UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCȚII BUCUREȘTI FACULTATEA DE CONSTRUCȚII CIVILE, INDUSTRIALE ȘI AGRICOLE SPECIALIZAREA CONSTRUCȚII CIVILE, INDUSTRIALE ȘI AGRICOLE

LUCRARE DE DIPLOMĂ Partea a II – a

TEHNOLOGIA LUCRĂRILOR DE CONSTRUCȚII

COORDONATOR: ABSOLVENT: Șef Lucr. dr. ing. IULIAN SPĂTĂRELU BÎLBÎE ANDREI

IULIE 2013

CUPRINS

CAPITOLUL 1. PROIECTAREA COMPOZIȚIEI BETONULUI

1. Obiect 2. Terminologie 3. Stabilirea calitativă a compoziției betonului 4. Stabilirea cantitativă a compoziției betonului 5. Referințe tehnnice documentare

CAPITOLUL 2. STABILIREA GRADULUI DE MATURIZARE AL BETONULUI

1. Obiect 2. Generalități 3. Stabilirea gradului de maturizare al betonului pentru un perete 4. Interpretarea rezultatelor

CAPITOLUL 3. PANOTARE PEREȚI

1. Reguli de panotare 2. Tip panouri

CAPITOLUL 4. DESCRIEREA TEHNOLOGIEI DE REALIZARE A STRUCTURII DE REZISTENȚĂ

1. Lucrări de trasare 2. Lucrări de terasamente 3. Realizarea fundației 4. Realizarea subsolului și suprastucturii 5. Compactarea betonului 6. Tratarea betonului după turnare

3  

CAPITOLUL 1 PROIECTAREA COMPOZIȚIEI BETONULUI

1. Obiect 2. Terminologie 3. Stabilirea calitativă a compoziţiei betonului 4. Stabilirea cantitativă a compoziţiei betonului 5. Referințe tehnice documentare

1. Obiect În prezentul capitol al documentului curent se redactează etapele proiectării unui beton de ciment folosit la betonarea unui perete, având următoarele caracteristici:

Clasa betonului: C40/50; Caracteristicile elementului de construcţie: tipul elementului de construcţie: perete; dimensiunea minima a elementului de construcţie: 800 mm; distanţa minimă între barele de armătură: 100 mm; grosimea stratului de acoperire cu beton: 35 mm;

Condiţii de expunere a elementului de construcţie: (conform NE 012-99) - Mediu uscat moderat (1a) Construcţii şi elemente de construcţii situate în spații închise,

ferite de acțiunea directă a intemperiilor sau umidității, cu excepția unor scurte perioade în timpul execuției, respectiv construcții cu închideri perimetrale și încălzite iarna (ex: fețele spre interior ale elementelor structurale din clădirile civile, inclusiv cele din grupurile sanitare și bucătăriile apartamentelor de locuit și din halele industriale închise, cu umidități interioare 75%)

Transportul, manipularea si punerea in lucrare a betonului: Transport cu autoagitatorul şi turnare cu pompa în poziţie verticală a elementului în momentul turnării.

Consistenţa: T4 Gradul de omogenitate: II Umiditatea agregatelor:

- Pentru sorturile de nisip (0...7mm): UN=2.0% - Pentru sorturile de pietriş(0...71mm): UP=1.0%

2. Terminologie 2.1. Beton de ciment - Material compozit obţinut prin omogenizarea amestecului de ciment, agregate şi apă

format prin întărirea pastei de ciment (ciment şi apă). Pe lângă aceste componente de bază, betonul mai poate conţine adaosuri şi/sau aditivi.

2.2. Beton proaspăt - Starea betonului din momentul amestecării componenţilor până la începutul prizei cimentului din beton. În această perioadă betonul are deformaţie plastică şi poate fi compactat prin diverse metode specifice.

2.3. Beton întărit - Material compozit format din pietriş şi o matrice (piatră de ciment şi gregate fine) cu structură de conglomerat, proprietăţi de piatră artificială şi caracterizat prin rezistenţe mecanice evolutive.

2.4. Beton cu densitate normală(semigreu şi greu) - Beton cu densitate aparentă în stare uscată (105oC) mai mare de 2000 kg/mc dar nu mai mult de 2500 kg/mc.

2.5. Aditiv - Aditivii sunt produse chimice care se adaugă în beton în cantităţi mai mici sau egale cu 5% substanţă uscată faţă de masa cimentului în scopul îmbunătăţirii / modificării proprietăţilor betonului în stare proaspătă şi / sau întărită.

Efectul aditivilor asupra proprietăţilor betonului este în realitate un efect complex - pe lângă efectul principal existând şi unul sau mai multe efecte secundare mai mult sau mai puţin pronunţate.

2.6. Adaos - Material anorganic fin ce se adaugă în beton pentru a îmbunătăţi anumite proprietăţi sau pentru a obţine proprietăţi speciale. Există două tipuri de adaosuri: adaosuri practic inerte (tip I), respectiv puzzolanice (hidraulice, tip II) în condiţii de temperatură şi presiune normală.

2.7. Agregate - Materiale granulare naturale (de balastieră sau concasate) sau artificiale cu forma şi mărimea granulelor adecvate realizării betonului.

4  

2.8. Ciment - Liant hidraulic, sub formă de material anorganic fin măcinat. În amestec cu apa formează o pastă care face priză şi se întăreşte prin reacţiile şi procesele de hidratare. După întărire îşi menţine rezistenţa şi stabilitatea chiar şi sub apă.

2.9. Cantitatea de apă - Apa de amestecare plus apa conţinută de agregate, de aditivi şi adaosuri (uneori posibil apa provenită din gheaţa adăugată).

2.10. Raportul apă/ciment - Raportul dintre cantitatea de apă şi conţinutul de ciment din beton. 2.11. Aer antrenat - Aerul încorporat în beton în mod intenţionat în timpul amestecării, utilizând un agent

de suprafaţă activ. De regulă, porii au un diametru 10-1000 μm, fiind sferici sau aproape sferici. 2.12. Aer oclus - Goluri de aer în beton care nu sunt antrenate în mod intenţionat şi care sunt semnificativ

mai mari decât porii de aer antrenat, dimensiunea lor fiind mai mare sau egală cu 1 mm. 2.13. Lucrabilitatea betonului proaspăt - Proprietatea betonului proaspăt (cu păstrarea omogenităţii) de

a asigura umplerea cofrajelor şi înglobarea armăturilor. Se apreciază pe baza consistenţei betonului determinată prin metode specifice: tasare, remodelare, grad de compactare şi răspândire.

2.14. Parametrii compoziţiei betonului. Compoziţia betonului trebuie să fie astfel alcătuită încât, în condiţiile unui dozaj minim de ciment şi ale unor caracteristici în stare proaspătă ale betonului, impuse de tehnologia de execuţie, să se asigure realizarea cerinţelor de rezistenţă, durabilitate şi după caz, a altor cerinţe speciale prevăzute prin proiect. În tabelul următor se prezintă parametrii compoziţiei betonului precum şi factorii pe baza cărora se stabilesc aceştia.

Nr. crt.

