toate drumurile duc la roma

Toate drumurile duc la Roma?

iţilor din Anglia acelei vremi, şi-a mărturisit vina şi a fost spînzurat pentruparticipare la această crimă teribilă. Mărturisirea-scrisă cu mîna lui se păs-trează încă în Arhiva de stat (SP 14/20, 4 aprilie 1605, PRO):

„Eu, Henry Garnet, din Societatea lui Iesus, preot, mărturisesc de bunăvoie şinesilit de nimeni înaintea lui Dumnezeu că intenţia pe care am avut-o în pri-vinţa atacului cu praf de puşcă este complet ilegală şi absolut groaznică, atîtcu privire la rănirea şi la trădarea faţă de maiestatea sa, faţă de prinţ şi de cei-lalţi care ar fi trebuit să fie ucişi în mod perfid cu acea ocazie, cît şi cu privirela mulţi alţi nevinovaţi care ar fi fost prezenţi... Mă recunosc foarte vinovat căam păcătuit faţă de Dumnezeu, faţă de maiestatea sa regele şi faţă de averealui, şi cer cu umilinţă iertare; îi îndemn pe catolicii de pretutindeni să nu-miurmeze exemplul în nici un fel, ci prin rugăciune şi alte mijloace să caute pa-cea regatului şi să spere că maiestatea sa va fi îngăduitor faţă de ei ca să sebucure de pacea obişnuită şi să nu poarte povara greşelilor şi fărădelegilormele şi ale altora. Ca mărturie a acestui lucru am scris acestea cu mîna mea, 4aprilie, 1605".Portretul lui Henry Garnet, „Sfînt şi Martir" al credinţei romano-catolice,

a atîrnat mult timp în holul Academiei iezuite din Roma.Tot recent canonizat printre cei „patruzeci de martiri" a fost şi iezuitul Ed-

mund Campion, care în 1580 a fost găsit vinovat de „conspiraţie care aveaca scop să detroneze şi să ucidă regina, să provoace război, măcel şi insu-recţie, să schimbe religia şi guvernul şi să cheme forţe armate străine". El afost executat pentru aceste crime. în 1970 a fost canonizat de papa Paul VI.

O altă canonizare controversată a fost cea a lui Thomas Morus din anul1935. El a fost prezentat publicului ca un erou de către nişte scriitori cato-lici influenţi, precum Hilaire Belloc şi Evelyn Waugh, ca şi de G.K. Ches-terton, care 1-a zugrăvit ca pe „cel mai important personaj istoric din istoriaAngliei". Filmul A ManforAll Seasons cu Robert Boit în rolul principal 1-aconfirmat pe Morus ca unul dintre marii oameni ai credinţei din timpul săuşi din toate timpurile. Totuşi, aceasta este fantezie, nu istorie. în binecunos-cuta lui carte din 1982, The Statesman and the Fanatic, istoricul Jasper Rid-ley îl arată pe Morus ca un fanatic şi ca unul care „a fost contra tuturor lucru-rilor pentru care este astăzi admirat... Poate că n-a biciuit nici un eretic îngrădina lui, dar nu există nimic pe care Morus să-1 fi dispreţuit mai mult calibertatea, conştiinţa individuală şi toleranţa religioasă".

De fapt, în grădina lui au fost biciuiţi „eretici".* History of Protestantism

* Folosirea cuvîntului „eretic" - fără ghilimele - cu referire la creştinii adevăraţi este tipică pentru vremea noastră.Dicţionarul Oxford al B.ii Creştine, la cuvîntul-titlu „SmithfîekT, are un articol scurt şi dispreţuitor: „Piaţă din Londra,cunoscută mai de mult ca loc de execuţii, mai ales în timpul Reformei, cînd pe „rugurile din Smithfieid" în timpul dom-niei Manei Tudor au fost arşi vreo 300 de eretici. Astăzi locul este renumit ca piaţă de carne".

110

„ Martiri" şi „ sfinţi"?

a lui Wylie şi Acts and Monuments (sau „Cartea martirilor") a lui Fox, o lec-tură extrem de importantă pentru creştinii de astăzi, descriu biciuirea şi tor-turarea „celor vinovaţi de studiere a Scripturilor" şi de „credinţă în învăţă-turi protestante curate", printre care negustorul John Tewkesbury şi avocat-ul James Bainham, la „pomul adevărului" din grădina lui Sir ThomasMorus.

în 24 ianuarie 1935, Protestant Truth Society & trimis următoarea tele-gramă papei Pius XI, care prezida la vremea aceea Conciliul de canonizareşi justifica ridicarea la rangul de Sfînt a lui Sir Thomas Morus şi a episcopu-lui John Fisher:

„Viena, Carol al V-lea şi Henric al VIII-lea. documente de stat din 27 septem-brie 1533, îl arată pe episcopul Fisher ca trădător, plănuind invadarea Anglieide către spanioli. Să trimitem copii ale documentelor de stat înainte de a con-tinua cu canonizarea din 29 ianuarie?"După o corespondenţă amabilă în care Vaticanul a primit fotocopii ale do-

cumentelor din Arhiva de stat britanică, faptele au fost trimise la AsociaţiaPresei. Numai două ziare le-au publicat - Daily Herald şi The News Chro-nicle. E interesant de notat că nici unul dintre aceste două ziare nu mai estepublicat astăzi (Jesuit Plots from Elizabethan to Modern Times: A. Close,Wycliffe Press 1988).

Primul Sfînt ecumenic - J,H. NewmanPropunerea de beatificare a cardinalului Henry Newman a fost înaintată

papei în iulie 1989, alegîndu-se ca de obicei un moment deosebit de prielnicpentru aceasta, şi anume o campanie anglo-catolică cu ocazia centenaruluimorţii sale pentru a-1 face un Sfînt anglican. Părerea lui Clifford Longley dinThe Times că „Newman a scris cu siguranţă din mormînt programul celuide-al doilea Conciliu de la Vatican" a fost dovedită de mai mulţi papi, carei-au atribuit meritul paternităţii a ceea ce s-a numit „Conciliul lui Newman".Propunerii de beatificare a lui Newman i s-a dat cea mai mare prioritate laVatican, potrivit celui care i-a solicitat-o, părintele iezuit Vincent Blehl. El afost pronunţat deja ca „Venerabil", primul stadiu al unui proces în trei părţi,îi mai lipseşte o minune care să-i fie atribuită, necesară în mod normal celuide-al doilea stadiu al „beatificării", dar se aşteaptă ca papa să facă o excep-ţie, din cauza „minunii morale a influenţei lui spirituale extraordinar demari".

John Henry Newman, a cărui reputaţie creşte rapid în climatul de unitate,va fi probabil primul sfînt ecumenic. Centenarul morţii sale, în 1990, a fostcomemorat de Biserică, iar viaţa lui s-a bucurat de o atenţie deosebită din

111


partea presei. Prin comparaţie, aniversarea a 500 de ani de la moartea luiThomas Cranmer a avut puţin impact asupra naţiunii. Newman este cunos-cut mai ales prin încercarea lui de a împăca Conciliul din Trent cu cele „trei-zeci şi nouă de articole " ale Bisericii anglicane. Cranmer, unul dintre autoriicelor „treizeci şi nouă de articole", şi-a consacrat viaţa scoţînd în evidenţădeosebirile dintre învăţătura Romei şi doctrina biblică a Bisericii naţionale.Ca director al Societăţii bisericeşti {Church Society), o organizaţie a Biseri-cii anglicane, David Samuel a spus pe atunci: „De aceea, nu e deloc surprin-zător că cel dintîi este sărbătorit în măsura în care cel din urmă e trecut cuvederea".

Newman, a cărui „reformulare a doctrinei" a fost deosebit de lăudată defostul arhiepiscop de Canterbury, Robert Runcie, credea că dezvoltarea doc-trinei este de fapt sinonimă cu o revelaţie continuată, o concepţie împărtăşităastăzi de multe curente carismatice şi liberale. Dr. Runcie şi-a exprimat con-vingerea că „după vremuri de luptă s-a întîmplat o minune". Newman fuse-se intrumentul pentru înfăptuirea acestei minuni, şi aceasta însemna că el eraconsiderat tot mai mult ca o figură cheie în istoria Bisericii din secolul 19.

Vremurile s-au schimbat cu adevărat. William Gladstone, om de stat dinsecolul 19 şi totodată aflat în conducerea clerului, a văzut convertirea luiNewman la Biserica romano-catolică ca poate cea mai mare criză religioasăde la Reformă încoace. Deşi acum este mai puţin vizibilă, acea criză de carevorbea viitorul prim-ministru s-a adîncit de cînd s-a răspîndit „doctrina re-formulată" şi s-a accelerat procesul ecumenic.

Şi autorii .^Declaraţiei comune " a ARCIC îi datorează mult „dezvoltăriidoctrinei" lui Newman. Cartea sa Essay on the Development of ChristianDoctrine, o lucrare complet ecumenică, pe care a început-o ca anglican şi asfîrşit-o ca romano-catolic. a servit ca text doveditor pentru toţi cei impli-caţi.

O examinare a vieţii şi gîndirii lui Newman a fost descrisă de nişte teo-logi protestanţi ca năucitoare, ca o experienţă trăită în „beznă", dar fără „lu-mina bună" a lui Dumnezeu care să-i călăuzească. Prin aceasta n-au vrutsă-şi bată joc de faimosul imn al lui Newman, „Condu-ne, lumină bună"(Lead Kindly Light), ci să exprime ceva din ce-au simţit faţă de produselemodului său de gîndire sinuos, complex şi contradictoriu. Unul dintre ceimai vechi prieteni ai săi, Dr. Jelf, a spus că gîndirea lui Newman fusese din-totdeauna iezuitică în esenţă, iar colegul său romano-catolic Lord Acton 1-adescris ca pe un „manipulator al adevărului". Ca şi conducător al SocietăţiiTractariene, care era caracterizată prin secretismul ei, el apărase aşa-numita„Economie a învăţăturii şi a expunerii ei", o strategie care foloseşte adevărul

112

„Martiri" şi „sfinţi"?

în mod avantajos sau îl trece sub tăcere. Citîndu-1 pe Clement dinAlexandria, Newman a scris: „El gîndeşte şi spune adevărul, cu excepţiacazurilor cînd e nevoie de o purtare precaută, şi atunci, ca un medic pentrubinele pacienţilor săi, va minţi... numai binele aproapelui său îl va determi-na la aceasta. El renunţă la sine însuşi în favoarea Bisericii".

„Economie" era o expresie care descrie învăţătura de tip „mijloc pentruatingerea scopului" a iezuiţilor, „rezervă" o altă expresie. Doctrina despre„economie" sau „rezervă" era folosită pentru a ascunde o mare parte dinMişcarea ritualistă din secolul 19, inclusiv numărul de membri, obiectiveleşi activităţile Mişcării Oxford şi ale Societăţii Tractariene. „Sentinela" pro-testantă, Walter Welsh, a cercetat toate acestea cu grijă în cartea sa The Se-cret History of the Oxford Movement. în ea dă şi informaţii despre „Frater-nitatea sfîntului sacrament", întemeiată pentru reintroducerea doctrineitranssubstanţierii; despre „Breasla tuturor sufletelor" pentru reintroducereapurgatoriului şi rugăciunilor pentru cei morţi, şi despre „Ordinul unităţii cor-porative" ca să pună sămînţa unităţii ecumenice cu Bisericile romano-cato-lice şi ortodoxe.

Sfinţii şi coroana britanicăCînd Newman a devenit în 1845 cel mai renumit convertit la romano-ca-

tolicism din Marea Britanie, spovedania lui înainte de confirmare i-a fostascultată de George Spencer, cunoscut ca părintele Ignatius Spencer de la St.Paul, care i-a servit şi de naş. Prinţesa Diana i-a fost stră-strănepoată, iar SirWinston Churchill strănepot. El s-a convertit la romano-catolicism în 1830,chiar înainte de începuturile Mişcării Oxford, şi acum se află pe lista de aş-teptare pentru a deveni „Sfînt". Relatările amănunţite din presă, după ce Va-ticanul a făcut cunoscut prezentarea propunerii de beatificare, spun foartemult despre semnificaţia ei. Fr. Jeremiah Donovan, preot passionist ca şiGeorge Spencer, a spus ziarului Sunday Telegraph (14 aprilie 1991): „Romava fi dornică să aibă un sfînt aflat în legătură cu familia regală britanică".Aşa cum explic altundeva în cartea de faţă, aceasta este desigur o declaraţieincompletă. Canonizarea lui, ca şi cea a lui Newman, va trece probabil foarterepede prin cele trei faze ale ei. Recordul pentru o ridicare la rangul de Sfînteste de 352 de zile, deţinut de Sf. Antonius din Padova în secolul 13. Oasemenea viteză ar atrage desigur privirile asupra ei, dar astăzi totul se mişcărepede.

Cu ocazia discursului său de înscăunare în faţa unei congregaţii multire-ligioase în catedrala din Canterbury la data de 19 aprilie 1991, arhiepisco-pul de Canterbury, George Carey, şi-a dezvăluit angajamentul puternic ecu-

113


iţilor din Anglia acelei vremi, şi-a mărturisit vina şi a fost spînzurat pentruparticipare la această crimă teribilă. Mărturisirea scrisă cu mina lui se păs-trează încă în Arhiva de stat (SP 14/20, 4 aprilie 1605, PRO):

„Eu, Henry Garnet, din Societatea lui Iesus, preot, mărturisesc de bunăvoie şinesilit de nimeni înaintea lui Dumnezeu că intenţia pe care am avut-o în pri-vinţa atacului cu praf de puşcă este complet ilegală şi absolut groaznică, atîtcu privire la rănirea şi la trădarea faţă de maiestatea sa, faţă de prinţ şi de cei-lalţi care ar fi trebuit să fie ucişi în mod perfid cu acea ocazie, cît şi cu privirela mulţi alţi nevinovaţi care ar fi fost prezenţi... Mă recunosc foarte vinovat căam păcătuit faţă de Dumnezeu, faţă de maiestatea sa regele şi faţă de averealui, şi cer cu umilinţă iertare; îi îndemn pe catolicii de pretutindeni să nu-miurmeze exemplul în nici un fel, ci prin rugăciune şi alte mijloace să caute pa-cea regatului şi să spere că maiestatea sa va fi îngăduitor faţă de ei ca să sebucure de pacea obişnuită şi să nu poarte povara greşelilor şi fărădelegilormele şi ale altora. Ca mărturie a acestui lucru am scris acestea cu mîna mea, 4aprilie, 1605".Portretul lui Henry Garnet, „Sfînt şi Martir" al credinţei romano-catolice,

a atîrnat mult timp în holul Academiei iezuite din Roma.Tot recent canonizat printre cei „patruzeci de martiri" a fost şi iezuitul Ed-

mund Campion, care în 1580 a fost găsit vinovat de „conspiraţie care aveaca scop să detroneze şi să ucidă regina, să provoace război, măcel şi insu-recţie, să schimbe religia şi guvernul şi să cheme forţe armate străine". El afost executat pentru aceste crime. în 1970 a fost canonizat de papa Paul VI.

O altă canonizare controversată a fost cea a lui Thomas Morus din anul1935. El a fost prezentat publicului ca un erou de către nişte scriitori cato-lici influenţi, precum Hilaire Belloc şi Evelyn Waugh, ca şi de G.K. Ches-terton, care 1-a zugrăvit ca pe „cel mai important personaj istoric din istoriaAngliei". Filmul A Manfor AU Seasons cu Robert Boit în rolul principal 1-aconfirmat pe Morus ca unul dintre marii oameni ai credinţei din timpul săuşi din toate timpurile. Totuşi, aceasta este fantezie, nu istorie. în binecunos-cuta lui carte din 1982, The Statesman and the Fanatic, istoricul Jasper Rid-ley îl arată pe Morus ca un fanatic şi ca unul care „a fost contra tuturor lucru-rilor pentru care este astăzi admirat... Poate că n-a biciuit nici un eretic îngrădina lui, dar nu există nimic pe care Morus să-1 fi dispreţuit mai mult calibertatea, conştiinţa individuală şi toleranţa religioasă".

De fapt, în grădina lui au fost biciuiţi „eretici".* History of Protestantism

* Folosirea cuvîntului „eretic" - fără ghilimele - cu referire la creştinii adevăraţi este tipică pentru vremea noastrăDicţionarul Oxford al B.ii Creştine, la cuvîntul-titlu „Smithfield", are un articol scurt şi dispreţuitor: „Piaţă din Londra,cunoscută mai de mult ca loc de execuţii, mai ales în timpul Reformei, cînd pe „rugurile din Smithfield" în timpul dom-niei Manei Tudor au fost arşi vreo 300 de eretici. Astăzi locul este renumit ca piaţă de came".

110


a lui Wylie şi Acts and Monuments (sau „Cartea martirilor") a lui Fox, o lec-tură extrem de importantă pentru creştinii de astăzi, descriu biciuirea şi tor-turarea „celor vinovaţi de studiere a Scripturilor" şi de „credinţă în învăţă-turi protestante curate", printre care negustorul John Tewkesbury şi avocat-ul James Bainham, la „pomul adevărului" din grădina lui Sir ThomasMorus.

în 24 ianuarie 1935, Protestant Truth Society a trimis următoarea tele-gramă papei Pius XI, care prezida la vremea aceea Conciliul de canonizareşi justifica ridicarea la rangul de Sfint a lui Sir Thomas Morus şi a episcopu-lui John Fisher:

„Viena, Carol al V-lea şi Henric al VlII-lea, documente de stat din 27 septem-brie 1533, îl arată pe episcopul Fisher ca trădător, plănuind invadarea Anglieide către spanioli. Să trimitem copii ale documentelor de stat înainte de a con-tinua cu canonizarea din 29 ianuarie?"După o corespondenţă amabilă în care Vaticanul a primit fotocopii ale do-

cumentelor din Arhiva de stat britanică, faptele au fost trimise la AsociaţiaPresei. Numai două ziare le-au publicat - Daily Herald şi The News Chro-nicle, E interesant de notat că nici unul dintre aceste două ziare nu mai estepublicat astăzi (Jesuit Plots from Elizabethan to Modern Times: A. Close,Wycliffe Press 1988).

Primul Sfînt ecumenic - J.H. NewmanPropunerea de beatificare a cardinalului Henry Newman a fost înaintată

papei în iulie 1989, alegîndu-se ca de obicei un moment deosebit de prielnicpentru aceasta, şi anume o campanie anglo-catolică cu ocazia centenaruluimorţii sale pentru a-1 face un Sfînt anglican. Părerea lui Clifford Longley dinThe Times că „Newman a scris cu siguranţă din mormînt programul celuide-al doilea Conciliu de la Vatican" a fost dovedită de mai mulţi papi, carei-au atribuit meritul paternităţii a ceea ce s-a numit „Conciliul lui Newman".Propunerii de beatificare a lui Newman i s-a dat cea mai mare prioritate laVatican, potrivit celui care i-a solicitat-o, părintele iezuit Vincent Blehl. El afost pronunţat deja ca „Venerabil", primul stadiu al unui proces în trei părţi,îi mai lipseşte o minune care să-i fie atribuită, necesară în mod normal celuide-al doilea stadiu al „beatificării", dar se aşteaptă ca papa să facă o excep-ţie, din cauza „minunii morale a influenţei lui spirituale extraordinar demari".

John Henry Newman, a cărui reputaţie creşte rapid în climatul de unitate,va fi probabil primul sfînt ecumenic. Centenarul morţii sale, în 1990, a fostcomemorat de Biserică, iar viaţa lui s-a bucurat de o atenţie deosebită din

111


partea presei. Prin comparaţie, aniversarea a 500 de ani de la moartea luiThomas Cranmer a avut puţin impact asupra naţiunii. Newman este cunos-cut mai ales prin încercarea lui de a împăca Conciliul din Trent cu cele „trei-zeci şi nouă de articole" ale Bisericii anglicane. Cranmer, unul dintre autoriicelor „treizeci şi nouă de articole", şi-a consacrat viaţa scoţînd în evidenţădeosebirile dintre învăţătura Romei şi doctrina biblică a Bisericii naţionale.Ca director al Societăţii bisericeşti {Church Society), o organizaţie a Biseri-cii anglicane, David Samuel a spus pe atunci: „De aceea, nu e deloc surprin-zător că cel dintîi este sărbătorit în măsura în care cel din urmă e trecut cuvederea".

Newman, a cărui „reformulare a doctrinei" a fost deosebit de lăudată defostul arhiepiscop de Canterbury, Robert Runcie, credea că dezvoltarea doc-trinei este de fapt sinonimă cu o revelaţie continuată, o concepţie împărtăşităastăzi de multe curente carismatice şi liberale. Dr. Runcie şi-a exprimat con-vingerea că „după vremuri de luptă s-a întîmplat o minune". Newman fuse-se intrumentul pentru înfăptuirea acestei minuni, şi aceasta însemna că el eraconsiderat tot mai mult ca o figură cheie în istoria Bisericii din secolul 19.

Vremurile s-au schimbat cu adevărat. William Gladstone, om de stat dinsecolul 19 şi totodată aflat în conducerea clerului, a văzut convertirea luiNewman la Biserica romano-catolică ca poate cea mai mare criză religioasăde la Reformă încoace. Deşi acum este mai puţin vizibilă, acea criză de carevorbea viitorul prim-ministru s-a adîncit de cînd s-a răspîndit „doctrina re-formulată" şi s-a accelerat procesul ecumenic.

Şi autorii declaraţiei comune" a ARCIC îi datorează mult „dezvoltăriidoctrinei" lui Newman. Cartea sa Essay on the Development of ChristianDoctrine, o lucrare complet ecumenică, pe care a început-o ca anglican şi asfîrşit-o ca romano-catolic, a servit ca text doveditor pentru toţi cei impli-caţi.

