului se transmite si mostenitorilor acestuia.

Obligatia de garantie a vanzatorilor pentru evictiunea care rezulta din fapta unei terte persoane

9

Vanzatorul raspunde pentru evictiunea care provine din fapta tertei persoane, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

a)Fapta tertei persoane sa fie o tulburare de dreptExista tulburare de drept ori de cate ori terta persoana revendica de la cumparator

bunul vandut considerand ca are un drept legitim asupra lui. Daca exista tulburare de fapt, cumparatorul se poate apara singur prin intermediul actiunilor posesorii.

b)Cauza evictiunii sa fie anterioara vanzarii.Vanzatorul raspunde fata de cumparator daca evictiunea are o cauza anterioara

vanzarii.c)Cauza evictiunii sa nu fi fost cunoscuta de cumparator.Obligatia de garantie pentru evictiune exista numai daca, in momentul

cumpararii, cumparatorul nu a cunoscut faptul ca o terta persoana are un drept asupra lucrului cumparat.

Efectele obligatiei de garantie pentru evictiuneEvictiunea poate fi totala sau partiala.

a)Evictiunea totalaCumparatorul are dreptul sa pretinda vanzatorului valoarea fructelor pe care le-a

predat tertului evingator, fructe percepute dupa ca a luat cunostinta de adevaratul proprietar, pentru ca din acel moment el este consierat “de rea credinta”.

Cumparatorul are dreptul sa pretinda vanzatorului cheltuielile de judecata pe care le-a platit cu ocazia cererii prin care a fost evins de catre tert plus cheltuielile facute cu incheierea contractului.

Cumparatorul are dreptul sa pretinda si daune interese (despagubiri ) in baza art. 1314 pct. 4 C.civ. coroborat cu art. 1350 C.civ.

b)Evictiunea partialaIn cazul evictiunii partiale cumparatorul isi pierde o fractiune (parte) din lucrul

cumparat, fie o cota ideala din dreptul de proprietate, fie ca terta persoana si-a valorificat un drept cu privire la lucru (de exemplu un drept de abitatie , superficie, servitute)

Rezolutia vanzarii intervine in cazul in care evictiunea unei parti din lucru sau drept este atat de importanta, ca daca ar fi stiut, cumparatorul n-ar fi cumparat.

Obligatia de garantie pentru evictiune in dreptul comercialEste stiut ca vanzarea comericala are ca obiect bunuri mobile, asa incat este

interesant de stiut daca dispozitiile din Codul comercial referitoare la bunuri mobile vandute se aplica si in materie comerciala.

Fata de imprejurarea ca in legislatia comerciala nu exista dispozitii speciale referitoare la obligatia de garantie pentru evictiune, evident ca se vor aplica dispozitiile din C.civ.

Este interzis vanzatorului sa–l tulbure pe cumparator in linistita folosinta a dreptului de proprietate asupra fondului de comert prin fapta de exercitare a aceluiasi comert sau a unuia asemanator in vecinatatea fondului de comert vandut.

10

Obligatia cumparatorului

Obligatia de plata a pretuluiLocul si data platiiPlata pretului se face la locul si in momentul in care se face predarea bunului

vandut daca nu s-a prevazut altfel in contract (art. 1326 C.civ.) Predarea se face la locul unde se afla bunul sau domiciliul ori sediul vanzatorului.

Trebuie spus ca vointa partilor este suverana in privinta locului si datei platii pretului, dispozitiile Codului civil fiind supletive.

Plata pretului se face integral, potrivit principiului indivizibilitatii platii.Plata pretului se poate face in rate (pe credit), dar si in acest caz plata pretului este

o prestatie unica, plata in rate fiind o modalitate de executare, deci nu este o vanzare succesiva. Astfel, termenul de prescriptie pentru plata pretului incepe sa curga de la data stabilita prin contract pentru plata ultimei rate si pentru ratele neplatite anterior.

Cumparatorul poate face plata si anticipat insa dobanda va fi calculata si datorata pana la termenul prevazut in contract cu exceptia cazului cand vanzatorul consimte recalcularea ei in functie de data platii.

Dovada platii se va face potrivit art. 46 C.com. Daca plata pretului s-a facut prin virament bancar dovada se va face numai prin extras de cont bancar.

Obligatia cumparatorului la plata dobanzilorIn dreptul civil, art. 1363 C.civ. prevede obligatia pentru cumparator de a plati

vanzatorului dobanda pana la achitarea integrala a pretului, daca sunt indeplinite in mod cumulativ urmatoarele conditii:

─ Exista conventie in sensul obligarii cumparatorului si la plata unei dobanzi;─ Lucrul vandut, prin natura lui, este producator de fructe naturale sau civile;─ In toate celelate cazuri numai din momentul punerii in intarzirere a

cumparatorului printr-o notificare. Dobanda se va calcula din momentul notificarii facute cumparatorului.

Sanctiunea neplatii pretului (art. 1365 C.civ.)Neexecutarea obligatiei de plata a pretului de catre cumparator da dreptul

vanzatorului sa aleaga intre:─ Executarea in natura (fortata) a obligatiei de catre cumparator, actiunea putand

fi intentata in termenul de prescriptie de 3 ani.─ Invocarea exceptiei de neexecutare a contractului daca vanzatorul insusi nu si-a

indeplinit obligatia de predare a bunului vandut;─ Rezolutiunea contractului, in conditiile art. 1020, 1021, si 1101 C.civ. si ale

legislatiei speciale.In dreptul comercial, rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare se produce

de drept (ope legis), potrivit art. 67 C.com. care prevede: “cand mai inainte de expirarea termenului fixat pentru executarea conventiunii, una din parti a oferit celeilalte predarea lucrului vandut sau plata pretului, si acesta nu-si indeplineste la termenul fixat

11

obligatiunea sa, atunci conditiunea rezolutorie se implineste de drept in favoarea partii care isi executase obligatiunea sa”.

Obligatia de primire a lucrului vandut

Luarea in primire a lucrului se va face la locul si la termenul la care vanzatorul era obligat sa-l predea, cumparatorul urmand sa suporte si cheltuielile ridicarii bunului de la locul predarii.

Varietati ale contractului de vanzare-cumparare

Vanzarea dupa greutate , numar sau masuraObiectul contractului

Il formeaza bunuri de gen dintr-un lot determinat , dintr-un gen limitat si este absolut necesar a se proceda la individualizarea bunurilor prin: cantarire, masurare, numarare.

Vanzarea pe incercateEste o varietate a contractului de vanzare –cumparare, in care realizarea acordului

de voinata este supus incercarii bunului de catre comparator. Pentru determinarea calitatii bunurilor trebuie efectuata o expertiza.

Vanzarea pe incercate nu se confunda cu vanzarea pe gustate, cand contractul nu se considera incheiat decat dupa ce cumparatorul a gustat bunul si este de acord sa-l cumpere.

Top of the Document

Efectele contractuluiEfectele contractului, respectiv dreptul de proprietate si riscul pierderii fortuite, se

transmit dupa individulizarea bunurilor, fie prin determinarea pretului.In cazul vanzarii in bloc, obiectul contractului este o cantitate determinata de

bunuri dintr-o masa mica.Individualizarea bunurilor se face in momentul incheierii contractului.Efectele contractului in privinta transmiterii dreptului de proprietate si a riscului

pieirii fortuite se produc din momentul realizarii acordului de vointa, data la care se individualizeaza bunurile vandute.

Top of the Document

CONTRACTUL DE DONATIE

Definitie

Donatia este un contract solemn, unilateral si cu titlu gratuit prin care una din parti,

numita donator, cu intentie liberala isi micsoreaza in mod actual si irevocabil patrimoniul sau cu

un drept (real sau de creanta), marind patrimoniul celeilalte parti, numita donatar, cu acelasi

drept, fara a urmari sa primeasca ceva in schimb (art.801 si 803 C.civ.)2.

12

Dupa cum rezulta din aceasta definitie, ceea ce caracterizeaza donatia este trecerea unor

valori dintr-un patrimoniu in altul fara echivalent, cu intentia de a face o donatie (animus

donandi). Aceasta intentie, concreti-zata in mcheierea contractului in forma si in conditiile

prevazute de lege, justifica marirea unui patrimoniu in detrimentul altuia, constituind cauza ei.

Precizam, de asemenea, ca donatia - ca varietate a contractelor cu titlu gratuit - reprezinta o

liberalitate, deoarece are ca efect micsorarea patri-moniului donatorului cu bunul donat, spre

deosebire de contractele dezin-teresate (de exemplu, comodatui, mandatul sau depozitul cu titlu

gratuit etc.), prin care nu se micsoreaza patrimoniul celui care procura altuia un folos, motiv

pentru care acestea din urma nu sunt supuse regulilor de fond si de forma prevazute pentru

donatii.

Interpretarea contractului

Codul civil nu prevede reguli speciale de interpretare a clauzelor contractului de donatie.

In consecinta, se aplica regulile generale de interpretare a contractelor (art.977-985). Se impune

insa o precizare; daca nu exista certitudinea ca partile au incheiat un contract de donatie (o

liberalitate), deci interpretarea este necesara chiar pentru calificarea juridica a contractului

(donatie sau un alt contract, de exemplu, de intretinere, de locatiune, de comodat etc.), atunci

interpretarea urmeaza sa se faca in sensul aplicarii regulilor care guverneaza actele cu titlu

oneros - care sunt reguli de drept comun -, iar nu a regulilor prevazute pentru liberalitati care,

fiind exceptionale sunt supuse unei interpretari restrictive. Concluzia privind incheierea intre

parti a unui contract de donatie trebuie sa fie temeinic ancorata in elementele conventiei intre

parti.

Precizam ca, in nici un caz, executarea unei obligatii civile irnperfecte (naturale) nu poate

fi calificata drept o liberalitate (de exemplu, executarea unei obligatii prescrise, repararea

pagubei cauzate desi conditiile raspunderii civile nu sunt intrunite, intretinerea unei rude fata de

care nu exista obligatie legala de tntretinere etc.). Nici premiile sau cadourile ori recompensele

oferite (in scopuri publicitare) de un comerciant clientilor nu constituie donatii, nefiind facute

animus donandi, in activitatea sa profesionala comerciantul nu poate fi generos. Nici operele de

binefacere nu urmeaza regulile prevazute pentru donatii .

Obiectul donatiei

13

Conditii. Potrivit dreptului comun, bunul (dreptul) care formeaza obiectul contractului

trebuie sa fie in circuitul civil (art.963 C.civ.), sa fie determinat sau determinabil (art.948 si 964

C.civ.), posibil, licit si sa existe sau sa poata exista in viitor (de exemplu, recolta viitoare).

Dintre bunurile viitoare numai succesiunile nedeschise nu pot forma obiectul donatiei (art.702 si

965 C.civ.). Dupa deschiderea mostenirii mostenitorul poate instraina universalitatea dobandita,

respectiv cota-parte indiviza, nu numai cu titlu oneros, dar si cu titlu gratuit, deci prin donatie.

In nici un caz, bunurile viitoare nu pot constitui obiectui darului manual.

Daca bunul donat este individual determinat donatorul trebuie sa aiba calitatea de

proprietar (fie si sub conditie). Daca contractul are ca obiect lucrul altuia, donatia este nula

absolut in toate cazurile (indiferent de solutia ce se admite in materia vanzarii lucrului altuia)

intrucat donatorul se poate abtine sa dobandeasca proprietatea lucrului altuia si deci donatia

contravine principiului irevocabilitatii.

Daca incheierea contractului de donatie este insotita, precedata sau urmata de incheierea

unui alt contract (cu participarea unei alte persoane, straine de donatie), trebuie sa se stabileasca

corect ce se doneaza (quid donat), adica obiectul donatiei, pentru ca solutionarea problemelor de

drept specifice contractului de donatie (capacitatea, revocarea, reductiu-nea etc.) sa nu se

rasfranga asupra celuilalt contract cu privire la care reglementarile in materie de donatie nu sunt

incidente.

Problema se pune in practica in cazul finantarii cumpararii sau construirii unei case;

obiectul donatiei este suma de bani sau casa? Regula este ca, in cazul prestarii unei sume de

bani in vederea achizitio-narii unui imobil, obiectul donatiei este suma de bani . Tot astfel, daca

donatia se realizeaza prin transcrierea dreptului de proprietate asupra (sau si asupra) altei

persoane decat aceea care plateste pretus imobilului, ceea ce se doneaza este pretul (parte din

pret), iar nu imobilul, dar numai daca donatia este concomitenta cu plata pretului catre vanzator.

In schimb, daca transcrierea se face dupa incheierea vanzarii si plata pretului la care donatarul

n-a luat parte, obiectul donatiei il formeaza imobilul .

