Supravegherea, prevenirea şi controlul bolilor transmisibile

Supravegherea epidemiologică - complex de mijloace şi metode care asigură culegerea, prelucrarea şi transmiterea de informaţii privind riscurile pentru sănătate în vederea elaborării unui program de prevenire şi de combatere a îmbolnăvirilor.

Cuprinde acţiuni cu caracter preventiv şi combativ.

Acţiunile cu caracter preventiv se elaborează cu scopul prevenirii BT, şi au următoarele caracteristici:

sunt permanente sunt planificate sunt obligatorii sunt legiferate.

Acţiunile cu caracter preventiv alcătuiesc planul complex profilactic şi grupează măsurile profilactice în: măsuri profilactice cu caracter general, igienico-sanitar. măsuri specifice, cu caracter epidemilogic.

Măsuri profilactice cu caracter general, igienico-sanitar, sunt măsuri cu aplicabilitate permanentă, prin care se are în vedere respectarea normelor de igienă a mediului, comunală, a individului, a muncii, a alimentaţiei, a copilului şi adolescentului.

Măsuri de igienă a mediului: evaluarea periodică a riscurilor de poluare biologică

şi chimică a solului, a apei, a atmosferei şi stabilirea unor măsuri de protecţie a mediului,

se fac periodic măsurători pentru stabilirea nivelului de poluare a mediului, cu ajutorul unor parametri (emisia de poluant, nivelul poluării),

se fac măsurători privind nivelul de expunere. se face cercetarea din punct de vedere

epidemiologie asupra influenţei cond. de mediu asupra stării de sănătate a populaţiei (riscul de îmbolnăvire).

Măsuri de igienă comunală:

supravegherea modului de aprovizionare cu apă potabilă a localităţilor.

supravegherea nivelului de poluare. asigurarea evacuării corecte a reziduurilor

lichide şi solide (supravegherea sistemului de colectare-neutralizare).

controlul medical al personalului care lucrează în domeniul igienei comunale.

Măsuri de igienă individuală şi colectivă: supravegherea nivelului igienico-sanitar al

populaţiei, o controale repetate monitorizarea nivelului de polare interioară controlul cond. de funcţionare şi controlul

medical al personalului din industriile de deservire publică.

măsuri de educaţie pentru sănătate pe probleme de igienă individuală şi colectivă

Măsuri de igienă a muncii: catagrafierea unităţilor. efectuarea de controale medicale: la angajare, de acomodare, şi are ca

obiective: depistarea persoanelor care pot fi surse de infecţie (boln. cu BT,

purtători de germeni). depistarea unor boli cu largă răspândire în masa populaţiei (sifilis- ex

serologic, TBC- MRF, ex. medicale de tip screening). pt. examenele la angajare există şi obiectivul depistării unor boli care

împiedică desfăşurarea normală a activităţii în domeniul respectiv. la examenele periodice se urmăreşte existenţa unor boli cu caracter

profesional (bruceloză, TBC, leptospiroze - domeniul agricol; BT în domeniul sanitar).

controlul periodic pentru verificarea condiţilor igienico-sanitare de funţionare a unităţii respective,

depistarea noxelor profesionale, monitorizarea lor şi eliminarea lor pe cât posibil.

depistarea şi dispensalizarea cazurilor de boli profesionale, organizarea de acţiuni de educaţie pentru sănătate pe probleme de

medicina muncii

Măsuri de igienă a alimentaţiei: catagrafierea unităţilor. toate unităţile trebuie să primească autorizaţia

sanitară de funcţionare, care trebuie vizată anual (eliberată de camera de comerţ).

organizarea de controale periodice pentru verificarea cond. de funcţionare.

asigurarea controlului medical al personalului din aceste unităţi (de ex. la angajare se cere şi coprocultură, BTS, purtătorii de Salmonella tiphi trebuie excluşi definitiv, la alte salmoneloze după vindecare se pot angaja).

se organizează acţiuni de educaţie pentru sănătate.

