supliment medicina de familie 2013

Dezechilibre ale florei intestinale Efectele utilizării inhalatorului cu sare uscată

„Medicul de familie şi pacienţii săi trebuie să fie în centrul sistemului medical” 20 244

MEDICINĂ DE FAMILIEMEDICINĂ DE FAMILIE

2013

2013

Acizii graşi Omega-3 – izvor nesecat de sănătate

10Copiii au nevoie de vitamine? 18Inflamaţia articulară posttraumatică 22

Din sumar

3Medicină de Familie

Sumar

8

10

29

WATCH

EDITOR Aleea Negru Vodã nr.6, bl. C3,sc. 3, parter, 030775, sector 3,BucurTel: 021.321.61.23Fax: 021.321.61.30redactie@ nwatch.roP.O. Box 4-124, 030775ISSN 2286 - 329X

4 Interviu Dr. Rodica Tănăsescu

7 “Opreşte-te la prima fractură! Acţionează ca prima ta fractură să fie şi ultima!”

8 HtaP asociată malformaţiilor congenitale

10 Acizii graşi Omega 3 – izvor nesecat de sănătate

12Preparate farmaceutice de tipul multivitamine – oligominerale: necesare pentru o viaţă sănătoasă?

16 Tot’hema – succes terapeutic demonstrat

18 Copiii au nevoie de vitamine?

20 Dezechilibre ale florei intestinale

22 Inflamaţia articulară posttraumatică

24Efectele utlizării inhalatorului cu sare uscată la pacienţii cu patologie respiratorie obstructivă

28 Ulceraţiile digitale revelatoare pentru un carcinom bronşic

30 Kinetoterapia în sindromul de conflict sub-coraco-acromial

4

Interviu

Care este condiţia me-dicului de familie român, la începutul anului 2013, în sistemul medical autohton?

Medicina de familie a făcut paşi imenşi în ul-timii douăzeci de ani, dar încă insuficienţi! Avem dorinţa, aproape obsesia, de a de-termina populaţia, colegii şi decidenţii să înţeleagă care este şansa pe care o oferă medicina de familie, care este locul în sis-temul medical al acestei specialităţi. Noi credem că medicul de familie şi pacien-ţii săi trebuie să fie în centrul sistemului medical. Fie că s-a numit iniţial, acum 20 de ani, medicină generală, fie că s-a numit medicina de familie, specialitatea noastră parcurge un drum greu, dar merge îna-inte cu toate piedicile ! Tony Mathie, fos-tul preşedinte Wonca Europe, ne-a atras atenţia că durata medie de implementare a specialităţii este de 50-60 de ani! Nu avem atâţia ani la dispoziţie, avem multe de recuperat... dar e totuşi nevoie de mai

mult timp decât ne dorim noi.Condiţia noastră actuală este aceea a unui specialist din ce în ce mai conştient de ceea ce este, practician şi manager al cabinetului său.

Cât de mare este diferenţa faţă de statutul omolo-gilor din ţări cu medicină avansată?

Există unele diferenţe mari faţă de colegii noştri din ţări cu sisteme medicale perfor-mante. Atât diferenţe cauzate de modesta finanţare a medicinei de familie de la noi, dar şi diferenţe de practică profesională. Şi noi mai avem de învăţat (nu mă refer atât la pregătire, cât mai ales la disponibilitatea de a pune în practică tot ceea ce ştim), dar şi decidenţii sistemului românesc de sănă-tate. În ultimii 23 de ani, foarte puţini din cei 22 de miniştri au înţeles să promoveze asistenţa medicală primară sau orice alt-ceva decât propria clinică sau propria spe-cialitate. E un ‘’partizanat’’ uşor de înţeles, dar păgubos al sistemului medical.

Asistăm peste tot în lume la o schimbare de paradigmă, prin deplasarea accentului spre prevenţie şi detectarea afecţiunilor în stadii pre-clinice. Care este rolul me-dicului de familie în cadrul acestui proces?

Of, e un punct sensibil. În România avem un sistem bazat pe intervenţia curativă, centrat pe spital. Guvernele vor rezultate imediate, indicatori folosibili în campa-niile politice. Prevenţia dă rezultate în 10-20-30 de ani, lucru greu de acceptat de către decidenţi. Dar dacă nu o facem, vom fi vinovaţi pentru un dezastru viitor. Me-dicii de familie pot şi doresc să participe activ la programe de prevenţie. Evident, nu ca poştaşi, nu ca mesageri, ci ca par-te activă a programelor de prevenţie. Noi avem bazele de date medicale ale întregii populaţii, noi avem curicula dedicată pre-venţiei, noi ne ocupăm şi de omul sănătos! Dar programele naţionale de prevenţie sunt lucruri serioase şi complicate care trebuie structurate la nivelul Ministerului Sănătăţii.

Afirmaţi în urmă cu doi ani că sunteţi cobaii ex-perimentelor informatice şi a legislaţiei aflate într-o continuă mişcare browniană. Este în continu-are suportul IT un obstacol?

Am afirmat întodeauna că suntem par-tizanii informatizării în medicină. Dar nu oricum, nu dacă afectează interesele pacienţilor sau activitatea profesională

trebuie să fie în centrul sistemului medical”„Medicul de familie şi pacienţii săi

În preambulul Conferinţei Naţionale de Medicină a Familiei (27-30 martie) am avut ocazia să realizăm un interviu cu dr. Rodica Tănăsescu, Preşedintele Societăţii Naţionale de Medicina Familiei (SNMF) şi Preşedintele Asociaţiei Medicilor de Familie Bucureşti-Ilfov (AMFB), abordând subiecte actuale, care frământă pacienţii şi membrii acestei specialităţi, aflată într-un proces de aşezare şi modernizare. Condiţia medicului de familie, importanţa prevenţiei, introducerii reţetei electronice şi a informatizării medicinei, rolul campaniilor de vaccinare, necesitatea introducerilor asigurărilor private de sănătate, proiectele SNMF şi AMFB în acest an – acestea au fost principalele subiecte aprofundate. l Alexandru Batali


Interviu

a medicului. Noi suntem primii care am achiziţionat softuri de cabinet, care am in-trodus date în PNESS, care am lucrat în calculator la cabinete.

Ce nu se înţelege este că e nevoie de respect pentru munca noastră, că e nevoie de respect pentru timpul necesar consul-taţiei, ca sistemele informatice trebuie să simplifice, nu să crească birocraţia.

Dar, din păcate, am fost nevoiţi de atâ-ţia ani să folosim SIUI, care este un sistem

informatic complex, care are un concept bun, dar care are, de atâţia ani, aceleaşi erori. Nici acum multe instituţii parte-nere cu CNAS nu trimit datele necesare sau nu le trimit în dinamică, actualizate. SIUI este încă un sistem informatic care ne ‘’fură pacienţii’’, care generează nenu-mărate erori. Erori care, nu ştiu cum se întâmplă, dar sunt întodeuna împotriva medicului şi a pacientului, niciodată îm-potriva CNAS!

La fel se întâmplă cu RENV, un soft necesar pentru a realiza un re-gistru electronic naţional de vaccinări. Idee bună şi necesară, dar, din păcate, realizată fără să ţină cont de realitate, fără să res-pecte timpul medicului de familie. Am solicitat un soft derivat din SIUI, sau compatibil cu SIUI, în aşa fel încât să nu mai fie nevoie să înregistrăm a doua oară toate datele existente deja în SIUI. Noi oricum raportăm vaccinările efectuate în SIUI, doream să avem numai o aplicaţia com-patibilă, în care să bifăm doar tipul de vaccin efec-tuat şi apoi, la sfârşitul lunii, să dăm ‘’export în RENV’’ şi gata! Ei bine, nimeni nu ţine cont încă de părerea practicienilor.

Reţeta electronică a fost şi încă mai e o pro-blemă informatică care s-a realizat tot pe munca şi pe banii noştri. Dar am fost de acord cu ea, pen-tru a aduce transparenţă

în prescrierea de medicamente, pentru că ne dorim să nu mai existe acuze vagi şi suspiciuni majore, ne dorim o transparen-ţă perfectă în prescrierea de medicamente pentru toţi medicii ţării. Reţeta electro-nică funcţionează, în proporţie de 95%, datorită efortului medicilor de familie şi datorită unei bune colaborări pe această temă cu CNAS..

La fel, se doreşte acum cardul naţio-nal. Tot pe munca şi banii noştri, dar şi pe timpul datorat pacienţilor. Dacă vor exista carduri, le vom folosi, ca orice furnizor de servicii medicale.

Aşadar, suntem de acord cu informati-zarea. Dar nu fără a exista o consultare re-ală cu cei care urmează să pună în practică aceste aplicaţii şi nu dacă sunt consumatoare de timp şi bani. Cât despre legislaţie, ce să mai zic? E un dans fără sfârşit, o permanen-tă şi incoerentă agitaţie browniană şi asta de mult prea mulţi ani, fără sfârşit parcă.

Obligativitatea introducerii şi utilizării „Reţetei elec-tronice“ de la începutul acestui an a generat po-lemici în lumea medicală românească. Care sunt principalele efecte resimţite de medicii de familie ca urmare a introducerii reţetei electronice?

