substante, pericole, masuri

SUBSTANTE .PERICOLE. MASURI Editata sub ingrijirea col.ing. Pompiliu Balulescu editia 1972 Cuprins: Introducere Notiuni generale despre aprecierea pericolului de incendiu al substantelor si materialelor combustibile Indicii pericolului de incendiu al substantelor si materialelor. Domeniul lor de intrebuintare Mijloace de stingere Substante si materiale combustibile 1. Accelerator de vulcanizare 2. Acetal 3. Acetaldehida 4. Acetaldol 5. Acetat de amil 6. Acetat de benzil 7. Acetatul de butil 8. Acetat de celosolv 9. Acetat de celuloza 10. Acetat de etil 11. Acetat de izopropenil 12. Acetat de izopropil 13. Acetat de metil 14. Acetat de metilglicol 15. Acetat de polivinil 16. Acetat de propil 17. Acetat de vinil 18. Acetilacetona 19. Acetilena 20. Acetofenona 21. Acetona 22. Acetonilacetona 23. Acetonicianhidrina 24. Acetanilida 25. Acetonitril 26. Acid abietic 27. Acid acetic 28. Acid acrilic 29. Acid adipic 30. Acizi alifatici sintetici 31. Acizi alifatici sintetici 32. Acizi alifatici sintetici 33. Acid azotic 34. Acid benzoic 35. Acid butiric 36. Acid caprilic 37. Acid caprinic 38. Acid capronic 39. Acid o-clorbenzoic 40. Acid clorhidric 41. Acid clorhidric 42. Acid clorsulfonic 43. Acid cianhidric 44. Acid 2,4-diclorfenoxiacetic pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. 14 15 15 19 20 20 20 21 21 21 21 22 22 22 22 22 22 23 23 23 23 23 24 24 24 24 25 25 25 25 25 25 26 26 26 26 26 27 27 27 27 27 28 28 28 28 28 29 29

45. Acid emantic 46. Acid fenilacetic 47. Acid fluorhidric 48. Acid formic 49. Acid fumaric 50. Acid izovalerianic 51. Acid maleic 52. Acid metacrilic 53. Acid monocloracetic 54. Acid p nitrobenzoic 55. Acid oleic 56. Acid oxalic 57. Acid peracetic 58. Acid percloric 59. Acid picric 60. Acid propionic 61. Acid salicilic 62. Acid sorbic 63. Acid stearic 64. Acid sulfanilic 65. Acid sulfuric 66. Acid telurhidric 67. Acid tiodivalerianic 68. Acid tricloracetic 69. Acid valerianic 70. Acrilat de butil 71. Acrilat de etil 72. Acrilat de metil 73. Acrilonitril 74. Acroleina 75. Adeziv perclorvinilic 76. Alcool acetopropilic 77. Alcooli alifatici primari 78. Alcooli alifatici primari bruti 79. Alcool alilic 80. Alcool amilic 81. Alcool n-amilic 82. Alcool benzilic 83. Alcool n-butilic 84. Alcool butilic tertiar 85. Alcool cetilic 86. Alcool cinamic 87. Alcool n-decilic 88. Alcool etilic (etanol) 89. Alcool etilhexilic 90. Alcool feniletilic 91. Alcool furfurilic 92. Alcool n-heptilic 93. Alcool n- hexilic 94. Alcool izoamilic primar 95. Alcool izoamilic secundar 96. Alcool izobutilic 97. Alcool izopropilic 98. Alcool metilic 99. Alcool nonilic

pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag.

29 29 29 29 30 30 30 30 30 31 31 31 31 31 31 32 32 32 32 32 32 33 33 33 33 33 33 33 34 34 34 34 34 35 35 35 35 35 35 36 36 36 36 36 36 37 37 37 37 37 37 37 38 38 38

100. Alcool n-octilic 101. Alcool 3,5 di- tert butil 4 0xibenzelic 102. Alcool polivinilic 103. Alcool n-propilic 104. Alcool 2,2,3,3 tetrafluorpropilic 105. Albastru de metilen 106. Alchilbenzen 107.Aldehida n-butirica 108. Aldehida caprinica 109. Aldehida capronica 110. Aldehida crotonica 111. Aldehida salicilica 112. Alilamina 113. Aluminiu 114. Amestecuri de amoniac hidrogen 115. Amidon 116. Amilena 117. Amine alifatice 118. o, m, p, - Aminoanisol 119. Amoniac 120. Anhidrida acetica 121. Anhidrida ftalica 122. Anhidrida maleica 123. Anhidrida octadecenilsuccinica 124. Anilina 125. Anisol 126. Antracen 127. Amtrachinona 128. Antracit 129. Ape amoniacale 130. Apa oxigenata 131. Argon 132. Azot 133. Azotat de amoniu 134. Azotat de potasiu 135. Azotat de sodiu 136. Azotat de vinil 137. Azotura de amoniu 138. Azotura cuproasa 139. Azotura mercuroasa 140. Azotura de sodiu 141. Aviaachilat 142. Bariu 143. Bentol 144. Benzaldehida 145. Benzn 146. Benzidina 147. Benzine 148. Benzoat de butil 149. Benzoat de etil 150. Beriliu 151. Bioxidul de azot 152. Boxid de carbon 153. Bioxid de clor 154. Bioxid de sulf


38 38 38 39 39 39 39 39 39 39 39 40 40 40 40 41 41 41 41 41 42 42 42 42 43 43 43 43 43 43 44 44 44 44 45 45 45 45 45 45 46 46 46 46 46 46 46 46 47 47 47 47 47 48 48

155. Bitum 156. Brom 157. Brom 158. Brom trifluoretan 159. Brobtrifluormetan 160. Bromacetilena 161. Bromacetona 162. Bromacetopropilacetat 163. Bromalchili 164. Brombenzen 165. 4 brombutena -1 166. 4 Bromxilen 167. Bromura de alil 168. Bromura de amil 169. Bromura de n-butil 170. Bromura de etil 171. Bromura de etilea 172. Bromura de heptil 173. Bromura de hexil 174. Bromura de metil 175. Bromura de metilen 176. Bromura de propilena 177. Bronz 178. Bumbac 179. Butadiena 180. Butadienbenzen 181. Butan 182. Butena 183. Butilamina 184. Butilbenzen 185. Butilglicol 186. 1,2 Butilenglicol 187. n-Butil-litiu 188. 2-Tert-Butil-4-Metilfenol 189. Butindiol 190. Calciu 191. Camfor 192. Caprolactama 193. Capron 195. Carbin 196. Carbonil de nichel 197. Carbura de calciu 198. Carbune brun 199. Cardiazol 200. Carton ondulat 201. Cauciuc Butadien 202. Cauciuc Butadien-stirenic 203. Cauciuc cloroprenic 204. Cauciuc izoprenic 205. Cauciuc natural 206. Ceara montana 207. Celofan 208. Celosolv 209. Celuloid 210. Cesiu


48 48 48 49 49 49 49 49 49 49 49 49 49 50 50 50 50 50 50 50 51 51 51 51 51 52 52 52 52 52 53 53 53 53 53 53 54 54 54 54 54 54 55 55 55 55 55 56 56 56 56 56 56 56 57

211. Cetena 212. Chinol 213. Chlorex 214. -Cianetiltriclorsilan 215. Cianguandina 216. Cianamida de calciu 217. Cianogen 218. Cianurat de melamina 219. Cianura de benzil 220. Cianura de calciu 221. Cianura de potasiu 222. Cianura de sodiu 223. Ciclobarbital 224. Ciclohexan 225. Ciclohexanol 226. Ciclohexanona 228. Ciclohexilamina 229. Ciclopropan 230. Citral 231. Citronelal 232. Clor 233. Cloral 234. m Cloranilina 235. p Cloranilina 236. Clorat de amoniu 237. Clorat de bariu 238. Clorat de biominica 239. Clorat de potasiu 240. Clorat de sodiu 241. Clorat de zinc 242. Clorbenzen 243. Clorcarbonat de izopropil 244. 2-Cloretanol 245. Clorfenildimetiluree 246. Clorhidrat de anilina 247. Clorit de sodiu 248. Clornitrobenzen 249. Cloroform 251. Cloroformiat de metil 252. Cloropren 253. Clorpropiltrietoxisilan 255. p Clortoluen 256. Clorura de acetil 258. Clorura de n-amil 259. Clorura de amoniu 260. Clorura de bariu 261. Clorura de benzil 262. Clorura de butil 263. Clorura de dietilaluminiu 264. Clorura diizobutilaluminiu 265. Clorura de etil 266. Clorura de hexil 267. Clorura de izobutil 268. Clorura de metil 269. Clorura de metilen