Parametrul compoziţiei

Factorii pe baza căruia se stabileşte

1 Tipul de ciment clasa betonului

condiţiile de serviciu şi expunere caracteristcile elementului (masivitate)

2 Tipul de aditiv condiţii de transport şi punere în operă

cerinţele de rezistenţă şi durabilitate, impuse prin proiect caracteristicile elementului (secţiune, armare)

3 Raportul A/C,

max.

clasa betonului gradul de omogenitate asigurat la prepararea betonului

gradul de impermeabilitate impus prin proiect condiţiile de expunere

4 Dozajul minim de

ciment condiţiile de serviciu şi expunere

5 Consistenţa betonului

condiţii de transport şi punere în operă forma şi dimensiunile elementelor

desimea armăturilor

6 Cantitatea de apă

de amestecare

consistenţa adoptată mărimea granulei maxime a agregatului

tipul de aditiv folosit

7 Granula maximă

a agregatelor

forma şi dimensiunile elementelor desimea armăturilor

condiţiile de preparare şi transport

8 Granulozi-tatea

agre- gatului total

dozajul de ciment consistenţa

tehnologia de punere în operă

5  

3. Stabilirea calitativă a compoziţiei betonului. 3.1. Consistenţa betonului. Având în vedere condiţiile de transport şi punere în lucrare a betonului, conform

„Cod de practică a lucrărilor din beton şi beton armat”, Indicativ (NE 012-99), Anexa I, tabelul I.4.3, se stabileşte clasa de consistenţă a betonului: T4, tasare 120 30mm (Fundații din beton armat, stâlpi, grinzi, pereți structurali, realizate cu beton pompat, recipienți, monolitizări).

3.2. Dozajul minim de ciment. Dozajul minim de ciment pentru betonul simplu şi betonul armat, în funcţie de condiţiile de expunere, se stabileşte conform NE 012-99, tabelul 5.5. cap. 5 şi precizărilor de la pct. 3.4.1. şi 3.4.2. ale aceluiaşi cod de proiectare. Astfel, conform clasei de expunere (1a) rezultă un dozaj minim de ciment: 250kg/mc.

3.3. Agregatele. 3.3.1. Tipul agregatelor: având în vedere clasa betonului C40/50 se vor folosi agregate provenind din

sfărâmarea naturală a rocilor şi anume agregate de balastieră cu densitatea aparentă de ρag = 2,7 kg/dm3 3.3.2. Dimensiunea maximă a granulei agregatelor: Dimensiunea granulei maxime a agregatelor se

stabileşte în funcţie de dimensiunile caracteristice ale elementelor, respectându-se condiţiile: Φmax ≤ 1/4D = 1/4·800 = 200 mm;

unde D - dimensiunea minimă a elementului structural Φmax ≤ d - 5 mm = 100-5 = 95 mm;

unde d - distanţa minimă între barele de armătură Φmax ≤ 1.3c = 1.3·35 = 45 mm;

unde c- stratul de acoperire cu beton al armăturii. Φmax ≤1/3 din diametrul conductei şi de regulă nu mai mare de 31mm.

NOTĂ: Se alege Φmax=31mm. 3.3.3. Granulozitatea agregatelor: În general granulozitatea agregatelor se alege funcţie de condiţiile de

turnare, compactare precum şi de tipul agregatelor ce se folosesc. În anumite cazuri, pentru ca betonul să nu segrege în timpul transportului, turnării şi compactării, pentru a fi suficient de lucrabil şi uşor de compactat trebuie sporită cantitatea de parte fină. Conform NE 012-99, Anexa I, tabelul I.4.5. în funcţie de clasa de tasare T4 şi de dozajul de ciment 200-300kg/mc rezultă zona de granulozitate I.

Zona Limita % treceri în masă prin sită sau ciurul 0,2 1 3 7 16 31

I max 10 40 50 70 90 100 min 3 31 41 61 81 95 ales 5 35 45 65 85 100

3.4. Tipul de ciment. Alegerea tipului de ciment se face ţinând seama de criterii semnificative pentru alegerea tipului şi

clasei de rezistenţă a cimentului utilizat: - rezistenţa caracteristică necesară betonului; - viteza de dezvoltare a rezistenţei; - condiţii de execuţie şi tehnologie adoptată; - condiţii de serviciu şi expunere a structurii (de ex. mediu agresiv, îngheţ-dezgheţ cu sau fără

agenţi chimici, etc.). Astfel, conform Anexei I.2., tabelul I.2.1. din NE 012-99 :

Condiţiile de executare şi/sau caracteristicile elementelor

Clasa de beton

Tipul de beton

Tip de ciment

Elemente sau construcţii cu grosimi mai mici de 1,5 m executate în afara perioadei

de timp friguros

C40/50

armat CEM I 52,5 N

3.5. Gradul de impermeabilitate. Se stabilesc nivelele de performanţă ale betoanelor funcţie de gradul lor de impermeabilitate conform tabelelor 5.4. şi 7.2.2, din NE 012-99.

Clasa de expunere

Clasa de beton, min.

Grad de impermeabilitate,

min.

Grad de gelivitate

, min.

Raport A/C, max.

1 C12/15 P 4 - 0.65 Adâncimea limită de pătrundere a apei (mm) Presiunea apei (bari)

100 200

6  

Gradul de impermeabilitate impus P4

10 P420 4

3.6. Gradul de gelivitate. Se stabilesc nivelele de performanţă ale betoanelor funcţie de gradul lor de gelivitate

conform tabelului 5.4. şi 7.2.3, din NE 012-99.

Gradul de gelivitate ales al betonului Număr de cicluri Îngheţ – dezgheţ

G 50 50 3.7. Raportul apă/ciment, maxim. Se stabileşte pe baza următorilor factori:

clasa betonului; gradul de omogenitate asigurat la prepararea betonului;

gradul de impermeabilitate impus prin proiect ; condiţiile de expunere;

Clasa

betonului Clasa cimentului

32,5 42,5 52,5 C 40/50 0.45

Valorile maxime ale raportului A/C pentru realizarea condiţiei de clasă Se stabileşte raportul A/C maxim 0.45.

4. Stabilirea cantitativă a compoziţiei betonului 4.1. Cantitatea de apă [l/m3]. Cantitatea orientativă de apă de amestecare pentru efectuarea încercărilor

preliminare se stabileşte în funcţie de clasa de rezistenţă şi clasa de consistenţă a betonului conform prevederilor din tabelul I.4.4, NE 012-99. Pentru tasarea T4 şi clasa de beton C40/50: A=230 l/mc

4.2. Raportul A/C. Se stabileşte pe baza următorilor factori:

clasa betonului; gradul de omogenitate asigurat la prepararea betonului;

gradul de impermeabilitate impus prin proiect ; condiţiile de expunere;

Clasa

betonului Clasa cimentului

32,5 42,5 52,5 C 40/50 0.45

Valorile maxime ale raportului A/C pentru realizarea condiţiei de clasă Se stabileşte raportul A/C maxim 0.45.

4.3. Cantitatea de ciment. Se evaluează aplicând relaţia:

331

1 /250/51145.0

230

/mkgmkg

CA

AC

Se adopta C1 = 511 kg/mc.

4.4. Cantitatea de agregat în stare uscată.

PA

CA

cagg

11

10001

;

31 /1565202303

51110007.2 mkgA g

unde : ρag = 2,7 kg/dm3; ρc = 3 kg/dm3; P - volumul de aer inclus = 2%

7  

4.5. Împărţirea agregatului total pe sorturi.

