unde fugim - captarea atentiei p2

2
ANEXA: CAPTAREA ATENȚIEI Unde fugim de-acasă? (aproape teatru, aproape poeme, aproape poveşti) de Marin Sorescu Fără veste, intraţi şi într-o poveste. Aşa, fără vorbe prea multe, unul după altul, cu mine în frunte. Luaţi-o pe poarta asta pe care scrie ,,A fost doar odată, ca niciodată”, care ne aşteaptă desferecată. I-am spus portarului că aveţi treabă pe-aici, fiindcă voi sunteţi cei doisprezece pitici. De fapt, sunteţi douăzeci (dacă-o să observe, spuneţi: „Suntem rezerve"”. Şi mai spuneţi că sunteţi în căutarea Zânei Zânelor, furată de-un zmeu din greşeală, crezând că e cine ştie ce procopseală. Atenţie! Aici la fiecare pas te poţi întâlni cu primejdia nas în nas. Uite, parcă ne-ar fi auzit, un balaur s-a şi ivit. Unul, două, trei, patru... are capete şapte. Numai ca să le numeri, pierzi o zi şi-o noapte (...) fuga a rămas ultima noastră salvare. Luaţi-o voi înainte, că mie mi-e că fug prea tare. (...) Mirela, aruncă tu acum o gresie, să nu-şi facă balaurul cine ştie ce impresie. Să ştie şi el că noi l-am citit pe Ispirescu Petre şi ştim că apar munţi înalţi, numai dacă arunci în urmă cu nişte pietre. Priviţi-i acum, he, he, he! Munţii au răsărit şi-n vârful lor sunt oi care behăie. Ce mari sunt, bată-i vina! Eu nu i-aş sări nici cu prăjina. Dar balaurul – cu el te pui? Ar mai sări peste încă un munte, dar nu-i. Nu mai rămâne decât să azvârl eu pluşul de pantofi, nedespărţitul meu pluş, să se facă în urmă un mare gheţuş! Va aluneca pe el şi va cădea. Ha, ha, ha, dacă-o să- şi spargă măcar un cap tot e ceva. Mi s-a părut, ori 1-a trecut şi n-a căzut? E lângă noi, cum bine vedem. Opriţi-vă, n-are nici un rost să mai fugim când nu mai putem. Balaurul s-a oprit şi el, la un pas. De ce-o fi strâmbând din nas? Zice: – Hei, voi sunteţi din povestea Merele de aur? Răsuflăm uşuraţi.

Upload: ramona-elena

Post on 15-Nov-2015

11 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

unde fugim de-acasa

TRANSCRIPT

ANEXA: CAPTAREA ATENIEI

Unde fugim de-acas? (aproape teatru, aproape poeme, aproape poveti) de Marin SorescuFr veste, intrai i ntr-o poveste. Aa, fr vorbe prea multe, unul dup altul, cu mine n frunte. Luai-o pe poarta asta pe care scrie ,,A fost doar odat, ca niciodat, care ne ateapt desferecat. I-am spus portarului c avei treab pe-aici, fiindc voi suntei cei doisprezece pitici. De fapt, suntei douzeci (dac-o s observe, spunei: Suntem rezerve". i mai spunei c suntei n cutarea Znei Znelor, furat de-un zmeu din greeal, creznd c e cine tie ce procopseal.Atenie! Aici la fiecare pas te poi ntlni cu primejdia nas n nas. Uite, parc ne-ar fi auzit, un balaur s-a i ivit. Unul, dou, trei, patru... are capete apte. Numai ca s le numeri, pierzi o zi i-o noapte (...) fuga a rmas ultima noastr salvare. Luai-o voi nainte, c mie mi-e c fug prea tare. (...) Mirela, arunc tu acum o gresie, s nu-i fac balaurul cine tie ce impresie. S tie i el c noi l-am citit pe Ispirescu Petre i tim c apar muni nali, numai dac arunci n urm cu nite pietre. Privii-i acum, he, he, he! Munii au rsrit i-n vrful lor sunt oi care behie. Ce mari sunt, bat-i vina! Eu nu i-a sri nici cu prjina. Dar balaurul cu el te pui? Ar mai sri peste nc un munte, dar nu-i. Nu mai rmne dect s azvrl eu pluul de pantofi, nedespritul meu plu, s se fac n urm un mare gheu! Va aluneca pe el i va cdea. Ha, ha, ha, dac-o s-i sparg mcar un cap tot e ceva. Mi s-a prut, ori 1-a trecut i n-a czut? E lng noi, cum bine vedem. Oprii-v, n-are nici un rost s mai fugim cnd nu mai putem. Balaurul s-a oprit i el, la un pas. De ce-o fi strmbnd din nas? Zice: Hei, voi suntei din povestea Merele de aur? Rsuflm uurai. Bat-te s te bat de balaur! Povestea Merelor de aur e pe aleea cealalt, frioare. N-ai vzut tblia indicatoare? n concluzie, bine c-a fost o confuzie.