CUPRINS

Cuprins…………………………………………………………………… 4Capitolul 1. Introducere……………………………………………….. 5Capitolul 2. Notiuni de anatomie şi fiziologie a ficatului……….. 6Capitolul 3. Prezentare teoretică a bolii……………………………. 9 1. Definiţie………………………………………………………………. 9 2. Etiologia şi epidemiologia hepatitei virale acute de tip A……….. 9 3. Anatomie patologică………………………………………………… 11 4. Clasificare……………………………………………………………. 12 5. Simptomatologie…………………………………………………….. 12 6. Diagnostic şi diagnosticul diferenţial………………………………. 16 7. Complicaţii şi sechele………………………………………………. 17 8. Evoluţie şi prognostic……………………………………………….. 17 9. Tratament…………………………………………………………….. 1810. Profilaxie……………………………………………………………… 19Capitolul 4. Rolul asistentei medicale în îngrijirea şi tratarea bolnavului cu hepatită virală acută de tip A……………………….

21

1. Internarea bolnavului şi asigurarea condiţiilor de spitalizare…… 21 2. Participarea asistentei medicale la examenul obiectiv…………. 23 3. Asigurarea igienei corporale şi generale…………………………. 24 4. Pregătirea, asistarea şi efectuarea recoltărilor de produse biologice şi patologice……………………………………………………

26

5. Participarea asistentei medicale la explorările paraclinice……… 30 6. Poziţia bolnavului în pat, urmărirea faciesului şi a funcţiilor vegetative ………………………………………………………………...

30

7. Urmărirea funcţiilor vitale…………………………………………… 33 8. Alimentaţia bolnavului cu hepatită virală acută de tip A………… 35 9. Participarea asistentei medicale la efectuarea tratamentului….. 3510. Educaţia pentru sănătate şi profilaxia bolii……………………….. 3711. Externarea bolnavului………………………………………………. 38Capitolul 5. Dosare de îngrijire a bolnavilor cu hepatită virală acută de tip A……………………………………………………………

39

Cazul nr.1......................................................................................... 40Cazul nr.2 ......................................................................................... 50Cazul nr.3 ......................................................................................... 60Capitolul 6. Concluzii generale asupra lucrării………………….. 70Bibliografie……………………………………………………………… 72

Lucrarea va avea minim 40 pagini, din care :capitolele 2 si 3 - 5-15 paginicapitolul 4 - 5-10 paginicapitolul 5 aprox 30 pagini,

CAPITOLUL 4.ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU

HEPATITĂ VIRALĂ ACUTĂ DE TIP A

1. INTERNAREA BOLNAVULUI ŞI ASIGURAREA CONDIŢIILOR DE SPITALIZARE

A. INTERNAREA BOLNAVULUI

Internarea în spital constituie un eveniment important în viaţa bolnavului. El se desparte de mediul familial (se întrerup legăturile permanente cu: familia, munca, prietenii săi) şi datorită sănătăţii precare este nevoit să recurgă la ajutorul cadrelor medicale.

Este foarte important ca tot personalul să se comporte corespunzător, urmărindu-se câştigarea încrederii bolnavului, factor indispensabil pentru asigurarea unei colaborări sincere între bolnav şi personalul medical. O atenţie deosebită se va acorda însoţitorilor bolnavului care trebuie liniştiţi, convingându-i că bolnavul lor va fi bine îngrijit, deoarece neliniştea lor se poate transmite de cele mai multe ori şi bolnavului. Internarea în spital se face pe baza biletelor de internare emise de dispensar, policlinică sau cabinete medicale particulare. Bolnavul se prezintă la serviciul de primire, unde medicul îl consultă, culege datele anamnestice ( date care vor fi trecute apoi în Foaia de Observaţie), şi apoi pune diagnosticul prezumtiv.

Pentru secţiile de boli infecto-contagioase este de dorit ca diagnosticul să fie exact pentru a preveni o infecţie nozocomială. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci bolnavul va fi izolat singur într-o cameră, până la stabilirea diagnosticului. După stabilirea diagnosticului bolnavul va fi îndrumat spre biroul de internări unde va fi înregistrat şi i se va completa Foaia de Observaţie clinică cu datele de identitate şi adresa completă (exactă).

După completarea tuturor formularelor necesare luării în evidenţă, bolnavul va fi condus în camera de dezbrăcare. Hainele şi efectele vor fi înregistrate în vederea înmagazinării pe perioada cât bolnavul va fi internat. Pentru hainele preluate şi depuse la magazie bolnavul va primi un bon de preluare, iar obiectele de valoare ( acte, bani, etc.) vor fi predate însoţitorului sau vor fi depuse la administraţia spitalului cu un proces verbal. Este obligatoriu ca hainele de pe secţia de boli infecto-contagioase să fie deparazitate şi dezinfectate înainte de înmagazinare .

După dezbrăcare, bolnavul va fi îmbăiat (şi deparazitat la nevoie) şi va primi pijama curată, papuci, halat. Bolnavul astfel pregătit va fi condus de asistentă în salon unde i se va arăta patul. Apoi asistenta cântăreşte bolnavul, îl termometrizează, îi măsoară tensiunea arteriala şi-i ia pulsul. Datele obţinute le va nota în Foaia de Observaţie a bolnavului.

B. ASIGURAREA CONDIŢIILOR DE SPITALIZARE

Scopul spitalizării bolnavilor este vindecarea. Pentru a realiza acest lucru trebuie create condiţii prielnice, necesare redării forţei de apărare şi regenerare a organismului.

Repartizarea bolnavului va fi în funcţie de boală, gravitatea bolii şi starea în care se găseşte, ţinând seama atât de interesele bolnavului nou internat, cât şi de interesele restului bolnavilor. Ajunşi în salon, asistenta îi va prezenta bolnavului colegii lui de salon creând de la bun început o atmosferă caldă între bolnavii vechi şi cel nou internat. Salonul va fi rezervat strict pentru hepatita virală acută, bine luminat, călduros, bine aerisit, cu cel mult 2-3 paturi cât mai distanţate între ele pentru ca bolnavii să nu se deranjeze reciproc. Mobilierul va conţine strictul necesar, va fi uşor de curăţat şi estetic, iar zugrăveala salonului trebuie să fie uniformă dar variată şi în culori pastel. Vesela, lenjeria, instrumentarul şi orice alt obiect de inventar al secţiei trebuie să fie în stare de strictă curăţenie.

Se vor înlătura toţi excitanţii auditivi, vizuali, olfactivi sau gustativi cu efecte negative asupra sistemului nervos central (S.N.C).