Ca să începem cu bilele albe, pot spune că reţeta electronică funcţionează. Şi încă bi-nişor. Permanenta consultare a dus la îm-bunătăţirea aplicaţiei şi la un succes fără convulsii al reţetei electronice. Din păcate, ca bilă neagră, reţeta electronică preia ero-rile din SIUI, ceea ce se va întâmpla şi cu cardul naţional, căci toate derivă din SIUI.

trebuie să fie în centrul sistemului medical”„Medicul de familie şi pacienţii săi

Dr. Rodica Tănăsescu, preşedintele SNMF şi preşedintele AMFB

6

rienţă serioasă în privinţa vaccinului HPV şi marea majoritate a ţărilor europene sau nordamericane îl folosesc cu succes de ani buni. Părerea noastră este să se înceapă vaccinarea la cererea părinţilor, ca o opor-tunitate pentru fiicele celor ce înţeleg ne-voia de vaccinare şi importanţa şansei ce li se oferă. Pe măsură ce populaţia va capăta încredere, cred că va fi extinsă campania de vaccinare HPV.

Până acum, în istoria umanităţii, cea mai mare şansă pentru a salva milioane de vieţi a fost vaccinarea împotriva atâtor maladii îngrozitoare! Se pare că lumea uita cum se murea de variolă, de tifos, de difte-rie, de tetanos, de rujeola, cum aveam copii cu sechele cumplite după poliomielită sau meningită. Nu avem voie să uităm, suntem datori să protejăm generaţiile viitoare.

Există numeroase opinii în piaţă conform cărora asigurările private vor aduce investiţii masive în sănătate. Care este părerea dvs. despre asigurările so-ciale de sănătate private?

Cred că este nevoie de introducerea asigu-rărilor private. Mai ales dacă ele sunt de-ductibile la impozit, pot fi o bună soluţie pentru o gură de oxigen în sănătate. Cred însă că pentru a se realiza acest lucru este nevoie să se definească clar, pornind de la costuri, pachetul bazal de servicii medica-le oferit în cadrul asigurărilor sociale de sănătate. Adică, pachetul de servicii medi-cale de bază de care poate beneficia orice plătitor de asigurări sociale, oricând, în orice situaţie, în orice zonă a ţării, în orice moment al anului. La ora actuală avem un pachet de bază care pare extrem de gene-ros, care oferă aproape orice...dar cui ?! Acest pachet generos este oferit celor care ‘’prind plafon’’, ‘’prind aprobare’’, ‘’prind programe de sănătate’’ sau au relaţii sau noroc de la Dumnezeu. Restul oamenilor obţin mult mai puţin..

Pachetul de bază este un subiect spi-nos, căci are costuri electorale şi nimeni nu a avut curajul să aducă adevărul la su-prafaţă : ce poate un sistem medical grav subfinanţat să ofere tuturor pacienţilor, oricând e nevoie. În sănătate, ca să se facă pachetul de bază trebuie şi curaj şi susţi-nere şi tenacitate.

Abia apoi, când vom avea un pachet de

bază adevărat, asigurările private pot oferi pachete suplimentare de servicii medicale în fel de fel de forme. Sigur, mai ales în alte segmente ale sistemului medical, dar şi în medicină de familie.

Care sunt cele mai im-portante teme pe care Conferinţa din acest an le va aborda la nivelul acestei comunităţi?

Specialitatea nostră are un caracter in-terdiciplinar deosebit şi se ocupă atât de omul bolnav cât şi de cel sănătos. Ne vom ocupa aşadar şi de vaccinologie şi de pa-tologie cronică (probleme de cardiologie, reumatologie, boală cronică de rinichi, di-abet, probleme ale vârstnicului, boli respi-ratorii), dar şi de boli acute sau ale copilu-lui şi adolescentului. Vom avea şi ateliere practice, întodeauna apreciate de colegi. În mapele de Conferinţă colegii vor găsi, de asemenea, a doua ediţie a “Cărţii Pa-cientului’’, o culegere de sfaturi medicale pentru pacienţi pe diverse teme legate de patologie sau de menţinere a sănătăţii, menite să informeze, să responsabilizeze bolnavii şi să faciliteze comunicarea paci-entului cu medicul său.

Care sunt principalele proi-ecte pe care le aveţi în ve-dere în 2013 pentru a creşte nivelul şi prestigiul medici-nii de familie?

Avem cursuri noi pe platforma de e-learning a Societăţii Naţionale. Va fi şi Urgemed în iunie, o manifestare-curs extrem de consistentă, foarte apreciată de colegi. Avem şi Agenda Medicului de Familie la a opta ediţie. Suntem aşteptaţi în toată ţara cu Medical Forum, un eve-niment itinerant în 10 mari oraşe ale ţării, eveniment de succes, ce tratează subiecte profesionale, organizaţionale, legislative.

Acum lucrăm la un document esen-ţial, un document-program, emblematic, pentru ceea ce ştie, poate şi trebuie să facă medicul de familie. Pa baza acestui do-cument dorim ca în viitor, alături de ca-tedrele de medicină de familie să înnoim curriculum-ul de pregătire a rezidenţilor, să dăm substanţa necesară în secolul XXI acestei specialităţi pe care o iubim.

Interviu

O altă nemulţumire a noastră legată de reţete este aceea că încă unele spitale se consideră deasupra legii şi nu eliberează reţeta electronică pe 30 de zile, la care pa-cientul are dreptul la externare. Pacienţii sunt puşi pe drumuri inutil şi noi trebuie să alegem între a lăsa pacienţii fără medi-camente sau a încălca legea.

Recomandările medicilor de familie au multă greutate în ceea ce priveşte campaniile de vaccinare. Campania de vaccinare împotriva canceru-lui de col uterin a elevelor ar putea fi reluată anul acesta. Cum se poziţionează AMFB şi SNMF faţă de această acţiune, în particular, dar şi faţă de campaniile de vac-cinare cu efecte controver-sate, în general?

Controversele sunt mai ales ale presei, mai ales ale presei de scandal sau sunt rezultatul unor informaţii neprofesionis-te, postate pe site-uri nemedicale de pe internet. Este inacceptabil ca un vaccin valoros, care poate salva vieţi, să fie atacat de neprofesionişti. Acum există deja expe-

8

Articole de specialitate

Hipertensiunea arterială pulmonară are evoluţie spontană progresivă şi în ultimă instanţă, fatală. Perioada

de evoluţie diferă semnificativ la pacienţii cu şunturi congenitale comparativ cu alte forme de hipertensiune pulmonară. În ultimă instanţă, când rezistenţa vasculară pulmonară a crescut la un nivel egal sau mai mare ca rezistenţa vasculară sistemi-că, şuntul stânga-dreapta original se va in-versa, astfel încât fluxul va fi de la dreapta la stânga, ducând la cianoză. Această con-diţie reprezintă sindromul Eisenmenger.

Hipertensiunea arterială pulmonară

asociată malformaţiilor cardiace conge-nitale are o serie de particularităţi care o fac distinctă de alte forme de hipertensiu-ne pulmonară. La copiii cu boală cardiacă congenitală asociată cu şunt stânga-dreap-ta nonrestrictiv, HTaP este iniţial reversibi-lă, aceasta fiind singura formă de HTaP în care este recunoscut clinic un stadiu rever-sibil. Speranţa de viaţă la pacienţii cu sin-drom Eisenmenger este mai mare decât în alte forme de hipertensiune pulmonară. La pacientul netratat cu hipertensiune arteri-ală pulmonară idiopatică supravieţuirea medie este de 2,8 ani, în timp ce bolnavii cu sindrom Eisenmenger pot supravieţui până la o vârstă de 40 - 50 de ani.

Copilul mic cu HTaP asociată mal-formaţiilor cardiace congenitale prezintă simptome de debit cardiac scăzut (fa-limentul creşterii, letargie, iritabilitate, tahipnee şi tahicardie). Copilul mare descrie disconfort respirator, oboseală şi cefalee (corelată cu lumina); poate dezvol-ta precordialgii (din cauza ischemiei ven-triculului drept), episoade de sincopă de-clanşate de efort, şi uneori, moarte subită. În evoluţie, pacienţii cu HTaP progresivă dezvoltă cianoză (din cauza inversării şuntului în cadrul sindromului Eisen-menger). Unii sugari pot dezvolta convul-sii ca rezultat al vasoconstricţiei pulmo-nare exagerate. Semnele de HTaP includ: bombare parasternală stângă (prin hiper-trofie ventriculară dreaptă), accentuarea componentei pulmonare a zgomotului 2,

suflu diastolic de regurgitare pulmonară. Prevenţia optimă a progresiei bolii

vasculare pulmonare/HTaP la pacienţii cu malformaţii cardiace congenitale con-stă în corecţia defectului original. Când intervenţia este realizată la timpul optim boala vasculară pulmonară incipientă va regresa. După un anumit punct ireversi-bil, remodelarea vasculară pulmonară va progresa chiar după închiderea defectu-lui cardiac original. În general, pacienţii cu un defect cardiac închis combinat cu HTaP avansată au un prognostic mai ne-favorabil decât cei cu fiziologie indusă de sindromul Eisenmenger, deoarece boala vasculară pulmonară va continua să pro-greseze, ventriculul subpulmonar nu se va mai putea descărca, iar menţinerea debi-tului cardiac nu va fi posibilă.

Prevenirea HTaP pediatrice este o prioritate.Pacienţii cu malformaţii cardiace congeni-tale cu şunt stânga-dreapta trebuie operaţi precoce pentru a preveni dezvoltarea bolii vasculare pulmonare. Tratamentul chirur-gical şi îngrijirea postoperatorie, prin pro-gresele realizate în ultimii ani, au scăzut incidenţa HTaP postoperatorii la copiii cu malformaţii cardiace congenitale. Ventila-ţia adecvată, fizioterapia toracică permit menţinerea unei bune oxigenări, un CO2 relativ scăzut, cu scopul reducerii presiu-nii în artera pulmonară.