Măsuri de igienă a copilului şi adolescentului: catagrafierea unităţilor pentru copii. organizarea de controale periodice pentru verificarea

cond. de funcţionare, examen psihologic la angajare examene periodice în funcţie de tipul unităţii (triaj

epidemiologic se face zilnic la preşcolari şi periodic la şcolari),

evaluării periodice ale dezvoltării psihosomatice, evaluarea capacităţii de adaptare în colectivitate. studii privind morbiditatea pediatrică şi mortalitatea în

instituţii, organizarea unor acţiuni pentru sănătate pentru

deprinderea unui stil de viaţă sanogen, igienă personală

Măsuri specifice, cu caracter epidemilogic: supravegherea teritoriului arondat pentru depistarea activă a noilor

focare de BT. supravegherea focarelor cunoscute şi a fostelor focare. depistarea şi neutralizarea focarelor de parazitism (ţânţari, muşte,

păduchi, căpuşe, ploşniţe), depistarea purtătorilor de germeni. controlul unităţilor cu risc epidemiologic crescut (unităţii alimentare,

uzinele de apă, instituţii pentru copii), măsuri de decontaminare profilactică (metoda DDD - dezinfecţie, dezinsecţie, deparazitare, în unităţile sanitare şi sterilizare), măsuri de imunoprofilaxie (activă, pasivă), vaccinări profilactice obligatorii. planificarea necesarului de mijloace pentru acţiuni de prevenire şi

combatere a BT (substanţe pentru dezinfecţie, produse biologice pentru imunoprofilaxie).

Acţiunile cu caracter combativ:

intervin după declanşarea unui proces epidemiologic. Obiective: stabilirea agenţilor care au determinat îmbolnăvirea, apariţia

focarului epidemiologie (sursă, căi de transmitere şi populaţia receptivă).

stabilirea unor măsuri de limitare sau lichidare a bolii, a focarului.

Caracteristicii: limitate în timp şi spaţiu de strictă urgenţă ţintite adaptate la agentul patologic, la condiţiile din focar obligatorii şi

legiferate.(MS)

Măsurile care se iau într-un focar sunt cuprinse în planul complex de combatere a BT:

depistarea cazurilor de boală infecţioasă. clarificarea diagnosticului. izolarea cazurilor şi tranportul bolnavilor cu BT de la locul

depistării la locul izolării. înregistrarea şi raportarea cazurilor. ancheta epidemiologică în focarul BT. măsuri de decontaminare în focar. măsuri de imunoprofilaxie în focar. măsuri faţă de contacţi, suspecţii, purtători, convalescenţi. măsuri de educaţie pentru sănătate în focarul de BT.

PREVENŢIE ŞI DISPENSARIZARE PREVENTIA;def: ansamblu de măsuri medicale, sociale,

economice, tehnice şi politice care pot asigura reducerea riscurilor de apariţie a unei boli la nivel populaţional.

Prevenţia reprezintă totalitatea acţiunilor întreprinse în absenţa bolii pentru a menţine această situaţie o perioadă cât mai lungă.

Reprezintă totalitatea mijloacelor şi metodelor folosite în scopul asigurării cunoaşterii riscurilor pentru sănătate, a neutralizării acţiunii acestora, depistării grupurilor populaţionale cu risc crescut, evitării constituirii proceselor epidemiologice şi depistării stărilor de preboală şi boală cât mai precoce.

DICTONUL: ESTE MAI UŞOR SĂ PREVII, DECÂT SĂ TRATEZI O BOALĂ!

Există patru trepte de prevenţie: primordială primară secundară terţiară.

Prevenţia primordială: - are scopul de a înlătura condiţiile care generează Fr, metoda de a nu te expune la un anumit Fr.