Drept consecinta, daca obiectul donatiei este suma de bani, nulitatea contractului de

donatie sau reductiunea, raportul ori revocarea donatiei nu va afecta dreptul de proprietate al

dobanditorului (donatarului) asupra imobilului. In schimb, daca donatia a avut ca obiect

imobilul, toate conse-cintele aratate se vor rasfrange asupra lui.

14

Conditiile donatiei

Intre persoane prezente

Conform art.813 C.civ. toate donatiile se fac prin act autentic. Deci contractul produce

efecte juridice numai daca consimtamantul ambelor parti este manifestat in forma autentica.

Neres- pectarea acestei forme se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a contrac-tului, indiferent de

persoana donatorului sau donatarului (persoana fizica sau juridica, de drept public sau privat).

Forma autentica este o masura de protectie a vointei donatorului, care dispune in mod

actual si irevocabil de un drept in favoarea unei alte persoane, fara ca acel element activ sa fie

inlocuit in patrimoniul sau printr-o valoare echivalenta.

Intrucat cerinta formei este prevazuta in mod imperativ, sub sanctiu-nea nulitatii absolute,

deci ad validitatem, dovada existentei unei donatii nu poate fi facuta cu martori, chiar daca ar

exista un inceput de dovada scrisa.

Nulitatea donatiei pentru lipsa formei autentice poate fi invocata de orice persoana

interesata sau de instanta din oficiu si nu poate fi inlaturata in nici un fel. Astfel, de exemplu, nu

poate fi validata printr-un act confir-mativ al donatorului (quod nullum est confirmari nequit) si

nici acoperita printr-un proces verbal incheiat cu prilejul transcrierii imobilului ori prin alte acte

oficiale ulterioare manifestarii de vointa, daca actul juridic initial este nul.

Precizam, de asemenea, ca inzestrarea unui copil in vederea incheierii casatoriei, avand

caracterul unei donatii, nu poate fi facuta decat tot prin inscris autentic. Intrucat parintii nu au o

obligatie civila imperfecta (na-turala) de a-si mzestra copiii, nici executarea benevola a donatiei

in scop in inzestrare, nu poate acoperi nulitatea si deci se poate cere restituirea prestatiei

efectuate in baza actului nul, ca donatie, iar nu valabila ca act de plata facuta in executarea unei

obligatii civile imperfecte.

Pentru ca donatia nula pentru vicii de forma sa produca efecte juridice, ea trebuie sa fie

refacuta in intregime cu respectarea formei cerute de lege (art.1168C.civ.).

In schimb, dupa moartea donatorului, nulitatea unei donatii pentru vicii de forma, cat si in

privinta oricarei alte exceptii, poate fi acoperita prin confirmarea, ratificarea sau executarea

voluntara a donatiei de catre mostenitorii sau reprezentantii donatorului (art.1167 alin.3 C.civ.)

daca confirmarea, ratificarea sau executarea este benevola si facuta in deplina cunostinta de

cauza. Renuntarea la efectele nulitatii este opozabila si cre-ditorilor, daca nu este frauduloasa.

15

Pentru a explica aceasta dispozitie, se spune ca in persoana succeso-rilor donatorului

nulitatea pentru nerespectarea formei devine relativa in intelesul ca ei pot in mod valabil sa

confirme donatia autorului lor lovita de nulitatea de forma si, bineinteles, nulitatea poate fi

invocata numai de citre ei. Altii spun ca, in realitate, ne aflam in prezenta unei nulitati absolute

care exceptional poate sa fie acoperita. Impartasim parerea potrivit careia donatia nula absolut

pentru vicii de forma lasa in persoana succesorilor o obligatie civila imperfecta (naturala) care,

fiind executata sau confirmata de bunavoie si in deplina cunostinta a cauzei de nulitate, nu da

loc la repetitie (art. 1092 alin.2 C.civ.). Bineinteles, confirmarea sau ratificarea produce efecte

numai fata de succesorii care au consimtit.

In sfarsit, precizam ca si sarcinile sau conditiile donatiei trebuie sa fie prevazute in forma

solemna.

Intre absenti

In cazul in care contractu de donatie se incheie intre absenti, prin oferta si acceptare

separate, atat oferta de a darui, cat si acceptarea trebuie sa fie facuta in forma autentica, altfel nu

vor produce efecte juridice, fiind nule absolut cu toate consecintele si regulile de mai sus aratate

(art.814 alin.l C.civ.).

Pentru validitatea donatiei acceptata printr-un inscris separat, se mai cere ca acceptarea sa

aiba loc in timpul vietii donatorului (art.814 alin2. C.civ.). In caz de moarte a donatorului mai

inainte de acceptare (cu care se echivaleaza situatia cand acesta devine incapabil), oferta devine

caduca.

Bineinteles, si donatarul trebuie sa fie in viata in momentul acceptarii, cand se realizeaza

acordul de vointa necesar in vederea incheierii contrac-tului. Daca donatarul inceteaza din viata

inainte de acceptare, mostenitorii sai nu pot accepta donatia deoarece autorul lor nu le-a putut

transmite nici un drept, iar oferta de donatie s-a facut intuitu personae. Cu atat mai puternic

cuvant, creditorii nu ar putea accepta donatia (nici in timpul vietii donatarului) pe calea actiunii

oblice (dreptul de a accepta fiind exclusiv personal, implicand aprecieri de ordin moral) si nici

ataca refu-zul acceptarii donatiei pe calea actiunii pauliene, pentru ca donatarul nu-si

micsoreaza patrimoniul, ci pierde numai ocazia de a-l mari.

Pe langa aceste conditii, pentru ca donatia acceptata prin inscris separat sa produca efecte,

se mai cere ca actul de acceptare sa fie comunicat (notificat) donatorului, in timpul vietii lui

16

(art.814 alin.2 C.civ.) si inainte de a fi devenit incapabil. Pana in momentul primirii comunicarii

donatorul poate revoca donatia (oferta de donatie). Revocarea poate fi nu numai expresa, ci si

tacita. Astfel, faptul ca, inainte de comunicarea actului de acceptare, donatorul vinde lucrul care

urmeaza sa faca obiectul donatiei, constituie o revocare tacita. (Revocarea nu trebuie sa fie

notifi-cata donatarului).

Intrucat prin acceptare se realizeaza, in fapt, acordul de vointa - numai "efectele" donatiei

(art.814 alin.2 C.civ.) fiind amanate pana la comuni-care - nu excludem posibilitatea notificarii

acceptarii de catre succesorii sau creditorii donatarului, caci notificarea nu mai presupune

aprecieri de ordin moral.

Statul estimativ

Daca donatia are ca obiect bunuri mobile, corpo-rale sau incorporale, pe langa conditiile

examinate se mai cere ca obiectele mobile donate sa fie trecute intr-un stat estimativ semnat de

donator si donatar si care sa cuprinda descrierea si evaluarea, cel putin globala, a lucrurilor

mobile daruite (art.827 C.civ.).

Statul estimativ poate sa fie cuprins in chiar corpul inscrisului de do-natie, dar partile pot

intocmi si un inscris separat sub semnatura privata , nefiind necesara redactarea lui in forma

autentica; insa inscrisul trebuie sa fie semnat de ambele parti.

Art.827 C.civ. prevede necesitatea statului estimativ pentru "valabili-tatea" donatiei de

bunuri mobile facuta prin act (autentic). In schimb, art. 772 C.civ. prevede posibilitatea

evaluarii bunurilor mobile donate, "in lipsa acestui stat" estimativ, prin expertiza, ceea ce

mseamna, cel putin implicit, recunoasterea validitatii darului. Astfel fiind, se poate admite ca

lipsa statului estimativ nu atrage nulitatea (absoluta sau relativa) a donatiei, fiind cerut numai ad

probationem.

Darurile manuale si donatiile indirecte sunt scutite de formalitatea statului estimativ.

Donatia de imobile

Daca donatia are ca obiect un imobil, cerintele de forma trebuie sa fie respectate in toate

cazurile, iar nu numai in cazul terenurilor(art.2 alin 1 din L.nr.54/1998).In schimb, dreptul de

preemptiune (art.48-49) nu este aplicabil in cazul donatiei.

In ceea ce priveste publicitatea imobiliara, precizam ca inscrierea in cartea funciara nu

afecteaza validitatea contractului.

17

Capacitatea partilor

Incapacitati de a primi

1. Persoanele fizice neconcepute si organizatiile care n-au dobandit personalitatea juridica

nu au capacitatea de a primi donatii. Copilul conceput (infans conceptus) poate fi gratificat

(art.808 C.civ.).

Persoanele neconcepute pot fi gratificate numai indirect, de exemplu, prin liberalitati cu

sarcini, facute unor terte persoane capabile . lar organizatiile (entitatile) care n-au dobandit

personalitatea juridica vor putea primi donatii in cursul constituirii (de la data actului de

infiintare) "dar numai intrucat acestea sunt cerute pentru ca persoana juridica sa ia fiinta, in mod

valabil" (art.33 alin.3 din Decretul nr. 31/1954). Astfel, daca donatia se face in vederea alcatuirii

patrimoniului propriu necesar pentru dobandirea personalitatii juridice. Dupa dobandirea

personalitatii juridice, unitatea poate primi donatii cu respectarea principiului specia-litatii

capacitatii de folosinta.

2. Cetatenii straini (persoanele juridice straine) si apatrizii nu pot primi donatii avand ca

obiect dreptul de proprietate asupra terenurilor (art.41 alin.2 din Constitutie)

3. Medicii si farmacistii, inclusiv persoanele care practica ilegal medicina , care au tratat

pe o persoana in boala din care moare (acea boala fiind cauza mortii), nu pot primi donatiile ce

bolnavul a facut in favoarea lor in cursul acestei boli. Aceasta dispozitie se aplica si preotilor

care au asistat pe donator din punct de vedere religios in cursul ultimei boli (art.810 alin.1 si 3

C.civ.).

Observam ca ceea ce intereseaza este nu calitatea de medic, farmacist sau preot, ci

asistenta cu caracter repetat sau de continuitate acordata bolnavului in calitatile vizate de lege.

Prin urmare, bolnavul poate gratifi-ca un prieten medic, daca nu l-a tratat in cursul ultimei boli.

Sunt exceptate de la interdictia vizata, si deci sunt valabile, donatiile remuneratorii, daca

sunt potrivite cu starea materiala a donatorului si cu serviciile prestate de donatar (art.810 alin.2

C.civ.).In literatura de specialitate se recunoaste si validitatea donatiei facuta medicului de catre

bolnavul care este sotui lui

4. Minorii si interzisii au dreptul de a primi donatii, dar nu au exercitiul acestui drept. In

principiu, donatia facuta unui incapabil sau cu capacitate de exercitiu restransa se accepta prin

reprezentantii sai legali sau cu incuviintarea prevazuta de lege. Art.815 C.civ. contine insa o

18

protectie speciala in favoarea minorilor si interzisilor, permitand ca donatiile facute lor sa fie

acceptate si de catre ascendentii lor de orice grad, chiar daca nu sunt tutorii lor si parintii s-ar

afla in viata si ar refuza sa accepte.

In cazul minorului cu capacitate de exercitiu restransa art.815 C.civ. trebuie sa fie

interpretat - dupa parerea noastra - in sensul ca nu numai tutorele sau parintii, dar si ascendentii

minorului pot incuviinta accepta-rea. Dar daca donatia contine si element oneros (donatie cu

sarcini sau sub conditie), deci acceptarea constituie un act de dispozitie, ea trebuie sa fie, in

toate cazurile, autorizata in prealabil de autoritatea tutelara

5. Surdo-mutul care nu stie sa scrie nu poate accepta o donatie decat cu asistarea unui

curator special numit de autoritatea tutelara (art.816 C.civ.comb. cu art. 152 si 159 C.fam.), care

va avea rolul de interpret al vointei surdo-mutului (surdului sau mutului) in sensul art.61 alin.2

din Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr.36/1995.

Persoanele juridice. In legatura cu capacitatea de a accepta o donatie, se impune sa facem

unele precizari privitor la acceptarea oferte-lor de donatie facute in favoarea persoanelor

juridice. Am vazut ca, in principiu, persoanele juridice pot primi donatii daca dreptul, care

formeaza obiectul donatiei, corespunde scopului stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut

(art.34 din Decretul nr.31/1954 si art.l din Decr. nr.478/1954 privitor la donatiile facute

statului).