Pacienţii cu HTaP asociată malforma-ţiilor cardiace congenitale trebuie îngrijiţi de o echipă multiprofesională experimen-tată, într-un centru specializat.

HTaP asociată

malformaţiilor cardiace

congenitale

Hipertensiunea arterială pulmonară (HTaP) reprezintă o complicaţie majoră a malformaţiilor cardiace congenitale cu şunt stânga-dreapta, necorectate chirurgical la momentul optim.

Conf. Dr Angela ButnariuMedic primar pediatrieSpecialist cardiologieSupraspecializare pneumologie pediatrică, Universitatea de Medicină şi Farmacie Iuliu Haţieganu, Cluj-Napoca

10


Cum putem contracara efectele noci-ve ale alimentelor pe care nu avem cum să le controlăm?

Una din metode este să alegem numai hrana a cărei origine o cunoaştem, dar acest lucru nu este întotdeauna posibil, o altă cale este să folosim suplimente ali-mentare care ne ajută să ne întărim orga-nismul şi diversele sale sisteme.

Unii dintre cei mai studiaţi nutrienţi o reprezintă grupa de acizi graşi nesaturaţi cunoscuţi sub denumirea de acizi graşi Omega-3.

Aceştia se găsesc în ouă, nuci, alune şi mai ales în peştele oceanic gras cum ar fi heringul , macroul sau somonul, şi repre-zintă un izvor nesecat de sănătate .

Cel mai mult pot beneficia de efecte-

le acizilor graşi Omega-3 persoanele care au un nivel crescut al colesterolului şi tri-gliceridelor , dar şi cei cu dispoziţie către afecţiuni cardiovasculare sau neurologice.

Dintre efectele benefice ale acestor substanţe enumerăm doar câteva: • Protecţie împotriva afecţiunilor cardi-

ovasculare, min 500 de mg/zi fiind ne-cesari pentru a preveni aceste afecţiuni

• Ajută la dezvoltarea sistemului nervos central şi al aparatului vizual al bebelu-şilor atunci când este administrat feme-ilor însărcinate

• Îmbunătăţesc capacitatea de memorie în special la persoanele diagnosticate cu Alzheimer; Un studiu britanic arată că persoanele peste 70 de ani , posedă capacităţi cognitive mai bune cu cât consumă mai mult peşte bogat în EPA/DHA (Dangour et al., 2009).

• Oferă protecţie persoanelor bolnave de diabet, consumul de acizi graşi Omega-3 îmbunătăţind compoziţia lipidelor sang-vine fără a influenţa efectul insulinei

• În Studiul Oxford Durham copiii sufe-rinzi de ADHD au primit timp de 3 luni doze crescute de EPA si DHA, efectele imediat observate fiind:

◆ Creşterea duratei de atenţie ◆ Creşterea capacităţii de concentraţie ◆ Comportamentul social evident îm-bunătăţit

• Pentru menţinerea capacităţii vizua-le –există numeroase studii care relevă faptul că acizii graşi Omega 3 previn apariţia degenerescenţei maculare

Deoarece pe piaţă există numeroase produse care conţin acizi graşi esenţiali, când achiziţionaţi un astfel de produs este important să verificaţi conţinutul de acizi graşi EPA şi DHA, şi nu conţinutul mare de ulei de peşte. De asemenea , având în vedere că aceste produse pot suferi oxidări , este important ca ele să conţină o can-titate mică de vitamina E, care împiedică această degradare a uleiului de somon.

Dr. Olivia Timnea, Lector Universitar

Acizii graşi Omega-3 – izvor nesecat de sănătate

Ştirile din ultimele zile despre mâncarea contaminată ne-au îngrozit: de la carnea de vită înlocuită cu carnea de cal, de la fructele şi legumele contaminate cu pesticide până la laptele toxic- toate acestea ne fac să ne gândim că nici un aliment nu este sigur pentru sănătatea noastră.


Potrivit normelor Uniunii Eu-ropene, preparatele de mul-tivitamine şi oligominerale sunt acele produse care conţin diverse tipuri de vi-tamine, minerale şi extracte de plante, care nu au un efect terapeutic propriu zis, dar au ca scop prevenirea unor îmbolnăviri şi refacerea mai rapidă în perioadele de convalescenţă.

milioane, ceea ce înseamnă aproximativ o cutie / an / locuitor. În ceea ce priveşte in-vestiţiile în această categorie, românii au cheltuit cu 50% mai mult pentru consu-mul de vitamine şi minerale în ultimul an, faţă de acum cinci ani.

La fel ca şi în cazul medicamentelor, producătorii de vitamine se confruntă cu o masivă concentraţie a pieţei, peste 50% din vânzări realizându-se în capitală.

Doze zilnice recomandate (DZR) şi doze maxime admise (DMA)

Deoarece suplimentarea cu vitamine şi minerale nu se poate face à la long, se recomandă consultarea medicului, tocmai din cauza riscului apariţiei intoxicării or-ganismului cu aceste substanţe.

În cantitate optimă, ele îşi exercită rolul biologic, dar peste nivelul normal, devin toxice. De aceea, se impune cunoaş-terea dozelor zilnice recomandate, dar şi a dozelor maxime admise pentru fieca-re mineral în parte, atât de medic, cât şi de farmacist. O atenţie deosebită trebuie acordată instruirii pacienţilor de medic şi farmacist în momentul recomandării unui produs, pentru a preveni supraîncăr-carea organismului.

Doza zilnică recomandată (DZR) re-prezintă cantitatea zilnică ce trebuie con-sumată de un adult ori din alimentele, ori din produse farmaceutice.

Doze zilnice optime (ODI)

Pentru a atinge stadiul de sănătate optimă şi prevenirea bolilor avem nevoie de un aport optim – nu minim – de vitamine şi minerale. Pentru delimitarea acestui aport optim cel minim oferit de DZR sunt de-numite ODI, care se bazează pe 6 factori:a. DZR se bazează în general pe o cantitate

limitată la o simplă prevenire a manifes-tării evidente a bolilor carenţiale

b. DZR nu ia în considerare niveluri pre-ventive sau terapeutice ale nutrienţilor

Preparate farmaceutice de tipul multivitamine-oligominerale:

necesare pentru o viaţă sănătoasă?Dr. Tünde Horvath, Farm. specialist, Diriginte Farmacia 3 OradeaAsistent universitar, Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicină şi Farmacie

Se pare însă, că populaţia României fie nu este obişnuită să apeleze la ast-fel de produse în scop preventiv sau

pentru întărirea sistemului imunitar, fie nu dispune de resursele necesare. În spri-jinul acestei opinii vin sondajele realizate recent la nivelul gospodăriilor urbane şi care relevă faptul că incidenţa consumului de vitamine-minerale este mai mult decât dublu în rândul copiilor, în comparaţie cu părinţii. România este una din cele mai importante pieţe din sud-estul Europei, cu un potenţial extraordinar, iar pacienţii de-vin tot mai conştienţi de beneficiile acestor preparate farmaceutice. Motoarele acestor creşteri sunt însă campaniile intensive de marketing şi mai ales medicii de familie şi / sau medicii specialişti, care au început să recomande anumite tipuri de vitamine / minerale / tonice / suplimente nutriţionale aproape în acelaşi regim cu medicamen-tele. Produsele străine reprezintă jumătate din valoarea pieţei, tendinţa de creştere fi-ind în continuare, în favoarea acestora.

Numărul de unităţi consumate anual în această piaţă este estimat la 23-25 de

12

14


c. nu putem acoperi cantitatea DZR, chiar dacă avem o dietă alimentară perfectă

d. datorită multor factori, inclusiv pier-dere de nutrienţi în fazele de transport, stocare şi procesare a alimentelor, aces-tea nu mai conţin cantităţi de vitamine şi minerale, pe care ar trebui să conţină

e. vitaminele şi mineralele din alimente şi suplimente, nu sunt niciodată asimilate în totalitate de organism

f. fiind supuşi unui bombardament con-stant din partea factorilor de stres, de la poluare până la stres emoţional, or-

ganismul nostru are nevoie de cantităţi mai mari de vitamine şi minerale faţă de ceea ce s-a considerat iniţial

ODI- ul se bazează pe date provenite de 3 surse:1. cele mai recente cercetări publicate în

cele mai respectate reviste de specialita-te americane şi străine

2. experienţa clinică3. experienţa altor bine cunoscuţi clinici-

eni în domeniu.

Tabel 1. Doze zilnice recomandate (DZR) şi doze maxime admise (DMA

Minerale Unitate DZR DMA

Bor mg 2,50 5,00

Crom µg 50,00 200,00

Potasiu g 0,40 1,00

Fluor mg 0,50 1,00

Fosfor mg 700,00 800,00

Magneziu mg 300,00 400,00

Iod mg 150,00 200,00

Cobalt mg 0,50 1,00

Litiu mg - 1,00

Mangan mg 3,00 5,00

Cupru mg 2,00 3,00

Molibden µg 250,00 1000,00

Staniu µg 100,00 200,00

Seleniu µg 50,00 100,00

Vanadiu µg 100,00 200,00

Calciu mg 800,00 2500,00

Zinc mg 15,00 35,00

Fier mg 14,00 20,00

Avitaminoza sau hipovitaminoza

Defineşte prezenţa unui deficit de vi-tamine în organism şi poate avea urmări neplăcute, precum slăbirea sistemului imunitar, fapt ce creşte riscul de apariţie a infecţiilor. În general acest lucru este ca-uzat de o dietă dezechilibrată şi de lipsa legumelor şi fructelor proaspete. Din fe-ricire, formele grave de avitaminoză sunt rar întâlnite. Simptomele avitaminozei sunt: oboseala, iritabilitatea crescută, mo-leşeala, slăbiciunea, somnolenţa, capacita-tea de muncă scăzută, răcelile frecvente. Remediul cel mai important împotriva avitaminozei îl reprezintă vitaminele. Ele sunt necesare organismului nostru pe tot parcursul anului. De aceea se impune o cunoaştere mai amănunţită a vitaminelor, pentru a afla care sunt cele mai importan-te pentru noi şi în lipsa cărora se instalea-ză hipovitaminoza.

