EDITAT DE LIGA MAIȘTRILOR MILITARI DE MARINĂ - CONSTANȚANr. 185 • ANUL XXI • NOIEMBRIE - DECEMBRIE 2017 • 8 PAGINI • 1 leu

http://www.lmmm.ro • E-mail: lmmm1990@yahoo.com

La cumpăna dintre aniPrins și el în sarabanda „scuturării petalelor”, calen-

darul și-a subțiat atât de mult grosimea, încât abia își mai poate face simțită prezența. Anul 2017 își trăiește astfel și el, ca și cei de dinaintea sa, ultimele zile de existență pe planeta Pământ, unde, acreditat de zeul Cronos, și-a îndeplinit misiunea. Că a fost mai bun, că a fost mai puțin bun, e greu de spus! Cert este că noi, oamenii, indiferent de nație, vârstă, poziție socială ș.a.m.d., am mai trecut un an în cartea propriei vieți...

Privind retrospectiv cele 365 de zile ale anului aflat în prag de plecare, constatăm că prin viața și casele noastre s-au perindat și bucurii, dar și neîmpliniri. Oricum, nici acest an nu s-a dovedit capabil să mai domolească „furtuna” ce ne agită existența de atâta amar de vreme, creându-ne, și asta nu de puține ori, sentimentul unui iminent naufragiu. Să lupți împotriva acestei furtuni e greu, mai ales când mijloacele avute la dispoziție sunt atât de fragile, încât teama nereușitei ne trans-formă pe mulți dintre noi în apatici. Apatia, otrava asta spirituală, poate fi contracarată doar de speranță, cam singurul mijloc de protecție socială aflat gratis la îndemâna oricui și care nu poate fi interzis de nicio Ordonanță sau Lege.

Revenind în „grădina” noastră, a ligii, și privind retrospectiv acțiunile și activitățile sale, putem spune că deși acestea au fost ceva mai puține comparativ cu anii precedenți, mesajul lor a ajuns la destinație. Cei care și-au arătat disponibilitatea, ba chiar bunăvoința de a se implica în organizarea și desfășurarea diverselor proiecte, precum și cei care au rămas la statutul specific consumatorului de activitate, s-au bucurat de reușita lor, și asta e un mare lucru. Nu ne propunem a face un bilanț sau o enumerare a proiectelor puse în operă de către conducerea ligii în acest an. Acum să ne amintim doar că nu ne mai despart decât câteva carturi de crești-neasca sărbătoare a Crăciunului, dar și de petrecerea destinată întâmpinării Anului Nou… Așa că lăsăm - atât cât se poate, evident, grijile și necazurile, implicându-ne cu mare deschidere sufletească în pregătirea momentelor atât de frumoase pe care ni le va oferi sărbătorile iernii.

Să dea Domnul, ca în casa fiecăruia dintre noi sănătatea, bucuria și liniștea să nu lipsească în nicio clipă a anului care foarte curând ne va deschide ușa casei și fereastra inimii.

Dumitru MIHĂILESCU

Au trecut 27 de ani!27 de ani de existență corectă și bună funcționalitate a Ligii Maiștrilor Militari de Marină!

Nu știm dacă sunt mulţi sau puţini. Ştim însă că această asociație socio-profesională a rezistat în timp, făcând faţă cu brio multor „furtuni”, unele căpătând adesea chiar aspect de tempestă. Drumul asociativ, început a fi străbătut în acea zi de 16 octombrie 1990, a fost parcurs până în prezent în deplină legalitate și corectitudine, aspecte ce au făcut ca Liga Maiștrilor Militari de Marină să fie respectată, uneori chiar invidiată, dar constructiv, pentru rezultatele obţinute.

Dacă această constatare, pe deplin ancorată în realitate, va sta tot timpul în atenţia celor aflaţi pe puntea de comandă a ligii, atunci teama apariţiei atât de nedoritei „oboseli organi-zatorice” n-ar trebui să apară nicicând, proiecţia viitorului fiind tot timpul înţeleasă cu acea responsabilitate a lucrului bine făcut.

27 de ani de existenţă!... O zi de sărbătoare căreia echipajul acestei asociaţii, în mare parte tehnicieni marinari, îi dau importanţa cuvenită, dar atenţi și la efectul ce-l poate provoca lăsarea gândurilor să o ia înaintea faptei, reflecţia înaintea acţiunii, fantezia înaintea realităţii, pentru că toate acestea vor susține și mai mult întrebarea: Ce se va întâmpla mâine? Vă asigur însă că nu este deloc ușor a se găsi un răspuns cât mai apropiat de adevăr!

M.m.p.(rz.) Emil OLTEANU – președinte L.M.M.M

Decembrie 1989…Armata e cu noi, armata e cu noi… Așa se scanda în

final de decembrie ‘89 pe străzile capitalei, dar și în mai toate localitățile țării. Hotărâtor pentru reușita revolu-ției era ca armata să treacă de partea celor care doreau să scape de regimul comunist - unii cu sinceritate, alții doar din interese meschine, așa cum ne-am dat și ne tot dăm seama. Armata, în calitatea sa de apărătoare a poporului, nu a unor inși cocoțați în vârful ierarhiei naționale, a trecut de partea acestuia, inundând cu bucurie inimile tuturor românilor. Au trecut 28 de ani de atunci și iată că, după atâta amar de vreme, purtătorii uniformei militare se tot întreabă cam ce valoare mai are

acum sintagma „armata e cu noi”, sintagmă care atunci, în acele momente grele, se afla pe buzele tuturor!?… Oricât de „lămuriți” am fi și oricât am înțelege că insti-tuțiile statului român trec ciclic prin faze de „trântă” existențială, rigiditatea ideilor și consecvența proastei conduite a clasei politice ne-au lăsat să înțelegem, mai ales în această parte a doua a anului când se discută și paradiscută despre legea salarizării și cea a pensiei, că adeziunea față de binefăcătoarea sintagmă „Armata e cu noi!”, izbucnită firesc, în urmă cu 28 de ani, din pieptu-rile celor care doreau libertate, unii dintre aceștia jertfin-du-și chiar și viața pentru asemenea dorință, s-a subțiat alarmant de mult.

(continuare în pag.2)M.m.p.(rz.) Emil ANDRONESCU

Fie ca Sfintele Sărbători ale Crăciunului și Anului Nou să vă aducă renașterea speranțelor, multă sănătate, fericire și bucurii alături de cei dragi. La Mulți Ani!

Crăciunul măriiMarea cu cerul la orizont s-adună, Văzduh și ape se-nchină împreună. Natura tresaltă de bucurie sfântă, Spre Cer, rugăciunea smerită s-avântă.

Marinarii, cătând la cer, au și zăritSteaua care pe magi i-a călăuzit. Silesc peste dune de ape s-apuce, Sufletu-i grăbit spre Domnul să urce.

Ceața nevederii prin credință se sparge; Pe catarg pescăruși vin să se roage.Corabia-i salvează de la trupeasca pieire, Biserica-i luntrea pentru mântuire.

Rugăciunea ne poartă peste nevoi; Hristos e pretutindeni, și-aici cu noi! El e oaspetele inimilor smerite Si dăltuitorul celor împietrite.

Domnul a pus nisipul mării hotar, Si tot El dă sfinților Săi marele har.Domnul a despărțit apele de ape; Tot El separă pe oi de capre.

Prin strunga Domnului trece-vom toți: Savanți, plugari, poeți sau hoți.Pe toți ne-așteaptă să ne-mbrățișeze De vom avea nădejde și conștiințe treze.

De la Domnul, în lume, bunătăți abundă; Într-o lacrimă, munți de păcate scufundă.Le pierde în mila Sa prea adâncă; Pe toți, la pocăință ne așteaptă încă.

Ion ENE

Aspect din aula școlii de maiștri militari a Forțelor Navale „Am. Ion Murgescu”, acolo unde în urmă cu 27 de ani s-a turnat temelia construc-ției numită L.M.M.M., iar acum s-a desfășurat partea festivă a momentului aniversar, aociația fiind onorată cu prezența de către respectabile perso-nalități militare, precum domnii amirali (rândul I, de la stg. la dr.): Aurel Constantin, Traian Atanasiu, Marcel Dragu și Dan Leahu.

Ceea ce priviți dumneavoastră în fotografia de mai sus, este placheta-omagiu ce a însoțit premiul „Miron Domnaru”, acordat anual la data de 16 octombrie unuia dintre membrii asociați. Amănunte în pag.4.

PAG. A 2-A T I MO N A

ÎN MEMORIAM…D u p ă

atâtea și atâtea încercări la care l-a supus viața de-a lungul celor 93 de ani, marți, 24 octombrie, vârstnicul nostru camarad de profesie și asoci-ație, maistrul militar GHEORGHE ROMETE, s-a mutat la Domnul… Născut la Vaslui, anul 1924, luna septembrie, ziua 14, Gheorghe Romete a urmat cursurile școlii militare de maiștri de marină, după

care, având gradul militar de maestru, a devenit membru al echi-pajului distrugătorului „Mărășești” – asul de treflă al Marinei Militare Regale, la bordul acestei nave participând la acțiunile de luptă impuse de războiul al doilea mondial.

A plecat la ceruri încă un lup al mării, un om care, deși avea o vârstă apreciabilă, impunea respect și considerație. Pentru echipajul ligii este o mare pierdere, prezența sa, povestirile sale, sfaturile date nouă, toate acestea făcându-ne să-l privim ca pe un părinte sau ca pe un frate mai mare… Acum GHEORGHE ROMETE nu mai e! A plecat acolo unde se spune că nu există nici durere, nici întristare… Dumnezeu să-l odihnească!

