TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANȚĂ ȘI TRIBUNALUL

FUNCȚIEI PUBLICE

Tribunalul de Primă Instanță

Tribunalul de Primă Instanță este instanța autonomă față de Curtea de Justiție.Înființarea sa a fost decisă în 1988 de către Consiliul Comunităților Europene la cererea Curții de Justiție.Scopul înființării sale a fost acela de a degreva activitatea Curții și de a ameliora protecția jurisdicțională a cetățenilor prin introducerea unui dublu grad de jurisdicție.

Istoricul Tribunalului de Primă Instanță

Tribunalul de Primă Instanță și-a început activitatea la 31 octombrie 1989.La 2 noiembrie 2004,s-a decis să adauge Tribunalului de Primă Instanță un Tribunal al Funției Publice a cărui misiune este aceea de a soluționa litigiile dintre Comunitățile Europene și funcționării acestora.Tribunalul Funcției Publice și-a început activitatea la 12 decembrie 2005.

Compunerea

Tribunalul de Primă Instanță este compus din cel puțin un judecător pentru fiecare stat membru.Judecătorii sunt numiți de comun acord de către guvernele statelor membre pentru un mandat de 6 ani care poate fi reînnoit.Judecătorii îi aleg dintre ei pe președintele Tribunalului pentru o perioadă de trei ani.Aceștia numesc un grefier pentru o perioadă de 6 ani.Judecătorii își exercită funcțiile în deplină imparțialitate și independență.

Spre deosebire de Curtea de Justiție,Tribunalul nu dispune de avocați generali permanenți.În mod excepțional,această funcție poate fi încredințată unui judecător.Cauzele cu care este sesizat Tribunalul se judecă de camere compuse din cinci sau din trei judecători sau,în anumite situații, de un judecător unic.De asemenea, Tribunalul poate judeca o cauză în Marea Cameră sau în ședință plenară atunci cînd dificultatea problemelor de drept sau importanța cauzei justifică această măsură.

Mai mult de 80% dintre cauzele cu care este sesizat Tribunalul sunt judecate de camere compuse din trei judecători.Președinții camerelor compuse din cinci judecători sunt aleși dintre judecători pentru o perioadă de trei ani.Tribunalul dispune de o grefă proprie,însă recurge la serviciile Curții de Justiție pentru alte nevoi administrative și lingvistice.

Competența Tribunalul de Primă Instanță are competența de a judeca: acțiuni directe introduse de persoane fizice sau juridice

împotriva actelor instituțiilor comunitare (ale căror destinare sunt sau care le privesc în mod direct și individual)sau împotriva abținerii acestor instituții unei decizii a Comisiei prin care i se aplică o amendă;

acțiuni introduse de statele membre împotriva Comisiei;

acțiuni introduse de statele membre împotriva Consiliului cu privire la actele adoptate în domeniul ajutoarelor de stat, la măsurile de protecție comercială (“dumping”) și la actele prin care Consiliul exercită competențe de executare;

acțiuni prin care se urmărește obținerea unor despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de instituțiile comuntare sau de funcționării acestora;

acțiuni ce au la bază contracte încheiate de Comunități, prin care se atribuie în mod expres Tribunalul competența de judecare;

acțiuni în materia mărcilor comunitare; recursuri împotriva deciziilor Tribunalului Funcției

Publice, limitate la chestiuni de drept. Deciziile pronunțate de Tribunalul pot fi atacate de două luni cu recurs,limitat la chestiuni de drept,Curtea de Justiție.

Tribunalul dispune de propriul său regulament de procedură.Procedura cuprinde o fază scrisă și o fază orală.O cerere introductivă scrisă de un avocat sau de un agent adresată grefei declanșează procedura.Aspectele principale ale acțiunii sunt publicate într-o comunicare, în toate limbile oficiale, în Jurnalul Oficial al U.E.Cererea introductivă este comunicată de către grefier părții adverse, care dispune de un termen pentru a depune un memoriu în apărare.Reclamantul are posibilitatea de a prezenta o replică într-un termen determinat la care părâtul poate răspunde printr-o duplică.