Primăvara şi toamna avem nevoie de vitamine care să ne întărească sistemul imunitar. Cele mai importante sunt bi-ne-cunoscutele vitamina C, vitamina A, E si B6. Ele cresc rezistenţa organismului în infecţiile virale şi bacteriene, şi ajută la combaterea răcelii şi gripei, iar imunitatea pot fi întărite şi oligoelementele ca: zinc, seleniu. Aceste vitamine sunt necesare atât bebeluşilor, cât şi persoanelor mai în vârstă.

Totuşi pe lângă aceste vitamine, orga-nismul mai are nevoie şi de carne, ficat, lapte, ouă, unt, pâine, pentru că şi aces-tea conţin multe vitamine. De asemenea, pentru creşterea imunităţii este nevoie de un aport de calciu, zinc şi potasiu. Aceste minerale se găsesc în roşii şi brânză şi sunt responsabile pentru calitatea activităţii in-telectuale. Este foarte folositor şi sănătos ca în această perioadă să se bea multe cea-iuri sau sucuri naturale.

Referinţewww.wikipedia.org/wiki/VitamineHorvath, T.: Teza de doctorat: „Analiza conţinutului în oligoelemente al unor plante indigene (Aesculus hippocasta-num L.)”, U.M.F. Cluj-Napoca, 2009*** Pharmacopee Europeene 6.1 ed, Edi-tions du Conceil de l`Europe, 2008*** British Pharmacopoeia, Her Majesty`s Stationary Office, London, 2007*** United States Pharmacopoeia, USP 30, United States Pharmacopoeia Con-vention Inc, Rockwille Md., 2007

Sursa: Laboratoire Innotech InternationalReprezentanța pentru RomâniaPiața Charles de Gaulle, Nr. 2, Et. 2, Ap. 3, Sector 1, BucureștiTel: 021 230 20 44, Fax: 021 23020 47e-mail: [email protected]

De ce este important Manganul în tratamentul anemiei?

Manganul contribuie la eritropoiză și în sinteza hemoglobinei. Este un cofactor important în activarea sistemelor enzimati-ce și ajută la fixarea calciului și a fierului. Conform studilor re-cente, sunt recomandate sărurile feroase sub formă lichidă, în combinație cu alte oligoelemente.

De ce este important Fierul în tratamentul anemiei? Preparatele care conţin fier sub formă de săruri feroase (Fe²+) au o absorbţie mai bună și efecte secundare scăzute decât prepa-ratele care conțin săruri ferice (Fe3+) iar preparatele care conţin fier sub formă de soluție au o biodisponibilitate mai mare decât comprimatele. Ghidul Societații Britanice de Gastroenterologie, recomandă gluconatul feros în formă lichidă, deoarece este mai eficient și mai bine tolerat decat alte formulări solide sau lichide de fier. Important de menționat este faptul că în ultima perioa-dă, depunerile de fier la nivelul tractului gastrointestinal supe-rior sunt comune la pacienţii care iau tablete cu fier, asociate cu eroziuni ale mucoasei esofagului și stomacului.

Prin urmare, tratamentul cu Tot’hema (fier sub formă de gluco-nat de fier 50 mg, mangan sub formă de gluconat de mangan 1, 33 mg și cupru sub formă de gluconat de cupru 0,70 mg), re-prezintă un aport important de micronutrienti, cu eficiență cli-nică demonstrată în prevenirea și tratamentul anemiei, pentru femeile însărcinate, femeile care alăptează, femeile cu tulbu-rări de menstruaţie, pentru copii aflați în perioada de creștere, prematuri, gemeni dar și pentru populația aflată la risc.

Conceptul pluricarențial al anemiei este subliniat de către O.M.S și UNICEF, care menționează că unul din motivele de eșec în reducerea prevalenței ane-miei a fost asumpția că singura cauză a anemiei este deficiența de fier, fară a fi luat în calcul că anemia poa-te fi determinată și de deficiența altor oligoelemente.

Tot’hema®

Prin asocierea dintre gluco-nat feros, gluconat de cu-pru și gluconat de mangan este indicată în tratamen-tul anemiei prin deficit de fier și în prevenția anemiei la gravide și copii, ceea ce aduce un aport de Fier și alți micronutrienți (cupru și mangan) necesari în dezvol-tarea fătului, asociere care acţionează în toate stadii-le metabolismului fierului, compensând potenţialul deficit de cupru asociat cu deficitul de fier. Asocierea

dintre gluconat feros, gluconat de cupru și gluconat de man-gan, se transpune în eficacitate clinică prin ameliorarea stării generale și diminuarea rapidă a simptomelor de anemie dar și prin eficacitate paraclinică, prin normalizarea completă a para-metrilor hematologici și biochimici.

De ce este important Cuprul în tratamentul anemiei? Pentru că cea mai comună manifestare clinică a deficienței de Cupru este anemia. Cupru face parte din nutrienții a cărei deficiență determină o dezvoltare deficitară a fătului, cauzând afecţiuni cardiovasculare, anormalitaţi în dezvoltarea sistemu-lui nervos central și afectarea creșterii. În plus, Cuprul joacă un rol cheie în metabolismul fierului, metabolismul sintezei he-moglobinei dar și în hematopoieză. Combinația fier/cupru a determinat un răspuns maxim în regenerarea hemoglobinei, față de monoterapia cu Fier. De asemenea, Cuprul face parte din nutrienții recomandați de O.M.S și UNICEF.

Tot’hema® • Formulă unică

• Absorbție rapidă (Fe2 + Cu)

• Eficacitate demonstrată clinic

• Gust plăcut: aroma de tutti frutti

• Toleranță mai bună a gluconatului feros lichid

• Acționează în fiecare etapă a metabolismului fierului

• Posologie adaptată pentru tratament profilactic și curativ

• Medicament de pe lista O.M.S de medicamente esențiale

Tot’hema® - Succes terapeutic demonstrat: Fier, Cupru și Mangan, o echipă de aur necesară pentru prevenția și tratamentul anemiei prin carență de fier

Tothema, solutie orală. Acest medicament se eliberează pe bază de prescripţie medicală P6-L. Pentru informaţii suplimentare, consultaţi rezumatul caracteristicilor produsului, disponibil la cerere. Acest material publicitar este destinat profesioniştilor din domeniul sănătăţii.

18


Există o reglementare referitoare la administrarea vitaminelor femeilor însărcinate şi copiilor în primii ani

de viaţă. Obstetricianul şi medicul de fa-milie recomandă gravidei vitaminele utile unei bune evoluţii a sarcinii şi profilaxiei rahitismului la copil. Sunt scheme foarte bine stabilite pentru diferite situaţii. În ţara noastră se recomandă administrarea vitaminei D într-un regim special, care trebuie atent supravegheat şi respectat. Erorile pot avea repercusiuni nedorite: ra-hitismul, în carenţe sau hipervitaminoza D, care este gravă deoarece afectează rini-chii. Chiar forma de administrare contea-ză, spre exemplu, în cazul gravidelor, for-ma injectabilă poate determina afecţiuni cardiace la nou-născut. Acestea sunt doar câteva exemple care să convingă mamele că un sfat autorizat este foarte util.Numai medicul pediatru poate determina dacă cel mic are într-adevăr nevoie de su-plimente alimentare şi vitamine.,,Dacă un copil creşte în greutate conform vârstei lui, dacă hrana lui este diversificată şi cuprinde toate alimentele necesare, (le-gume, fructe, carne, ouă), dacă este un co-pil activ, atunci nu are nevoie de suplimen-te alimentare sau de vitamine. În condiţii de boală însă, suplimentările vitaminice trebuie alese doar de medic. Spre exemplu, numai el ar putea şti faptul că utilizarea substanţelor antitermice necesită şi o supli-mentare de vitamine din grupul celor anti-oxidante, cum este vitamina C.Vitaminele pot fi clasificate în vitamine hi-drosolubile şi liposolubile. Cele liposolubi-

Copiii au nevoie de vitamine?,,Conform ultimului studiu privind automedicaţia în cazul copiilor, dintre toate categoriile de medicamente pe care părinţii le administrează copiilor fără recomandarea medicului, 61% sunt vitamine sau suplimente alimentare. Este un procent îngrijorător, pentru că, deşi pot fi uşor cumpărate din magazinele naturiste sau din farmacii, fără prescripţie medicală, acestea pot fi dăunătoare în aceeaşi măsură în care pot fi benefice. Vitaminele şi suplimentele tre-buie considerate medicamente, de aceea recomandăm părinţilor să ia legătura cu pediatrul înainte de a le administra celui mic. Medicamentele nu sunt bomboane.

le pot determina intoxicaţii grave, tocmai de aceea pediatrul este singurul în măsură să recomande folosirea acestora. De exem-plu, asocierea între vitamina D şi E şi aci-zii graşi Omega 3 este benefică în bolile pulmonare, dar orice alte asociaţii haotice pot dăuna. Mai mult, tipul de suplimen-te şi cantitatea acestora diferă de la vârstă la vârstă; astfel pot apărea efecte adverse dacă un copil de 2 ani primeşte cantitatea de vitamine necesară unui copil de 4 ani. Respectarea dozei zilnice recomandate este esenţială şi doar medicul o cunoaşte.Părinţii administrează de multe ori pro-duse care asociază vitamina D şi vitamina A, dar o cantitate prea mare de vitamina A poate fi cauza unor semne neurologice grave. Aparent inofensive, extrem de utile, aceste amine active, vitale (de aici şi nume-le lor de vitamine) trebuie utilizate raţional.Vitaminele şi suplimentele alimentare sunt disponibile pe piaţă în diferite forme, în di-ferite concentraţii, sunt de calitate şi preţuri foarte diferite, astfel încât singurul criteriu pe care îl pot avea în vedere părinţii, este sfatul medicului pediatru. El ştie cel mai bine ce suplimente alimentare sau vitamine să recomande dacă este cazul. Un ultim aspect foarte important este ace-la de a nu lasa vitaminele acolo unde cei mici pot ajunge. Au diferite forme, arome, culori şi pot fi foarte uşor confundate de copii cu bomboane, înghiţite într-o can-titate mai mare, ceea ce poate avea conse-cinţe grave asupra sănătăţii copilului.