Prevenţia primară: - metoda de a împiedica apariţia unei boli prin depistarea indivizilor sau a segmentelor de grup populaţional cu risc major faţă de acţiunea anumitor Fr; are scopul de a scădea incidenţa bolii prin descoperirea şi controlul Fr. Ex: vaccinoprofilaxie, imunoprofilaxie.

Profilaxia secundară: - constă în depistarea precoce a bolii, punând un dg. adecvat, prin metode clinice şi paraclinice şi asigurarea unui tratament adecvat şi controlarea evoluţiei bolii şi urmărirea de către medicul de familie.

Profilaxia terţiară: - evitarea apariţiei complicaţiilor şi menţinerea capacităţilor morfofunţionale restante, măsuri de reintegrare în familie şi societate.

Prevenţia cancerul gastric

Primară: cunoaşterea factorilor de risc, limitarea sau înlăturarea lor delimitarea grupurilor populaţionale de risctestare serologică pentru Helicobacter pylori

Prevenţia

Secundară:

diagnostic precoce

tratamentul chirurgical

chemoterapia

detectarea precoce a Helicobacter pylori

chemoprevenţia cancerului gastric prin tratamentul infecţiei cu Helicobacter pylori

nu există vaccin pentru prevenţia infecţiei cu Helicobacter pylori

Prevenţia

Terţiară:

menţinerea capacităţilor morfo-funcţionale

readaptarea

reintegrarea

dispensarizarea de recuperare

Prevenţia cancerului pancreatic

Primordială: înlăturarea condiţiilor care generează factori de riscPrimară: depistarea, reducerea sau înlăturarea factorilor de

risc: - alimentari

- stil de viaţă (fumatul)- ocupaţionali

aspirina (OR= sub 1; eventual factor de protecţie)

Prevenţia cancerul pancreatic

Secundară: depistarea bolii în faze incipinte screening cu aplicabilitate largă nu există screening pentru grupurile populaţionale cu risc foarte

mare (pancreatita ereditară)

EUS (endoscopic ultrasound)

MRCP (magnetic resonance cholangiopancreatography)

MRI (magnetic resonance imaging) chemoprevenţia

Prevenţia

Terţiară: tratament tratamentul chirurgical creşte perioada de

supravieţuire:

4 % aproximativ 10 ani

15 % aproximativ 5 ani evenimente post tratament chirurgical

Pentru bolile transmisibile

Prevenţia generală (supravegherea grupurilor cu risc crescut, măsuri de igienă şi de decontaminare, DDD).

Prevenţia specială (utilizarea de antibiotice, antivirale şi Ig. standard)

Prevenţia specifică (utilizând vaccinuri şi Ig. specifice)

Dispensarizarea

supravegherea medicală activă a grupurilor de riscCuprinde trei categorii: protecţie reechilibrare recuperare. Dispensarizarea de protecţie: pentru persoanele din grupe de risc;

protectia grupelor populaţionale cu/la risc; asociata cu prevenţia primară.

Dispensarizarea de reechilibrare: depistarea activă a persoanelor asupra cărora au acţionat fr, dar la care au produs doar modificări biochimice şi funcţionale (în stadiul de preboală);asociată cu prevenţia secundară.

Dispensarizarea de recuperare: se face în afara perioadei de spitalizare, în scopul de a evita complicaţiile, sechele sau pentru a reduce incidenţa cazurilor cu evoluţie gravă, pentru a evita riscul decesului prematur, asociată cu prevenţia terţiară.