Se va asigura igiena salonului şi a secţiei ţinându-se cont de condiţiile igienice de asepsie (mijloace umede): mobilierul va fi spălat zilnic şi dezinfectat iar pe jos se spală de 2-6 ori pe zi, sau chiar de mai multe ori la nevoie. Lenjeria de pat va fi curată, saltelele şi mobilierul bine întreţinute. Perdelele şi covoarele reprezintă un rezervor de praf infectat, de aceea nu vor fi menţinute în saloanele cu bolnavi de hepatită virală acută.

Prin discuţiile asistentă-pacient se aprofundează datele pentru anamneză iar bolnavul va fi familiarizat cu secţia. I se vor arăta locul şi modul de funcţionare al robinetelor de apă, aparatelor de semnalizare şi de iluminat; de asemenea i se explică amplasamentul secţiei (unde este baia, oficiul, camera asistentelor) şi este sfătuit să se adreseze cu curaj asistentei sau medicului dacă are o problemă.

Desigur secţia are şi un regulament care trebuie respectat de cei internaţi, iar regulile trebuie să fie prezentate ca sfaturi care vin în ajutorul pacientului pentru evitarea: infecţiilor nozocomiale, agravării stării lui şi menţinerea unui climat corespunzător de spital.

I se explică orarul meselor, cel al orelor de odihnă. Asistenta trebuie să explice concis că vizitele sunt strict interzise, la fel şi deplasările în afara secţiei sau dintr-un salon în altul. Bolnavul cu hepatită virală acută nu are dreptul să părăsească salonul, iar pentru deplasările la diferite servicii sau anexe ale secţiei va fi însoţit de către asistenta medicală.

Regimul alimentar trebuie respectat cu stricteţe, de aceea îi este interzis să primească alimente necontrolate de asistentă, de la aparţinători.

Se menţionează rolul odihnei şi al repausului fizic şi psihic în vindecarea bolii sale. Întrucât odihna şi liniştea sunt un factor esenţial în vindecarea bolnavului cu hepatită virală acută, asistenta va lua măsuri de respectare strictă a programului secţiei.

2. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA EXAMENUL OBIECTIV

Ajutorul asistentei medicale la examinările clinice este indispensabil în cazul bolnavilor în stare gravă (astenici, adinamici, somnolenţi, inconştienţi) şi foarte util în cazul tuturor bolnavilor.

A. PREGĂTIREA PSIHICĂ A BOLNAVULUI

Pregătirea psihică a bolnavului se încadrează în munca de educaţie şi de liniştire pe care asistenta o duce cu bolnavul din momentul primirii lui pe secţie. Atitudinea ei faţă de bolnav trebuie să reflecte dorinţa permanentă de a-l ajuta. Crearea climatului favorabil şi atitudinea prietenoasă, constituie factorii importanţi ai unei pregătiri psihice bune.

În preajma examinărilor de orice natură, asistenta trebuie să lămurească bolnavul asupra caracterului inofensiv al examinărilor, căutând să reducă la minimum durerile care eventual vor fi provocate prin unele manopere simple. Bolnavul nu trebuie indus niciodată în eroare, căci astfel va pierde încrederea în cadrul medical. Dacă însă cunoaşte esenţa şi importanţa examinărilor, prin încrederea pe care i-a insuflat-o cadrul medical, va suporta mai uşor suferinţele cauzate de diversele explorări obţinându-se cooperarea lui activă în reuşita şi operativitatea examinărilor.

Ţinând seama de simţul pudorii asistenta va izola patul cu un paravan în timpul examinărilor, ceea ce linişteşte pe mulţi bolnavi.

B. PREGĂTIREA MATERIALELOR ŞI INSTRUMENTELOR

Pregătirea materialelor şi instrumentelor pentru examenul obiectiv este realizată tot de asistentă. Ea va pregăti pentru un examen obişnuit: învelitoare uşoară de flanelă, stetoscop, spatule linguale sterile, oglindă frontală, tensiometrul, mănuşi de cauciuc sterile, vaselină, ciocan de reflexe, lanternă electrică, termometru ,creion dermograf, tăviţă renală şi alte instrumente speciale în funcţie de natura examinării şi de recomandările primite.

Instrumentele vor fi verificate în ceea ce priveşte starea de funcţiune, apoi vor fi aşezate pe o tăviţă utilizată numai pentru acest scop şi învelite într-un şerveţel.

Asigurarea iluminaţiei necesare pentru examinarea cavităţilor naturale, precum şi deservirea medicului cu instrumente cer o atenţie permanentă din partea asistentei. Predarea instrumentelor necesare în timpul examinării diferitelor porţiuni trebuie executată la momentul oportun, exact atunci când medicul are nevoie de instrumentele, manoperele sau mişcările respective. Din acest motiv asistenta trebuie să cunoască bine ordinea cronologică a unui examen obiectiv, să aibă la îndemână instrumentarul şi să stea în apropierea medicului.

C. PREGĂTIREA FIZICĂ A BOLNAVULUI

Pregătirea fizică a bolnavului se începe cu golirea vezicii înainte de începerea examinării, pentru ca globul vezical să nu inducă în eroare medicul. Urina nu va fi aruncată până la aprobarea medicului, pentru ca la nevoie să poată fi examinată la laborator.

Bolnavii trebuie dezbrăcaţi complet cu ocazia examinării, însă dezbrăcarea nu trebuie făcută neapărat deodată, bolnavul fiind ferit astfel de jenă precum şi de răceală. Asistenta va urmării ca temperatura din camera de consultaţie să fie corespunzătoare, geamurile închise şi să se evite circulaţia în timpul cât bolnavul este dezbrăcat. Dacă temperatura aerului este scăzută bolnavul va fi acoperit totdeauna cu învelitoare de flanelă, lăsând descoperite numai porţiunile de corp examinate în acel moment.

Bolnavii nu trebuie să stea complet dezveliţi în faţa oricărei examinări, însă dezvelirea superficială a unei singure părţi a corpului poate ascunde o serie de semne clinice importante.

D. ADUCEREA BOLNAVULUI ÎN POZIŢIA ADECVATĂ

Examinarea începe prin luarea anamnezei. În acest timp bolnavul va sta în poziţia cea mai comodă. La examenul obiectiv însă, el trebuie adus în poziţiile adecvate observaţiei. Astfel inspecţia generală se face aducând bolnavul în decubit dorsal. Asistenta ajută bolnavul să se întoarcă, pentru a putea fi observate tegumentele de pe faţa posterioară a corpului.

Aducerea bolnavului în poziţia adecvată examinării şi sprijinirea lui, uşurează mult atât munca medicului cât şi eforturile bolnavului.