Dr. Alexandra Popovici

20


În unele situaţii, pot să apară dezechili-bre ale florei intestinale, mai mult sau mai puţin prelungite, mai mult sau mai

puţin grave.

Flora intestinală distrusă?

Foarte mulţi utilizatori caută pe net sin-tagma “flora intestinală distrusă”.

De fapt, rareori se întâmplă ca flora intestinală să fie distrusă total, de obicei apar dezechilibre ale florei intestinale.

Dezechilibre ale florei intestinale

De ce apar dezechilibre ale florei intestinale?Uneori, rar, pot să apară unele dezechi-libre între diferitele specii de microorga-nisme din intestin: unele scad numeric iar altele se înmulţesc peste măsură, iar în urma acestui dezechilibru rezultă efecte datorate atât lipsei cât şi excesului menţio-nat al microorganismelor.

Sunt multe persoane îngrozite că au “distrugerea florei intestinale” (fără să ştie prea bine nici ce este flora intestinală sau ce rol are, şi nici cine a distrus-o), şi fac eforturi, uneori disperate să o “refacă”.

Principalele cauze care pot duce la dezechilibre ale florei intestinale normale sunt:• Consumul excesiv de antibiotice mai

ales pe cale orală (bucală) – cu apariţia aşa-zisei colite de antibiotice.

• Administrare de citostatice.• Laxative administrate excesiv, inclusiv

preparatele care “curăţă intestinul”, fără a preciza că îl curăţă şi de flora intes-tinală extrem de utilă şi foarte greu de refăcut.

• Înghiţirea de germeni microbieni care nu se găsesc în mod normal în intestin (de obicei din apă sau alimente).

• Boli intestinale care modifică condiţii-le locale de la acest nivel, noile condiţii fiind nefavorabile florei intestinale nor-male.

• Alimentaţie prelungită prin perfuzii, cu lipsa sursei de hrană pentru flora intes-tinală, care fiind sensibilă moare.

• Scăderea acidităţii sucului gastric, din diferite cauze.

• Regimuri alimentare neobişnuite, care pot favoriza sau inhiba anumite specii de bacterii, ducând la apariţia unor dez-echilibre între ele.

• Modificarea tranzitului intestinal (con-stipaţia sau diareea excesivă), indiferent de cauză.

• Deficite imunitare - în special cele de imunoglobulină A (care este factorul local de apărare a mucoaselor).

• Intervenţii chirurgicale pe tubul diges-tiv, care pot modifica circuitul normal al alimentelor, pot exclude unele segmen-te de tub digestiv din tranzitul normal, sau prin rezecarea unor segmente de tub digestiv ce pot modifica echilibrul local care este necesar florei intestinale normale.

• Consumul excesiv de alimente conser-vate chimic.

• Anxietatea (creşte ritmul mişcărilor in-testinale cu tendinţa la diaree) sau de-presia (scade mişcările intestinale pu-tând duce la constipaţie.

Flora intestinală dă simptome?Simpla prezenţă a flore intestinale nu dă nici un fel de simptom, este o situaţie nor-mală, în schimb, dezechilibrul ei poate da unele simptome.

Care sunt simptomele date de modificarea florei intestinale?Simptomele pot fi numeroase, dar nu sunt specifice, putând să apară şi în alte boli ale tubului digestiv sau boli extradigestive: • Balonare abdominală • Diaree sau constipaţie • Dureri/crampe intestinale

În condiţii normale, flora intestinală umană are cam aceeaşi componenţă, fapt care dă o stabilitate mediului intestinal şi proceselor de digestie de la acest nivel.


• Dureri articulare cronice • Tulburări de vedere pe timpul nopţii • Anemie • Scădere în greutate, uneori severă • Hipocalcemie cu manifestari de tip te-

tanie • Sângerări anormale mucoase • Rărirea oaselor (osteomalacie) • Tulburări neurologice periferice • Edeme

În cazul alterării florei intestinale norma-le, pentru buna desfăşurare a proceselor de digestie şi împiedicarea apariţiei unor complicaţii, este necear ca echilibrul in-tern al intestinului să fie adus la normal.

Cum se reface flora intestinală afectată?Întrebare frecventă: cum poţi să-ţi creşti flora intestinală?Prima problemă este dacă este nevoie de acest lucru; trebuie ţinut seama că flora intestinală = microbi intestinali! Deci,

trebuie ţinut seama dacă merită să creşti numărul de microbi din intestin peste normal!

A doua problemă, dacă prima a fost rezolvată, este cu ce să refaci flora intesti-nală. Deci nu să creşti peste normal, ci să o refaci pe cea care este redusă sub limita normală.

Deşi pe piaţă lupta este acerbă între di-feritele firme producătoare de “preparate de restabilire a florei intestinale”, fiecare dintre ele fiind “singurul” sau “unicul” sau “cel mai bun” preparat, şi fiind bun, este şi scump.

Studiile stiinţifice recente au arătat că doar două specii bacteriene sunt necesare pentru repopularea florei bacteriene afec-tate: Lactobacillus şi Bifidobacterium.

Acestea sunt cele mai importante spe-cii care pot fi afectate în cazul tratamentu-lui prelungit cu antibiotice.

Provenienţa acestora nu are mare im-portanţă, deşi uneori oamenii fac eforturi deosebite să procure numai un anumit preparat, pentru că au auzit că este cel mai

bun, sau pentru că medicul le-a recoman-dat acest preparat.

De exemplu, surse obişnuite de Lac-tobacillus şi Bifidobacterium sunt: iaurtul obişnuit, brânza, berea, vinul, cidrul şi alte băuturi fermentate, ciocolata, pâinea de casă făcută cu drojdie, varza, castraveţii.

Sigur că există diferite preparate “pu-rificate”, “concentrate”, “străine”, etc, dar… probabil că şi dacii mai făceau câte un dezeclilibru de floră intestinală, şi nu cred că luau altceva în afară de iaurt, brânză , pâine de casă şi... probabil vin.

În situaţii excepţionale poate fi ne-cesară introducerea în colonul bolnav de floră intestinală de la o persoană să-nătoasă, procedeu cunoscut sub nume-le de “transplant de materii fecale”. Dar, cum această metodă nu implică vânzarea unor produse prefabricate şi obţinerea de câştiguri, nu este mediatizată, nu este promovată.

Dr. Alex. V. DiţoiuSpitalul Fundeni - Clinica de Medicină Internă

22


Inflamaţia acută se caracterizează prin trei modificări majore:1. Creşterea permeabilităţii vasculare, în

urma variaţiei calibrului vascular (vaso-dilataţie), a creşterii consecutive a debi-tului sangvin şi a modificărilor structu-

Inflamaţia articulară posttraumatică

rale la nivelul pereţilor capilarelor, care vor permite extravazarea proteinelor.

2. Migrarea leucocitelor (globulele albe) din sânge în focarul inflamator, unde realizează procesul de fagocitoză (di-gerarea particulelor străine, a celulelor moarte şi eventual a bacteriilor).

3. Producerea de mediatori chimice (sub-stanţe cu rol în inflamaţie).

Simptomatologia inflamaţiei articulareIndiferent de mecanismul de producere a inflamaţiei acute, aceasta se manifestă prin semnele celsiene: • durere • tumefiere • roşeaţă • căldură locală • impotenţa funcţională

Evoluţia inflamaţiei articulareAtunci când leziunea este limitată, când cantitatea de ţesut distrusă este mică, când ţesutul lezat are capacitate de regenerare şi

dacă agentul traumatizant nu mai persis-tă, evoluţia este către vindecare completă histologică şi funcţională. Acest lucru im-plică neutralizarea mediatorilor chimici, cu refacerea permeabilităţii vasculare şi oprirea migrării leucocitelor.

Tratamentul inflamaţiei articularePentru combaterea inflamaţiei articula-re se iau următoarele măsuri: • Repausul este prima măsură adoptată

în cazul unei articulaţii inflamate. În acest sens se adoptă o postură corectă, cea mai relaxantă, care sedează dure-rea. Aceasta este postura care creează cele mai mici presiuni intraarticulare. De obicei, postura este de uşoară flexie, menţinută cu ajutorul unor perne sau dispozitive speciale.

