P E R IOD IC A L U N IU N I I A R M E N ILOR D IN R OM Â N IA

SUPLIMENT IULIE 2010FONDAT ÎN 1924

CC OOLLEECC}} IIAA DD EE CCAARRTTEE VVEE CCHHEEAARRmmEE AAnnqq

AA BBIIBBLL IIOO TTEECC II II CCAASSEEII DDEE CCUULLTTUURRqq „„HH oo vv ss ee pp [[ ii VV ii cc tt oo rr ii aa DDUUDD IIAAnn““ DDIInn BBUUCCUURR EE{{TT II

AArrsshhaalluuyyss PPaarroonnyyaann

3 Ñ Iulie 2010

Publicăm pentru prima oară înpaginile revistei Ararat un stu -diu dedicat colecţiei de carte

veche armeană care se află în fondulBibliotecii Casei de Cultura „Hovsepşi Victoria Dudian” din Bucureşti. Dece acum? Pentru că, din ştiinţa noastră,pînă în prezent acest fond nu a fostprezentat şi nu au fost realizate fişedespre aceste cărţi, cu date precise le -gate de titlu, autor, tipografia sau tipo -grafii care au realizat cartea. Acestlucru a fost dus la bun sfîrşit, după omuncă ce a durat un an şi jumătate, deArshaluys Paronyan, muzeograf şires ponsabil al Bibliotecii şi Casei deCul tură a armenilor din Bucureşti.

Arshaluys Paronyan a lucrat înArmenia, timp de 30 de ani la Ma -denataran (Institutul de manuscrise

antice şi medievale) iar din 1993 pînăîn 2001 a organizat şi condus Biblio -teca prezidenţială din Erevan. S-a sta -bilit la Bucureşti în 2002 şi a avutşansa să lucreze chiar în domeniul pecare-l cunoaşte. Mai întîi ca muzeo -graf al Muzeului Eparhiei Armene iardin 2006 a preluat şi biblioteca. Înanul 2008 a urmat un curs de perfec -ţionare ca muzeograf în cadrul Cen­-tru­lui­ de­ pregătire­ profesională­ încul­tură la finalul căruia a prezentatlucrarea cu tema “Manuscrise arme -neşti vechi. Istoria şi soarta lor” (ex -poziţie temporară) şi a obţinut certi -ficatul de absolvire.

De fapt nu trebuie să o lăudămpe Arshaluys pentru că faptele vor -besc de la sine. De aceea atunci cîndne-a propus să publicăm acest studiu(aş spune introductiv) privind carteave che ne-am gîndit că cel mai indicatar fi să realizăm un supliment. Unmo dest supliment care ar trebuicontinuat cu un album pe măsuravalorii colec ţiei existente.

Evanghelia Mironosițelor, secolul XIX

Pe parcursul existenței sale multi -milenare, poporul armean a creat va -lori culturale ce s-au bucurat de o lar -gă recunoaștere și apreciere ȋn lumeacivilizată. Cea mai grăitoare și viedintre aceste valori culturale este scrie -rea și cartea, fie aceasta manuscris, fiecarte tipărită. După inventarea alfa -betului armean de către Mesrop Maștoț,ȋn secolul V, și pȋnă ȋn secolul XVI,centrele an tice și me die vale de creareși co piere a manuscriselor au fost celecare au dus greul creă rii cărțiiarmenești, al mul tiplicării cuvȋntuluiscris.

În anii ´40 ai secolului XV, in -ventarea tiparului de către Gutenberga dat lumii posibilitatea creșterii con -siderabile a volumului surselor scrise,economisindu-se timpul ce se consu -ma pentru crearea și copierea cărțilormanuscrise. Activitatea tipografică, ceȋncă de la jumătatea secolului XV sedezvolta cu repeziciune în Europa, nuputea să nu-i intereseze și pe învățațiiarmeni, date fiind avantajele evidenteale tiparului.

Pe de altă parte, oricȋt de atră -gătoare ar fi părut arta tipografică,situația instabilă a Armeniei ȋn seco -

Iulie 2010 Ñ 4

Cȋteva cuvinte despre istoria cărții vechi armenești

Imaginea lui Grigor Narecați din Carte de rugăciuni, 1807, Veneția

carte vechearmeană

sȋntconsiderate

cărțilearmenești

editate ȋntre1512 și 1850,clasificate în

douăperioade,

1512-1800 și1801-1850

5 Ñ Iulie 2010

lele XVI-XVII, din cauza războaielor succesive,făcea imposibilă ȋnființarea activității tipo grafice ȋnțară. Rămȋnea doar soluția tipăririi cărților armeneștiȋn Europa, ȋnființarea acolo a tipografiilor șitrimiterea ȋn Armenia a literaturii publicate. Aceastăȋnsemnată misiune și-a asumat-o primul tipografarmean, Hakob Meghapart (v.­ imaginea), care,ȋnființȋndu-și propria tipografie la Veneția, ȋn 1512, atipărit prima carte ȋn limba armeană, „Cartea devineri‟ (Urpataghirk), care marchează ȋnceputultiparului armenesc și constituie cel mai importanteveniment al vieții culturale armenești din secolulXVI. În secolele ce au urmat, ȋn diverse colțuri alelumii, unde existau colonii armene, s-au ȋnființat nu -meroase tipografii ȋn care au văzut lumina tiparuluicărțile armenești.

Iată o parte a listei crono logice a ȋnființăriitipografiilor armenești:

Veneția (1512), Constantinopol(1567), Roma (1579), Lvov (1616),Milano (1621), Paris (1633), NorDjugha (1638), Li vorno (1644), Am -sterdam (1660), Mar silia (1672),Smir na (1676), Lon dra (1736), Eci -miațin (1771), Madras (1772), Trieste(1776), Sankt Peters burg (1781), NorNahicevan (1790), Astrahan (1796),Calcutta (1796) și altele.