Cantitatea pentru fiecare sort de agregate se stabileste in functie de limitele zonelor de granulozitate alese, folosind relatia:

m

kg 100

31i

g

iig

ppAA

, unde: Ag – cantitatea totala de agregat, in kg; pi – procentul de trecere prin sita „i”; pi-1 – procentul de trecere prin sita „i-1”;

Masa totală [kg/m3] Masa pe sorturi [kg/ m3]0÷0,2 0,2÷1 1÷3 3÷7 7÷16 16÷31 

1565 78.25 469.50 156.50 313.00 313.00 234.75 Zona de granulozitate

aleasă 5 35 45 65 85 100

4.6. Corectarea cantităţii de apă.

31 m

l100

A in

igi

uA

, unde: Agi- cantitatea de agregat din sortul „i”, in kg; ui- umiditatea sortului „i”, in %; n- numarul total de sorturi.

cantitatea suplimentară de apă provenită din umiditatea sorturilor de nisip UN=2.0%

3

1

/34,2000.31350.15650.46925.78100

2

100ml

UAA

n

i

Ngin

cantitatea suplimentară de apă provenită din umiditatea sorturilor de nisip UP=1.0%

3

1

/48,575.23400.313100

0.1

100ml

UAA

n

i

Pgip

cantitatea totală de apă suplimentară ΔA = ΔAn + ΔAp = 20.34+5.48 = 25.82 l/m3

cantitatea corectată de apă A* = A1 – ΔA = 230 – 25.82 = 204.18 l/m3

4.7. Corectarea cantităţii de agregat pe sorturi.

Cantitatile corectate de agreregat se stabilesc majorand cantitatile calculate anterior cu procentul rezultat din umiditatea relativa a fiecarui sort, astfel:

3*

mkg

1001

i

gigi

uAA

, unde:

giA - cantitatea de agregat din sortul „i”, in kg; iu - umiditatea efectiva a agregatului de sort „i”, in %;

Masa totală corectată [kg/m3]

Masa pe sorturi [kg/ m3]0÷0,2 0,2÷1 1÷3 3÷7 7÷16 16÷31 

1590.85 79.82 478.89 159.63 319.26 316.13 237.10

4.8. Densitatea aparentă a betonului.

ρb1= A*+C1+A*

ag =204.18+511.00+1590.85=2306 kg/m3 ≈ 2.30 t/m3

8  

4.9. Verificare.

2.20 ≤ ρb1 ≤ 2.40 t/m3

2.20 ≤ 2.30 ≤ 2.40 t/m3

5. Referinţe tehnice documentare 5.1. „COD DE PRACTICĂ PENTRU EXECUTAREA LUCRĂRILOR DIN BETON ŞI BETON ARMAT”

Indicativ NE 012-99. 5.2. Teodorescu, M., Tsicura, A., Ilinoiu, G. – „Compoziţia betonului”.

9  

CAPITOLUL 2 STABILIREA GRADULUI DE MATURIZARE AL BETONULUI

1. Obiect 2. Generalităţi 3. Stabilirea gradului de maturizare al betonului pentru un perete 4. Interpretarea rezultatelor

1. Obiect.

În prezentul capitol al documentaţiei curente se va exemplifica stabilirea gradului de maturizare al betonului a cărui compoziţie a fost stabilită în capitolul anterior şi anume pentru betonul turnat în cadrul unui perete.

2. Generalităţi.

2.1. Gradul de maturizare al betonului reprezintă nivelul de întărire atins de beton după un anumit interval de timp de la punerea sa în lucrare.

2.2. Este necesară cunoaşterea rezistenţei atinse de beton după un anumit interval de timp pentru ca atunci când elementul de beton este supus la anumite acţiuni fizico-chimice, caracteristicile finale ale acestuia sa nu fie afectate în mod defavorabil.

Astfel, în condiţii de timp friguros temperaturile negative nu vor produce deteriorări elementului dacă acesta a atins un nivel critic de întărire care se stabileşte în procente faţă de clasa betonului funcţie de tipul cimentului folosit la prepararea betonului şi în funcţie de raportul apă/ciment.

2.3. În cazul decofrării elementului de beton, cofrajul se poate îndepărta numai dupa ce betonul a atins rezistenţa minimă:

2,5 N/mm2, pentru părţile laterale ale cofrajului şi elemente verticale;

70% faţă de clasă pentru feţele inferioare la plăci şi grinzi, cu deschiderea de maximum 6 m;

85% faţa de clasă pentru feţele inferioare la plăci şi grinzi cu deschiderea de minimum 6 m;

2.4. Determinarea nivelului de întărire al betonului după un anumit interval de timp scurs de la punerea în lucrare se poate realiza pe 2 căi:

cu ajutorul unor epruvete din beton păstrate în aceleaşi condiţii de regim termic cu cele ale elementului de construcţie şi încercate la compresiune;

prin evaluarea gradului efectiv de maturizare al betonului.

2.5. Gradul efectiv de maturizare al betonului, Mөi, se defineşte prin aria diagramei cuprinsă între curba de variaţie a temperaturii, θ, şi ordonata "-10°C", pentru intervalul de timp dorit "t" şi se exprima în [h°C]. Se consideră temperatura de -10 °C ca fiind temperatura sub care orice reacţie de hidratare-hidroliză în beton încetează.

2.6. Temperatura betonului se masoară pe feţele orizontale ale elementului cu ajutorul înregistratoarelor automate de temperatura sau cu ajutorul termometrelor industriale. Citirile se fac la cel puţin 5 minute de la terminarea punerii în lucrare şi la intervale de 6 - 12 ore. Se aproximează că variaţia temperaturii între cele 2 limite (θi şi θi+1 ) este liniară, drept pentru care temperatura medie pentru intervalul de timp ti rezultă:

θimed = (θi + θi+1 ) / 2 Gradul de maturizare al betonului pentru intervalul de timp ti va fi :

Mөi = ( θimed + 10 ) x ti [h°C] Gradul efectiv de maturizare al betonului este:

Mөi x Kөi [h°C], unde Kөi este un coeficient de echivalare a gradului de maturizare al betonului la temperatura θimed şi cel evaluat la temperatura etalon de +20°C.

2.7. Gradul efectiv de maturizare al betonului, pentru intervalul total de timp tk, este:

M = ∑ (θimed + 10 ) x ti x Kөi, [h°C], tk = ∑ ti

10  

3. Stabilrea gradului de maturizare al betonului.

3.1. În tabelul următor sunt prezentate masurătorile temperaturilor la suprafaţa betonului înregistrate în decursul a 14 zile, ora la care acestea au fost efectuate, temperatura medie pentru intervalul respectiv, ti și coeficientul de echivalare al gradului de maturizare al betonului.

3.2. Tabel pentru stabilirea gradului efectiv de maturizare al betonului:

Simplu CumulatZi Oră

Temperatură θi [°C]

θimed

[°C]

θimed+10

[°C]kθi

Interval timp [ore]