57 57 57 57 58 58 58 58 58 58 58 59 59 59 59 59 60 60 60 60 60 61 61 61 61 61 61 61 62 62 62 62 63 63 63 63 63 63 64 64 64 64 64 64 65 65 65 65 65 65 65 66 66 66 66

270. Clorura de p-Metoxibenzen 271. Clorura de n-nitrobenzoil 273. Clorura de propenil 274. Colrura de n-Propil 275. Clorura de sulf 276. Clorura de tionil 277. Clorura de vinir 278. Clorura de viniliden 279. Colodiu 280. Clorofoniu 281. Coloxilina 282. Coloranti 283. Colorant organic albastru solubil in acetona 284. Colorant organic albastru - negru solubil in acetona 285. Colorant organic activ galben 286. Colorant organic activ galben auriu 287. Colorant organic activ violet 288. Colorant organic cafeniu solubil in acetona 289. Colorant organic dispers galben poliesteric 290. Colorant organic rosu solubil in acetona 291. Combustibil Diesel 292. Compsi organolitici 293. Copolimerul nitrilului acrilic cu metacrilamid 294. Copolimerii stirenului 295. Crezoli 296. Decaboran 297. Decalina 298. n-Decan 299. Dermatina 300. Dextrina 301. Diacetilena 302. Diacetonalcool 303. Dialchil 304. Dianisidina 305. Dibenzoat de calciu 306. Diboran 307. 1,2 dibrom 1,1 difluoretan 308. 1,2 dibromtetrafluoretan 309. 1,2 Dibrom 1,1,2 Trifluorcloretan 310. 1,1 Dibrom 2,2,2 Trifluoretan 311. 1,2 Dibrom 3,3,3 Trifluorpropan 312. Dibutiletanolamina 313. Dicetena 314. Dicloranilina 315. o Diclorbenzen 316. 1,4-Diclorbutan 317. 2,4 Dicolorbutena 318. Dicloretan 319. 1,2 Docloretilena 320. Diclorfenildimetiluree 321. 2,4 Diclorfenol 322. 2,4 Diclorfenolat de sodiu. 324. 1,1 Diclor 1 Fluoretan 325. Diclorfluormetan 327. 1,2 Dicloroctofluorciclohexena


66 67 67 67 67 67 67 68 68 68 68 68 68 68 68 68 69 69 69 69 69 69 69 69 69 70 70 70 70 70 70 71 71 71 71 71 71 71 71 71 72 72 72 72 72 72 72 72 73 73 73 73 73 73 73

328. 2,3 Diclorpentan 329. 1,2 Diclopropan 330. 1,2 Diclortetrafluoretan 331. 1,2 Diclor 1,1,2 Trifluoretan 332. Dicloruree 333. Dietanolamina 334. Dietoladipfluorat 335. Dietilamina 336. Dietilaminoetanol 337. Dietilanilina 338. Dietilbenzen 340. Dietilcetona 341. Dietoldiclorsilan 342. Dietilenglicol 343. Dietilentriamina 344. Dietilftalat 345. Dietilglutarforat 346. Dietilocarbamida 347. Dietiloxalat 348. Dietilsulfat 349. Dietil-zinc 350. Difenil 351. Difenilamina 352. Difenilenpropan 353. Difenilguanidina 354. Difenilmetan 355. Difeniloxid 356. 1,1 Diflour 1 Cloretan 357. Diflourclormetan 358. Difluordiclormetan 359. 1,1 Difluoretilena 360. 1,2 Difluortetracloretan 361. 1,1 Diflour 1 2,2 Tricloreten 362. Diformiat de etilenglicol 363. Dilitiunaftalina 364. Diizocianat de Hexametilen 365. Diizocianat de 2,4 Toludien 366. Diizopropil 367. Diizopropilamina 368. Dimetilamina 369. Dimetilanilina 370. Diemetildiclorsilan 371. 4,4 Dimetildioxan 372. Dimetildisilan 373. Dimetiletanolamina 374. Dimetileter 375. Dimetilformamida 376. Dimetilpentan 377. Dimetilsulfat 378. Dimetilsulfura 379. Dinamita I 380. 2,4 Dinitroanilina 381. o Dinitrobenzen 382. 2,4 Dinitro 1 Clorbenzen 383. 2,4 Dinitrofenol


73 74 74 74 74 74 74 74 74 74 75 75 75 75 75 75 75 76 76 76 76 76 76 76 76 77 77 77 77 77 77 77 77 77 77 77 77 78 78 78 78 78 78 78 78 79 79 79 79 79 79 79 79 80 80

384. Dinitroglicerina 385. Dinitronaftalina 386. 4,6 Dinitro o Creozol 387. 3,5 Dinitro - o-Xilen 388. 2,4 Dinitrotoluen 389. 2,4 Dioxibenzenzofenona 390. Di-o-Tolilguanidina 391. Dioxan 392. Dioxalan 1,3 393. Dipropilcetona 394. Disilan 395. Ditolimetan 396. n Dodecan 397. Emailuri 398. -Epiclorhidrina 399. Ester acetilacetic 400. Ester acetoheptilic 401. Ester acetohexilinc 402. Ester acetoizoamilic 403. Ester acetolinalic 404. Ester acetononilic 405. Ester acetooctilic 406. Ester Acetoterpinilic 407. Ester Benzil Acetoetilic 408. Ester butiletilic 409. Ester butilic al acidului 2,4 diclorfenoxiacetic 410. Ester butiretilic 411. Ester Ciclohexilidencianacetic 412. Ester dietiloxalic 413. Esterdietilsuccinic 414. Ester etilbenzilic 415. Ester etilnaftilic 416. Ester fenoxiacetoetilic 417. Ester heptilbutiric 418. Ester hexilbutiric 419. Ester izoamilbutilic 420. Ester izovalerianoetilic 421. Ester izoalerianoizoamilic 422. Ester lactobutilic 423. Ester lactoetilic 424. Ester malonic 425. Ester metiliciclohexenilcianacetic 426. Ester nitatoetilic 427. Ester nitritoetilic 429. Ester propionvinilic 430. Ester saliciletilic 431. Ester trans-cianetilic 432. Esterul trietilic al acidului ortopropinic 433. Ester , , Trifluor cloretilic 434. Ester , , Trifluor Cloretil-metilic 435. Ester vinilbutiric 436. Ester viniletilic 437. Etan 438. Etanolamina 439. Eter amilic


80 80 80 80 80 81 81 81 81 81 81 81 81 81 82 82 82 82 82 82 82 82 82 83 83 83 83 83 83 83 83 83 84 84 84 84 84 84 84 84 84 85 85 85 85 85 85 85 85 86 86 86 86 86 86

440. Eter butilvinilic 441. Eter dibutilic 442. Eter difenilic 443. Eter etilic 444. Eter heptilic 445. Eter metiletilic 446. Eter metil n Propilic 447. Eter p-Metoxibenzoilacetetilic 448. Eter octilic 449. Eter de pertrol 450. Eter propilic 451. Eter vinilic 452. Etilamina 453. Etilanilina 454. Etilat de sodiu 455. Etilbenzen 456. Etilceluloza 457. Etildiclorsilan 458. Etildiciclorsilan 459. Etildiciclorsilan 460. Etilenclorhidrina 461. Etilendiamina 462. Etilenglicol 463. Etilmercaptan 464. Etilenimina 465. Etilenoxid 466. -Etoxipropionitril 467. Faina de lemn 468. Faina de pluta. 469. Fenantren 470. p-Fenetidina 471. Fenilcarbonat de izopropil 472. Fenildiclorsilan 473. p-Fenilendiamina 474. N,N m Fenilendimaleimida 475. Fenilhidrazina 476. 1 Fenil 3 Metilpirazolona 5 477. Feniltriclorsilan 478. Fenol 479. Fenolanolamina 480. Ferosiliciu 481. Fibra de vascoza 482. Film de cinematograf pe baza de nitroceluloza 483. Fluor 484. Formaldehida 485. Formalina (formol) tehnica 486. Formamida 487. Formiat de amil 488. Formiar de butil 489. Formiat de etil 490. Formiat de heptil 491. Formiar de hexil 492. Formiat de izoamil 493. Formiat de izobutil 494. Formiar de izopropil