Deși prima carte armenească aapărut ȋn anul 1512, trebuie amintit șifaptul că, ȋncă ȋnainte de aceasta, ȋntr-o seamă de cărți străine s-au regăsit al -fabetul armean (Bernhard von Brei den -bach, Reise ins Heilige Land, Mainz, 1486)sau fragmente ȋn limba armea nă.

În ciuda faptului că circa 260 deani de la apariția sa activitatea tipo -grafică armeană a fost forțată de ȋm -prejurări să se desfășoare exclusiv pemeleaguri străine, aceasta și-a servitțara mamă și țelul propus.

Însuși conținutul primelor cărțitipărite armenești atestă faptul că prin -cipalul scop al tipografilor și edito ri -lor armeni nu era cȋștigul material, cipunerea literaturii ȋn limba armeană ladispoziția armenilor aflați ȋn fața peri -colului asimilării ȋntr-un mediu străin.Aceasta explică și de ce uneori erautipărite cărți destinate distribuirii gra -tuite.

Alături de cărțile reli gioa se, ȋnprimele trei se cole ale tiparuluiarmenesc au ȋnceput să fie publicate

și cărți de istorie, artă, educative,științifice și din alte dome nii, atȋt ȋngrapar (limba veche), cȋt șiașharabar (limba populară), cărți deautori armeni sau lucrări traduse.

Colecții bogate de carte vechearmenească se găsesc atȋt ȋn bibliotecidin Armenia, cȋt și din Diasporă.

O astfel de colecție deține șiCasa de Cultură Armeană „Dudian‟din București, colecție care, din păca -te, din diverse motive nici pȋnă astăzinu este cunoscută așa cum se cuvine.Vom ȋncerca ȋn continuare să vă pre -zentăm, pe scurt, aceast valoros fondde carte.

Iulie 2010 Ñ 6

H. Dj. Siruni

În anul 1927, grație eforturiloristoricului și orientalistului armean H.Dj. Siruni, a fost ȋnființată BibliotecaCentrală Armeană din București, undeau fost adunate manuscrise și cărți adu -se din diverse colțuri ale țării, printrecare și carte veche. Astăzi este greu despus ce cantitate de carte sau ce edițiiau fost adunate, ȋntrucȋt nu s-au păs -trat registrele bibliotecii, fișele și fișie -rele și nici nu s-a publicat vreo listăbibliografică (sau s-a pierdut și nu a maiajuns la cunoștința noastră). Singura

sursă de informație clară ce s-a păstratdespre cărțile vechi este lista incom -pletă (circa 120 de titluri) cuprinsă ȋnbroșura „Casa de Cultură Armeană‟publicată de H. Dj. Siruni ȋn 1944.Însă nu este exclusă ipoteza că la vre -mea sa colecția a fost ȋnregistrată șiprelucrată, deoarece anumite cărți dincolecție sȋnt cuprinse ȋn catalogul„Cartea ar mea nă ȋntre 1512 și 1800‟(N. Voskanian, Erevan, 1988). Dinpăcate, pe parcursul existenței sale,Biblioteca Casei de Cul tură Armeană

7 Ñ Iulie 2010

Colecția de carte veche armeană a Bibliotecii Casei de Cultură Armeană „Dudian‟

nu a funcționat ȋntot deauna ȋn condițiifavorabile. Exilarea lui H. Dj. Siruniȋn Siberia în 1944, activitatea ostilă aFrontului Armean și ComitetuluiDemocrat Armean din anii ‘50-’60 –ce au funcționat ȋn ton cu cerințelepolitice ale vremurilor de atunci –care a dus la distrugerea a unui marenumăr de cărți valoroase, iar mai apoiȋncetarea activității Casei de CulturăArmene ȋn 1963, precum șifrecventele mutări dintr-un loc ȋntr-

altul ale colecției, și-au lăsat irever -sibila amprentă negativă asupra fiecă -rei cărți. Chiar și ȋn 1987, după redes -chiderea Casei de Cultură Ar mea nă,soarta a făcut ca 90% din fon dul decarte veche să rămȋnă la subsol, ȋn con -diții de umiditate ridicată, unde exista(și există) riscul inundării periodice.

Este evident că cea mai marebogăție a bibliotecii o constituie ma -nuscrisele și cartea veche armeană.Tocmai de aceea s-a hotărȋt ȋncepereamuncii de ȋnregistrare și prelucrare dela aceste colecții. În con tinuare ne vomreferi la colecția de carte veche.

După un an și jumă tate de ȋnre -gistrare, studiu și cerce tare, putemspune as tăzi că s-au lă murit toateacele infor mații ce completează da telenecesare despre fondul de carte. Caresȋnt aceste date:

În primul rȋnd, putem vorbi clardeja despre cantitatea colecției de carteveche ar meană, ce cuprinde peste1.000 de volume, dintre care aproape400 apărute pȋnă ȋn anul 1800, iarrestul ȋn perioada 1801-1850. Avemdate certe despre autori, tipografi, pre -cum și despre tipografiile unde au apă - rut cărțile. Cea mai mare dificultate ȋnmunca de ȋnre gistrare a fost aceea că,din păcate, din cauza condițiilor vitre -ge, mare parte a cărților și-au pierdutfoile de titlu și me morialul (hișata­ka­-ran), ȋn care erau menționate datele

