synopsis kean

3
„Atunci când trăiesc nu simt cu adevărat că trăiesc, dar atunci când Joc, simt cu adevărat că Exist!” (A. Artaud) Cum să facem să nu mai fim spectatorii propriei noastre vieți? Cum să devenim Oameni de Acțiune (Drama)? Astfel, ca răspuns, a apărut întâlnirea cu Shakespeare („a fi”/„a acționa”), cu Jerzy Grotowski (scosul măștilor) și cu Antonin Artaud (teoria dublului – actorul dublat de personaj: Kean/Hamlet; Anna/Ofelia; Salomon/Horațio). În realitate, un tânăr de condiție modestă poate fi Rege, doar devenind Actor – alegând „Calea Regală” drept rațiune de a ființa. Această obsesie care l-a urmărit toată viața pe Kean, care i-a conferit integritate și demnitate umană, credință și dedicație față de profesie, dar totodată și o viață plină de lipsuri și suferință – sunt premisele de la care a pornit construcția acestui spectacol. Pentru a atinge „Nemurirea” este nevoie de renunțarea totală de sine – de Însemnătatea pe care o capătă personalitatea umană în memoria oamenilor cărora le-a dedicat întreaga sa existență. Paradoxal, asta este contrar ideii de glorie, ideii de a fi celebru. În realitate, pentru a putea fi Cineva trebuie, să ajungi să fii un Nimeni...dar nu un Nimic... Marele shakespearean Edmund Kean, în plină glorie, descoperă că lumea îl apreciază și „iubește” nu pentru cine este el cu adevărat, ci pentru personajele pe care le-a întruchipat, că va fi dat uitării imediat ce succesul îl va părăsi. Soluția este „anestezia percepției realității” prin viciu – doar așa viața poate deveni suportabilă pentru sensibilitatea și histrionismul artistului de geniu, doar așa poate rezista în scenă simultaneității de a fii om, actor și personaj. Rămas singur, abandonat de oamenii care odinioară îl adulau, Kean o descoperă pe Anna - ființă naivă, absorbită de mirajul scenei, dar nu din dorința de a deveni celebră, ci din fascinația și dragostea autentică și dedicată pe care o are față de personalitatea artistului și omului Kean, cu voința de neclintit de a pune ordine în viața acestuia. Salomon, devotatul său sufleor și în același timp cel mai bun prieten, personaj lucid și profund ancorat în realitate, este antipod și, paradoxal, busola, punctul de reper la care Marele Actor se va întoarce mereu pentru a-și recăpăta echilibrul. Toate deciziile lui Kean sunt luate sub semnul Credinței în arta sa – de la care nu se va abate niciodată, indiferent de conjuncturile create. Spectacolul „Kean” este o pledoarie despre condiția Actorului și efemeritatea artei sale. „Atunci când trăiesc nu simt cu adevărat că trăiesc, dar atunci când Joc, simt cu adevărat că Exist!” (A. Artaud) Cum să facem să nu mai fim spectatorii propriei noastre vieți? Cum să devenim Oameni de Acțiune (Drama)?

Upload: iulia-verdes

Post on 28-Sep-2015

234 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

kean

TRANSCRIPT

Atunci cnd triesc nu simt cu adevrat c triesc, dar atunci cnd Joc, simt cu adevrat c Exist! (A. Artaud)

Cum s facem s nu mai fim spectatorii propriei noastre viei?Cum s devenim Oameni de Aciune (Drama)?

Astfel, ca rspuns, a aprut ntlnirea cu Shakespeare (a fi/a aciona), cu Jerzy Grotowski (scosul mtilor) i cu Antonin Artaud (teoria dublului actorul dublat de personaj: Kean/Hamlet; Anna/Ofelia; Salomon/Horaio).

n realitate, un tnr de condiie modest poate fi Rege, doar devenind Actor alegnd Calea Regal drept raiune de a fiina. Aceast obsesie care l-a urmrit toat viaa pe Kean, care i-a conferit integritate i demnitate uman, credin i dedicaie fa de profesie, dar totodat i o via plin de lipsuri i suferin sunt premisele de la care a pornit construcia acestui spectacol.