Controlul BT

Se realizează în trei etape sau faze:

A. faza de reducere

B. faza de eliminare

C. faza de eradicare

Faza de reducere:

se reduce morbiditatea specifică (incidenţa şi prevalenta bolii)

se face prin: depistarea şi neutralizarea surselor de germeni măsuri de limitare a transmiterii ag. patogeni

exemple: în România - majoritatea bolilor transmisibile

Faza de eliminare:

înlăturarea bolii clinic manifeste agentul etiologic - încă circulant limitarea receptivităţii colective - prin măsuri

de vaccinare profilactică obligatorie nu apar cazuri de boală, eventual cazuri

sporadice datorită deficienţelor în acţiunile de vaccinare

Exemplu: în România - tetanosul la nou născut

Faza de eradicare:

agentul patogen nu mai circulă, însă populaţia este receptivă faţă de boală

pot apare cazuri de import de boală nu se mai realizează imunoprofilaxie la

întreaga populaţie exemple:

în România - tifosul exantematic, trahomul, holera, (difteria), malaria, (poliomielita)

pe glob – variola în perspectivă eradicarea poliomielitei pe glob

1. Depistarea cazurilor de BT permite pe lângă depistarea izvoarelor de

infecţie (bolnavi în perioada de incubaţie sau purtători de germeni) şi depistarea bolilor cu răspândire populaţională (TBC) şi a bolilor cu caracter profesional (bruceloză, leptospiroză)

1. Depistarea cazurilor de BTSe face de către personalul medico-sanitar, în următoarele

circumstanţe: cu ocazia consultaţiilor curente, în cabinete medicale prin autodeclarare (un indicator pozitiv pentru eficienţa educaţiei

pentru sănătate) cu ocazia consultaţiilor medicale de la angajare sau cu ocazia

controalelor periodice depistări active prin acţiuni de screening; se aplică teste cu cost

redus, de primă intenţie; se realizează mai ales pentru depistarea portajului de germeni

triaj epidemiologic = examinare medicală sumară (de obicei examen obiectiv, anamneză, ex. simple de lab.), cu scopul depistării BT în fază incipientă; clasificare triaje în funcţie de frecvenţa cu care se realizează: permanent zilnic periodic ocazional

Tipuri de triaje epidemiologice Triajul permanent se face în cabinetele medicale din dispensare, ambulatorii

de specialitate, unde toţi pacienţii sunt verificaţi, indiferent de problema de sănătate cu care se adresează medicului, însistându-se pe extremele de vârstă şi pe populaţia cu risc. Trebuie să existe posibilitatea de izolare pentru persoanele care prezintă semnele unei BT. In caz de epidemie ar trebui făcut încă din sala de aşteptare, pentru bolile cu transmitere aerogenă (ex. gripa).

Triajul zilnic este caracteristic pentru unităţile de preşcolari sau pentru personalul din bucătării de alimentaţie publică, colectivă şi personalul medico-sanitar.

Triajul periodic se face în unităţile şcolare pentru elevi şi personalul didactic, după fiecare vacanţă.

Triajul ocazional se face la instituirea unor activităţi cu caracter temporar (deschiderea de tabere şcolare, şantiere, etc.) sau în situaţii epidemiologice deosebite (epidemii, catastrofe naturale, etc.).

Eficienţa acţiunilor de depistare se apreciază cu ajutorul unui indicator epidemiologic:

Indicele de depistare = media timpului scurs de la apariţia primelor simptome până la depistarea cazurilor, calculată în ore sau zile.

Se calculează pt. focarele de BT: pentru boli cu transmitere aerogenă, indicele < 1-2 zile BT cu transmitere enterală, indicele > 1-2 zile, (excepţie holera - în ore). Nivelul acestui indice marcheză eficienţa supravegherii epidemiologice.

2. Diagnosticarea BT

Se realizează în trei etape: dg. clinic

dg. de laborator

dg epidemiologic

Diagnosticul clinic şi de laborator Diagnosticul clinic: se bazează pe semnele şi simtomele de

boală; pentru BT este un dg. de suspiciune.

Diagnosticul de laborator, cuprinde dg. microbiologic (dg. etiologic al îmbolnăvirii), dg. biochimic şi hematologic.