815

78

0.9840.992

23

142216

18.019.0

Grad de maturizare

248

2481523714

7142261218

18161221

10191781415

161514

13.014.518.012.511.014.512.5

242010151311

171218191614

1011

12.514.012.013.5

14.515.018.517.515.019.0

28.029.023.024.528.022.521.024.5

22.0

10.514.517.014.016.519.0

0.9540.9840.9300.912

29.032.025.022.524.0

29.024.525.028.527.525.0

22.520.524.527.024.026.5

86

8788

0.9600.9921.040

0.9720.9920.9540.9600.9880.980

0.9540.9300.9060.9540.9760.948

0.936

6

6

192.9230.1172.2163.6220.4

6878

87886

878

125.6148.6163.6

66

192.9423.0595.2758.8979.3

1146.7

146.5182.0162.6

168.9161.7192.0201.4266.2192.0

210.8182.0180.3230.1187.0144.0

167.4114.9140.2

14.5

15.0

2232.42412.72642.82829.82973.83142.8

1261.61401.81527.41675.91839.62050.4

66

87

0.9240.942

0.9600.9300.948 8

1218

4484.64647.24780.04927.55067.8

8

3304.53496.53697.83964.14156.14302.6

132.8147.5140.2

0.9640.954

23.525.524.5

22.0

15.5

6

19

II

I

III

IV

V

VI

VII

1523

VIII

IX121824

1523714226

226

12.512.0

71422

XIII

XIV

162417916

X

XI

XII

81523

121824

71422

13.510.512.514.5

14132116

15.020.020.513.012.5

111015141113

16.016.513.517.018.5

26.523.527.028.5

0.9601.0001.0100.9360.930

23.520.522.524.522.522.0

0.9680.9720.9420.9760.988

0.9300.924

25.030.0 7

887

0.9420.9060.9300.954

26.0

30.523.022.5

78878

192.0210.0246.4172.2146.5

886668

176.2206.1177.1184.5225.3

125.6162.6

8 5259.85469.85716.25888.46034.9

177.1148.6125.6140.2

7090.77296.87473.97658.37883.6

6212.06360.66486.16626.46751.96914.5

11  

4. Interpretarea rezultatelor

4.1. În cazul turnării betonului pe timp friguros elementul nu mai este afectat de îngheț dacă betonul și-a atins gradul de maturizare critic. Pentru ciment CEM I 52,5 N și A/C = 0,45 Mk=875 h°C. Acest grad de maturizare a fost depășit în ziua II la ora 22. După această perioadă betonul nu mai trebui protejat de îngheț și eventualele temperaturi negative nu mai afectează elementul.

4.2. Decofrarea peretelui se face când betonul atinge o rezistență de 2.5N/mm2. Trebuie atins un nivel de

întărire, .∙ 100 6.25%. Acestui nivel de întărire îi corespunde un grad de maturizare Mβ=325 h°C.

Acest grad de maturizare a fost depășit în ziua I la ora 15. Cofrajul se poate indepărta. 4.3. Gradul efectiv de maturizare după 14 zile este Mb=7883.6 h°C. Acest grad corespunde unui nivel de

întărire, β=78,80%. Rezistența betonului după 14 zile, R.∙ 40 31,52N/mm .

12  

CAPITOLUL 3 PANOTAREA PEREȚILOR

1. Reguli de panotare 2. Tip panouri

1. Reguli de panotare. 1.1. Se vor folosi panourile cu dimensiunea cea mai mare, însă spre deosebire de placă, vom folosi doar setul 1 din cele 3

seturi standard. Lungimea panourilor din setul 1 poate fi de 2.40/2.50m. Poziționarea panourilor se va face pe direcție verticală.

1.2. Pe fiecare perete panotat trebuie lăsat un rost de decofrare având lățime de 5 cm, dacă latura cu care este paralel are lungimea multiplu de 5, și 10 cm, dacă latura cu care este paralel are lungimea multiplu de 10.

1.3. Panourile vor fi așezate pe fiecare perete exact în ordinea rezultată din calcul. Rostul de decofrare va fi dispus dupa minim primul panou, niciodata la capatul peretelui. Prinderea panourilor și susținerea lor la poziție se va face cu ajutorul unor distanțieri prin care vor trece niște tiranți tensionați la capete cu niște moaze.

1.4. Panotarea pereților se va face începând cu numărul cel mai mare de repetări. 1.5. În cadrul unui perete, panotarea se va face mai întâi la interiorul acestuia, în ordinea rezultată din calcul, urmând ca în

oglindă cu acesta să se panoteze și partea exterioară a peretelui. 1.6. La colțurile peretelui, pentru a îndeplini condiția de etanșeitate, panourile trebuie suprapuse pe o grosime de cel putin 5

cm. Prinderea panourilor la colțuri se face cu ajutorul unor chingi metalice în forma de L. Pentru ca această prindere să fie bine realizată, trebuie ca la colțurile panoului să avem un unghi de 90 grade. Realizarea acestui unghi se va face ori prin suprapunerea perfectă a grosimii unui panou pe 10 cm din celalalt panou, ori prin completarea spațiului cu o riglă de lemn de dimensiune 5x10 cm.

1.7. Panotarea efectivă la colțuri se va face începând cu punerea unui panou special sub grinda care continuă paretele, urmat de panotarea feței interiore a colțului, urmat de panotarea la exterior a peretelui cu dimensiunea mai mică și în final cu panotarea ultimei fețe exteriore.

 

2. Tip panouri. Pentru realizarea panotării se folosesc cofraje modulate din lemn (CML) – TEGO, cu următoarele dimensiuni:

P1: 30 x 240 [cm x cm] P2: 40 x 240 [cm x cm] P3: 60 x 240 [cm x cm]

13

CAPITOLUL 4 DESCRIEREA TEHNOLOGIEI DE REALIZARE A STRUCTURII DE

REZISTENȚĂ 1. Lucrări de trasare 2. Lucrări de terasamente 3. Realizarea fundației 4. Realizarea subsolului și a suprastructurii 5. Compactarea betonului 6. Tratarea betonului după turnare 1. Lucrări de trasare.

Trasarea excavatiei se face prin materializarea axelor si a cotelor de referinta pentru executia lucrarilor prin mijloace topo, cu nivela sau teodolitul sau o statie totala; se materializeaza cota de referinta pentru executia lucrarilor printr-un punct fix (poate fi o cota trasa cu rosu pe un stalp, pe o cladire invecinata sau, mai sigur, turnarea unei borne de reper din beton intr-o zona care sa nu fie in ampriza lucrarilor, astfel incat sa nu fie deranjata de excavatii, transporturi, circulatii etc.) conform planului de trasare a excavatiei pentru subsol functie de solutia aleasa la proiectare-executie, care in cazul de fata este aceea cu taluze deschise, fara sprijiniri, cu respectarea taluzului natural al terenului de pe amplasament.

Trasarea construcţiilor sau a conturului săpăturilor se realizează prin: Executarea balizelor de trasare din lemn la capetele axelor date prin planurile proiectelor, in

exteriorul conturului săpăturilor, în raport de bornele de reper ale amplasamentului. Protejarea balizelor de trasare in scopul menţinerii pentru verificarea lucrărilor ulterioare

(verificarea săpăturilor, trasarea axelor fundaţiilor). Executarea reperelor de cota de nivel si retransmiterea cotei de nivel in interiorul gropii săpate, pe

măsura ce adâncimea acesteia creşte. Trasarea lucrărilor este confirmată de către Diriginte de şantier şi Executant ( Sef santier,

Topometru) în Proces verbal de recepţie calitativă a trasării obiectului de construcţie. 2. Lucrări de terasamente.

Etapele execuţiei săpăturii sunt urmãtoarele: defrişarea terenului; curăţirea completă a terenului prin încărcarea mecanizată şi evacuarea tuturor materialelor

rezultate; trasarea construcţiei şi începerea execuţiei sãpãturilor mecanizat aproximativ 95 % şi manual

aproximativ 5 % (cu taluz înclinat 1/3); săpăturile se vor opri deasupra cotei finale cu aproximativ 10 cm‚ pentru ca terenul de fundare să

nu sufere degradări până la începerea betonãrii; acest ultim strat se va excava numai în momentul premergător turnării betonului de egalizare; Printr-o analiza tehnico-economica se alege metoda de sapare cea mai economica cu mijloace

mecanice, mijloace manuale cu taluz vertical sau inclinat, in functie de: volumul de sapatura natura terenului (tare, mijlociu,usor) unghiul de frecare interna a paminturilor mijloacele de care dispune executantul.