6. Donatiile facute statului (organelor de stat, institutiilor bugetare, unitatilor

administrativ-teritoriale, regiilor autonome sau societatilor co-merciale cu capital majoritar de

stat) urmeaza sa fie acceptate dupa cum urmeaza:

- donatiile oferite ministerelor, altor organe sau institutii centrale care depind direct de

Guvern, precum si unitatilor bugetare care fac parte din sistemul acestora se accepta de

ministrul sau conducatorul organului ori institutiei centrale de stat;

- donatiile oferite unitatilor administrativ-teritoriale se accepta, dupa caz, de consiliul

judetean sau al municipiului Bucuresti;

- donatiile oferite regiilor autonome sau societatilor comerciale cu capital majoritar de

stat se accepta de conducatorii acestora insa, daca sunt de interes national, cu autorizatia

prealabila a organului tutelar,iar daca sunt de interes local, cu autorizatia consiliului judetean

sau al municipiului Bucuresti, dupa caz.

19

Daca obiectul donatiei este un teren agricol se cere si avizul Ministe-rului Agriculturii, iar

daca este un imobil situat intr-o localitate, avizul Degartamentului pentru Administratia Publica

Locala. In toate cazurile, bunurile grevate cu sarcini sau pentru care exista restante de impozite

sau taxe pot fi acceptate numai cu avizul Ministerului Finantelor (art.2-4 din Decr.

nr.478/1954).

Daca bunul care formeaza obiectul donatiei (sau legatului facut prin testament) urmeaza

sa intre in domeniul public al statului sau unitatii administrativ-teritoriale, dreptul de proprietate

publica se dobandeste prin acceptarea liberalitatii de Guvern, de consiliul judetean sau de

consiliul local, dupa caz (art.7 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul

juridic al acesteia).

Cat priveste persoanele juridice care nu sunt de stat, acceptarea donatiilor (inclusiv a

darurilor manuale) se face prin organele abilitate sa incheie actejuridice in numele si pe seama

persoanei juridice, respectiv prin persoanele imputernicite in acest scop. In cursul constituirii,

liberalitatile facute in scopul formarii patrimoniului necesar se accepta de persoanele

imputernicite (prin actul constitutiv) sa desfasoare procedura de dobandire a personalitatii

juridice.

Aceste reguli de drept comun de acceptare a liberalitatilor sunt aplica-bile atat in cazul

persoanelor juridice care urmaresc un scop patrimonial, cat si in cazul asociatiilor sau

fundatiilor fara scop patrimonial. Ordonanta Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociatii si

fundatii nu prevede necesitatea vreunei aprobari sau autorizatii pentru acceptarea liberalitatii.

Instanta competenta verifica numai indeplinirea cerintelor legale pentru constituirea asociatiei

sau fundatiei (filialelor) ori federatiei si dispune, pe aceasta baza, inscrierea in Registrul

asociatiilor si fundatiilor (federatiilor), personalitatea juridica fiind dobandita in momentul

inscrierii.

Legislatia noastra contine anumite dispozitii speciale (derogatorii de la regulile generale)

cu privire la capacitatea partilor contractante, stabilind anumite incapacitati speciale de a

dispune si de a primi prin intermediul contractului de donatie.

20

Incapacitati de a dispune

Minorii si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca nu pot incheia contract de

donatie, in calitate de donatori, nici prin reprezentantii legali (parinti sau tutor) si nici personal

cu incuviintarea ocrotitorului legal (si chiar daca s-ar obtine autorizatia autoritatii tutelare-

art.129 alin. 1-3 si art. 133 alin.3 comb. cu art. 105 alin.3 si 147 C.fam.). In practica se

recunoaste insa validitatea darurilor obisnuite facute de minor sau, in numele sau, de ocrotitorul

legal (de exemplu, cu ocazia unor aniversari, de ziua femeii etc.) daca sunt potrivite cu

posibilitatile celui ocrotit. In aceste conditii se recunoaste validitatea darului, chiar daca minorul

a actionat singur; lipsa incuviintarii sau autorizatiei nu poate fi invocata. 9. In favoarea tutorelui,

minorul nu poate dispune prin donatie nici dupa ce a ajuns la majorat, cat timp autoritatea

tutelara n-a dat tutorelui descarcare pentru gestiunea sa (art.809 C.civ. si art. 141 C.fam.). De la

aceasta regula face exceptie situatia cand tutorele este ascendentul minorului.

Momentul cand capacitatea este ceruta

Reguli aplicabile. In ceea ce priveste momentul la care trebuie sa ne raportam pentru a

aprecia capacitatea partilor, nu se pun probleme daca donatia se realizeaza printr-un singur act.

Daca donatia se incheie prin acte separate (intre absent), donatorul trebuie sa fie capabil in

momentul facerii ofertei (cand isi manifesta vointa de a dona), in momentul acceptarii ei de

catre donatar (cand se realizeaza acordul de vointe) si in momentul primirii comunicarii actului

de acceptare, caci donatia produce efecte numai din acest moment (art. 814alin.2 C.civ.).

Cat priveste pe donatar, el trebuie sa fie capabil in momentul acceptarii. In momentul

facerii ofertei (desi problema este controversata) consideram ca donatarul nu trebuie sa fie

capabil, intrucat oferta este un act unilateral al donatorului. lar in momentul receptarii notificarii

de catre donator problema capacitatii donatarului nu se pune; desi art.814 alin.2 C.civ. roman -

referitor la efectele donatiei - a eliminat cuvintele "a 1'egard du donateur" (art.932 alin.2 C.civ.

francez), totusi vizeaza numai comunicarea actului de acceptare in timpul vietii "donatorului",

"a celui ce daruieste".

Sanctiunea incapacitatilor speciale de a face si de a primi donatii

Nulitatea contractului. Potrivit art.812 C.civ., "dispozitiile in favoarea unui incapabil sunt

nule...".Cu toate ca formularea sugereaza sanciunea nulitatii absolute se admite ca nerespectarea

incapacitatilor -atat de a face, cat si de a primi donatii - se sanctioneaza, de regula, numai cu

21

nulitatea relativa a contractului, nulitatea putand fi invocata de cel ocrotit (prin ocrotitorul legal,

daca este cazul) sau de succesorii sai in drepturi .

In unele cazuri insa, cand incapacitatile sunt dictate de interese de ordine publica,

sanctiunea este nulitatea absoluta a contractului. Astfel, donatiile facute persoanelor juridice,

daca n-au fost acceptate in conditiile prevazute de lege. Tot astfel, donatia avand ca obiect

dreptul de proprietate asupra terenului de orice fel, daca donatarul nu este cetatean roman

(art.41 alin.2 din Constitute).

Controversata este problema sanctiunii aplicabile in cazul donatiilor facute medicilor,

farmacistilor sau preotilor. Consideram ca sanctiunea nulitatii absolute isi poate gasi justificarea

si in acest caz, deoarece interdictia este conceputa in art.810 C.civ., ca o dispozitie prohibitiva

(nu numai de ocrotire), ca o regula generala de aparare a prestigiului profesiei de medic sau de

preot. lar in cazul persoanelor care practica ilegal medicina, fapta ce constituie infractiune, in

orice caz se impune sanctiunea nulitatii absolute.

Donatia va fi nula, respectiv anulabila, chiar daca partile - pentru a ocoli dispozitiile

privind incapacitatile speciale - au recurs la deghizare sau la interpunere de persoane, caci actul

care sincer incheiat ar fi nul, ramane nul si daca a fost simulat.

Irevocabilitatea donatiilor

Clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii

- Conditiile potestative. Cu toate ca dreptul transmis prin donatie poate, in principiu, sa

fie conditional, adica supus unei conditii suspensive sau rezolutorii, cazuale ori mixte, totusi

caracterul de irevocabilitate nu permite stipularea unei conditii suspensive sau rezolutorii

potestative din partea donatorului (art.822 C.civ.). Astfel, o donatie este nula nu numai cand este

facuta sub conditie pur potestativa (a carei realizare depinde exclusiv de vointa donatorului), ci

se admite ca ea este nula chiar daca este facuta sub o conditie simpla potestativa din partea

donatorului (a carei realizare, pe langa vointa lui, depinde si de circumstance exterioare care

insa nu pot actiona in afara vointei lui). Aceasta spre deosebire de contractele cu titlu oneros,

22

care, fiind valabil afectate de conditii potestative simple (art. 1006), sunt nule, conform art.

1010 C.civ., numai daca sunt afectate de o conditie pur potestativa din partea celui ce se obliga.

- Plata datoriilor viitoare nedeterminate. Este nula donatia care impune donatarului plata

datoriilor pe care donatorul le-ar contracta in viitor si a caror valoare n-a fost specificata prin

actul de donatie (art.823 C.civ.), intrucat donatorul ar fi liber sa revoce donatia contractand

datorii pana la concurenta valorii bunurilor donate (chiar daca, in fapt, nu contracteaza datorii).

- Dreptul de a dispute de bunul donat. Conform art.824 C.civ., in cazul in care donatorul

si-a rezervat dreptul de a dispune de un bun sau de o suma determinata din bunurile daruite,

donatia este nula cu privire la acel bun sau suma, chiar daca donatorul moare fara a fi dispus de

ele; bunul sau suma se transmite mostenitorilor donatorului. Daca rezerva dreptului de a dispune

este generala si se intinde asupra intregii donatii, ea este nula in totalitate. 0 asemenea clauza

este de fapt o conditie rezolutorie pur potestativa (art. 1010 C.civ.), care atrage nulitatea oricarei

conventii. d) Dreptul de denuntare unilaterala a contractului. 20. Clauze permise. Intrucat

enumerarea clauzelor incompatibile cu principiul irevocabilitatii, continute in C.civ., nu este

limitativa, este necesar sa facem unele precizari si cu privire la clauzele care sunt permise,

pentru a delimita mai bine campul de aplicatie al principiului irevocabilitatii. Sunt compatibile

cu acest principiu urmatoarele clauze:

a) Intrucat transmisiunea irevocabila a dreptului donat nu implica o predare imediata a

bunului, donatia poate fi cu termen, pentru ca termenul - ca modalitate a actului juridic - nu

afecteaza dobandirea dreptului transmis, ci numai exercitiul acelui drept.

b) Dupa cum am vazut, donatia poate fi afectata de o conditie cazuala sau mixta.

Depinzand de hazard (art. 1005 C.civ.), respectiv si de vointa unei alte persoane (determinate

sau nedeterminate, art. 1007 C.civ.), decat donatorul, ele nu contravin principiului

irevocabilitatii donatiilor.

c) Tot astfel, poate fi stipulata plata datoriilor prezente (cu data certa anterioara donatiei)

ale donatorului, precum si cele viitoare daca, in acest din urma caz, sunt specificate in contractul

de donatie (art.823 C.civ.).

d) Art.825 C.civ. prevede expres posibilitatea stipularii reintoarcerii conventionale a

bunurilor daruite pentru cazul cand donatarul ar muri inainte de donator, chiar daca lasa

descendenti, sau pentru cazul de predeces al donatarului si al descendentilor lui (donatarul

23

decedat fara posteritate).0 asemenea stipulatie este o conditie cazuala rezolutorie expresa care,

in caz de realizare, produce efecte retroactive (art. 1615 si 1019) . In materie de imobile insa,

pentru opozabilitatea fata de terti, clauza de reintoarcere este supusa publicitatii.

Precizam insa ca reintoarcerea nu poate fi stipulata in favoarea unei alte persoane decat

donatorul insusi (nici chiar in favoarea mostenitorilor sai), intrucat ar constitui o substitutie

fideicomisara conditionala prohibita de lege.

e) In cazul depunerii unei sume de bani la CEC sau alte unitati bancare, pe numele altei

persoane animus donandi, deponentul poate insera in libret o clauza de imputernicire pe seama

sa, fara a contraveni principiului irevocabilitatii, deoarece va actiona in baza clauzei ca un

mandatar al titularului de libret.

f) Nici clauzele de inalienabilitate, mai frecvente in materie de liberalitati, in masura in

care sunt recunoscute valabile, nu contravin principiului irevocabilitatii.

g) in sfarsit, fara a epuiza enumerarea clauzelor permise, mentionam ca donatia cu

rezerva uzufructului (sau a dreptului de abitatie), in favoarea donatorului sau a unui tert, este

permisa, obiectul contractului fiind nuda proprietate, care se doneaza in mod irevocabil.

Desigur, poate forma obiectu contractului si un drept de uzufruct, donatorul pastrand nuda

proprietate.