O examinare a vieţii şi gîndirii lui Newman a fost descrisă de nişte teo-logi protestanţi ca năucitoare, ca o experienţă trăită în „beznă", dar fără „lu-mina bună" a lui Dumnezeu care să-i călăuzească. Prin aceasta n-au vrutsă-şi bată joc de faimosul imn al lui Newman, „Condu-ne, lumină bună"(Lead Kindly Light), ci să exprime ceva din ce-au simţit faţă de produselemodului său de gîndire sinuos, complex şi contradictoriu. Unul dintre ceimai vechi prieteni ai săi, Dr. Jelf, a spus că gîndirea lui Newman fusese din-totdeauna iezuitică în esenţă, iar colegul său romano-catolic Lord Acton 1-adescris ca pe un „manipulator al adevărului". Ca şi conducător al SocietăţiiTractariene, care era caracterizată prin secretismul ei, el apărase aşa-numita„Economie a învăţăturii şi a expunerii ei", o strategie care foloseşte adevărul

112


în mod avantajos sau îl trece sub tăcere. Citîndu-1 pe Clement dinAlexandria, Newman a scris: „El gîndeşte şi spune adevărul, cu excepţiacazurilor cînd e nevoie de o purtare precaută, şi atunci, ca un medic pentrubinele pacienţilor săi, va minţi... numai binele aproapelui său îl va determi-na la aceasta. El renunţă la sine însuşi în favoarea Bisericii".

„Economie" era o expresie care descrie învăţătura de tip „mijloc pentruatingerea scopului" a iezuiţilor, „rezervă" o altă expresie. Doctrina despre„economie" sau „rezervă" era folosită pentru a ascunde o mare parte dinMişcarea ritualistă din secolul 19, inclusiv numărul de membri, obiectiveleşi activităţile Mişcării Oxford şi ale Societăţii Tractariene. „Sentinela" pro-testantă, Walter Welsh, a cercetat toate acestea cu grijă în cartea sa The Se-cret History of the Oxford Movement. în ea dă şi informaţii despre „Frater-nitatea sfîntului sacrament", întemeiată pentru reintroducerea doctrineitranssubstanţierii; despre „Breasla tuturor sufletelor" pentru reintroducereapurgatoriului şi rugăciunilor pentru cei morţi, şi despre „Ordinul unităţii cor-porative" ca să pună sămînţa unităţii ecumenice cu Bisericile romano-cato-lice şi ortodoxe.

Sfinţii şi coroana britanicăCînd Newman a devenit în 1845 cel mai renumit convertit la romano-ca-

tolicism din Marea Britanie, spovedania lui înainte de confirmare i-a fostascultată de George Spencer, cunoscut ca părintele Ignatius Spencer de la St.Paul, care i-a servit şi de naş. Prinţesa Diana i-a fost stră-strănepoată, iar SirWinston Churchill strănepot. El s-a convertit la romano-catolicism în 1830,chiar înainte de începuturile Mişcării Oxford, şi acum se află pe lista de aş-teptare pentru a deveni „Sfînt". Relatările amănunţite din presă, după ce Va-ticanul a făcut cunoscut prezentarea propunerii de beatificare, spun foartemult despre semnificaţia ei. Fr. Jeremiah Donovan, preot passionist ca şiGeorge Spencer, a spus ziarului Sunday Telegraph (14 aprilie 1991): „Romava fi dornică să aibă un sfînt aflat în legătură cu familia regală britanică".Aşa cum explic altundeva în cartea de faţă, aceasta este desigur o declaraţieincompletă. Canonizarea lui, ca şi cea a lui Newman, va trece probabil foarterepede prin cele trei faze ale ei. Recordul pentru o ridicare la rangul de Sfînteste de 352 de zile, deţinut de Sf. Antonius din Padova în secolul 13. Oasemenea viteză ar atrage desigur privirile asupra ei, dar astăzi totul se mişcărepede.

Cu ocazia discursului său de înscăunare în faţa unei congregaţii multire-ligioase în catedrala din Canterbury la data de 19 aprilie 1991, arhiepisco-pul de Canterbury, George Carey, şi-a dezvăluit angajamentul puternic ecu-

113


menic cînd a vorbit despre predecesorii săi ca de nişte arhiepiscopi care aufost martirizaţi pentru credinţa lor.

El i-a citat pe Alphege, pe Thomas Becket şi pe William Laud, şi 1-a omispe Thomas Cranmer. Alphege a fost un călugăr benedictin din secolul 10;Becket şi Laud, în secolele 12 şi 13, au căutat să readucă Biserica anglicanăla credinţa, la practica şi sub autoritatea Bisericii romano-catolice. Alphegeşi Becket sunt „Sfinţi" ai Bisericii romano-catolice; se poate foarte bine caLaud, ritualistul care i-a persecutat pe protestanţi, să li se alăture în curînd.Deşi înscăunarea lui George Carey îl obliga să apere cele „39 de articole alecredinţei" şi Cartea de Rugăciune comună, este semnificativ că printre mar-tirii credinţei pe care i-a citat nu 1-a inclus pe omul cel mai responsabil pen-tru aceste culegeri principale de forme prescrise ale Bisericii anglicane,arhiepiscopul Thomas Cranmer.

Sfintul Thomas Becket şi Biserica naţionalăMormîntul lui Thomas Becket aflat în catedrala din Canterbury şi prezen-

ţa spirituală a acestui „Sfînt" al Bisericii romano-catolice în principala cate-drală anglicană se dovedeşte a fi importantă pentru mişcarea ecumenică. în1982, papa Ioan Paul II şi arhiepiscopul Runcie s-au rugat împreună la mor-mîntul lui, iar în 1989 arhiepiscopul de York, John Habgood, i-a condus pepelerinii care sosiseră la catedrală cu ocazia primei adunări multireligioasela destinaţia lor finală, şi anume la mormîntul lui Becket. Cele trei grupe aleacestui pelerinaj clar ecumenic se întîlniseră mai înainte într-un loc, anumeîntr-un lăcaş „sfînt", unde Henric al II-lea s-a supus canoanelor papei dupăuciderea lui Becket în 1170.

Drama Murder in the Cathedral (Omor în catedrală) a anglo-catoliculuiT.S. Eliot, la fel ca şi A Manfor AU Seasons (cu privire la Thomas Morus),a influenţat mult percepţia publicului faţă de ceea ce a dus la moartea aces-tui erou catolic al credinţei. De 29 decembrie se ţin peste tot în ţară serviciicomemorative în memoria „martiriului" lui Becket, cu comentarii amănun-ţite din partea presei naţionale.

„Martiriul" lui Becket, care a avut ca origine fidelitatea faţă de papalitatemai mult decît cea faţă de coroană, poate să se dovedească în viitorul apropi-at important pentru reînvierea principiului că statul n-ar trebui să aibă pu-te-re asupra Bisericii.

Marea dezbatere naţională între adepţii şi oponenţii separării de Stat a Bi-sericii apare din nou la suprafaţă sub o formă nouă. Cîteva baloane-tesî aufost înălţate în văzduh în ultimii cîţiva ani, şi publicul britanic a fost pregătitsă examineze cu seriozitate ceea ce era de neimaginat doar cu un deceniu în

114


urmă. La începutul lui 1989, episcopul de Aston a ridicat chestiunea sepa-rării de Stat a Bisericii anglicane. Cu un an înainte, The Sunday Times înarticolul de fond „Modernizaţi monarhia!" a arătat că „sfirşirea monopolu-lui protestant asupra tronului n-ar fi numai dreaptă, ci ar şi elibera Bisericaanglicană de povara ei apăsătoare ca Biserică de stat" (Sunday Times, 31ianuarie 1988).

Aceste speculaţii continue au dus la o controversă naţională extinsă pe te-ma Biserică şi Stat, coroană şi mitră, şi aceasta tocmai la începutul lui„Anuus horribilis" (anul groaznic) al familiei regale, al anului în care căsni-cia moştenitorului tronului a eşuat iremediabil. Arhiepiscopul de York, Dr.John Habgood, apărînd la televiziune în ianuarie 1993 într-un program de-parte de a fi echilibrat, care se ocupa de separarea dintre Biserică şi Stat, aridicat chestiunea serviciului religios de încoronare: „Dacă lucrul acesta estemenit să promoveze unitatea naţiunii, trebuie să recunoaştem că trăim acumîntr-o societate ecumenică şi multireligioasă", a spus el. Arhiepiscopul deCanterbury, George Carey, s-a grăbit să aprobe punctul de vedere al adjunc-tului său: „Harta religioasă a Marii Britanii s-a schimbat atît de mult, încîteste de nerecunoscut, şi trebuie să avem în vedere lucrul acesta" (DailyMail: 1 februarie, 1993).

Experţii în constituţie cred că o extindere a jurămîntului de la încoronarear însemna efectiv destabilizarea Bisericii anglicane, aşa cum o cunoaştemacum. Aşa cum scrie jurnalistul şi autorul Paul Johnson: „Nu există com-promis între a avea o Biserică de stat asigurată cu drept constituţional şi osocietate total secularizată" (Daily Mail: 26 ianuarie 1993).

Acum, întrucît procesul care a dus la Maastricht ameninţă şi tronul protes-tant, viteza ameţitoare cu care au loc aceste schimbări este văzută de creştinica retragerea graţiei şi binecuvîntării lui Dumnezeu, rezultatul inevitabil alapostaziei noastre naţionale. îndepărtarea membrilor casei regale actuale dejurămintele solemne pe care le-au făcut înaintea Dumnezeului atotputernicşi a naţiunii cu ocazia urcării pe tron, ca şi unul altuia la încheierea căsăto-riei, par, după patruzeci de ani, să fi secerat furtună - nu numai un „annushorribilis".

Maiestatea sa s-a obligat, cît îi stă în putinţă, să sprijinească regulamente-le şi legile Scripturii, această „lege regală" şi „adevăratele cuvinte ale luiDumnezeu", ca şi religia reformată protestantă. în timpul celor patruzeci deani ai domniei ei şi-a dat aprobarea pentru schimbări ale legii care facilitaudivorţul, legalizau avortul şi homosexualitatea şi „liberalizau" adulterul şipornografia.

115


Căsnicia destrămată a prinţului Charles ca urmare a legăturii lui cu Ca-milla, soţia căpitanului gărzii regale, colonelul Andrew Parker-Bowles, aajutat la grăbirea crizei constituţionale şi încurajarea cererilor de schimbarea Jurămîntului. Familia regală, care chiar în chestiuni legate de Constituţiecerea sfatul lordului romano-catolic St. John of Fawsley, trebuie să fi fostinfluenţată de relaţiile foarte strînse cu prieteni romano-catolici în atitudineaei faţă de jurămintele protestante pe care le-a făcut.

Familia Parker-Bowles este catolică, la fel ca şi James Gilbey, omul carea devenit cunoscut prin înregistrările pe bandă magnetică „Dianagate" sau„Squigley". Prinţesa Diana, influenţată mult de legătura ei spirituală cu Mai-ca Tereza şi poate şi cu „clarvăzătoarea ei favorită, medium-ul irlandez ro-mano-eatolic Betty Palko", „primeşte de la un preot dominican la o adresăsecretă din Oxford ore de pregătire pentru convertirea la credinţa roma-no-catolică", aşa relatează presa de senzaţie (Today, 19 decembrie 1992 şiThePeople,27 decembrie 1992).

în ediţia sa din 1 februarie 1993, Daily Telegraph a publicat Jurămîntul deîncoronare împreună cu anunţul recomandării făcute de către cei doi arhi-episcopi de revizuire a lui. Scrisoarea circulară a Curţii regale din ziua aceeas-a ocupat în principal de participarea reginei, a ducelui de Edinburg şi afiilor ei, cei trei prinţi regali, la funeraliile de stat ale fostului guvernatorgeneral al Canadei - ţinute la catedrala din Montreal ,Mary Queen oftheWorld" [Măria, Regina lumii].

116

Capitolul 14

Persecuţie şi InchiziţieCei care apără moştenirea noastră creştină sunt îngrijoraţi de modul în ca-

re Vaticanul foloseşte mass-media pentru a face eroi din nişte ticăloşi şi depractica sa îndelungată de a canoniza sau beatifica pe aceia care de secole aufost priviţi pe scară largă ca persecutori ai adevăratei Biserici. Un exemplude lungă durată este Sf. Dominic, care a întemeiat Ordinul dominican, a înfi-inţat faimoasa Inchiziţie şi a avut responsabilitatea principală în persecu-tarea „ereticilor", adică a evreilor sau a creştinilor fideli Bibliei. Un alt băr-bat din aceeaşi tradiţie este Sf Ignatius Loyola, a cărui Societate a lui Iesus,o organizaţie cu mult mai sofisticată, a fost folosită de Vatican ca să preiaacelaşi rol după Reformă.

Papa actual a propus în 1992 canonizarea reginei Isabella a Spaniei, ca săcoincidă cu aniversarea a 500 de ani de la călătoria lui Columb în LumeaNouă. Regina Isabella 1-a lansat într-adevăr pe marele explorator, dar tot eaa lansat Inchiziţia spaniolă sub Torquemada şi a izgonit din Spania 200.000de evrei, ca şi nenumăraţi musulmani. Cu toate acestea, Isabella a fostprezentată de Vatican ca „o mare creştină". Proteste din partea evreilor şi amusulmanilor au obligat în cele din urmă Vaticanul să renunţe Ia proiect.

în septembrie 1987, s-a intenţionat ca Fr. Junipero Serra, fondatorul dinsecolul 18 al „Sistemului misionar californian" şi un membru activ al Inchi-ziţiei spaniole, să fie beatificat în timpul vizitei papei Ioan Paul II din 17septembrie 1987 la Cârmei lîngă Monterey, California.

Timp de doi ani înaintea acestei vizite a papei a existat un timbru come-morativ „Junipero Serra",* folosit de americani pentru majoritatea scriso-rilor internaţionale; lucrul acesta, împreună cu alte activităţi legate de relaţi-ile publice, a fost folosit pentru pregătirea opiniei publice. Cu toate acestea,indienii băştinaşi au promis să protesteze, iar căpetenia indienilor Chumash,Cheq Weesh Auh-Ho-Oh, a vorbit mass-mediei despre „demonstraţii ale in-dienilor aşa cum n-au văzut niciodată". El a evocat experienţa „Misiunii" luiSerra: Pe atunci, convertirea a fost un proces brutal; indienii au fost „aduşiprin botez la sclavie". Ei au fost bătuţi cu biciul, legaţi în lanţuri şi puşi înbutuci, obligaţi să strîngă recoltele şi să construiască casele misionarilor şiau murit ca muştele.

* Comemorarea lui Serra de către Poşta Statdor Unite este în contrast net cu decizia Poştei britanice de a nu publicaun timbru comemorativ la aniversarea naşterii lui Thomas Cranmer în 1989. Cranmer. care a fost arhiepiscop de Can-terbury sub trei monarhi, a fost fondatorul Bisericii anglicane* co-autor al Cărţii de rugăciune comună şi, împreună cuepiscopii Latimer şi Ridley, un martir al lui Cristos la Oxford. Decizia Poştei de a nu comemora aniversarea lui Cranmer

u un timbru poştal a fost probabil bine intenţională, pentru a evita supărarea şi a ajuta la „unitatea" eiume.ir;a; totuşi,aceasta echivalează cu o negare a adevăratei istorii a Bisericii şi naţiunii noastre.

117

Toate drumurile duc la Roma? Persecuţie şi Inchiziţie

Presa americană a relatat că un purtător de cuvînt al Vaticanului ar fi spuscă papa nu 1-a beatificat pe Serra „din motive legate de timp şi de tehniciprocedurale". Totuşi, în mod ciudat, ziarul Catholic Herald a relatat ulteriorcă papa 1-a beatificat de fapt pe Fr. Serra în timpul vizitei. Presa era atît depreocupată de întîlnirea lui cu Clint Eastwood, primarul din Cârmei, încîtpoate de aceea n-a comentat beatificarea. Dată fiind tăria declarată a senti-mentelor împotriva ei, cu siguranţă că lucrul acesta a fost de mare ajutorpentru Vatican; s-a evitat în acest fel un protest stînjenitor, şi papa a pututastfel să-1 descrie pe Serra la ceremonie ca „un exemplu strălucit de virtutecreştină şi spirit misionar, un apărător şi un erou al indienilor" {CatholicHerald, septembrie 1987).

în decembrie 1989, papa Ioan Paul II a canonizat-o pe prima Sfîntă năs-cută în Canada, Mărie Marguerite d'Youville, şi a lăudat „iubirea ei eroicăpentru semeni" în lucrarea făcută printre săracii din Montreal. Cu toate aces-tea, membrii comunităţii catolice de negri din Montreal şi-au exprimat in-dignarea privind canonizarea, arătînd faptul că Sf. Marguerite a moştenitvreo doisprezece sclavi de la soţul ei şi a cumpărat şi vîndut alte zeci.

Proteste evreieşti au fost provocate de decizia de a o canoniza pe EdithStein, care a murit la Auschwitz împreună cu alte milioane de oameni deorigine evreiască. Stein, convertită la catolicism, cunoscută în Biserica ro-mano-catolică sub numele de Sora Tereza Benedicta a Crucii, I-a cerut luiDumnezeu să-i primească viaţa ca ispăşire „pentru necredinţa evreilor". Eafusese deja beatificată, în ciuda protestelor evreilor, care aveau senzaţia căpapa vrea să profite de pe urma Holocaustului. Celălalt martir catolic de laAuschwitz, părintele Maximilian Kolbe, despre care s-a spus că şi-a datviaţa ca să salveze tatăl a trei copii, „a publicat o foaie zilnică îngrozitor deantisemită înainte de război", potrivit corespondentului ziarului Observer,Neil Ascherson. Kolbe a fost deja făcut Sfînt al Bisericii romano-catolice(Observer, duminică 23 iulie 1989).

Alt Imperiu RomanInchiziţia, condusă de dominicani şi iezuiţi, a apărut de obicei repede pe

scenă atunci cînd Spania şi Portugalia au cucerit în secolele 16 şi 17 teritoriinoi. Metodele folosite, care semănau adesea cu cele folosite de Serra înCalifornia sau de ustaşii sprijiniţi de nazişti în Croaţia, au pus seminţelerespingerii şi aversiunii care s-au dovedit de atunci a fi o barieră pentru ade-văraţii misionari.

Albert Close, fost membru al Consiliului organizaţiei Protestant TruthSociety, scrie despre misiunea iezuită în Indonezia din 1559: „Convertirea

118

era grăbită adesea în mod miraculos de către cooperarea guvernatorilorcoloniali, ale căror miliţii ofereau băştinaşilor alegerea între un glonte demuschetă şi botez. Acest soi de creştinism a fost trecut cu vederea de guver-nul chinez cînd a cerut în 1913 Marii Britanii şi Americii de Nord protes-tante să-L roage pe atotputernicul Dumnezeu să binecuvînteze acea marenaţiune în ora naşterii primului guvern constituţional. Ei l-au ignorat pepapă, deoarece nu considerau romano-catolicismul în nici un fel a fi creştin-ism. Chinezii judecau misionarii şi învăţăturile lor în funcţie de roade" (TheDivine Programme ofthe World s History: A. Close).

în Japonia, ca urmare a activităţilor „misionarilor" romano-catolici, careau culminat cu „crearea unei armate de 30.000 de japonezi, care au pornit înmarş împotriva reprezentanţilor civili şi militari ai guvernului japonez", afost introdus în 1639 Edictul de excludere: „Pentru viitor, cît timp soarele valumina lumea, nu mai are voie nimeni să vină în Japonia, nici chiar în cali-tate de ambasador, şi această declaraţie nu va fi revocată niciodată, subpedeapsa cu moartea".

Este interesant să se compare această declaraţie cu clauzele de excluderedin Bill ofRights care a fost emisă în Anglia doar cu 50 de ani mai tîrziu.

Japonezii îşi deschiseseră porţile de bunăvoie cînd au sosit mai întîi navi-gatorii şi exploratorii englezi. Acum, ele s-au închis la loc, şi ţara a reintratîn izolaţionism feudal. După experienţa cu imperialismul Vaticanului, pen-tru ea creştinismul nu reprezenta decît o „unealtă occidentală de tortură pen-tru dominarea politică şi religioasă" (Avro Manhattan: Vietnam, WhyDid WeGo?). De atunci şi pînă în perioada de după război, japonezii - un popor cumemorie bună, foarte condiţionat de istoria lui şi cufundat în venerareastrăbunilor - au fost extrem de suspicioşi faţă de „creştini". De aceea, nu ede mirare că Japonia este cea mai puţin evanghelizată naţiune importantăastăzi în lume.

Poate că aceste lucruri ne ajută să ne explicăm cruzimea şi sălbăticia atro-cităţilor comise de japonezi în timpul războiului din Pacific, deşi, bineînţe-les, aceasta nu este o scuză pentru ei.