Iulie 2010 Ñ 8

principale despre apariția cărții. Desi -gur că celor familiarizați cu carteaveche nu le este greu să ȋnțeleagă cuce fel de carte au de-a face sau ȋn cese col și ȋn ce țară a fost tipărită aceasta,dar datele aproximative nu sȋnt sufi -ciente pentru ȋnregistrare și prelu cra -re. Pentru aceas ta a fost necesar unstudiu su pli men tar, adică au fost com -pa rate capitol cu capitol, pagină cupagină, inclusiv ornamentele fiecăreicărți ce nu avea date complete cu celedin cataloagele bibliografice alcătuiteȋn Armenia, cum sȋnt „Cartea armeanăȋntre 1512 și 1800‟ (N. Voskanian,Ere van 1988), „Cartea armeană ȋntre1801 și 1850‟ (H. Davtian, Erevan1967) și altele. Cărțile cu date incertesȋnt și astăzi comparate cu cărțile ve -chi aflate ȋn colecțiile Institutului demanuscrise vechi Matenadaran și aleBibliotecii Naționale de la Erevan. Încolecția noastră există și un număr micde cărți ce nu se regăsesc ȋn cataloa -gele bi bliografice mai sus amintite,ceea ce ȋnseamnă fie că au rămas pȋnăastăzi necunoscute, fie că au fost des -co pe rite după publicarea cataloagelor.

Din perspectiva istoriei cărții ve -chi armenești cele mai interesante sȋntmai ales volumele publicate ȋn pri me -le trei sute de ani (1512-1800). Din pă -cate, ediții din prima sută de ani fie nuau existat, fie nu s-au păstrat ȋn colec -ția noastră. În schimb, colecția Biblio -tecii „Dudian‟ se poate mȋndri cu cele

mai bune exemple de carte veche ar -meană tipărită ȋn cea de-a doua sută deani de tipar armenesc la Amsterdam, Ve -neția și Constanti no pol, circa 10 titluride carte, la care ne vom referi mai jos.

Cȋnd ne referim la tiparul ar -mean din secolul XVII trebuie săamintim în primul rînd activitatea ti -po grafiei lui Voskan Erevanți, mai ȋntȋiȋn Olanda, iar apoi ȋn Italia și Franța.

În anul 1660, la Amsterdam,Mat teos Țareți ȋnființează prima tipo -grafie armeană, cu numele de „Sf. Eci -miațin și Sf. Sarkis‟, unde a și ti păritprima carte ȋn limba armeană, lu crareaȋn versuri „Iisus Fiul‟ (Hisus­Vorti) a lui

9 Ñ Iulie 2010

Nerses­Șnorhali,­„Iisus­Fiul‟­(Hisus Vorti)­–­copertă­originală

11 Ñ Iulie 2010

Nerses Șnorhali, Țareți ȋn suși scriindprima parte a memoria lului. Aceastaeste o ediție frumoasă ce cu prinde 99 degravuri ale cunos cutului gravor olan -dez Christoffel van Sichem cel Tȋnăr.Autorul și-a marcat gravu rile cu ini -ția lele CVS. Acest volum este cea maive che edi ție din co lecția noastră de car -te veche. Din nefe ri cire, nu s-a păstratși foaia de titlu a exemplarului nostru.

Sosind la Am ster dam ȋn 1664,

Voskan Ere vanți (Voskan din Erevan)preia conducerea tipografiei „Sf. Eci -miațin și Sf. Sarkis‟ și, ajutat deKarapet Andrianați, duce la bun sfȋrșittipărirea unor cărți ră ma se netermi na -te, prin tre care și o pri mă carte de„Im nu ri Bisericești‟ (Șa­raknoț), o edi -ție ilustrată de ȋnaltă calitate. În ace -lași timp, aceasta este prima carte ti -pări tă ȋn care apar ve chile note muzi -cale armenești (haz).

Xilogravură semnată de Christoffel van Sichem din cartea Iisus Fiul de Nerses Șnorhali,

Amsterdam – 1660

Nerses Șnorhali

Iulie 2010 Ñ 12

Du pă aceste vo lu me, ȋn 1666Vos­kan Ere van ți se lan sea ză ȋn muncade edi tare a primei Biblii ȋn limbaarmeană, ce du rea ză aproa pe doi aniși jumă ta te și se ȋn cheie ȋn 1668.Specialiștii consideră Bi blia lui Vos -kan drept capodopera tipa rului vechiar menesc (vezi­imaginea­de­sus). Car -tea este ex pusă la Muzeul „Dudian‟.Bogat or namen tată cu frontispicii,

viniete, or na mente deanluminură, aceasta con - ține și 160 de gravurisemnate de ace lașiChris toffel van Sichemcel Tȋnăr. O parte dinaceste gravuri sȋnt rea -li zate după tablouri ce -le bre de Rafael, Al -brecht Dürer, HendrikGoltzius și alți marimaeștri euro peni. Lasfȋrșitul cărții se află o

poezie scrisă de regele Hetum II alArmeniei Ciliciene, după care Vos kanErevanți și-a notat me mo rialul. Înaceeași tipografie, ȋn 1668 VoskanEre vanți publică și cu nos cuta „Geo -gra fie‟ (Așharațuiț) a lui Mov ses Ho -renați (Moise din Horen), ală turi defabulele lui Vartan Aighekți sub nu -mele de „Cartea Vulpii‟ (Aghve­saghirk),ambele ȋn aceeași copertă.

Xilogravură semnată de

Christoffel van Sichem

după tablou de Albrecht

Dürer din Biblia

– 1666, Amsterdam

Xilogravură semnată de Christoffel van Sichem după tablou de Hendrick Goltzius

din Biblia – 1666, Amsterdam

Xilogravură semnată de Christoffel van Sichem după tablou de Albrecht Dürer

din Biblia – 1666, Amsterdam

Una din cele mai bune lucră -ri tipărite la Amsterdam de VoskanEre vanți este și „Istoria‟ (Ghirk­Pat­-mutianț) marelui istoriograf armeandin secolul XVII, Arakel Davrijeți,publicată ȋn 1669, prima carte dinistoria tiparului armenesc ce apareȋn timpul vieții autorului. Carteacuprinde și biografia lui VoskanErevanți.