După terminarea examenului obiectiv, bolnavul va fi îmbrăcat şi condus în salon, instalat în patul său, în poziţia preferată de el. În hepatita virală acută poziţia indicată de medic pentru o bună irigare a ficatului este cea de decubit dorsal.

Îmbrăcarea şi dezbrăcarea bolnavului trebuie efectuate cu foarte mult tact, grijă şi fineţe pentru a nu provoca dureri sau mişcări inutile.

3. ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE ŞI GENERALE

Toaleta bolnavului constituie una din condiţiile indispensabile ale procesului de vindecare. Alături de asigurarea condiţiilor indispensabile de igiena ale mediului este necesar ca asistenta să vegheze asupra igienei corporale a bolnavului. La efectuarea igienei corporale a bolnavului cu hepatită virală acută, se ţine cont de faptul că este diminuată capacitatea de adaptare a organismului acesta fiind expus la diferite infecţii secundare. Bolnavul adult trebuie să se spele şi să facă baie în mod regulat, fie singur (dacă starea generală îi permite), fie cu ajutorul asistentei (sub forma băii parţiale la pat).

Copiii internaţi cu hepatită virală acută vor fi întotdeauna însoţiţi şi supravegheaţi în timpul efectuării toaletei (fie totală, fie parţială) de către asistentă. Vor fi ajutaţi să se spele corespunzător, vor fi învăţaţi regulile stricte de igienă (spălat pe mâini frecvent şi obligatoriu după folosirea toaletei, spălat pe dinţi după fiecare masă, spălat pe faţă ).

Baia parţială la pat se aplică în cazul bolnavilor cu stare generală alterată şi constă în spălarea întregului corp pe regiuni, descoperind progresiv numai partea care se va spăla.

Asistenta va avea grijă ca temperatura din salon să fie peste 20ºC, să nu fie curenţi de aer rece, să aibă la îndemână cele necesare: lighean cu apă caldă 37ºC, săpun, burete, prosop. Va proteja patul cu muşama (peste care se pune un cearceaf sau prosop) şi va înlocui pătura cu o flanelă (bolnavul rămânând dezbrăcat).

Ordinea în care se va desfăşura toaleta trebuie să fie respectată: faţă, gât, membre superioare, partea anterioară a toracelui , abdomenul, partea posterioară a toracelui, regiunea sacrată, coapse, membre inferioare, organele genitale şi la sfârşit regiunea perianală.

Apa va fi schimbată de cel puţin 3 ori în timpul efectuării băii parţiale. După baia corect executată bolnavul se simte înviorat. El va fi pudrat, îmbrăcat, pieptănat şi aranjat în patul a cărui lenjerie va fi apoi schimbată de către asistentă.

Baia generală se aplică în cazul bolnavilor cu stare generală bună şi se va efectua de preferinţă o dată la 2-3 zile, sau o dată la săptămână. Timpul favorabil pentru baia generala este dimineaţa sau seara. În nici un caz nu se va face cu o oră înaintea mesei sau după luarea mesei, introducerea bolnavului în baie în timpul digestiei fiind interzisă.

Asistenta va avea grijă să aibă la îndemână o cantitate suficientă de apă caldă, temperatura din camera de baie să nu fie sub sau cu mult peste 21-22ºC, camera de baie să fie curată şi dezinfectată. Va conduce bolnavul la baie, iar dacă starea sănătăţii lui o permite, el va fi lăsat să se îmbăieze singur (cu excepţia copiilor care vor fi spălaţi de către asistenta).

Dacă asistenta constată alterarea stării generale a bolnavului sau tulburări subiective, va întrerupe baia imediat. După terminarea băii bolnavul se acoperă cu un cearceaf de baie încălzit şi se şterge repede, se îmbracă cu lenjerie curată, cu pijamaua peste care va lua un halat cald şi se va întoarce la patul lui, la care între timp i s-a schimbat lenjeria.

Copiii vor fi spălaţi, şterşi şi îmbrăcaţi de către asistentă, care va avea grijă ca pielea să fie curată, perfect uscată la plici şi pudrată cu pudră de talc.

Baia la cadă este înlocuită tot mai mult cu duşul. Duşul este metoda cea mai eficientă fiind un mijloc mai economic, mai igienic şi nu epuizează organismul bolnavului într-o măsură aşa de mare ca baia generală la cadă.

La copii se foloseşte doar baia la cadă cu ajutorul asistentei.Este bine ca după spălarea bolnavului (indiferent de metodă), să i se facă frecţie cu o

soluţie stimulantă a circulaţiei, cu alcool (diluat pentru a nu usca tegumentele), spirt medicinal mentolat. După frecţie se pudrează pliurile naturale cu pudră de talc, care absoarbe umezeala.

Lenjeria de corp şi de pat se va schimba cu ocazia îmbăierii sau ori de câte ori este nevoie şi trebuie să fie tot timpul curată.

În cursul icterelor, bolnavii suferă adesea de prurit, pe care încearcă să-l amelioreze prin grataj. Asistenta va avea grijă ca după baia generală unghiile acestor bolnavi să fie tăiate scurt, rotund, pilite cu atenţie şi întreţinute curat, pentru a reduce cât mai mult pericolul lezării şi infectării tegumentelor cu ocazia gratajelor.

Toaleta cavităţii bucale se va face cu deosebită atenţie, fiindcă bolnavii adesea se plâng de un gust amar în gură iar timpul de sângerare este crescut şi sunt predispuşi la hemoragii ale mucoaselor (gingivoragii).

Asistenta trebuie să acorde în cursul hepatitei virale acute o atenţie deosebită îngrijirii mucoaselor (nazală, bucală, faringiană, genitală la femei), căci neglijarea acestor regiuni duce prin infecţii secundare la diferite complicaţii: otite, stomatite, conjunctivite.

Se explică pacientului rolul important al igienei corporale şi al respectării normelor igienice (spălarea pe mâini, baie, pieptănarea şi spălarea părului, spălarea pe dinţi, raderea bărbii, haine curate). Copiii vor fi ajutaţi de către asistentă în îndeplinirea acestor norme.

Deoarece hepatita virală acută este de etiologie infecţioasă, asistenta va ţine cont de normele de prevenire a infecţiilor intraspitaliceşti, respectând cu stricteţe măsurile de asepsie şi antisepsie în efectuarea tuturor manoperelor pentru asigurarea igienei bolnavului.

4. PREGĂTIREA, ASISTAREA ŞI EFECTUAREA RECOLTĂRILOR DE PRODUSE BIOLOGICE ŞI PATOLOGICE

Pentru obţinerea unor rezultate corecte produsele vor fi recoltate (respectând normele prescrise) şi trimise la laborator în condiţii corespunzătoare.