„Planurile Vaticanului de a face din anul 1992 o celebrare triumfală a 500de ani de descoperire şi evanghelizare a Americii Latine încep să aibă con-trariul efectului dorit", a scris Jan Rocha în The Guardian în aprilie 1991,„de cînd grupuri de băştinaşi se adună ca să denunţe rolul Bisericii catoliceîn genocidul pe care spun că 1-a adus „descoperirea" pentru ei. „A sărbătoricei 500 de ani înseamnă a celebra un masacru", spuneau căpeteniile indieneîn Mexic, în Ecuador, ei au tras concluzia că ceea ce se întîmplase fusese „oinvazie care a adus un genocid prin contaminarea cu bolile europene, prin

119


exploatare şi prin despărţirea părinţilor de copii". în Peru, Consiliul indige-nilor din America de Sud a mers şi mai departe, spunînd: „Dacă observatoride la organizaţiile internaţionale ale drepturilor omului ar fi fost de faţă întimpul invaziei şi în anii de după aceea, atunci statul spaniol şi Biserica ca-tolică ar fi fost universal condamnate pentru atrocităţile lor comise faţă depopoarele indiene. Genocidul provocat indienilor face ca genocidul lui Hit-ler provocat evreilor să pară de mică însemnătate" (The Guardian, ştiri inter-naţionale, 20 aprilie 1991).

Inchiziţia din secolul 20 - CroaţiaNu e nevoie să ne întoarcem atît de mult înapoi în istorie ca să vedem o

altă întrezărire a aceluiaşi „spirit de evanghelizare". Dintr-un memorandumaflat în documentele Agenţiei de contraspionaj (CIC) a armatei Statelor Uni-te, din data de 12 septembrie 1947, reiese că agenţi care i-au urmărit după aldoilea război mondial pe criminalii de război nazişti scăpaţi au evitat inten-ţionat să captureze un bărbat, din cauză că: „legăturile lui sunt atît de înalteşi poziţia lui actuală este atît de compromiţătoare pentru Vatican, încît oriceextrădare a Subiectului ar da o lovitură distrugătoare Bisericii romano-cato-lice" (Battle Cry: Chick Publications, Chino, California).

Bărbatul era Anton Pavelic, conducătorul noului stat Croaţia, dezmem-brat din Iugoslavia în timpul războiului. în timpul domniei de patru ani a luiPavelic, el şi prelatul romano-catolic, Alois Stepinac, au dus o politică de tip„ori te converteşti, ori mori" printre cei 900.000 de sîrbi ortodocşi, evrei şialţii din Croaţia. 200.000 s-au convertit; 700.000, care au preferat să moară,au fost torturaţi, arşii de vii, îngropaţi de vii sau împuşcaţi, după ce şi-ausăpat propriile morminte. în această persecuţie înfiorătoare din partea usta-şilor s-au petrecut multe dintre cele mai mari atrocităţi ale războiului; în ori-ce caz, mutilările erau groaznice, iar sălbăticia teribilă.

Biserica catolică n-a lăsat aducerea la îndeplinire a unui război religios peseama braţului secular. Ea însăşi era prezentă, pe faţă, ignorînd precauţiile şifoarte îndrăzneaţă, cum nu mai fusese de mult timp. Cu securea, cu pumna-lul sau cu puşca, organizînd masacrul, preoţimea romano-catolică a devenitîncă o dată propria ei unealtă a Inchiziţiei, ca în zilele lui Torquemada. Mulţidintre ofiţerii ustaşi erau preoţi sau călugări care juraseră să lupte cu „pum-nalul sau puşca" pentru „victoria lui Cristos şi a Croaţiei" (Avro Manhattan:The Vatican's Holocaust, Ozark Books, Springfield, MO, 1986). Preoţii aujucat un rol proeminent în închiderea sau preluarea bisericilor ortodoxe, con-fiscarea registrelor bisericeşti şi interogarea clerului ortodox. Ei au suprave-gheat de asemenea lagărele de concentrare şi au organizat torturarea multor

120

Persecuţie şi Inchiziţie

victime. Autorul francez Edmond Paris, care s-a născut romano-catolic şi ascris o relatare foarte documentată a acestui masacru teribil, Convert or Die(Converteşte-te sau mori), a zis: „Pentru lume este greu să creadă că în se-colul 20 un popor întreg a putut fi condamnat la exterminare de către unguvern şi o ierarhie religioasă doar pentru că aparţinea unei alte grupări et-nice şi rasiale şi moştenise creştinismul bizantin în loc de acela al Romei"(Edmond Paris: Convert or Die, Chick Publications, Chino, CA). într-ade-văr, lumea nu ştie şi astfel îi este greu să înţeleagă deplin ce s-a întîmplat înIugoslavia în 1991.

In septembrie 1991, reporterul Andrew Roberts, scriind pentru SundayTelegraph, şi-a exprimat surpriza că „în criza de acum, aproape toate mijloa-cele de comunicare în masă din Occident au ales să apere cauza Croaţiei".El continuă, punînd întrebarea: „Cuinse aşteaptă să reacţioneze sîrbii la de-cizia de a adopta pe steagul naţional croat simbolul în carouri al ustaşilor?în Krajina este nevoie de mai mult de 45 de minute de concentrare asuprarelatării de astăzi a postului de televiziune CNN pentru a uita modul în carecălugării franciscani au luat parte la măcelul sîrbilor în Bosnia croată. Sîrbi-lor ortodocşi li s-a promis protecţie dacă se convertesc la catolicism, totuşi,după ce s-a intrat în biserici, ei au fost ucişi sub ochii preoţilor" (SundayTelegraph, 15 septembrie 1991).

în cartea sa competentă Roman Catholicism, prof. Loraine Boettner con-semnează propria sa reacţie în faţa faptului că asemenea crime monstruoase,atunci ca şi astăzi, sunt trecute sub tăcere: „Cel mai uimitor era modul în ca-re aceste crime au fost trecute cu vederea sau muşamalizate în vremea aceeade aproape toate agenţiile de ştiri, deşi masacrelor similare de evrei din Ger-mania li s-a dat cea mai mare publicitate posibilă - o altă dovadă a cît de per-fid şi de eficient îşi exercită influenţa clerul romano-catolic asupra presei şiradio-ului. Totuşi, acum, un autor francez [Edmond Paris] care s-a născutromano-catolic a expus istoria în cărţile lui foarte documentate, The Vaticanagainst Europe şi Genocide in Satellite Croaţia. Un alt autor francez, HerveLauricre, şi el romano-catolic prin naştere, a consemnat aceleaşi evenimenteîn cartea sa Assassins in the Name ofGod. Atît Paris, cît şi Lauricre au pusclar responsabilitatea pe umerii preoţilor romano-catolici" (Roman Catholi-cism: Loraine Boettner, Banner of Truth, 1962).

încercarea de a crea statul romano-catolic complet independent Croaţia afost însoţită de o persecuţie atît de barbară, încît este greu de găsit o paralelăîn toată istoria. în Inchiziţia spaniolă sub Torquemada au pierit vreo 125.000de oameni prin ardere pe rug, tortură şi înfometare. în masacrul din noapteaSf. Bartolorneu, în Franţa anului 1572, au fost vreo 100.000 de victime. Dar

121


măcelărirea ortodocşilor sîrbi de către catolicii croaţi a fost mai teribilă şi lao scară mult mai mare, cu 750.000 de sîrbi ucişi în doar patru ani.

Crimele lui Pavelic au fost ascunse cu ajutorul contactelor la nivel înaltale Vaticanului cu Forţele Aliate, iar lui i s-a permis să se alăture altor crimi-nali de război romano-catolici care au fost catapultaţi din Europa prin „căilede retragere prin mănăstiri". Aceste „trasee ale şobolanilor" erau administra-te de un cleric croat în asociere cu Vaticanul, potrivit necrologului din sep-tembrie 1991 scris pentru Klaus Bărbie în ziarul Independent (The Indepen-dent: 27 septembrie 1991). în 1959, Pavelic s-a întors din Argentina şi Chilepentru tratament medical într-un spital german din Spania. în ziua în care amurit după cîtcva luni şi-a primit binecuvîntarea personală de la papa IoanXXIII. Colaboratorul său în aceste crime incredibile, Alois Stepinac, a fostfăcut cardinal de papa Pius XII după război, deşi a fost arestat în 1946 şi aprimit condamnare la închisoare pe viaţă din partea regimului lui Tito. Ste-pinac 1-a vizitat de două ori pe Pius XII în Roma în 1942, relatînd despre„convertirile" a 244.000 de sîrbi la romano-catolicism. Moartea sa în 1960a stîrnit un concert puternic orchestrat de lamentări şi laude în orice ţară ca-tolică. El fusese tratat ca martir în cercurile romano-catolice, din cauză căfusese ţinut timp de cinci ani arestat la domiciliu. Cardinalul Spellman dinNew York a dat numele său unui liceu catolic. Omul care a scris în 1941:„Hitler a fost trimis de Dumnezeu" şi care a scris într-o scrisoare pastoralăcă ceea ce fusese făcut în Croaţia de către regimul ustaşilor era „lucrareaDomnului", va purta după toate acestea o aureolă de sfînt şi va fi canonizat,aşa a profeţit Edmond Paris (Ustashi in a Free World; Edmond Paris, Con-vert or Die, Chick Publications, California).

Succesorul lui Stepinac, cardinalul Franjo Kuharic, face presiuni asuprastatului iugoslav de a retrage sentinţa dată sub Tito ca preludiu la canoniza-rea lui Stepinac, potrivit ziarului Independent din noiembrie 1990.

Există motive de mare îngrijorare că naţionalismul croat, alimentat dinnou de acelaşi spirit religios, va reînflori, chiar dacă sîrbii caută să împiedicelucrul acesta prin măsuri militare preventive în învecinată Bosnie-Herţego-vina.

Medjugorje este un sat croat în Herţegovina. Cei şaptesprezece milioanede pelerini despre care se spune că au vizitat lăcaşul închinat Măriei de acoloîn ultimii nouă ani nu sunt conştienţi în cea mai mare parte de faptul că fran-ciscanii care conduc biserica şi care luptă pentru cauza vizionarilor sunt na-ţionalişti pătimaşi, care pretind chiar că Fecioara vorbeşte „croata pură" maidegrabă decît sîrbo-croata, cum îşi mai numesc încă cei mai mulţi iugoslavilimba. Naţionaliştii croaţi de frunte au fost deja, sau speră să ajungă în Med-

122

Persecuţie şi Inchiziţie

jugorje. Reproduceri ale bisericii din Medjugorje şi ale statuii Măriei aparadesea în cadrul manifestărilor naţionaliste şi sunt proptite de zidurile cate-dralei în timpul liturghiei (Richard West: „Brother DeviFs Legacy", TheIndependent Magazine, 10 noiembrie 1990).

Piaţa din faţa catedralei din Zagreb, capitala Croaţiei, urmează să fie nu-mită după cardinalul Alois Stepinac la patruzeci de ani după ce a fost închispentru ceea ce se numesc acum „aşa-zisele" lui crime. „El este un mare erouîn ţara noastră şi mult admirat pentru curajul său", a zis Miejenko Zagar, se-cretar general al noii Uniuni creştin-democrate care este acum la putere.(The Universe: 4 noiembrie 1990). Cei din Garda Naţională croată se roagăla mormîntul omului care cu aproape cincizeci de ani mai înainte, în ziua dePaşte 1941, a anunţat de la amvonul catedralei din Zagreb înfiinţarea ilegalăa Statului Independent Croaţia, care a sprijinit şi făcut respectabil poate celmai nemilos, mai crud şi mai barbar regim pe care 1-a văzut vreodată lumea.

Inchiziţia modernăReabilitarea Inchiziţiei din vechime este pentru Vatican ca un articol de

credinţă, căci ea e vie, sănătoasă şi la fel de puternică ca totdeauna, în cadrullimitelor puse de libertăţile democratice. Autorul romano-catolic, teologul şifostul preot Peter de Roşa, în cartea sa apărută în 1988 Vicars ofChrist, theDark Side of the Papacy, scrie despre Inchiziţia modernă: „... amplasată în,Casa Santa', casa papei din colţ este cunoscută de localnici drept PalatulInchiziţiei. în ultimii ani, Sfînta, Catolica şi Apostolica Inchiziţie, ca şi poli-ţia secretă sovietică [KGB], din cauza unei prese defavorabile, şi-a schimbatnumele de cîteva ori. în 1908, această cea mai veche ,Adunare sfîntă' aRomei a devenit Sfintul Oficiu. Din 1967, numele s-a schimbat în ^Adunareapentru învăţătură şi credinţă'. Secretarul actual şi director executiv, MareleInchizitor din vechime, este cardinalul Ratzinger din Bavaria, dar preşedin-tele a fost totdeauna pontiful în funcţie".

în altă parte, profesorul de Roşa îl descrie pe Ratzinger, „mîna-dreaptă apapei", „punînd mîna pe telefon şi sunînd un preot din Los Angeles, spunîn-du-i fie să lase baltă sondajul de opinii printre episcopi privind tema celiba-tului, fie să-şi facă bagajul şi să plece într-o oră. Nu este de mirare că teolo-gii sunt îndepărtaţi din posturile lor de profesori, preoţii sunt suspendaţi dinfuncţii deoarece combat învăţătura ne-infailibilă. Nu este de mirare că unepiscop e pus sub disciplină pentru că a acţionat ca şi Iesus, ajutîndu-i penenorociţi, refuzînd să excomunice pe cineva care are sinceritate şi iubire îninimă".

Acelaşi cardinal Ratzinger a luat poziţie faţă de ARCIC şi evoluţia ecu-

123


menică, eăutînd mai multe concesii privind doctrina salvării şi rolul Bisericii(Observations: Adunarea pentru învăţătură şi credinţă, ianuarie 1989).

în Vaticanul marcant din ultimii ani ai mileniului, imaginea publică a car-dinalului este şi ea importantă. Potrivit lui The Catholic Herald, „asprul car-dinal Joseph Ratzinger, poreclit în Italia inchizitorul modern' pentru condu-cerea lui doctrinară ca prefect al Adunării pentru învăţătură şi credinţă, esteun candidat probabil la persoana căreia i se face cea mai mare publicitateîntr-o nouă staţie italiană de televiziune". Articolul spune că Vaticanul neagăhotărît că ar finanţa această staţie şi că doi oameni de afaceri romano-cato-lici de la Opus Dei au furnizat capitalul iniţial {Catholic Herald, B ianua-rie 1989).

124

Capitolul 15

Catolici îngrijoraţiîngrijorarea privind direcţia în care se îndreaptă papalitatea a fost expri-

mată de mulţi oameni din cadrul Bisericii romano-catolice. Cel mai însem-nat critic al pontificatului lui Ioan Paul II printre prelaţii catolici a fost arhi-episcopul tradiţionalist Marcel Lefebvre, care a murit în martie 1991, în vîr-stă de 85 de ani. Lefebvre, care a fost excomunicat în 1988 pentru că a con-sacrat episcopi în societatea lui, numită Pius X după acest papă conservator,s-a plîns că papa polonez „vorbeşte tot timpul despre drepturile omului, des-pre ecumenism, dar nu despre adevăr" {Catholic Herald, 29 martie 1991).

Peter de Roşa, autor al cărţii Vicars of Christ, the Dark Side of thePapacy, şi Piers Compton, autor al cărţii The Broken Cross, amîndoi roma-no-catolici devotaţi, au scris cărţile acestea din îngrijorare pentru Bisericaromano-catolică, pe care fiecare dintre ei dintr-o perspectivă diferită o vedeaflîndu-se într-un mare pericol. Ei reprezintă două poziţii complet diferite înromano-catolicism. Pe de o parte, prof. de Roşa se opune la ceea ce vede cafiind natura doctrinară, autocrată şi retrogradă & papalităţii sub Ioan Paul,care pentru el este în contrast foarte nefavorabil cu pontificatul progresist şimilos al lui Ioan XXIII.

Compton, pe de altă parte, este profund îngrijorat de devierile liberale dela Vatican II şi de desconsiderarea vechilor şi sfintelor tradiţii şi ortodoxii.Această concepţie, care este reprezentată foarte puternic de aripa ultra-con-servatoare a Bisericii romano-catolice condusă de arhiepiscopul Lefebvre,subliniază faptul că iniţiativa ecumenică lansată de Vatican II nu-i are delocde partea ei pe toţi catolicii. Lucrul acesta se aplică desigur şi anglo-catoli-cilor, iar formarea grupării numită Church in Danger (Biserica în pericol)din acea parte a Bisericii catolice care favorizează elementele tradiţionalesacerdotale, liturgicale şi ceremoniale în închinare este o expresie a faptuluică nu sunt dispuşi să fie duşi de curentul „celui mai mic numitor comun".

Biserica romano-catolică are o capacitate extraordinară de a privi în am-bele direcţii în acelaşi timp, dînd totodată impresia de fermitate şi claritate.Papalitatea lui Ioan Paul II dă dovadă de această capacitate la fel ca şi pre-decesorii lui. Deşi este văzut de cei mai mulţi ca fiind conservator şi orto-dox [fidel tradiţiilor catolice], acest papă, după părerea Dr. Malachi Martin,care a colaborat îndeaproape cu el, „poate totuşi să-i facă pe nişte catolicipioşi să pună la îndoială legitimitatea unui pontif care lasă în mod conştientBiserica romano-catolică să cadă în corupţie, francmasonerie, pedofilie sata-nică şi nesupunere scandaloasă a preoţilor şi a laicilor" {The Keys ofThisBlood, Malachi Martin, recenzat de NRI Trumpet, Aurora, Colorado).

125


Dr. Martin, care în ciuda acestei observaţii pare în general binevoitor faţăde papa Ioan Paul II şi crede evident în misiunea sa inspirată, spune că dis-ciplina şi autoritatea papală au produs daune serioase Bisericii şi că papa apermis lucrul acesta, pînă la semnul acela din cer promis de Doamna Noas-tră din Fatima, care va face cunoscut preluarea de către Ioan Paul a conduce-rii morale şi spirituale peste întreaga lume. Semnul din cer, despre care papac convins că se va arăta în curînd, este însoţit de „a doua venire a Măriei",prezisă la prima apariţie de la Fatima.

Există în mod clar o problemă de disciplină în Biserica romano-catolică,care atît în aripa conservatoare, cît şi în cea liberală se exprimă într-o împo-trivire considerabilă faţă de tacticile papei, mai ales printre gînditorii defrunte ai Bisericii. Ca şi la finanţe, ai din cînd în cînd impresia că lucrurilescapă de sub control. Totuşi, marea majoritate a romano-catolicilor rămîn cuo fidelitate neclintită de partea papalităţii. Disciplina întregii instituţii estepercepută în public - cel puţin la modul general - a fi la fel de solidă ca tot-deauna. Poziţiile clare aparent adoptate de actualul papă, hotărîrea lui în faţateologilor liberali, atitudinea sa puternic morală: totul este bine primit de ca-tolicii devotaţi şi, fapt semnificativ, şi de mulţi evanghelici. Publicaţia an-glo-catolică Ecclesia observa în decembrie 1990 că „actualul papă contribu-ie mult la întoarcerea Bisericii lui spre căi mai bune după harababura groaz-nică produsă de 5spiritul' celui de-al doilea Conciliu de la Vatican II" {Uni-verse: 16 decembrie 1990).

Cum reuşeşte Ioan Paul II să menţină devotamentul unor catolici serioşi,în timp ce, în armonie cu înştiinţările Madonei din Medjugorje, strînge înbraţe alte religii, lucrul acesta nu se poate înţelege în mod raţional.

126

Capitolul 16

Voci avertizatoare„Nici un protestant cu scaun la cap nu şi-ar putea pune încrederea în pro-

misiunile Vaticanului. O Biserică pentru toate cazurile, ,Semper Eadem'(,totdeauna aceeaşi'), totuşi adaptabilă, flexibilă şi contopindu-se cu mediulînconjurător, ea va adopta mereu cauza aceea care îi cîştigă influenţă domi-nantă. Aceasta este politica şi diplomaţia ei, şi aceasta e noţiunea ei de ecu-menism" (Catholic Research Information Bureau, 1987).

Biserica romano-catolică este frecvent descrisă în literatura protestantă ca„un miel cînd se află în inferioritate, o vulpe cînd este la egalitate şi un tigrucînd se află în superioritate".

Primul ministru W.E. Gladstone a tras posterităţii un semnal puternic dealarmă în legătură cu planurile acestei mari instituţii. în 1874, exact la patruani după ce Biserica romano-catolică şi-a pierdut posesiunile teritoriale, elscria: „Servitutea individuală, oricît de dezgustătoare, nu va satisface Bise-rica Latină. Şi Statul trebuie să fie scavul ei". Gladstone, conducător al Im-periului Britanic aflat în culmea puterii şi influenţei lui mondiale, era deose-bit de bine plasat pentru a recunoaşte ambiţiile papale.

Acelaşi lucru e valabil şi pentru prim-miniştrii Sir Robert Peel şi Benja-min Disraeli. Peel prevestise după Actul de emancipare din 1829 că Bisericaromano-catolică nu va fi mulţumită cu egalitatea, ci doar cu superioritatea.Disraeli, mai tîrziu în secolul 19, a înţeles destul de limpede situaţia: „Impe-riul vostru şi libertăţile voastre sunt mai în pericol în acest moment decîtatunci cînd trupele de observaţie ale lui Napoleon erau încartiruite în Bou-logne".

Experienţa lui Bismarck în Europa nu a fost altfel: „Papalitatea", a spusel, „a fost totdeauna o putere politică ce s-a amestecat în treburile acesteilumi cu cea mai mare îndrăzneală şi cu urmările cele mai grave".

La începutul secolului 19, istoricul Lord Macaulay scrisese: „Experienţe-le din 1200 de ani bogaţi în evenimente, iscusinţa şi grija răbdătoare a unoroameni de stat din patruzeci de generaţii au adus politica Bisericii roma-no-catolice la un asemenea grad de perfecţiune, îneît ea ocupă cel mai înaltloc printre sistemele care au fost elaborate pentru înşelarea şi ţinerea subcontrol a omenirii".

In secolul 17, filozoful Thomas Hobbes identificase această politică curenumita sa descriere a Bisericii romano-catolice: „Papalitatea nu este altce-va decît spiritul defunctului Imperiu Roman, care stă încoronat pe mormîn-tul acestuia".