Principiul irevocabilitatii donatiilor

Liberalitatile intre vii sunt, prin esenta lor irevocabile. Aceasta irevocabilitate,

reglementata prin texte speciale (art.801 si 822-824 C.civ.), care actioneaza descurajant pentru

donator si contribuie la siguranta circuitului civil, nu este cea prevazuta pentru toate contractele

(art.969 C.civ.) si care rezulta din principiul ca, o data incheiat, contractul are forta obligatorie

intre partile contractante (este "legea partilor") si nu poate fi revocat (desfacut, desfiintat sau

modificat) prin vointa uneia dintre ele (irevocabilitate de gradul I). Evident, forta obligatorie a

oricarui contract actioneaza si in cazul contractului de donatie, in sensul ca -odata incheiat - nu

poate fi desfiintat prin vointa uneia dintre parti, fie si donatarul.

Dar irevocabilitatea donatiilor are un caracter special, particular, mai accentual decat forta

obligatorie a oricarui contract, in sensul ca in materie de donatii (indiferent daca s-au realizat in

forma autentica, deghizata, indirecta sau dar manual) irevocabilitatea priveste nu numai

efectele, ci insasi esenta contractului, fiind o conditie de validitate pentru formarea lui

24

(irevocabilitate de gradul II). Astfel fiind, orice clauza sau conditie a carei indeplinire atarna de

vointa donatorului si care i-ar da posibilitatea de a zadarnici sau micsora, direct sau indirect,

foloasele gratuite pe care contractul le creeaza pentru donatar sunt incompatibile cu esenta

donatiilor, atragand nulitatea lor absoluta (art.822 C.civ.).

Sanctiunea nulitatii loveste contractul in intregime, iar nu numai clauza incompatibila cu

principiul irevocabilitatii si chiar daca aceasta clauza nu a fost cauza determinanta si impulsiva

a liberalitatii. Cu toate acestea, daca donatia este divizibila si clauza o afecteaza numai in parte,

pentru rest, efectele contractului se mentin. Iar daca, dupa moartea donatorului, succesorii sai in

drepturi - in cunostinta de cauza - confirma sau executa donatia, nu mai pot invoca nulitatea

pentru a cere restituirea bunului donat (art. 1167 alin.3 C.civ.).

Revocabilitatea donatiilor

Revocabilitatea donatiilor intre soti

Reguli speciale. in ceea ce priveste contractul de donatie incheiat intre soti (deci in timpul

casatoriei), poate avea ca obiect numai bunurile proprii ale sotului donator si care devin astfel

bunuri proprii ale sotului donatar, daca nu s-a stipulat intrarea lor in comunitate, "ceea ce

inseamna prefacerea dreptului de proprietate exclusiva a sotului donator intr-un drept de

proprietate devalmase a ambilor soti". Evident, donatorul poate dona si cota-parte ideala ce-i

apartine din dreptul de proprietate asupra unui bun ce nu formeaza obiectul comunitatii sau

dreptul asupra unei mosteniri deschise (universalitate sau cota-parte indiviza asupra

universalitatii), care este bun propriu al sotului-mostenitor (art.311it.b din C.fam.).

Referitor la donatiile dintre soti, Codul civil prevede anumite reguli speciale derogatorii

de la regulile generale aplicabile donatiilor. Cea mai importanta regula speciala (celelalte fiind

subsecvente) vizeaza derogarea de la principiul irevocabilitatii donatiilor. Potrivit art.937 alin.l

C.civ., "orice donatiune facuta intre soti in timpul maritagiului este revocabila".

Revocarea se poate realiza prin vointa unilaterala a sotului donator (ad nutum) oricare ar

fi forma de realizare a donatiei (act autentic, donatie indirecta sau dar manual). Sotul donator (si

numai el personal, nu si creditorii sau mostenitorii lui) are dreptul de a revoca donatia oricand,

fie in timpul casatoriei, fie dupa desfacerea (prin divort) sau desfiintarea (nulitatea) ori incetarea

ei prin recasatorirea sotului donatar de bunacredinta care nu a stiut ca sotul donator, declarat

25

mort, este in viata, si chiar dupa decesul sotului donatar, impotriva mostenitorilor lui. Rezulta ca

aceasta donatie devine definitiva si irevocabila numai din momentul mortii donatorului.

1. DreptuI de revocare fiind de esenta donatiilor dintre soti, nu este necesar sa fie stipulat

in actul de donatie si nu poate fi inlaturat printr-o stipulatie contrara. Aceste donatii sunt

valabile chiar daca s-au facut sub conditie potestativa, chiar daca se impune donatarului

obligatia de a plati datoriile nedeterminate ale donatorului si chiar daca donatorul si-a rezervat

dreptul de a dispune de bunurile daruite (art.826 C.civ.). Nici reintoarcerea conventionala nu

este aplicabila; in caz de predeces al donatarului (si descendentilor lui), cu sau fara aceasta

clauza, oricum donatorul poate revoca donatia. Tot astfel, donatiile intre soti nu se revoca de

drept pentru survenienta de copil (art.937 alin.3 C.civ.). In timpul vietii donatorului nu este

cazul a se aplica nici regulile privitore la revocarea donatiei pentru neexecutarea sarcinii sau

pentru ingratitudine; el o poate revoca ad nutum si fara a invoca cauzele prevazute de lege. In

schimb, dupa moartea donatorului, cand donatia devine irevocabila, mostenitorii lui pot cere

revocarea pentru neexecutarea sarcinilor sau pentru ingratitudine potrivit regulilor pentru aceste

cauze legate de revocare.

Din cele aratate rezulta ca donatia dintre soti deroga nu numai de la principiul

irevocabilitatii donatiilor (irevocabilitate de gradul II) - in sen- sul ca se pot stipula, la

incheierea contractului, clauze incompatibile cu acest principiu (de ex., conditii potestative

simple) - dar chiar si de la forta obligatorie a oricarui contract (irevocabilitate de gradul I), in

sensul ca una dintre parti poate, prin vointa sa unilaterala, sa revoce donatia (foloasele gratuite

procurate celeilalte parti).

2. Cat priveste modurile de revocare, ea nu trebuie sa imbrace forma unei actiuni in

justitie si poate fi atat expresa (de ex., prin act notarial sau prin testament), cat si tacita,

implicita, constand intr-un act ulterior al donatorului din care rezulta vointa acestuia de a revoca

dona-tia (de exemplu, legatul cu titlu particular, avand ca obiect bunul donat, facut prin

testamentul care nu prevede, expres, revocarea). Este insa necesar sa existe o identitate exacta

intre bunul care a format obiectul donatiei si obiectul revocarii.

Donatiile intre soti, inclusiv darurile de nunta, facute de unul dintre soti celuilalt, sunt

revocabile pentru ca sotul donator sa poata revoca donatiile facute inainte de incetarea,

26

desfacerea sau desfiintarea casatoriei si cand inceteaza influenta pe care o avea unul dintre soti

asupra celuilalt (si de care a abuzat).

3. Pentru a asigura posibilitatea revocarii unilaterale, legea interzice sub sanctiunea

nulitatii absolute donatiile mutuale, reciproce intre soti facute in acelasi act (art.938 C.civ.) si

donatiile deghiza- te sau facute prin interpunere de persoane, chiar daca nu aduc atingere

rezervei succesorale (art.940 alin.2 C.civ.), prezumandu-se ca sunt persoane interpuse copiii

sotului donatar dintr-o alta casatorie (sau din afara casatoriei ori adoptat numai de acesta) si

acele rude ale sotului donatar (rude in linie directa si pana la gradul IV inclusiv pe linie

colaterala) fata de care, in ipoteza deschiderii mostenirii, deci a mortii lor in momentul

incheierii contractului de donatie, el ar fi avut vocatie (chemare) succesorala legala concreta,

utila (art.941 C.civ.). De exemplu, parintele sotului donatar este prezumat persoana interpusa,

nu si bunicul, fata de care - daca parintele este in viata - sotul nu are vocatie (chemare)

succesorala. lar daca sotul donator are copii dintr-o casatorie anterioara (sau din afara casatoriei

ori adoptat anterior casatoriei cu donatarul) si daruieste sotului din urma, liberalitatea va fi

considerate excesiva, si deci supusa reductiunii, in raport de o cotitate disponibila speciala, care

este mai mica decat cea ordinara (art.939 C.civ.), prevazuta de lege ca regula generala .

Donatiile simulate

Donatiile deghizate

1. Notiune. Reguli aplicabile. Donatia este deghizata cand conform actului public apare

incadrata intr-o operatiune juridica cu titlu oneros. Deci in acest caz, actul public este simulat,

neadevarat, si ascunde o donatie (deghizare totala, prin care se ascunde natura gratuita a

contractului secret ). De exemplu, vanzare-cumparare in care pretul nu este datorat

(contraprestatie simulata); recunoasterea unei datorii care nu exista in realitate etc.

Donatiile deghizate, ascunse sub aparenta unui contract cu titlu oneros, sunt, in principiu,

valabile; deghizarea - simulatia in general - nu este sanctionata cu nulitatea.Prin urmare, donatia

deghizata, care intruneste conditiile generale de validiiate ale contractelor - in special se pune

problema cauzei licite - este valabila.

Avand insa in vedere faptul ca donatia deghizata constituie o adevarata donatie, ea este

supusa si regulilor de fond prevazute special pentru donatii (capacitate, irevocabilitate de gradul

27

II, reductiune, raport, revocare in cazurile prevazute de lege). Deci, pentru donatia deghizata se

aplica aceleasir'eguli de fond care s-ar aplica si daca donatia ar fi aparenta.

2. Forma. Controversata este problema ce forma trebuie sa imbrace aceste contracte;

forma autentica ceruta de lege pentru validitatea donatiilor sub sanctiunea nulitatii absolute sau

forma contractului care deghizeaza donatia, ceruta de lege, de regula, numai ad probationem?

De exemplu, contractul prin care se transmite cu titlu gratuit dreptul de superficie asupra unei

case sub aparenta unei vanzari-cumparari urmeaza sa fie incheiat in forma autentica (prevazuta

de lege pentru donatii) sau poate fi incheiat sub forma unui act sub semnatura privata, stiut fiind

ca, pentru instrainarea cu titlu oneros a constructiilor (fara instrainarea terenului aferent), legea

nu prevede cerinta formei autentice?

Potrivit unei solutii adoptate constant in practica judiciara, pentru validitatea acestor

donatii nu se cere respectarea formei autentice, ci numai a formei prevazute de lege pentru

contractul care deghizeaza donatia. Dar nerespectarea acelei forme se sanctioneaza cu nulitatea

absoluta a donatiei deghizate, desi acea forma este prevazuta de lege numai ad probationem. Cu

alte cuvinte, forma se imprumuta de la contractul care deghizeaza donatia, iar sanctiunea care se

aplica este - de regula - cea prevazuta pentru donatii.

Majoritatea doctrinei critica solutia jurisprudentei (critica de care ea nu vrea sa auda) , solicitand

respectarea formei autentice a donatiilor.In orice caz, consideram ca renuntarea la cerinta formei

autentice este in contradictie cu art.813 C.civ., care - fiind redactat diferit fata de art.931 C.civ.

francez - prevede categoric: "toate donatiile se fac prin act autentic", deci atat donatiile sincer

intervenite intre parti, cat si cele deghizate. Dupa cum s-a spus, "fata de o dispozitie atat de

imperativa, nu este cu putinta a se admite validitatea unor donatiuni efectuate prin procedee,

cari au tocmai de scop sa ocoleasca formele strict impuse de lege in materie de donatiuni intre

vii; validarea donatiunilor deghizate ar echivala cu desfiintarea de fapt a formelor solemne".

3. Dovada. Cat priveste proba deghizarii (indiferent de forma in care s-a incheiat actul

aparent), se aplica regulile din materia simulatiei, deci partile si succesorii lor universali ori cu

titlu universal (art.l175 C.civ.) o pot dovedi prin contrainscris sau inceput de dovada scrisa -

art.1197 C.civ. - care poate fi completata cu martori si prezumtii (potrivit regulilor de dovada a

contractelor), in schimb tertii (inclusiv succesorii cu titlu particular si creditorii chirografari ai

partilor) prin orice mijloace de proba. Reamintim ca, in aceasta materie, mostenitorii rezervatari

28

sunt terti, pentru ca se prezinta in apararea unui drept propriu, iar nu dobandit prin mostenire de

la defunct, actionand deci nu ca succesori universali.

Pentru a usura dovada deghizarii, legea (art.845 C.civ.) prevede in favoarea

mostenitorilor rezervatari o prezumtie relativa potrivit careia instrainarea cu titlu oneros facuta

unui succesibil in linie dreapta (ruda in linie directa descendenta sau ascendenta, inclusiv

rudenia civila rezultand din adoptie) reprezinta o donatie deghizata (supusa reductiunii), dar

numai daca instrainarea s-a facut cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere, iar

deghizarea nu este invocata de un mostenitor in linie dreapta care sa fi consimtit la incheierea

actului.