86 86 87 87 87 87 87 88 88 88 88 88 88 88 89 89 89 89 89 89 90 90 90 90 91 91 91 91 91 92 92 92 92 92 92 92 92 93 93 93 93 93 93 94 94 94 94 95 95 95 95 95 95 95 96

495. Firmiat de metil 496. Formiat de nonil 497. Formiat de octil 498. Formiat de propil 499. Fosfamida 500. Fosfina 501. Fosfor alb 502. Fosfor rosu 503. Fosfura de calciu 504. Fosgen 505. Ftalat de dibutil 506. Fulminat de argint 507. Fulminat de mercur 508. Furacilina 509. Furadoina 510. Furan 511. Furazolidona 512. Furfurol 513. Galalit 514. Gaz de apa 515. Gaz de cocserie 516. Gaz de generator 517. Gaze petroliere lichefiata 518. Gazolina 519. Glicerina 520. Glucoza 521. Griseofulvina 522. Guaiacol 523. Gudron 524. Gudron Acid 525. n-Heptan 526. n-Hexan 527. Hexaclorbenzen 528. Hexaclorbutadiena 529. Hexaclorciclopentadiena 530. Hexafluorbenzen 531. Hexafluorpropena 532. Hexametiliclo-trisilazan 533. Hexametilendiamina 534. Hexametilendiizocianat 535. Hexametil-disilozan 536. Hexenal 537. Hexanona 538. Hexogen 539. Hidrazina 540. Hidrazina hidrat 541. Hidrazina sulfat 542. Hidrazodicarbonamida 543. Hidrazonitrilul acidului izooleic 544. Hidrochinona 545. Hidrogen 546. Hidrogen stibiat 547. Hidrogen sulfurat 548. Hidroperoxid de butil 549. Hidroperoxid de cumen


96 96 96 96 96 96 97 97 97 97 97 98 98 98 98 98 98 98 99 99 99 99 99 100 100 100 100 100 101 101 101 101 102 102 102 102 102 102 102 103 103 103 103 103 104 104 104 104 104 105 105 105 105 106 106

550. Hidrosulfir de sodiu 551. Hidroxid de potasiu 552. Hidroxid de sodiu 553. Hidroxilamina 554. Hidrura de litiu 555. Hidrura de litiu si aluminiu 556. Hipoclorit de calciu 557. Hipolcorit de sodiu 558. Hartie 559. Hartie fotografica 560. Hartie ignifuga 561, Indulina 562. Iodfluormetan 563. Iodura de amil 564. Iodura de butil 565. Iodura de heptil 566. Iodura de hexil 567. Ionona 568. Izopropilamina 569. Izopropilclorcarbonat 570. Izopropilfenilcarbamat 571. Izobutan 572. Izobutilamina 573. Izobutilena 574. Izoforona (1,1,3-Trimetilciclohexen (3)-ona-(5) 575. Izoheptan 576. Izooctan 577. Izopentan 578. Izopren 579. Izopropenilacetilena 580. Izopropilacetilena 581. Izopropilbenzen 582. Lactat de butil 583. Lactat de etil 584. Lacuri 585. Lanolina 586. Lignina 587. Ligroina 588. Linalol 589. Linoleat de mangan 590. Linoleum pe baza de cauciuc. 591. Linoleum pe baza de PVC 592. Linoleum pe baza de ulei 593. Litiu 594. Luminal 595. Magneziu 596. Mangal. 597. Melamina 598. Mercaptoimidazolin 599. Metracrilat de metil 600. Metan 601. Metaxon 602. Metilal 603. Metilamine 604. Metilat de sodiu


106 106 107 107 107 107 107 108 108 108 108 108 108 108 109 109 109 109 109 109 110 110 110 110 111 111 111 111 112 112 112 112 112 113 113 113 113 114 114 114 114 114 114 114 115 115 115 116 116 116 116 116 117 117 117

605. Metilceluloza 606. Metil Cianetil-diclorsilan 607. Metilcoclohexan 608. Metilciclohexanol 609. 1-Metilciclohexena 610. 2-metil-2-clorbutan 611. Metilclorfenildiclorsilan 612. 2-metil-1-clorpropena 613. Metil (Diclorfenil) Diclorsilan 614. Metildiclorsilan 615. Metildifenilclorsilan 616. Metildioxan 617. Metiletilcetona 618. Metileileter 619. Metilfenilcarbinol 620. Metilfenildiclorsilan 621. Metilfeniluretan 622. Metilfuran 623. Metilheptilcetona 624. Metilhexilcetona 625. Metilizobutilcetona 626. 4-metil-4-nitro 627. Metiloctilcetona 628. 4-metil-5--oxietiltiazol 629. 2-metilpentan 630. n-Metilpirol 631. Metilpropilcetona 632. Metilstearilamina 633. -Metilstiren 634. Metilstirendiclorsilan 635. Metiltienildiclorsilan 636. Metiltriclorsilan 637. Metiltrietoxisilan 638. Metiltrifluorpropildiclorsilan 639. Metilendecilcetona 640. Metilvinildiclorsilan 641. Metol 642. Microporos 643. Mobilterm 644. Monoclorbenzen 645. Monoclormetiltriclorsilan 646. Monoclorura de sulf 647. Morfolina 648. Motorina 649. Motorina de cracare 650. Naftalina 651. -Naftalamina 652. -Naftilamina 653. 1-Naftilclorcarbonat 654. - Naftol 655. Negru de fum 656. Neohexan 657. Neon 658. Neopentan 659. Nichel Raney


117 117 118 118 118 118 118 118 119 119 119 119 119 119 120 120 120 120 120 120 121 121 121 121 121 122 122 122 122 122 122 123 123 123 123 123 123 124 124 124 124 124 124 125 125 125 125 126 127 127 127 127 127 127 128

660. Nicotina 661. Nigrozine 662. Nistatina 663. Nitrat de etil 664. Nitrat de metil 665. Nitril acetic 666. Nitroanilina 667. Nitrobenzen 668. Nitroceluloza 669. Nitroetan 670. Nitroglicerina 671. Nitrolacuri 672. Nitrometan 673. 1-nitroprpan 674. 2-nitropropan 675. Nitro n Toluensulfoortoanizida 676. Nitroxilen 677. Nonan 678. Noniltriclorsilan 679. Octafluorciclobutan 680. n-Octan 681. Octena-1 682. Octilamina 683. p-(Tert-octil)-Fenol 684. Omefina 685. Oxicarbamat 686. Oxid de calciu 687. Oxid de carbon 688. Oxid de clor 689. Oxid de etilena 690. Oxid de mesitil 691. Oxid de p-Nitrostiren 692. Oxid de propulena 693. o-Oxidifenil 694. Oxifentiazina 695. Oxigen 696. Oxima Ciclohexanonei 697. 2-(2-oxi-5-metilfenil) Benzotriazol 698. Oxisulfura de carbon 699. Ozon 700. Para-aldehida 701. Parafina 702. Paration 703. Pacura 704. Pentaeritrita 705. Pentafluorclorbenzen 707. Pentafluordietiltrifluormetilamina 708. n-Pentan 709. Pentasulfura de fosfor 710. Pentasulfura de stibiu 711. Peracetat de butil 713. Perclorat de amoniu 714. Perclorat de magneziu 715. Perclorat de potasiu

pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag.