Dg. microbiologic are ca principal obiectiv asigurarea dg. etiologic cert în timp cât mai scurt, cuprinde dg. de urgenţă prin identificarea agentului etiologic, det. sensibilităţii la ATB, se mai apelează şi la date suplimentare (identificarea taxonomică exactă, precizarea unor caractere de subspecie - serotip, izotip). Pentru efectuarea unui dg. de laborator exact trebuie să se respecte normele de prelevare, transport şi prelucrare.

Norme de prelevare: recoltarea să se facă de personal medico-sanitar. dacă o face pacientul trebuie date indicaţii complete şi corecte. se recoltează produsul reprezentativ (prod, biologic prin care se elimină ag.

patogen în cantitate decelabilă). se alege momentul optim de recoltare (când ag. patogen apare în cantitate

decelabilă). la unele boli se poate decela încă înainte de debut (hep.B, rujeolă). trebuie făcută înaintea începerii trat. cu ATB şi ch-terapice. Dacă tratamentul a

început, se întrerupe 48-72 h, dacă este posibil, astei, în biletul de trimitere se specifică substanţa, doza, perioada de administrare.

se recoltează o cantitate suficientă de produs patologic. trebuie respectate regulile de asepsie. recoltarea pt. ex. microbiologic se face în recipiente sterile, fără urme de ATB

sau dezinfectante. recipientul să fie adecvat ca formă şi mărime. un recipient să conţină un singur produs de la un singur pacient. recipientul trebuie etichetat şi numerotat. biletul de trimitere trebuie să fie complet şi corect completat.

Transportul: trebuie respectate regulile de asepsie. trebuie făcut în condiţii de siguranţă. trebuie făcut în condiţii de conservabilitate. trebuie evitată supra-contaminarea produselor. personalul care face transportul trebuie să fie protejat. pentru germenii sensibili la condiţiile de mediu extern se

utilizează lichide conservante sau medii speciale de transport (pt. bacii difteric - mediu OCST, streptococ - mediu Pike).

pt. germenii sensibili se poate face însămânţare la locul recoltării (meningococ).

produsele virusologice se păstrează şi se transportă la 4-8 C°, se adaugă ATB pentru distrugerea florei de asociaţie şi evitarea suprainfecţiei.

Prelucrarea: - metode directe'. ce evidenţiază direct Ag. patogen sau părţile componente. examinarea directă a produselor patologice prin ex.macroscopic

şi microscopic sau metode de evidenţiere a genomului microbian.

izolarea germenului în cultură pură sau la animalul de laborator. identificarea germenului prin:- cercetarea caracteristicilor de

cultură. cercetarea caracteristicilor biochimice şi de metabolism. det. structuri antigenice. det. sensibilităţii la bacteriofag. det. sensibilităţii ger. la AB (antibiograma) det. genomului microbian. det. patogenităţii microorg.(vivo, vitro).

metode intermediare (între med. directe şi indirecte): ex. imunofluorescenţă directă şi indirectă. met. de imunoelectronoscopie. reacţii de precipitare antigen-anticorp (gel agar-

agar). reacţii de aglutinare (hemaglutinare) met. radioimune, ce utilizează radioizotopi,

pentru dg. de confirmare. met. imunoenzimatice, ce utilizează enzime, pentru

testele screening. metode de imunizare.

metode indirecte:

în care se urmăreşte modificarea statusului imunitar prin: reacţii serologice în vitro - anticorpi neutralizanţi, fixatori de

complement. reacţii serologice în vivo - intradermoreacţii, reacţia Dick, reacţia

Schick. reacţii serologice nespecifice: - met de decelare a Ig. M şi a Ig. G.

mod. sensibilităţii org. faţă de agentul patogen (IDR) met. de citodiagnostic prin evidenţierea unor aspecte celulare

specifice din anumite secreţii. met. de dg .histologic; ex. monitorizarea hep. cronice, a

cirozei. Există două tipuri de IDR

se bazează pe reacţia antigen-anticorp. pe teste de sensibilizare a org. de ag. patogen

DIAGNOSTICUL EPIDEMIOLOGICSunt necesare următoarele categorii de date: Date personale ale bolnavului; date de identitate (nume,

prenume) - pot fi relevante dg. pentru medic, mai ales dacă în familia bolnavului au mai existat de curând cazuri de BT.