Statutul și onoarea militarilor români au devenit ținta minciunilor și ironiilor grosiere ale unor inși cu preocupări ce rareori depășesc zona propriilor buzunare, zona intestinelor și a sfincterelor din dotare. Acestora nu le mai sunt pe plac soldele ostașilor români, pensiile, faptul că drepturile lor sunt reglemen-tate prin legi speciale, așa cum se petrec lucrurile în toate statele moderne ale lumii, argumentul de neclintit fiind statutul acestor oameni gata oricând să-și apere Țara cu prețul vieții. În trăncăneala mediatică ce ne asaltează zilnic, reprezentanții, cică, ai voinței poporului, de fapt niște neica nimeni sau niște politicieni suciți cu cheia doctri-nară a partidului din care fac parte, se străduiesc să convingă că salariile și pensiile militarilor sunt „nesimțite”! Românii – unii dintre ei, nu toți, în sărăcia lor - aceasta fiind starea reală la care Țara a fost adusă în acești 28 de ani de către aleșii nației - cred asemenea aberații, și asta pentru că argumentele care ar trebui să demon- streze contrariul sunt prea firave, mai marele armatei ieșind rar și neconvingător din „silenzio stampa!” Cine trebuie să explice că de fapt lucrurile nu stau așa cum tendențios le prezintă anumite „personalități” de pe eșicherul politic românesc? Mili- tarii? Nu, pentru că ei nu pot protesta în stradă, nu pot face grevă, nu pot vorbi în public despre necazurile lor? Corect ar fi ca să facă acest lucru domnul ministru al apărării, nu? Dar ce te faci dacă domnia sa, om politic și el, este obligat să respecte politica partidului și a guver-nului din care face parte? Va mai avea posibilitatea să prezinte necesarele lămuriri, chiar dacă ar dori acest lucru? Categoric nu, mai ales că nu s-a născut, cel puțin până acuma, acel politician român pentru care onoarea și demnitatea ar trebui să-l sprijine în lupta de a se împotrivi unor nedorite interese de partid. Atunci cine să o facă? Şeful Statului Major al Apărării? Păi nu poate, pentru că e militar și nu îi permite acest lucru nici ministrul, nici ordinele emise în acest sens… Așa că armata, chiar cu bună știință supermediatizată doar atunci când se întâmplă ceva rău în interiorul ei, nu are cum să-și facă cunoscute necazurile și să-și protejeze cât de cât personalul, pentru că „nu e voie!”. Rigorile vieții militare, crucile ostașilor căzuți în luptele consemnate de istoria noastră națională, cunoașterea situației reale a celor aflați sub arme ne obligă pe noi, asociațiile de tip ONG, să-i tragem de mânecă, atunci când e cazul bineînțeles, pe mai marii nației, dar și pe membrii societății civile, aducându-le aminte, printre altele, și acea stare de fapt, când, în acel final de decembrie ‘89, strigau cu deosebită înflăcărare: Armata e cu noi, armata e cu noi!…

DeschidMemoria mea...I se spune agendă!Este cam jerpelită,Vechitură...Citesc numePe succesiuneaDe la A la Zet,Numele... deh!Au fost oameni,Oameni de-a lungul timpului.Fac uz de-un creion:Pun,după unele numecruciulițe!Tristețeacea mare-mi vinepentru cei care-au fostTineri...Cumsă-mi refac acumstarea oare?Nume, nume, nume...Chiar și-un mare renume!Doamne,am rămas singur... pe lume.Aprind o lumânare...Pentru cine?Pentru cine... oare?Pentru cineDintre atâtea numeOdoare?Doar căinima-midoareși doare,și doare...Autor, nonagenarul actor constănțean,

Alexandru Mereuță.

Decembrie 1989… O armată este o armată. Ea primește ordine și le execută.Acesta este adevărul, care, din păcate, este ignorat chiar și acum,

după ce a trecut atâta amar de vreme de la evenimentele petrecute în finalul lui decembrie ‘89. Armata nu alege conducătorii țării, guver-nele și parlamentele. Nu ea este în măsură să elaboreze ordinele de mare anvergură care o pun pe picior de război. Ea doar execută aceste ordine. Ce nu trebuie să se uite, e că o armată are arme și muniții și, când este scoasă din cazărmi prin alarmă de luptă, așa cum s-au petrecut lucrurile în decembrie ‘89, înseamnă că e scoasă la război. Până ce s-au lămurit lucrurile, s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Armata a tras atunci, dar focul ei a fost de descurajare, de avertisment, de preve-nire a unui posibil dezastru. Armata Română nu a tras în popor – așa cum ar fi dorit unii dintre cei aflați în culisele intensei mișcări popu-lare, nu și-a ucis părinții, frații și camarazii. De aici nu rezultă, desigur, că nu au au avut loc incidente, că n-au căzut oameni nevinovați. Au căzut. Destui, chiar, dar cei mai mulți au căzut din Armata Română. De neînțeles e că în acești aproape 28 de ani, mass-media a fost prea puțin interesată să opereze cu adevărul, aspect ce impunea ca măcar în acele zile de decembrie, când an de an sângeroasa mișcare popu-lară este supusă atâtor analize, să aducă un cuvânt de respect creștinesc sutelor de ostași, subofițeri, maiștri militari, ofițeri și personal civil care și-au dat viața în post, în timpul unei misiuni de luptă în apărarea obiectivelor strategice ale țării, a populației, a revoluției. Se pare că este mult mai ușor să se critice instituția militară, nu de puține ori prezen-tându-se națiunii neadevăruri, condeierul sau vorbitorul, din dorința absurdă de a urmări senzaționalul, exersându-și creionul sau vocea cu ce-i trecea prin cap sau cu ce-i venea la gură, fără a conștientiza cât de puțin că armata, instituția despre care scria el sau vorbea, este pregătită să lupte și să învingă sau să piară pentru țară. Nu știm nici azi cine și de ce a organizat diversiunea radioelectronică, cine a intrat în sistemele de transmisiuni ale armatei și a dat dispozițiuni foarte grave, încurcate, prolixe, prin care s-a ajuns ca o unitate să întâmpine cu foc altă unitate. Nu știm nici astăzi foarte multe lucruri despre voita zăpăceală din acele momente de reală tensiune existentă în rândul armatei. Speculații sunt destule, dar de așa ceva ne-am săturat. Lipsa de voință în aflarea adevă-rului oferă multor indivizi posibilitatea de a folosi „muniția” necesară în a lovi pe mai departe armata, în stocurile arsenalului intrându-le, mai nou, sintagma „pensii nesimțite!”

Au trecut 28 de ani, dar iată că nu prea știm ce să facem cu liber-tatea câștigată cu prețul sângelui vărsat de atâția nevinovați…

Redacția

Semnal editorialNoul demers literar, al cărui autor este

cunoscutul condeier, colonel (rz.) Remus Macovei, supune atenției cititorului dornic de a-și cunoaște istoria propriei patrii, volumul De la Turtucaia la Budapesta. Prinosul de sânge al militarilor constănțeni în Campania 1916-1919, scriere dedicată Primului Război Mondial. Surpriza pentru noi, cei care locuim pe pământurile Dobrogei, surpriză plăcută de altfel, este că apreciatul autor de carte ancorată în zona cercetării istoriografice, dar nu numai, a ales accederea în segmentul temporar drama-

tico-tragic situat între anii 1916-1919, eviden-țiind sacrificiile locuitorilor dintre Dunăre și Mare! Colonelul rezervist Remus Macovei, o personalitate locală mai mult decât impli-cată în cunoașterea trecutului istoric – funcția de președinte al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” - filiala Constanța servindu-i de minune în a apela la neostoita sa pasiune, scoate de sub tipar această nouă lucrare, neîndoielnic o piesă de rezistență bazată nu pe „datul cu părerea”, ci având ca sursă primară documentele de arhivă. Reme-morarea faptelor de arme ale constănțenilor care s-au jertfit pentru apărarea Dobrogei, făcută mai ales acum, în context aniversar, constituie un remarcabil prilej de pomenire și de evocare a celor care, așa cum precizează și Domnia sa în titlul cărții, și-au dat prinosul de sânge în Campania 1916-1919.

Felicitări, domnule colonel!

În drumeție pe firul Dunării...Anual, conform apeciatului obicei al

conducerii L.N.R Filiala Constanța, un grup numeros de membrii fac o drumeție pe firul Dunării, acostând în portul Sulina. Anul acesta, interesanta și „productiva” excursie a avut loc în perioada 19-22 septembrie, printre drumeți aflându-se și M.m.p.(rz.) Nicolae Radu, prim-vicepreședintele L.M.M.M, acesta răspunzând la onoranta invitație făcută de către organizator. Prezentarea simpozionului despre viața și opera scriitorului marinar Jean Bart în sala Bibliotecii orașului, depunerea de coroane la mormintele eroilor care odihnesc în cimitir, dar și la Monumentul marinarilor aflat în parcul orașului, activități care, pe lângă aspectul turistic, au dat valoare certă acțiunii pe fondul său.

Despre nenorocirea care a dus la scufundarea torpilorului „Smeul”, în acea zi de 2 aprilie, ziua de Paști a anului 1917, s-a publicat un amplu material în numărul 184 al „Timonei”. Acum, cu ocazia depunerii de coroane de flori în Cimitirul orașului Sulina, reprezentantul ligii, M.m.p.(rz.) Nicole Radu, a fost condus de către trei localnici împătimiți de cunoașterea trecutului istoric al nației, dar mai ales al zonei, și anume: M.m.p. Gheorghe Cârmăzan, prof. Ilinca Mihăilă și prof. Lavric Valentin, la locul unde se află câteva dintre mormintele celor aflați la bordul torpilorului la momentul scufundării, printre aceștia afându-se și maestrul militar Otto Angelescu, la mormântul căruia, prin grija maistrului militar Cârmăzan, aflându-se și un aranjament comemorativ (vezi foto dr.). Această stare de fapt a făcut ca în ședința de lucru din luna octombrie a Consiliului Director, cei prezenți să fie de acord cu propunerea ca liga să contribuie la amenajarea acestor morminte cu o placă memorială, urmând ca respectiva propunere să fie supusă discuției și aprobării adunării generale din luna februarie, anul 2018.

Pioase aduceri aminte acolo unde dorm eroii neamului...Parti-cipă, printre alții (de la stg. la dr.), domnii amirali Marcel Dragu și Aurel Constantin, generalul Oscar Beneș, M.m.p. Nicolae Radu și comandor Ion Damaschin, toți rezerviști ai Armatei Române.