Rolul tipografiei sale este ȋn -sem nat prin aceea că aceasta a fostprima care a tipărit „Biblia‟, „Im -nu rile Bisericești‟, precum și cărțilaice ca „Geografia‟ lui M. Hore -nați, fabu lele lui V. Aighekți, „Is -toria‟ lui A. Davrijeți. Pentru bi -

blioteca noastră este important faptulcă toate aceste lucrări amintite sȋntprezente ȋn colecție.

Voskan Erevanți a pregătit oseamă de tipografi de frunte ce i-aucontinuat munca înfiin țînd mai multetipogra fii în diferite orașe. Dintre uce -nicii săi să-i amintim în special pe

Iulie 2010 Ñ 16

Pagina de titlu „Explicarea Psalmilor lui

David“ – 1687, Constantinopol și o pagină

din aceeași lucrare în imaginea de jos

Matteos Vanan deți, care a înființat onouă tipografie armeană la Amster -dam, pu nînd bazele celei de a douaedituri, și pe Tadeos Hama zaspian care,cu banii ofe riți de negustorul GasparSahra tian, înființează o ti pografie laVene ția, ce va purta numele celor doi.

Dintre volumele ve nețiene ale

aceluiași secol biblioteca deține „Evan -ghe lia‟ (Avetaran) din 1685 (tipo -gra fia Miche langelo Barboni),„Litur ghierul‟ (Horărtatetăr) din1686 (ti pografia Gaspar Sah ra tian),„Expli carea Psal milor lui David‟(Parza­pa­nutiun­Saghmosațn­Dav­ti)a lui Hov hannes Konstantnupolseți(Ioan Con stantinopolitanul), aceastadin urmă apărut ȋn 1687 (primacarte ȋn limba po pulară așharabar)și pe a cărui pri mă pagină se aflăportretul cunoscu tului ne gustor ar -mean Agu leți Ho gea Nahapet Gul -nazar (ve­­zi­gravura­de­mai­sus), ȋnti pografia și pe cheltu iala că ruia afost publicată car tea.

17 Ñ Iulie 2010

În 1686, ȋn tipografia lui GasparSahratian și Tadeos Hamazaspian a apă -rut pentru prima oară tipărită „Car teaPrȋnzatei‟ (Djașoț). Aceasta este ȋntr-adevăr o ediție frumos tipărită și ele -gantă avȋnd o dimensiune conside ra -bilă (format 40x28cm), cu gravuri, cusplendide inițiale ornate, viniete șiornamente de anluminură. Din păcateexemplarul nostru este incomplet, ȋnloc de 1222 de pagini avȋnd numai 650,nu i s-a păstrat fila de titlu, dar, spredeosebire de celelalte exemplare, alnostru are toate ornamentele colorate

Iulie 2010 Ñ 18

Cartea Prînzatei (Djașoț), 1686 – Veneția

manual. Doritorii pot vedea oricȋndaceastă carte vizitȋnd Muzeul „Du -dian‟.

Cu „Cartea de Confesiuni‟(Ghirk­ Hostovanutianț) apărută ȋn1698, la Constantinopol, ȋn tipografialui Asdvadzadur Akuliaț Tașdeți, seȋncheie lista noastră de carte vechedin secolul XVII.

Edițiile tipografiei lui Voskanerau deseori transportate cu vasele dinEuropa la Smirna, de unde plecau pediverse căi în Armenia și în coloniilearmenești.

19 Ñ Iulie 2010

Iulie 2010 Ñ 20

Letrine ornate din „Cartea Prînzatei“ (Djașoț), 1686 – Veneția

21 Ñ Iulie 2010

În secolul XVIII s-a produs oimportantă deplasare spre răsărit a ac -tivității literare și tipografice arme nești,centrul de greutate al producției decarte mutȋndu-se din Europa Occiden -tală la Constantinopol, centre tipogra -fice apărȋnd apoi și la Ecimiațin, iardin a doua jumătate a veacului și ȋnRusia și India. Nu numai că s-a înmul -țit numărul tipografiilor armenești,dar a și crescut considerabil volumuleditorial. În acest secol numai la Con -stantinopol au apărut circa 300 de ti -tluri de carte armenească. Pȋnă la 1800ȋn nici un alt oraș nu mai apăruse unnumăr atȋt de mare de cărți armenești,pe locul doi aflȋndu-se Veneția cu 250de titluri. Acest lucru explică și de cevolumele tipărite la Constantinopol șiVeneția constituie cea mai mare partea colecției noastre de carte veche.

Tipografii. În acest secol aufuncționat nu meroase tipografii. Vomenumera ȋn continuare numai aceletipografii ȋn care au apărut cărțile dincolecția noastră. La Constantinopol,tipografiile lui Abgar Tohateți, Astva -dzadur Akuliaț Tașdeți, AstvadzadurKonstantnu pol seți, Astvadzadur Abu -cehți (a func ționat peste 150 de ani),tipografia Ara bianilor, ti pografiile luiParsegh și Hagop Se bastați, Ke vorkSarkisian, Krikor Marz vaneți, Ed ghearKăn te vanți, tipografiile Mair Tăbra -dun, Matteos Tăbir, „Sf. Eci miadzinși Sf. Sarkis‟, tipografia lui Sarkis și

Iulie 2010 Ñ 22

Mikaiel Se bastați și altele. În afară deCon stan tinopol, ȋn Imperiul Otoman,ȋn seco lul XVIII a existat activitatetipo gra fică și la Smirna, oraș cu onumeroasă colonie armeană.