128 128 128 128 128 129 129 129 129 129 129 129 129 130 130 130 130 131 131 131 131 131 131 131 132 132 132 132 132 133 133 133 133 134 134 134 134 134 135 135 135 135 136 136 136 136 136 136 137 137 137 137 137 138

716. Perclorat de sodiu 717. Perfluorciclohexilditrifluor-metilamina 719. Perfluortrietilamina 720. Permanganat de potasiu 721. Peroxid de acetil 722. Peroxid de bariu 723. Peroxid de benzoil 724. Peroxid de tert-butil 725. Peroxid de tert-butilbenzoil 726. Peroxid de lauroil 727. Peroxid de metiletilcetona 728. Peroxid de potasiu 729. Peroxid de sodiu 730. Peroxid de strontiu 731. Persulfat de potasiu 732. Petrol 733. Petrolatum 734. Pigmenti 735. Piperazina hexahidrat 736. Piperidina 737. Piramidon 738. Piretru 739. Piridina 740. Pirita 741. Poliacetat de vinil 742. Poliacrilonitril 743. Polialchilbenzen 744. Poliamide 745. Policlorura de vinil 746. Polietilena 757. Poliformaldehida 748. Poliizobutilena 749. Polimetacrilat de metic 750. Polimixine 751. Polipropilena 752. Polisiloxani 753. Polistiren 754. Polivinilacetali 755. Polivinilbutirali-furfurali 756. Polivinilformali 757. Porofor 758. Potasiu 759. Propan 760. 1,3-Propandiamina 761. Propazina 762. Propilamina 763. Propionat de nonil 764. Propilenclorhidrina 765. Propilenglicol 766. Propionat de amil 767. Propionat de butil 768. Propionat de nonil 769. Proprionat de propil

pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag.

138 138 138 138 138 139 139 139 140 140 140 141 141 141 141 141 142 142 142 142 143 143 143 143 143 144 144 144 144 144 145 145 145 145 145 146 146 146 146 146 147 147 147 148 148 148 148 148 149 149 149 149 149

770. Propinura de mercur 771. Protoxid de azot 772. Pseudobutilena 773. Rasini de conifere 774. Rasini de cumarona 775. Rasini fenol-formaldehidice 776. Rezorcina 777. Rubidiu 778. Salicilat de amil 779. Salicilat de metil 780. Sapun praf 781. Sevin 782. Silan 783. Siliciura de magneziu 784. Sodiu 785. Spume de poliuretani 786. Stearat de amil 787. Stearat de calciu 788. Stearat de metil 789. Stearat de zinc 790. Stiren 791. Strontiu 792. Sulf 793. Sulfadimesina 794. Sulfat de dimetil 795. Sulfocinat de plumb 796. Sulfoclorura de metilfeniluretan 797. Sulfol 798. Sulfura de carbon 799. Sulfura de dimetil 800. Sulfura de fosfor 801. Sulfura de bis-(2--METILBENZIL 4-METILFENOL) 802. Sulfura de bis-(2-METIL-4-OXI-5-TERT-BUTIL-FENIL) 803. Sulfura de potasiu 804. Sulfura de sodiu 805. Sulgina 806. Teofilina 807. Tetraftalat de dimetil 808. Tereftalat de monometil 809. Tetraciclina 810. Tetracloretilena 811. Tricloretilena 812. 1,1,1,7-Tetraclorheptan 813. 1,1,1,5-Tetraclorpentan 814. 1,1,1,3-Tetraclorpentan 815. Tetraclorura de carbon 816. Tetradecan 817. Tetraetilplumb 818. Tetraetoxisilan 819. Tetrafluormetan 820. Tetrahidrofuran 821. Tetralina 822. Tetraoxid de azot


149 149 150 150 150 150 150 150 151 151 151 151 151 152 152 152 152 152 153 153 153 153 153 154 154 154 154 154 154 155 155 155 155 156 156 156 156 156 156 157 157 157 157 157 157 158 158 158 158 158 159 159 159

823. Tetril 824. Textolit 825. Terpineol 826. 2,2-Tio-bis-(4-METIL-6-TERT-BUTILFENOL) 827. Titan 828. Tiuram 829. Toluen 830. Toluidina 831. Toluilen-2,4-Diizocianat 832. Triamilamina 833. Trimetilamina 834. Tributilamina 835. Tricloracetat de sodiu 836. 1,2,4-Triclorbenzen 837. 1,1,2-Triclor-2-Fluoretan 838. Triclorpropena 839. Triclorsilan 840. Triclorura de fosfor 841. Tricrezilfosfat 842. Trietanolamina 843. Trietilaluminiu 844. Trietilamina 845. Trietoxibutan 1,1,3 846. Trietoxisilan 847. Trifluorcloretilena 848. 1,1,1-Trifluor-3-Clorpropan 849. 1,1,1-Trifluoretan 850. 2,2,2-Trifluoretanol 851. Trifluoretilamina 852. Trifluoretilena 853. 3,3,3-Trifluorpropena 854. Tert-3,3,3-Trifluorpropilclorsilan 855. Tert-3,3,3-Trifluorpropilsilan 856. Trifluortoulen 857. 1,1,1-Trifluortricloreta 858. 1,1,1-Trifluor-3,3,3-Triclorpropan 859. Trifluorura de fosfor 860. Triizobutilaluminiu 861. Trimetilclorsilan 862. Trimetoxiboroxan 863. Trinitrobenzen 864. Trinitrolouen 865. Trioxid de crom 866. Turba 867. Tesatura cauciucata 868. Tesatura lacuita 869. Titei 870 Ulei de terebentina 871. Uleiuri minerale 872. Ulei purtator de caldura 873. Uleiuri vegetale 874. Unsori consistente 875. Uraniu


159 159 160 160 160 160 160 161 161 161 161 161 162 162 162 162 162 162 162 163 163 163 163 163 163 164 164 164 164 164 164 164 164 165 165 165 165 165 165 165 165 166 166 166 166 166 167 167 167 168 168 168 168

876. Uree (carbamida) 877. Urotropina 878. Vinilacetilena 879. Vinilciclohexena 880. Xileni 881. Xilidina 882. White-spirit 883. Zahar de sfecla 884. Zinc 885. Zirconiu

pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag. pag.

169 169 169 169 169 170 170 170 170 171

Introducere In numeroase ramuri industriale activitatea de prevenire si stingere a incendiilor nu se poate desfasura fara a cunoaste cu precizie pericolul de explozie si de incendiu al substantelor si materialeleor folosite in procesele tehnologice. Acest pericol depinde in esenta de caracterisicile substantelor si materialelor. Astazi, cand in tara noastra industria chimica, industria petroliera sunt in plina dezvoltare, cand se fabrica, se transporta si se manipuleaza zeci si sute de substante inflamabile si combustibile este absolut necesar sa se cunoasca cat mai multe din caracteristicile acestor substante pentru ca intr-adevar activitatea pompierilor, a activistilor de paza contra incendiilor sa se desfasoare nu in baza ruinei, ci a unei munci cu adevarat stiintifice. Cunoasterea caracteristicilor substantelor si materialelor combustibile, nu numai ca ajuta la stabilirea pericolelor de explozie si de incendiu ci constituie indici de baza pentru elaborarea masurilor de prevenire a incendiilor, cat si in alegerea celor mai adecvati agenti stingatori. Plecand de la necesitatile de completare a unui gol in literatura de specialitate, avand ca ghid unele realizari din tara si strainatate in domeniul lucrarilor de sinteza-indrumare, s-a trecut la elaborarea acestui indrumator cu caracter practic. In elaborarea lucrarii s-a avut in vedere ca ea sa cuprinda cat mai multe substante si materiale folosite in principalele ramuri industriale, in special in industria chimica, industria petroliera si industria usoara. In acest scop au fost selectate un numar de 885 substante si materiale, pentru majoritatea prezentandu-se cat se poate de succint, in domeiul de utilizare care determina pericolul de incendiu si explozie al substantelor si materialelor respective si anume: densitatea, punctul de fierbere, punctul de topire, temperatura de inflamabilitate, limitele de explozie, iar pentru unele substante energia de aprindere, presiunea de explozie si viteza de ardere. Cateva dintre aceste caracteristici, pentru un numar restrans de substante, sunt cuprinse in diverse lucrari de specialitate pana in prezent. In schimb, influenta unor caracteristici, ca de exemplu punctul de fierbere ori punctul de topire, la stabilirea pericolului de incendiu si la alegerea celui mai eficace agent de stngere nu a fost avute in vedere. Se stie ca daca un lichid inflamabil sau toxic fierbe la temperatura scazuta, inseamna ca el poate degaja cu usurinta o cantitate mare de vapori marind astfel pericolul deincendiu, de explozie sau intoxicare. In ceea ce priveste stingerea incendiilor, cercetarile efectuate in strainatate au demonstrat ca lichidele combustibile cu o temperatura de fierbere sub 80C nu pot fi stinse eficace cu apa pulverizata. Asa de exemplu, substante ca acidul cianhidric (p.f. 25C), acroleina (p.f. 52C), eterul eticilc (p.f 35C), formaldehida (p.f -21C) nu pot fi stinse cu apa pulverizata, deoarece au punctele de fierbere mai mica de 80C. Lichidele combustibile cu o temperatura de fierbere de peste 80C pot fi stinse cu ajutorul jetului de apa pulverizata, eficace atat la stingerea flacarilor car si la racirea lichidelor. In afara punctului de fierber, la alegerea celui mai eficace agent de stingere mai trebuie avut in vedere natura substantelor sau materialelor, densitatea, solubilitatea in apa si chiar puterea calorificarii. Desigur, fiecare ofiter, fiecare activist in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor, atunci cand in practica are de aface cu astfel de substante si materiale, piate apela la prezenta lucrare.