Adam Smith, în cartea sa Wealth ofthe Nations, a adăugat şi avertismen-

127


tul său pentru posteritate: „Alcătuirea Bisericii romano-catolice poate fi con-siderată cea mai înspăimîntătoare alianţă care s-a format vreodată împotrivaautorităţii şi securităţii guvernării civile, ca şi împotriva libertăţii, raţiunii şifericirii omenirii".

Cei care trag astăzi semnale de alarmă încearcă să arate că ecumenismuleste „născocirea modernă pentru înşelarea şi ţinerea sub control a omenirii".Atitudinea „pragmatică" a Bisericii catolice faţă de ecumenism şi de „fraţiiseparaţi", în ţară şi în străinătate, este foarte bine ilustrată de un articol dinDaily Telegraph despre vizita lui Ioan Paul II în La Paz, Bolivia, aprilie1987. Vorbind la întîlnirea a 39 de episcopi catolici, dintre care numai 12erau bolivieni get-beget, papa i-a avertizat contra „activităţilor de prozeli-tism ale unor secte care s-au înmulţit recent în Bolivia, aceste aşa-numitesecte fundamentaliste, care seamănă confuzie". Fără nici o îndoială că ob-servaţiile se refereau la creştini fideli Bibliei.

în Irlanda, Biserica romano-catolică nu s-a alăturat noii structuri ecume-nice, ci şi-a păstrat statutul de observator. Cînd Biserica romano-catolică es-te în minoritate, aşa cum e în Marea Britanie, politica ei a fost totdeaunaaceea de a se alătura şi de a căuta să ţină sub control şi să-i absoarbă pe ceicu care a făcut cauză comună. Cînd este în majoritate, aşa cum e în Irlanda,se arată a fi cu totul diferită. Stă la o parte şi caută să-i reducă la tăcere pecei care sunt de o altă părere.

Totuşi, Roma a dat tot mereu asigurări despre intenţiile ei. Potrivit cardi-nalului Suenens: „Al doilea Conciliu de la Vatican a încheiat epoca Contra-reformei. Desigur că schimbarea climatului n-a dat la o parte deosebiriledoctrinale reale, şi sunt unii care spun: ,Gheţarii se pot topi, dar Alpii vorrămîne\ Noi nu împărtăşim acest punct de vedere pesimist. Şi astăzi existăoameni care sapă în coastele muntelui, sfidîndu-i rezistenţa şi facînd Urnele".

Cardinalul se străduia cu grijă să preîntîmpine acuzaţii şi suspiciuni privi-toare la dominaţia spirituală şi pămîntească: „Nimic nu va elibera mai multpapalitatea de orice suspiciuni de absolutism şi autoritarianism decît apli-carea în viaţa cotidiană a ,priorităţii servirii', care va fi mai eficientă decîtcontroversele pe linie doctrinară... Fără să posede putere trecătoare, BisericaVaticanului II nu are decît un ţel, acela de a-i elibera pe oameni de neştiinţă,de neîncredere şi de ură fratricidă, precum şi de a ajuta împreună cu toateputerile şi forţele păcii la clădirea umanismului de mîine".

Billy GrahamMulţi lideri evanghelici de astăzi împărtăşesc optimismul ecumenic al

cardinalului Suenens. Billy Graham a simţit că alegerea lui J.F. Kennedy ca128

Voci avertizatoare

preşedinte „ajutase relaţiile între biserici şi crease o înţelegere mai bunăîntre bisericile protestante şi catolice din America". Cînd Graham conversacu cardinalul Cushing la televiziune în octombrie 1964, Cushing i-a spus:„Aţi avut o mare contribuţie la spiritul ecumenic, pentru că aţi mişcat cu pu-tere încolo şi încoace un steag pe care scria că ei, creştinii, au mai multelucruri în comun decît lucruri care îi despart".

Mai recent, Billy Graham a întărit şi promovat şi mai mult procesul ecu-menic, în 1979, el şi-a exprimat în faţa agenţiei Associated Press speranţa căvizita papei Ioan Paul în Statele Unite va „declanşa un nou val de trezirespirituală". Celor care „L-au primit" pe Cristos la cruciadele lui Billy Gra-ham, cu ocazia cărora atîţia oameni îl găsiseră pe Cristos în trecut, li s-a spus

. să se întoarcă la bisericile lor. Romano-catolicii care s-au dus în faţă ca răs-puns la mesajul predicat au fost daţi pe mîna clerului local al Bisericii roma-no-catolice pentru păstrarea legăturii cu ei. Aceasta a fost practica standardtimp de mulţi ani a Asociaţiei lui Billy Graham.

în ianuarie 1981, Billy Graham 1-a descris pe papă ca „cel mai mare lidermoral al lumii şi cel mai mare evanghelist mondial". Entuziasmul Dr. Gra-ham pentru colaborarea strînsă cu romano-catolicismul a fost un factor foar-te important în progresul unităţii ecumenice din anii '80.

Prieten şi confident al fiecărui preşedinte al Statelor Unite de la HarryTrurnan încoace şi consilier spiritual pentru unii dintre ei, inclusiv pentruGeorge Bush, Billy Graham este citat regulat în revista Time în topul „celormai respectaţi 10 bărbaţi". El este deosebit de grijuliu în a nu produce supă-rare sau a adopta poziţii controversate prin care să piardă legătura strînsă curegii şi liderii politici ori popularitatea sa aproape universală. De exemplu,cînd a fost întrebat de către emisiunea Sunday de la postul de radio BBCdespre consultarea de către Nancy Reagan a unui astrolog în legătură cu pro-gramul preşedintelui Reagan, Dr. Graham a replicat: „Astrologia este în re-gulă cît timp nu e luată prea în serios". El ar trebui să ştie mai bine, căci„Biblia spune"... altceva. Scriptura arată foarte limpede ce spirit se ascundeîn spatele astrologiei, că ea este interzisă de Dumnezeu şi că cei care o prac-tică se îndreaptă spre pierzarea eternă (Isaia 47:14).

Apostolul Paul nu putea să ne fi vorbit mai clar despre acest fel de com-promis:

„... Oare caut eu să plac oamenilor? Dacă aş mai plăcea oamenilor, n-aş fiservul lui Cristos". Galateni 1:10

Cu toate acestea, cînd Billy Graham şi-a început lucrarea ca evanghelistitinerant, proclama că cele trei pericole mai mari cu care se confruntă lumeasunt islamismul, romano-catolicismul şi comunismul. în peste 40 de ani, el

129


s-a îndepărtat foarte mult de la această poziţie. După ce i s-a făcut o publici-tate extraordinară de către prinţul mijloacelor de informare în masă, roma-no-catolicul William Randolph Hearst şi grupul său de ziare puternice, şidupă ce a acceptat mai tîrziu un doctorat onorific de la un seminar iezuit,s-a abătut vizibil de la atitudinea evanghelică caracteristică pe care o avuse-se Ia început. în 1972, el a primit Premiul franciscan internaţional catolicpentru „contribuţia sa la adevăratul ecumenism".

Publicaţia galeză Rallying Cry a rezumat evoluţia: „Tragicul declin alacestui erou creştin e clar ca lumina zilei, şi el a început în 1954. Atunci, sauchiar ceva mai devreme, şi-a sacrificat iubirea pentru învăţătura creştină şidorinţa de a o apăra în favoarea unei popularităţi mai mari a chemării deevanghelist. Fără îndoială, întreprinderea foarte profitabilă din spatele Orga-nizaţiei Evanghelistice a lui Billy Graham pleda împotriva concepţiilor în-guste care sunt legate de preţuirea învăţăturii creştine. în Big Business, suc-ces înseamnă ca ,vintul* popularităţii să sufle puternic în pînzele corăbieivieţii tale. Astfel, Billy Graham a fost obligat să treacă dincolo de limiteleturmei lui Dumnezeu spre păşuni mai îndepărtate, unde pasc capre şi pîn-desc lupi!"

Preşedintele societăţii The Evangelical Theological Society, Dr. RichardPierard, 1-a descris pe Billy Graham ca „forţa motrice de promovare a ecu-menismului printre evanghelici". învăţătorul biblic american Dr. CharlesWoodbridge a exprimat acelaşi gînd într-o avertizare serioasă adresată evan-ghelistului: „Dacă continuaţi să faceţi cauză comună cu cei care neagă Cu-vîntul lui Dumnezeu, şi astfel faceţi să dispară linia clară de demarcaţie întrecei care sunt fideli Scripturii, şi cei care îi sunt infideli, convingerea meafermă este că veţi intra în istorie ca cel mai mare dezbinator al Bisericii luiCristos din secolul 20" (citat în: Billy Graham - Custodian ofthe Faith orFigure of Compromise? de Ian Brown, pag.58).

^uaţi seama la cei care produc dezbinări şi dificultăţi contrar învăţăturii pecare aţi învăţat-o şi evitaţi~l\ Romani 16:17-18

într-un interviu cu US News and World Report în decembrie 1988, Dr.Graham a spus: „Călătoriile mele în toată lumea şi relaţiile cu clerici din toa-te denominaţiunile au făcut din mine o fiinţă ecumenică. Suntem separaţiîntre noi de teologie, uneori şi prin cultură şi rasă, dar toate acestea nu maiînseamnă nimic pentru mine" (US News and World Report: 19 decembrie1988).

El a netezit calea pentru relaţii diplomatice între Statele Unite şi Vatican,lucru care nu s-a mai întîmplat niciodată (Charisma magazine: mai 1984,pag. 101-102). Dintr-o scrisoare a lui Billy Graham adresată lui William P.

130

Voci avertizatoare

Clark, consilierul lui Ronald Reagan pentru siguranţă naţională, în ChicagoSun Times a fost citată următoarea propoziţie: „Dacă cineva poate face lu-crul acesta şi să scape nepedepsit, atunci numai domnul Reagan poate..."

Vizitele renumitului evanghelist în Rusia şi în ţările est-europene au avutaprobarea, sprijinirea şi încurajarea pe linie diplomatică a Vaticanului, şi ast-fel nu este de mirare să aflăm că cei dinapoia Cortinei de Fier, pe care papaşi fostul arhiepiscop Runcie i-au numit „fundamentalişti", s-au simţit trădaţide atitudinea necritică a lui Graham faţă de comunism şi de negarea de cătreel în timpul acelor vizite a situaţiei lor grele. înaintea călătoriei sale misiona-re din iulie 1989 în Ungaria, trei pastori protestanţi l-au îndemnat să se po-căiască pentru colaborarea sa cu dictaturile asupritoare din Europa de Est.într-o scrisoare deschisă datată 20 aprilie 1989, Gyozo Dobner, Gabor Ivan-yi şi Geza Nemeth şi-au exprimat mîhnirea că în vizitele sale anterioare dinEuropa de Est, mai ales în România^n 1985, Billy Graham a fost „manipu-lat de forţe întunecate". El a fost citat cu cuvintele, că regimul lui Ceauşescu„rezolvase toate chestiunile privitoare la naţionalitate şi garantase libertatereligioasă totală pentru orice comunitate religioasă". Cei trei pastori au adă-ugat că în vremea aceea se ştia foarte bine că cei din conducerea ţării produ-ceau „o suferinţă nemăsurată... şi încălcau brutal drepturile omului. Sarcinacredincioşilor", declarau pastorii, „nu este de a proteja asupritorul, ci de a-şiexprima limpede solidaritatea cu cei asupriţi. Predicarea Evangheliei luiCristos e incompatibilă cu neadevărul politic" (Keston College News Ser-vice).

Şi Luis Palau colaborează cu romano-catolicii în cruciadele sale de evan-ghelizare, iar cruciada sa din 1987 în Noua Zeelandă a fost „prima în careBiserica catolică a sprijinit o misiune evanghelică importantă" (ChallengeWeekly din Australia, 18 aprilie 1986).

O altă concepţie despre evanghelizareDr. Martyn Lloyd-Jones n-a fost unul dintre cei care puteau încuviinţa o

asemenea concepţie despre evanghelizare. De fapt, la a doua Adunare Naţio-nală a Evanghelicilor din 1966, s-a separat de alţi lideri evanghelici, printrecare Jim Packer şi John Stott, în privinţa ecumenismului. Prima conferinţăNE AC de la Keele în anul următor a făcut cunoscut prăpastia care se căscaseîntre evanghelici din cauza acestei chestiuni. Dr. Lloyd-Jones a vorbit cu în-drăzneală despre problema foarte importantă din punctul său de vedere. El aspus adunării sale de la Westminster Chapel:

„Vă reamintesc faptul că reformatorii protestanţi nu erau nişte fanatici saunebuni mărginiţi. Ochii le-au fost deschişi de către Spiritul Sfînt: Luther, Cal-

131


vin, Knox, toţi au văzut această monstruozitate oribilă zugrăvită în Biblie şiavertizarea împotriva ei. Cu riscul chiar al pierderii vieţii, ei s-au sculat şi auprotestat. Ei au înfruntat Roma... Biserica romano-catolică este o falsificare, oînşelătorie, o impostură, ea reprezintă prostituţia de soiul cel mai rău şi maidiabolic. E într-adevăr o formă a lui Anticrist; ea trebuie respinsă, denunţatăşi, mai presus de orice, trebuie combătută. Există un singur lucru care o poatecombate, şi anume un creştinism bazat pe învăţătura biblică. Un creştinismcare doar predică: ,Veniţi la Cristos' sau ,Veniţi la Iesus* nu poate rezista înfaţa Romei. în final, un asemenea creştinism doar va mări probabil şi mai multnumărul celor care aparţin Romei. Cei care fac campanii de evanghelizare şispun: ,Sunteţi romano-catolici? Atunci întoarceţi-vă în Biserica voastră*, nea-gă învăţătura noutestamentală. Trebuie să-i avertizăm" (Bible League Quar-îerly, octombrie/decembrie 1981).

Această predică a Dr. Lloyd-Jones a fost doar un ecou care răsună de-alungul secolelor, un ecou al expunerii Cuvîntului lui Dumnezeu de la amvoncu îndrăzneală şi fără teamă; sunetul trompetei a amuţit tot mai mult în seco-lul nostru.

Vorbind în anii 1880, Dr. H. Grattan Guinness a dat un ton limpede, tipicpentru timpul său:

„Văd marea Apostazie, văd pustiirea creştinătăţii, văd ruinele fumegînde, văddomnia monştrilor; îi văd pe vice-zeii aceia, pe acel Grigore VII, pe acelInocenţiu III, pe acel Bonifaciu VIII, pe acel Alexandru VI, pe acel GrigoreXIII, pe acel Pius IX; văd lunga lor succesiune, aud blasfemiile lor insuporta-bile, văd vieţile lor abominabile; îi văd veneraţi de generaţii de oameni orbiţi,dînd benedicţii găunoase, împărţind indulgenţe mincinoase, creînd un creşti-nism păgînizat; îi văd pe sclavii lor în livrea, pe preoţii lor raşi în cap, pe con-fesorii lor celibatari; văd confesionalele rău famate, femeile induse în eroare,nevinovaţii ucişi; aud absoluţiunile mincinoase, gemetele morţii; aud strigăte-le victimelor; aud anatemele, blestemele, tunetele interdicţiilor; văd torturile,temniţele, rugurile; văd Inchiziţia aceea inumană, focurile acelea de pe Smith-field, măcelurile acelea din noaptea Sf. Bartolomeu, Armada aceea spaniolă,dragonadele acelea incredibile, lanţul acela nesfîrşit de războaie, mulţimeaaceea îngrozitoare de masacre. Văd întregul sistem, şi în numele distrugeriloraduse de el în Biserică şi în lume, în numele adevărului pe care 1-a negat, altemplului pe care 1-a profanat, al Dumnezeului pe care 1-a blasfemiat, al sufle-telor pe care le-a distrus; în numele milioanelor pe care le-a înşelat, al milioa-nelor pe care le-a măcelărit, al milioanelor pe care le-a condamnat la pierzare;împreună cu sfinţii mărturisitori, cu nobilii reformatori, cu nenumăraţii mar-tiri, cu sfinţii tuturor secolelor, îl denunţ ca pe capodopera lui Satan, ca pe cor-pul, sufletul şi esenţa lui Anticrist" (Românism and the Reformation, H. Gra-ttan Guinness, DD: Focus Christian Ministries, Lewes, Sussex).

i'32

Voci avertizatoare

Charles Haddon Spurgeon, un alt predicator talentat din secolul 19, s-aexprimat nu mai puţin energic în privinţa adevăratei naturi a Romei, şi con-vingerea lui în acest sens avea foarte mult de-a face cu ieşirea sa din Uni-unea baptistă:

„fiecare creştin are datoria sfîntă de a-1 combate în rugăciune pe Anti-Crist, şinici un om sănătos la minte n-ar trebui să ridice problema, ce înseamnă Anti-Crist. Dacă acesta nu este papalitatea Bisericii Romei, atunci nu există nimicpe lumea aceasta care să poarte acel nume... pentru că ea îl supără pe Cristos,pentru că îl privează pe Cristos de gloria Sa, pentru că pune eficacitatea sacra-mentelor în locul ispăşirii Sale, pentru că ridică o bucată de pîine în locul Sal-vatorului şi cîteva picături de apă în locul Spiritului Sfînt, pentru că pune unom supus greşelii ca şi noi ca Vicar al lui Cristos pe pămînt. Dacă combatempapalitatea în rugăciune, pentru că ea este împotriva Lui, atunci vom iubi per-soanele, chiar dacă le urîm rătăcirile; le vom iubi sufletele, chiar dacă le de-testăm dogmele. în felul acesta, rugăciunile noastre vor fi plăcute înaintea luiDumnezeu, pentru că ne întoarcem faţa spre Cristos atunci cînd ne rugăm".

Cînd Billy Graham a venit din nou în Anglia în 1989, comentariul făcutde pastorul Donald MacLean din Biserica Prezbiteriană Liberă în scrisoareatrimisă la The Times în 11 noiembrie 1988 merită şi acum o examinare aten-tă:

„Mişcarea ecumenică pe care o lăudaţi este cel mai mare dezastru care a afec-tat Biserica creştină în acest secol. Ea a redus bisericile mărturisitoare dinaceastă ţară la o adunătură de organizaţii apatice, fără tărie de caracter şi ne-statornice, care de abia mai pot scoate un scîncet obosit pentru Cristos şi Ade-vărul Său. Nu e de mirare că răul creşte atît de mult şi întunericul spiritual etot mai mare pe an ce trece. în ochii dumneavoastră, nişte creştini serioşi cu ocomportare cumpătată şi cu un fel de a gîndi profund spiritual sunt nişte fana-tici şi nişte mărginiţi. Dacă aşa este, atunci nişte bărbaţi eminenţi ai lui Dum-nezeu, precum John Knox în Scoţia, Jean Calvin şi Martin Luther pe conti-nent, şi arhiepiscopul Cranmer în Anglia au fost nişte mărginiţi în lupta lorîmpotriva ereziilor papalităţii. Ne bucurăm să fim într-o asemenea companie"{The Times, 9 noiembrie 1988).

Confesiunea sau Mărturisirea baptistă de credinţă, derivată din Confesiu-nea de la Westminster, şi-a avut în 1989 aniversarea de 300 de ani. Ea expu-ne cu o claritate minunată marile doctrine ale graţiei şi alegerii, subliniindDomnia şi Autoritatea lui Cristos, şi declară:

„că papa din Roma este acel om al păcatului şi fiul pierzării care se înalţă pesine în Biserică împotriva lui Cristos şi a tot ce se numeşte Dumnezeu, pe careDomnul îl va distruge cu strălucirea venirii Sale".

Episcopul J.C. Ryle, care a stat hotărît de partea tradiţiei protestante, nu133

Toate drumurile duc fa Roma?

avea în privinţa aceasta nici o îndoială:„Unitatea fără adevăr este inutilă. Cînd Roma va fi revocat hotărîrile de laTrent şi adaosurile lui la mărturisirea de credinţă, cînd va fi renunţat în modclar şi categoric la închinarea înaintea icoanelor, la închinarea înaintea Mărieişi la transsubstanţiere, atunci, şi numai atunci, va fi venit timpul să vorbimdespre unirea cu ea. Pînă atunci îi chem pe toţi creştinii să se împotriveascăpînă la moarte gîndului reunirii cu Roma".

134

Capitolul 17

Ritmul progresului ecumenicDacă vocile celor care dau alarma au dreptate, atunci nu este timp de pier-

dut. Biserica anglicană a fost atît de preocupată de tema emoţională a ordi-narii femeilor, încît la conferinţa Lambeth din 1988 a votat aproape unanimconfirmarea declaraţiei de la Swanwick din anul precedent, abandonarea Re-formei şi a solidelor ei baze ale credinţei. Anul 1988, cu toate aniversărilelui care ne amintesc de marea noastră moştenire biblică şi de graţia lui Dum-nezeu cu care ne-a ocrotit naţiunea de tirania religiei false, s-ar putea dove-di foarte bine, ca o ironie a soartei, anul hotărîtor pentru protestantism şiReformă în Anglia.

Paşii spre unirea Bisericilor anglicane şi romano-catolice s-ar putea faceacum foarte repede, deşi în faţa unui consens atît de unanim printre lideriianglicani, este de înţeles că Vaticanul îşi doreşte şi aşteaptă un acord finalmai apropiat de concepţiile sale de nestrămutat. Unitatea la vîrf nu poateavansa mai repede decît consensul la bază. Asentimentul arhiepiscopuluiRuncie la conceptul de supremaţie papală şi anunţul său entuziast din Romaîn septembrie 1989 privind „logodna" celor două Biserici în vederea uneiviitoare căsătorii au provocat un şoc multor oameni din Biserică şi din naţi-une. La nivel naţional este nevoie mai întîi de o pauză de odihnă.