Indicaţia pentru recoltarea produselor este dată de medic; totuşi asistenta trebuie să cunoască esenţa analizelor care se cer, având în vedere că unele recoltări sunt executate în întregime de asistentă, iar altele de medic ajutat de asistentă.

În amândouă cazurile asistenta trebuie să cunoască şi să respecte următoarele:- orarul recoltărilor;- pregătirea psihică a bolnavului;- pregătirea fizică (regim alimentar, repaus la pat, aşezarea corespunzătoare, în

funcţie de recoltări);- pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare recoltării;- cantitatea de produse necesară analizelor cerute;- cunoaşterea tehnicii speciale a diferitelor recoltări;- efectuarea tehnicii propriu-zise cu profesionism;- etichetarea recipientelor cu produsele recoltate, prin scriere directă pe recipient

sau pe etichete bine fixate pe acesta;- completarea imediată şi corectă a biletului de analiză care să cuprindă: numele,

prenumele, numărul salonului, al patului, natura produsului, analiza cerută, diagnosticul, data recoltării;

- trimiterea imediată a produselor la laborator;- transportarea produselor la laborator, iar când se transportă în altă unitate,

ambalarea corespunzătoare.Produsele recoltate sunt utilizate pentru efectuarea examenelor de laborator.

Acestea se pot grupa în două categorii:- examene curente (aceleaşi în toate cazurile)- examene ţintite (specifice bolii), care vizează o anumită etiologie, sugerată de investigaţia clinică şi epidemiologică.

A.EXAMENUL CURENT

Acest examen cuprinde: hemoleucograma completă, ureea sanguină, glicemia, viteza de segmentare a sângelui şi examenul sumar de urină.

Recoltarea acestor probe se face cu seringi şi ace de unică folosinţă, dimineaţa pe nemâncate (excepţie făcând cazurile de urgenţă).

a) Hemoleucograma completă

Recoltarea sângelui pentru hemoleucogramă se face fie din degetul inelar (după ce acesta a fost dezinfectat cu alcool, asistenta va înţepa cu un ac steril pulpa degetului dezinfectat, va şterge cu un tampon curat prima picătură de sânge şi va lua pe o lamelă de sticlă următoarea picătură cu care va efectua un frotiu); fie din venă prin puncţie venoasă,

prin recoltarea unei cantităţi fixe de 2 ml, în flacoane cu soluţie de EDTA (0,5 ml soluţie uscată prin evaporare), urmând ca la laborator să se facă frotiurile şi numărătorile. Nu trebuie neglijată buna agitare în flaconaş a sângelui recoltat pe EDTA pentru o bună amestecare.

Valori normale:Hematii: - 4,5 - 5,5 milioane/mm3 – bărbaţi;

- 4,2 - 4,8 milioane/mm3 - femei;Hemoglobină: - 15 2 gr/100 ml – bărbaţi

- 13 2 gr/100 ml - femeiHematocrit: - 45 5 % - bărbaţi

- 40 5 % - femeiReticulocite: - 10 - 15 %Trombocite: - 150 - 400000 / mm3

Leucocite: - 4000 - 8000 / mm3

Formula leucocitară:

Neutrofile nesegmentate:

- 3 – 5 %

Neutrofile segmentate: - 60 – 70 %Eozinofile: - 1 – 3 %Bazofile: - 0 – 1 %Limfocite: - 20 – 40 %Monocite: - 4 – 8 %

În hepatita virală acută se evidenţiază: leucopenie cu limfocitoză, uşoară monocitoză şi eozinofilie, precum şi tendinţa de hemoconcentraţie (creşterea valorii hematocritului).

b) Viteza de sedimentare a sângelui (V.S.H.)Recoltarea sângelui pentru V.S.H. se face prin puncţie venoasă. Asistenta aspiră în

seringa de 2ml, soluţia de citrat de sodiu 3,8 % sterilă în cantitate de 0,4ml. Va puncţiona vena, fără garou şi va aspira sânge până la 2ml, deci 1,6 ml şi se introduce apoi în flacon, după care se agită.

Valori normale:

bărbaţi:1 -10 mm / o oră; femei : 2-13 mm / o oră; 7 -15 mm / două ore; 12-17 mm / două ore.

În hepatita virală acută valoarea V.S.H.- ului este normală sau chiar încetinită (2-3 mm /oră) exprimând tendinţa de creştere a vâscozităţii sângelui.

c) Glicemia

Se recoltează 2 ml sânge prin puncţie venoasă şi se introduce în sticluţa pentru analize în care se află 4 mg florură de Na.

Valori normale: 0,80 – 1,20 gr %.În hepatita virală acută de tip A nu apar modificări ale glicemiei.

d) Examenul sumar de urină

Recoltarea pentru acest examen se face de obicei din prima urină de dimineaţă (100-150ml de urină), în sticluţe curate (nu neapărat sterile); la laborator se cercetează prezenţa: albuminei (A) cu aprecierea cantitativă (+, + +, + + +); glucozei (Z); puroiului (P); urobilogenului (Ubg) şi a pigmenţilor biliari.

Valori normale:

A /P / negativZ /

Sediment: 1 - 2 celule epiteliale / câmp 1 - 2 leucocite / câmpUbg / negativPig / negativ

În hepatita virală acută apar modificări frecvente în ceea ce priveşte Ubg-ul şi pigmenţii.

Astfel Ubg-ul poate primi valori pozitive notat (+, + +, + + +), iar pigmenţii prezenţi în urină pot ajuta la stabilirea diagnosticului de hepatită virală acută.

B. EXAMENELE SPECIFICE BOLII

Aceste examene cuprind: anticorpi anti-hepatita A, bilirubina, disproteinemia, transaminazele, exudatul faringian şi examenul scaunului.

a) Determinarea anticorpilor anti-hepatită A Prin aceste analize se dozează uzual Ig M anti-hepatită A.

Recoltarea sângelui pentru anticorpi se face prin puncţie venoasă. Se recoltează 5ml sânge pe simplu şi se introduce apoi în eprubete. Se centrifughează şi se fac determinări specifice din plasmă sau din ser.

Valori normale:anti HVA - negativ IgM HVA – negativ

În hepatita virală acută anticorpii anti-hepatită A, prezintă valori pozitive în titru variabil în funcţie de momentul evolutiv al bolii.

b) Bilirubina

Recoltarea sângelui pentru bilirubină se face prin puncţie venoasă. Se recoltează 5-10ml de sânge pe simplu, care va fi introdus în sticluţa de analize curată şi etichetată.