Dintre cărțile tipărite la Veneția,ȋn colecția noastră se remarcă cele apă -rute ȋn tipografiile lui Nahapet Ghiul -nazar, Gaspar Sahratian și TadeosHamazaspian, tipografia San Lazaro,precum și ȋntr-o serie de tipografii străi -ne ce au tipărit carte armenească, cumau fost cele aparținȋnd lui Michelan geloBarboni, Antonio Bortoli, DemetrioTeodosiu, Pietro Valvaziani, GiovanniPiazzo, Stefano Orlando și alții.

Trebuie să amintim și tipogra -fiile de la Trieste și Viena aparținȋndCongregației Măhitariste, care au duso activitate remarcabilă mai ales dina doua jumătate a secolului XVIII. Deasemenea, știința și cultura au luat unmare avȋnt datorită unor oameni decultură și de litere ce au activat aici,ca M. Sebastați, M. Ceamcian, M.Avgherian, Gh. Ingigian, Gh. Alișan,K. Zarphanalian și alții.

Nu puține sȋnt și cărțile publi -cate la Moscova (tipografia Semina -rului Lazarian), Sankt Peterburg (tipo -grafia Gr. Haldarianț), Ierusalim (ti -pografia Surp Hagopianț Arakeloț),Smirna (tipo grafia Guliemlos Grifit)sau Sf. Ecimiațin (tipografia „Sf.Grigore Luminătorul‟).

Colecția bibliotecii cuprinde și

23 Ñ Iulie 2010

Iulie 2010 Ñ 24

un număr mai mic de cărți tipărite laMadras, Roma, Paris, Nor Nahicevan,Astrahan, chiar și ȋn Malta.

Avem și patru „Talismane‟ (ro -tu lus pe hȋrtie), tipărite ȋn 1709, 1713,1716 și 1731 (trei dintre ele, avînd or -na men tele colorate manual, se află ex -puse ȋn muzeu vezi­imaginile­din­pa­-ginile­22-24).

25 Ñ Iulie 2010

Începȋnd din secolul XIX, car -tea armeană ȋși schimbă cali tatea tipo -grafică datorită dezvol tării tehni cii dinnoile vremuri, ajungȋnd la un nivel fă -ră pre cedent, mai ales ȋn ceea ce pri -vește tehnica turnării literelor ti pogra -fice, diversificarea și ȋnno bilarea lite -relor. În această perioadă, ȋn paralel culucrările ȋn limba veche grapar, a cres -cut constant numărul cărților ȋn limbavorbită așharabar. Tot atunci, datorităcălugărilor măhitariști, au fost tipăritepentru prima oară opere ale autorilorarmeni antici și medievali ȋn colecțiispe ciale, ca „Autori aleși‟ (Ăntir­Ma­-tenaghirk) și „Literatura Înaintașilor‟(Matenagrutiun­Nah­niaț), traduceri aleclasi cilor literaturii univer sa le, precumși nume roase cărți adresate co piilor,volume ce ȋmbo gă țesc colecția noastră.

Activitatea tipo gra fică arme neas - că pe teri toriul României (Galați, Iași,Foc șani, București) a ȋnceput ȋn anii’80 ai se colului XIX, tipăriturile dinacea perioadă nefiind con siderate carteveche. Există ȋn să ȋn colecție o cartede rugă ciuni apă rută ȋn 1850 la Iași(vezi­imaginile­de­sus), ȋn tipografiaAramian, aceasta pu tȋnd fi con siderată„carte veche‟. Această carte nu seregăsește nici în cata loa gele biblio -grafice „Cartea armeană între 1801-1850“. Cu toate acestea, din ace leașicataloage reiese fap tul că la Iași, în1847, au fost tipărite două cărți dincare, din păcate, biblioteca noastră nudeține nici una. Aceste două tipăriturierau destinate copiilor.

Biblioteca deține un număr de circa600 de cărți tipărite ȋntre 1801 și 1850.

Teme. Colecþia de carte ve che a Bi blio te -

cii „Dudian“ atinge aproape toa te do me niile

culturii ºi ºtiinþei arme ne: religie, istorie, geo -

gra fie, fi lo zo fie, logi cã, gramaticã, lexico lo -

gie, fi lo logie, muzicã, ºtiinºe exacte, astro lo -

gie, medi cinã, cuprinde lucrãri de be letris -

ticã, dar ºi cule geri diverse, calendare etc.

27 Ñ Iulie 2010

Evanghelie, 1769, Constantinopol – copertă metalică

Cărți religioase. În această sec -țiune sȋnt adunate evanghelii, biblii,cărți de imnuri bisericești, psaltiri, cărțide rugăciune, liturghiere, cărți ale prȋn -zatei, ceasloave, exegeze și hagio gra -fii, lucrări apărute la diverse date, pu -blicate și reeditate ȋn numeroase tipo -grafii. Dintre exegeze pot fi amin tite„Exegeza Cȋntării Cȋntărilor lui Solo -mon‟ (Meknutiun­Erkoț­Erkuin­Soghov­-moni, 1789) a lui Grigor Nare kați (Gri -gore din Narek) și „Exegeza MariiLiturghii‟ (Meknutiun­Ahavor­Pata­-

rakin, 1790) și „Exegaza Ceaslo vului‟(Meknutiun­Jamakarkutian, 1795) deH. Argișeți, vasta lucra re în trei vo -lume „Exe geza celor pai spre zece epis -tole ale Fe ricitului Apostol Pavel‟(Meknutiun­Ceorek­ta­san­Tăgh­toț­Era­-neluin­Po­ghosi­Arakelo) de G. Ave -dikian, etc. Dintre hagiografii me rităamintite „Pa tristica‟ (Haranț­ Vark,1720-1723), lucrarea ȋn 12 volume„Viața Com pletă a Sfinților‟ (Lia­ka­-tar­ Vark­ Iev­ Vkaia­banu­tiun­ Srpoț,1810-1813) a lui M. Avgherian, pre -cum și o serie de lucrări dedicate vie țiiși activității Sfȋntului Grigore Lumi -nă torul (Surp­Grigor­Lusavorici), NersesȘnorhali, Hovhan Voskeberan și alții.