(urmare din pag. 1)

Omenia, lucrul cel mai de preț…Ne intrigă adesea disprețul afișat de către unii tineri față de oamenii în vârstă, această

lipsă de respect fiind total nedreaptă față de acești semeni de-ai noștri care, pe lângă numărul mare de ani de viață pe care-i duc în spate, au făcut ceva pentru țara aceasta, acumulând experiențe ce nu pot fi egalate cu ușurință. La noi, pentru mulți tineri oamenii în vârstă au devenit simpli „bătrâni”, „bătrâne”, „moși”, „tătăi” și „mamăi”! Să fie doar o mostră de ignoranță sau simptomul unei societăți în care nu mai reprezinți nimic în momentul în care nu mai poți servi cuiva, nu mai poți plăti rate la bănci, școli particulare, abonamente la fitness, nu mai poți semna condica în fiecare dimineață la ora opt?! Uite așa, mulți dintre români ajung, după o anumită vârstă, să se considere inutili și fără țel, iar societatea nu face decât să le confirme acest lucru, umilindu-i în fel și chip… Şi nu e vorba doar de bani!

Socrate, marele filozof al lumii care a trăit în Grecia, între anii 470-399 î.Hr., spunea: „Copiii din ziua de azi iubesc luxul. Nu au maniere, disprețuiesc autoritatea și dovedesc lipsă de respect față de bătrâni. Nu se mai ridică în picioare când oamenii în vârstă intră în încăpere. Își contrazic părinții, mănâncă în grabă delicatesele la masă, stau picior peste picior și sunt tirani cu profesorii. Tinerii din ziua de azi nu se gândesc decât la ei înșiși. Nu au pic de respect pentru părinți sau persoane în vârstă. Vorbesc ca și cum ei înșiși ar știi totul și ceea ce noi considerăm înțelepciune este lipsit de relevanță pentru ei. Cât despre fete, sunt directe, lipsite de modestie și nefeminine în limbaj, comportament și îmbrăcă-minte…“ S-au schimbat cumva lucrurile în mai bine de 2200 de ani? De unde! Deși atunci era altă societate, alte reguli, altă educație, tinerii în prezent sunt aproape la fel, sau chiar mai rău, în orice loc al globului.

Posibil să fiu acuzat că acum, când vârsta începe să capete valori crescute, privesc lumea altfel! Este adevărat, când ești bătrân, opțiunile sunt din ce în ce mai limitate. Trupul nu te mai ascultă, resimțind timpul care a trecut peste el. Te minți mai greu, uneori raționezi mai greu, cu toate că bătrânețea aduce înțelepciune. Sunt și excepții, e drept, dar acestea nu fac regula...

Acuzat sau nu, eu cred că trebuie să fim oameni, să ne ascultăm conștiința, să facem ceea ce este corect și bine, nu să ne comportăm funcție de cum cere moda sau antu-rajul. Omenia, acesta este lucrul cel mai de preț. Daruiește-ți zâmbetul celor care merită, dragostea celor care te apreciază, lacrimile celor care îți sunt mereu alături și viața celor care te iubesc. Să ne facem timp, oameni buni, măcar pentru a observa cât de bine, cât de corect ar fi dacă i-am urma pe cei care au înțeles că omenia este cel mai de preț lucru din lume, comportându-se ca atare...

M.m.p.(rtr.) Constantin CĂLIN

PAG. A 3-AT I MO N A

Constănțeni, în funcție de cerințe sau nevoi, apelați la nume-rele de telefon pe care le-am enumerat în acest tabel. Sunt doar câteva din cele multe exis-tente. La nevoie însă, bune și astea! E bine ca să aveți la îndemână oricând această posibi-litate de contact, nu să vă gândiți cum să proce-dați atunci când este absolut necesar, pentru că agitația, nervozitatea, spaima chiar, nu va ajuta mai deloc la lămurirea, aplanarea sau ieșirea într-un anume fel din acele situații pe care viața ni le oferă uneori, dându-ne bătăi de cap și... pusee de tensiune!

CE ȘTIȚI DESPRE VOLUNTARIAT?

Să ne fie iertată dorința de a vă adresa aemenea întrebare, dar sinceri să fim, parcă se simte nevoia de a fi formulată de fiecare dată când se solicită cuiva să inter-vină în ajutorul altcuiva sau pur și simplu să participe la o activitate sau acțiune, iar acesta nu ezită să întrebe: Da’, bine, și eu ce câștig? Acestor semeni le spunem, simplu și la obiect, că voluntariatul înseamnă să îți dedici o parte din timpul tău altor tipuri de activități, fără să fii plătit pentru

ceea ce faci. Ce răsplată poate fi mai preți-oasă decât sentimentul de satisfacție al timpului și eforturilor pe care le-ai depus! Totodată, voluntariatul este un mod bun de a cunoaște persoane noi, de a ști să-ți stăpânești mult mai bine abilitățile perso-nale, de a căpăta experiență nu numai în ceea ce faci, ci și în realația cu societatea, cu oamenii, cu nevoile lor. Şi toate acestea, fără a mai lua în calcul aspectul distractiv al problemei în discuție! Posibilitățile de implicare în voluntariat sunt imense. Indi-ferent de abilitățile și experiența socială pe care le ai, întotdeauna există proiecte în care poți să te implici și, negreșit, un punct de la care poți să pornești. Este adevărat, o problemă ar fi lipsa timpului. Un program

încărcat poate reduce cu mult opțiunile celor care vor să se implice în voluntariat. Totuși, dacă există dorință de implicare, soluții se găsesc chiar și de către cei foarte ocupați. Totul e să-ți dorești să faci ceva folositor, beneficiarii fiind persoane fizice sau, de ce nu, chiar și juridice.

În fotografie, un membru al ligii cu vechime în voluntariat de peste 24 de ani! El este M.m.p.(rz.) Cris-tian Cișmașu, iar activitatea sa de voluntariat se desfă-șoară în cadrul Fundației MGH/ Casa Speranța pentru copii aflați în dificultate, având sediul în Constanța. Dorința de a-i ajuta pe acești copii care suferă de boli extrem de crunte, a cunoscut din partea camaradului nostru latura admnistrativă: mici reparații, înlăturarea problemelor ivite la instalațiile sanitare sau electrice, toaletarea pomilor și a gardului viu, înlocuirea consu-mabilelor la instalația electrică, birotică etc. Atunci când aceste probleme îl depășeau, a apelat la colegii săi de la fregata „MĂRĂŞEŞTI”, de aici primind sprijin de la camarazii cu preocupări concrete în diverse domenii. Nimeni nu a fugit de muncă, ba au fost zile când acești oameni au ajutat în timpul lor liber această fundație la descărcarea unor TIR-uri, care soseau cu ajutoare sau containere.

Cel de-al doilea membru al ligii, dar să nu se înțeleagă că la nivelul asociației noastre doar ei sunt, se numește Ovidiu Oprea, este maistru militar principal, șef al echipajului navei de transport maritim „Albatros”. A început în 2009 prin a ajuta un prieten la un site de turism nou lansat pe piață, un site de impresii turistice care, în scurt timp, a devenit numărul 1 în România. Pasi-unea lui Ovidiu pentru fotografie s-a contopit cu pasiunea pentru turism, de aici, cunoscând o mulțime de oameni frumoși din a căror gândire s-au născut diferite proiecte, pentru care a început să lucreze împreună, descoperindu-și diferite abilități pe care n-ar fi crezut că le poate avea. Ca fotograf voluntar participă la diferite evenimente din viața socială a Constanței, distribuie fotografiile în mod gratuit, așa cum face și pentru ziarul „Timona”, și pentru care îi mulțumim.

Instituția Număr

Urgențe Poliţia/Pompieri/Salvare 112 (național)Informații abonați telefonici 1931Ora exactă 1958Deranjamente apă-canal 1924Deranjamente gaz 1928Deranjamente Electrica 0241-805.929Evacuare gunoi 0241-431.440Inspecția sanitară 0241-551.217Protecția civilă 1982Protecția consumatorului 0241-550.550Protecția mediului 0241-546.696Spitalul de urgență 0241-66.22.22Spitalul universitar port 0241-619.100Asistența socială 0241-480.851Autoritatea de sănătate publică jud. 0241-480.939Telefonul copilului 1983Agenţia TAROM 0241-662.632Informații CFR 0241-666.952Agenţia CFR 0241-614.950Autogară Constanța Nord 0241-641.379Autogară Constanța Sud 0241-665.289Aeroport 0241- 255.100Jandarmeria 0241-618.969Prefectura - telverde 0800 800 866

Participant activ în cadrul progra-mului inițiat de către site-ul turistic „Am fost acolo!”, camaradul nostru, maistrul militar principal Ovidiu Oprea, răspunde prezent de cel puțin două ori pe an, atunci când omenia îi dirijează pașii către cei aflați în sărăcie. În fotografie, Ovidu Oprea a mers cu ajutoare la una dintre familiile nevoiașe care locuiesc în localitatea dobrogeană Sinoe, bucurând astfel sufletele acelor copilași dornici de o viață mai bună...

În cadrul campaniei „Mobilizatron”, desfășurată de Comitetul Național Român pentru Drepturile Copilului, Filiala Constanța, la Eforie Nord, sâmbătă, 25 noiembrie, peste 250 de voluntari de la mai multe ONG-uri au plantat puieți de ulm, plop, stejar și salcâm. Parteneri în proiect au fost Primăria Eforie, Romsilva, F.N.R, Asociația Grupu-rilor Locale de Tineret, Asociația „Camarazii”, L.N.R Filiala Mangalia, L.M.M.M Filiala Mangalia, acestora alăturându-se și mulți localnicii. Felicitări camarazilor noștri din Mangalia pentru răspunsul care l-au dat la chemarea inițiatorilor proiectului. În fotografie, un grup de membri ai ligii partici-panți la această acțiune de voluntariat, în frunte avându-l pe Alexandru Baciu, președintele filialei (ultimul din dreapta). Un exemplu de urmat și pentru alții…

PAG. A 4-A T I MO N A

Din activitatea ligii – instantanee comentateAm fost acolo și m-am bucurat...