Pentru majoritatea substantelor si materialelor s-au trecut si masurile de prevenire, insa numai cele specifice. Inscrierea unor reguli din regimul general de pci considerate cunoscute, ar fi marit mult numarul de pagini. Substantele si materialele sunt prezentate in ordinea alfabetica, indiferent de clasau sau grupa de compusi din care fac parte. Denumirile substantelor si materialelor, compuse din doua sau mai multe cuvinte, sunt date dupa cuvintele care determina criteriul lor principal de exemplu acid clorhidric etc. Consideram ca lucrarea, in felul cum a fost conceputa vine in sprijinul ofiterilor de pompieri si ii poate ajuta sa-si desfasoare, la un nivel superior, acrivitatea de prevenire si stingere a incendiilor. Notiuni generale despre aprecierea pericolului de incendiu al substantelor si materialelor combustibile Aprecierea pericolului de incendiu al substantelor si materialelor combustibile se face conform normelor de specialite, in scopul obtinerii datelor initiale pentru clasificarea proceselor de productie dupa pericole de incendiu si pentru elaborarea masurilor de prevenire a incendiilor. Aprecierea pericolului de incendiu se face pentru: - substantele chimice individuale si compusi in stare pura si sub forma de produs tehnic, livrat dupa standard sau conditii tehnice; - amestecuri de substante chimice individuale cu o compozitie determinata sau dupa o anumita reteta, livrate in conformitate cu standardee sau conditiile tehnice; - materiale naturale si artificiale care nu sunt compusi chimici, dar pentru care exista standarde sau conditii tehnice aprobate; - produse tehnice intermediare si auxiliare, precum si deseuri industriale care pot fi degajate sau acumulate in cantitati care determina pericol de incendiu; Aprecierea pericolului la incendiu consta in determinarea unei serii de indicii, a caror caracterizare si cantitate depind de starea de agregare a substantei date. (Metodele descrise mai jos pentru aprecierea pericolului la incendiu nu se extind asupra substantelor necombustibile precum si a celor in stare piroforica sau expliozivelor). La aprecierea pericolului de incendiu pentru gaze se au in vedere substantele la care presiunea vaporilor saturati, la temperatura de 50C, este de cel putin 3 kgf/cm2 (excedentar) substantele cu puntul de topire (picurare) de cel mult 50C si la solide substante cu punctul de topire (picurare peste 50C. Pentru aprecierea pericolului la incendiu al gazelor se determina: domeniul de aprindere in aer; presiunea maxima a exploziei; temperatura de autoinflamare; categoria amestecului exploziv; caracterul reactiei intre substantela aprinsa si mijloacele de stingere cu apa si spuma; energia minima de aprindere; continutul exploziv minim de oxigen; viteza normala de ardere; diametrul critic (de stingere). La aprecierea pericolului de incendiul al lichidelor se determina: grupa de inflamabilitate; temperatura de aprindere; temperatura de inflamabilitate; temperatura de autoinflamare; caracterul reactiei intre substanta aprinsa si mijloacele de stingere cu apa si spuma; limitele temperaturii de inflamabilitate; concentratia minima de stingere a incendiului cu mijloace de stingere; viteza de ardere; viteza de incalzire la ardere. Pentru lichidele usor inflamabile se determina suplimentar : domeniul de aprindere in aer; presiunea maxima a exploziei; categoria amestecului exploziv; energia maxima a exploziei; categoria amestecului exploziv; exergia minima de aprindere; continutul minim de oxigen pentru explozie; viteza normala de ardere; diametrul critic (de stingere). La aprecierea pericolului la incendiu al tuturor substantelor si materialelor solide se determina: grupa de combustibilitate; temperatura de aprindere; temperatura de autoaprindere; caracterul reactiei intre substanta incendiata si mijloacele de stingere cu apa si spuma. Pentru substantele solide cu temperatura de topire sub 300C se determina suplimentar: temperatura de aprindere; limitele temperaturii de aprindere a vaporilor de aer; concentratia minima de stingere cu gaze pentru stingerea incendiului intr-un spatiu inchis. (Parametri dati, de obicei, nu se determina la temperaturi de peste 300C). pentru materialele poroase, fibroase si granulate daca este necesar se determina suplimentar: temperatura de autoincalzire; temperatura de ardere mocnita in cazul autoaprinderii; conditile de temperatura pentru aprindere termica.

Pentru substatele pulverizate sau capabile sa formeze praf se determina suplimentar: limita inferioara de aprindere a suspensiei de particule in aer; presiunea maxima a exploziei suspensiei de particule in aer; energia minima de aprindere a suspensiei de particule in aer; continutul minim de oxigen pentru explozie. La aprecierea pericolului de incendiu al unei substante trebuie studiate proprietatile ei si stabilita posibiilitatea variatiei acestora cu timpul si la utilizare in anumite conditii. Acest lucru trebuie luat mai ales in consideratie mai ales in cazul cand substanta respectiva intra in contact cu alta substanta activa, este incalzita timp indelungat, expusa la iradiere sau la alte solicitari exterioare, in urma carora se pot modifica proprietatile ei fizico-chimice. Aprecierea pericolului de incendiu al unei substante sau material trebuie facuta, de regula, in cadrul cercetarilor de laborator asupra proprietatilor substantei. Exceptie fac unii indici care pot sa fie precizati in faza de fabricatie experimantala. Raspunderea pentru aprecierea justa si la timp a pericolului de incendiu al substantei cade in sarcina organizatiei care recomanda substanta sau materialul respectiv pentru utilizarea in economia nationala. Proiectarea unitatilor industriale si experimental-industriale si a depozitelor respective, precum si a mijloacelor de transport se poate face numai daca exista date referitoare la pericole de incendiu al substantelor si materialelor, folosite in constructii si manipulate in productie. Indicii pericolului de incendiu al substantelor si materialelor. Domeniul lor de intrebuintare Grupa de combustibilitate. Dupa gradul de combustibilitate substantele si materialele se impart in necombustibile (care nu ard), greu combustibile (cu ardere dificila), combustibile (cu ardere normala). Din grupa materialelor si substantelor combustibile se clasifica separat cele usor inflamabile si greu inflamabile. Se numesc necombustibile substantele si materialele incapabile sa arda in aer. Se numesc combustibile ( cu ardere dificila ) substantele si materialele care se pot aprinde sub efectul unei surse de aprindere, dar nu sunt capabile de ardere independenta dupa inlaturarea acestei surse. Se numesc combustibile (cu ardere normala) substantele si materialele capabile sa se aprinda de la o sursa de aprindere si sa continue sa arda in mod independent dupa inlaturarea acesteia. Dintre substantele si materialele greu combustibile fac parte acelea care la pastrarea in aer liber sau intr-o incapere nu sunt capabile sa se aprinda chiar sub efectul de lunga durata a unei sursa de aprindere cu energie mica (focul unui chibrit, scantei, un conductor electric incandescent, etc.). Aceste materiale si substante se aprind de la o sursa relativ puternica care incalzeste o parte apreciabila a lor pana la temperatura de aprindere. Din materialele si substantele usor inflamabile fac parte acele substante si materiale care la pastrarea in aer liber ssau intr-o incapere sunt capabile ca fara o incalzire prealabila sa se aprinda de la efectul unei surse de aprindere de o energie neinsemnata. Din lichide usor inflamabile (LUI) in conformitate cu recomandarile internationale, fac parte lichidele combustibile cu temperatura de inflamabilitate care nu depaseste 61C intr-un creuzet inchis sau 66C intr-un creuzet descoperit. Lichidele usor inflamabile dupa recomandarile internationale se impart in trei categorii: - Categoria I - (LUI) deosebit de periculoase cu temperatura de inflamabilitate de -18C si mai joasa in creuzetul inchis sau de -13C in creuzetul descoperit. - Categoria II (LUI) periculoase permanent cu temperatura de inflamabilitate, de la -18 la +23C in creuzetul acoperit sau de la -13 la +37C in creuzetul descoperit. - Categoria III (LUI) periculoase la o temperatura mai ridicata a aerului, avand temperatura de inflamabilitate de 23-61C in creuzetul acoperit, sau de la 27V-66C in creuzetul descoperit. Capacitatea de aprindere a materialelor de constructie este caracterizata de marimea indicelui de aprindere. Indicele de aprindere este o marime adimensionala care exprima raportul intre cantitatea de caldura, degajata de aerul de epruveta in cursul incercarilor si cantitatea de caldura degajata de sursa de aprindere. Dupa marimea indicelui de aprindere substantele si materialele se impart ca in tabelul 1: Grupa de combustibilitate Necombustibile Greu combustibile Indicele de aprindere Pana la 0,1 Peste 0,1 pana la 0,5