Donatiile prin interpunere de persoane

Notiune. Reguli aplicabile. In cazul donatiei prin interpunere de persoane simulatia nu

vizeaza natura gratuita a contractului, ci persoana adevaratului donatar. Se recurge la aceasta

forma a simulatiei, de exemplu, in cazul in care adevaratul donatar este incapabil sa primeasca

liberalitati de la donator sau gratificarea sa ar provoca ecouri nefavorabile in familia

donatorului. Din aceasta cauza, contractul aparent se incheie cu o persoana interpusa, prin

contrainscris precizandu-se persoana adevaratului donatar.

In aceasta varietate a simulatiei nu se pun probleme in legatura cu forma contractului;

deoarece contractul care se incheie cu persoana interpusa este o donatie, neindoielnic trebuie sa

fie incheiat in forma autentica, realizandu-se astfel scopul ocrotirii donatorului si a familiei sale.

Sunt aplicabile, evident, si conditiile de fond prevazute pentru donatii, care urmeaza sa fie

apreciate si avute in vedere in raport cu adevaratul donatar (capacitatea, revocarea pentru

cauzele prevazute de lege, reductiunea etc.).

Datorita dificultatilor de dovada a simulatiei (la care se recurge mai ales pentru a ocoli

incapacitatile speciale prevazute in materie de donatii) legea (art.812 C.civ.) prezuma absolut ca

sunt persoane interpuse parintii, descendentii si sotul persoanei incapabile (de exemplu, a

tutorelui, medicului, cetateanului strain etc.) si care devin - prin intermediul prezumtiei -

persoane incapabile de a primi donatii de la donator.

Donatiile indirecte

Notiune

29

Conditii de fond si de forma. "Donatiile" indirecte sunt acte juridice incheiate (nesimulat)

cu intentia de a gratifica (de aceea sunt supuse regulilor de fond prevazute pentru liberalitati),

dar infaptuite pe calea unui act juridic diferit de contructul de donatie. Prin urmare, spre

deosebire de donatia deghizata - care este o adevarata donatie deoarece contractul aparent nu are

o existenta reala, nu corespunde vointei reale a partilor -, in cazul "donatiei" indirecte actul care

se incheie (altul decat donatia) este real, voit de parti, dar prin intermediul lui se realizeaza

indirect o gratificare, o liberalitate.

Pentru aceasta categorie de acte juridice, in care aparenta este conforma cu realitatea, nu

se cere respectarea formei autentice dat fiind ca nu sunt contracte de donatie, ci liberalitati

efectuate pe calea altor acte juridice pentru care, de regula , nu se prevede aceasta cerinta de

forma. Caracteristic in aceasta privinta este, de exemplu, art. 1642 alin.2 C.civ. care precizeaza

ca daca renta viagera s-a constituit in favoarea unei terte persoane (stipulate pentru altul facuta

cu intentia de a gratifica), desi este o liberalitate, totusi nu este supusa formelor stabilite pentru

donatie. Tot astfel, art.1138 C.civ., care permite dovada rerniterii de datorie prin predarea

titlului constatator al creantei .

Rezulta ca "donatiile" indirecte sunt supuse numai regulilor de fond -nu si de forma - ale

donatiilor. In schimb, actul prin intermediul caruia se realizeaza indirect liberalitatea, trebuie sa

fie incheiat cu respectarea conditiilor de forma (daca este cazul) si de fond prevazute de lege

pentru acel act.

In cazul acestor acte nu sunt aplicabile nici dispozitlile art.814 C.civ. referitoare la

acceptarea donatiei facuta prin act separat. In masura in care acceptarea este necesara pentru

realizarea donatiei indirecte, ea urmeaza regulile prevazute pentru actul care-i serveste drept

suport juridic.

Actele cele mai intrebuintate pentru realizarea unei "donatii" indirecte sunt: renuntarea la un

drept, remiterea de datorie si stipulatia in folosul altuia.

Renuntarea

Renuntarea la un drept nu este, prin ea insasi, o liberalitate (poate fi si cu titlu oneros).

Dar daca renuntarea este facuta cu intentia de a gratifica (ex animo donandi), atunci are ca

rezultat facerea unei liberalitati. Prin urmare, numai existenta intentiei de a gratifica da nastere

unei donatii indirecte. Donatia este de fapt un act accesoriu al operatiei principale care este

30

renuntarea si de care va profita persoana chemata in puterea legii de a beneficia de dreptul

respectiv (de exemplu, renuntarea la o mostenire de care va profita comostenitorul

orimostenitorul subsecvent, renuntarea la uzufruct de care va profita nudul proprietar;

renuntarea la legat de care va profita colegatarul sau mostenitorul grevat de executarea legatului

etc.).

Subliniem ca, fara intentie liberala, prin renuntarea la un drept nu se realizeaza o donatie

indirecta (de exemplu, daca mostenitorul renunta la mostenire pentru a nu suporta sarcinile si

datoriile succesiunii). In acest sens se spune ca renuntarea la un drept este un act juridic neutru;

pentru a o califica drept donatie indirecta se cere stabilirea intentiei de a gratifica. Aceasta

intentie poate fi dovedita prin orice mijioace de proba, fiind vorba de interpretarea unei vointe

juridice. Trebuie precizat, de asemenea, ca renuntarile gratuite sunt scutite de forma prevazuta

pentru donatii numai daca sunt pur abdicative de drepturi, iar nu translative, cum sunt cele

facute in favorem. De exemplu, renuntarea la o mostenire in favoarea unei persoane, constituie

o acceptare urmata de o transmitere cu titlu gratuit, care este supusa neindoielnic conditiilor

prevazute de art.813 si 814 C.civ..

Remiterea

Remiterea de datorie, prin care un creditor - cu acordul debitorului - renunta, total sau

partial, cu titlu gratuit la valorificarea unui drept de creanta (art.1138-1142 C.civ.), constituie o

donatie indirecta. In acest caz, debitorul realizeaza un folos gratuit, o imbogatire, care

corespunde cu valoarea creantei ce ar fi trebuit sa plateasca creditorului.

Stipulatia

Stipulatia in favoarea unei terte persoane, facuta cu intentia de a gratifica (donandi causa),

reprezinta tot o donatie indirecta scutita de formele prevazute pentru donatii. Donatia indirecta

realizata pe calea stipulatiei pentru altul prezinta insa si alte particularitati fata de regulile

generale ale donatiilor.

-Aceasta donatie se realizeaza independent de acceptarea donatiei de catre donatar (tertul

beneficiar) si de notificarea acceptarii donatorului - stipulant, intrucat dreptul stipulat in

favoarea tertului beneficiar (donatar) se naste direct si nemijiocit in patrimoniul sau din

momentul incheierii contractului intre stipulantul-donator si promitent .

31

-Acceptarea donatiei - avand drept efect numai consolidarea (iar nu nasterea) dreptului in

patrimoniul tertului - beneficiar (donatar) - poate fi facuta nu numai de catre donatar, dar si de

catre succesorii sai in drepturi, si nu numai in timpul vietii, dar si dupa moartea donatorului (ori

dupa ce a devenit incapabil).

-Donatia devine irevocabila numai din momentui acceptarii. Pana la consolidarea prin

acceptare a dreptului in patrimoniul donatarului, donatorul-stipulant (nu si succesorii sai in

drepturi) poate revoca donatia ad nutum. Inseamna ca pana la acceptare nu opereaza forta

obligatorie a contractului (irevocabilitatea de gradul I). In schimb, principiul irevocabilitatii

donatiilor (irevocabilitatea de gradul II) trebuie sa fie respectat; dreptul stipulat in favoarea

donatarului se naste valabil in patrimoniul sau din momentul incheierii contractului intre

stipulant si promitent numai daca stipulatia nu contine clauze incompatibile cu principiul

irevocabilitatii donatiilor .

In sfarsit, precizam ca daca donatia indirecta (stipulatia facuta donandi causa) este

prevazuta in cadrul unei donatii directe (donatie cu sarcini) - donatie dubla facuta printr-un

singur act juridic -, donatia directa va fi guvernata, evident, de regulile aplicabile donatiilor

(forma autentica sau dar manual, principiul irevocabilitatii, acceptarea de catre donatarul direct

si notificarea acceptarii etc.). Numai in privinta sarcinii stipulate, care este o donatie indirecta

grefata pe o donatie directa, se aplica regulile specifice stipulatiei pentru altul.

In ceea ce priveste capacitatea de a face si de a primi donatii, urmeaza a fi examinata, in

acest caz, atat in raporturile dintre partile donatiei directe (stipulant si promitent), cat si in

raporturile dintre donatorul-stipulant si donatarul-tert beneficiar. In schimb, in raporturile dintre

promitentul-donatar direct si tertul beneficiar-donatar indirect - fiind vorba de executarea unei

obligatii - problema capacitatii de a face sau de a primi donatii nu se pune. De exemplu, medicul

curant al promitentului poate cere executarea sarcinii stipulate in favoarea sa (daca nu este

medicul curant al stipulantului-donator).

Prin exceptie de la regula necesitatii capacitatii donatarului-tert beneficiar de a primi donatii, se

recunoaste validitatea sarcinii stipulate in favoarea unei persoane viitoare (neconcepute), cu

conditia existentei ei la data executarii sarcinii, de exemplu, sarcina stipulata in favoarea

copilului care se va naste din casatoria pe care o va incheia nepoata donatorului.

Donatii manuale

32

Notiune

Darul manual reprezinta o categorie speciala de donatie pentru validitatea careia se cer

doua elemente: a) acordul de vointa pentru a transfera si dobandi un drept cu titlu gratuit si b)

traditiunea, predarea efectiva si reala (materiala) a bunului daruit. Deoarece darul manual este

un act (iar nu fapt) juridic, acordul partilor constituie temeiul juridic al transferarii valorii din

patrimoniul donatorului in patrimoniul donatarului. Iar "traditiunea" este exteriorizarea

acordului, inlocuind (dupa unii autori reprezentand) forma solemna prevazuta de lege pentru

donatii si de natura a atrage atentia donatorului asupra gravitatii contractului pe care il incheie.

Observam ca singura conditie speciala ce trebuie indeplinita in cazul darurilor manuale

este predarea, traditiunea reala a bunului (de manu ad manum), fiind deci contracte reale.

Desigur, nici acceptarea unui dar manual nu este supusa unei forme speciale, ci ea consta in

primirea (preluarea) bunului daruit.

Validitatea darurilor manuale este consacrata prin art.644 C.civ. care, la modurile de

dobandire a proprietatii (prin exceptie de la art.971 C.civ.), prevede si traditiunea.

Reprezentarea

Reprezentarea in cazul darului manual. Darurile manuale facute persoanelor care au

capacitatea de a primi o donatie, insa nu au exercitiul acestui drept, sunt valabile prin traditiunea

bunurilor facute reprezentantilor lor legali, respectiv cu incuviintarea ocrotitorilor, iar daca

contin si element oneros cu autorizatia autoritatii tutelare. Predarea-primirea se poate face si

printr-un reprezentant conventional, mandatar, caci posesiunea se poate transmite sau dobandi

prin intermediul altuia.

Reguli

Reguli de fond aplicabile. Darul manual deroga de la regulile de forma ale donatiilor, insa

este supus acelorasi reguli de fond ca si celelalte donatii (liberalitati), inclusiv principiul

irevocabilitatii. Darul manual poate fi insotit si de clauze accesorii; sarcini ori conditii, scutire

de raport etc.