Valori normale:Bilirubina totală: 0,6 - 1 mg %; directă: 0,1 - 0,4 mg %;

indirectă: 0,2 - 0,8 mg %.

În hepatita virală acută valorile bilirubinei (pentru toate cele trei tipuri T,D,I) sunt crescute în timpul perioadei icterice, în special bilirubina directă creşte puţin mai mult decât cea indirectă.

c) Testele de disproteinemie

Recoltarea sângelui pentru aceste probe se face prin puncţie venoasă. Se aspiră în seringă 5-10ml sânge pe simplu. Această probă constă din ansamblul: Takata-Ara, R.Tymol, ZnSO4.

Valori normale:Takata-Ara: negativ;Reacţia Tymol: 0 - 4 uML;ZnSO4: 0 - 8 uSH.În timpul hepatitei virale acute, testele de disproteinemie prezintă modificări.Astfel: Takata-Ara este pozitivă, R.Tymol este crescută peste valoarea normală

(4uML), iar ZnSO4 este crescut şi el (peste 10uSH).Valorile cele mai crescute pentru disproteinemie sunt obţinute în perioada icterică. Electroforeza proteinelor serice prezintă un indicator sensibil de disproteinemie. Electroforeza evidenţiază în hepatita virală acută o scădere a albuminei şi o creştere a beta şi alfa globulinelor (la început) şi apoi a gamaglobulinelor.

d) Transaminazele

Recoltarea sângelui pentru aceste probe se face prin puncţie venoasă. Se va recolta 5ml sânge pe simplu. Această probă este constituită din: TGP (transaminaza glutamic-piruvivă) şi TGO (transaminaza glutamico-oxalacetică).

Valori normale:TGP : 5 - 42 U.I.TGO : 5 - 40 U.I.În hepatita virală acută valorile acestor transaminaze se menţin crescute. În special

TGP prezintă titruri foarte mari (între 400 - 2000 U.I.), iar TGO prezintă titruri şi ele crescute dar mai mici decât cele înregistrate de TGP.

e) Exudatul faringian

Recoltarea exudatului faringian trebuie să se facă cu tampon de vată steril (instalat pe o ansă sterilă, totul introdus într-o eprubetă tot sterilă, astupată cu un dop de vată perforat de ansă), de la bolnavi care nu şi-au clătit gura, nu s-au spălat pe dinţi, nu au mâncat, nu au fumat.

Recoltarea se face dimineaţa la prima oră. Cu un apăsător de limbă se permite vizualizarea faringelui şi a amigdalelor, apoi se introduce tamponul cu blândeţe, ştergând cu el amigdalele sau peretele posterior al faringelui. Se va evita atingerea altor părţi din mucoasa bucală, unde se găseşte flora saprofită.

Recoltarea exudatului faringian de la copii mici se face mai greu, folosindu-se ajutorul mamei sau al altei persoane pentru o recoltare eficientă.

Valori normale:- în mod normal nu trebuie să găsim în exudatul faringian floră patogenă.

Într-o fază incipientă a hepatitei virale acute de tip A prin determinări specifice, virusul hepatitic A se poate izola din faringe (sunt analize neuzuale rezervate unor institute de virusologie).

f) Examenul materiilor fecale

Se recoltează scaunul în recipiente sterile şi uscate, fără nici o substanţă antiseptică.Virusul hepatitic A se poate izola din scaun încă din primele 10 zile ale perioadei

preicterice (de asemenea este o analiză neuzuală rezervată unor institute de virusologie).

5. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA EFECTUAREA EXPLORĂRILOR PARACLINICE

În hepatita virală acută de tip A nu sunt întâlnite explorările paraclinice ca: biopsie, laparoscopie, specifice ficatului, deoarece evoluţia este de regulă spre vindecare.

6. POZIŢIA BOLNAVULUI ÎN PAT, URMĂRIREA FACIESULUI ŞI A FUNCŢIILOR VEGETATIVE

A. POZIŢIA BOLNAVULUI ÎN PAT

Asistenta trebuie să cunoască poziţiile pe care le iau bolnavii în pat, poziţiile în care aceştia trebuie aduşi cu ocazia unor îngrijiri şi examinări speciale, precum şi manoperele prin care se asigură schimbările de poziţie ale bolnavilor în stare gravă.

În funcţie de starea generală şi de afecţiunea lor, bolnavii ocupă în pat o poziţie activă, pasivă, forţată.

În hepatita virală acută de tip A în perioada acută a bolii, bolnavul trebuie să respecte repausul la pat fizic şi psihic. Patul trebuie să asigure bolnavului o odihnă perfectă.

Poziţia indicată, la bolnavii cu hepatită virală acută de tip A, în pat este decubitul dorsal, poziţie care asigură o bună irigare a ficatului. Bolnavul se poate schimba din decubitul dorsal în cel lateral stâng şi drept, şi eventual la nevoie poziţia drenajului postural la intervale regulate (poziţia activă).

Bolnavii în stare gravă trebuie serviţi la pat cu tot ceea ce au nevoie şi trebuie schimbată poziţia în pat mai des (poziţia pasivă).

Mobilizarea bolnavului din pat o hotărăşte medicul şi dispoziţiile lui privind cuantumul mişcărilor şi durata zilnică de părăsire a patului trebuie respectate. Activitatea zilnică precoce poate provoca recidive sau agravări nerecuperabile.

B. URMĂRIREA FACIESULUI

Expresia feţei de multe ori poate exprima gradul de inteligenţă al bolnavului, precum şi anumite stări psihice: anxietate, durere, bucurie, somnolenţă, oboseală, stres, ea

putându-se schimba relativ repede în raport cu modificările stării bolnavului, din acest motiv urmărirea faciesului bolnavului trebuie să fie o preocupare permanentă a asistentei medicale.

La pacienţii cu hepatită virală tip A caracteristică este “masca hepatitei” cu buzele roşii carminate, paloare circumnazoorală, sclere gălbui, icter tegumentar facial. Uneori pot să apară manifestări cutanate de tip urticarian la nivelul feţei.

C. URMĂRIREA FUNCŢIILOR VEGETATIVE

Asistenta are sarcina de a urmări aspectul, cantitatea, numărul, culoarea, conţinutul urinelor, vărsăturilor, scaunelor şi să noteze în foaia de observaţie (FO) a bolnavului rezultatele obţinute.

a) Urina este o soluţie apoasă prin care sunt eliminate substanţele rezultate din metabolismul intermediar protidic, inutile şi toxice pentru organism.

Prin micţiune se înţelege emisiunea de urină, act fiziologic conştient de eliminare, iar prin diureză se înţelege cantitatea de urină eliminată în 24 ore.