Fac parte din echipajul acestei metaforice nave numită Liga Maiștrilor Militari de Marină încă de la începutul formării sale. De atunci și până în prezent pot afirma că am îndeplinit misiuni diverse, unele reușite altele mai puțin, toate dându-mi cu exactitate dreptul de a spune că astăzi, după 27 de ani de navigație prin valu-rile vieții, echipajul acesta a realizat lucruri minunate. Astăzi, la zi aniversară, am privit cu

nedisimulată mândrie la cei care au răspuns prezent la întrunirea omagială ce s-a desfășurat în aula Şcolii Militare de Maiștri Militari a Forțelor Navale, simțind că bucuria mea de a fi prezent acum și aici este împărtășită și de ei.

De ce oare – mă întreb adesea, unii dintre camarazii noștri, fie că sunt, fie că nu sunt membri asociați ai ligii, irosesc cantități mari de supoziţii și ipoteze legate de ce fac și cum fac cei aleși să coordoneze activitatea acestei asociații, îngreunând astfel destul de serios percepţia prezentului, dar mai ales a viito-rului! De aici și diminuarea speranţei, ceea ce face ca mulţi dintre cei care se află în echipajul asociativ sau vor să intre în efectivul acestuia să considere sintagma „viitorul ne aparţine” ca un nonsens. Dacă ar fi fost măcar astăzi prezenți aici, la aniversarea celor 27 de ani ai existenței ligii, ar fi observat cum o impresionantă construcție de gânduri frământă echipa aflată pe puntea de comandă, rezultatul muncii lor avându-ne ca beneficiari pe noi, membrii asociați...

M.m.p.(rz.) Gheorghe MARICA

Aspect de pe timpul desfășurării întrunirii festive ce a marcat Ziua L.M.M.M

Reuniune informală la cel mai înalt

nivel al Armatei Române

Răspunzând invitației Statului Major General al Armatei Române, invitație

adresată mai multor structuri asociative care au în compunere cadre militare în rezervă și retragere, luni, 20 noiembrie, președintele ligii, M.m.p.(rz.) Emil Olteanu, împreună cu M.m.p.(rz.) Nicolae Radu, prim-vicepreședintele acestei asociații, au participat la o binevenită întrunire informală. Prezența ministrului apărării naționale, domnul Mihai Fifor, și a generalului de brigadă Nicolae Ciucă, șeful S.M.G., au făcut ca această întâlnire, la care au răspuns prezent reprezentanții a numai puțin de 25 asociații neguvernamentale, să cunoască o tematică extinsă a problemelor producătoare de de frământări în cadrul entităților profesionale ce dau valoare numerică respectivelor comuniuni asociative. Să sperăm că un asemenea mod de informare nu va fi și ultimul, iar cele discutate acolo să-și găsească în mare parte rezolvarea.

Redacția

Un grup de participanți la momentul aniversar privesc spre aparatul fotografic, chipurile și fundalul imprimate pe hârtia fotografică deve-nind pentru ei o foarte frumoasă amintire.

MAREA ÎN CULORI PE PÂNZĂInspirat și la obiect acest titlu care a însoțit

expoziția de pictură marină a unui camarad de profesie, aspectele minunat surprinse pe pânză de ochiul și talentul artistului fiind privite și admirate în perioada 10 octombrie – 6 noiembrie, la Muzeul Național al Marinei Române. Cine este maestrul care pictat aceste minunății?! Nimeni altul decât maistrul militar marinar Alexandru Ghinea, cel care în urmă cu 42 de ani a intrat pe poarta unei

unități militare de nave-elită ale F.N.R., unitate dislocată în orașul Mangalia. Avea 22 de ani și era un tânăr absolvent de școală militară – specialitatea artilerie navală clasică. Nu știu câți dintre cama-razii săi i-au cunoscut sau măcar intuit talentul în mânuirea penelului și ștința cromaticii, dar iată că timpul a confirmat faptul că acest meseriaș al mării a devenit un demn urmaș al pictorilor Ştiubei și Donici, maeștri sacri care au încântat și încălzit sufletul iubitorilor de pictură marină.

Felicitări, maestre Alexandru Ghinea. Să auzim numai de bine!

Filiala Mangalia, activă ca de fiecare datăPe lângă proiectele unor activități care la nivel ligă solicită, prin dimensiunea

lor, participare efectivă, sprijin fizic și material la care membrii asociați ai filialei ligii ce funcționează în localitatea Mangalia participă, maistrul militar principal (rz.) Alexandru Baciu, președintele asociației și doi dintre membrii Consiliului Director, maiștrii militari Viorel Duțu și Mircea Barbu – vicepreședinți, fiind exemple clare în acest sens, activitățile proprii desfășurate conform celor plănuite la început de an. Acum, în preajma Sărbătorilor de Iarnă de exemplu, vor fi gata cât de curând calendarele de perete ce se vor distribui tuturor membrilor, iar în toi se vor afla pregătirile pentru Pomul de Crăciun, Moșul cel darnic având întâlnire cu copiii, joi, 21 decembrie, începând cu orele 18, bradul cu migală împodobit aflându-se într-una dintre frumoasele și primitoarele încăperi ale Cercului Militar din localitate.

M.m.p(rz.) Mihai MITRIC

Fotografia de mai sus ne arată un mic grup din numărul mare al vizitatorilor care s-au perindat prin sala Muzeului Național al Marinei Române, privind și admirând realizările pictorului Alexandru Ghinea, membru al U.A.P. Constanța și al Asociației Artiștilor Dobrogeni. Alături i-au fost, așa cum fotografia are darul de a ne confirma acest lucru, elevi ai școlii militare pe care în anul 1975 a absolvit-o și maestrul Ghinea, dar și: M.m.p.(rtr.) Eugen Drăgan (primul din stg.) și el un pictor de real talent, președintele ligii, M.m.p.(rz.) Emil Olteanu (în dreapta fotografiei, cel cu pliantul în mână) și M.m.p. Eremia Gabriel, vicepreședinte L.M.M.M.

Președintele L.M.M.M., domnul Emil Olteanu înmânează premiul „Miron Domnaru“ domnului Ovidiu Simionescu

Decernarea premiului „Miron Domnaru”

Instituit în memoria celui care a fost președintele ligii în perioada 1990-1999, acest premiu se acordă camara-zilor de asociație care contribuie, prin activitatea profe-sională, spirit civic și atașament dovedit față de ligă, la creșterea valorii existenţiale a acesteia. Decernarea onorantului premiu, activitate precedată de două etape de selecție, se face anual cu ocazia aniversării asociației. Conform hotărârii adunării generale, anul acesta, premiul s-a acordat unui singur membru asociat, acesta aparți-nând segmentului personal civil. În urma nominalizărilor făcute și a analizei atente a membrilor ce compun Consi-liul Director, cel care a îndeplinit criteriile cerute pentru acordarea premiului pentru anul 2017 s-a dovedit a fi domnul Ovidiu Simionescu. Trofeul, conceput de către echipa aflată la conducerea ligii, este o plachetă omagială al cărei design și text au fost prezentate în prima pagină a acestui număr al gazetei „Timona”.

În fotografie, președintele ligii, M.m.pr.(rz.) Emil Olteanu, oferă onorantul premiu domnului Ovidiu Simi-onescu.

M.m.p.(rz.) Dan COJOCARU

Divers colorată și cu migală aplicată, saula dă acestor recipiente o foarte frumoasă formă artizanală. Felicitări talentatului meșter realizator, M.m.p. Costel Crăciun!

PAG. A 5-AT I MO N A

E liniște în port…Înserarea a poposit la mal de mare, amurgul permițând ușor-ușor întunericului să

ia în stăpânire cheiurile și danele aflate pe mai toate cărările portului. Navele, obosite și ele, așa cum sunt și cei care le ocupă spațiile pentru a-și face meseria de marinari, stau la cheu legănate de valurile ce parcă vor să încerce tăria parâmelor care își au gașele la babale… E liniște în port și e noaptea Ajunului, noaptea când, așa cum ne spune Biblia, a venit pe lume pruncul Iisus! Atunci bolta cerească a fost luminată de steaua adusă de magi! Acum, aici, în port, bezna nopții este atrăgător străpunsă de lanțul luminilor distribuite printre catargele navelor, bătrânul bric „Mircea”, de exemplu, devenind și mai maiestos sub lumina marelui pavoaz… E liniște în port, dar acolo, la danele unde sunt acostate navele militare, liniștea este relativă! Marinarii aflați la bord se află în misiune…Vine Crăciunul, vine și Anul Nou, pentru ei însă aceste reale plăceri ale vieții se vor simți în plenitudinea lor abia atunci când vor trece pragul propriilor case… E liniște în port și așa e și bine: să fie liniște și pace între oameni, nu dușmănie, nu ură, nu dorință de expansiune, nu și nu acestor nedorite stări ce pot strica liniștea oricui…

E seara de Ajun, și dacă e liniște în port, e liniște și în sufletele marinarilor…

În așteptarea Moșului…Moș Crăciun,

Copiii membrilor ligii te-au visat,Moșneag cu părul de zăpadă,

Înlăcrimați ochi să vadă Blajinu-ți chip îmbujorat.

Tu pari desprins dintr-o baladă,Din lumi de basm descătușat,

Copiii membrilor ligii te-au visat,Moșneag cu părul de zăpadă.

Pentru ei, tu, Moșule, esti o șaradăCe aduce sacul în ogradă,

De atâtea daruri împovărat.