Traditiunea

Traditiunea reala este un element esential al darului manual, iar nu un mod de executare a

contractului. Astfel, o simpla oferta verbala sau chiar constatata prin inscris sub semnatura

privata a unui dar manual, acceptata - fie si in scris - de donatar, nu constituie un dar manual. 0

33

asemenea intelegere este nula absolut ca donatie (din lipsa formei autentice). Iar daca oferta si

acceptarea s-au facut in forma autentica suntem in prezenta unei donatii obisnuite (avand ca

obiect, de exemplu, un autoturism), iar nu de dar manual. Prin urmare, darul manual se poate

realiza numai prin traditiune. Daca insa obiectele pe care donatorul voieste sa le daruiasca se

afla deja in mainile donatarului (de exemplu, cu titlu de depozit, imprumut etc.), darul manual

se poate perfecta prin declaratia donatorului ca intelege sa le daruiasca, acceptata de donatar

Instanta suprema a mai precizat ca prin "traditiunea" bunului nu trebuie sa se inteleaga

neaparat o deplasare fizica a bunului, cum ar fi preluarea din mana donatorului, efectele sale

juridice putand fi realizate si printr-o traditiune implicita, de exemplu, atunci cand donatorul ar

inmana donatarului cheile unei casete ori a unui depozit in care se afla lucrul sau cheile de

contact ale autoturismului. In nici un caz daruirea autovehiculului nu se poate realiza prin

predarea numai a cartii de identitate (certificatului de inmatriculare) a vehiculului, acesta nefiind

un titlu reprezentativ al bunului. Deci predarea actului trebuie sa fie insotita, pe baza acordului

realizat, de predarea cheilor, incat donatarul sa poata intra in posesiunea efectiva a vehiculului.

lar pentru dovada dreptului de proprietate al donatorului sii efectuarea formalitatilor

administrativ-teritoriale (radierea de pe numele donatorului si inmatricularea pe numele

donatarului) va fi necesara operarea transferului de proprietate in carte de identitate a

autovehiculului, potrivit art. 9-10 din OG nr. 78/2000 si art. 5 lit.e din Instructiunile de aplicare

a HG nr. 610/1992. In caz de refuz al unei parti de a se prezenta pentru efectuarea acestor

formalitati, consideram ca cealalta parte este indreptatita sa intenteze o actiune in constatarea

transmiterii dreptului de proprietate prin donatia realizata sub forma darului manual, urmand ca

mentiunea privind noul detinator al autovehiculului sa fie inscrisa de organul de politie pe baza

hotararii judecatoresti.

De asemenea, predarea unei sume de bani - direct sau prin virament -unitatii care

construieste sau vinde donatarului o locuinta are caracterul unui dar manual pentru a carui

validitate nu este necesara forma autentica si nici inmanarea efectiva a sumei in mainile

donatarului .

Constituie dar manual si depunerea unei sume de bani la CEC (sau alta unitate bancara)

pe numele unei alte persoane, daca aceasta depunere nu s-a facut cu alt titlu (plata unei datorii,

acordarea unui imprumut etc.) .

34

Tot astfel,poate constitui dar manual depunerea de catre parinti a unei sume de bani la

CEC pe numele copilului lor minor (sau major), astfel incat - devenind fara nici o alta

formalitate proprietatea copilului (chiar daca in libret s-a prevazut o clauza de imputernicire in

favoarea unuia dintre parinti) - nu mai fac parte din bunurile comune ale sotilor si nu formeaza

obiectul partajului la incetarea comunitatii, afara numai daca se dovedeste ca depunerea pe

numele copilului nu s-a facut cu intentia ca suma in cauza sa iasa din patrimoniul comun al

sotilor si sa intre in patrimoniul copilului. Prin urmare, sarcina probei revine celui care contesta

intrarea sumei in patrimoniul copilului (minor sau major). Pana la dovada contrara, caracterul de

liberalitate (donatie) a depunerii se prezuma, copilul fiind titularul libretului.

Retragerea unei sume de bani de pe carnet CEC si transferarea ei pe carnet CEC al altei

persoane, fiind recunoscuta ca donatie valabila - chiar daca se savarseste doar prin comunicare

telegrafica intre agentii - se justifica tot prin ideea de dar manual, intr-o acceptiune noua a

notiunilor de lucru corporal si de traditiune, acceptiune care are in vedere realitatea unor

procedee curente de transferare rapida si sigura a bunurilor mobile, a sumelor de bani in special.

Prin urmare, producandu-se o asa-numita "dematerializare" a traditiunii bunurilor, darul manual

se poate realiza prin forme moderne, care nu implica o predare efectiva, materiala a bunului

donat, dar asigura totusi transferul efectiv al valorilor dintr-un patrimoniu in altul.

In schimb, nu constitute dar manual (si, bineinteles, nici donatie in general) predarea unui

libret nominalizat pe numele donatorului ori a altei persoane, dar netransferat pe numele

donatarului, pentru ca simpla predare a unui titlu nominativ nu implica transferul dreptului

asupra sumelor. Dreptul nu poate fi considerat transmis cata vreme donatarul nu are nici o

posibilitate legala sa dispuna de sumele inscrise in libret.

Nici predarea unui libret nominativ, in care primitorul este inscris la clauza testamentara,

nu constituie dar manual, pentru ca drepturile sale - in calitate de legatar, iar nu de donatar - se

vor naste numai la moartea titularului de libret. In schimb, daca primitorul este inscris la clauza

de imputernicire, poate fi vorba de un dar manual, daca inscrierea clauzei si predarea-primirea

libretului s-au facut cu intentia de a face si de a primi o liberalitate.Darul manual se poate

realiza in acest caz prin simpla predare, deoarece donatarul poate dispune de sumele inscrise in

libret.

Obiectul

35

Obiectul darului manual. Datorita faptului ca traditiunea reala este un element esential al

darului manual, numai bunurile mobile corporate susceptibile de traditiune pot forma obiectul

darurilor manuale. Nici imobilele, nici mobilele incorporale (drepturi de creanta, drepturi de

create intelectuala, fond de comert etc.) nu pot forma obiectul unui dar manual, pentru ca nu

sunt susceptibile de a fi transferate si dobandite printr-o predare si primire efectiva.

Fac exceptie titlurile la purtator -asimilate mobilelor corporale- si biletele de banca,

pentru ca transmiterea acestora are loc de la mana la mana.

Evident, nu pot forma obiectul darului manual nici bunurile viitoare, deoarece predarea

presupune detinerea materiala (corpus) a bunului, deci existenta lui actuala.

Darurile de nunta

Problema darurilor de nunta. 0 precizare se mai impune in legatura cu asa-numitele

"daruri de nunta"(notiune neprevazuta in legislatie), dar care reprezinta aplicatii relativ

frecvente ale darului manual.

In legatura cu aceste daruri de nunta, s-a decis ca ele urmeaza a fi considerate bunuri

comune ale sotilor in cote egale, chiar daca au fost facute de parintii unuia dintre soti, deoarece

sunt dobandite in timpul casatoriei si pentru ca se "presupune intentia (mentiunea)

dispunatorului ca ele sa devina comune" .Numai daca donatia se face (de parintii unuia dintre

soti) nu cu ocazia serbarii nuntii, ci ulterior, bunul se considera ca fiind propriu .

Pe de alta parte insa, s-a decis ca - in principiu - bunurile dobandite de catre soti in timpul

casatoriei prin donatie sunt bunuri proprii, afara numai daca dispunatorul a aratat (expres sau cel

putin exprimat neechivoc) ca a inteles sa gratifice pe ambii soti.

In solutionarea acestei probleme controversate, consideram ca trebuie sa avem in vedere

numai dispozitiile legale existente sii numai diferentierile cuprinse in texte.

Astfel, prin derogare de la regula comunitatii bunurilor dobandite de catre oricare dintre

soti in timpul casatoriei (art.30 C.fam.), sunt calificate bunuri proprii ale fiecarui sot "bunurile

dobandite in timpul casatoriei prin... donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele

vor fi comune"(art.31 lit.b C.fam.).

Observam ca legea excepteaza de la regula comunitatii donatiile, fara a distinge dupa

forma lor de realizare (act autentic, donatie simulata sau indirecta ori dar manual). Tot astfel,

legea nu distinge in functie de momentul realizarii donatiei; cu ocazia serbarii nuntii sau la o

36

alta data (dar, evident, in timpul casatoriei). De altfel, daca s-ar face exceptie (de la excepfie)

pentru "darurile de nunta", de ce nu s-ar excepta si darurile facute cu ocazia aniversarii

casatoriei (de ex., la un an, la nunta de argint sau de aur etc.). In sfarsit, legea nu distinge in

functie de persoana donatorului (parinti sau alte rude mai apropiate sau mai indepartate in grad -

frati-surori, unchi-matusi - ori persoane fara legatura de rudenie cu unul dintre soti).

Rezulta ca asemenea diferentieri nu se justifica in drept, caci ubi lex non distinguit, nec

nos distinguere debemus. Astfel fiind, bunurile dobandite prin donatie - inclusiv darurile de

nunta - devin bunuri proprii ale fiecarui sot, daca dispunatorul nu a dispus ca ele sa devina

comune. Dupa cum s-a subliniat mai recent in practica Curtii Supreme de Justitie, "bunurile

dobandite prin donatie sunt proprii, pentru a fi respectata vointa donatorului, care, daca nu a

dispus altfel, nu poate fi presupus ca a inteles sa avantajeze si sotui celui gratificat"'.

Pronuntandu-ne impotriva diferentieri lor aratate, neprevazute de lege, se impune insa sa

avem in vedere o distinctie care este prevazuta de lege; darurile obisnuite. Potrivit art.759

C.civ., "prezenturile (darurile - n.ns.) obisnuite nu sunt supuse raportului". Unii autori considera

ca aceste daruri (facute nu numai la nunti, dar si cu alte ocazii, de exemplu, aniversari, botezuri

etc.) nu sunt supuse raportului fiindca "nu alcatuiesc dona-tii". Alti autori considera ca si

darurile obisnuite reprezinta donatii, dar nu sunt supuse regimului liberalitatilor. Oricum, ele

sunt exceptate de la raport. Mai mult, se admite unanim, ca aceste daruri obisnuite, nesupuse

raportului, nu intra nici in alcatuirea masei de calcul in vederea stabilirii liberalitatilor excesive

supuse reductiunii in caz de incalcare a rezervei succesorale . lar daca, in materie de mostenire,

aceste daruri obisnuite nu sunt supuse regimului donatiilor (liberalitatilor), nu pot fi supuse

regimului donatiilor nici in materia raporturilor patrimoniale dintre soti.

In concluzie, numai darurile obisnuite - indiferent de forma sau momentul realizarii ori de

persoana donatorului - nu intra sub incidenta exceptiei prevazute de art.31 lit.b din Codul

familiei, ci devin bunuri comune potrivit regulii prevazute de art.30 C.fam. (daca nu exista alte

motive legale pentru care ele sa devina bunuri proprii ale unuia dintre soti, de ex., vointa

neechivoca a donatorului in acest sens). In schimb, toate celelalte donatii, care nu sunt daruri

obisnuite (sume mari de bani, autoturisme sau alte bunuri de mare valoare), devin bunuri

proprii, potrivit art.31 lit.b, chiar daca sunt facute cu ocazia serbarii nuntii si de catre persoane

37

care nu sunt parintii (alte rude apropiate) unuia dintre soti, afara numai daca dispunatorul a

prevazut ca bunurile donate sa devina comune.

Dovada darului manual

Cu toate ca darul manual se perfecteaza prin faptui predarii si, ca atare, fiind o chestiune

de fapt poate fi dovedita prin orice mijloace de proba, pentru donator si succesorii sai, in

vederea dovedirii actului juridic al darului manual, ad probationem se cere existenta unui inscris

sau inceput de dovada scrisa care poate fi completata cu martori sau prezumtii, conform

regulilor generale in materie de probe (art.1191 si urm. C.civ.). Astfel, daca donatorul cere

revocarea pentru neexecutarea sarcinii ori pentru ingratitudine sau daca intervine revocarea de

drept pentru survenienta de copil si se cere restituirea bunului donat. La fel daca succesorii sai

in drepturi cer revocarea donatiei. In schimb, daca mostenitorii rezervatari sau cei indreptatiti la

raport cer reductiunea ori raportul donatiei, prezetandu-se cu un drept propriu, iar nu in calitate

de succesori in drepturi, ei pot dovedi darul manual cu orice mijloc de proba, la fel ca si orice

alti terti.

Donatarul posesor, fiind prezumat proprietar in baza art. 1909 C.civ., nu are nevoie de

dovada scrisa. Dar persoanele interesate (de exemplu, mostenitorii) pot dovedi cu orice mijioc

de proba fie ca lucrul nu a fost donat, ci a fost furat ori pierdut de catre proprietar, fie caracterul

echivoc ori viciile posesiei, fie, in conditiile art.1191 si urm. C.civ., contractul din care rezulta

natura precara a detentiunii.

Efectele intre parti

Reguli generale

Efectul translativ al contractului. Ca efect al donatiei, dreptul care formeaza obiectul

contractului se transmite din patrimoniul donatorului in patrimoniul donatarului. Donatia poate

avea ca efect si stingerea unui drept si a obligatiei corelative (remitere de datorie).

Daca dreptul transferat este o creanta, operatia intervenita intre parti se analizeaza ca o

cesiune de creanta cu titlu gratuit, aplicandu-se regulile corespunzatoare (art. 1391 si urm.,

C.civ.), cu derogarile care rezulta din natura gratuita a transferului.