La nivellocal nu există o asemenea pauză. Acolo, cu procesul interbise-ricesc şi cu „Deceniul Evanghelizării" în plină desfăşurare, ritmul progresu-lui ecumenic îţi taie răsuflarea. Se încheie şi chiar se semnează acorduri lo-cale cu Biserica romano-catolică. Asemenea acorduri sunt contrare avertiză-rii stricte a Scripturii:

„Dar mai presus de orice, fraţii mei, nu juraţi, nici pe cer, nici pe pămînt, nicicu vreun altfel dejurămînt: ci da al vostru să fie da, şi nu al vostru să fie nu,ca să nu cădeţi sub judecată". Iacob 5:12Un exemplu important a fost semnarea Acordului pentru Coaliţia în vede-

rea Trezirii în Washington DC în iulie 1986. Angajamentul la unitate, sem-nat de bărbaţi ca Bob Mumford, John Wimber şi reconstrucţioniştii GaryNorth şi R.J. Rushdoony, furnizează o politică de neagresiune privind doc-trina şi defineşte bazele pentru liderii bisericilor şi pentru mii de congregaţiidin America. Asemenea linii directoare de „neagresiune" sunt valabile pen-tru marile conferinţe ale Consiliului carismatic internaţional pentru evan-ghelizarea lumii (International Charismatic Consultation on World Evange-lisation), inclusiv Brighton 91.

în oraşe precum Coventry, Winchester şi Guildford, Churches Together aunit marea majoritate a Bisericilor naţiunii prin acorduri ecumenice, eveni-

135


mente speciale, schimb de predicatori, servicii religioase comune, misiuniecumenice şi diferite activităţi ale tineretului. întrebuinţarea comună a bise-ricilor de către anglicani şi romano-catolici care se practică de ani de zile aprimit un nou impuls prin procesul Inter-Church. Organizaţii creştine res-pectate, precum Scriptura Union şi United Bible Society, şi-au legat numelede această unealtă ecumenică şi s-au implicat în misiunea ecumenică în ca-drul Deceniului Evanghelizării. Nunţile interbisericeşti - pînă acum două-zeci de ani o raritate -, avînd ca vedete romano-catolici proeminenţi, au dusla formarea unor grupări ecumenice şi au grăbit procesul ecumenic. Comu-nităţile interbisericeşti iau parte împreună Ia viaţa monahală, la izolare şi laexerciţii spirituale. Pelerinaje făcute la comunităţi ecumenice mult lăudateprecum Taize în Franţa cîştigă recunoaştere în toate sectoarele Bisericii an-glicane.

Oraşul Milton Keynes, care se prezintă drept „primul oraş ecumenic alMarii Britanii", a numit la 1 ianuarie 1991 un preşedinte sinodal ecumenical naţiunii. Pastorul baptist Hugh Cross a devenit „episcop ecumenic în oriceprivinţă, în afară de nume". Primul oraş ecumenic a construit prima bisericăecumenică şi a numit-o „Cristos, Piatra Unghiulară", un edificiu în valoarede 3 milioane de lire sterline de dimensiunea „unei catedrale", care a fostinaugurat de maiestatea sa regina în 13 martie 1992.

„Fie ca această biserică din Milton Keynes să fie o garanţie a angajamen-tului nostru comun, un indicator spre viitorul nostru trăit tot mai mult împre-ună şi un far de speranţă pentru întreaga comunitate", a spus primatul roma-no-catolic, cardinalul Hume, la serviciul de inaugurare. „Un asemenea gîndpur şi simplu nu le-ar fi venit generaţiilor anterioare şi demonstrează cît dedeparte ne-am angajat acum în lucrarea unităţii creştine".

Predica ţinută reginei de cardinal a fost o altă piatră de hotar religioasă (şidin nou o încălcare a jurămîntului depus de regină la întronare) - prima pre-dică ţinută de un romano-catolic unui monarh domnitor de la Reforma pro-testantă.

Convingerea potrivit căreia „creştinii n-ar trebui să facă nimic despărţiţidin ceea ce pot face împreună" i-a determinat pe romano-catolici şi angli-cani să realizeze împreună un program comun de muzică. Dr. Runcie şi car-dinalul Hume au păşit împreună în această iniţiativă interbisericească ca pa-troni sau ocrotitori ai unei „corporaţii a muzicienilor bisericeşti". Noul arhi-episcop George Carey a făcut un pas mai departe. Muzica de tip nou la ser-barea de instalarea a sa în funcţie în aprilie 1991, descrisă ca „ritmuri plă-cute şi cîntece carismatice acompaniate de saxofon, chitară bas şi sintetiza-tor", care a declanşat o controversă naţională privind normele liturgice, este

136

Ritmul progresului ecumenic

o compoziţie a preotului catolic Fr. Ernest Sands, membru al grupării Tho-mas Morus (Catholic Herald, 19 aprilie 1991).

„Semper Eadem", sau o nouă flexibilitate ecumenică?In faţa unei asemenea „colaborări şi angajament reciproc", este instructiv

să reexaminăm baza noii comunităţi şi a planurilor ei impetuoase de a duceEvanghelia la toate naţiunile. Poate că ecumenicii entuziaşti nu sunt conşti-enţi de afirmaţia definitivă a cardinalului Bea făcută la Zurich în 1962: „Bi-serica nu poate face nici o concesie privitoare la dogmă de dragul unităţiicreştine. Totuşi, prin declaraţii făcute în multe alte domenii la viitorul Con-ciliu Ecumenic (Vatican II) ar trebui să se uşureze eforturile spre unitate".

Se pare că declaraţiile includeau printre altele înlocuirea termenului „ere-tic" cu acela de „fraţi separaţi", noul statut al liturghiei nelatine şi obiectivulunei „lumi care e mai mult creştină decît necreştină".

Declaraţiile Bisericii romano-catolice „făcute în multe alte domenii" carefacilitează noua mare strategie a unităţii ecumenice reprezintă o îndepărtaremajoră de la rigiditatea de pînă acum a credinţei ei. Această flexibilitate fărăprecedent în materie de credinţă şi practică semnalează hotărîrea Vaticanuluide a-şi urma consecvent strategia.

De exemplu, recrutarea pentru „preoţie" a fost o problemă în ultimii ani.Un motiv este cu siguranţă acela că într-o lume cu atîtea devieri şi cu atîteaispite, cei care optează sinceri pentru celibat se găsesc cu mult mai greu. Totmai mulţi preoţi îşi părăsesc funcţia ca să se căsătorească. în faţa acesteievoluţii, Vaticanul a pus în mişcare ceea ce s-a numit „o revoluţie tăcută". înMarea Britanie şi Statele Unite, nişte preoţi căsătoriţi, în principal foşti an-glicani, au fost ordinaţi şi li s-a permis cu aprobarea papei să ia parte la li-turghie. Au fost introduse nişte „dispoziţii pastorale" prin care ei au pututintra în Biserica romano-catolică, iar valabilitatea regulamentelor anglicanenu s-a dovedit a fi un obstacol. Există acum preoţi catolici căsătoriţi care îşiau propria parohie.

Aici vedem efectele practice a acestei tactici care priveşte concomitent înambele direcţii. Linia oficială este aceea că papa încă se ţine riguros de regu-la celibatului pentru preoţii săi, iar preoţii căsătoriţi vor fi folosiţi numai în„situaţii deosebite" şi -ca nişte „concesii individuale", care nu au „nici o în-semnătate pentru o dezbatere mai largă în Biserica catolică".

Un alt răspuns la problema numărului tot mai mic s-ar putea găsi pentruultimii ani ai mileniului în „Deceniul Evanghelizării" şi într-un nou „îndemnapostolic post-sinodal" al papei. „Lipsa de preoţi înseamnă naşterea laicilor'şi „lumină verde pentru laici" au fost două dintre temele de bază în Catholic

137


Herald din 3 februarie 1989. Articolul editorial descrie îndemnul apostolical papei Christifideles Laici („Laicii printre cei fideli ai lui Cristos") ca„unind ca niciodată înainte eforturile clerului şi laicilor în sfinţirea lumii".„Evanghelizare 2000", care este punct de interes şi atrage un număr mare delaici catolici angajaţi, va ajuta fără îndoială la rezolvarea problemei.

Ordinarea femeilorFără doar şi poate, decizia din noiembrie 1992 a Sinodului Bisericii angli-

cane de a ordina femei preoţi pare să fie în prezent un obstacol de netrecutpentru unitatea anglicanilor cu Roma. Totuşi, cu atitudinile care se schimbărapid în Iunie, această chestiune, care îi dezbină deja pe catolici, ar puteafoarte bine să cadă pradă noii flexibilităţi ecumenice care s-a dezvoltat dinVatican II. Cît de sigură se va dovedi ancorarea ei în dogma bisericească?Toleranţa recentă arătată faţă de celibat şi preoţii căsătoriţi indică poate caleaspre o schimbare majoră într-un viitor nu prea îndepărtat.* De fapt, existăprecedente de femei preoţi în tradiţia romano-catolică. înainte de Reformă,atît Sf Bridget de Kildaire şi Theodora de Smirna erau preotese; ambeleîndeplineau chiar rolul de episcop.

Cardinalul O'Fiaich, fostul primat al întregii Irlande, a observat în ianua-rie 1989 că „n-ar fi surprins dacă în vreun stadiu viitor Biserica romano-ca-tolică ar avea femei preot... Trebuie să recunosc că dacă mîine Roma ar de-cide ca femeile să fie primite în preoţie, nu mi-ar produce nici cea mai micădificultate" (Catholic Herald, 3 februarie 1989). Cu siguranţă că Bisericaromano-catolică are nevoie de mai mulţi preoţi.

Cu toate acestea, mulţi tradiţionalişti anglicani, după ce-au pierdut bătăliaîmpotriva femeilor preoţi în cadrul Bisericii anglicane, sub stindardul „Pre-ţul conştiinţei", se organizează pentru a continua lupta în altă parte. Un marenumăr dintre ei, conduşi de fostul episcop de Londra, Graham Leonard, vor,potrivit cuvintelor lui, „să se apropie de Roma ca unii care imploră şi fărăaroganţă, întrebînd dacă nu cumva există o cale de a ne păstra identitatea an-glicană şi în acelaşi timp de a fi în legătură cu scaunul sfîntului Petru". Epis-copul Leonard a propus o „prelatură personală", un privilegiu deosebit, carea fost acordat pînă acum numai lui Opus Dei.

în timp ce tradiţionaliştii se fac nevăzuţi în direcţia Romei, liberalii victo-rioşi din Biserica anglicană probabil că vor exercita presiune cu alte schim-bări „progresiste" ale legilor, favorizînd sau cel puţin tolerînd avortul, ho-

* în Statele Unite, o declaraţie importantă de principiu pentru confirmarea politicii romano-catolice în chestiuneafemeilor a primit doar în proporţie de 55,5% adeziunea episcopilor, în loc de cele două treimi de voturi necesare pen-tru aprobare. Urmarea e că ordinarea femeilor a devenit o temă de dezbatere continuă. (Revista Time, 30 noiembrie1992)

138


mosexualitatea şi probabil adulterul. între timp, se vede că Biserica roma-no-catolică, căreia i se alătură nişte anglicani care nu vor să facă compromis,îşi întăreşte atitudinea morală cu noul Catechism publicat în 1992. Bisericaanglicană continuă să se dezintegreze, în timp ce Roma apare tot mai multîn faţa lumii ca adevărata Biserică din această ţară.

Cealaltă chestiune teologică care pare să fie un obstacol pentru „reunifi-carea" Bisericii britanice este întîietatea papală. înainte ca arhiepiscopul deCanterbury, Robert Runcie, să-1 viziteze pe papă în septembrie 1989, se spu-ne că a zis: „Anglicanii încep să recunoască şi să primească favorabil un mo-del de supremaţie papală ca un proiect pentru unitatea cu romano-catolicii".Afirmaţia Dr. Runcie şi vizita sa au avut parte de o reacţie reţinută şi parţialostilă din partea presei. Cu toate acestea, este semnificativ că ea a dus la odezbatere naţională despre Biserică, coroană şi constituţie cum nu mai fuse-se niciodată înainte. Ceea ce fusese cîndva „tabu" este acum deschis discu-ţiei publice; ceea ce era sacrosanct nu mai e sacru. Ne aflăm acum la înce-putul unui proces de reeducare care are de-a face cu diferenţele şi dificultă-ţile de reconciliere între Lambeth şi Roma, între protestanţi şi romano-cato-lici, între întîietatea papală şi monarhie. De la imposibil se ajunge la cevadificil, iar ireconciliabilul este reconciliat. Schimbarea radicală a opiniei pu-blice privind teme ca homosexualitatea, adulterul şi avortul, toate interziseîn Biblie, ilustrează slăbiciunea coloanei vertebrale a opiniei publice.

O monarhie cu o predilecţie deosebită faţă de romano-catolicism şi un gu-vern adecvat, devotat cauzei federalismului european, fără îndoială că vorînvinge dificultăţile care mai rărnîn. Potrivit articolului de fond al ziaruluiSunday Times, 21 ianuarie 1990, un sondaj de opinie făcut la trei luni dupăagitaţia privind întîietatea papală a arătat că aproape jumătate dintre brita-nici sunt de părere că ar trebui să se schimbe legea, astfel încît să permităregelui sau reginei să fie romano-catolici. Un alt articol pe prima pagină înediţia din 14 aprilie 1991 a lui Sunday Telegraph a dezvăluit că Ignatius,stră-străbunicul prinţesei de Wales, ar putea deveni „Sfînt". O asemenea pu-blicitate întărită prin care viitoarea regină este legată de papalitate poateduce la slăbirea împotrivirii faţă de un suveran catolic.

139


Flexibilitatea Vaticanului şi „procesul de catolicizare"Noua flexibilitate a Bisericii romano-catolice influenţată de Vatican II pe

care am examinat-o în acest capitol a fost dovedită şi de adaptarea ritualuri-lor anglicane, inclusiv a împărtăşaniei, la nevoile episcopalienilor [aşa senumesc anglicanii din Statele Unite] americani care au trecut la catolicism,încurajaţi de atitudinea conciliatoare a Romei, anglicani deziluzionaţi, şocaţişi răniţi de decizia Sinodului Bisericii anglicane de a răsturna o tradiţie de2000 de ani prin introducerea preoţilor şi episcopilor femei, trec pretutindeniîn lume la romano-catolicism. Desigur că asemenea treceri nu sunt împiedi-cate de atitudinea cîtorva dintre liderii liberali ai Bisericii. Richard Harris,episcop de Oxford, a descris trecerea unui preot anglican la Biserica roma-no-catolică nu ca pe o „apostazie", ci ca pe oportunitate de a servi în altă par-te a familiei lui Dumnezeu (Church of England Newspaper, aprilie 1989).

Toate acestea plasează Biserica romano-catolică într*o poziţie foarte pu-ternică, iar prin ecumenismul care se dezvoltă atît de puternic pe plan local,are şansele „să se grăbească încet".

Viteza tot mai mare a mişcării ecumenice, sau ceea ce evanghelicii dinsecolul 19 au numit „procesul de catolicizare", se reflectă în schimbareapracticilor bisericilor locale. Marea majoritate a bisericilor anglicane îşi con-centrează închinarea asupra Euharistiei, numită şi Sfînta împărtăşanie, maidegrabă decît asupra explicării Cuvîntului lui Dumnezeu. Păstrarea sacra-mentului este larg răspîndită în Biserica anglicană, iar cultul lui devine totmai obişnuit printre bisericile evanghelice. De exemplu, biserica din satulChalfont St. Peter, Buckinghamshire, care nu este neapărat considerată înregiune ca facînd parte din „High Church" [acele biserici anglicane care aupăstrat multe practici şi o mare parte din liturghia romano-catolică], a pus oplăcuţă pe uşa bisericii pe care scrie: „Dacă intri în această biserică, nu uitacă Domnul Iesus Cristos este aici: El este prezent şi merită închinarea noas-tră sub forma sfîntului sacrament păstrat pentru Sfînta împărtăşanie. înge-nunchează şi închină-te înaintea Lui!"

Amvoanele dispar, reapar altarele, sunt reintroduse crucifixurile, confe-sionalele şi „locurile sfinte", şi tot mai mulţi clerici se lasă numiţi „părinte".

„Şi pe nimeni de pe pămînt să nu numiţi părinte al vostru, căci unul singureste Părintele vostru, şi Acesta este în cer". Matei 23:9Mariolatria (închinarea la Măria) nu mai este limitată la „High Church".

O închinare crescîndă înaintea Doamnei Noastre în bisericile „protestante"este o trăsătură importantă a Mişcării ecumenice. Nu mai puţin de 180 debiserici anglicane au lăcaşuri închinate „Doamnei Noastre de Walsingham".Catedrale ca cea din Carlisle, Chester şi Chichester celebrează la adăpostul

140


noii liturghii anglicane ceva ce se poate interpreta pe drept ca fiind sacrifi-ciul de la liturghie. Pelerinaje interbisericeşti şi interreligioase sunt organi-zate în număr tot mai mare, pe măsură ce adepţii îşi caută rădăcinile dinaintede Reformă. Nici Mişcarea New Age nu este lăsată afară, iar Glastonbury, uncentru pentru activităţi oculte şi păgîne, atrage poate cel mai mare număr depelerini. în 1988, liturghia ecumenică de celebrare a o mie de ani de la moar-tea Sfîntului anglican Dunstan a atras în Glastonbury vreo 14.000 de pele-rini sub conducerea arhiepiscopului de Canterbury.

Aşa cum am văzut, mijloacele de informare în masă au un rol foarte im-portant în continuarea „procesului de catolicizare" al mişcării ecumenice. Li-deri ecumenici de frunte apar regulat în ziare şi la televiziune. De exemplu,cardinalul Worlock a fost persoana principală în emisiunea BBC-ului „Songsof Praise" din septembrie 1988 care s-a ocupat cu dimensiunea ecumenică apelerinajului din Walsingham. Tot el a fost cel care a celebrat liturghia de lacatedrala din Liverpool, transmisă în direct la postul de televiziune ITV dupădezastrul de pe stadionul de fotbal din Hillsborough în anul 1989. Worlockşi episcopul anglican David Sheppard, numiţi deseori în presă în mod afec-tuos „Tweedledum şi Tweedledee", au făcut probabil mai mult pentru cauzaecumenică decît oricine altcineva în ţară. Episcopul Sheppard, un fost căpi-tan al echipei engleze de cricket, şi arhiepiscopul Worlock croiesc drum pen-tru alianţe ecumenice şi au scris împreună o carte numită Better Together(Mai buni împreună).

Marele predecesor al episcopului Sheppard pe Scaunul din Liverpool, J.C.Ryle, care a prevăzut succesul procesului de catolicizare din secolul 20, nuconsidera că este mai bine împreună. Pentru el, fidelitatea sa de episcop faţăde Articolele de credinţă ale Bisericii anglicane nu era negociabilă.

141

Capitolul 18

Pace şi „Evanghelizare 2Q00"Tema păcii apare continuu pe ordinea zilei. O majoritate mondială cres-

cîndă îl vede pe papa Ioan Paul II ca cel mai mare pacificator din zilele noas-tre, iar oamenii aşteaptă cu o nouă speranţă de la Roma pace prin unitate.Acesta este omul care poate readuce împreună religiile şi ideologiile din lu-me aflate altădată în conflict, şi tot mai mulţi creştini sunt convinşi de fap-tul că el va face lucrul acesta sub stindardul lui Cristos.

Se pare că ei vor fi dezamăgiţi. Măria, „Mama lui Dumnezeu", este ceacare i-a vorbit papei despre pace. Prin apariţiile ei în Fatima, Medjugorje şiîn alte părţi, ea, „Regina Păcii", promite continuu pace prin rugăciune, post,practicare fidelă a mătăniilor şi stăruinţă în practicarea sacramentelor.

Biblia avertizează tot mereu despre falsa pace pe care o va aduce Anti-cristul:

„Pentru că ei înşaîă poporul Meu şi spun: Pace, cînd totuşi nu este pace".Ezechiel 13:10„Credeţi că am venit să aduc pace pe pămînt? Vă spun: Nu, ci mai degrabădezbinare". Luca 12:51Suntem învăţaţi să ne rugăm pentru pacea Ierusalimului. Pacea pe care a

promis-o Domnul va veni numai atunci cînd vine El însuşi.Sub conducerea preotului luteran şi liderului carismatic Harald Bredesen,

prieten şi mentor spiritual al lui Pat Robertson, conducătorul postului de te-leviziune CBN, au fost făcute - şi anunţate în public - planuri ca papei IoanPaul II să i se înmîneze în faţa unor conducători politici din toată lumea Pre-miul Prinţul păcii, în cadrul unei ceremonii din Washington în 1990, inau-gurîndu-se astfel Deceniul Evanghelizării. Totuşi, în final lucrul acesta nus-a întîmplat. Poate să fi fost pur şi simplu o testare a reacţiei faţă de un lucruextrem de controversat: dacă aşa este, atunci e numai o chestiune de timpînainte ca lucrul acesta să fie înfăptuit cu adevărat. Reacţiile la acest anunţau fost din păcate neînsemnate. Singura decernare anterioară a acestui pre-miu a fost în 1980 lui Anwar Sadat, preşedintele Egiptului, care a fost asasi-nat la scurt timp după aceea.