• Medicaţia antiinflamatoare are rolul de a reduce inflamaţia şi de a calma durerea. Se folosesc antiinflamatoarele nesteroi-diene (Fenilbutazona, Indometacin, Di-clofenac etc.). Este recomandat ca aceste medicamente să fie administrate împre-ună cu un protector gastric (de exemplu, Omeran) deoarece au efect iritativ asu-pra mucoasei gastrice. Se mai pot face şi infiltraţii intraarticulare cu antiinfla-matoare steroidiene combinate cu xilină (anestezic local), dar este preferabil să se evite puncţionarea articulaţiei inflamate în urma unui traumatism.

• Aplicaţiile locale reci (gheaţă, batistă umezită cu apa rece) au rol analgezic.

• Fizioterapia dintre formele sale, cu-rentul galvanic este util în tratarea in-flamaţiei. Are acţiune hiperemizantă (stimulează circulaţia locală), ajutând la vindecare. Se pot folosi şi ionogalva-nizări, prin care se pot introduce prin tegument substanţe cu efect antiinfla-mator: hidrocortizon, fenilbutazonă etc. Laserterapia este de asemenea utilă.

În urma unui traumatism mai puternic la nivelul unei articulaţii apare inflamaţia articulară. Inflamaţia reprezintă un mecanism nespecific de răspuns-apărare al organis-mului la o agresiune. Inflamaţia apare imediat după trau-matism. În mod specific, în urma unui traumatism la nive-lul unei articulaţii poate să apară hidrartroza (acumulare de lichid al nivel articular) sau hemartroza (acumulare de sânge). Inflamaţia articulară posttraumatică poate masca o subluxaţie, o luxaţie sau chiar o fractură a osului din vecinătatea articulaţiei. În tratarea inflamaţiei articulare posttraumatice se urmăreşte combaterea inflamaţiei şi a durerii şi totodată redobândirea mobilităţii articulare.

23


Medicină de Familie

Pentru combaterea durerii sunt utile:

• Medicaţia antialgică se administrează mai ales când durerile articulare sunt de intensitate mare. Se folosesc antialgice obişnuite (Algocalmin), dar şi antiin-flamatoarele nesteroidiene (care se fo-losesc pentru reducerea inflamaţiei) au efect analgezic.

• Căldura locală (împachetări cu parafi-nă, radiaţii infraroşii) contribuie la se-darea durerii.

• Masajul are efect antialgic şi pregăteşte segmentul afectat pentru programul ki-netoterapeutic.

• Fizioterapia pentru calmarea durerii se foloseşte electroterpia.

• Curenţi diadinamici, în aplicare trans-versală cuprinzând articulaţia între cei doi poli.

• Curenţi Trabert. • Curent galvanic simplu sau ionogalva-

nizări cu novocaină, cu efect analgezic • Curenţi interferenţiali

Ultima etapă a tratamentului o repre-zintă recuperarea mobilităţii articulare. Din cauza traumatismului, a inflamaţi-ei ulterioare sau a repausului prelungit într-o poziţie nefuncţională a articulaţiei, aceasta îşi pierde mobilitatea normală, se instalează retracţii musculare, apare redoarea (înţepenirea) articulară şi chiar durerea. Toate aceste efecte trebuie com-bătute printr-un program de kinetotera-pie. Exerciţiile efectuate sunt de tip mobi-lizări pasive, pasiv-active şi active.

Se începe cu mobilizările pasive, care sunt efectuate de kinetoterapeut. Practic, bolnavul nu depune niciun efort. Aces-tea sunt reprezentate de tracţiuni, care au efect asupra structurilor musculotendi-noase contracturate sau retracturate şi au rolul de a corecta poziţiile vicioase şi de a scădea presiunea intraarticulară, cu efect în calmarea durerii. Mobilizarea pasivă se execută de kinetoterapeut prin mobilizare amplă, în toate sensurile articulaţiei.

Mobilizarea pasiv-activă combină cele două tipuri de mobilizări. Se utilizează atunci când pacientul are o forţă muscula-ră insuficientă pentru a mobiliza segmen-

tul antigravitaţional.Mobilizările active sunt efectuate de

pacient, prin propria sa forţă şi reprezin-tă baza recuperării prin kinetoterapie a sechelelor articulare. Aceste mobilizări au rolul de a creşte treptat amplitudinea mişcărilor articulare în toate sensurile, de a combate edemul, de a stimula cir-culaţia locală şi a grăbi vindecarea şi de a creşte tonusul muscular. Bolnavul va efectua o serie de exerciţii, la recoman-darea şi sub stricta supraveghere a kine-toterapeutului. În funcţie de articulaţia afectată şi de exerciţiile necesare, mobi-lizările active se pot realiza sub diverse forme: hidrokinetoterapie (kinetoterapie în bazin), exerciţii la spalier, cu ajutorul bastoanelor, mingilor medicinale, scripe-toterapie (de exemplu, ridicarea greută-ţilor, pentru creşterea forţei musculare), mecanoterapie (utilizează dispozitive de tip pârghie), terapie ocupaţională, ergo-terapie (diverse activităţi atractive efec-tuate de pacient).

Loredana MăgureanKinetoterapeut

24


Considerată pe bună dreptate „cel mai bun izvor de sodiu” – sarea, în forma sa obişnuită sau înglobată în diferite reţete, a fost titrată pentru capacităţile sale curative.

Aerosolii salini sunt benefici în sti-mularea imunității locale la nive-lul aparatului respirator, au efect

bacteriostatic, efect mucolitic şi antiinfla-mator precum şi un efect de hiposensibi-lizare locală.

Aşadar, aşteptările pe care le avem în urma şedințelor de haloterapie sunt: • Creşterea eficienței expectorației

prin creşterea volumului de spută şi de secreții din căile aeriene – fapt ce duce la îmbunătățirea actului respira-tor şi senzația pacientului de elibera-re, de degajare pulmonară –creşterea productivității tusei.

• Obținerea în timp a efectului bacte-riostatic – fapt ce se va constata prin reducerea episoadelor de infecții recu-rente ale aparatului respirator sau elimi-narea completă a episoadelor sezoniere. Îmbunătățirea calității somnului prin diminuarea edemului filierei aerodiges-tive superioare (văl palatin, baza limbii, pilierii lojei amigdaliene) regăsit adesea la sforăitorii cronici.

Material şi Metodă

În cadrul acestui studiu, început în anul 2009 ne-am propus să testăm efectele ha-loterapiei efectuată la domiciliu pe un lot de pacienți diagnosticați cu astm bronşic şi BPOC.

Studiul pe care l-am propus a avut un triplu obiectiv:• Investigarea efectelor haloterapiei la

pacienții cu patologie obstructivă pul-monară cronică: diagnosticați cu astm bronşic şi BPOC în termeni cantitativi – evaluarea spirometrică şi din punctul de vedere al consultului pneumologic.

• Investigarea efectelor haloterapiei asu-pra calității vieții pacienților aflați în studio.

• În al treilea rand, ca investigația co-laterală, bazată pe existența dovezilor clinice şi ştiințifice care relevă prezența simptomatologiei depresive la pacienții cu patologie pulmonară (Quirk, şi alții, 1990) (Ribeiro, şi alții, 1993) (Wilson, 2006) (Yellowlees, şi alții, 1987) – am investigat cu ajutorul unui psiholog, prezența patologiei depresive la un lot selectat aleatoriu de 61 de pacienți din lotul nostru initial

Studiul a fost unul prospectiv, dublu orb, randomizat şi încrucişat. Am înrolat un lot de 128 de pacienți (în perioada 2009 – 2010), diagnosticați în prealabil cu astm bronşic şi BPOC (stadiile II şi III GOLD) din 2 centre medicale: Iaşi şi Vaslui. Lotul a fost alcătuit din 72 de pacienți de sex fe-minin şi 56 de pacienți de sex masculin, din care 76 diagnosticați cu astm bronşic şi 52 diagnosticați cu BPOC.

La fiecare pacient s-au făcut cate 4 vizi-te (numerotate V0 – V¬4) pe tot parcursul studiului. Lotul inițial a fost împărțit în 2 brațe care ulterior, după prima vizită au fost încrucişate. Inițial aceste două brațe

au fost numite „Albastru” şi „Galben” – după culoarea inhalatoarelor pe care le-au primit, însă ulterior, după finalizarea stu-diului, denumirile au fost schimbate în PII şi IPI, acronime sugestive pentru trata-mentul primit de fiecare grup între vizite: IPI (Inhalator – Placebo – Inhalator), PII (Placebo – Inhalator – Inhalator).

Pentru studiu am folosit un inhalator cu sare uscata, sub forma unei pipe ce conținea sare în stare naturală provenită din salina Praid. Pacienții au fost instruiți să utilizeze acest inhalator timp de 20 de minute în fiecare zi, făcand un inspir pro-fund prin dispozitiv o dată la 3 respirații normale, astfel încat, în timpul celor 20 de minute să efectueze aproximativ 100 de inhalări profunde cu aerosoli salini.

Am analizat evoluția acestor pacienți din 2 perspective: una calitativă investi-gand evoluția parametrilor spirometrici: FVC, FEV1 şi PEF şi una calitativa prin colectarea scorurilor obținute în urma unui chestionar de investigare a calității vieții, conceput în clinică. Acest chestio-nar a investigat percepția pacienților asu-pra zgomotelor toracice, simptomatologia la trezire şi calitatea somnului, restricția în activitățile zilnice şi gravitatea dispneei.