Combustibile Din care greu inflamabile

Peste 0,5 peste 0,5 pana la 2,1

Grupa de combustibilitate se ia in consideratie la clasificarea substantelor si materialelor, dupa pericolul de incendiu, in conformitate cu normele pci in vigoare. Procesele de productie al caror perocol de incendiu este determinat de prezena unor substante greu combustibile, care nu formeaza cu aerul amestecuri explozive, trebuie incadrate in categoria C (conform normelor in vigoare), precum si in clasa incaperilor si instalatiilor cu pericol de incendiu, conform Prescriptiilor pentru controlul instalatiilor electrice. Temperatura de inflamabilitate se numete temperatura minima a unei substate combustibile la care in conditiile unor incercari speciale deasupra suprafetei ei se formeaza sau gaze capabile sa se aprinda in aer de la o sursa exterioara de aprindere; nu se prodce arderea subita a substantei in continuare. Temperatura de inflamabilitate constituie un parametru rapid, care indica aproximativ conditiile de temperatura in care o substanta combustibila prezinta pericol de incendiu intr-un vas descoperit. Temperatura de inflamabilitate a substantelor combustibile se ia in consideratie la clasificarea proceselor de productie, a incaperilor si instalatiilor dupa gradul de pericol la incendiu in conformitate cu normele in vigoare. Temperatura de aprindere se numete temperatura minima a unei substante combustibile, la care ea degaja vapori sau gaze combustibile cu o viteza atat de mare, incat dupa inflamarea lor de la o sursa de aprindere exterioara substanta continua sa arda. Temperatura de aprindere este caracteristica numai pentru substantele si materialele combustibile, deoarece ea caracterizeaza capacitatea lor de ardere independenta. Daca o substanta nu are temperatura de aprindere, ea trebuie incadrata ca greu combustibila sau necombustibila. Temperatura de autoinflamate se numeste temperatura minima a substantei (sau a amestecului ei optim cu aer), la care se produce o crestere accentuata a vitezei reactiilor exotermice, care duce la aparitia arderii cu flacara. Din cauza complexitatii masurarii directe a temperatrii de autoinflamare aceasta se considera drept temperatura minima a peretelui vasului sau a mediului de reactie, la care se observa autoinflamarea amestecului. Aceasta temperatura nu este constanta pentru substanta data, ea depinde de conditiile experientei si anume de: - cantitatea de caldura degaata si de produsele intermediare ale reactiilor care preced autoinflamarea; - conditiile transferului de caldura si masa in interiorul vasului de reactie si intre vasul de reactie si mediul inconjurator; - volumul amestecului si concentratiei substantei reactante; - prezenta catalizatorilor pozitivi si negativi ai reactiilor care preced autoinflamarea. Experientele, efectuate la TNIIPO si MakNII, arata ca pentru multe lichide valorile minime ale temperaturii de autoinflamare se obtin intr-un aparat ca balonul de sticla sferic (aparatul MakNII). In scopul obtinerii unor date comparative reproducerile, aparatajul de incercare si metoda de determinare pentru gaze sau vapori cu aer trebuie incalzit uniform pentru ca el sa se inflameze fara introducerea unei surse de aprindere exterioare, se numeste temperatura standard de autoinflamare. Temperatura de autoinflamare a gazelor si vaporilor se ia in consideratie pentru: - clasificarea gazelor si vaporilor de lichide inflamabile pe grupe de explozivitate, pentru alegerea tipului de echipament electric (in acest scop se tine seama de temperatura standard de autoinflamare); - alegerea conditiilor pentru folosirea substantei la temperatura nepericuloasa la incalzirea ei in vase inchise )se foloseste temperatura minima de autoinflamare); - calcularea temperaturii maxime admise de incalzire a suprafetelor neizolate termic de utilaje tehnologice, echipament electric, etc.; - anchetarea cauzelor incendiilor si daca este necesar stabilirea posibilitatii aprinderii substantei de la o suprafata incalzita.

Temperatura maxima admisa de incalzire fara riscuri a suprafetelor neizolate de utilaje tehnologice, echipament electric, etc, este egala cu 80% din valoarea temperaturii standard de autoinflamare a gazelor sau vaporilor (in C) si nu trebuie sa depaseasca temperatura minima de autoinflamare. Temperatura de aprindere a substantelor solide se ia in consideratie la anchetarea cauzelor incendiilor, la alegerea regimurilor optime de incalzire de scurta durata a unor substante si in diferite alte situatii. La determinarea temperaturii maxima admisibile de incalzire fara riscuri a suprafetelor neizolate termic de utilaje tehnologice, echipament electric etc, precum si a posibilitatii de incalzire de lunga durata a solidelor trebuie sa se tina seama de fenomenul de autoincalzire, caracteristic pentru multe substante si materiale solide (mai ales poroase, fibroase si pulverizante). Temperatura la autoaprindere caracterizeaza capacitatea unei serii de substante si materiale de a se autoaprinde la incalzirea pana la temperaturi relativ mici in contact cu alte substante, precum si sub efectul caldurii degajate de microorganisme in procesul activitatii lor vitale. Din acest punct de vedere se disting autoaprinderi termice, chimice si microbiologice. Tendinta la autoaprindere termica se caracterizeaza prin caracterizeaza prin temperatura de autoincalzire si de ardere mocnita precum si prin variatia temperaturii mediului la care se observa autoaprindere, in functie de dimensiunile si forma epruvetei. Tendinta la autoaprindere se ia in consideratie la elaborarea masurilor preventive pentru pastrarea substantelor sau materialelor, pentru transport, uscare etc. Conditiile de autoaprindere termica, pentru o serie de substante, sunt indicate prin formule care redau relatia intre temperatura minima a mediului t (in C), la care se produce autoaprinderea termica, suprafata specifica a epruvetei s (in m-1) si timpul pana la autoaprinderea ei (in h). Marimea s se calculeaza din formula:

(1) in care F suprafata exterioara totala a epruvetei, m; V volumul epruvetei, m; a, b, c dimensiunile corpului, m. astfel, de exemplu, pentru un paralelipiped dreptunghiular: a- lungime, b latime si c inaltime; pentru o sfera a=b=c=D sferei s.a.m.d. De exemplu, trebuie sa se calculeze temperatura minima si timpul dupa care este posibila autoaprinderea unui balot de bumbac cu dimensiunile 0,8 x 0,6 x 0,6 m. pentru bumbac se foloseste formula empiorica, pentru calcului conditiilor de autoaprindere ale acestuia: lg t = 2,018 + 0,140 lg s (2) lg t = 2,332 0,057 lg (3) Suprafata specifica a balotului de bumbac se afla din formula (1):