„Prinţul Păcii" este propus ca un alt titlu dat „Sfîntului Părinte". în Scrip-tură, acest titlu îi aparţine numai Domnului nostru Iesus Cristos, şi însuşirealui în mod ilegal este şocantă pentru creştini, care văd folosirea unuia dintrecele două titluri pentru vreun om ca blasfematoare. Este de asemenea in-structiv să ne amintim că împăratul etiopian Haile Selasie n-a mai trăit multdupă ce s-a autoproclamat „Leul lui Iuda".

Protestant Truth Society a dat o definiţie a blasfemiei: „în Scriptură, blas-

142

Pace şi „Evanghelizare 2000"

femia nu înseamnă atît de mult vorbitul împotriva lui Dumnezeu cît asuma-rea sau arogarea unor atribute divine ori a unei puteri divine acolo unde nuexistă o pretenţie îndreptăţită la ele".

Nişte romano-catolici foarte respectaţi ca Maica Tereza din Calcutta şipreşedintele polonez Lech Walesa sunt folosiţi de Vatican ca să contribuie larăspîndirea temei păcii şi să promoveze planul de a evangheliza pămîntul.Amîndoi, ca şi Dalai Lama, au primit Premiul Nobel pentru pace.

„Deceniul" şi avîntul pe care-1 capătă pe globAvîntul căpătat de „deceniu" ca parte a procesului interbisericesc creşte

odată cu contopirea dintre iniţiativele romano-catolice şi anglicane. Aceastăcontopire, care oferă inevitabil o Evanghelie despre care secretarul Consiliu-lui Protestant Unit, anglicanul John Shearer, a zis că „nu mai e nici o Evan-ghelie", are binecuvîntarea conducerii denominaţiunilor principale. O scri-soare adresată lui Eastern Daily Press, în Suffolk, ilustra modul în care seface contopirea „iniţiativelor ,protestante' şi romano-catolice". Scrisoarea,semnată de episcopul anglican de Norwich şi episcopul romano-catolic dinEast Anglia, chema la rugăciune pentru „programul de zece ani de aprofun-dare, lărgire şi împărtăşire a credinţei noastre, cunoscut sub numele de Dece-niul Misiunii sau (!) Deceniul Evanghelizării".

„Deceniul Evanghelizării", cunoscut ca Evanghelizare 2000, a fost lansatîn Marea Britanie în 6 ianuarie 1991, concomitent cu „Deceniul Misiunii".Binecuvîntată în mod oficial la liturghia privată a lui Ioan Paul II în 23 iunie1987, „Evanghelizare 2000" îşi va atinge punctul culminant în ziua de Cră-ciun a anului 2000, cînd papa speră să vorbească la cinci miliarde de oameniîntr-o transmisiune prin satelit.

Fr Tom Forrest a declarat că obiectivul Deceniului Evanghelizării este sădea lui Iesus Cristos drept cadou la aniversarea de 2000 de ani o lume careeste mai mult creştină decît necreştină. Biserica anglicană şi grupările reli-gioase independente (Free Church) nu s-au pronunţat într-un mod atît denebiblic de concret asupra numărului de convertiri probabile, dar au confir-mat scopul de a îndeplini Marea Trimitere „de a predica întregii lumi Evan-ghelia*' (Marcu 16:15).

Campania este pusă la punct cu grijă prin includerea sectoarelor cheie dinVatican. Majoritatea ţărilor au un Comitet Naţional de Serviciu care trimiterapoarte Vaticanului. Tom Forrest conduce biroul din Roma împreună cu unalt american, Ken Metz, conducătorul biroului Reînnoirii carismatice cato-lice; dar, aşa cum a zis Forrest în 1989, indicînd spre sprijinul foarte maredat acestui proiect: „Totul îşi primeşte acum îndrumarea din partea secreta-

143


rului de stat, cardinalul Agostino Casaroli, şi din partea Secretariatului Vati-canului pentru Unitate Creştină".

în adunări mari, precum Acts '86, Congresul din 1987 ţinut în New Or-leans, în 1988 în Chicago, Berlin, şi „Washington pentru Iesus", în 1990 înIndianapolis şi Berna, alţi lideri carismatici, precum John Wimber, BobMumford, Larry Christenson, Vinson Synan şi Michael Harper au dat Vati-canului acelaşi mesaj, şi anume că sunt uniţi cu romano-catolicii în planul dea evangheliza lumea. Ei au dat de asemenea un avînt considerabil lansăriimişcării „Evanghelizare 2000" printre pentecostali şi carismatici.

Conferinţa din Brighton din iulie 1991 cu motto-ul „Ca lumea să creadă"a fost descrisă de organizatorii ei, printre care se aflau preşedintele MichaelHarper, Dr, Vinson Synan, Larry Christenson, Fr. Tom Forrest şi romano-ca-tolica Kim Kollins, ca în stare să „furnizeze cel mai mare potenţial astăzipentru atingerea obiectivului de evanghelizare a lumii în următorul deceniu".

Pastorul Ron Smith, de la organizaţia cu sediul în Kent Fishers Fellow-ship, a exprimat îngrijorarea profundă a multor evanghelici că euforia i-arputea face pe unii să renunţe la barierele sau rezervele pe care le-ar avea.„Cred", a scris el în ianuarie 1991, „că la Brighton va exista o unitate a ini-mii şi a sentimentelor. Grupul de închinare se va îngriji de lucrul acesta. Vafi o fervoare sinceră atunci cînd delegaţii la conferinţă vor cînta ,Iesus eDomn'. Unii vor ridica mîinile în sus, se vor legăna, vor cădea pe spate sauvor dansa. Vor exista lacrimi autentice de bucurie cînd unii vor avea comu-niune cu cei cu care n-au avut-o niciodată înainte. Cu toate acestea, ea nu vafi o unitate în Evanghelie. Va fi acel fel de unitate emoţională în ultima searăa concertului de promenadă, cînd mii de oameni cîntă ,Land of Hope andGlory'" {Newsweek - Fishers Fellowship, 96 Plaiston Lane, Bromley, Kent,ian. 91).

Un mare număr de lideri evanghelici din toată lumea au luat parte la aldoilea Congres internaţional pentru evanghelizarea mondială, Lausanne II.Această conferinţă, care s-a ţinut în Manila în iulie 1989, s-a străduit, con-form programului ei, „să coordoneze o mulţime de strategii care au fost for-mulate pentru evanghelizarea lumii pînă în anul 2000". Primul congres de laLausanne din 1974 a invitat cinci lideri ai WCC [Consiliul Mondial al Bise-ricilor] şi trei preoţi romano-catolici ca observatori (FEA News and Views,iulie/august 1974).

Deşi Biserica romano-catolică nu este una dintre cele 317 Biserici mem-bre ale Consiliului Mondial al Bisericilor, romano-catolicii joacă un rol ma-jor în lucrarea Consiliului. Personalul WCC se compune din reprezentanţi ai89 de Biserici membre, dar cam 25% aparţin unei singure Biserici, şi anume

144

Pace şi „Evanghelizare 2000"

Bisericii romano-catolice. Mai mult, Vaticanul desemnează 12 din cei 120de membri ai Comisiei WCC pentru Credinţă şi Ordine şi a trimis 23 deobservatori la A şaptea Adunare întrunită recent la Canberra, Australia, înfebruarie 1991. Această Adunare, cu tema ei „Vino, Spirite Sfinte, reînno-ieşte întreaga creaţie", a netezit terenul pentru promovarea altor religii şi înscopul unei religii mondiale unice.

A-l urma pe liderNişte protestanţi de seamă, printre care James Packer şi Charles Colson,

scriu în publicaţii creştine, precum revista New Covenant, importantul peri-odic al Reînnoirii catolice. Aceste reviste promovează simultan aspecte alecredinţei catolice, printre care mătăniile, apariţiile de la Medjugorje şi rugă-ciunile adresate Măriei şi sfinţilor, în timp ce face concomitent publicitatepentru „Evanghelizare 2000" şi pentru „Deceniul Evanghelizării", dezvol-tîndu-se impetuos pentru această acţiune mondială de evanghelizare.

John Wimber, un lider foarte respectat şi cu foarte mare influenţă printrecreştinii carismatici, a fost folosit în felul acesta. Un articol scris de el în edi-ţia din iunie 1988 a lui New Covenant, la tema „De ce o iubesc eu pe Măria",subliniază: „Credinţa ei este un model pentru credinţa noastră". Articolul luia apărut lîngă un alt articol avînd acelaşi titlu „De ce o iubesc eu pe Măria",în care Măria e înfăţişată ca Mama care răspunde rugăciunilor celor credin-cioşi.

Ca un sprijinitor entuziast al ecumenismului, John Wimber, care pune unaccent deosebit p$ semne şi minuni în lucrarea lui, s-a exprimat foarte pozi-tiv în favoarea evanghelizării făcute de romano-catolici: „Deoarece papaIoan XXIII a convocat Conciliul Vatican II şi s-a rugat: ,Vino, Spirite Sfinte,avem nevoie de o nouă zi de Rusalii', în Biserică a avut loc o explozie", azis el (John Wimber: MC510 Manual, Fuller Seminary, California).

John Wimber a recomandat cu tărie un grup de profeţi de tipul celor dinVechiul Testament, avînd sediul în Kansas City, locul de întrunire al primeimari conferinţe ecumenice pentru Reînnoire. Aceşti „profeţi din Kansas Ci-ty", despre care s-a spus că au prezis cu succes cutremure de pămînt şi sece-te, care au profeţit şi o trezire mondială şi ale căror profeţii nu s-au limitatdeloc la afirmaţiile Sfintei Scripturi, au produs dezbinări în Biserica caris-matică. în Marea Britanic, lucrarea lor a fost favorizată de episcopul DavidPytches. După ce doi dintre ei, profeţii Paul Cain şi Bob Jones, au fostprezentaţi în biserica Holy Trinity din Brompton, Londra [unul dintre preoţiiacestei biserici anglicane este Nicky Gumbel, autorul renumitului curs ecu-menic de evanghelizare Alfa, prezent şi în România], iar Paul Cain i s-a ală-

145


turat în lucrare pastorului R.T. Kendall de la Westminster Chapel, au primitconfirmarea lui Terry Virgo, Roger Forster, Gerald Coates, Lynn Green,Sandy Miliar, David Pytches şi alţi lideri carismatici.*

Fireşte că aceşti profeţi nu au confirmarea Scripturii:„Dumnezeu, după ce a vorbit în trecut părinţilor noştri prin profeţi, în multerînduri şi în diferite feluri, acum, la sfîrşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul,pe care L-a desemnat moştenitor al tuturor lucrurilor". Evrei 1:1-2

Viziune: A.Dumnezeu 2000Multe biserici şi adunări locale au o viziune pentru creştere în secolul 21

şi sunt gata să participe la evanghelizarea ecumenică în anii ce vin. Metodelemoderne de marketing sunt acum la modă, şi adunărilor li se vorbeşte multdespre „strategie", „planificarea creşterii" şi „viziune" cu cifre fixate de con-vertiri în anii 1990. In organizaţii evanghelice proliferează noi „mărci de fa-brică", cum ar fi „Ţel 2000" {Target 2000\ „Credinţă 2000" (Faith 2000),„Viziune pentru secolul 21" (Vision 2Ist Century), „Numărătoare inversă2000" (Countdown 2000), „Lumină 2000" (Lumen 2000), „Misiune 2000"(Mission 2000), Reaching the World 2000 şi „Mişcarea de evanghelizare alumii AD 2000" (AD 2000 World Evangelization Movement).

Anul 2000 este de mare importanţă şi pentru adepţii Noii Ere (New Age).Potrivit gîndirii New Age, epoca Bisericii, întrucît echinocţiul de primăvarăstă acum sub semnul Peştelui (Pisces), se va deplasa în anul 2000 spre eraVărsătorului (Aquarius) şi sfîrşitul tuturor luptelor de pe pămînt. Era Vărsă-torului este un alt nume pentru New Age, văzut de unii observatori ca o altămanevră de înşelare născocită de Contrareformă care să-i facă pe copiii luiDumnezeu să slăbească vigilenţa, să cadă pradă gîndirii „futuriste" şi să-1aştepte pe Anticrist de abia în viitor.

* Amănunte despre „profeţii din Kansas City" sunt date în cartea lui Wolfgang Buhne apărută la Editura Agape subnumele de „Vin profeţii" - n. ed.

146

Capitolul 19

Profeţia biblică şi AnticristulSunt conştient că cititorul, în ciuda tuturor dovezilor, a lecţiilor date de

istorie şi a mărturiilor depuse de oameni mari, nu va recunoaşte deplin rolulRomei şi căile care conduc într-acolo, dacă nu-i deschide Dumnezeu ochiiprin Cuvîntul Său. O înţelegere a interpretării profeţiei biblice aşa cum auavut-o reformatorii şi cei care au înfruntat Roma înainte şi după aceea esteprin urmare o componentă esenţială a acestei cărţi.

Mulţi comentatori protestanţi arată faptul că interpretarea profeţiei bibliceeste acum aproape complet „futuristă", un sistem despre care cred că a fostdezvoltat de străluciţii teologi iezuiţi Ribera şi Bellarmine după Conciliuldin Trent, De atunci, aşa spun ei, futuriştii creează atîtea modele de gîndireşi sisteme escatologice, încît şcolile teologice nu reuşesc să le prelucreze atîtde repede. Concepţia că Anticristul va veni în viitor şi că deci pasaje dinScriptură care se referă la el nu sunt pentru astăzi au subminat credinţa unorcreştini fideli Bibliei, consideră ei, şi este motivul principal pentru care atîtde puţini recunosc funcţia papalităţii în Scriptură ca fiind Biserica falsă cares-a opus credinţei adevărate timp de aproape 1500 de ani.

Alţii protestanţi nu sunt de acord cu faptul că accentul pe un Anticrist vi-itor distrage atenţia creştinilor de la ereziile Romei. „Mii, ba chiar zeci demii de credincioşi fideli Bibliei care cred într-o persoană viitoare, Anticrist,se opun cu toate puterile Romei", spune Michael Penfold, un om de afaceridin Bicester. „Iezuiţii nu le-au subminat credinţa, întrucît Biblia spune căerau mulţi anticrişti în zilele apostolilor".

Cu toate acestea, nu intră în discuţie faptul că futurismul şi preterismul auavut un impact proftind asupra şcolilor biblice şi asupra amvoanelor în tim-pul secolului 20 şi mai ales în secolul 19. Aceste teorii au fost răspîndite deiezuiţi ca instrumente puternice ale Contrareformei, curînd după Conciliuldin Trent, dar au avut totuşi puţină influenţă pînă în secolul 19. „SocietateaAdevărului" (Truth Society) romano-catolică a definit după cum urmeazăcele două şcoli de interpretare a Scripturii:

„Şcoala preteristă fandată de iezuitul Alcazar în 1614 explică Apocalipsa princăderea Ierusalimului în anul 70 sau prin căderea Romei păgîne în 410...Şcoala futuristă, fondată de iezuitul Ribera în 1591, îl aşteaptă pe Anticrist,Babilonul şi templul reconstruit în Ierusalim la sfîrşitul dispensaţiei creştine".Futurismul şi preterismul iezuit, în contrast cu concepţia predominantă pe

atunci a creştinilor, cunoscută acum ca fiind concepţia „istoricistă" sau isto-rică, au avut la origine scopul de a-1 despărţi pe Anticrist, „omul păcatului",„cornul cel mic" şi „mama prostituatelor" de aici şi acum şi de istoria medi-

147


evală şi modernă. Cu ajutorul acestor interpretări s-a reuşit excluderea com-pletă a cincisprezece secole de papalitate din înţelegerea profeţiei bibliceprin faptul că s-a mers pînă la începuturile Bisericii catolice în secolul 5 şiapoi prin proiectarea dincolo de zilele noastre într-un viitor nedefinit.

Concepţia „istoricistă" sau istorică vede profeţiile lui Daniel, Paul şi loanca reprezentînd deplin şi fidel întregul curs al istoriei creştine. Ea vede înRoma, care se prezintă ca Biserica Universală, prostituata ce pozează ca Mi-reasă a lui Cristos, şi identifică „cornul cel mic" din Daniel 7, „omulpăca-tului" din 2.Tesaloniceni 2 şi „Mama Prostituatelor" din Apocalipsa 17-18cu papalitatea şi falsa Biserică.

„în predicile bărbaţilor de la care a pornit Reforma protestantă ies în evi-denţă două mari adevăruri", scrie comentatorul biblic american Ralph Woo-drow; „cel drept va trăi prin credinţă, nu prin faptele Bisericii romano-cato-lice, iar papalitatea este Anticristul Scripturii. Predicarea lor era un mesajpentru Cristos şi împotriva lui Anticrist. întreaga reformă se bazează peaceastă dublă mărturie". Iain Murray, în mult respectata lui carte The Pu-ritan Hope (Speranţa puritanilor), îi descrie pe reformatori ca „unanimi înconvingerea că sistemul papal este atît omul păcatului, cît şi curva babiloni-ană despre care ne avertizează Scriptura. Roma era marele Anticrist, şiaceastă convingere era atît de înrădăcinată, încît doar în secolul 19 a fostpusă în mod serios de către evanghelici sub semnul întrebării" (Iain Murray:The Puritan Hope, Banner of Truth).

„Mii de martiriuri au sigilat mărturia depusă împotriva Anticristului pa-pal", a spus Grattan Guinness la sfîrşitul secolului 19, „şi pe această mărturiese bazează Reforma. A o respinge înseamnă a respinge temelia celei mai no-bile şi mai divine lucrări care a fost făcută vreodată în această lume din ziuaCincizecimii înainte" (Dr. H. Grattan Guinness: Românism and the Refor-mation, Focus Christian Ministries: Orchard Road, Lewes, East Sussex).

Cornul cel mic din DanielReformatorii au identificat papalitatea cu cornul cel mic din Cartea Daniel

care îi persecută pe sfinţi. John Wycliffe a întrebat: „De ce este necesar caîn necredinţă să căutăm un alt Anticrist? în al şaptelea capitol din Daniel,Anticristul este descris plastic prin imaginea unui corn care se va ivi pe vre-mea celui de-al patrulea imperiu şi-i va distruge pe sfinţii Celui Preaînalt"(Leroy Froom - The Prophetic Faith ofOur Fathers).

Reformatorii credeau, ca mulţi creştini astăzi, că micul corn din Daniel 7a crescut din al patrulea animal sălbatic, Imperiul Roman, şi a apărut bruscprintre cele zece regate în care era împărţit Imperiul Romei. Micul corn s-a

148

Profeţia biblică şi Anticristul

arătat cu totul altfel decît celelalte regate; papalitatea a predns atît putere spi-rituală, cît şi pămîntească. Cornul cel mic are o gură care vorbeşte lucrurifoarte mari siva vorbi lucruri mari împotriva Celui Preaînalt, De-a lungulsecolelor, papalitatea a emis neîncetat pretenţii la stăpînirea asupra lumii careprezentantă a lui Cristos şi a insistat că nu există salvare în afara Bisericiiromano-catolice (Bonifaciu VIII: Unam Sanctam). De asemenea, ea a pre-tins că vorbeşte în mod infailibil în chestiuni de credinţă şi doctrină, uzur-pînd autoritatea lui Dumnezeu şi contrazicîndu-I Cuvîntul.

în viziunea lui Daniel, cornul cel mic avea ochi, im privirea lui era maiîndrăzneaţă decît cea a tovarăşilor săi. Papa, care pretinde că deţine cheileRegatului cerului, supraveghează mai mulţi oameni ca orice alt lider de pepămînt. El este astăzi răspunzător pentru vreo 900 de milioane de suflete.

Cornul cel mic a făcut război cu sfinţii şi i-a învins,., şi îi va nimici pesfinţii Celui Preaînalt. Mulţi cred că această parte a profeţiei s-a împlinit înmod cuprinzător în multe secole de persecuţie papală nemiloasă a creştinilorfideli Bibliei; în Evul Mediu, în timpul Inchiziţiei şi pînă la Revoluţia Fran-ceză. Minorităţile evanghelice, care nu mai sunt numite de papalitatea actua-lă „eretici", ci „secte fundamentaliste", sunt persecutate şi astăzi în cîtevaţări romano-catolice.

Cornul cel mic va îndrăzni să schimbe vremuri şi legi. Papalitatea aschimbat nu numai legile omeneşti, dar şi pe cele divine. Ea a anulat şi abro-gat legile regilor, împăraţilor şi, relativ recent, în 1870, a pretins, sfindîndScriptura, că este infailibilă. Ea şi-a luat libertatea de a anula căsătoriile şide a ordina o „preoţie" celibatară în locul modelului biblic de pastori căsăto-riţi. Şi vremurile s-au schimbat. Calendarul papei Grigore a înlocuit calen-darul împăratului Iustinian. Au fost introduse tot felul de zile ale „sfinţilor",şi avem „liturghia lui Cristos" [în engleză Christ's mass] sau Crăciunul [înengleză Christmas] ca să celebreze naşterea Domnului nostru, şi sărbătoareazeiţei păgîne Astarteea [Easter] ca celebrare a morţii şi învierii Sale.

„Omul păcatului" şi Misterul nelegiuiriiCartea specială, „pontificală" folosită pentru serviciile religioase în bise-

rica Sf. Petru din Roma se adresează pontifului respectiv cu înspăimîntătoa-rele cuvinte: „Domnul Dumnezeu Papa". Scriind creştinilor din Tesalonic,Paul descrie „omul păcatului", „fiul pierzării":

... Va fi arătat omul păcatului, fiul pierzării, care se împotriveşte şi se înalţăpe sine mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau obiect de închinare, aşaîncît stă ca Dumnezeu în templul lui Dumnezeu, arătîndu-se pe sine că esteDumnezeu. 2.Tesaloniceni 2:3-4

149


Pare să fi existat un consens remarcabil în înţelegerea pe care au avut-oPărinţii Bisericii şi reformatorii în aşezarea pe aceeaşi treaptă a cornului celmic cu omul păcatului revelat de Paul în a doua scrisoare către tesaloniceni.Ei credeau că omul păcatului şi misterul nelegiuirii (impietăţii) - aflat dejala lucru în zilele lui Paul - va urma după căderea Imperiului Roman.