Eu mi-s Moș Crăciun, și o vorbă țin să spun…

M-ați obișnuit să vin la voi la finalul fiecărui an, cei de la ligă chemându-mă, cam din ’93 încoace, să mă întâlnesc cu copiii membrilor acestei asociații! Că vin la voi mă bucur, zău așa, dar mă și întristez puțin când văd că din ce în ce numărul celor care mă așteaptă este mai mic! Păi, care-i treaba?! Au crescut copilașii, au devenit prea comozi părinții și bunicii, ori cei pe care i-ați ales să coordoneze treburile pe aici, pe la asociație s-au cam lenevit!? Nu e bine dragii moșului! Ia mai trageți-i copii de urechiușe pe părinții și bunicii voștri. Nu vedeți că nu prea

mai au chef să vă aducă la întâlnirea cu mine?! Ei vor doar să vin pe la casele voastre, și atât! Vin eu și acolo, dar ce le spun oamenilor ăștia care mă invită? Ce, vreți să plec cu darurile înapoi?! Dacă e așa, să știți că am să le duc la alți copii, poate mai dornici ca voi, și atunci parcă văd că o să vă supărați. Ia gândiți-vă puțin și nu mai stați: spuneți-le dragilor voștri părinți și bunici că vreți să veniți acolo, la Muzeul Marinei, lângă bradul frumos gătit, iar eu, Moșul cel darnic, am să vă aștept cu drag în ziua de sâmbătă, 16 decembrie, începând cu orele 10. Nu mă faceți să aștept prea mult, că altfel îmi iau sacul cu daruri și… am plecat!

Vine, uite-l că vine Moș Crăciun!

Degeaba se lamenta Moșul, spunân-du-ne că e bătrân, șubred și curtat de reumatisme și că n-ar mai veni la întâl-nirea cu copiii membrilor ligii, că și așa a venit de fiecare dată în cei 24 de ani de când l-am contactat! O spunea și el așa, ca să vadă dacă noi, cei de la ligă, îl mai chemăm sau nu... Păi, cum să nu vii,

Moșule?! Cum să nu vii când sunt atâția țânci care te așteaptă și care, știindu-te bun și dornic să le asculți poezioarele și cântecelele învățate, țin neapărat să ți-le spună și Domniei Tale!... Așa că rămâne cum am stabilit: sâmbătă, 16 decembrie, orele 10 fix, te așteptăm împreună cu copiii, bunicii și părinții lor, la Muzeul Național al Marinei Române. Ştiindu-te punctual, nu ne facem nicicum griji că vei întârzia...

M.m.p.(rz.) Gheorghe Calen – secretar L.M.M.M.

O, ce veste minunată!Da, într-adevăr, vestea că imobilul revendicat de către ligă, începând cu anul 1996, se va retroceda

cât de curând acestei asociații, este cu adevărat minunată! Dar, așa cum bine spune românul, mai e mult până departe, pentru că vestea, deși are la bază hotărârea Tribunalului Constanța, pronunțată spre finele lui septembrie a.c., aceasta nu este definitivă. Urmează prezența la apel, unde Primăria Constanța, instituția care deține încă în proprietate acest imobil invocat argumentat la retrocedare de către ligă, urmează, dacă dorește acest lucru, să-și precizeze poziția. Deocamdată această etapă – ultima, sperăm, încă nu poate fi începută deoarece acest lucru este posibil numai după redactarea motivației respectivei hotărâri, iar așa ceva încă nu a apărut!!! Să credem totuși că minunata veste va rămâne așa cum am auzit-o și că dezamăgirea o să dispară curând din ale noastre gânduri...

Revelion 2018Petrecerea din noaptea sosirii Anului Nou a constituit, încă

din 1994, preocuparea esențială a lunii decembrie pentru cei aflați pe puntea de comandă a ligii, în fiecare an, de atunci și până în prezent, organizarea Revelionului ocupându-le o mare parte din timp. Cu toate astea, cam de vreo doi-trei ani încoace puțini sunt cei care își mai manifestă dorința de a veni la această petrecere în organizarea făcută de către ligă, numărul încă mare de participanți fiind obținut doar prin prezența a multor persoane din afara sistemului nostru asociativ. De ce așa, nu știm, mai ales că de fiecare dată pentru membrii ligii au existat și unele facilități în privința achitării prețului/ tacâm! Anul acesta, după evaluarea ofertelor, dar și după respectarea dorințelor mai

multor prezuntivi parti-cipanți, liga organizează revelionul la restau-rantul „Diplomatic”, zona Abator, acolo unde o astfel de petrecere a mai avut loc și în alți ani. Să sperăm că numărul membrilor ligii doritori de a petrece împreună noaptea punte dintre ani să fie mult mai mare decât anul trecut, de exemplu. Pentru a afla lucruri și mai concrete, îi puteți contacta telefonic pe reprezentanții organizatorului: M.m.p.(rz.) Nicolae Radu (tel. 0727 147 707) și M.m.p. (rz.) Adrian Cristocea (tel. 0766 778 587)

Imobilul din fotografie parcă ar dori și el să-și lepede actuala firmă, revenind astfel în patrimoniul celor care îl moștenesc de la înaintații lor. Abia atunci poate se va mai primeni și el, că acum tot poartă haine vechi și mai puțin spălate...

Ceea ce priviți dvs. în fotografia de mai sus ar putea fi numite Sticlele lui Crăciun, dar nu ale lui Moș Crăciun, ci ale meticulosului și talenta-tului marinar M.m.p. Costel Crăciun, un mare iubitor al lucrărilor de matelotaj. Cei interesați pot procura așa ceva de la el sau de la sediul ligii, surpriza fiind nu numai că arată atât de frumos, dar sunt și pline ochi cu... un vin de la mama lui!

Imagine de la Revelion 2015, locația aleasă: Restaurant „Diplomatic”

PAG. A 6-A T I MO N A

Nașterea DomnuluiPuțini știu că, deși este sărbătorit de către

toți creștinii, cu precădere de către cei orto-docșii, Crăciunul este în fapt o sărbătoare păgână. De-a lungul timpului, prin suprapu-nerea cu Nașterea Domnului, prăznuită de creștini tot în luna Undrea, începe să capete valențe creștine corespuzătoare, atât cu Bise-rica Ortodoxă, cât și cu cea Romano-catolică. Etimologic, cuvântul Crăciun vine de la lati-nescul „Dies Natalis”, care a fost preluat în

limba franceză prin cuvântul „Noel, fête de la nativité du Christ” (Sărbătoarea nașterii lui Hristos”, iar în limba română s-a încetățenit prin cuvântul „Crăciun”. Petre Caraman, în lucrarea „Substratul mitologic al sărbătorilor de iarnă la români și slavi” spune: „La înce-putul erei creștine, Crăciunul n-a avut o dată precizată definitiv. Părinții Bisericii au dat întâia oară Crăciunul la 6 ianuarie…”

Ambiguitatea a persistat până în anul 354, când s-a săvârșit sărbătorirea nașterii Mântui-torului nostru Iisus, pe 25 decembrie, la Roma; în 375 la Constantinopol, și, nu în cele din urmă, în anul 386 în Anatolia (n.a. Turcia de azi), suprapunându-se cu sărbătorirea zeului Mithra (zeul luminii). Astfel, conform celor precizate de Petre Caraman, „Crăciunul înlo-cuiește de fapt Saturnaliile, sărbătorile Soarelui divinizat (Mithra) și Calendele lui Ianuar, adică cele mai importante sărbători din ciclul păgân”. Cu timpul, Caesar a stabilit Saturnalia, în 217 î.Hr., cea mai mare sărbătoare romană de o zi (17 decembrie), la două zile. Mai târziu Caligula la 4 zile, iar Claudius la 5 zile, pentru ca mai apoi Domițianus să o prelungească la o săptămână, între 17-23 decembrie. Sărbătorile mithrale au fost continuate de către romani, care au adus din Orient în preajma anului 62 î.Hr., o altă sărbătoare fastuoasă, nașterea lui Mithra (Sollnvictus), sărbătorită în ziua de 25 decembrie, ziua în care, conform calendarului iulian, cădea solstițiul de iarnă, socotindu-se

„Nașterea Soarelui”. Datorită faptului că Nașterea Mântuito-

rului Iisus era serbată la data de 6 ianuarie de către creștinismul primar, Noul Testament nu face nici un fel de referire la ziua de 25 decem-brie, astfel că, încă de la început, Biserica își botează credincioșii în numele Trinității – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh – acesta reprezen-tând confirmarea legăturii între cel botezat și Dumnezeu. Cu toate că împăratul Constan-tianus I (Flavius Valerius Constantianus) sau Constantin cel Mare a acordat, în urma Edic-tului de la Mediolanum din anul 313, liber-tate pentru creștinism, sărbătoarea Nașterii Domnului continuă să fie umbrită și trecută la tăcere de către marile ritualuri și serbări mithraice cu vaste implicații saturniene. Prin urmare, Biserica Creștină a hotărât, în cele din urmă mutarea Nașterii Domnului la data de 25 decembrie, despre care Fericitul Augustin (Aurelius Augustinus, 354-430), recunoscând tacit originea păgână a zilei „Dies natalis”, respectiv a Crăciunului, îi îndemna pe creș-tini să prăznuiască pe Creatorul Soarelui și al luminii, și nu Soarele în sine, precum păgânii.

În România, permisivitatea Bisericii Orto-doxe se oglindește în faptul că nu a intervenit în mod brutal în înlăturarea vechilor credințe, așa cum a fost cazul Bisericii Catolice, ci a păstrat toate zeitățile din viața noastră, de la șarpe până la mamiferele dispărute și cele încă existente, cum ar fi ursul, lupul, mistrețul și altele a căror istorie etnoculturală încă nu a fost scrisă până în prezent. Interesant este faptul că, deși aceste tradiții au fost păstrate, românii creștini cred în Dumnezeu, în Iisus, în Sfântul Duh, în puterea Sfintei Fecioare și a multor sfinți, în Moș Crăciun, dar sunt mino-teiști. Un alt aspect demn de luat în seamă, e și faptul că regimul comunist a încercat să reducă – din nou – la tăcere, sărbătoarea Nașterii Domnului, înlocuindu-l pe străvechiul Moș Crăciun cu barbarul slav Diadia Moroz, aka Moș Geru, sau cu bulgărescul Diado Mraz, în traducere românească „Moș Gerilă”, impunân-du-l pe Moș Gerilă în locul lui Moș Crăciun.

Adrian M. GHEORGHE material preluat din „Actualitatea

Ortodoxă” numerele 70-71 (Decembrie 2007 – ianuarie 2008)

publicație de spiritualitate creștin-ortodoxă a Eparhiei Dobrogei.