Valoarea s gasita se substituie in formula (2) si se determina temperatura minima a mediului, la care se autoaprinde balotul: lg t = 2,018 + 0,140 lg 9,17 + 2,153 ; t = 142 C

valoarea temperaturii la care se autoaprinde balotul, se substituie in formula (3) si se afla timpul de la inceputul incalzirii pana in momentul autoaprinderii: lg 142 + 2,332 0,057 lg = 138 Oh

Temperatura de autoincalzire este temperatura minima a substantei, pana la care incalzirea poate sa prezinte un pericol potential de incendiu. Temperatura de autoincalzire se ia in consideratie la determinarea conditiilor de incalzire de lunga durata (sau permanent) a unei substante fara riscuri. Drept temperatura de incalzire fara riscuri a unei substante sau material (independent de dimensiunile epruvetei) trebuie considerata temperatura care sa nu depaseasca 90% din temperatura de autoincalzire. Temperatura de incalzire fara riscuri a unor corpuri de dimensiuni cunoscute, executate din substante sau materialul dat, la care se produce autoaprinderea termica, in functie de dimensiunile epruvetei date. Temperatura de ardere mocnita se numeste temperatura critica a unei substante solide, la care creste accentuat viteza procesului de autoincalzire, fapt care duce la aparitia unui focar de ardere mocnita. Temperatura de ardere mocnita se ia in consideratie in ancheta cauzelor de incendiu, la determinarea conditiilor sigure de incalzire a materialelor solide etc. Domeniul de inglamare a gazelor si vaporilor (intervalul de explozie) in aer se numeste domeniul de concentratie a gazului dat, in aer, la presiunea atmosferica, in cadrul caruia amestecurile de gaz cu aer sunt capabile sa se inflameze de la o sursa exterioara de aprindere, cu propagarea ulterioara a focului, in amestec. Concentratiile limita ale domeniului de inflamare se numesc respectiv limita inferioada si limita superioara de inflamabilitate a gazelor si vaporilor in aer. Valoarea limitei inferioare de inflamabilitate a gazelor in aer serveste la clasificarea proceselor de productie dupa gradul de pericol la incendiu in conformitate cu normele in vigoare. Valorile limitelor de inflamabilitate se folosesc la calcularea concentratiei admise de gaze in interiorul aparatelor tehnologice cu pericol de explozie, a instalatiilor de recuperare si de ventilatie, precum si la determinarea concentratiei maxime admisibile pentru prevenirea exploziei vaporilor si a gazelor in in cadrul lucrarilor cu folosirea focului si a uneltelor care formeaza scantei. Marimea concentratiei de gaz sau vapori in aer in interiorul unui aparat tehnologic, egala cu cel mult 50% din marimea limitei inferioare de inflamabilitate, poate fi adoptata drept concentratie neexploziva. Asigurarea unui mediu fara pericol de explozie in interiorul aparatajului la un regim tehnologic normal nu justifica incadrarea utilajului dat in categoria utilajelor neexplozive. Drept marime a concentratiei limita admisibila fara pericol de explozie a vaporilor si gazelor la lucrarile cu folosirea focului si a uneltelor care formeaza scantei, trebuie adoptata concentratia care sa nu depaseasca 5% din marimea limitei inferioare de inflamabilitate a vaporilor sau gazului dat in aer, in absenta unei faze condensate in aparatul examinat. Limitele temperaturii de inflamabilitate a vaporilor cu aerul se numesc acele temperaturi ale substantei, la care vaporii ei saturati formeaza concentratii egale respectiv cu limitele inferioara sau superioara de concentratie la care se reduce inflamarea. Limitele temperaturii de inflamabilitate se iau in consideratie la calcularea regimurilor de temperatura fara pericole in aparatele tehnologice inchise, cu lichide si solide volatile, functionand la presiune atmosfetica. In privinta posibilitatilor de formare a amestecului exploziv de vapori aer trebuie considerata ca lipsita ca lipsita de pericole temperatura unei substante individuale, cu 10 grade mai mica decat limita inferioara a temperaturii de inflamabilitate sau cu 15 grade mai mare decat limita ei superioara. Daca aparatul lucreaza la o temperatura periculoasa chiar in decursul unei perioade scurte, se impune sa se prevada masurile pentru diliarea amestecurilor explozive de vapori aer cu gaze inerte, cu substante speciale de diluare sau prin alte mijloace. Limita inferioara de inflamabilitate a unui amestec de particule solide in stare de suspensie in aer se numeste concentratia minima de substante in aer, la care amestecul este capabil sa se inflameze cu extindere ulterioara a arderii la intreg volumul amestecului. Limita inferioara de inflamabilitate a unui amestec de particule solide cu aer se ia in consideratie la clasificarea proceselor de productie dupa pericol la incendiu, in conformitate cu normele in viguare. Amestecul cu particulele de substanta solida cu aerul se considera exploziv daca limita lui inferioara de inflamabilitate depaseste 65 g/m. se considera deosebit de peroculoase amestecurile de particule solide cu aerul a caror limita inferioara de inflamabilitate nu depaseste 15 g/m. Marimea limitei inferioare de inflamabilitate a amestecului de particule solide cu aerul se foloseste, de asemenea, la calcului regimurilor de functionare fara pericole a instalatiilor de transport pneumatic, de separare a prafului etc. Se poate considera fara pericole la explozie o concentratie de aerosol in interiorul unui utilaj tehnologic daca ea nu depaseste 50% din marimea limitei inferioare de inflamabilitate (daca in aparat nu exista praf depus).

Presiunea maxima a exploziei este presiunea mxima formata la expliozia amestecului cel mai periculos la incendiu si explozie, intr-un vas inchis, la presiunea initiala a amestecului de 1 at. Marimea presiunii maxime a exploziei se foloseste in calcule rezistentei la explozie a aparatului cu gaze, lichide si preoduse pulverulenete combustibile, in calcul supapelor de siguranta si ale membranelor de explozie, in conformitate cu prescriptiile pentru construirea echipamentului electric protejat la explozie. In functie de capacitatea de transmisie a exloziei prin fante inguste si jocul de la flanse, prescriptiile pentru construirea instalatiilor electrice stabilesc patru categorii de amestecuri explozivve de gaze combustibile si vapori de lichide combustibile si usor inflamabile: 1, 2, 3 si 4. Categoria unui amestec exploziv se ia in consideratie la alegerea tipului de echipament electric protejat in conformitate cu prevederile normelor in viguare. Energia minima de aprindere se numeste marimea minima a energiei unei scantei electrice, suficienta pentru aprinderea celui mai usor amestec inflamabil de gaz, vapori sau praf cu aerul. Enrgia minima de aprindere se ia in consideratie la clasificarea amestecurilor de gaze, vapori si praf, cu aerul. Continutul minim de oxigen pentru explozie (CMEO) se numeste concentratia de oxigen in amestecul de aer cu agentul de diloare, sub care nu este posibila inflamarea amestecului de gaz, vapori sau praf cu aer (diluat cu substanta inerta data), cu propagarea aprinderii in intregul volum. Concentratia agentului de diluate, corespunzatoare la continutul maxim de oxigen pentru explozie se numeste concentratie de diluare. Marimea continutului minim de oxigen pentru explozile se foloseste la calcularea regimurilor sigure de functionare a aparatelor si conductelor tehnologice, a instalatiilor de respiratie cu azot, transport pneumatic, precum si la proiectarea sistemelor si instalatiilor pentru inhibitia exploziilor si stingerea incendiilor. Concentratia de oxigen fara pericol de explozie se poate calcula din formula: Cnex = 1,2 Cex 4,2 in care Cnex este concentratia neexploziva de oxigen in amestecul aer-agent de diluare, % vol. Cex exte continutul minim de oxigen pentru explozie, % vol. Formula data este valabila pentru Cex > 3,5 % vol. Concentratia minima de stingere, in volum, a substantei date se numeste concentratia minima de gaz de stingere sau vapori de aer, care asigura stingerea practic instantanee (in conditiile experientei), a flacarulor difuze, ale substantei. Marimea concentratiei minime de stingere se foloseste la determinarea normei teortice de consum de substanta de stingere, pentru stingerea substantei, in volum. Viteza normala de ardere a amestecului de gaze si vapori aer este caracterizata de viteza miscarii de inaintare in frontul de flacari fata de gazul nears. Marimea vitezei normale de ardere se foloseste la determinarea vitezei de crestere a presiunii de explozie a amestecurilor de gaze si vapori aer. Viteza de ardere este determinata de cantitatea de substanta care arde intr-o unitate de timp pe o unitate de suprafata. Viteza de ardere trebuie luata in consideratie la determinarea duratei incendiului in rezervoare, la calcularea intensitatii de degajare a caldurii si a regimului termic la incendii, etc. Viteza de incelzire a lichidului este determinata de viteza de crestere a grosimii stratului omotermic (in caz de ardere a lichidului pe o suprafata libera), a carui temperatura este egala cu temperatura de fierbere a lichidului. Viteza de incalzire se foloseste la calculele care se regera la stingerea lichidelor in rezervoare. Diametrul critic (de stingere) se numeste diametrul maxim al tubului, la care devine imposibila extinderea focului intr-un amestec combustibil. Marimea diametrului critic se ia in consideratie la proiectarea si execuratea barierelor antifoc si a plaselor pentru stingerea incendiilor. Caracterul reactiei intre substanta incendiata si mijloacele de stingere (apa si spuma). Mijloacele de stingere apa sub forma de jeturi compacte sau pulverizate, spuma mecanica si spuma chimica sunt cele mai raspandite mijloace de stingere a incendiilor. Totusi ele nu pot fi folosite in toate cazurile.