Căci misterul nelegiuirii e deja la lucru; trebuie doar ca cel care îl restringesă fie luat din cale, şi atunci va fi arătat cel Nelegiuit.., 2.Tesaloniceni 2:7-8

Encyclopaedia Britannica consemnează că în timpul acelor prime secole,„creştinii au crezut în mod universal că puterea care întîrzia arătarea lui An-ticrist era Imperiul Roman". Pe vremea aceea, precum şi astăzi pe scară lar-gă, s-a înţeles că apostolul a scris tesalonicenilor în mod misterios desprerestrîngerea lui Anticrist că „trebuie doar ca cel (nu Cel, aşa cum conţinunele versiuni biblice) care îl restrînge încă să fie luat din cale", pentru că sereferea la Roma Imperială. Dacă el ar fi fost mai explicit şi şi-ar fi exprimatconvingerea că Imperiul Roman, care îl restrîngea pe Anticrist, ar fi căzut laun moment dat, el i-ar fi adus pe creştini, în special pe cei din Tesalonic, înconflict cu puterea conducătoare.

Martori ai adevăruluiWycliffe, Tyndale, Luther, Calvin, Cranmer; în secolul 17, Bunyan, tradu-

cătorii Bibliei King James şi bărbaţii care au publicat Confesiunile de cre-dinţă de la Westminster şi cea baptistă; Sir Isaac Newton, Wesley, White-field, Jonathan Edwards şi, mai recent, Spurgeon, episcopul J.C Ryle şi Dr.Martyn Lloyd-Jones; aceşti bărbaţi printre nenumăraţi alţii au văzut cu toţiifuncţia papalităţii ca fiind Anticristul, care este în locul lui Cristos, noua faţăa străvechiului păgînism care e Misterul Babilon în Biblie. Ei au văzut toateacestea în Scriptură, Cuvîntul lui Dumnezeu a devenit pentru ei o revelaţieplină de viaţă. Ei au văzut falsa Mireasaă, Curva sau Prostituata care va fijudecată la sfîrşitul istoriei, aşa cum se descrie în Apocalipsa 17:1-6:

îţi voi arăta judecata marii curve care stă pe ape multe, cu care regii pămîn-tului au curvit, iar locuitorii pămîntului au fost făcuţi să bea din vinul curvieiel Astfel, el m-a dus în spirit în deşert: şi am văzut o femeie şezîndpe un ani-mal colorat în stacojiu [roşu-aprinsj, plin de nume blasfematoare, avînd şaptecapete şi zece coarne. Şi femeia era îmbrăcată în purpură şi stacojiu, şi împo-dobită cu aurt pietre preţioase şi perle, avînd în mînă o cupă de aur plină degrozăvii şi necurăţenia curviei ei, şi pe fruntea ei era scris un nume: MISTER,BABILONUL CEL MARE, MAMA CURVELOR ŞI GROZĂVIILOR PĂMÎN-TULUI. Şi am văzut femeia beată de sîngele sfinţilor şi de sîngele martirilorlui lesus; şi cînd am văzut-o, m-am minunat foarte tare.

150

Profeţia biblică şi Anticristul

Reformatorii au recunoscut adevăratul caracter al sistemului roman şi auştiut că trebuie să stea cu claritate împotriva lui. Dacă atunci au avut drep-tate să creadă aşa, atunci şi azi au dreptate. Cuvîntul Iui Dumnezeu nu seschimbă.

Aceştiau erau bărbaţii despre care unul dintre ei, John Knox, a depus măr-turie că „iubeau venirea Domnului". Toţi au simţit imens povara sufletelorcelor aflaţi în sclavia unui asemenea sistem rău şi corupt, închişi în ceea ceMartin Luther a numit „captivitatea babiloniană a Bisericii".

Reformatorii şi moştenitorii lor au fost învăţaţi mari care cunoşteau Cu-vîntul lui Dumnezeu şi pe Spiritul Sfînt ca un învăţător viu. Ei au recunos-cut şi au identificat interpretările greşite ale profeţiei biblice şi înşelăciunilesavante ale iezuiţilor şi Contrareformei, şi „aw luptat cu ardoare pentru cre-dinţa dată sfinţilor o dată pentru totdeauna" (Iuda 3). Ei ştiau că este res-ponsabilitatea tuturor creştinilor să vegheze, şi nu numai cîţiva, care au o„chemare profetică" specială. Din perioada imediat după Reformă şi pînă lasfîrşitul secolului 19, interpretarea lor istorică privind Anticristul s-a găsit înmajoritatea comentariilor biblice. Astăzi nu mai este aşa. De fapt, nu cu-noaştem nici un comentariu biblic publicat în ultimii cincizeci de ani care săadopte această poziţie.

151

Capitolul 20

Consecinţa ecumenicăTrăim într-o vreme dificilă pentru creştini, o vreme de indiferenţă masivă

a societăţii faţă de Evanghelie. Creştinismul liberal care neagă marile ade-văruri ale credinţei, critica Bibliei şi noua hermeneutică printre teologi; ex-tinderea rapidă a islamismului şi a altor religii mondiale; creşterea mormo-nilor, a Martorilor lui Iehova şi a altor secte, ca şi marşul înainte al comuni-tăţilor multireligioase şi periculoasa mişcare New Age; toate acestea slăbescputerile copiilor lui Dumnezeu.

Sunt atîtea bătălii de dat şi atîţia duşmani de înfruntat, încît se înţelege,urmaşii lui Cristos aspiră să se alăture celor care cred hotărît în Naşterea dinfecioară şi în înviere, precum şi cu a celor care au poziţii clare privind ches-tiunile sociale majore.

Mişcarea carismatică, cu vindecările, cu semnele şi minunile ei, cu unita-tea impresionantă între denominaţiuni şi aparenta căldură şi bucurie întremulţi dintre adepţii ei, pare să aibă puterea de a lupta lupta cea hună. Darparabolele din Matei 13, acelea cu semănătorul, cu griul şi zizania, ne rea-mintesc că Biserica nu arată aşa. Nu totul este aşa cum pare să fie. Majori-tatea celor care „se predau Domnului" cu bucurie nu au rădăcini, ci sunt co-pleşiţi de confortul şi plăcerile lumii, şi de obicei cad de la credinţă de abiacînd calea devine grea. Ei pot continua să joace rolul principal în biserică, săaciucă laude, să se roage şi să profeţească, dar caută să servească atît lumea,cît şi pe Dumnezeu,

„Calea care duce la viaţă este îngustă şi puţini sunt cei ce o află". Matei 7:14

Urmările practice aîe tuturor acestor lucruri pentru indivizi şi pentru bise-rici sunt desigur dureroase şi neplăcute. Provocarea care se află înaintea pro-testanţilor în ultimii ani ai secolului şi ai mileniului e de a reafirma adevăai-riîe biblice şi de a proclama necesitatea unei noi reforme. Trezirea prin Spi-ritul Sfînt este ceea ce cere fierbinte în rugăciune orice biserică temătoare deDumnezeu. Nevoia de pocăinţă înaintea lui Dumnezeu şi de rezistenţă faţăde învăţătura greşită cu adevărul scriptural sunt recunoscute pe scară largă.

Martyn Lloyd-Jones, care a simţit o mare povară pentru cei prinşi în laţulsistemului sacramental şi preoţesc, a înţeles că echilibrul spiritual se poatemenţine numai atunci cînd învăţătura biblică sănătoasă este legată de expe-rienţa puterii şi darurilor date de Spirit. El a fost profund tulburat de un creş-tinism sec, intelectual, critic şi înfricoşat, care respinge orice experienţă şiplinătate a ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu prin Spiritul Său. în opinia sa, pen-tru trezire sunt necesare atît reforma, cît şi reînnoirea.

Puterea lui Dumnezeu şi lucrarea Spiritului Sfînt n-ar trebui negate doar152

Consecinţa ecumenică

pentru că falsificarea e atît de răspîndită. Cei care, asemenea Dr. Lloyd-Jo-nes, cred în suveranitatea lui Dumnezeu în acordarea darurilor spirituale,sunt îngrijoraţi văzînd că prea multe biserici, de teamă a nu fi înşelate, autendinţa să „arunce copilul împreună cu apa din lighean".

înnoirea carismatică i-a adus pe mulţi la o cunoaştere a Cuvîntului luiDumnezeu, dar mult prea rar împreună cu reverenţa care se cuvine unuiDumnezeu sfînt. Discernămîntul spiritual este rar întîlnit; toleranţa faţă deînvăţătura „celor care vă tulbură şi care pervertesc Evanghelia lui Cristos "(Galateni 1:7) este o caracteristică a vremurilor noastre. Ar putea oare o ase-menea toleranţă să fie o negare a responsabilităţii pastorale?

Credincioşii au de înfruntat influenţa creseîndă a „altui spirit, pe care nul-aţi primit, sau a unei alte Evanghelii pe care n-aţi acceptat-o" (Î.Corinteni11:4). Ceea ce se cere este mai multă claritate, mai mult discernămînt şi maimultă vigilenţă. Trebuie să ne decidem dacă vrem să fim pe placul lumii saual lui Dumnezeu, trebuie să alegem fie să aprobăm public romano-catolicis-mul, fie să-1 negăm public. în împotrivirea noastră faţă de învăţăturile gre-şite, trebuie să arătăm limpede distincţia dintre romano-catolicism şi roma-no-catolici, dintre sistemul religios şi oamenii din el.

Pur şi simplu nu există teren neutru. Catolicii înşişi au exprimat dintot-deauna cu toată claritatea lucrul acesta: ,„Biserica romano-catolică este fiecapodopera lui Satan, fie Regatul Fiului lui Dumnezeu', a subliniat cardi-nalul Manning. Colegul şi contemporanul său, cardinalul Newman, a spus lafel de apăsat: ,0 rînduială sacerdotală (preoţească) este din punct de vedereistoric esenţa Bisericii Romei; dacă ea nu e instituită de Dumnezeu, atuncieste în sens dogmatic esenţa lui Anticrist'" {Românism and the Reformation;Dr. H. Grattan Guinness, Focus, 1987).

A te arăta oscilant în climatul de astăzi, cu un curent ecumenic atît de pu-ternic, înseamnă să aprobi ereziile Romei. A nu ne pronunţa pe faţă împotri-va lor înseamnă a nega adevărul faţă de toţi cei din bisericile anglicane şicatolice prinşi în mrejele sclaviei concepute de om a ritualismului şi care sebazează pe sacramente şi pe preoţi în locul graţiei lui Dumnezeu. Apărîndalături de romano-catolici de frunte la conferinţe şi acţiuni ecumenice - fiedoar ca nume pe un program înmînat participanţilor la conferinţă -, lideriievanghelici aprobă efectiv nişte principii nebiblice ale credinţei. Noul Tes-tament vorbeşte la fel de limpede ca şi cel Vechi despre separare:

yJŞi nu aveţi nici o comuniune cu lucrările neroditoare ale întunericului, ci maidegrabă mustraţi-le". Efeseni 5:11,£>e aceea, ieşiţi dintre ei şi fiţi separaţi, zice Domnul, nu vă atingeţi de ceeace este necurat, şi Eu vă voi primi1'. 2.Corinteni 6:17

153


Dr. Francis Schaeffer a spus că, în faţa acestei situaţii, omul „are de alesîntre trei posibilităţi: confruntare lipsită de iubire, lipsă de confruntare şiconfruntare cu iubire. Numai cea de a treia este biblică" {The Great Evan-gelical Disaster, Francis A. Schaeffer, 1984). Acei lideri de biserici care în-ţeleg problema şi pericolele ei şi care se scuză, spunînd: „Nu este chemareamea specială", sau: „Nu este momentul potrivit", nu se află în armonie cuScriptura. Aşa cum spunea respectatul comentator biblic Matthew Henry:„Răul se înmulţeşte excesiv atunci cînd bărbaţii buni tac".

Atitudini faţă de romano-catoliciA înfrunta eroarea nu înseamnă a condamna persoana. Albert Close, pro-

testant de frunte şi „veghetor" al protestantismului, a reprezentat concepţiacreştinilor evanghelici atunci cînd a scris în 1940:

„Autorul crede şi recunoaşte fără ezitare că mulţi romano-catolici sunt copiiadevăraţi ai lui Dumnezeu. Ei au crezut în Cristos în ciuda tuturor ritualurilor,ceremoniilor şi doctrinelor păgîne sub care preoţii au îngropat Adevărul. Eisunt mai buni decît crezul lor. Milioane dintre ei sunt în cer astăzi. Unii, caBernard de Clairvaux, au fost printre cele mai alese spirite ale lui Dumnezeu.Dar sistemul religios papal care a ,închis Adevărul în nelegiuire' e deghizareadiabolică a Adevărului Divin. Pentru Dumnezeu nu este indiferent dacă omulse închină într-un mod corect, greşit sau interzis. Mînia lui Dumnezeu faţă deIsraelul de odinioară s-a aprins din cauză că Israel persista în a se închina în-tr-un mod greşit şi interzis, facîndu-şi statui şi închinîndu-se înaintea lor" (TheDivine Programme ofthe World 's History de A. Close).

A pune la îndoială salvarea unor catolici, mai ales cei „botezaţi în Spirit"în cadrul înnoirii, este văzut desigur ca ceva mărginit şi sectant. Dar califor-nianul Bill Jackson de la organizaţia „Creştini care îi evanghelizează pe ca-tolici" afirmă: „A spune adevărul nu e o mărginire sau ură. Dacă urăşti pecineva care este pierdut, atunci îl laşi în pace să se ducă în iad" (Battelingfor Eternity, pag.57).

Carismaticii au dreptate cînd spun că adevărul fără iubire este mărginire,dar „iubirea fără adevăr este curvie", spune editorul protestant Jack Chick,un alt californian.

„Dacă Mă iubiţi, păziţi poruncile Melef\ a spus Iesus (Ioan 14:15). Dacăîi iubeşti pe cei aflaţi în eroare, atunci le vei spune Adevărul, predică Cu-vîntul; insistă în momente favorabile şi nefavorabile, mustră, ceartă, în-deamnă, cu toată răbdarea şi învăţătura" (2.Timotei 4:2).

A explica unor oameni, a căror speranţă în iertarea păcatelor este legatăde sacramente, adevărata natură a unei credinţe pe care au urmat-o mare par-

154

Consecinţa ecumenică

te din viaţă cere o sensibilitate, un discernămînt şi o cunoaştere deosebită,precum şi multă rugăciune. Cu toate acestea, cei care sunt convertiţi cu ade-vărat şi care iau parte la liturghie şi la practici precum spovedania şi rugăciu-nile adresate Fecioarei Măria şi sfinţilor se vor simţi tot mai neplăcut în lu-mina înţelegerii de către ei a Bibliei.

Vestea Bună - Convertirea la CristosDomnul Iesus face deosebire între religie şi credinţa salvatoare:Jntraţi pe poarta cea strimtă, căci largă este poarta şi lată este calea careduce la pierzare, şi mulţi sunt cei care intră pe ea, pentru că strimtă este poar-ta şi îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei care o găsesc".Matei 7:13-14

Faptele bune, sacramentele şi botezul sunt o expresie a vieţii lui Cristosîn noi şi a iubirii noastre pentru El, dar ele nu joacă nici un rol în salvareanoastră. Este imposibil să-I plăcem lui Dumnezeu şi să-I cîştigăm favoareaîn vreunul din aceste moduri. Dumnezeu e sfînt şi trebuie să judece păcatul.

,jDupă cum este scris: „Nu există nici un om drept, nici unul singur. Căci toţiau păcătuit şi duc lipsă de gloria lui Dumnezeu ". Romani 3:10,23Noi toţi merităm judecata Sa.Faptul că am crescut într-o familie creştină nu ne face creştini, nici frec-

ventarea regulată a serviciilor religioase ale unei biserici, nici botezul, niciconfirmarea, nici participarea la împărtăşanie sau Cina Domnului. Care esteatunci răspunsul? Ce anume ne face creştini? Luther, un om cu o inteligenţăsclipitoare şi cu disciplină de sine în sens spiritual, s-a străduit multă vremedegeaba şi a căutat în zadar „calea îngustă care duce la viaţă". Spiritul lui Ie-sus, Domnul cel viu, i-a arătat răspunsul din Sfînta Scriptură: „Cel drept vatrăi prin credinţă", a scris Paul creştinilor din Roma, şi „un om este îndrep-tăţit prin credinţă fără faptele legii". Salvarea noastră este pur şi simplu undar; noi suntem iertaţi fără plată, prin graţia [favoarea nemeritată] uimitoarea lui Dumnezeu. Nu putem dobîndi prin merit acest lucru, „este exclusă lau-da" (Habacuc 2:4 şi Romani 1:17; 3:28 şi 3:27).

Siguranţa binecuvîntată a salvării personale depinde în întregime de unfapt istoric minunat - Cristos a murit pe cruce, ca mielul de Paşte, un sacrifi-ciu oferit o dată pentru totdeauna pentru păcatele noastre. El a murit pentrunoi, şi noi murim cu El faţă de păcat şi sine: „Voi aţi murit, şi viaţa voastrăeste ascunsă cu Cristos în Dumnezeu" (Coloseni 3:3). Noi înviem cu El lao viaţă nouă prin puterea de înviere a Spiritului Sfînt. „De aceea, dacă estecineva în Cristos, este o creatură nouă; toate cele vechi au trecut; iată, toateau devenit noi" (2.Corinteni 5:17).

155

Iesus i-a spus lui Nicodim, un lider al Sanhedrinului şi, asemenea lui Lu-ther, versat în teologie şi religie, că avea nevoie ,rsă se nască din nou... dinapă şi din Spirit" (Ioan 3:3,5). Nu ne putem apropia de Dumnezeu în con-diţiile puse de noi, nici după mintea noastră. Căci, „n-a făcut Dumnezeu ne-bună înţelepciunea acestei lumi? " (1 .Corinteni 1:20). Apropierea noastră deDumnezeu trebuie să fie ca cea a unui copilaş înaintea Tatălui nostru ceresc,pentru că „oricine nu va primi Regatul [împărăţia] lui Dumnezeu ca un copi-laş nu va intra cu nici un chip în el" (Luca 18:17).

156

Capitolul 21

Cine sunt aceşti „protestanţi"?Cei care îl urmează pe Cristos ca discipoli ai Săi, păcătoşi salvaţi prin gra-

ţie, cred în puterea rugăciunii. Scriptura confirmă această convingere: Jiu-găciunea fierbinte a unui om drept este de mult folos" (Iacob 5:16). Ei ştiucă au fost răscumpăraţi prin sîngele vărsat al lui Cristos şi s-au născut dinnou prin Spiritul Său. Ei cred că Iesus Cristos a venit să moară pentru ei, ast-fel încît să trăiască în întregime pentru El. Siguranţa minunată-a salvării esteînsăşi baza vieţii lor.

Ei află că urăsc păcatul şi-L iubesc pe Cristos. Ei nu sunt „religioşi" şi nule place ritualul. Ei recunosc numai două sacramente rînduite de Dumnezeu,botezul şi Cina Domnului, pentru toţi cei care s-au născut din nou la o viaţănouă în Cristos. Ei caută să se lase conduşi de un singur Spirit şi să-şi bazezeconvingerile pe o singură carte, şi anume Biblia.

Ei cred în Dumnezeul care vindecă şi face minuni, cînd intenţionează săfacă aşa în măreţia Lui suverană. Ei pot sau nu să creadă că toate darurileSpiritului sunt pentru astăzi. în comparaţie cu marile adevăruri pentru careluptă, asemenea deosebiri în interpretarea Scripturilor sunt de mică impor-tanţă. Ei sunt deschişi la alte puncte de vedere, şi totdeauna sunt vii şi recep-tivi la ceea ce ar vrea să facă Dumnezeu. Totodată, ei sunt critici şi vigilenţila înşelăciune şi infiltrare. „Căci ştiu că după plecarea mea vor veni la voilupi răpitori, care nu vor cruţa turma " (Fapte 20:29).

Chiar dacă nu sunt persecutaţi pentru credinţa lor, totuşi sunt văzuţi casectanţi, ca „demodaţi", ca nişte înguşti şi uneori ca fără iubire.

John Kennedy, evanghelistul scoţian, a scris: „Nici un creştin nu poate fiadevărat şi fidel fără ca lumea să-i înfiereze fruntea cu numele: Mărginit. Sărabde aceasta! Este o decoraţie de onoare, chiar dacă e menită să fie o înfie-rare a ruşinii. în fiecare epocă de la început, cînd cauza adevărului s-a ridi-cat triumfătoare din zgomotul şi praful luptei, victoria a fost cîştigată de oceată de mărginiţi care s-au unit în apărarea adevărului". Să-1 lăsăm pe C.H.Spurgeon să le fie purtător de cuvînt:

„Cred şi mă laud cu ceea ce se condamnă astăzi atît de mult, sectarismul sauspiritul de sectă. Dacă un om este sincer cu Adevărul, el va fi sectant. Dacăîncetăm să ne luptăm pentru adevăr, să-1 căutăm, să-I apărăm şi să-1 păstrăm,el va fugi din ţara noastră, şi va domni din nou doar erezia".Biblia îi descrie pe aceşti servi ai lui Dumnezeu ca fiind sfinţi şi o preoţie

regală (1.Petru 2:9), dar ei nu se văd aşa în ochii lor. Doar Cristos conteazăpentru ei. Unul dintre cei mai mari dintre ei a exprimat lucrul acesta în scri-soarea sa către filipeni: „Căci pentru mine a trăi este Cristos şi a muri este

157


cîştig", a scris apostolul Paul (Filipeni 1:21), şi: 91/Sunt crucificat cu Cristos,totuşi trăiesc, însă nu eu, ci Cristos trăieşte în mine" (Galateni 2:20).