Pentru a putea furniza datele necesare stabilirii diagnosticului şi conducerii tratamentului asistenta va urmări:

- tulburările de emisiune urinară;- cantitatea de urină emisă în 24 ore;- caracterele calitative ale urinei;- numărul micţiunilor în 24 ore.Valorile normale:- cantitatea de urină variază în funcţie de vârstă astfel:

Nou-născut 30-300 ml / 24 oreCopil 500-1200 ml / 24 oreAdult 1200-1400 ml / 24 ore

- frecvenţa micţiunilor variază şi ea în funcţie de vârstă:

Nou-născut Micţiuni frecventeCopil 2-4 micţiuni /ziAdult 5-6 micţiuni / ziVârstnici 6-8 micţiuni / zi

- reacţia urinei: reacţie acidă; PH-ul între 4,5-7- densitate: 1010-1025.Diureza se notează zilnic în Foaia de Observaţie a pacientului, prin haşurarea

pătrăţelelor corespunzătoare cantităţii de urină şi a zilei respective. Spaţiul dintre două linii orizontale ale F.T. corespunde la 100 ml urină.

În hepatita virală acută de tip A se poate observa culoarea închisă a urinelor. În perioada icterică urina se închide şi mai mult la culoare luând aspectul de “bere brună” sau “acaju”. Cantitativ urina este redusă şi prezintă o concentraţie crescută.

b) Scaunul reprezintă resturile alimentare supuse procesului de digestie eliminate din organism prin actul de defecaţie.

Prin defecaţie se înţelege eliminarea materiilor fecale prin anus.Urmărirea tranzitului intestinal şi examinarea sistemică a scaunelor au o deosebită

importanţă pentru stabilirea diagnosticului şi urmărirea evoluţiei hepatitei virale acute de tip A.

Pentru a putea furniza datele necesare stabilirii diagnosticului asistenta va urmări:- tulburările de emisiune a scaunelor;- cantitatea de materii fecale în 24 ore;- numărul scaunelor în 24 ore;- caracteristicile calitative ale scaunelor: aspectul, cantitatea, forma, consistenţa şi

mirosul.Valorile normale:- frecvenţa scaunelor variază în funcţie de vârstă:

Nou-născut 3-4 scaune / ziCopil 1-2 scaune /ziAdult 1-2 scaune / zi sau

unul la două zile

Notarea scaunelor în F.T. se face prin semne convenţionale:Normal = | ; moale = /; diaree (apos) = - ; mucus = X ; puroi = P; sanguinolent = S;

melenă = M.Dacă numărul scaunelor evacuate într-o zi este foarte mare, se notează numărul total

urmat de semnul convenţional respectiv.În hepatita virală acută de tip A scaunele sunt decolorate. În funcţie de culoarea şi

aspectul lor, medicul poate stabili gravitatea bolii. Când scaunele sunt foarte decolorate hepatita virală acută de tip A este severă, iar când scaunele sunt albe (foarte rar) avem de-a face cu o formă foarte gravă de hepatită virală acută de tip A. Poate de asemenea să apară constipaţia.

Dacă emisia de materii fecale lipseşte (constipaţie) asistenta, la indicaţia medicului, va administra laxative uşoare sau regim dietetic specific, iar dacă nu se reuşeşte va recurge la clisme evacuatorii.

c) Vărsăturile reprezintă evacuarea prin gură a conţinutului stomacului.Vărsătura este un act reflex cu centrul în bulbul rahidian.La vărsături se urmăreşte:

- frecvenţa;- orarul;- cantitatea;- conţinutul;- culoarea;- mirosul;- forţa de proiecţie;- simptomele care însoţesc vărsăturile.

În hepatita virală acută de tip A vărsăturile pot fi frecvente iar conţinutul lor poate fi alimentar şi ulterior conţinut gastric.

Valorile obţinute vor fi notate în Foaia de Observaţie a bolnavului prin mici cerculeţe în dreptul rubricii rezervate acestui scop.

7. URMĂRIREA FUNCŢIILOR VITALE

Urmărirea funcţiilor vitale (T.A., puls, respiraţie, temperatură) este obligatorie în cursul oricărei boli căci modificarea lor reflectă în mare măsură starea generală a bolnavului precum şi evoluţia şi gravitatea bolii de care suferă.

Totalitatea observaţiilor asupra funcţiilor vitale se completează în foaia de observaţie (FO) a bolnavului.

a) Tensiunea arterială – reprezintă presiune exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali.

Tehnica măsurării valorilor tensiunii arteriale trebuie să fie cunoscută de asistenta medicală deoarece măsurarea şi notarea acestora în Foaia de Observaţie, la intervale stabilite de medic, cade în sarcina ei.

Se notează în FT valorile obţinute cu o linei orizontală de culoare roşie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur. Se unesc apoi liniile orizontale de TA maxime şi TA minime cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat obţinându-se astfel graficul pentru TA. Tensiunea arterială mai poate fi notată şi sub formă de cifre cu culoare roşie.

Valorile normale:T.A. minimă T.A. maximă

copii 60-65 mm/Hg 90-110 mm/Hgadulţi 75-90 mm/Hg 115-140 mm/Hg

În hepatita virală acută de tip A tensiunea arterială poate să scadă ca urmare a afectării uşoare a miocardului.

b) Pulsul – reprezintă expansiunea ritmică a arterelor care se comprimă pe un plan osos şi este sincronă cu sistola ventriculară.

Întrucât la apariţia pulsului intervine atât inima cât şi vasele el va reflecta atât starea funcţională a inimii cât şi pe cea a arterelor.

În bolile infecţioase acute pulsul oglindeşte gravitatea afecţiunii. Prognosticul depinde în aceste cazuri în mare măsură de calităţile pulsului, modificările determinând şi conduita terapeutică în cele mai multe cazuri. Din acest motiv, examinarea, urmărirea şi notarea pulsului au o deosebită importanţă în îngrijirea bolnavului.

În mod normal pulsul se va lua de 2 ori / zi, dar la indicaţia medicului se poate efectua şi de mai multe ori pe zi. Se va ţine cont în măsurarea pulsului de: frecvenţă, ritmicitate, volum, tensiune şi celeritate.

Se consemnează valorile obţinute printr-un punct de culoare roşie ţinând cont că fiecare linie orizontală a foii reprezintă patru pulsaţii. Unirea valorii prezente cu cea anterioară se face printr-o linie continuă de culoare roşie obţinându-se astfel curba pulsului.