Vârsta - se ţine seama de diferenţele de incidenţa pe grupuri de vârsta ale unor BT; unele pot apărea la copii (sdr. eruptiv cutanat febril), altele numai la adulţi.

Sexul. Domiciliul - poate sugera dg. mai ales în situaţiile în care există

focare epidemiologice cunoscute deja în anumite zone ori localităţii.

Profesia şi locul de muncă - sunt de mare folos în orientarea dg. la cazurile care efectuează o activitate profesională în mediu infecţios. Locul de muncă poate să aducă variate riscuri de BT (infecţionist, ftiziolog, bacteriolog) în colectivităţii de copii sunt mai frecvente hepatitele virale de tip A, infecţiile acute respiratorii, enteroviroze.

DIAGNOSTICUL EPIDEMIOLOGIC Condiţiile de locuit, alimentaţie, sanitaţie. - aglomeraţia + lipsa

condiţiilor de igienă adecvată favorizează BT ale aparatului respirator, a tegumentelor sau a mucoaselor; standardul de viaţă scăzut, de igienă, nivelul de trai necorespunzător, aglomeraţia duc la boli ca: TBC şi parazitoze cu evoluţie nefavorabilă a BT şi posibil reinfectii; dacă există animale domestice (vite, oi, capre, porcii, câini, pasări de curte), dacă locuinţa este infestată cu rozătoare, insecte hematofage, cum se face aprovizionarea cu apă potabilă; dacă există toxicomanii (alcool, tutun, droguri), unde se asigură un fond biologic deprimat ca integritate a apărării antiinfecţioase.

Ne mai interesează antecedentele personale fiziologice şi patologice (BT care dau imunitate solidă şi de lungă durată), sau, vacc. obligatorii + alte vacc; antecedente heredocolaterale ( cazuri în familie sau colectivitate, purtători cunoscuţi în anturaj);istoricul bolii (clarificarea circumstanţelor infectării - se caută în perioada calendaristică corespunzătoare perioada maximă de incubaţie evenimente ce puteau contribui la infectare); aprecierea fondului imunitar prin verificarea registrelor de vacc, prin IDR, titrarea Atc. serici; aprecierea circulaţiei germenilor în teritoriu sau la pop. (aprecierile vin în colaborare cu DSP).

3. Izolarea bolnavilor cu BTExistă internare obligatorie sau la domiciliu, reglementată prin ordin al MS.Internarea obligatorie se face pentru boli cu difuzibilitate mare şi evoluţie clinică gravă, se face

pentru bolnavi şi suspecţi, în secţii de infecţioase, parazitologie, TBC, boli dermato-venerice (sifilis).

Se face separare pe etiologie în spital, pe cât posibil, iar în caz de diagnostic incert se asigură filtre de izolare. Durata izolării se calculează pe baza perioadei de contagiozitate a bolii.

Bolile cu internare obligatorie sunt: antrax botulism bruceloză difterie febră tifoidă febre paratifoide hepatite virale holeră leptospiroze meningite poliomielită scarlatină tetanos septicemie.etc. Celelalte boli se pot izola la domiciliu, există situaţii de excepţie, în care şi bolile de

mai sus se pot izola la domiciliu.

Izolarea la domiciliu

Izolarea la domiciliu se face pentru boli cu risc clinic şi epidemiologic redus, dacă există condiţii necesare. Durata izolării este identică cu cea din spital. Se pot interna pe anumite considerente clinice sau dacă nu există condiţii bune la domiciliu.