La urma urmelor, însuşi Domnul a spus clar aceasta: „Cine vrea să vinădupă Mine, să se nege pe sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze" (Marcu 8:34). O mină de creştini fără putere politică şi fără armate (şi cu siguranţă fărăviolenţă sau răzbunare sectantă) au schimbat tot mereu lumea. Dumnezeu aacţionat, şi El a fost glorificat. Succesorii lor sunt printre noi astăzi, o rămă-şiţă, împrăştiată şi adesea izolată printre denominaţiuni.

„Aceasta este Biserica ce face lucrarea lui Cristos pe pămînt", a scris epis-copul J.C. Ryle. „Membrii ei sunt o turmă mică, puţini la număr, ici unu-doi,colo doi-trei -c î ţ iva în acest ţinut şi cîţiva în celălalt. Dar aceştia sunt ceicare zguduie universul, care schimbă soarta regatelor prin rugăciunile lor; eisunt lucrătorii activi pentru răspîndirea cunoaşterii religiei curate şi neînti-nate; ei sunt adevărata viaţă a ţării, scutul, apărarea, sprijinul şi stabilitateaoricărei naţiuni din care fac parte" (The True Church de Dr. J.C. Ryle).

Controversele pe teme religioase, aşa cum i-a reamintit Bisericii episco-pul Ryle - sunt un lucru urît:

„E destul de greu să luptăm cu diavolul, cu lumea şi cu carnea fără ceartă per-sonală în propria noastră tabără. Dar există un lucru şi mai rău decît contro-versa, şi anume învăţătura greşită tolerată şi permisă fără nici un protest. Con-troversa e cea care a cîştigat bătălia Reformei protestante. Dacă părerile unorasunt corecte, atunci n-ar fi trebuit deloc să avem o Reformă. Căci, de dragulpăcii, ar fi trebuit să continuăm pînă astăzi să ne închinăm Fecioarei şi să neaplecăm în faţa statuilor, icoanelor şi moaştelor. Apostolul Paul a fost carac-terul cel mai dezbinator din toată Cartea Faptelor, şi de aceea a fost bătut cunuiele, cu pietre, tîrît înaintea magistraţilor, de abia a scăpat de asasinat, şi atîtde pronunţate îi erau convingerile, încît s-a ajuns ca evreii din Tesalonic să de-clare: , Aceştia care au întors lumea cu susul în jos au venit şi aici'. Dumnezeusă aibă milă de pastorii aceia al căror obiectiv principal e creşterea organiza-ţiei lor şi a căror preocupare principală e ,să nu li se clatine scaunul'. Aceştiapot scăpa de controversă, dar nu vor scăpa de scaunul judecăţii lui Cristos".

A lupta pentru credinţăUn englez care, nu cu prea multă vreme în urmă, s-a luptat pentru credin-

ţă în faţa unei controverse aprinse, a fost John Kensit. Protestul său în anul1898 în biserica St. Cuthbert's a fost cel mai renumit între multe alte protestepe care le-a făcut împotriva - cum au zis arhiepiscopul de Canterbury şi alţicontemporani într-o anchetă efectuată la moartea lui Kensit - „unor abaterigrave de la poziţia reformată a Bisericii anglicane". Kensit a fost asasinat înLiverpool; un obiect ascuţit i-a fost introdus în ochi, în timpul unei evanghe-

158

Cine sunt aceşti „protestanţi"?

lizări pe care o făcea în acel oraş cu echipa recent formată a „predicatorilorWycliffe". Scriind în 1902, chiar după ce Kensit a murit ca martir pentruAdevăr, pastorul J.C. Wilcox a înţeles ceva din caracterul acestui om al luiDumnezeu cînd a descris faimosul protest de la St. Cuthbert's:

„Farurile din 1588 s-au stins. Cenuşa rămasă de la ele s-a împrăştiat în cele pa-tru vînturL. Dar alte focuri din acelaşi secol nu s-aii stins - şi nu se vor stingeniciodată! Focurile martirilor din glorioasa Reformă ard şi astăzi. Spiritul mar-tirilor încă nu este consumat. Făclia aprinsă la multe ruguri n-a fost stinsă ni-ciodată. Cît de puţin bănuiam eu că tocmai în ora aceea (cînd Wilcox citea unexemplar din prima ediţie a cărţii Beacon Fire [far]), în Vinerea Mare 1898,într-o biserică din Londra, un bărbat în al cărui spirit ardeau flăcările foculuide altar al adevărului, şi în ale cărui oase ardea focul mistuitor al indignăriiîndreptăţite din cauza neadevărului şi a idolatriei, un bărbat ale cărui buze aufost atinse cu cărbunii aprinşi din focurile martirilor Reformei - cît de puţinbănuiam eu că în acea biserică din St. Cuthbert, Philbeach Gardens, Kensing-ton, astăzi cu reputaţie proastă, un suflet neînfricat a dat semnalul pentru o re-aprindere la scară naţională a Făcliei Reformei.Acest bărbat curajos era John Kensit. Şi ce făcuse el? El luase parte împreunăcu soţia şi cu fiul său în biserica anglicană din St. Cuthbert la un serviciu reli-gios romano-catolic cunoscut sub numele de ,Adorarea Crucii'. în acest servi-ciu religios, vicarul, după ce a dezvelit crucifixul acoperit, a spus: ,Iată Lem-nul Crucii'. La aceasta, adunarea a răspuns: ,Să-l adorăm!' Apoi clericii, şi peurmă cei din adunare doi cîte doi, au mers încet pînă la crucifixul care fusesepus pe o treaptă a scării care ducea la amvon, s-au aplecat şi l-au sărutat.Atunci s-a întîmplat că un bărbat, al cărui spirit fusese aţîţat în interiorul lui lavederea acestei idolatrii neruşinate într-o biserică parohială, a simţit forţa uneichemări divine. A apucat crucifixul şi, ţinîndu-1 sus în faţa idolatrilor, a spusclar, solemn şi cu cuvinte care i-ar fi stat bine unui profet evreu: 4n Numelelui Dumnezeu, denunţ această idolatrie în Biserica anglicană. - Doamne,ajută-mă'. Răsunase sunetul de goarnă al unei a doua Reforme în Anglia. Dela St. Cuthbert urma să aibă ecou în fiecare biserică parohială din ţară. Mii şimii de fii lucizi, conştienţi şi loiali ai Bisericii naţionale - care fuseseră înstră-inaţi de Biserica strămoşilor lor - s-au strîns la auzul acestei chemări. Forţeleprotestantismului - sleite şi aproape bolnave de inimă în faţa intervenţiilorabuzive ale preoţimii în iubita lor Biserică - s-au grăbit în jurul stindarduluiReformei" {Contending for the Faith: pastor J.C. Wilcox, Protestant TruthSociety, 184 Fleet Stret, Londra: 1902 şi 1989).

Dacă Ryle, Kensit şi alţi mari bărbaţi ai credinţei ar trăi astăzi, cu greu arrecunoaşte forma populară şi confortabilă de creştinism evanghelic care„sărbătoreşte" cu fiecare ocazie şi caută mereu aprobarea lumii în loc s-oconfrunte cu păcatul şi cu nevoia ei de Salvator. Ar fi îngroziţi cînd ar vedea

159


acomodarea cu falsa religie, ştiind că aceasta va duce la subminarea şi în ce-le din urmă la distrugerea a însăşi temeliei atîtor vieţi. ,J)acă temeliile suntdistruse, ce poate face cel drept?" (Psalm 113). Ei ar deplînge conducereaslabă şi nehotărîtă care coexistă cu atîtea învăţături greşite şi produce atîtaconfuzie printre credincioşi, în timp ce sute de milioane de anglicani, de or-todocşi şi catolici se îndreaptă spre eternitatea fără Cristos.

Prin Cuvîntul lui Dumnezeu a luat fiinţă lumea, şi creştinii îşi proclamăcredinţa prin Cuvîntul vorbit. r9Dacă îl vei mărturisi cu gura ta pe DomnulIesus şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi, vei fisalvatu (Romani 10:9). Nu există creştini privaţi, unul care să nu-şi fi decla-rat credinţa înaintea oamenilor. ,„Z)e aceea, oricine se va ruşina de Mine şide cuvintele Mele în această generaţie adulteră şi păcătoasă \ a spus Iesus}

,şi Fiul Omului Se va ruşina de el.."* (Marcu 8:38)Toţi cei care îşi ridică vocea, care se opun activ şi iau poziţie împotriva ori-

cărei compromiteri a adevărului biblic, se luptă cu ardoare pentru credinţadată sfinţilor o dată pentru totdeauna (Iuda 3). Ei pot fi împrăştiaţi, cum eraucreştinii din Asia cărora Petru le-a scris prima scrisoare, sau ca cei Ia cares-a referit episcopul Ryle. Ca şi strămoşii lor, înconjuraţi de atîta minciună,confuzie şi compromis, ei sunt pregătiţi să stea pe poziţie, ţinînd sus luminaEvangheliei milioanelor de oameni înşelaţi aflaţi pe „calea lată a pierzării".

într-o predică ţinută în faţa Consiliului evanghelic britanic în 1969, unuldintre ei, cu adevărat o voce profetică în generaţia sa, şi nu numai, a exprimatcu multă putere împotrivirea lor. în mesajul său, la fel de puternic atunci caşi acum, Dr. Martyn Lloyd-Jones a citat l.Corinteni 14:8: „Căci dacă trom-peta dă un sunet nesigur, cine se va pregăti de luptă? " şi şi-a explicat convin-gerea că duşmanul nu numai că s-a strecurat în tabără, ci e şi năvalnic şi agre-siv. „Daţi alarma", a tunat el. „Daţi alarma" (Dr. Martyn Lloyd-Jones: TheTrumpet Yields an Uncertain Sound, casetă audio BEC, 1969).

Creştinătatea apostată uneşte religiile lumii care, dincolo de aparenţe, suntla fel de însetate de sînge ca totdeauna. Cînd religiile lumii se vor uni cu NewAge şi vor forma un mare monopol ecumenic şi multireligios, „turma mică"a lui Dumnezeu va fi din nou ca mieii care sunt duşi la tăiere.

„Treziţi-vă", e strigătul veghetorului. Indiferent de preţ, responsabilitateanoastră e să vestim adevărul tuturor celor la care putem ajunge şi să ne inten-sificăm rugăciunile, astfel încît cuvintele Iui Cristos să nu li se aplice:

Mulţi îmi vor spune în ziua aceea: Doamne, Doamne, n-am profeţit noi înNumele Tău? Şi n-am scos oare demoni în Numele Tău? Şi n-am făcut înNumele Tău multe minuni? Şi atunci le voi mărturisi: Nu v-am cunoscut nicio-dată; plecaţi de la Mine, voi cei care comiteţi nelegiuirea! Matei 7:22-23

160

Index

Arafat, Yasscr 56Arinze, cardinalul 63

Bărbie, KJaus 91, 122Bea, Augustin (cardinal) 19, 62, 106, 137Bcckctt, Thomas 10, 69, 114Bcmard de Clairvaux 154Bcsant, Annie 72Boettner, Lorraine 49, 82, 83, 121Bonifaciu VII, papa 25, 132, 149Branham, William 18Buddha, Gautama 54, 71Bunyan, John 150Bush, Gcorgc 55, 56, 129

Cain, Paul 145, 146Calvi, Robcrto 53, 87Calvin, John 24, 27, 33Carcy, Gcorge (arhiepiscop) 10, 15, 70, 71, 78,

103,114, 115, 136Casaroli, Agostino (cardinal) 54, 144Cascy, William 6, 90Castro, Fidel 105Ccauşescu 131de Chardin, Teilhard 72Charles, prinţul 32,83, 116Chickjack 154Chiniquy, Charles 100Christenson, Larry 14, 144Churchill, Winston 11, 113Clement din Alexandria 113Closc, Albert 85, 99, 111, 118, 119, 154Cloud, David 24Coatcs, Gcrald 147Colson, Charles 145Compton, Picrs54, 125Copcland, Kcnneth 21Cranmcr, Thomas 10,27,30,33,48,107, 112,114,

133,150Creme, Benjamin 76Cross, Hugh 136Cushing, cardinalul 129

Dalai Lama 69, 71,73, 143Dclors, Jacqucs 65Diana, prinţesa 113, 116Dioclcţian 67Disracli, Benjamin 127Dominic, Sf. 117

Eastwood, Clint 117Edinburgh, ducele 69, 70, 83, 116

Edwards, Jonathan 150Eichmann, Adolph 91Elisabcta, regina 109Escriva, Monsignor 88

Ferguson, Marilyn 73Fisher, Geoffrcy 17Forrest, Tom 13, 14, 20, 21, 38, 143, 144 ,Forster, Roger 146Franco, generalul 50, 52

Gee, Donald 18Gehlen, Richard (general) 90Gelli, Licio 54George V (rege) 32Ghezzi, Bert21Gladstone, William 112, 127Glemp, Josef (cardinal) 58Goebbels, Joscph 102Gonzales, Felipc 65Gorbaciov, Mihail 55, 56, 61, 62, 64Graham, Billy 19, 128-132, 133, 138Grigore cel Mare 94, 149GrigoreVII 109, 132Greene, Graham 79Guinness, Dr. H. Grattan 132, 148, 153

Haig, Alexandcr 6, 103Harper, Michael 14, 16, 20, 23, 144Hcarst, Randolph 130Henry, Matthew 24, 154Himmlcr, Heinrich 101, 102Hislop, Alcxander 29, 30, 36, 45Hitler, Adolf 52, 85, 90-92, 101, 102, 122Hume, Basil (cardinal) 13, 15, 16,40, 44, 78, 84,

108, 136Hunt, Dave 44, 70Hunter, William 9Huss, loan 99Hussein, Saddam 81

Iacob 11, regele 97Inocenţiu III, papa 132loan Paul I, papa 54, 57loan Paul II, papa 14, 22, 25, 28, 35, 37, 42, 52,

54, 55, 57, 59, 61, 62, 66, 70, 71, 87, 108, 114,117,118,125, 126, 128, 142,143

loan XXIII, papa 17, 19, 20, 30, 49, 50, 52, 61,8 2 , 9 3 , 9 4 , 1 0 2 , 108,122,125,145

loan, regele Angliei 35Isabella, regina Spaniei 117

161

Toate drumurile duc la Roma? Index

Jones* Bob 145

Kennedy, John R 52, 128, 157Kensit,John 158, 159Knox, John 132, 133, 151Kohl, Helmut (cancelar) 65Kolbc, Maximilian 118Konig, Franz (cardinal) 91Krishna 54Kuharic, Franjo (cardinal) 122

Ladcnius, Fred 20Latimer, Hugh (episcop) 9, 30, 32,48, 107Lefcbvre, Marcel (arhicpiscop) 125von Lcdochowski, Halkc 52, 102Lincoln, Abraham 100, 101Livcsey, Roy 75Lloyd-Jones, Dr. Martyn 24, 131, 132, 150, 152,

153, 160Loyola Ignatius 12, 79, 97, 99, 100, 102, 117Luther, Martin 7, 8, 24-27, 131, 133, 150, 151, 155,

156Ludovic XIV, rcge al Franfci 97

Major, John 66Manhattan, Avro 90, 93, 95, 103, 119, 120Manning, cardinalul 105, 108, 153Marcos, Ferdinand 87Marcinkus, Paul (arhiepiscop) 52, 53Maria I, regina 8, 10, 109Martin, Malachi 35,42, 62, 66, 125, 126Mazowiecki, Tadcusz 57, 58, 65Mohamcd40,41,54Morrison, Alan 73Morus, Thomas 110, 111, 114, 137Mott,John 16Mullcr, Robert 73Mumford, Bob 135, 144Murray, Iain 148Mussolini, Bcnito 52, 101

Newman, J.H. (cardinal) 12, 15, 16, 28,45, 108,111-113,153

Newton, Isaac 150North, Oliver 91

Osborn,T.L. 18

Packer, J.I. 23, 131, 145Paisley, Ian 61, 84Palau, Luis 131vonPapcn, Franz 102

Paris, Edmond 94, 97, 98, 101, 102, 120-122Parker-Bowles, Andrew 116Parker-Bowles, Camilla 116Paul VI, papa 20, 28, 54, 6J, 71, 93, 109, 110Pavelic, Anton 120-122Pcale, Norman Vincent 74Pius V, papa 109Pius IX, papa 36, 100,132Pius X, papa 125Pius XI, papa 52, 66, 82, 93, 111Pius XII, papa 19, 35, 93, 102, 108, 122du Plessis, David 18, 19Pompidou, Georges 91

Quigley, Carol 73, 75

Ramsey, Michael 19Ranaghan, Kevin 21, 27Ratzinger, Joseph (cardinal) 123, 124Rauschning, Hermann 101, 102Reagan, Ronald 6, 55, 56, 129, 131Ridley, Nicholas 9, 30,48, 107Roberts, Oral 18Robertson, Pat 74, 142Robison, James 21dcRosa, Peter 123, 125Runcie, Robert (arhiepiscop) 15, 16, 34, 38, 69,

112, 114, 131, 135, 136Rushdoony, R.I. 135Ryle, J.C. (episcop) 133, 141, 150, 158-160

Schaeffer, Francis 154Schultz, George 55Shakarian, Demos 18Shakespeare, Frank 55Shcppard, David (episcop) 141Sindona, Michelc 54Spencer, George Ignatius 113Spurgeon, C.H. 24, 133, 150, 157Stepinac, Alois (arhicpiscop) 120, 122, 123Stott, John 23, 131Studd, C.T. 7Suenens, Leon Joseph (cardinal) 19, 20, 35, 54, 128Synan, Vinson 144Temple, William 17,25Tercza, Maica 28, 71-73, 116, 143Thatcher, Margaret 10, 55, 56, 64, 65Tito, Josip Broz 122Tomasek, cardinalul $9de Torquemada, Thomas 117, 120, 121Touvier, Paul 91Tyndalc, William 8, 24, 150

Villot, Jean (cardinal) 54Virgo, Terry 146Vivekananda, Swami 72Voltaire, Francois 99

Walesa, Lech 38, 53, 56-59, 71, 143Walters, Vernon 6, 103Watson,- David 23Wesley, John 150Whitcficld, George 150Whitchcad, Charles 78, 103WilcoxJ.C. 159Williams, Bennett 91Wimbcr, John 21, 135, 144, 145Wilson, William 55Wojtyla, Karol 57, 66Woodrow, Ralph 29, 30,45, 148Wycliffc, John 24, 148, 150Yallop, David 54

Organiza^ii, publicatii, evenimente

Alianfa Protcstanta 24, 68Armata Republicans Irlandeza (IRA) 83-86Banca Vaticanului 53Banco Ambrosiano 53, 54, 57Brighton'91 14, 16, 135,144Cavalerii lui Columb 95, 96, 117Cavalcrii dc Malta 95Cavalerii Sf. loan 95Cavalcrii Templieri 95CIA 88, 90, 91Clubul dc la Roma 76Comisia Trilateral^ 76Comunitatea dc la Taize 73, 136ConciliuldinTrcnt25,27,28,43,97,98, 112, 134,

147Conferva de la Lambeth 15, 16, 38, 135, 139Conferinta de la Lausanne 144

Confesiunea baptists dc credinta 133, 150Confesiunea de la Westminster 133, 150Consiliul Mondial al Biscricilor 16, 76, 144Contrareforma 12, 15, 66, 97, 99, 128, 146, 147, 151Czestochowa, lacasul Doamnei Noastre 38, 57Dcceniul Evanghclizarii 13, 14, 76, 81, 135, 137,

142, 143, 145Evangelization 2000 (Evanghelizare 2000) 13,

38,81,94, 138,142-145FBI 88Francmasoneria 45, 53-55, 95, 125Impcriul Roman 16, 63, 66, 67, 148-150Inchizijia 25, 51,97, 117, 118, 120, 123, 132, 149Inchizitia spaniola 121Lumen 2000 81, 146Miscarea carismatica 14, 18, 19, 23, 24, 35, 39,

78, 103, 78, 103, 112, 135, 136, 142, 144-146,152

Miscarea Oxford 16, 113Natiunile Unite 56, 64, 70, 72, 73, 76, 88, 95Nazism 60, 90-92, 94, 101, 102, 118, 120New Age 69, 71-76, 83, 141, 146, 152, 160Opus Dei 53, 87, 88, 95, 96, 138Ordinarea fcmcilor 138Ordinul dominican 9, 73, 116-118Ordinul iczuit 12, 19, 35, 42, 52, 62, 72, 73, 75,

78, 79, 91, 98-103, 105, 106, 109-112, 118, 130,147

Rcforma 7-12, 17, 23-27, 30-33, 51, 5*5, 80, 83,97, 107, 112, 115, 131, 132, 135,136,138, 141,147, 148, 150, 151, 158, 159

Reinnoirca catolica carismatica 18-21, 24, 32, 34,78,103, 143, 153

Scripture Union 136Tratatul de la Maastricht 65Uniunea Baptista 13, 133Ustasii 118, 120-122Vatican II 18, 19, 25, 28, 30, 39, 43, 71, 93, 94,

125,126,128,137,138,140, 145

162 163

toate drumurile duc la roma

Documents