Iulie 2010 Ñ 28

„Psalmii lui David“ – 1786, Constantinopol

Cărțile cu caracter religios dincolecție sȋnt ȋn număr mare și pot de -veni subiect de studiu distinct pentruspecialiști.

Istorie, geografie. Printre celemai remarcabile exemple din acestedomenii sȋnt „Istoria Armenilor‟ (Pat­-mutiun­Haioț, 1784-1786) a lui M.Ceamcian (lucrare amplă ȋn trei volu -me, care pune bazele unui nou gen destudiu asupra istoriei armenilor, unulștiințific, bazat pe abundența surselorși faptelor), „Istoria‟ (Ghirk­Patmu­-tianț, 1669) lui Arakel Davrijeți, „Geo -grafia‟ (Așharațuiț, 1668) și „Etno ge -neza neamului lui Habet‟ (Azga­ba­-nutiun­ Tohmin­ Habetian, 1752) lui

Movses Horenați (Moise din Horen),„Istoria‟ (Patmaghirk) sau „IstoriaVartanienilor‟ (Patmutiun­Vartananț,1787) a lui Eghișe, „Istoria Armeni -lor‟ (Haioț­Patmutiun, 1792) a lui Gh.Parpeți, „Istoria‟ (Ghirk­Patmutianț,1787) lui Iosif Flavius, „Istoria Ieru -salimului‟ (Patmutiun­Ierusaghemi,1782) a lui Hovhannes Hanna, lucră -rile ȋn mai multe volume „Istoria ge -nerală, pe secole‟ (Ănthanur­Patmu­-tiun.­Darapatum) a lui Gh. Ingigian și„Geografia celor patru zări‟ (Așhar­-ha­grutiun­Ceoriț­Masanț) (1802-1806)a lui S. Akonț și Gh. Ingigian, „Istoriaȋmpăratului Ponțianos‟ (Ghirk­Pat­-mu­tian­Kaisern­Ponțianosi, 1792) șimulte alte lucrări.

29 Ñ Iulie 2010

„Liturghier“ – 1686, Veneția

„Biblia“ – 1666, Amsterdam

Limba armeană, gramatică, dicționare.

Mare parte din lucrările din acestdomeniu aparțin condeiului călugă ri -lor măhitariști. Cȋteva exem ple: „Dic -ționarul Limbii Armene‟ (BarghirkHaikazian­Lezvi, ȋn două volume) allui Măhitar Sebastați, „Gra matica Lim -bii Armene‟ (Kerakanu­tiun­ Haika­-zian­Lezvi) a lui M. Ceam cian, „Dic -ționar Armean‟ (Barghirk­Haioț) allui Eremia Me ghreți, „Gra matica Lim -bii Italiene‟ (Kerakanu­tiun­ItalakanLezvi) a lui H. Bozagian, precum și oserie de dicționare bi lingve sautrilingve, etc.

Științe exacte și medi cină.

Enumerăm numai cȋ teva titluri:„Medicina‟ (Băjășkutiun) de M. Res -ten, „Arta longevității‟ (Ar­vest­Erka­-raghețutian) de A. Po povici, „Știin -țele Naturii pe Scurt‟ (Hamarod­Bna­-kan­ Ghitutiun) de M. Sagha te lianț,„Aritmetica ȋn Două Volume‟ (Tva­-ba­nutiun­Herkus­Ghirs) de H. Agha -malianț, lucrarea „Culegere de Cu -noș tințe‟ (Cemaran­Ghiteliaț) de Mi -nas Băjășkian (care cuprinde infor -mații pe scurt din diverse domeniiștiințifice), etc.

Iulie 2010 Ñ 30

„Dicționarul limbii armene“, vol. 2 –

1769, Veneția

Filozofie și logică.

Această co lecția se remarcă maiales prin aceea că biblioteca dețineaproape toate cărțile publicate peaceastă temă. De exemplu, „CarteaDefinițiilor‟ (Ghirk­Sahmanaț, 1731)a lui Davit Anhaght, „RezolvareaDefinițiilor‟ (Luțmunk­Sahmanațn) alui Arakel Vartapet, „Logica‟ (Trama­-banutiun, 1794) lui Simeon Djugha -ieți, „Introducerea‟ (Nerațutiun, 1794)lui Porfir, „Rezol varea Introducerii luiPorfir‟ (Luț­munk­Nerațutian­Por­piu­-

ri) a lui Gri gor Tatevați, „Epistolăȋmpotriva lui Teopist‟ (Tught­ĂntdemTeopistia) a lui Boghos Daronați. Dupăcum am văzut, este vorba de lucrăriale filozo filor antici și me die vali atȋtarmeni, cȋt și străini. Călu gării Con gre -gației Mă hi ta riste au avut un rol deo -sebit de ȋnsemnat ȋn munca de tradu -cere a operelor filozofilor străini.

Desigur că nu ne putem opriasupra tuturor dome nii lor ce se regă -sesc ȋn volumele colec ției noastre decarte ve che, exemplele de mai susabordȋnd doar o parte din aceste teme.