Procedura

Judecătorul raportor rezumă într-un raport de ședință starea de fapt expusă,argumentele fiecărei părți și dacă este cazul, argumentele intervenienților.Orice persoană care justifică un interes în soluționarea unui litigiu aflat pe rolul Tribunalului, precum și statele membre și instituțiile Comunității pot interveni în procedură.Intervenientul depune un memoriu,prin care urmărește susținerea sau respingerea concluziilor uneia dintre părți, la care părțile pot ulterior să răspundă.În anumite situații,intervenientul poate să-și prezinte observațiile și în cadrul fazei orale. În timpul fazei orale are loc o ședință publică.În cadrul acesteia, judecătorii pot adresa întrebări reprezentanților părților.

Acest document este pus la dispoziția publicului în limba de procedură.În timpul fazei orale are loc o ședință publică.În cadrul acesteia, judecătorii pot adresa întrebări reprezentanților părților.Judecătorul raportor rezumă într-un raport de ședință starea de fapt expusă,argumentele fiecărei părți și dacă este cazul, argumentele intervenienților.Acest document este pus la dispoziția publicului în limba de procedură.Apoi, judecătorii deliberează pe baza proiectului de hotărâre redactat de către judecătorul raportor,iar hotărârea se pronunță în ședința publică.

Procedura de Primă Instanță este scutită de taxe.În schimb, onorariul avocatului, care are dreptul să își exercite profesia în fața unei instanțe a unui stat membru și care trebuie să reprezinte partea,nu este în sarcina Tribunalului.Cu toate astea, o persoană fizică poate solicita să beneficieze de asistență judiciară în cazul în care se află în imposibilitate de a face față cheltuielilor de judecată.

Procedura măsurilor provizoriiIntroducerea unei acțiuni la Tribunal nu are ca efect suspendarea executării actului atacat.Cu toate acestea,Tribunalul poate să dispună suspendarea executării acestuia sau să prescrie alte măsuri provizorii.Președintele Tribunalului sau, dacă este cazul, un alt judecător delegat cu luarea măsurilor provizorii se pronunță asupra unei astfel de cereri prin ordonanță motivată. Măsurile provizorii se dispun numai dacă sunt întrunite trei condiții:1.acțiunea principală trebuie să pară, la prima vedere, întemeiată;2.solicitantul trebuie să dovedească împrejurările care determină urgența măsurilor, în lipsa cărora ar suporta un prejudiciu grav și ireparabil;

3.măsurile provizorii trebuie să țină seama de punerea în balanță a intereselor părților și a interesului general.Ordonanța are doar un caracter provizoriu și nu prejudecă fondul asupra căruia Tribunalul se pronunță în acțiunea principală.În plus, aceasta poate fi atacată cu recurs în fața președintelui Curții de Justiție.

Procedura acceleratăAceastă procedură permite Tribunalului să se pronunțe cu celeritate asupra fondului unui litigiu în cause considerate ca prezentând o urgență deosebită.Procedura accelerate poate fi solicitată de reclamant sau de pârât.

Regimul ligvisticLimba în care este redată cererea introductivă,care poate fi una dintre cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene, va fi limba de procedură în cauza respectivă (fără a se aduce atingere aplicării unor prevederi speciale).Dezbaterile care au loc cu ocazia fazei orale a procedurii beneficiază de interpretare simultană, în funcție de necesități, în diferite limbi oficiale ale Uniunii Europene.Judecătorii deliberează fără interpret într-o limbă comună,care conform tradiției,este limba franceză.

JurisprundențaDe la începutul activității sale până la sfârșitul anului 2006,Tribunalul a soluționat definitiv mai mult de 5200 de cauze.Jurisprundența Tribunalului s-a dezvoltat mai ales în domeniile proprietății intelectuale,concurenței și ajutoarelor de stat.