14

Efectuarea sapaturilor pentru groapa de fundatie La executarea sapaturilor, trebuie avute in vedere urmatoarele: Trebuie mentinut echilibrul natural al pamintului in jurul gropii de fundatii sau in jurul fundatiilor

pe o distanta suficienta pentru ca stabilitatea constructiilor invecinate existente sau in curs de executie si a instalatiilor existente in pamant, sa nu fie influentata.

Trebuie asigurata mentinerea sau imbunatatirea caracteristicilor pamantului de sub talpa de fundatie.

Trebuie asiguratã securitatea muncii in timpul lucrarilor. Coborirea nivelului apelor subterane pentru a permite executarea corpului fundatiilor in uscat. Asigurarea suprafetelor necesare pentru amplasarea si functionarea normala a utilajului de lucru,

a depozitelor de materiale si a instalatiilor auxiliare necesare executarii fundatiilor. Verificarea corespondentei dintre situatia reala si proiect din punct de vedere al calitatii terenului,

inscrierea dimensiunilor si a pozitiilor in limitele tolerantelor prescrise. Daca caracteristicile terenului nu corespund cu cele avute in vedere la proiectare, masurile ce

urmeaza a se lua se vor stabili impreuna cu proiectantul si numai in scris. Inscrierea in registrul de procese-verbale de lucrari ce devin ascunse.

Pentru realizarea in conditii optime a lucrarilor de fundatii executantul trebuie sa primeasca din

partea unitatii de proiectare o serie de date cuprinse in proiectul de executie si anume: a) Studiul geotehnic in care sa se gaseasca date referitoare la: - stratificatia terenului - grosimea, natura, coeziunea si umiditatea straturlor - unghiul de frecare interna - cota apelor subterane - debitul apelor si coeficientul de permeabilitate - presiuni admise pe teren b) Detalii de executie a fundatiilor ce cuprind: - plan general de fundatii - planul de sapaturi (umpluturi) - plan de epuismente (daca este necesar) - detalii de executie (cofraj si armare) pentru fiecare tip in parte. Etape tehnologice:

saparea mecanica se va realiza cu buldozerul; decopertarea stratului vegetal; transportul pamantului;

saparea mecanica in pamant cu excavatorul pe senile cu descarcarea pamantului in depozit; nivelarea manuala a terenului cu denivelari de 10-20 cm; imprastierea cu lopata a pamantului afanat in straturi uniforme de 10-30 cm grosime printr-o

aruncare pana la 3 m din gramezi, inclusiv sfaramarea bulgarilor; compactarea cu maiul de mana a umpluturilor executate in straturi orizontale sau inclinate la 1/4,

inclusiv udarea fiecarui strat de pamant in parte, avand 20 cm grosime in pamant coeziv imprastierea pamantului afanat executata cu buldozer pe tractor cu senile; compactarea cu maiul mecanic de 150-200 kg a umpluturilor in straturi succesive de 20-30 cm

grosime, exclusiv udarea fiecarui strat in parte; transportul rutier al pamantului sau molozului cu autocamionul sau autobasculanta la distanta de

15 km.

15

3. Realizarea fundației. Cofrarea fundației Se realizează astfel:

Dupa executare sapaturii la cota de proiect, se traseaza fundatia. Se bat montantii si tarusii la pozitiile prevazute in proiectul de tehnologie. Se aseaza panourile de cofraj (cu placaj sau din cherestea), asigurandu-se verticalitatea lor. Tirantii se prind de montanti cu sarma din hotel rasucita in 2-3 fire. Se introduc distantierii. Se strang tirantii (se rasuceste sarma) pentru a asigura rezemarea panourilor de cofraj pe

distantieri. Se monteaza spraiturile care se prind cu scoabe de tarusi si montanti. In cazul in care cofrajul depaseste inaltimea fundatiei pe peretii laterali, la interior, se va marca

nivelel betonului (cu vopsea,cuie sau sipci pentru ghidarea dreptarului). Se toarna stratul intermediar de beton de egalizare de 5 cm.grosime. Inainte de inceperea operatiilor de montare a armaturilor se va face curatarea cofrajelor sau a

betonului de egalizare prin spalare cu furtunul, maturare sau cu un jet de are comprimat. Armarea fundației Se realizează astfel:

trasarea axelor elementelor structurale verticale pe suprafaţa betonului de egalizare, inclusiv a poziţiei barelor de armătură de la partea inferioară a fundaţiei/radierului (plasa inferioară);

montarea în dreptul marcajelor a armăturilor plasei inferioare (încapând cu barele rândului I), acestea aşezându-se corespunzător pe distanţieri (min 3 buc./mp) şi se leagă cu sârmă la fiecare intersecţie;

montarea din aproape în aproape a barelor de armătură situate pe rândul II al plasei superioare, acestea aşezându-se pe distanţieri (capre de rezemare) sau pe suporţi continui confecţionaţi din oţel beton, de care se leagă bine cu sârmă. Montajul se realizează păstrându-se corespondenţa cu armăturile pereche situate la nivelul plasei inferioare deja montate. În vederea asigurării echidistanţei corespunzătoare între armături, pe direcţia ortogonală acestora în cel puţin două locaţii se montează bare ajutatoare (prin legare cu sârmă de caprele de rezemare) pe care se marchează cu creta pasul de montaj;

în paralel cu montajul barelor de armătură pe rândul II al plasei superioare, se procedează şi la poziţionarea mustăţilor de armătură petru ancorarea în radier a barelor verticale din componenţa pereţilor şi stâlpilor, acestea legându-se bine cu sârmă de armăturile deja montate. În vederea asigurării unui montaj corect al mustăţilor, pozitionarea acestora se face prin raporatare la marcajele trasate pe suprafaţa betonului de egalizare, avându-se grijă să li se asigure verticalitatea;

montarea din aproape în aproape a barelor de armătură situate pe rândul I al plasei superioare, după ce în prealabil în câteva locaţii pe barele rândului II a fost trasat pasul de montaj, armaturile celor doua retele (din componenţa plasei superioare) legându-se corespunzător cu sârmă la intersecţii;

dispunerea distanţierilor la nivelul barelor de pe feţele verticale a radierului în vederea asigurării grosimii corespunzătoare a stratului de acoperire cu beton.

Turnarea betonului în fundație Constă în următoarele etape:

Înainte de începerea turnării se curăță cofrajele, armăturile și betonul simplu de suport. Cu circa două ore înainte de începerea betonării se udă cofrajele și stratul de beton simplu. Betonul folosit se va turna in straturi. Se va compacta prin vibrare sau prin indesare cu vergele metalice sau sipci de lemn si prin

baterea cofrajului.

16

Betonul trebuie turnat continuu pe inaltimea sectiunii. Betonarea se va face fara intrerupere, asigurand ca inaltimea de cadere libera a betonului pana la fata superioara a cofrajului sa nu depaseasca 1m

Turnarea unui strat nou trebuie sa se realizeze inainte de inceperea prizei betonului turnat in stratul anterior.