Rezultate

Analizand valorile medii ale parametrilor spirometrici, s-a observat o îmbunătățire generală a întregului lot de pacienți pe tot parcursul studiului. (Tabelul 1)

Din întregul lot, grupul IPI a beneficiat

Efectele utilizării inhalatorului cu sare uscată la pacienţii

cu patologie respiratorie obstructivă

Tab 1. Evolutia valorilor medii ale parametrilor spirometrici – pentru întregul lot de pacienți

26


2,07

3,16

1,58

2,30

1,16

0,42

0,00

0,50

1,00

1,50

2,00

2,50

3,00

3,50

0,00

0,50

1,00

1,50

2,00

2,50

3,00

3,50

V1 R

1

V1 R

2

V1 R

3

V1 R

4

V1 R

5

V2R

1

V2R

2

V2R

3

V2R

4

V2R

5

V3R

1

V3R

2

V3R

3

V3R

4

V3R

5

V1 V2 V3IPI - Medium Score PII - Medium Score Overall IPI Overall PII

de cea mai importantă creştere a PEF (fi-gura 1), valorile acestora normalizandu-se pe parcursul sedințelor de haloterapie. Acest fapt arată şi ieşirea lor din criză dar şi menținerea stării pe parcusul studiului.

Totodată, creşterea fluxului expirator prin diminuarea obstrucției şi fluidizarea secrețiilor au determinat îmbunătățiri sem-nificative clinic ale VEMS pentru pacienții astmatici dar şi pentru pacienții cu BPOC.

Evoluția parametrilor spirometrici în populația PII a arătat p îmbunătățire con-stantă după cura initial de placebo. Cel mai dinamic parametru a fost tot PEF (de la 67% la 74%) urmat de VEMNS (+8%). Evoluția capacității vitale forțate, deşi fără semnificație clinică în acest caz, merită menționată cu o îmbunătățire medie de 3%. (figura 2).

În ceea ce priveşte aprecierea calitativă a studiului nostru, am folosit chestiona-rul de investigare a calității vieții, realizat în cadrul clinicii noastre, care conține 5 întrebări cu scoruri privind intensitatea sau gravitaeta simptomelor, variind de la 0 – fără simptome la 6 – simptome severe. Pacienții au fost rugați să se refere la o pe-rioadă de timp recentă față de data ches-tionarului („în ultimele zile”) – data ce a coincis cu vizita. Am notat răspunsurile la întrebări cu R1 – R5, la fiecare vizită şi am analizat scorurile din punctul de vede-re al fiecărui grup, în evoluție atat a valori-lor medii cat şi a celor ponderate.

Evoluția acestor scoruri a fost ilustrată în figura 3. Grupul PII a avut în mod con-stant valori descrescătoare, evidențiind o îmbunătățire continuă a scorurilor (valorile mai mici sunt similare cu intensitate scăzu-tă a simptomatologiei). Acest fapt subliniază ideea că, după cura inițială de placebo – în care valorile nu au cunoscut o îmbunătățire semnificativă (decat una prin gimnastică respiratorie), au urmat perioade de creştere a calității vieții acestor pacienți prin halote-rapie. Îmbunătățirea globală a acestui grup a fost de 80% (de la un scor mediu de 2,30 la 0,42). Grupul IPI, datorită pauzei placebo (V1 – V2),a atins un potențial respirator inițial la V1 însă, ulterior, după placebo nu l-a recupe-rat în totalitate ceea ce afirmă ideea că halote-rapie se dovedeşte eficientă atunci cand este realizată constant, continuu şi pe o perioadă mai îndelungată. Îmbunătățirea lor a fost per total de 24% (de la 2,07 la 1,58 – valori medii ale scorurilor). Astfel, un asemenea inhalator cu sare uscată îşi arată eficienşa întrucat poa-te fi purtat de pacient oriunde şi astfel poate efectua cura de 20 – 30 de minute oricand.

81%

100%

85%

100%

65% 70%

61%

106%

81%

89%

76% 85%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

120%

V0 V1 V2 V3IPI FVC IPI FEV1 IPI PEF

84% 84%

94% 87%

80% 77% 88% 88%

67% 66% 74% 74%

0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%

100%

V0 V1 V2 V3

PII FVC PII FEV1 PII PEF

27



ConcluziiÎn urma rezultatelor atat cantitative cat şi calitative ale acestui studiu, am reuşit să concluzionăm că, pe tot parcursul eva-luării, starea clinică a pacienților care au efectuat haloterapie s-a îmbunătățit.

În continuare, am grupat cateva con-cluzii pentru a evidenția observațiile noastre:1. Haloterapia efectuată cu ajutorul unui

inhalator de sare determină reducerea gradului de obstrucție

2. Efectele haloterapiei la pacienții cu astm bronşic sunt cuantificabile, mai ales în perioadele de exacerbare minimă sau între exacerbări, prin întârzierea sau lungirea intervalului între crize.

3. Haloterapia a îmbunătățit valorile spiro-metriei la pacienții din lotul studiat, rezul-tând o îmbunătățire semnificativă clinic.

4. Haloterapia a îmbunătățit calitatea vieții pacienților, întregul lot de pacienți înre-gistrand valori medii progresiv descres-cătoare la scorurile cu care au ratificat itemii din chestionar.

Bibliografie1. Quirk, FH și Jones, PW. Patients’ perception of dis-

tress due to symptoms and effects of asthma on daily living and an investigation of possible influ-ential factors. London : Clinical Science, 1990, Vol. 79, pg. 17-21.

2. Chervinskaya, A.V. The scientific validation and outlook for the practical use of halo-aerosol the-rapy. Vopr. Kuror. Fizioter. Lech Fiz Kult., 2000, Vol. 1, p. 21-24.

3. Chervinskaya, A.V. și Zilber, NA. Halotherapy for treatment of respiratory diseases. J Aerosol Med., 1995, Vol. 8, p. 221-32

4. De Vito, Paolo. The sodium/hydrogen exchanger: A possible mediator of immunity. 2006, Cellular Immunology, Science Direct, p. 69-85

5. Grinstein, S., Furuya, M. Assessment of Na+/H+ exchange activity in phagosomal membrane of human neutrophils. Am J Physiol. 1988 Feb; Vol. 254 (2 Pt 1); p. 272-285

6. Crișan R., Mihăescu T. „Haloterapia – O soluție „antică” și „modernă” în terapia afecțiunilor res-piratorii”. Medica Academica, 2011 April , Vol. III (16), p.36-38

7. Crisan R., Mihaescu T. The effects of using a plas-tic Dry Salt Inhaler (DSI) on adults with asthma and COPD. Medicine in Evolution, Timisoara, ISSN 2065-376X, Vol. XVII – 3, p325-331.

8. Cernomaz, T.A., Bolog, S.G și Mihăescu, T.The effects of a dry salt inhaler in patients with COPD. 56, Iasi : Pneumologia., 2007, Vol. 3, pg. 124 - 127.

5. Haloterapia trebuie efectuată în mod continuu şi susținut pentru minim două luni consecutive pentru ca efectele sale să fie vizibile şi cuantificabile. Mai mult, evidențierea faptului că, după pauza de placebo, grupul IPI nu a mai atins acelaşi potențial, se poate afirma că gra-dul lor de percepție a calității vieții a fost influențat de întreruperea curei de aerosoli salini între V1 şi V2.

6. Haloterapia produce efecte maxime în prima lună de tratament – perioadele ulterioare fiind necesare în menținerea statusului caştigat. Îmbunătățirea pa-rametrilor spirometrici studiați s-a fă-cut în prima lună de tratament şi s-au menținut (cu modificări minime) pe parcursul celei de-a doua luni consecu-tivă (cazul grupului PII).

Radu Crișan – Dabija 1,3 Rodica Robu 2, Traian Mihăescu 1,3

1 - Spitalul Clinic de Pneumologie Iaşi, 2 - Spitalul Județean de Urgență Vaslui,

3 - Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” Iaşi

28


Prezentare de caz

Prezentăm cazul unui pacient la care s-a confirmat un cancer bronşic revelat de ulcerațiile digitale.

Descriere

Descriem cazul unui pacient de 54 de ani, fumător 15 pachete/an, care prezenta de 4 luni ulcerații digitale la ambele mâini aso-ciate unui fenomen Raynaut.

Examenul clinic evidențiază un paci-ent cu stare generală alterată, cu prezența ulcerațiilor pulpare la cele două mâni (Fig. 1).

Pulsul periferic este prezent şi sime-tric, fără suflu pe traiectele vasculare.

Ascultarea cardiopulmonară normală.Bilanțul biologic constând în hemo-

leucogramă, electorforeza proteinelor serice, markerii inflamației (CRP, VSH), glicemia şi testele hepatice, a fost normal.

Bilanțul imunitar ,întelegând căutarea anticorpilor antinucleari, anticorpi antici-toplasma polinuclearelor neutrofile, anti-corpi antifosfolipide, anticardiolipinici, anti beta2-GP1, anticoagulantul circulant, crioglobulinemia şi dozajul fracțiunilor C3, C4, CH50, a fost negativ.

Capilaroscopia periungheală pune în evidență microhemoragii. Ecografia Do-pller arată flux normal până la arterele digitale. Ecocardiografia nu arată vegetații

valvulare sau trombi intracavitari.În cursul spitalizării, pacientul a pre-

zentat hemoptizii mici.Radiografia toracică şi scanerul to-

racic evidențiază opacitate pulmonară dreaptă (Fig. 2 şi 3).

Bronhocospia notează prezența unui burjon tumoral la intrarea în bronhia su-perioară dreaptă şi examenul anatomopa-tologic al biopsiei confirmă un adenocar-cinom bronşic.

Bilanțul extensiei cancerului bronşic a pus în evidență localizări cerebrale se-cundare.

Evoluția a fost marcată de decesul pa-cientului la o lună după diagnostic.

Discuţii

Necroza sau gangrena digitală este terme-nul evolutiv al unei ischemii digitale ale cărei cauze sunt numeroase şi variate.