Acordurile între întreprinderiDreptul comunitar interzice orice acorduri între întreprinderi,orice decizii ale asocierilor de întreprinderi și orice practici concentrate care pot aduce atingere comerțului dintre statele membre și care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței urbane. Comisia a aplicat societăților participante la acest cartel ma multe amenzi în cuantum de aproximativ 92 de miloane de euro.

Tribunalul a respins aproape toate acțiunile în anulare introduse împotriva deicizie Comisiei,după ce a constatat ca fiind dovedite,pe de o parte,existența diferitelor elemente constitutive ale unui acord global și pe de altă parte,participarea individuală a întreprinderilor la comportamentul anticoncurențial de care au fost făcute responsabile,excepție făcând durata participării la acord a uneia dintre întreprinderi și aria geografică a acordului în ceea ce privește o altă întreprindere. Amenzile aplicate de către Comisie au fost,de altfel,confirmate în mod global de Tribunal pentru suma totală de 83410000 euro. Totuși,pentru două întreprinderi,amenzile aplicate au fost reduse.

Tribunalul Funcției Publice

Istoricul Funcției Publice al UE

În temeiul Tratatului de la Nisa,care a intrat în vigoare în data de 1februarie 2003 și care a prevăzut posibilitatea creării unor camere jurisdicționale competente în domenii specifice,Consiliul Uniunii Europene a hotărât in 2004 să creeze Tribunalul Funcției Publice, a cărui misiune este să soluționeze litigiile dintre Comunitățile Europene și agenții lor. ComponențaTribunalul Funcției Publice este compus din 7 judecători numiți de Consiliu pentru o perioadă de 6 ani care poate fi reinnoită,după ce se face aple la candidatrui și după obținerea avizului unui comitet format din 7 personalități alese dintre foști membri ai Curții de Justiție și ai Tribunalului de Primă Instanță și dintre juriști a căror competență este notorie.

Prin numirea judecătorilor,Consiliul urmărește asigurarea unei compuneri echilibrate a Tribunalului, pentru a dispune de o reprezentare geografică cât mai largă în privința resortisanților statelor membre și a sistemelor juridice naționale. Judecătorii Tribunalului desemnează din rândul lor președintele,pentru o perioadă de 3 ani ce poate fi reînnoită.Tribunalul se întrunește în camere compuse din 3judecători.Cu toate astea,atunci cind dificultaea sau importanța problemelor de drept justifică acest lucru,o cauză poate fi trimisă în fața plenului.

În situații ce vor fi determinate prin Regulamentul său de procedură,Tribunalul va putea soluționa cauza în cameră compusă din 5 judecători sau în complet format dintr-un judecător unic.Judecătorii numesc un grefier pentru un mandat de 6 ani.Tribunalul dispune de o grefă proprie,dar recurge la serviciile Curții de Justiție pentru alte necesități administrative și lingvistice.

CompetențaÎn cadrul instituției jurisdicționale comunitare,Tribunalul este instanța specializată în materia contenciosului funcției publice al Uniunii Europene.Această competență a fost exercitată inițial de Curtea de Justiție și începând cu crearea sa,în 1989,de Tribunalul de Primă Instanță.

Tribunalul soluționează în primă instanță litigiile dintre Comunități și agenții lor,conform art.236 din Tratatul CE, ceea ce reprezintă aproximativ 150 de cauze pe an,în condițiișe în care personalul instituțiilor comunitare număra în jur de 35.000 de persoane.Aceste litigii au drept obiect problemele referitoare la relațiile de muncă cât și regimul de securitate socială.Tribunalul soluționează litigiile privind anumite categorii de personal, îndeosebi personalul din cadrul Eurojust,Europol, al Băncii Centrale Europene și al Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI).Tribunalul nu poate soluționa litigiile dintre administrațiile naționale și agenții lor.Hotărârile adoptate de Tribunal pot face obiectul unui recurs limitat la probleme de drept.Acest recurs poate fi introdus în termen de 2 luni în fața Tribunalului de Primă Instanță.