Dupa turnare, fata superioara a betonului se netezeste cu un dreptar. Intrucat din fundatii ies mustatile inlobate pentru ancorarea armaturii elementelor verticale

(stalpi,pereti), acestea trebuie protejate in timpul betonarii pentru a nu fi deplasate sau indoite. 4. Realizare subsol și suprastructură Realizarea pereților Cofrarea pereților Principalele operaţii tehnologice de montare a cofrajului pentru pereţii structurali sunt:

curăţarea pojghiţei de lapte de ciment sau de beton întărit de pe mustăţile de armătură ieşite din suprafaţa suport, prin frecare cu peria de sârmă (dacă este necesar);

curăţarea suprafeței suport de impurităţi şi pelicula de lapte de ciment (pe zona de trasare a pereţilor structurali);

trasarea axelor pereţilor structurali şi a conturului acestora; așezarea tălpilor de rezemare şi aliniere, care se fixează de suprafaţa suport din loc în loc cu cuie

pentru beton; trasarea la nivelul dulapilor de aliniere a poziţiei panourilor de cofraj, conform planului de

panotaj; montarea panourilor de cofraj pe o faţă a peretelui începând cu panoul de colţ, fiecare panou

solidarizându-se de cel montat anterior cu cleme din oţel. De asemenea, in procesul de montaj al panourilor se iau măsurile necesare de sprijinire provizorie a acestora;

montarea armăturii peretelui (inclusiv a distanţierilor cu rol de asigurare a grosimii stratului de acoperire cu beton);

fixarea cutiilor şi a ramelor pentru goluri (cu cuie); curăţarea spaţiului de la baza cofrajului; montarea panourilor de cofraj pe a doua faţă a peretelui (se montează în pereche). Odată cu

montarea acestor panouri, se montează şi distanţierii prin care se introduc şi se fixează provizoriu tiranţii;

montarea perechilor de moaze şi fixarea definitivă a tiranţilor; verificarea verticalităţii cofrajului şi efectuarea eventualelor corecţii (cu ajutorul unor tensori

fixaţi de moaze). Armarea pereților Se realizează astfel:

după executarea cofrajului unei feţe a peretelui, se trasează pe interiorul acestuia distanţele între barele orizontale şi verticale; se montează barele (sau carcasele) de la capetele peretelui, precum şi cele intermediare (la pereţi lungi), legate de mustăţile lăsate din fundaţie sau din planşeu;

se montează câteva bare orizontale de pe faţa peretelui dinspre cofraj şi se leagă de barele verticale existente;

se completează toate barele verticale de pe faţa respectivă care se leagă de barele orizontale montate anterior şi apoi toate barele orizontale;

se montează distanţierii (min. 3 buc./m2) la nivelul plasei de armătură deja montate;

executarea într-o manieră similară a celei de a doua reţele de armătură (plasă) pe cea de-a doua faţă a peretelui, distanţa între cele două reţele de armătură păstrându-se fixă prin distanţieri capră sau agrafe;

17

montarea distanţierilor tubulari din PVC, cu rol de asigurare a trecerii tiranţilor de strângere a cofrajului, aceştia legându-se cu sârmă de armături în poziţiile corespunzătoare (perpendicular pe suprafaţa cofrajului);

se montează distanţierii (min. 3 buc./m2) la nivelul celei de a doua plase de armătură executata;

se verifică armarea executată, dupa care se curăţă spaţiul de la baza peretelui şi se închide cofrajul.

Turnare betonului in pereti

se respecta aceleasi reguli ca la betonarea stalpilor; betonul se toarna in straturi longitudinale cu grosimea de 30-50 cm, compactate de preferat prin

vibrare (pervibratorul); la introducere betonul va fi dirijat cat mai vertical si spre centrul cofrajului; betonul se poate turna direct pe la partea superioara utilizand bene cu furtun , burlane ,palnii sau

pompe de beton; atentie deosebita se va acorda zonelor cu armaturi dese (intersectiile , capetele diafragmelor ,

conturul golurilor) unde pot aparea segregari; Realizarea stâlpilor Cofrarea stâlpilor Constă în următoarele

curăţarea suprafeţei mustăţilor de armătură ieşite din suprafaţa suport (dacă situaţia impune); nivelarea (dacă este necesar) şi curăţarea suprafeţei suport ; trasarea stâlpului pe suprafaţa suport; fixarea blocajelor de scândură la nivelul suprafeţei suport, în exteriorul fiecărei laturi a stâlpului

şi la 12 (cm) distanţă faţă de conturul trasajului; preasamblarea în formă de vinclu a perechilor de panouri necesare alcătuirii întregului cofraj pe

două dintre laturile ortogonale ale stâlpului (funcţie de dimensiunile secţiunii transversale) cu ajutorul buloanelor şi al piuliţelor articulate, după care acestea se solidarizează între ele prin intermediul cleştilor BFD. Se are în vedere ca la nivelul intersecţiei panourilor situate pe cele două feţe ortogonale să se fixeze profilele de colţ din PVC. Operaţia se realizează în poziţie orizontală pe capre;

dacă este necesar, pe plăcile cofrante ale celor două panouri se trasează cu cretă nivelul de oprire a betonarii stâlpului, după care acestea se gresează cu decofrol;

fixarea platformei de betonare la nivelul marginii superioare a ansamblului format; ridicarea în poziţie verticală a ansamblului format cu macaraua, după care acesta este adus şi

aşezat pe două din laturile trasajului astfel încât marginile inferioare ale panourilor să atingă blocajele de scândură fixate pe suprafaţa suport;

ansamblul fiind asigurat în macara, la nivelul celor două feţe ortogonale se fixează sistemele de tensori având rol de verticalizare şi stabilizare a cofrajului. Pentru fixarea capetelor superioare ale tensorilor, muncitorii urcă cu scara pe cofraj;

se fixează plăcile de bază ale sistemelor de tensori de suprafaţa suport cu ajutorul diblurilor CONEXPAND după care se procedează la verticalizarea şi stabilizarea ansamblului montat, prin filetarea corpului central al tensorilor;

montarea carcasei de armătură a stâlpului cu ajutorul macaralei; curăţarea spaţiului de la baza cofrajului de eventualele impurităţi rezultate; formarea vinclului de închidere a cofrajului pe primul nivel de panouri (H = 2.70m) prin

preasamblarea (la orizontală) a două panouri TRS 270x 90, după procedura indicată; gresarea plăcilor cofrante cu decofrol, după care ansamblul nou format este ridicat cu macaraua şi

adus la poziţie aşezându-se pe celelalte două laturi ale trasajului, astfel încât marginile inferioare ale panourilor să atingă blocajele de scândură fixate pe suprafaţa suport. De asemenea, în timpul montajului se procedează şi la fixarea celorlalte două profile de colţ din PVC (cu rol de teşire a muchiilor verticale);

18

solidarizarea ansamblurilor de panouri (în formă de vinclu) montate pe primul nivel de pe înălţimea cofrajului cu ajutorul buloanelor şi al piuliţelor articulate;

fixarea la partea superioară a primului nivel de panouri din structura cofrajului şi în dreptul secţiunii libere a stâlpului, a două console TRG 80 pentru realizarea podinii necesare betonării primilor 2.70 (m) de pe înălţimea elementului;

de pe platforma situată la partea superioară a primului nivel de panouri, se procedează la turnarea şi compactarea corespunzătoare a betonului pe primii 2.70 (m) de pe înălţimea stâlpului;

montarea cu macaraua a următorului ansamblu de cofrare tip vinclu deasupra porţiunii deja betonate, în vederea închiderii complete a următorului nivel de panouri. Acestea se solidarizează între ele cu ajutorul buloanelor şi al piuliţelor articulate, avându-se grijă ca la efectuarea montajului să se introducă şi profilele PVC corespunzătoare. Solidarizarea pe verticală a nivelurilor de panouri se realizează cu cleşti BFD;

betonarea celui de-al doilea nivel al stâlpului se realizează de pe platforma montată la partea superioara a cofrajului (dacă acesta este ultimul) sau de pe platforma intermediară care se ridică pe structura cofrajului;

procedura continuă până la betonarea completă a stâlpului. Armarea stâlpilor

Asamblarea carcasei unui stalp se face in pozitie orizontala pe suporti de inventar (capre) si consta din urmatoarele operatiuni:

asezarea suportilor; asezarea pe suporti a barelor longitudinale; insemnarea cu creta a pozitiei etrierilor pe una din barele longitudinale marginale, conform

distantelor prevazute in proiect; introducerea etrierilor si asezarea lor la distantele marcate cu creta; legarea etrierilor in colturi de barele longitudinale marginale si in camp de barele longitudinale

intermediare ale fetei respective; rotirea cu 180° a carcasei; legarea etrierilor de barele loagitudinale de pe fata opusa; legarea barelor longitudinale intermediare de pe celelalte doua fete (laterale) de etrieri.