MOȘ NICOLAE - chip al blândețiiSfântul Ierarh Nicolae, s-a născut în loca-

litatea Patara din Asia Mică și a trăit în timpul împăraților persecutori Dioclețian (284-305) și Maximilian Hercule (286-305). Înainte de a ajunge ierarh, a dus o viață ascetică încăr-cată de bunătate, post, rugăciune neînce-tată, propăvăduind cu îndrăzneală dreapta credință în plină perioadă a persecuțiilor din partea împăraților romani păgâni. A trecut în neființă în anul 311, veșnica odihnă găsind-o în localitatea Myra (în prezent Demre), loc devenit zonă de pelerinaj, mormântul său fiind considerat a avea puteri miraculoase în a „rezolva” multe necazuri ale oamenilor. Sfântul Ierarh Nicolae s-a învrednicit de darul facerii de minuni, precum arată istoria vieții sale. Astfel, i-a scos din temniță pe trei tineri năpăstuiți, care erau nevinovați și care i-au cerut, prin rugăciuni, ajutorul. Arătân-du-se în vis împăratului Constantin cel Mare și eparhului Avlavie, pe care l-a mustrat pentru pâra nedreaptă ce făcuse oamenilor în fața împăratului, i-a izbăvit pe cei trei de la primejdia decapitării. A făcut și alte minuni, printre care nu numai izbăvirea a trei fecioare ce urmau a fi vândute și necinstite, dar și înzestrarea acestora cu cele de trebu-ință pentru a se putea căsători creștinește. De aici și versiunea popularaă a blândului Ierarh Nicolae, precum că într-o noapte

de decembrie a dat drumul la câte o pungă cu galbeni pe coșul caselor unde locuiau fetele izbăvite de el, acestea, obișnuind să pună hainele, ciorapii uzi și ghetele lângă sobă să se usuce, găsind pungile cu galbeni chiar în ghete… A izbăvit apoi, o corabie de la scufundare, deve-nind patronul marina-rilor, alături de Maica Domnului, dar și alte multe, multe minuni. Ajungând la adânci bătrâneți, s-a mutat la Domnul, neuitându-i pe săraci și pe cei în nevoi nici după moarte. În ziua de 9 mai 1087, moaștele Sfântului Ierarh Nicolae au fost luate de la Mira Lichiei și depuse în Catedrala de la Bari, în sudul Italiei, pentru a nu cădea în mâinile musulmanilor. Prin virtuțiile sale, Sfântul Nicolae devine chipul ierarhului desăvârșit, care a slujit credința cu vrednicie, fiindu-ne tuturor model de blân-dețe și înțelepciune.

Redacția

MĂSURAREA TIMPULUIPrintre primele începuturi cu referire la

măsurarea timpului, se află și Cadranul solar. Acesta, dacă era suficient de mare, marca timpul cu o precizie de un minut. În interior, oamenii foloseau o lumânare aprinsă. Aceasta avea crestături la intervale exacte, reprezen-tând trecerea unei ore. Referindu-ne la ceasu-rile mecanice, ele au apărut la sfârșitul sec. XIII, apariția fiind posibilă datorită inventării eșepamentului, un mecanism care permitea eliberarea forței motrice a greutăților cu viteză constantă. Ceasurile porta-tive, acționate de arcuri, au apărut la sfârșitul sec. XV. Acuratețea ceasurilor s-a impus odată cu apariția pendulului în sec. XVII, inspirat, se pare, de observarea de către Galileo Galilei a balan-sului lanternelor în Catedrala din Milano.

Cuvintele clock și watch din limba engleză derivă de la servi-ciul de cart (watches) existent la bordul navelor. Schimbarea cartu-rilor era anunțată, la intervale precis stabilite, de către clopote, care, în limba franceză, se numeau cloches. Pe mare, pendulele nu era bune, la bordul navei măsurarea timpului solicitând precizie în determinarea longitudinii prin compararea orei locale, măsurată cu ajutorul soarelui sau al astrelor, cu cea de la Greenwich – timpul de referință pe meridianul zero. Primul crono-metru suficient de precis pentru misiunea de la navă, a fost construit de John Harrison în 1762.

Mai important decât ora zilei, pentru soci-etățile primitive, era Calendarul. Prin împăr-țirea anului în anotimpuri, se putea determina momentul prielnic pentru semănat și recoltat

și putea fi prezisă migrația animalelor. Egip-tenii antici aveau trei anotimpuri: revărsarea Nilului, anotimpul semănatului și anotimpul recoltei. Au apărut însă probleme, cauzate de faptul că lunile, demarcate în funcție de fazele Lunii, nu aveau o relație precisă cu lungimea anului – timpul cât durează o revo-luție a Pământului în jurul Soarelui. S-au găsit numeroase soluții, dar cea care a avut o viață mai lungă a fost dată de Iulius Caesar. Ținând cont că anul are 365,25 de zile, Caesar a adăugat o zi în plus la fiecare patru ani – anii bisecți. Dar nici această soluție nu era precisă,

eroarea anuală fiind de 11 minute. În 1582, această eroare ajunsese să însumeze zece zile, fapt ce a făcut ca papa Grigore al XIII-lea, să ordone o revizuire. Zece zile au fost „pierdute” – 5 octombrie 1582 devenind 15 octombrie 1582 – iar pentru a evita erorile viito-rului, papa Grigore a decretat ca anii bisecți să aibă loc doar de 97 de ori în 400 de ani, astfel ca anii centenari să poată fi bisecți doar dacă sunt divizibili cu 400. Numeroase țări ezitau să accepte o schimbare dictată de Roma,

astfel Calendarul Gregorian nu a fost introdus în Marea Britanie, de exemplu, decât din anul 1752. În România, acest calendar a fost oficial adoptat, în anul 1919.

NOTA REDACȚIEI: Materialul acesta a fost întocmit de către camaradul nostru Neculai Manole, și publicat în „Timona” nr.135 (decembrie 2009). Republicarea sa în acest număr s-a făcut datorită conținutului său informativ, dar mai ales pentru ca acum, la final de an, să ne aducem cu pioșenie aminte de autorul său, decedat în vara anului 2011, el fiind unul dintre principalii colabora-tori ai acestei gazete.

Semnificația Pomului de CrăciunDeși în Europa

originea sa precreștină nu mai e contestată de nimeni, părerile rămân totuși împărțite: unii văd în el o reprezentare a ,,arborelui lumii’’, alții îl consideră o referire

directă la ,,arborele Paradisului’’, împodobit cu mere de un roșu aprins, care amintesc de păcatele comise de primii oameni, înainte de alungarea lor din rai. Până în secolul al XV-lea, crenguțele verzi cu care erau împo-dobite casele cu ocazia Crăciunului, ca și darurile care le făceau oamenii unii altora, erau considerate tradiții păgâne. Dar nu peste multă vreme în locul acestora va fi folosit un arbore întreg. Conform documentelor, în 1605 la Strasbourg a fost înălțat primul pom de Crăciun, într-o piață publică. Nu avea încă lumânări și era împodobit cu mere roșii. În 1611, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesien împodobește primul brad așa cum îl cunoaștem noi astăzi. După 1878, deco-rațiunile (globurile) de Crăciun din sticlă argintată de Turingia au tot mai mult succes, așa că această tradiție pur germană va cuceri

întreaga lume, fiind adoptată pretutindeni, fie că este vorba despre țări din Asia, Africa, America de Nord și de Sud sau Australia. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în saloanele germane, sărbătoarea era de neconceput fără pomul de Crăciun, împodobit și scânteietor. În 1776, prin intermediul soldaților germani care participau alături de englezi la războiul de independență, tradiția pomului de Crăciun ajunge și în Statele Unite, iar în anul 1880 cucerește și Casa Albă. La noi obiceiul a pătruns odată cu influența germană, când primii studenți români au început să meargă la studii la universitățile din Berlin sau Viena, și la curtea regală a dinastiei Hohenzollern, sosită în Țările Române în 1866 unde prinții și prințesele au început să împodobească bradul, obiceiul fiind imediat imitat de proti-pendada bucureșteană. Cântecul german de Crăciun O Tannenbaum, cu versuri de Melchior Franck, puse pe o melodie popu-lară din Silezia, din secolul al XVI-lea, devine în limba română O brad frumos, iar obiceiul împodobirii bradului pătrunde în toate casele românilor.

Redacția

Povestea RevelionuluiDupă apariția creștinismului – acum 2011 ani – s-a trecut la interzicerea cultului zeilor și

a celebrării calendelor lunii ianuarie, darurile oferite cu acest prilej fiind numite „diabolice”. Sărbătorile păgâne au fost înlocuite cu sărbători creștine, cele mai importante fiind Crăciunul și Paștele – prima zi a Paștelui marcând și începutul noului an. Așa a fost, până la mijlocul secolului XVI, când din cauza marelui inconvenient că își schimba mereu data în funcție de Sărbătoarea Paștelui, ziua începutului de an a fost fixată la 1 ianuarie, pentru întreaga lume creștină. Acceptând și el această dată în veacul următor, poporul român a păstrat obiceiul străvechi de a petrece noaptea dintre ani în jurul meselor îmbelșugate, într-o atmosferă de sărbătoare, cu cântece și dansuri. Această petrecere a căpătat în ultima sută de ani un nume împrumutat din limba franceză, și anume Revelion, cuvânt format de la verbul „se revei-ller”, compus a lui „veillier” (a sta treaz, de veghe) de origine latină (vigilare). În noaptea de Revelion și în Ziua de Anul Nou se atârnă rămurele de vâsc, colindătorii vin cu Plugușorul, Sorcova și alte obiceiuri, se servesc plăcinte cu răvașe, se oferă cadouri, se adresează urări de sănătate și de belșug.

Alexandru POPOVICI

Că tot veni Crăciunul, maistrul bucătar vă spune: - Cozonacul se face pufos dacă forma în

care e băgat la cuptor se acoperă cu o hârtie de pergament unsă cu grăsime, hârtie ce se scoate abia în ultimile 15 minute de copt;

- Cozonacii copți se scot mai ușor din forme dacă, după ce sunt scoase de la cuptor, le puneți câteva clipe pe un ștergar înmuiat în apă rece;

- Dacă nucile sau stafidele pe care vreți să le puneți în cozonac sunt băgate mai întâi

la cuptor, ele nu se mai duc la fund în timpul coptului;

- Vreți să vă garnisiți cozonacii cu migdale sau nuci? Ca să nu se desprindă, ungeți ușor suprafața cozonacului copt cu puțină apă și atunci, garnitura nu va mai aluneca;

- Cozonacii care s-au întărit devin iarăși proaspeți dacă se învelesc într-o folie de aluminiu și se bagă 20 de minute la cuptor.