ProceduraProcedura în fața Tribunalului se desfășoară conform dispozițiilor Statului Curții,în special a celor conținute în anexa I a acestuia.Până la intrarea în vigoare a propriului Regulament de procedură,Tribunalul aplică mutatis mutandis Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță,cu excepția dispozițiilor referitoare la judecătorul unic.În principi,procedura cuprinde o fază scrisă și una orală.

Faza scrisăO cerere scrisă de un avocat adresată grefei declanșează procedura.Grefierul comunică cererea părții adverse.Aceasta din urmă are la dispoziție un termen de 2 luni pentru a formula o întâmpinare.

Tribunalul poate hotărî că este necesar al 2-lea schimb de memorii scrise.Orice persoană care manifestă un interes justificat în soluționarea litigiului înaintat Tribunalului,precum și instituțiile Comunității și statele membre pot interveni în litigiu.Intervenientul prezintă o motivare ce are drept scop susținerea sau respingerea concluziilor uneia dintre părți,la care aceasta din urmă răspunde ulterior.Intervenientul poate să își prezinte observațiile în cursul procedurii orale.

În timpul fazei orale are loc o audiere publică.Pe parcursul acesteia,judecătorii pot adresa întrebări reprezentanților părților și dacă este cazul părților înseși.Judecătorul raportor pregătește un raport pregătitor în vederea audierii,care conține elementele esențiale ale cauzei și care indică punctele pe care părțile trebuie să le abordeze în pledoariile lor.Acest document este pus la dispoziția publicului în limba în care se desfășoară procedura.

Faza orală

Cheltuielile de judecatăProcedura în fața Tribunalului este scutită de taxe.În schimb,onorariul avocatului abilitat să pledeze în fața instanțelor unui stat membru la care părțile trebuie să recurgă pentru a fi reprezentate nu este suportat de către Tribunal.

Cu toate acestea,în cazul în care o parte nu este în măsură să suporte cheltuielile de judecată,poate solicita asistență juridică gratuită.

Soluționarea amiabilă a litigiilorÎn orice stadiu al procedurii,începând din momentul depunerii cererii introductive,Tribunalul poate încerca să faciliteze soluționarea amiabilă a litigiilor.

Măsurile provizoriiIntroducerea unei acțiuni în fața Tribunalului nu are ca efect suspendarea executării actului atacat.Cu toate acestea,Tribunalul poate să dispună suspendarea executării sau alte măsuri cu caracter provizoriu.

Președintele Tribunalului au, dacă este cazul,un alt judecător-în calitate de judecător anume desemnat pentru soluționarea cererilor având ca obiect dispunerea unei măsuri provizorii-hotărăște asupra unei astfel de cereri printr-o ordonanță motivată.

Nu se acordă măsuri cu caracter provizoriu decât dacă sunt reunite 3 condiții: Fondul acțiunii trebuie să pară la prima vedere

întemeiat Solicitantul trebuie să facă dovada urgenței măsurilor

fără de care ar suporta un prejudiciu grav și ireparabil Măsurile provizorii trebuie să țină seama de un

echilibru între interesele părților și interesul general

Ordonanța are un caracter provizoriu și nu influențează sub nici o formă decizia Tribunalului asupra fondului cauzei.Pe de altă parte,ea poate face obiectul unui recurs în fața președintelui Tribunalului de Primă Instanță.

Regimul lingvisticLimba în care este redactată acțiunea,care poate fi una dintre cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene,va fi limba în care se va desfășura procedura în cadrul cauzei respective.Dezbaterile care au loc cu ocazia fazei orale a procedurii sunt traduse simultan,după necesități, în diferite limbi oficiale ale Uniunii Europene.Judecătorii deliberează fără interpret,într-o limbă comună, care este franceza.