Montarea armaturilor presupune pozitionarea lor corecta in cofraje, fixarea, imbinarea si innadirea lor cu respectarea normelor de proiectare si executie.

Constă din: se verifică mustăţile, corectându-se eventual poziţia acestora; se introduc etrierii din zona petrecerii peste mustăţi; se trasează cu creta pe o mustaţă poziţia etrierilor; se montează distanţierii pe carcasă; se agaţă carcasa la partea ei superioară în cel puţin două puncte în dispozitivul de manipulare

(agăţare) şi se ridică cu macaraua la locul de montaj; se coboară încet carcasa, dirijându-se manual, până se aşează pe poziţie; se leagă barele longitudinale de mustăţi şi se leagă etrierii începand de sus în jos, pe porţiunea de

petrecere a carcasei cu mustăţile; dacă nu se închide imediat în cofraj, carcasa se ancorează pe 3 direcţii (dacă este necesar).

Turnarea betonului în stâlpi

inaltimea de cadere libera a betonului pana la fata superioara a cofrajului nu va depasi 1m ; betonarea se va face fara intrerupere pe toata inaltimea stalpului; turnare se va face in straturi orizontale de 30-50 cm inaltime; realizarea unui strat nou trebuie sa se faca inainte ca cimentul din betonul stratului turnat anterior

sa isi inceapa priza;

19

betonul se compacteaza cu pervibratoare sau cu vibratoare de cofraj. Vibratoarele de cofraj se fixeaza pe caloti prin intermediul unor piese de prindere care sa permita o montare si o demontare usoara (avand in vedere ca ele se muta pe inaltimea stalpului pe parcursul betonarii);

compactarea manuala este de preferat sa fie evitata. Ea consta in indesarea betonului cu o sipca de lemn sau cu o vergea metalica , concomitent cu baterea in permannenta a cofrajului, cu un ciocan de lemn, din exterior. Din cand in cand carcasa de armatura trebuie scuturata pentru ca betonul sa intre in spatiul dintre cofraj si armaturi;

calitatea compactarii (mecanica sau prin vibrare) se verifica prin ciocanirea cofrajelor cu un ciocan de lemn. In cazul unei bune compactri rezulta un sunet plin.

Realizarea grinzilor Cofrarea grinzilor

În general, grinzile executate monolit au secţiune dreptunghiulară, ceea ce simplifică mult modul de execuţie a cofrajului. Se pot folosi cofraje demontabile din panouri netipizate sau tipizate, din scândura sau placaj. Cofrajele demontabile netipizate sunt alcătuite din trei panouri din scânduri solidarizate cu chingi, reprezentând părţile laterale şi partea inferioară a cofrajului grinzii. La partea inferioară, părţile laterale sunt prinse cu cuie de panoul de fund, iar la partea superioară sunt prinse cu şipci dispuse transversal. Panoul de la partea inferioară are lăţimea egală cu lungimea grinzii şi reazemă pe popi de lemn care au la partea superioară o scândură aşezată pe muchie. La partea de jos, popii reazemă prin intermediul unor pene pe tălpi din dulapi. Popii se aşează în axa grinzilor şi se solidarizează între ei cu cleşti sau contravântuiri. Când grinzile reazemă pe ziduri portante, cofrajul se execută pe lungimea corespunzătoare dinstanţei dintre ziduri. Armarea grinzilor Se realizează după terminarea armării stâlpilor pe care reazemă (inclusiv cu etrierii din nod) sau a pereţilor structurali şi constă din:

se trasează cu creta pe una din laturile cofrajului poziţia etrierilor; se introduc etrierii în cofraj, cu latura de sus deschisă; se introduc şi se leagă barele drepte la partea inferioară a grinzii; se pun distanţierii

(min.1buc./ml); se introduc şi se leagă la poziţie barele ridicate şi barele drepte de la partea superioară a grinzii; la

grinzile continue se asigură o ţesere corectă a armăturii superioare care pătrunde în deschiderile alăturate;

se închid etrierii, legându-se de barele de la partea superioară sau de armăturile constructive de montaj şi se pun distanţierii laterali (min. 1 buc./ml).

Turnarea betonului în grinzi Înainte de începerea betonarii grinzilor, se execută următoarele operaţii:

se verifică etanşeitatea şi solidarizarea cofrajului; se curăţă de impurităţi cofrajul şi se umezeşte; se verifică poziţia armăturilor, rezemarea şi legarea barelor, pentru a nu se deplasa sau deforma în

timpul turnării betonului; se trasează nivelul părţii superioare a betonului din grindă.

Turnarea betonului în grinzi se execută odată cu turnarea betonului în plăci, după betonarea elementelor verticale (pereţi, stâlpi). Betonul se toarnă în straturi a căror înălţime este în funcţie de lungimea buteliei pervibratorului. Turnarea trebuie să fie continuă, întreruperile accidentale fiind permise numai în zonele cu solicitări minime. Betonul se protejază împotriva evaporării apei, pentru a preveni deformaţiile din contracţie, prin crearea unui mediu umed (stropire cu apă) timp de 7 zile.

20

Realizarea planșeelor Cofrarea planșeului Principalele etape de realizare a cofrajului unui planşeu sunt:

curăţarea suprafeţei rosturilor de oprire a betonării în elementele structurale verticale deja executate (stâlpi, pereţi), respectiv a barelor de armătură care ies deasupra acestor rosturi;

curăţarea suprafeţei suport pe care urmează a se executa eşafodajul de susţinere; trasarea axelor grinzilor viitorului planşeu la nivelul suprafeţei suport de pe care se va începe

realizarea eşafodajului, între stâlpii nivelului aflat în curs de execuţie respectiv între stâlpi şi bulbii pereţilor structurali (pe cele două direcţii principale);

prin raportare la aceste axe, conform proiectului tehnologic se procedează la marcarea axelor şirurilor de popi ce vor intra în alcătuirea eşafodajului de susţinere;

aşezarea dulapilor de aliniere a popilor pe marcajele realizate, după care aceştia se fixează de suprafaţa suport cu ajutorul cuielor pentru beton;

confecționarea şabloanelor pentru extinderea popilor atât pentru susţinerea cofrajelor de grinzi, cât şi pentru susţinerea cofrajelor ochiurilor de placă;

extinderea popilor (pe categorii) pentru montarea eşafodajului de susţinere a cofrajului de planşeu;

marcarea poziţiei popilor la nivelul dulapilor de aliniere fixaţi pe suprafaţa suport; aşezarea popilor pe marcajele de la extremităţile şirurilor situate sub ochiurile de placă, aceştia

fiind susţinuţi la verticală cu ajutorul trepiezilor demontabili; fixarea popilor astfel poziţionaţi pe dulapii de aliniere prin batere în cuie a tălpilor acestora; montarea longrinelor inferioare şi superioare pe direcţia dulapilor de aliniere situaţi sub ochiurile

de placă, acestea fixându-se de popii de la extremităţi cu ajutorul bridelor articulate; montarea la poziţiile marcate a restului de popi de pe fiecare şir, fixarea acestora de longrine

realizându-se tot cu bride articulate. De asemenea tălpile popilor se fixează de dulapii de aliniere prin batere în cuie;

montarea longrinelor inferioare şi superioare perpendicular pe direcţia dulapilor de aliniere situaţi sub ochiurile de placă, la nivelul popilor de la extremitățile șirurilor;

contravântuirea cu ţeavă a şirurilor de popi pe cele două direcţii, moment în care se poate trece la scoaterea trepiezilor ce au servit la susţinerea popilor de la extremităţile şirurilor;

similar se procedează şi pentru montarea pe dulapii de aliniere a popilor ce vor susţine cofrajul grinzilor planşeului, respectiv a longrinelor acestora;