Valorile normale:Copii 90-100 pulsaţii /

minutAdulţi 60-80 pulsaţii / minut

În hepatita virală acută de tip A aparatul cardio-vascular prezintă unele modificări, miocardul fiind afectat uşor şi pasager sub forma unei discrete miocardite exprimate prin modificări EEG şi ale pulsului, de obicei bradicardie (scăderea frecvenţei pulsului).

c) Respiraţia – reprezintă ansamblul funcţiilor prin care se asigură schimburile gazoase ale organismului (absorbţia O2-ului şi eliminarea CO2-ului).

Tehnica măsurării respiraţiei trebuie să fie bine cunoscută de asistentă deoarece măsurarea şi notarea acesteia în Foaia de Observaţie cade în sarcina ei. Intervalele de timp pentru măsurare sunt stabilite de către medic.

În înregistrarea respiraţiei asistenta va urmări: frecvenţa, amplitudinea, ritmul, zgomotele, simetria mişcărilor respiratorii şi timpul de respiraţie.

Consemnarea frecvenţei respiratorii se face printr-un punct, fiecare linie orizontală a foii de temperatură reprezentând o respiraţie. Se va uni punctul valorii actuale cu cel al valorii anterioare, cu o linie verde, obţinându-se curba respiraţiei.

Valorile normale:copii 25-35 respiraţii /

minutadulţi 16-18 respiraţii /

minut

În hepatita virală acută de tip A respiraţia nu prezintă modificări specifice.d) Temperatura – reprezintă gradul intensităţii căldurii corporale rezultat din echilibrul

dintre producţia de căldură şi pierderea sa.Asistenta are sarcina să termometrizeze pacientul de 2 ori / zi (dimineaţa şi seara)

sau ori de câte ori este nevoie (dacă pacientul prezintă febră).Înregistrarea grafică a temperaturii se face cu culoare albastră. Se notează un punct

pe verticală corespunzător datei şi timpului zilei, socotind pentru fiecare linie orizontală a foii două diviziuni de grad. Apoi se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară pentru obţinerea curbei termice. Temperatura se mai poate nota şi cifric.

Valorile normale:copii 36,1-37,8ºCadulţi 36-37ºC

Când se măsoară în cavităţi închise (cavitate bucală, rectală, vaginală) valorile temperaturii pot fi mai mari cu 0,3-0,5ºC decât cele axilare.

În hepatita virală acută de tip A în perioada prodromală bolnavul poate prezenta febră moderată, fără frisoane, care durează 3-5 zile. Mult mai rar febra poate fi înaltă (peste 39ºC). Dacă febra este însoţită de transpiraţii, acestea se notează, deoarece când sunt abundente poate antrena pierderi de apă importante.

8. ALIMENTAŢIA BOLNAVULUI CU HEPATITĂ VIRALĂ TIP A

Alimentaţia raţională atât sub raport cantitativ cât şi calitativ contribuie la menţinerea capacităţii de apărare a organismului.

Bolnavului cu hepatită virală acută de tip A adesea se plâng de meteorism, constipaţie şi inapetenţă, ceea ce îngreunează aportul de calorii. De aceea dieta monotonă a bolnavului trebuie făcută mai accesibilă prin procedee culinare şi fracţionată în doze mici dar consumate frecvent.

Mesele principale nu vor fi niciodată servite înaintea aplicării tratamentului, iar alimentaţia bolnavilor nu trebuia să fie deranjată de nimic; de aceea activitatea secţiei, recoltările, tratamentele, inclusiv vizita medicală trebuie terminate până la ora meselor.

În perioada acută a hepatitei virale tip A bolnavul primeşte un regim de cruţare a ficatului prin evitarea grăsimilor animale şi alimentelor meteorizante asigurându-se un aport bogat în hidraţi de carbon şi vitamine. Proteinele se vor da în cantităţi progresive pe măsură ce dispare inapetenţa asigurând un aport bogat prin brânzeturi de vacă, carne fiartă de pasăre şi de vacă.

Pe măsură ce starea bolnavului se ameliorează, se admit şi grăsimile vegetale şi untul. Se interzic băuturile alcoolice, alimentele prăjite, condimentate, conservele, rântaşurile, grăsimile animale etc.

Modul în care se face alimentarea bolnavului depinde de natura bolii şi de starea generală a bolnavului.

Pentru bolnavi cu starea generală bună alimentaţia este activă (mănâncă şi se hidratează singur fără ajutorul asistentei sau a altor persoane).

Pentru bolnavii cu stare generală alterată care nu pot să se alimenteze singuri, alimentaţia va fi pasivă (asistenta îl va servi la pat, îl va ajuta să mănânce).

Pentru bolnavii cu dificultate mare de alimentare sau cu negativism alimentar absolut, se foloseşte alimentarea artificială (perfuzii intravenoase) la indicaţia medicului.

În hepatita virală tip A servirea meselor se face numai în saloane, niciodată în sala de mese a secţiei.

9. PARTICIPAREA ASISTENTEI LA EFECTUAREA TRATAMENTULUI

Prescrierea medicamentelor este făcută de medic, în scris în Foaia de Observaţie a bolnavului, în rubrica specială, şi cuprinde:

- numele medicamentului;- doza (cantitatea şi concentraţia);- calea de administrare;- ora administrării şi durata tratamentului;- administrarea în raport cu alimentaţia (înainte, în timpul sau după masă).

Administrarea medicamentelor pune pe umerii asistentei medicale o foarte mare responsabilitate. Greşelile provenite din aplicarea unui tratament necorespunzător pot da naştere la accidente grave, chiar fatale. Din acest motiv la efectuarea tratamentului asistenta va ţine seama de anumite reguli generale:

- respectarea medicamentului prescris de medic;- identificarea medicamentului prescris după etichetă;- forma de prezentare, culoare, miros, consistenţă;- verifică calitatea medicamentelor observând: integritatea, culoarea

medicamentelor solide, sedimentarea, tulburarea şi opalescenţa medicamentelor lichide;- respectarea căilor de administrare prescrise de medic (digestivă, parenterală,

locală);- respectarea orarului şi ritmului de administrare a medicamentelor pentru a se

menţine concentraţia constantă în sânge având în vedere timpul şi căile de eliminare a medicamentelor;

- respectarea dozei de medicament – doza unică pe 24 ore;

- respectarea somnului fiziologic al pacientului organizându-se administrarea în afara orelor de somn;

- evitarea incompatibilităţilor medicamentoase datorate asocierilor unor soluţii medicamentoase în aceeaşi seringă;

- respectarea următoarei succesiuni în administrarea medicamentelor: mai întâi cele administrate pe cale orală: solide şi lichide, apoi injecţiile, ovulele vaginale şi supozitoarele;

- informarea pacientului asupra medicamentelor prescrise în ceea ce priveşte efectul urmărit şi efectele secundare;

- anunţarea imediată a medicului privind greşelile produse în administrarea medicamentelor legate de doză, calea şi tehnica de administrare;

- administrarea imediată a soluţiilor injectabile aspirate din fiole, flacoane;- respectarea măsurilor de asepsie şi igienă pentru a preveni infecţiile

intraspitaliceşti.Condica de medicamente se completează în triplu exemplar (data, numele

pacientului, salonul, patul, numele medicamentului, doza pe 24 ore în cifre şi litere, forma de prezentare), după care se predă la farmacia spitalului.