31 Ñ Iulie 2010

Evanghelie, 1796, Constantinopol

Limba. Cea mai mare parte acărților armenești vechi este scrisă înarmeana veche, grapar, ȋn perioadamai tȋrzie făcȋndu-și loc și limba po pu -lară, aș­harabar. Colecția cuprinde șiun mic număr de cărți scrise ȋn limbaturcă, dar cu caractere armenești, cărțiȋn principal cu caracter religios și des -ti nate armenilor deveniți turcofoni. Existăși volume bilingve (armeană-latină,armeană-greacă, armeană-ita liană), ȋntimp ce cartea lui Nerses ȘnorhaliPre­ses­S.­Nier­sis­Cla­jensis­Armenio­-rum­Patriarchae­viginti­qua-tuor­lin­-guis­ edi­tas…­ Venetiis,­ in­ insula­ S.Lazari,­1823 (avînd pagina de titlul numai

în latină) este scrisă ȋn 24 de limbi(vezi­imaginea­de­mai­sus).

Autori. Edițiile de carte vechearme neas că au cuprins atȋt lucrărileautorilor armeni antici și medievali –ca Mov ses Horenați, Eznik, PavstosBiuzant, Grigor Tatevați, Grigor Na -re kați, Ner ses Șnorhali, Hovhan nesKonstant nu polseți, Măhitar Sebastați,Petros Ara gonați, Hakob Nalian, Ste -panos Akonț, Matteos Evdokați, Bagh -tasar Dăpir, Mikaiel Ceamcian, Ha -ceatur Erzru me ți –, cȋt și nume roaselucrări traduse ale autorilor străini –ca Iosif Flavius, Aristotel, Chiril dinAlexandria, Porfir, Esop, Seneca, Eu -sebius Panfilius și alții.

33 Ñ Iulie 2010

Iulie 2010 Ñ 34

Tehnica execuției artistice a căr -ții vechi armenești. Alcătuirea cărțilorapărute pȋnă la 1800 se remar că prin pa -gini de titlu și memoriale mai ȋncărcate,cu gravuri și ornamente bogate, cu letri neornate și ornamente de anluminură, faptce era carac te ristic manuscriselor ar me -nești, tradiția păstrȋn du-se și ȋn ca zul mo -delu lui cărților apărute ȋn această perioadă.

Asemenea cărți sȋnt liturghierele,cărțile prȋn zatei, sina xarele, unele cărți deimnuri biseri cești, unii psaltiri etc. Refe -rindu-ne ȋn special la gravuri, nu putemsă nu-l amintim pe Grigor Marzvaneți,cu noscut tipograf și desenator armeandin secolul XVIII, care a realizat nu me -roase ornamente tipografice, pre cum șiportrete gravate ȋn funcție de conținutulcărților pe care le tipărea, ilustrațiile saleavînd deja un anumit specific național(deși ornamentele tipografiei lui VoskanErevanți erau spe cific naționale, gravu ri leerau repro duceri după tablourile maeștri -lor eu ro peni). Prin aceasta, Marzvaneți adeschis o nouă pagină ȋn domeniul grafi -cii de carte armeană, volumele cu gra vu -ri realizate de el fiind conside rate adevă -rate bijuterii ale colecției noastre. Dintreacestea se remarcă ȋn mod deosebit primaediție a Sinaxa rului (1706), despre careMarzvaneți ȋnsuși spune ȋn memorialulcărții că a lucrat doisprezece ani fărăȋntrerupere la pregătirea pentru tipar. Înmemo ria lul cărților publicate de el, Marz -vaneți obișnuia să amintească numelelucră torilor din tipografie. Din neferi -

35 Ñ Iulie 2010

cire, exemplarul pe care ȋl deținem este in -complet la ȋnceput, ȋncepȋnd cu pa gina 460(cartea ȋntreagă are 951 de pagini).

Mulți gravori au rămas necu nos cuți,nesemnȋndu-și lucrările.

După 1800 apar schimbări ȋn alcătui -rea cărților: pagini de titlu sim plificate, me -moriale mai succinte, unele volume avȋndaspectul celor de astăzi.

Coperțile cărților vechi sȋnt, ȋn general,din piele, mare parte din ele cu ornamenteimprimate. Unele cărți și-au păstrat chiar co -perțile din perga ment. Iar cărțile avȋnd co -perți din metal sau cu elemente metalicesȋnt expuse ȋn muzeu. Dintre acestea dinurmă fac parte ȋn spe cial unele cărțile reli -gioa se, ca evangheliile sau moliftelnicele.Pagina de gardă a unor cărți vechi sȋnt pic -tate și colorate manual. Ca suport este folo -sită ȋn general hȋrtia medievală din bumbac.

Xilogravuri de Gr. Marzvaneți, din

cartea Sinaxar, 1706, Constantinopol

39 Ñ Iulie 2010

Despre starea de conservare a cărților.

Starea de conservare a cărțilorpoate fi apreciată ca fiind ȋn generalsatisfăcătoare. Este adevărat că, ȋndecursul timpului, o seamă de cărți și-au pierdut coperțile, filele de titlu șiultimele foi (unde se găseau, de regu -lă, memorialele) sau lipsesc diverseporțiuni din carte. Acestea sȋnt consi -

derate exemplare incomplete. Iar oparte din volume, din cauza umiditățiiridicate, au fost afectate de micoze, ȋntimp ce alte cărți, din cauza uscăciuniiextreme, s-au deshidratat, hȋrtia aces -tora devenind fragilă. Unele exempla -re poartă urmele lăsate de apă sauurme de la picăturile de ceară, dintreultimele făcȋnd parte ȋn special cărțilereligioase folosite ȋn trecut ȋn biserici.

De conservarea și restaurareaacestor cărți se ocupă o seamă despecialiști din București. Un anumitnumăr de cărți au fost deja restaurate,lucrările continuȋnd. Grație acestorlucrări de restaurare și numai respec -tȋnd toate normele privind conserva -rea putem prelungi viața cărților.