Cel mai frecvent, obiectul contractului il constituie un drept real. In acest caz, ca si in

materie de vanzare, transmiterea sau constituirea dreptului opereaza prin efectul realizarii

acordului de vointa (art.971 C.civ.) in forma prevazuta de lege (forma autentica sau forma

38

actului juridic care realizeaza indirect donatia, in aceasta din urma ipoteza, de regula, solo

consensu), dar neconditionat de predarea bunului care formeaza obiectul donatiei, cu exceptia

darurilor manuale care se realizeaza prin traditiune.

Obligatiile donatorului

1. Obligatia de predare. Dupa incheierea contractului donatorul este obligat sa predea

bunul daruit potrivit clauzelor stabilite si sa-l pastreze pana la predare, raspunzand de pieirea

sau deteriorarea lui provenita din culpa sa. In cazul darului manual, evident, problema obligatiei

de predare nu se pune.

2. Obligatia de garantie. Cazuri in care exista. Spre deosebire de vanzator, in principiu

donatorul nu datoreaza garantie pentru evictiune (art.828 alin.1 C.civ.) si nici pentru vicii

ascunse, deoarece contractul este cu titlu gratuit .

- Prin exceptie, donatorul datoreaza garantie in urmatoarele cazuri:

- Daca a promis expres garantia pentru evictiune (art.828 alin.2 C.civ.) sau pentru vicii,

lipsa garantiei nefiind o regula imperativa.

- Daca evictiunea provine din faptul sau personal (art.828 alin.3 C.civ.), de exemplu,

vinde imobilul donat inainte de efectuarea formelor de publicitate sau vinde si preda lucrul

mobil cumparatorului, daruit anterior prin act autentic, fapte care contravin obligatiei

contractuale.

- In caz de dol (intentie sau culpa grava asimilata dolului) donatorul raspunde de pagubele

rezultand din viciile ascunse, cunoscute de el si necomunicate, care au cauzat (direct sau

indirect) un prejudiciu donatarului, caci dolul stramuta problema raspunderii de pe teren

contractual, pe teren delictual (art.998 C.civ.).

- In sfarsit, daca donatia nu este pur gratuita (donatie cu sarcini) donatorul raspunde de

evictiune in limita valorii sarcinilor (art.828 alin.3 C.civ.). Desi legea nu prevede expres,

donatorul raspunde ca un vanzator si pentru vicii ascunse, caci in limita sarcinilor (respectiv, a

pretului platit pentru o parte din valoarea bunului) donatia este un contract cu titlu oneros si

sinalagmatic.

Obligatiile donatarului

Regula. Donatia cu sarcini. Cand donatia este pur gratuita, donatarul nu are nici o

obligatie, ci numai o indatorire denumita traditional "de recunostinta" care, in cazurile anume

39

determinate de lege, este sanctionata prin posibilitatea data donatorului de a revoca donatia

pentru cauza de ingratitudine .

Altfel se pune problema daca donatia este cu sarcina (sub mode). Dupa cum se stie,

sarcina este o obligatie impusa donatarului, care - dupa acceptarea donatiei - este tinut s-o

execute. Desi sarcina se aseamana cu o conditie rezolutorie (intrucat nici una, nici alta nu

afecteaza nasterea dreptului si in caz de realizare a conditiei sau de revocare a donatiei pentru

neexecuarea sarcinii efectele sunt retroactive), ele nu trebuie sa fie confundate, deoarece

regimul lor juridic este diferit, cel putin sub doua aspecte:

- in cazul conditiei rezolutorii, chiar daca este potestativa din partea donatarului, nu se

creeaza nici o obligatie pentru el, fiind liber sa actioneze cum doreste, fara riscul de a-si vedea

angajata raspunderea, caci conditia (rezolutorie) este numai o modalitate care, in caz de

realizare, desfiinteaza dreptul afectat de ea. In schimb, sarcina obliga pe donatar, in caz de

neexecutare putandu-se recurge la masuri de executare, creditorul avand dreptul la actiunea in

executare;

- conditia opereaza de drept (art. 1019), in schimb revocarea (rezolutiunea) donatiei

pentru neexecutarea sarcinii trebuie sa fie ceruta justitiei (art.832 C.civ.).

Sarcina, ca si conditia, nu trebuie sa fie imposibila, ilicita sau imorala, potrivit regulilor

generale. Ea poate fi prevazuta fie in favoarea donatorului (de exemplu, plata unei datorii), fie

in favoarea unei terte persoane (cand se analizeaza ca o stipulatie pentru altul reprezentand o

donatie indirecta grefata pe o donatie directa, daca stipulatia este facuta donandi causa), fie in

favoarea donatarului insusi (de exemplu, efectuarea unei calatorii de studiu). In acest din urma

caz, obligatia se justifica numai daca donatorul are vreun interes, cel putin moral, la executarea

sarcinii. Altfel obligatia donatarului fata de el insusi nu ar putea avea o existenta juridica (decat,

eventual, ca o conditie). In cazul sarcinii stipulate in favoarea donatarului insusi, donatia este de

fapt pur gratuita, insa cu posibilitatea revocarii pentru neexecutare. Numai in cazul sarcinii

stipulate in favoarea donatorului sau a unui tert donatia inceteaza sa fie liberalitate in masura

sarcinii.

Intrucat donatia cu sarcini este, in limita sarcinii, un contract sinalagmatic (si cu titlu

oneros), in caz de neexecutare intervin efectele specifice contractelor sinalagmatice. Astfel, se

poate cere indeplinirea prestatiei care formeaza obiectui sarcinii cu daune-interese si donatarul

40

nu ar putea, fara consimtamantui donatorului, deci fara un nou contract, sa se libereze de

sarcina, abandonand bunurile daruite.

Dar se poate alege si o alta cale; revocarea (rezolutiunea) donatiei pentru neexecutarea de

obligatii. In caz de neexecutare partiala sau executare cu intarziere instanta este chemata sa

aprecieze gravitatea nerespectarii obligatiilor de catre debitor si, in functie de imprejurari, poate

dispune rezolutiunea contractului (in cazuri temeinic justificate rezolutiunea partiala), eventual

cu acordarea unui termen de gratie.

In caz de admitere a actiunii, revocarea produce efecte retroactive atat impotriva

donatarului si succesorilor lui in drepturi, cat si impotriva tertilor, drepturile constituite in

favoarea lor fiind desfiintate (art.830 C civ.) potrivit regulilor aplicabile rezolutiunii pentru

neexecutare (art. 1020-1021 C.civ.).

Actiunea in executare sau in revocare poate fi intentata de catre donator sau succesorii sai in

drepturi (cum ar fi mostenitorii sai legali ori testamentari care beneficiaza de efectele revocarii),

inclusiv creditorii chirografari in baza art.974 C.civ. (actiune oblica). In cazul sarcinii stipulate

in favoarea unui tert, beneficiarul poate cere si el executarea obligatiei, dar nu poate cere

revocarea donatiei, nefiind parte in contractul incheiat intre stipulant si promitent.

In sfarsit, precizam ca orice donatie, inclusiv darul manual, poate fi afectata de sarcini.

Opozabilitatea efectelor contractului fata de terti

Reguli aplicabile. Ca si in materie de vanzare, opozabilitatea fata de terti este ingradita; in

privinta bunurilor mobile prin exceptia trasa din art. 1909-1910 C.civ. (combinat cu art.972

C.civ.) prevazuta in favoarea tertului dobanditor de buna-credinta si posesor al lucrului daruit;

in ce priveste transferul gratuit al unui drept de creanta prin formalitatea notificarii sau

acceptarii conform regulilor de la materia cesiunii de creante, iar in privinta transmisiunilor

gratuite de imobile prin formalitatea inscrierii dreptului in cartea funciara (art.22 si urm., art.61

si 72 din Legea nr.7/1996).

In principiu, se aplica deci regulile generale. In privinta publicitatii imobiliare opereaza

insa si anumite dispozitii speciale (art.819 C.civ.):

Astfel, - spre deosebire de actele cu titlu oneros, a caror inopozabilitate din cauza

neinscrierii in cartea funciara este limitata - neinscrierea in cartea funciara a dreptului real

imobiliar dobandit prin donatie poate fi invocata "de orice persoane ce au interes la aceasta"

41

(art.819 C.civ.), inclusiv dobanditorul cu titlu gratuit care a inregistrat cererea de inscriere mai

intai si creditorul chirografar. Rezulta ca donatia neinscrisa in cartea funciara este opozabila

numai partilor contractante si succesorilor lor universali si cu titlu universal (nu si succesorilor

cu titlu particular sau creditorilor chirografari). Prin urmare, in aceasta materie se largeste cercul

tertilor; succesorii cu titlu particular si creditorii chirografari nu au calitatea de avanzii sai cauza

(habentes causam), ci aceea de terti.

Mai mult decat atat, donatia - chiar inscrisa in cartea funciara - nu este opozabila

dobanditorului anterior cu titlu oneros al dreptului real neinscris in cartea funciara, care poate

cere instantei judecatoresti sa acorde Inscrierii sale rang preferential fata de inscrierea efectuata

de donatar (art.30 din Legea nr.7/1996), deoarece el certat de damno vitando, iar donatarul

numai de lucro captando. Practic, donatarul - chiar inscris in cartea funciara si de buna-credinta

- se bucura pe deplin de efectele publicitatii imobiliare, titlul sau devenind inatacabil, numai

dupa 10 ani socotiti din ziua cand s-a inregistrat cererea sa de inscriere in cartea funciara,

termen inauntrul caruia poate fi pornita actiunea in rectificare (art.37 alin.2).

Pe de alta parte, art.819 C.civ. contine o restrictie cu privire la persoanele care, desi

interesate sa o faca (si cu toate ca, potrivit regulilor generale, ar avea calitatea de a invoca

inopozabilitatea), nu sunt totusi admise a invoca lipsa de inscriere in cartea funciara si anume,

(pe langa parti si succesorii lor universali si cu titlu universal) acele persoane carora lipsa de

inscriere li se poate imputa ca o culpa si succesorii lor universali sau cu titlu universal. Astfel,

reprezentantii minorului sau ai celui pus sub interdictie. De asemenea, ascendentii care, potrivit

art.815 C.civ., au acceptat donatia facuta unui minor sau interzis.

Cauze de revocare

Revocarea pentru ingratitudine

1. Cauze. Ele sunt limitativ enumerate de art. 831 C.civ.:

a) atentat la viata donatorului. Nu se cere o condamnare penala, este suficient sa se

stabileasca intentia de a ucide, intentia manifesta a autorului de a curma viata donatorului.

Uciderea din culpa nu este cauza de revocare;

b) delicte, cruzimi sau injurii grave. Gravitatea faptelor se apreciaza de instanta . Se cere

insa ca fapta sa fi fost savarsita cu intentie,

42

c) refuzul de alimente, ceea ce presupune ca donatorul a avut nevoie si a cerut alimente de

la donatar, care - avand posibilitatea - a refuzat sa dea (a refuzat "fara cuvant"). Refuzul nu este

sanctionat cu revocarea daca donatorul avea rude (sau alte persoane) obligate si in situatia de a-i

acorda intretinere. In ceea ce priveste cuantumul, alimentele nu trebuie sa treaca peste valoarea

darului si, in consecinta, daca acesta piere fortuit donatarul poate refuza acordarea lor. In toate

cazurile, refuzul nejustificat de alimente este sanctionat numai prin posibilitatea revocarii

donatiei; donatorul nu are actiune in justitie pentru a cere intretinere de la donatar. Tot astfel -

asemanator obligatiei civile imperfecte (naturale) - nici donatarul nu are actiune in restituirea

(prin echivalent) a prestatiilor efectuate de bunavoie (art. 1092 alin.2 C.civ.), chiar daca existau

persoane in stare si obligate la intretinere potrivit legii. Spre deosebire insa de obligatiile

naturale, atitudinea negativa a donatarului constand in refuzul de alimente are o sanctiune

specifica; actiunea in revocarea donatiei pentru ingratitudine.

2. Actiunea in revocare pentru ingratitudine este o pedeapsa civila si se caracterizeaza

prin urmatoarele:

a) Este o actiune strict personala si deci poate fi intentata numai de persoana impotriva

careia faptele au fost savarsite, adica numai de catre donator. Implicand dezlegarea unei

probleme morale de vinovatie si de iertare sau de aplicare a pedepsei, actiunea nu poate fi

exercitata nici de catre creditorii donatorului, pe calea actiunii oblice (art.974 C.civ.), si nici de

catre mostenitorii lui (desi actiunea are caracter patrimonial). In mod exceptional, mostenitorii

devin titularii actiunii in revocare:

- daca a fost intentata de donator, dar acesta a decedat inainte de terminarea procesului;

- daca donatorul a decedat inainte de expirarea termenului in care actiunea putea fi

intentata (art.833 alin.2 C.civ.).

b) Fiind vorba de aplicarea unei pedepse, ceea ce nu se produce niciodata de drept

(art.832 C.civ.), titularul actiunii (donatorul sau, in conditiile aratate, mostenitorul lui) -

cunoscand faptul de ingratitudine - il poate ierta pe donatar (dar nu poate renunta la actiunea in

revocare cu anticipatie, inainte de producerea actelor sau faptelor de ingratitudine, de exemplu,

in contractul de donatie).