Preluarea medicamentelor se face de către asistenta medicală care are sarcina de a verifica ambalajul propriu, etichetele, menţiunile privind păstrarea medicamentelor, numărul lor exact.

Depozitarea medicamentelor în secţia de spital se face în dulapuri compartimentate sau în cutii pentru fiecare pacient; soluţiile perfuzabile preparate de farmacie se păstrează în frigider.

În hepatita virală acută de tip A calea cea mai frecvent utilizată în administrarea medicamentelor este cea digestivă-orală.

Forma de prezentare a medicamentelor administrate pe această cale orală poate fi lichidă (soluţii, mixturi, infuzii, tincturi, extracte, uleiuri, emulsii) şi solidă (pulberi, tablete, drajeuri, granule, mucilagii).

În cazul copiilor asistenta va dilua medicamentele lichide cu apă, suc, ceai pentru a reduce din gustul lor neplăcut.

La adulţi medicamentele lichide vor fi administrate fie diluate, fie ca atare, după care pacientul bea apă, ceai, suc.

Solidele sub formă de tablete sau drajeuri se aşează pe limba pacientului şi se înghit ca atare (tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale, se aşează sub limbă).

Solidele sub formă de pulberi divizate (în caşete amilacee sau capsule cerate) se înmoaie înainte în apă şi se aşează pe limbă pentru a fi înghiţite; pulberile nedivizate vor fi dozate de asistentă cu linguriţa sau cu vârful de cuţit. Unele pulberi se dizolvă în apă, ceai şi apoi se administrează sub formă de soluţii.

Administrarea tabletelor, drogurilor ca atare la copii sub vârsta de 2 ani este interzisă (ele vor fi divizate sau dizolvate).

În unele cazuri de hepatită virală tip A la indicaţia medicului, tratamentul poate fi pe cale parenterală când sunt prescrise vitamine (complex B, vitamina C, vitamina E, vitamina K) sau alte soluţii perfuzabile (clorură de sodiu, glucoză) şi corticoizi (în formele grave).

Asistenta va avea sarcina să efectueze tratamentul injectabil (infecţii intramusculare, intravenoase) în condiţii de asepsie perfectă, respectând regulile generale: spălarea pe mâini, dezinfecţia gâtului fiolei sau flaconului, luarea de mănuşi sterile de cauciuc în mâini, aspiraţia soluţiilor injectabile cu ac steril ataşat la seringa sterilă, înlocuirea acului de aspirat cu altul steril pentru injecţie, alegerea corectă a locului injecţiei, dezinfecţia tegumentului de la locul de puncţionat spre exterior, execuţia corectă a injecţiei, verificarea

poziţiei acului prin aspiraţie, injectarea lentă a soluţiilor medicamentoase, scoaterea acului şi dezinfecţia tegumentului.

Seringile şi acele vor fi de unică folosinţă.Injecţiile intravenoase vor fi administrate lent, iar pentru perfuzii se va urmări să nu fie

administrate “paravenos”.Injecţiile intramusculare vor fi făcute profund, în cadranul corespunzător: cadranul

superoextern fesier, faţa externă a coapsei în treimea mijlocie sau în faţa externă a braţului în muşchiul deltoid.

10. EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE ŞI PROFILAXIA BOLII

Asistenta trebuie să explice bolnavului, în tot timpul spitalizării şi la externare pericolul recăderilor şi complicaţiilor în cazul nerespectării măsurilor de prevenire a acestora.

Se explică necesitatea respectării: odihnei, igienei corporale, regimului dietetic cu evitarea alimentelor interzise (prăjeli, condimente, rântaşuri, grăsimi animale, afumături, conserve).

Pentru dispensarizarea corectă bolnavul va fi informat că dispariţia icterului şi a celorlalte semne nu înseamnă vindecare totală; refacerea ficatului necesită timp mai îndelungat (2-3 luni) şi urmărirea se face timp de 6 luni iar în unele cazuri urmărirea se face timp de 12 luni (clinic şi prin examinare de laborator).

Asistenta va încuraja pacientul şi familia pentru a pune întrebări despre boală şi despre regimul alimentar şi informează pacientul despre transmiterea bolii şi a modului de prevenire a hepatitei A (igienă corporală, spălat frecvent pe mâini mai ales după folosirea toaletei, evitarea contactului cu persoanele purtătoare de hepatită virală tip A sau în convalescenţă).

Asistenta va lua legătura cu toţi suspecţii care au avut tangenţe cu bolnavul până la internarea bolnavului: familie, prieteni, vecini, etc. în vederea realizării anchetei epidemiologice.

11. EXTERNAREA BOLNAVULUI

Momentul plecării bolnavului este stabilit de medic. În legătură cu acestea asistenta are o serie de sarcini.

Astfel ea va aduna toată documentaţia relativă a bolnavului pe care o va pune la dispoziţia medicului de salon în vederea formulării epicrizei.

Asistenta va fixa împreună cu bolnavul ora plecării pentru a-i putea asigura alimentaţia până în ultimul moment. Va verifica dacă hainele cu care a sosit sunt corespunzătoare sezonului.

Asistenta va anunţa cu 2-3 zile înainte familiei bolnavului data ieşirii din spital (mai ales dacă acesta este minor).

Asistenta aprofundează cu bolnavul şi aparţinătorii în cazul minorilor indicaţiile primite de la medic cuprinse în biletul de ieşire. Va lămuri în special prescripţiile relative la regimul

dietetic, insistând asupra variabilităţii posibile de alimentaţie în cadrul regimului, precum şi a modului de preparare a alimentelor prescrise.

Va verifica dacă bolnavul şi-a însuşit în mod corespunzător tehnicile necesare pentru continuarea tratamentului prescris, la domiciliu şi va insista ca la data indicată să se prezinte neapărat la control.

Asistenta va însoţi bolnavul până la magazia de efecte unde îl va ajuta să-şi primească hainele depuse cu bon, după care va verifica dacă bolnavul are biletul de ieşire şi reţeta prescrisă pentru tratamentul post-spitalicesc.