Pentru unele îmbolnăviri e necesară şi izolarea contacţilor (acele persoane din anturajul bolnavului sau purtătorului de germeni în perioada de contagiune). Contacţii se izolează la domiciliu, excepţie holera şi ciuma, pentru care se izolează în spital. Durata izolării coincide cu perioada maximă de incubaţie a bolii. Se poate recurge şi la administrarea de Ig în timp util, în doză adecvată (nu întotdeauna previn apariţia bolii, uneori cresc doar perioada de incubaţie). Persoanele care prezintă riscul prelungirii perioadei de incubaţie vor fi izolate 1-2 săptămâni în plus (ex. rujeola, la copii cu CI la administrarea vacc-lui, rujeolă mitigată, la cei care au primit Ig).

Pentru cei internaţi, transportul se face numai cu autosanitara, care trebuie dezinfectată după fiecare asemenea transport.

4. Înregistrarea şi raportarea cazurilor de BT Înregistrarea este operaţia prin care se ţine evidenţa acestor îmbolnăviri. Se realizează în următoarele modalităţi: registre de consultaţii medicale (date personale, simptome, dg. cod, prescripţii medicale) fişa de consultaţii medicale registre speciale de evidenţă pentru BT(în dispensare, la DSP) fişa de anchetă epidemiologică (individuale sau pentru focar). Raportarea -declararea, informarea tuturor unităţilor cu profil epidemiologie despre

existenţa acestor cazuri. Raportarea se face nominal sau numeric. Raportarea nominală se face pe formulare tipizate = fişă de declarare a cazului de BT. Se completează câte o fişă pe caz, conţine date personale, date privind îmbolnăvirea, date

din focar. Bolile cu acest tip de declarare coincid cu cele cu internare obligatorie, excepţie dizenteria

amibiană. In cazurile de meningită TBC, meningococică, sifilis, TBC se declară toate formele şi toate localizările. Pentru unele boli, după depistare se face şi declarare telefonică de urgenţă (holera, malarie, tifos exantematic, difterie, poliomielită, febră tifoidă, şi rabie), focare de îmbolnăvire (min 3-5 cazuri de toxiinfecţie alimentară, focare de colectivitate (streptococii, stafilococii, hepatite virale, dizenterie, rujeolă, rubeolă, tuse convulsivă, gripă, varicelă, oreon), şi focare de infecţii nozocomiale.

Raportarea numerică Raportarea numerică se raportează doar numărul de îmbolnăviri pe persoană

pe an pe grupe de vârstă. Se face anual, trimestrial, lunar, săptămânal şi zilnic. Rap. anuală: se face pentru parazitoze, helmintiază, hidatidoză, septicemii,

viroze respiratorii, exceptând gripa. Rap. trimestrială, se face pentru angina streptococică, erizipel, meningită

(exceptând TBC, meningococ), rubeolă, varicelă, toxiinfecţie alimentară (exceptând botulismul).

Rap. lunară: BDA (inclusiv dizenteria bacilară), gripa, oreonul, rujeola, tuşea convulsivă.

Rap. săptămânală: se face în funcţie de sezon. In sezonul rece pentru IACRS, pneumonie, gripă (0-1 an, 1-14 ani, 15-64, peste 65); în sezonul cald, BDA.

Rap. zilnică: se face numai în situaţii epidemiologice deosebite. Raportarea internaţională: în funcţie de situaţia epidemiologică loco-regională, de la MS la OMS. MS decide ce boli trebuie raportate în fiecare ţară. In RO se raportează holera, malaria şi HIV/SIDA. Declararea şi înregistrarea se realizează în cadrul unui sistem informaţional care cuprinde dispensare, ambulatorii, spitale, DSP judeţene (prin compartimentele de supraveghere epidemiologică), centre judeţene/regionale de transfuzie sangvină, institutele de sănătate publică, MS prin Direcţia Generală de Sănătate Publică. Între aceste instituţii se stabilesc circuite informaţionale.