Evanghelia Prînzatei și Calendar

Bisericesc, 1786, Sankt Petersburg

Pagini de gardă

pictate de mînă

Iulie 2010 Ñ 40

Despre donatorii de carte.

Mare parte din cărțile aflate ȋncolecție provin din donații personale.Numeroase cărți poartă ex-libris-urisau mențiuni lăsate de donatori, mulțidintre aceștia fiind figuri cunoscuteale comunității armene. De exemplu,Gr. Buicliu (care se semna Băiklian) anotat pe fiecare carte că ȋn anul 1912a donat bibliotecii 128 de volume, men -ționȋndu-și și fosta funcție, și anume“fost judecător mem bru al Curții Su -preme‟ (vezi­imaginea­de­sus). Dintredona torii cunoscuți fac parte și arhie - Gr. Buicliu

Text pe carte donată de

Victoria Dudian

41 Ñ Iulie 2010

piscopul Husik Zohrabian, episco pulNerses Hudaverdian, Bibergian, Ka -priel Agemian, Ghevont Papazian, Mi -rahorian, preotul Gnel Mandalian, Zen -neian, preotul Nerses Arakelian, fami -lia Ferhat din Focșani, arhiman dritHovhannes Krikorian, preoții Ghe vontMikaielian, Ignatius Age mian, Igna -

tius Kilimian și alții. Alte cărțiau fost donate de unele orga -ni zații și in sti tuții, ca Uniuneade tineret „Raffi‟ din Silistrasau Patriarhia de la Ierusalim.

Uneori pe cărți se găsescși note scrise de mȋnă conți -nînd informații amănunțite: depildă, de la cine a fost cum -părat volumul, ȋn ce oraș, cuce sumă de bani, cine au fostcititorii, ȋn ce bise rică a fostfolosită cartea sau comentariidespre text și chiar reco man -dări. Deoarece este vorba des -pre colecția casei de CulturăArmeană „Dudian‟, să adu -cem exemplul unei cărți do -nate chiar de Victoria Dudian(Narek, „Car te de Rugăciuni‟,1826), care a lăsat următoareanotă: „Citește cu credință, tevei vindeca‟.

Paginile lipsă ale unor cărți in -complete au fost copiate de mȋnă pentruȋntregirea cărții, fără a mențio na ȋnsă cineeste autorul acestei strădanii nobile.

Astfel de amănunte reprezintădate importante despre istoria cărții și,de regulă, sȋnt menționate la rubricade observații.

„Citește­cu­credință,­te­vei­vindeca‟­–­Victoria Dudian

Iulie 2010 Ñ 42

Recent a demarat un proiectextrem de important legat de carteaveche. La inițiativa domnului VartanArakelian, membru ȋn Consiliul Epar -hial al Bisericii Armene din Bucu -rești, și a vicarului eparhial, pă rinteleEzras Bogdan, ȋntre Biblioteca Me -tropolitană din București și Con siliulEparhial a fost semnată o con venție,ȋn virtutea căreia Biblioteca Metro -politană realizează copierea di gi tală aȋntregii colecții de carte veche a Bi -bliotecii „Dudian‟, iar descrierea căr -ților și alcătuirea ba zei de date, atȋt ȋnro mână, cȋt și armeană, este reali zatăde semnatara acestui articol. După ȋn -cheierea proiectului, colecția noastrăde carte veche va putea fi gă sită pesite-ul Bibliotecii Metropo li tane(www.bmms.ro), unde cărțile vor pu -tea fi citite și studiate. Grație acestuiproiect, pe de o parte va fi asiguratăsiguranța cărților, iar de cealaltă partecolecția va fi mult mai accesibilăpublicului larg.

Pentru a duce la bun sfȋrșit pre -lu crarea fondului de carte veche alCa sei de Cultură Armeană, este pre vă -zută publicarea ȋn viitorul apropiat acatalogului bibliografic al colecției,cu scopul de a face cunoscută aceastăvaloroasă colecție atȋt comunitățiiarmene, cȋt și mediilor culturale dinRomânia. De asemenea, credem căaceasta va ȋnlesni considerabil munca

specialiștilor ce ȋn viitor vor veni săne ȋnlocuiască.

Catalogul nostru va fi trimis șila secția de carte veche a BiblioteciiNaționale de la Erevan, care pregă -tește publicarea unei noi ediții, adău -gite, a marelui catalog general decarte veche armeană, ȋn care se varegăsi și colecția noastră.

Arhie piscopul Husik Zohrabian

43 Ñ Iulie 2010

În anul 2012 se ȋmplinesc 500de ani de la apariția tiparuluiarme nesc. Cu secole ȋn urmă,

ȋntȋmpinȋnd uriașe greutăți,ȋnaintașii noștri au ȋnființat prima

tipografie armenească pe pămîntstrăin, au tipărit prima carte ȋnlimba armeană, veacuri la rȋndreușind să multiplice numărul

tipografiilor și al cărțilorarmenești, lăsȋndu-ne o

inestimabilă moștenire spirituală.Astăzi le aducem un omagiu,

făcȋnd pe cȋt posibil cunoscutăcolecția noastră – parte a acestei

valoroase moșteniri – atȋt ȋn țară,cȋt și ȋn străinătate.

În memorialele manuscriselorși ale cărților tipărite, ȋnaintașiine-au lăsat un ȋndemn sacru: să

păstrăm și să apărăm cu orice prețcartea armenească și să o

transmitem generațiilor viitoare.Vom urma și noi acest ȋndemn,

făcȋndu-ne datoria.

ARSHALUYS PARONYANMuzeograf și Bibliograf alCasei de Cultură Armeană

„Dudian‟

Reproduceri realizate de

Mihai Gheorghiu și după scanările

realizate de Biblioteca Metropolitană

Coperta IV: Evanghelie, 1796, Constantinopol