La cumpăna dintre ani…ORIZONTAL: 1) Petrecerea

dintre ani (pl.). 2) Ocoliți la întoc-mirea listei invitaților de revelion – Miez de nucă! 3) Segmente din primul semestru al anului – Ecou nefinalizat! 4) Pierde timpul din teren! - Urmă lăsată pe față de multele „revelioane” petrecute – Floarea vinului! 5) Un aspic condimentat – Găsite prin pocale! 6) Umăr, dar fără careul agrar! – Abreviere lexicală cehă – … de Crăciun, bucuria copiilor, dar nu numai a lor. 7) Întâlnire de reve-lion (se mai poate spune și așa). 8) E timpul dansului! – Primul sărbătorit în Anul Nou. 9) Pseudonimul scri-itorului Mihai Gafița – Primește cu

drag finii colindătorii (pop.fem.) 10) Mămăliguță pentru sarmale, dar prea moale… - Stea.

VERTICAL: 1) Loc proprice pentru petrecerea revelionului. 2) Revelioane, onomastici, aniversări… 3) Speranță… care moare-n zori. – Limitele scorului! 4) Moral – Început de anvergură! 6) Răsărit… din popor – Plecată… cu sorcova. 7) Doi de pică! – Frunză de brad – Părul omului aflat în „iarna” vieții. 8) Chemat la telefon pentru a primi o urare. 9) Găsite prin aluatul cozonacilor în noaptea de Crăciun – Plin de nesaț! 10. Oameni certați cu risipa – Arici de mare!

Redacția

PAG. A 7-AT I MO N A

LAMUL�

IANI

Dragii Moșului, începând cu zorii primei zile a Anului Nou, și continuând cel puțin în lunile de iarnă de care scapă cine poate,

vremurile nu vor diferi prea mult de finalul lui 2017, adică se progno-zează a avea același caracter variabil, nestabil… Crivățul vă va stre-cura prin case și oase mult frig, dușmănia dintre gigacalorie, ger și lista de plăți a întreținerii crescând în amploare… Furtuni vor veni și din zona agitatului vostru segment politic, cuprinzând nordul, estul, sudul și vestul țării. Astea, chiar dacă vor aduce câte ceva pe la salarii și pensii, le vor da apă la moară ălora care abia așteaptă lucrul ăsta, pentru a provoca dezghețarea prețurilor, orientând și mai abitir pașii consumatorilor spre găsirea rapidă a căilor ce duc spre acele muze ce v-au inspirat de atâtea ori la găsirea de noi forme și texte de înjurături, de această dată poate mai dure și cu efecte ceva mai vizi-bile. Sindicaliștilor le va ajunge cuțitul la os, dar nu și liderilor aces- tora, care, chiar dacă le sunt alături făcând cu ei mișcări de stradă și trotuare, s-au dotat cu prea multă „grăsime” pentru a-și proteja… osul! Probabil ca sindi-catele să provoace ceva moină în inimile guve-ranților, dar atât… e probabil! Temperatura celor care la alegeri v-au luat de fraieri, pe când voi i-ați luat drept patrioți, va fi în continuă creștere, însă alde aceștia o vor căuta nu pe gerul de la voi, ci pe alte melea-guri, unde este cald și au ei și ceva viloae! … Mai multe organe vă vor fi afectate de gripele firești, dar și de cele zoo, vina purtând-o și acele organe care îl vor reține pe agentul termic, acesta nemaipu-tând ajunge prin caloriferele amărăștenilor pe motiv de neplată…Vestitul general Mafoamea, va oferi din belșug poporenilor renumi-tele „răbdări prăjite”. În rest, dragii Moșului, toate bune și la locul lor! Actualii domni din „tolba” puterii, printre ei mulți dintre foști „tova-răși și pretini”, vor încerca pe mai departe să fardeze mortul, mane-vrând fronturi atmosferice constituite din bioșmecheria care circulă prin România. Aceste fronturi, puternice fiind, vor face ca oamenii să alerge necunoscând în ce direcție să o mai ia, copiii străzii să-și mărească doza de aurolac, iar păsările de prin curți sau de prin aer, din lipsă acută de boabe, să zburătăcească din stinghie în stinghie! Cum veți rezista la intemperii? Iată o mare enigmă, pe care nici eu, câtu-s de umblat prin lume, nu am habar. Poate vă lămurea OTV-ul, dar nici postul ăsta nu mai e!

DOI „TIMONIERI” - LA TRECEREA ÎN NOUL AN

„TIMONA”, publicaţia Ligii Maiș-trilor Militari de Marină, are la pupitru un „dirijor” remarcabil și admirabil, care-mi face umorul... publicabil! Principal „vinovat” maistrul militar principal (rtr.) Dumitru Mihăilescu, un gazetar, un scriitor și om cu har pe care eu l-am apreciat... încă din secolul trecut! Editor, fost actor amator și autor a mai multor volume, din care unele... chiar de umor. Gata, i-ajunge statuia, dar... mai rar om de condei de așa valoare! A trecut prin boli cumplite, a avut mari cumpene în viaţă, situaţii limită, dar a biruit și iată-l septuagenar, editând din ‘96 încoace această publicaţie lunar sau... bilunar!

Contactat fiind să scriu câteva cuvinte pentru „Timona”, la trecerea dintre ani, m-am gândit la cum ar putea fi un revelion... petrecut în doi! Şi eu sunt suferind, de aia și de aia, ba și de aialaltă, așa că lăsăm baltă aprovizio-narea cu tărie, vinuri, beri și alte alea, doar ceaiuri, sucuri naturale neîn-dulcite și o șampanie pentru copii, care să fie pocnită la 12 noaptea. De dansat, nici pomeneală, de mâncat... după cum urmează: piftii, fripturi, sarmale – nu; salată cu maioneză, icre, chifteluţe – nici atât. Doar mâncare ușoară, de regim, care nu te duce nici la spital, nici în „ţintirim”. Şi... pornește revelionul! „Hai noroc!” zice redactorul șef Mitică. „Noroc... cu ce?” întreb, dezarmat. Apoi, spun: „Noroc... că mai trăim! Şi-apoi, eu zic să nu ne... norocim atât, că ne va sta în gât.” Simpaticul meu companion, orientat, începe un toast: „Domn’ Gagniuc, comandor

și autor de umor, haideţi să facem oarece urări cu glas sonor: Trăiască... oastea noastră strămoșească! Şi Marina Militară să trăiască, zic eu ridicându-mă cu cana de ceai în mână, după care rostesc „Trăiască Timona și breasla marinărească! Hai noroc!” Şi... noroc că, la 12 noaptea, s-a luat lumina și ne-am pupat, de nu ne-am văzut - ne-am pupat neves-tele și nu mai încu-rajați imaginația să umble razna – după care am rostit împreună: Bun cart înainte „Timonei” în 2018! Ca să fie de bonton, nouă, celor doi

„timonieri” prezenți la reve-lion, ne-am urat drumuri doar cu scop turistic către policlinici, spitale și farmacii, că de mers pe la muzee nici vorbă!... Teama de a fi reținuți ne apasă, nu ne îndeamnă!

Ananie GAGNIUC

De sărbători, nu există să existe cetățeni cu fețe triste…

CATÂRULPe vremuri, la o fermă bogată și frumoasă, Trăia printre-animale și un catâr de rasă.Şi se muncea acolo într-un continuu flux, Doar el, catârul nostru, era șomer de lux.

De-aceea chiar stăpânul, nemaiavând răbdare, Îl trase deoparte și ți-l luă cam tare:

- Așa nu se mai poate, m-a apucat oftica, Tu doar mănânci fânețea și nu produci nimica.

Ia uite la Mărțuică, bătrânul nostru bouCum trage toată ziua, în plug, ca un erou.

Sau uite la Joiana cea care zi și noapteNe dă la toată lumea găleți întregi cu lapte.Găinile de-asemeni se screm și una-două

Ne pricopsesc deodată cu zeci și zeci de ouă.Chiar și cocoșul nostru, acela pintenat,

Ne cântă dimineața să ne sculăm din pat.Ori harnicul de Murgu, prea blândul nostru cal

Ce trage la căruță, la vale și la deal.De-aceea-ți spun cu riscul de a părea cam snob

Că-i musai azi în fermă să-ți iei și tu un job.Ai două variante, de mult au fost gândite, În două posturi cheie, puțin cam diferite.

Să tragi șareta nouă ce-o vezi lângă hambar, Sau peste animale, să fii parlamentar.

Moș Crăciun îi aduce în dar această fabulă acelui parlamentar care, scotocind prin măruntaiele gândirii, a constatat că pensionarii țării sunt niște cerșetori! Să o citească dumnealui înainte de a pleca la reve-lion, dar nu oricum, ci să se privească și în oglindă, pentru că acolo i-am lipit o poză, una c-un... măgar!

Aho, aho,Cititori stimați,La „Timona”

abonați-neabonați, În ajun de sărbătoareCu respect primiți urareDe noroc și de mai binePentru anul care vine!Hai, primiți colindători În ajun de sărbători Să horească, să doinească, Sănătate vă dorească! Roată biciul măi flăcăiŞi sunați din zurgălăi…Aho, aho, Pomul falnic de CrăciunPentru toți fie semn bun, Un semn fain de bunăstare În ăst an ce-acum apare!Cârma-n ax și drumul drept

Avându-l pe 2018 în relevment!