şirurile de popi ce urmează a susţine cofrajul grinzilor, se contravântuiesc atât în lungul acestora cu ţeavă, cât şi pe direcţie perpendiculară cu ajutorul traverselor din ţeavă;

montarea grinzilor extensibile la partea superioară a popilor, atât pentru câmpul plăcilor, cât şi pentru grinzile planşeului;

montarea panourilor ce vor constitui cofrajul propriu-zis al fundurilor de grindă; montarea panourilor de cofraj pentru feţele laterale ale grinzilor, respectiv pentru feţele verticale

ale centurilor situate în zona de intersecţie a plăci planşeului cu pereţii structurali, acestea stabilizându-se corespunzător cu chingi;

montarea panourilor de cofraj la nivelul ochiurilor de placă , acestea rezemându-se pe grinzile extensibile, respectiv pe marginile verticale ale cofrajelor de grinzi şi centuri, cu care se solidarizează prin mijloace dulghereşti

Armarea plăcilor Constă din următoarele operaţii:

se trasează pe cofraj cu creta poziţia barelor pe ambele direcţii; se aşează barele drepte pe o direcţie şi se leagă cu sârmă de armătura grinzilor sau centurilor; se montează barele ridicate, pe aceeaşi direcţie; barele sunt aduse pe cofraj fasonate sau se

fasonează direct pe cofraj cu o cheie specială; se montează călăreţii suplimentar I, prevăzuţi eventual la reazeme intermediare sau pe contur;

21

se aşează în aceeaşi ordine şi se leagă cu sârmă la intersecţii armătura de rezistenţă prevăzută în proiect pe rândul II sau armătura de repartiţie, dacă plăcile sunt armate pe un singur rând;

se montează repartiţia de la armătura ridicată şi se leagă de barele de rezistenţă, se montează distanţierii (caprele) sub barele ridicate (min. 1buc./mp şi respectiv 4 buc./mp la plăcile in consolă).

Turnarea betonului în plăci

placile se betoneaza odata pe toata suprafata lor , de preferat fara intreruperi; se admite crearea unui rost de lucru, betonarea oprindu-se la 90° (suprafata rostului perpendiculara pe

cofraj); turnarea betonului in placi va incepe dupa 1-2 ore de la terminarea stalpilor sau a peretilor pe care

reazema pentru a se asigura incheierea procesului de tasare a betonului proaspat introdus in acestia; placile se compacteaza cu vibratoare de suprafata (rigla vibratoare , placa vibratoare) , iar la turnarea

lor se vor folosi reperi dispusi la distante de maximum 2 m pentru asigurarea grosimii prevazute in proiect;

intrucat dupa compactare betonul continua sa se taseze , este necear ca nivelul stratului de beton nivelat sa fie cu 2..3mm deasupra grosimii prevazute in proiect;

dupa terminarea compactarii si inainte de inceperea prizei , suprafata betonului turnat (a ultimului strat daca elementul se realizeaza din mai multe straturi suprapuse) se niveleaza.Odata cu nivelarea fetei betonului se vor corecta si eventualele neregularitati in ceea ce priveste orizontalitatea si dimensiunile partilor vizibile ale placii;

cand nivelarea se executa manual, ea se realizeaza prin tragere cu dreptare metalice sau de lemn , ghidate pe piese cu inaltimea si grosimea dorita a placii (calusi ,stalpisori de beton, dispozitive cu surub);

cand nivelarea se executa mecanizat, ea se realizeaza cu finisoare mecanice rotative cu diametrul de 70-150 cm;

in vederea nedeformarii si mentinerii armaturilor la pozitie, este obligatoriu ca circulatia muncitorilor si a mijloacelor de transport sa se faca numai pe podine;

este interzisa circulatia directa pe cofraj si armatura. In cazul unor deformari accidentale ale armaturii, acestea se vor remedia inainte de turnarea betonului;

Turnarea betonului in scari

la turnarea unei scari nu se admit rosturi de lucru, betonarea incepand de la partea de jos a ei; in rest se vor respecta aceleasi prevederi ca si in cazul turnarii placilor.

5. Compactarea betonului.

Compactarea este operatia tehnologica ce se executa asupra betonului proaspat in vederea eliminarii din masa betonului a aerului, a unei parti din apa de amestecare in exces , precum si a umplerii perfecte a cofrajelor si a spatiilor dintre armaturi.

Scopul principal al compactarii este marirea compactitatii betonului , deci a reducerii porozitatii sale.

In general golurile din beton creaza discontinuitati care influenteaza negativ proprietatile sale fizico-mecanice ,din care mentionam :

Reducerea rezistentelor mecanice ; Reducerea impermeabilitatii ; Reducerea conlucrarii dintre beton si armatura ; Reducerea durabilitatii prin :

- reducerea rezistentei la inghet dezghet ; - reducerea rezistentei la agresivitate chimica a betonului ; - corodarea armaturilor ,care conduce la o crestere in volum a otelului si respectiv la o fisurare si exfoliere a betonului - marirea contractiei la uscare si a curgerii lente a betonului , a fenomenului de cavitate etc.

22

Compactarea se poate realiza manual sau mecanic, procedeele de realizare stabilindu-se in functie de consistenta betonului , de tipul elementului de constructie si de posibilitatile executantului. 6. Tratarea betonului dupa turnare.

În vederea obţinerii proprietăţilor potenţiale ale betonului, ( în special ) zona suprafeţei trebuie tratată şi protejată o anumită perioadă de timp, funcţie de tipul structurii, elementului, condiţiile de mediu din momentul turnării şi condiţiile de expunere în perioada de serviciu a structurii .

Tratarea şi protejarea betonului trebuie să înceapă cât mai curând posibil după compactare. Acoperirea cu materiale de protecţie se va realiza de îndată ce betonul a căpătat o suficientă

rezistenţă pentru ca materialul să nu adere la suprafaţa acoperită. Tratarea betonului este o măsură de protecţie împotriva :

uscării premature, în particular, datorită radiaţiilor solare şi vântului . Protecţia betonului este o măsură de prevenire a efectelor:

antrenării ( scurgerilor ) pastei de ciment datorită ploii (sau apelor curgătoare); diferenţelor mari de temperatură în interiorul betonului ; temperaturii scăzute sau îngheţului ; eventualelor şocuri sau vibraţii care ar putea conduce la o diminuare a aderenţei beton-armătură (

după întărirea betonului ) . Principalele metode de tratare/protecţie sunt :

menţinerea în cofraje ; acoperirea cu materiale de protecţie, menţinute în stare umedă ; stropirea periodică cu apă ; aplicarea de pelicule de protecţie .