Ancheta epidemiologicăÎn focarul de BT avem o AE preliminară (orientativă) şi

o AE definitivă (de aprofundare). AE preliminară, obiective:

stabilirea dg. de urgenţă (orientativ) evaluarea posibilităţilor de extindere a focarului elaborarea măsurilor de urgenţă pentru limitarea

extinderii focarului (depistare+izolare, decontaminare, …) AE definitivă, obiective:

date privind potenţialul epidemiologic al bolii sau focarului evidenţiază factorii structurali ai procesului epidemiologic

(sursa de infecţie, căi de transmitere, pop. receptivă, factorii favorizanţi)

stabilirea planului de combatere

AE – etape de lucru:

culegerea de date din focar prelucrarea datelor interpretarea rezultatelor şi elaborarea

măsurilor de control verificarea eficienţei măsurilor luate în focar.

1. Culegerea de date din focarEfectuarea AE individuale (interviuri epidemiologice) Obiective anchetei individuale: precizarea şi caracterizarea momentului infectant (data

debutului, perioada max. de incubaţie) selectarea şi înregistrarea contacţilor dezinfectarea suporturilor materiale contaminate

(alegerea metodei în funcţie de particularităţile agentului etiologic şi condiţiile din focar)

Culegerea de informaţii epidemiologice privind condiţiile de locuit, alimentaţie, aprovizionarea cu apă, sanitaţie, igienă individuală şi colectivă, nivelul educaţiei pentru sănătate, condiţii igienico-sanitare la nivelul localităţii

Informaţii speciale privind condiţiile meteo-climaterice, date demografice, situaţia fondului imunitar

2. Prelucrarea datelor

întocmirea evidenţei îmbolnăvirilor prelucrarea statistică a datelor rezultate exprimate

numeric grafic topografic, etc.

calculul indicilor focarului

3. Interpretarea rezultatelor se stabileşte dg. complect al focarului: dg. etiologic,

factorii structurali ai procesului epidemiologic se elaborează planul de lichidare a focarului, alcătuit

din măsuri ce vizează factorii structurali ai procesului epidemiologic: surse de infecţie: depistare precoce, declarare în timp util,

depistarea şi tratamentul purtătorilor; întreruperea transmiterii: decontaminare, supravegherea

elementelor de mediu; persoane receptive: profilaxie nespecifică, chimioprofilaxie,

imunoprofilaxie

4. Verificarea eficienţei măsurilor luate în focar. succesul măsurilor de combatere duce la stingerea

focarului un focar se consideră stins în momentul în care nu

se mai depistează cazuri noi, după o perioadă de timp ce depăşeşte perioada maximă de incubaţie a bolii, calculată de la ultimul caz descoperit

verificarea se face prin triaje, sondaje, indicatori epidemiologici de eficienţă (indicii de depistare, de izolare, de examinare la contacţi, seroconversie, etc.)

AE individuală:

date personale: nume, prenume, sex, vârstă, domiciliu, loc de muncă, tip de colectivitate (pt. copii)

data debutului bolii, simtomatologia de debut data depistării cazului, modalitatea de depistare, unitatea care a

depistat cazul data şi locul izolării forma clinică de evoluţie a bolii, complicaţii, boli asociate rezultatele examinărilor de laborator (de confirmare şi

complementare), rezultatele examenelor paraclinice data externării data şi cauza decesului, conform certificatului de deces

AE individuală: date epidemiologice: stabilirea sursei de infecţie (contact cu un bolnav,

cu un purtător de germeni, cu sursă animală) date privind receptivitatea faţă de boală

(antecedente de boală, antecedente vaccinale) intervenţia unor factori favorizanţi întocmirea listei contacţilor (date personale, date

privind receptivitatea faţă de boală, rezultatele ex. microbiologice)

stabilirea listei elementelor de mediu posibil contaminate şi alegerea metodelor de decontaminare