Principalele trei cauze de ischemie digitală, care se referă la 2/3 din pacienți, sunt conectivitele (sclerodermia şi mala-dia Leo Buerger) şi în sfârşit, cauzele pro-fesionale şi ocupaționale.

Mai rar, se pot găsi ca şi cauze, vascu-larita, crioglobulinemia, trombocitemia esențială sau boala Vacquez, ori o tumoră solidă. În acest caz, necrozele digitale se pot integra în sindroamele paraneoplazi-ce.

Necrozele digitale sunt cel mai adesea în relaţie cu o pa-tologie vasculară. Cauzele sunt numeroase, dominate de conectivite la femeie şi de arterioaptii la bărbat. Asocierea tulburării trofice digitale şi cancer, rămâne excepţională.

Ulceraţiile digitale revelatoare pentru

un carcinom bronşic

Fig. 1

Fig. 2

Fig. 3

29



Necrozele digitale repre-zintă un sindrom de adre-sare frecvent al unei pa-tologii vasculare ale cărei cauze sunt numeroase.

În absenţa unei cauze iatrogene, profesională, to-xică, de aterom sau semn al unei boli sistemice, în orice necroză digitală tre-buie căutată o hemopatie sau un cancer.

R. Bouchentouf, A. Benjelloun, M.A. AitbenasserTraducere din Revue de Pneumologie Clinique, Le poumon et le coeur, nr. 6, vol. 68 – Décembre 2012

Dr. Virginia Dumitrescu, medic primar pneumologie

Coordonator tehnic județean al P.N.C.T.Spitalul Județean de Urgență

Târgovişte – Dispensar TB

După prima sa descriere făcută de O Connor în 1884, au fost raportate în li-teratură, cca. 70 de cazuri. Neplaziile cel mai frecvente luate în discuție sunt carci-noamele digestive, cancerul bronşic şi he-mopatiile (leucemia, limfomul, mielomul şi macroglobulinemia Waldenstrom.

Aceste tulburări trofice pot survenii în cursul evoluției cancerului sau pot fi revelatoare pentru un cancer. În studiul Poszepcszyneska-Guigné şi colaboratorii, acrosindroamele vasculare au precedat di-agnosticul de cancer în 43,75% din cazuri, iar în 41,2% din cazuri, cancerul a fost în stadiul de metastază. În cazul pacientului nostru, necroza digitală a precedat cu 4 luni descoperirea cancerului bronşic, iar în momentul diagnosticării cancerul se afla deja în stadiul IV.

Fiziopatologia necrozelor digitate pa-raneoplazice este complexă, adesea mul-tifactorială. Numeroase mecanisme sunt încriminate: modificări vasospastice, fe-nomene obstructive, hipercoagulabilita-tea indusă de cancer. Vasospasmul poate fi indus printr-o hiperreactivitate simpa-tică sau prin inflamarea peretelui arterial. Hipercoagulabilitatea din cancer este re-cunoscută ca un factor trombogen major,

inducând frecvent manifestări trombotice venoase sau arteriale. Hipercoagulabi-litatea poate fi de asemenea favorizată în timpul cancerului de existența unei hipervâscozități legată de un sindrom in-flamator major, o gamapatie monoclona-lă, o trombocitoză, o crioglobulinemie, de aglutininele la rece.

Diversitatea etiologică a necrozelor di-gitale a dus la adoptarea unei demers diag-nostic. Un interogatoriu şi un examen cli-nic atent şi metodic permit în majoritatea cazurilor apropierea de diagnosticul etiolo-gic şi orientarea explorărilor paraclinice. În toate cazurile ancheta etiologică nu trebuie să întârzie atitudinea terapeutică pentru a maximiza prognosticul funcțional.

Caracterul paraneoplazic al ulcerațiilor digitate este dificil de pus în evidență, aceşti pacienți având frecvent comorbidități, în mod deosebit tabagismul, care şi el favori-zează ischemiile digitale.

În acelaşi timp, cronologia acestor leziuni necrotice care apar în momentul diagnosticului de cancer, evoluează în paralel şi pot uneori regresa după vinde-carea lui, presupune implicarea directă a cancerului în fiziopatologie, ca în oricare sindrom paraneoplazic.

Concluzii

30


Atât din cauza complexităţii cât şi a particularităţilor de biomecanică, nu este deloc surprinzător că umă-

rul este una din articulaţiile cele mai pre-dispuse la apariţia patologiei. Geometria articulară, structurile capsulo-ligamentare, muşchii şi inervaţia contribuie împreună la stabilitatea articulară, fiind interdependen-te şi legate intrinsec de o bună funcţionare.

Pe de altă parte, articulaţia umăru-lui este mai puţin stabilă decât majorita-tea articulaţiilor din organism, această particularitate permiţându-i să realizeze mişcări pe toate axele şi cu o amplitudine crescută, dar, în acelasi timp, predispune umarul la numeroase accidentări.

Studii recente efectuate în Japonia au evi-

Kinetoterapia în sindromul de conflict sub-coraco-acromial(sindromul impingement, sindromul coafei rotatorilor)

denţiat 3 factori importanţi asociaţi cu sin-dromul coafei rotatorilor: vârsta, dominanţa braţului, microtraumatisme ale umărului anterioare. De asemenea, au găsit că înce-pând cu vârsta de 30 ani, şansele de apari-ţie a unui sindrom al coafei rotatorilor cresc seminificativcu cu fiecare decadă a vieţii.

Sindromul impingement sau sindromul coafei rotatorilor a fost stadializat de Neer în: • stadiul I - caracteristic vârstei cuprinse

între 20-25, 30 ani, cauza este reprezen-tată de micro-traumatisme profesionale sau sportive repetate, se manifestă prin durere după efort, care cedează la repa-us, structurile tendinoase nu sunt afec-tate, iar afecţinea este regresivă şi răs-punde la tratament conservator adecvat

• stadiul II (între 30-40 ani) se asociază fibrozarea bursei seroase apar micro-rupturi leziuni la nivelul tendoanelor, cronice cu semne de degenerare şi care nu mai este regresivă totatal

• stadiul III - pentru cei peste 40 ani- la care se observă din ce în ce mai multe calcificări tendinoase şi degenerare mai mare, ulterior cu ruptură parţială sau totală a coafei rota-torilor, asociate cu modificări osoase şi leziuni ale capătului lung al bicepsului, ire-versibil şi necesită interven-ţie chirurgicală.

În general, aceste afecţiuni se tratează cu dificultate din cauza solicitării umărului cu fiecare mişcare a braţului peste orizontală (deasupra capului) şi a stabilităţii reduse a articulaţiei prin existenţa unui număr re-dus de ligamente (gleno-humeral si cora-co-humeral). La acestea se adaugă existenţa unui număr de 5 articulaţii mobilizate de 19 muşchi, discrepanţa dimensională dintre cele două suprafeţe ale articulaţiei scapulo-humerale (cavitatea glenoidă este mică, iar capul humerusului este voluminos), mobi-

litate crescută (aici sunt prezente mişcările cele mai ample ale corpului uman).

Este cunoscut faptul că, evaluarea co-rectă şi completă, reprezintă un element foarte important în stabilirea obiectivelor tratamentului, dar şi a mijloacelor terape-utice utilizate. Astfel, în cazul sindromului impingement, sunt utilizate teste care includ mobilizarea pasivă a umărului cu uşoară presiune pe acromion, cu îngustarea spa-ţiului subacromial, dar şi mobilizarea activă cu rezistenţă, pentru mişcările de flexie, ro-taţie externă (infraspinos şi rotund mic) şi rotaţiei internă (subscapular) (testele Neer, Hawkins, Yocum, Jobe, Patte, Palm up) .

Este necesar ca tratamentul kinetic să fie aplicat cât mai devreme posibil, cu următoarele obiective:1. Reducerea durerii. Tehnici utilizate: repaus al umărului (în sensul evitării miş-cărilor care îi produc durere), aplicare de gheaţă local (15 minute de 3-4 ori pe zi), administrare de medicamente antiinfla-

matoare nesteroidiene, electro-terapie antalgică (TENS) şi

US şi mişcările pendulare cu 1+2 kilograme.2. Reducerea gradului de compresie la nive-lul spaţiului subacro-mial (plasarea corectă a capului humeral).

Tehnici utilizate: lucrul proprioceptiv activ pen-

tru muşchii extrinseci care coboară capul humerusului, în

planul scapulei;3. Creşeterea mobilităţii articulare. Teh-nici utilizate: decoaptări Mennel, mobilizări passive, active asistate şi active4. Tonifierii muşchilor coafei rotatori-lor, cu restabilirea echilibrului antago-nişti-agonişti.5. Tonifierea musculaturii stabilizatoa-re a scapulei şi rearmonizarea mişcărilor acesteia.6. Dezvoltarea percepţiei poziţiei corectate a umărului în cadrul mişcărilor. Tehnici utilizate: antrenament proprioceptiv.

Sindromul de conflict sub-coraco-acromial (sub acro-mio-coracoidian) reprezintă o agăţare (o atingere) mecanică sau patologică a diferitelor structuri inserţia distală a muşchilor coafei rotatorilor, cele trei burse (bursa seroasă subacromio-deltoidiană, capătulul lung al bicepsului, bursa seroasă sub-coracoidiană şi bursa subtendinoasă a muşchiului subscapular.

Centrul de Recuperare Medicală KinetoDema Bucureşti n www.kinetodema.ro

Prof. CFM princip. dr. Elena Căciulan

Kinetoterapeut dr. Daniela Stanca

supliment medicina de familie 2013

Documents