Pentru a atinge Nemurirea este nevoie de renunarea total de sine de nsemntatea pe care o capt personalitatea uman n memoria oamenilor crora le-a dedicat ntreaga sa existen. Paradoxal, asta este contrar ideii de glorie, ideii de a fi celebru. n realitate, pentru a putea fi Cineva trebuie, s ajungi s fii un Nimeni...dar nu un Nimic...

Marele shakespearean Edmund Kean, n plin glorie, descoper c lumea l apreciaz i iubete nu pentru cine este el cu adevrat, ci pentru personajele pe care le-a ntruchipat, c va fi dat uitrii imediat ce succesul l va prsi. Soluia este anestezia percepiei realitii prin viciu doar aa viaa poate deveni suportabil pentru sensibilitatea i histrionismul artistului de geniu, doar aa poate rezista n scen simultaneitii de a fii om, actor i personaj.

Rmas singur, abandonat de oamenii care odinioar l adulau, Kean o descoper pe Anna - fiin naiv, absorbit de mirajul scenei, dar nu din dorina de a deveni celebr, ci din fascinaia i dragostea autentic i dedicat pe care o are fa de personalitatea artistului i omului Kean, cu voina de neclintit de a pune ordine n viaa acestuia.

Salomon, devotatul su sufleor i n acelai timp cel mai bun prieten, personaj lucid i profund ancorat n realitate, este antipod i, paradoxal, busola, punctul de reper la care Marele Actor se va ntoarce mereu pentru a-i recpta echilibrul.

Toate deciziile lui Kean sunt luate sub semnul Credinei n arta sa de la care nu se va abate niciodat, indiferent de conjuncturile create.

Spectacolul Kean este o pledoarie despre condiia Actorului i efemeritatea artei sale.

Atunci cnd triesc nu simt cu adevrat c triesc, dar atunci cnd Joc, simt cu adevrat c Exist! (A. Artaud)

Cum s facem s nu mai fim spectatorii propriei noastre viei?Cum s devenim Oameni de Aciune (Drama)?

Astfel, ca rspuns, a aprut ntlnirea cu Shakespeare (a fi/a aciona), cu Jerzy Grotowski (scosul mtilor) i cu Antonin Artaud (teoria dublului actorul dublat de personaj: Kean/Hamlet; Anna/Ofelia; Salomon/Horaio).

n realitate, un tnr de condiie modest poate fi Rege, doar devenind Actor alegnd Calea Regal drept raiune de a fiina. Aceast obsesie care l-a urmrit toat viaa pe Kean, care i-a conferit integritate i demnitate uman, credin i dedicaie fa de profesie, dar totodat i o via plin de lipsuri i suferin sunt premisele de la care a pornit construcia acestui spectacol.

Pentru a atinge Nemurirea este nevoie de renunarea total de sine de nsemntatea pe care o capt personalitatea uman n memoria oamenilor crora le-a dedicat ntreaga sa existen. Paradoxal, asta este contrar ideii de glorie, ideii de a fi celebru. n realitate, pentru a putea fi Cineva trebuie, s ajungi s fii un Nimeni...dar nu un Nimic...

Marele shakespearean Edmund Kean, n plin glorie, descoper c lumea l apreciaz i iubete nu pentru cine este el cu adevrat, ci pentru personajele pe care le-a ntruchipat, c va fi dat uitrii imediat ce succesul l va prsi. Soluia este anestezia percepiei realitii prin viciu doar aa viaa poate deveni suportabil pentru sensibilitatea i histrionismul artistului de geniu, doar aa poate rezista n scen simultaneitii de a fii om, actor i personaj.

Rmas singur, abandonat de oamenii care odinioar l adulau, Kean o descoper pe Anna - fiin naiv, absorbit de mirajul scenei, dar nu din dorina de a deveni celebr, ci din fascinaia i dragostea autentic i dedicat pe care o are fa de personalitatea artistului i omului Kean, cu voina de neclintit de a pune ordine n viaa acestuia.

Salomon, devotatul su sufleor i n acelai timp cel mai bun prieten, personaj lucid i profund ancorat n realitate, este antipod i, paradoxal, busola, punctul de reper la care Marele Actor se va ntoarce mereu pentru a-i recpta echilibrul.

Toate deciziile lui Kean sunt luate sub semnul Credinei n arta sa de la care nu se va abate niciodat, indiferent de conjuncturile create.

Spectacolul Kean este o pledoarie despre condiia Actorului i efemeritatea artei sale.