Iertarea se prezuma (fara a fi admisa proba contrara) daca a trecut un an din ziua

savarsirii faptului sau din ziua cand donatorul (mostenitorii lui) au luat cunostinta de acel fapt

43

(art.833 alin.l C.civ.), fara ca inauntrul acelui an sa fi cerut revocarea. Acest termen de un an nu

este un termen de prescriptie, ci un termen de decadere (de drept substantial) bazat pe o

prezumtie legala, care nu este supus cauzelor de intrerupere si de suspendare stabilite in materie

de prescriptie. In cazul in care faptele de ingratitudine sunt repetate, termenul se calculeaza in

raport de ultima .

c) Actiunea nu se poate intenta decat in contra autorului faptului de ingratitudine. Daca el

moare fara ca actiunea sa fi fost intentata sau terminata ea se stinge, adica nu poate fi pornita,

dar nici macar continuata impotriva mostenitorilor donatarului (art.833 alin.2 C.civ.). Daca sunt

mai multi donatari, actiunea in revocare nu poate fi admisa decat impotriva acelor care s-au

facut vinovati de ingratitudine .

d) Deoarece actiunea in revocare pentru ingratitudine nu este o actiune in rezolutiune

(cum este revocarea pentru neexecutarea sarcinii) sau in constatarea desflintarii de drept a

contractului (ca in cazul revocarii pentru survenienta de copil), ci o actiune in restituire cu

caracter de pedeapsa - deci esentialmente personala - admiterea actiunii nu produce efecte

retroactive fata de terti. Inseamna ca drepturile dobandite de terti (fie si cu titlu gratuit) inainte

de intentarea actiunii sau, in cazul imobilelor, inainte de efectuarea publicitatii cererii de

revocare raman neatinse (art.834alin.1 C.civ.).

Dar, din partea donatarului restituirea trebuie sa fie integrala, adica sa cuprinda sau bunul

daruit (daca n-a fost instrainat) cu toate accesoriile sale, despagubindu-l pe reclamant de

sarcinile constituite in folosul tertelor persoane (ipoteca, uzufruct etc.) sau valoarea integrala a

bunului (daca a fost instrainat) apreciata din momentul pronuntarii hotararii de revocare. In

ambele cazuri se va tine seama, in plus sau in minus, de sporul de valoare sau de degradarile

provenite din faptul donatarului sau tertilor.

In privinta fructelor, legea (art.834 alin.2 C.civ.) prevede ca ele se restituie numai de la

data cererii de revocare (desi de la comiterea faptului, donatarul ar trebui sa fie tratat ca un

posesor de rea-credinta. Dispozitia se explica numai prin faptul ca pana in momentul

introducerii cererii nu se stie care va fi atitudinea donatorului: il va ierta sau nu). Toate donatiile

(facute prin act autentic, dar manual etc.) sunt supuse revocarii pentru cauza de ingratitudine.

Revocarea pentru survenienta de copil

44

1. Domeniu de aplicare. Donatia se revoca de drept in cazul in care donatorul nu avea nici

un copil sau alt descendent in momentul incheierii contractului de donatie si posterior i se naste

("dobandeste") un copil din casatorie sau din afara casatoriei (copil legitim sau natural, in

terminologia C.civ., art.836). Revocarea se produce oricare ar fi felul sau valoarea donatiei

(directa, indirecta, dar manual etc.). Face exceptie donatia intre soti, care - fiind revocabila prin

vointa sotului-donator - nu este supusa revocarii de drept pentru nastere de copil (art.937 alin.3

C.civ.).

2. Natura juridica. Revocarea pentru nasterea unui copil opereaza de drept (art.836

C.civ.). Deoarece aceasta revocare se produce mai mult in interesul copilului, ea nu poate fi

inlaturata printr-o clauza contrara din contractul de donatie sau printr-un act de renuntare

ulterior nasterii copilului, expresa ori tacita, sau de confirmare din partea donatorului (art.839

C.civ.). Evident, exista posibilitatea refacerii donatiei dupa nasterea copilului, dar cu respectarea

conditiilor prevazute de lege (forma autentica, dar manual cu traditio brevi manu etc.), donatie

care nu va mai fi revocabila pentru survenienta de copil.

Deoarece revocarea se produce de drept, in caz de litigiu instanta nu pronunta, ci numai

constata revocarea, daca conditiile prevazute de lege sunt indeplinite. Pe de alta parte, datorita

revocarii de drept, actiunea in restituire poate fi intentata nu numai de catre donator, dar si de

catre succesorii sai in drepturi, inclusiv creditorii pe calea actiunii oblice.

Potrivit legii (art.840 C.civ. coroborat cu art.21 din Decretul nr.167/1958), actiunea in

restituire a bunului donat - proprietatea fiind redobandita de drept - se prescrie dupa 30 de ani de

la nasterea copilului. Dupa expirarea termenului de prescriptie extinctiva donatarul continua sa

detina bunul in aceasta calitate (nu dobandeste o alta calitate), cu consecinta aplicarii regulilor

de fond ale donatiei (raport si reductiune). Nu excludem nici posibilitatea revocarii donatiei,

dar, evident, pe alte temeiuri decat nasterea copilului (de exemplu, pentru ingratitudine) si cu

regimul juridic corespunzator.

3. Conditii. Pentru ca revocarea sa se produca trebuie sa fie indeplinite doua conditii.

a) In primul rand, se cere ca donatorul sa nu aiba vreun copil sau alt descendent in viata in

momentul incheierii contractului de donatie. Existenta unui copil conceput in momentul

donatiei nu impicdic revocarea de plin drept prin nasterea copilului dupa incheierea contractului

(art 837 C.civ.), caci copilul conceput este considerat nascut (infans conceptus pro nato habetur)

45

numai de cate ori este vorba de interesele (avantajele, drepturile) sale (quotiens de commodis

eius agitur - art.7 din Decretul nr.31/1954), or in acest caz nu este in interesul sau sa fie

considerat nascut.

Daca donatorul avea in momentul incheierii contractului un copil declarat disparut - desi

acest copil este socotit a fi in viata (art. 19 din Decr.nr.31/1954) - nasterea ulterioara a unui

copil atrage revocarea, caci pentru ca revocarea sa nu opereze, art.836 C.civ. cere ca donatorul

sa aiba un copil "existent" in timpul facerii donatiei, ori cel declarat disparut - desi prezumat a fi

in viata - este, prin definitie, o persoana a carei existenta este putin probabila, ceea ce il poate

determina pe donator sa faca donatia. Pe de alta parte, disparutul este socotit a fi in viata pentru

ca, de regula, prezumtia opereaza in interesul lui. In cazul de fata, prezumtia ar opera in

detrimentui lui. Bineinteles, daca s-a declarat prin hotarare judecatoreasca moartea copilului, el

nu mai este "existent".

b) A doua conditie este ca donatorului sa i se nasca un copil, fie si postum (dupa moarte).

Conditia este indeplinita, dupa cum am vazut, daca copilul nascut dupa incheierea contractului a

fost conceput la acea data. Durata vietii copilului este indiferenta; revocarea se produce de drept

prin nastere, chiar daca el moare inainte de intentarea actiunii in restituire.

De asemenea, este indiferent daca copilul nascut dupa incheierea contractului de donatie

este din casatorie sau din afara casatoriei (art.63 C.fam.). In acest din urma caz, evident, filiatia

trebuie sa fie stabilita pe caile legale, dar ceea ce intereseaza este nu data stabilirii filiatiei, ci

data nasterii copilului. Inseamna ca stabilirea filiatiei unui copil nascut dupa incheierea

contractului atrage revocarea donatiei. In schimb, stabilirea filiatiei (dupa incheierea

contractului) fata de un copil nascut anterior nu atrage revocarea, asa cum - in acest caz - nici

nasterea unui alt copil, fie si din casatorie, dupa incheierea contractului, nu are ca efect

revocarea donatiei, nefiind indeplinita prima conditie a revocarii.

4. Problema adoptiei. in legatura cu conditiile revocarii pentru survenienta de copil, se

mai pune problema ce efecte produce, in aceasta materie, adoptia? Problema este controversata.

a) Potrivit unei pareri, existenta unui copil adoptat "impiedica revocarea donatiei,

deoarece este asimilat copilului din casatorie"'. Autorul are in vedere faptui ca raporturile

adoptatorului cu copilul adoptat (si descendentii sai) sunt asimilate cu legaturile de rudenie

rezultand din filiatia fireasca, si aceasta indiferent daca adoptia a fost cu toate efectele unei

46

filiatii firesti (cu efecte depline) sau cu efecte restranse (art.75 si 79 C.fam., articole abrogate

pentru viitor prin O.U.G. nr.25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, modificata prin

Legea nr.87/1998 pentru aprobarea O.U.G. nr.25/1997).

In consecinta, potrivit acestei pareri, daca donatorul avea un copil adoptat in momentul

donatiei, nasterea sau adoptarea unui alt copil dupa incheierea contractului nu atrage revocarea.

lar daca donatorul n-a avut nici un copil in momentul contractarii, adoptarea unui copil dupa

momentul donatei are drept efect revocarea donatiei.

In practica judecatoreasca s-a admis solutia contrara; revocarea pentru survenienta de

copil se aplica "numai in cazul in care donatorul, ulterior donatiunii, dobandeste un copil din

casatorie sau din afara casatoriei, fie chiar si postum". Copilul adoptat "nu se include in

enumerarea - limitativa - a textului art.836 C.civ.".

Intr-adevar, art.836 C.civ. vizeaza numai filiatia fireasca si textul este de stricta

interpretare. Pe de alta parte, revocarea prin adoptie ar contraveni principiului irevocabilitatii,

adoptia depinzand, in principal, de vointa adoptatorului.

0 data ce se admite ca adoptarea unui copil dupa incheierea contractului de donate nu

atrage revocarea, inseamna ca nici existenta unui copil adoptat anterior donatiei nu impiedica

revocarea in cazul nasterii unui copil ulterior incheierii contractului. Copilul adoptat nu este

"copil sau descendent" in sensul art.836 C.civ.; copilul adoptat nu este vizat de text.

In sfarsit, se mai pune problema (cel putin teoretic), ce efecte produce adoptia - in materia

analizata - in raport cu parintele firesc al copilului adoptat de altul? Solutia depinde de felul

adoptiei.-

- Daca adoptia este cu efecte depline, de la data incuviintarii ei inceteaza legaturile de

rudenie dintre parintele firesc si copilul adoptat (art.79 C.fam. si art.1 si 21 din OUG

nr.25/1997). In consecinta, daca acest parinte face o donatie dupa aceasta data si ulterior i se

naste un copil, donatia se revoca in conditiile art.836 C.civ. (ca si cum donatorul ar fi avut un

copil decedat - deci inexistent - la data donatiei).

- Daca adoptia a fost cu efecte restranse (incuviintata inainte de intrarea in vigoare a OUG

nr.25/1997), legaturile de rudenie dintre parintele firesc si copilul adoptat se pastreaza (art.75

C.fam.). In consecinta, pentru parintele firesc copilul adoptat este "existent"; donatia facuta de

el nu se revoca pentru nasterea unui alt copil.

47

5. Efecte. Revocarea pentru survenienta de copil produce efecte retroactive de la data

incheierii contractului de donatie. Deoarece donatia se desfiinteaza retroactiv, revocarea

produce efecte nu numai impotriva donatarului si succesorilor sai (universali, cu titlu universal

sau cu titlu particular) care au dobandit mortis causa, dar si in privinta tertilor dobanditori prin

acte intre vii ai bunurilor daruite; resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis. Insa, potrivit

regulilor generale, in cazul mobilelor tertul dobanditor de buna credinta va putea opune exceptia

prevazuta de art. 1909-1910 C.civ., iar in cazul imobilelor uzucapiunea de 10-20 ani. Posesorul

care nu indeplineste conditiile necesare poate invoca numai uzucapiunea de 30 de ani.

Daca donatia revocata pentru survenienta de copil era cu sarcini, revocarea nu se produce

decat in limita folosului pur gratuit procurat donatarului.

Fructele bunului sunt supuse restituirii numai din ziua cand s-a notificat donatarului

nasterea copilului (art.838 C.civ.).

Top of the Document

48