Navigați pe pasa dată,Chiar de-i viața agitată. Vă dorim s-aveți parteDe mult bine, sănătate, Copiii să-i creșteți mari,Sănătoși, voinici și tari Ca să-nfrunte greul vieții Cu seninul dimineții. Bate cartul, marinare,Bate-l tare și cu spor Pentru anul viitor! Aho, aho,Cititori stimați,Lângă redacție v-alăturațiŞi dreptate să ne dați Când rostim noi supărați Că urlă țara de durere, Căci avizii de putere N-au nici tată,N-au nici mamă,Poporul nu bagă-n seamă!

Hoția-i tot mai fioroasă,Iar minciuna…Stă cu „regele” la masă!Voi ce stați măi ca trancheții Prinși de ger și frigul ceții? Puneți gașa cum o fi Continuând a bombăni. Sunați, băi, din zurgălăiGata, de urat am mai ura,Dar teamă-ne că vom supăraCu aceste adevăruri Rostite fără ocoluri. Așa că, cititorule abonat – neabonat,Dar de „Timona”-ntru fel legat,Te lăsăm pe dumneataCa să tragi concluzia. Eu și cu ai mei hultani: Îți urăm cu bucurie: La anu’ și la mulți ani! D.M.

La Revelion...glume de bonton! * - Iar te duci la cârciumă, Costele?! Săptămâna

viitoare trebuie să mergem la revelion și… - Şezi blândă iubito, că mă întorc până atunci!* - Ospătar, friptura asta miroase a ţuică ....Ospătarul se dă doi pași înapoi.- Da' acu' ?* Chelner, e prea tare friptura asta, nu o pot

mânca.- Nu-i nimic, o schimb cu alta, răspunde chel-

nerul amabil.- Bine, dar am mușcat din ea!- Nu-i nimic, vă aduc o friptură mușcată!* Să știi, ospătar, că în localul acesta, acum la

Revelion, mă simt că acasă.- Serios! Vă place dvs. atât de mult la noi? - Da' de unde! Nici acolo, ca și aici, nu mă bagă

nimeni în seamă. * "Nu servim clienții în stare de ebrietate!"scria

pe afișul aflat pe peretele barului. Citind cele scrise, un tip, aflat de ore bune la revelion, zice: Corect! Păi, cine și-ar dori să vadă că este servit de un barman beat mangă?!

* - Chelner! am o muscă în unt!- Domnule, vă înșelați! Nu e muscă, ci molie și nu

e unt, ci margarină!* - Iarăși te-ai îmbătat, Gogule! Ieri am fost cu

adevărat fericită văzându-te treaz...- Da, dar azi e rândul meu să fiu fericit!* Ce fel de restaurant e ăsta? îl întreabă nervos pe

șeful de sală un participant la revelion. Friptură nu mai este, sarmale nu mai sunt, desert nu mai este... Aduceţi-mi paltonul, vă rog! Este un restaurant cu specific românesc, domnule, și… nici platonul nu mai este!

* - Dragul meu, am intrat în noul an, așa că te rog fii sincer: eu sunt pentru tine o femeie perfectă?

- Nu, iubire! Tu ești cu mult mai mult!- Cu cât mai mult?- Cam cu vreo 20 de kilograme...

Moș Crăciun, cam plin de sine,

ne spune cum va fi vremea de vine!

Primiți cu plugușorul?

SEDIUL REDACȚIEI: CONSTANȚA, Str. DEZROBIRII Nr. 80 – Telefon / Fax : 0241 697 741

REDACTOR RESPONSABIL : M. m. p.(rz.) Dumitru MIHĂILESCU (tel. 0241 689 373, 0723 010 033)

FOTOGRAFII : M. m. p. Ovidiu OPREA

CORECTOR : M. m. p. Ovidiu BADIU

TEHNOREDACTOR: Raluca Buzoianu TIPARUL: SC INFCON SA Constanța - www.infconsa.ro I S S N : 1 4 5 3 - 0 8 5 6

185

T I MO N A

I S S N : 1 4 5 3 - 0 8 5 6

T I MO N APAG. A 8-A

Considerația, sursa primară a camaraderiei…Psihologic vorbind, există o întreagă

teorie a motivațiilor, acestea plecând de la motivația primară, apoi la motivația supe-rioară – aici găsind nevoia și apartenența la iubire, nevoia de considerație și nevoia de autorealizare - ajungându-se astfel în vârful piramidei, unde se conturează afec-țiunea și camaraderia. Vorbind despre sentimentul de colegialitate și considerând drept grup țintă pe purtătorii de haină mili-

tară, acesta poartă denumirea de camara-derie și a existat, există și va exista oricând între cei uniți prin legământul solemn făcut față de Țară, chiar dacă uneori se manifestă cu unele imperfecțiuni, atât pe timpul aflării în activitate profesională, cât și după ieșirea din sistem prin pensionare. Primordială este partea bună a problemei. Că este așa, ne-o confirmă, printre multe altele, și acele întâlniri de promoție făcute

la intervale de timp stabilite între mai tinerii sau mai vârstnicii absolvenți de școli militare, precum și acele întâlniri lunare, stabilite a se derula între camarazii care au activat profesional, în cazul nostru, al marinarilor, la o anume navă sau la o anume unitate militară de uscat, de la care prezentăm trei foarte frumoase exemple:

FAMILIA „MĂRĂŞEŞTI- NAVA AMIRAL”

Liantul, omul care a creat și întreținut exis-tența unitei familii a navei „Mărășești”, a fost comandorul Dumitru Preda, cel căruia, din respect pentru profesionalismul său, cama-razii i-au atribuit onoranta sintagmă: Bătrînul lup de mare al Mării Negre! Prezența acestui mare om – mare și la propriu și la figurat - la comanda navei o lungă perioadă de timp, a făcut nu numai ca echipajul să se comporte ca o familie unită, dar și ca această familie să atingă cote înalte ale profesionalismului și existenței sale.

După ieșirea prin pensionare din sistemul militar, comandorul Dumitru Preda a insuflat pe mai departe spiritul familial, efort spiritual susținut și de către maiștrii militari în rezervă: Gherghe Marica, Gheorghe Bocancea, Marian Guciu, Nae Teușan, Florin Grindeanu, Cris-tian Cișmașu, precum și cei aflați în activitate:

Nicușor Martin, Dan Hoștiuc, Cosmin Costea, Radu Onofrei, Marius Roșca, Mihăiță Baciu și, cu voia dumneavoastră, eu, semnatarul acestui material. Şi iată cum în cadrul unitei familii a fregatei „Mărășești”, navă căreia pe bună dreptate i s-a atribuit denumirea: „Nava - amiral a Forțelor Navale Române”, la fiecare revedere se succed evenimente de mare spiri-tualitate, cum ar fi: aniversări ale zilelor de

naștere, oferirea absolut motivată de diverse cadouri simbolice (eșarfe, plachete, fanioane, abţibilduri, diplome ș.a.), toate acestea fiind purtătoare ale simbolurilor navei noastre de suflet, fregata „Mărășești”. Să nu credeți cumva că la întâlnirile noastre răspund prezent numai pensionari! Vin și dintre cei aflați în activitate în cadrul actualului echipaj, ba sunt camarazi care, navigând pe mările și oceanele

lumii la bordul unor nave comerciale, fac tot ce e posibil pentru a-și planifica voiajul în așa fel încât să prindă o asemenea întrunire la intervale de timp rezonabile... Iată, așadar, ceva concret și real care demonstrează că „terenul” a fost bine însămânțat de gospodarii din vechea gardă, beneficiarii rodului bogat nefiind numai ei, ci și cei din... noua gardă!

M.m.p. Andrei Daniel Pap

Aspect de la întrunirea care a marcat momentul anivesar: Submarinul „Delfinul” - 30 de ani de la intrarea în serviciul F.N.R.

Dacă submarinul „Delfinul” este considerat de foarte mulți ani a fi o navă nemun-cită, și asta din cauza dezinteresului factorilor decidenți de a investi bani în a face această navă operativă, submariniștii rezerviști, oameni uniți prin natura profesiei, dar mai ales riscurile iminente ale acesteia, dovedesc că știu a urma regulile unei familii respectabile, o familie pe care aș numi-o a lorzilor adâncurilor de ape. Rigoarea aproape cazonă, în sens benefic, bineînțeles, cu care noi, cei din familia submari-niștilor rezerviști organizăm lună de lună acele întruniri camaraderești pe parcursul cărora depănarea amintirilor, veselia și buna-dispoziție sunt la ele acasă, este demnă de apreciat. Suntem, dacă vreți, un exemplu în ceea ce privește întreținerea relațiilor camaraderești, acest aspect îndemnând și pe alți foști purtători de uniformă militară să procedeze la fel.

M.m.p.(rz.) Emil ANDRONESCU

Despre o apreciabilă parte a promoției 1968 - Şcoala Militară de Maiștri Militari „Amiral Ion Murgescu”, se poate spune că reprezintă o familie unită, o familie în care domnește armonia. Eforturile depuse de camarazii mei pentru a ne întâlni cât mai des posibil, dar fără a depăși un segment temporar de cinci ani, precum și locurile alese pentru asemenea agape – de fiecare dată altele, îmi susțin afirmația că suntem, într-adevăr, o familie. Iată, de exemplu, cea mai recentă „citire de catalog”. Aceasta s-a făcut în localitatea Dragoslavele, județul Argeș, gazdă fiind M.m.p.(rz.) Vasile Olteanu - actualmente Vasile Militaru, după o schimbare de nume impusă de o anume situație. Este pentru a doua oară când acest camarad cu suflet mare

și nobil își cheamă colegii de promoție în „parohia din dotare”, oferindu-le tot ceea ce trebuie pentru ca aceștia să se simtă bine. Anul acesta, la începutul lui septembrie, au răspuns invitației 15 camarazi, unii venind chiar și cu soțiile. După trei zile de stat împreună și având o gazdă așa cum este familia Militaru, toți am plecat către casă bucu-roși că se poate face și așa ceva, dar și hotărâți să acordăm pe mai departe creditul atât de necesar sentimentului de camaraderie. Anul viitor urmează întâlnirea de după 50 de ani de la terminarea școlii! O așteptăm cu drag și cu acel interes solicitat de o astfel de întâlnire în care redeschidem poarta școlii formatoare după o jumătate de secol!

M.m.p.(rz.) Ion GURGAȘ