In urma reactiei dintre apa sau spuma si unele substante incendiate se poate produce efervescenta si aruncarea lichidului in afara; unele reactii chimice se desfasoara violent si maresc intensitatea arderii, putand provoca explozii. In alte cazuri folosirea apei si spumei nu prezinta pericol, dar nu este eficienta. Caracterul reactiei intre o substanta incendiata si apa cu spuma, folosite ca mijloace de stingere, se stabileste prin incercari speciale. Mijloace de stingere In prezent cele mai eficiente mijloace de stingere sunt aratate mai jos. Apa sub forma de jeturi compacte si pulverizate (dimensiunea picaturii peste 100 ). Se foloseste pentru stingerea majoritatii substantelor si materialelor combustibile solide, a produselor petroliere grele, precum si la formarea perdelelor de apa si la racirea obiectivelor, situate in apropierea focarului de ardere. Apa in stare fin pulverizata (dimensiunea picaturilor sub 100 ) se foloseste la stingerea substantelor si materialelor solide precum si a lichidelor combustibile si usor inflamabile. Ea usureaza conditiile de stingere, coboara rapid temperatura in spatiu incendiat si contribuie la lasatea in jos a fumului, permitand evitarea umezirii excesive a materialelor. Apa cu miuanti (0,5 2,0%). Stingerea este mai eficienta, mai ales pentru substantele si materialele cu udare dificila (bumbac, negru de fum, lemn etc). Udand materialele, apa impiedica aprinderea lor de la radiatile termice (timpul necesar pentru aprindere se mareste de 2-3 ori). In calitate de muianti se folosesc: sulfonati, sulfonili. Emulsiile apoase de hidrocarburi halogenate sunt amestecuri de apa cu 5-10% brometil, dibrometetrafluoretan si alte hidrocarburi halogenate. Eficienta apreciabila a emulsiilor mentionate, la stingerea incendiului, se explica prin combinarea efectului de racire a apei cu efectul de inhibitie a hidrocarburilor halogente in faza vapori-gaze. Se recomanda la stingerea substantelor si materialelor combustibile solide si lichide in cazurile cand apa nu este eficienta. Spuma chimica, se obtine din substante spumante. Spuma chimica se foloseste la stingerea produselor petroliere. Spuma chimica speciala are proprietati hidrofobe, ceea ce permite utilizarea ei la stingerea alcoolului, acetonei si a altor lichide solubile in apa. In prezent in locul spumei chimice se recomanda spuma mecanica cu coeficient mare de infoliere, fiind mai eficienta. Spuma mecanica cu coeficient obisnuit de infoliere (5-10) se obtine din solutiile apoase de substante spumogene: se foloseste la stingerea produselor petroliere (de preferinta la refularea spumei sub stratul de combustibili printr-un furtun elastic), de asemenea la stingerea substantelor si materialelor combustibile solide. Spuma mecanica, acoperind obiectele si materialele protejeaza bine impotriva caldurii radiante, evitand inflamarea. Spuma mecanica cu coeficient mare de infoliere (80 si mai mult) se obtine in aparate spciale (generatoare de spuma) din solutii apoase de agenti spumogeni. Se recomanda ca mijloc principal de stingere a produselor petroliere, precum si la stingerea incendiilor in subsoluri, cale de vapoare, mine si alte spatii inchise. Abur (vapori de apa). Pentru stingere se foloseste aburul tehnologic si vaporii de apa (abur) utilizati. Eficienta aburului pentru singere nu este mare si de aceea se recomanda folosirea lui la stingerea in incaperile cu volumul pana la 500 m si a unor inceputuri de incendiu la instalatii descoperite. Concentratia de stingere a aburului pentru produse petroliere este egala cu circa 35% vol. Bioxidul de carbon, se foloseste in diferite stingatoare si instalatii fixe, in stare lichefiata. Are o eficienta de stingere relativ slaba: la stingerea intr-un volum inchis trebuie sa se introduca cel putin 30% vol. nu stinge incendiile de materiale care mocnesc. Pentru intensificarea efectului de stingere o parte din bioxidul de carbon lichefiat la iesirea din tuburi trece in stare de zapada. Bioxidul de carbon lichefiat trebuie deshidratat inainte de intrebuintare (continutul admisibil de umiditate cel mult 0,1 % masa). Hidrocarburile halogenate sunt gaze sau lichide usor volatile care sunt mijloace foarte eficiente de stingere si de diluare. Cea mai mare intrebuintare o au compozitiile: 4ND (97-95% brometil, 3-5% bioxid de carbon), 3,5 (70% brometil, 30% bioxid de carbon).

Daca este necesara refularea compozitiei 3,5 pe conducte lugi (peste 40 m) si la temperatura coborata, in buteliile cu compozitia 3,5 se introduce suplimentar aer, pana la presiunea de 60 at. In acest caz compozitia are cifrul 3,5 V Compozitia 7 (20 % brometil, 80% brommetilen). Pentru imbunatatirea pulverizarii se poate adauga 6-8% bioxid de carbon. Compozitiile SJB (lichide cu continut de brom): BF -1 (84% brometil, 16% dibromtetrafluorenat), BF -2 (73% brometil, 27% dibromtetrafluorenat), TF (100% dibromtetrafluorenat), BM (70% brometil,30% bromura de metilen). Compozitia gazoasa combinata, compusa din 90% vol azot si 10% vol vapori de dibromtetrafluorenat, se foloseste pentru stingerea incendiilor de substante, caracterizate printr-un meniu lard de inflamare. Hidrocarburile halogenate se folosesc la stingerea substantelor si materialelor combustibile solide si lichide (cu exceptia metalelor si a substantelor care ard fara accesul aerului), stind eficient materialele care ard mocnit. Compozitiile enumerate mai sus au urmatoarea concentratie de stingere pentru flacara de alcool etilic (in % vol): 4ND -5,7; 3,5 6,7; 7 3; BF -1 4,8; BF -2 4,6; TF 1,9; BM -4,6. Gaze inerte: azot, argon, heliu (mai eficiente in stare lichefiata), gaze de ardere sau utilizate. Efectul de stingere al acestor gaze se reduce in principal la micsorarea concentratiei de oxigen in focarul de ardere. Ele se folosesc, de asemenea, pentru umplerea spatiului liber, in rezervoare, tancuri si boxe de productie in scopul prevenirii incendiului (exploziei). Pentru marirea efectului de stingere (sau de diluare) a azotului se recomanda introducerea simultana in zona protejata a 3 5% hidrocarburi halogenate (dibromtetrafluorenat, iodura de metil, etc). Compozitii pulverulente destinate pentru stingerea metalelor (potasiu, sodiu, litiu, magneziu). Pentru potasiu si sodiu se foloseste o pulbere pe baza de carbonar de sodiu, pentru litiu si alte metale compozitii speciale. Compozitiile, de regula se refuleaza printr-un dispersor pentru a se asigura o acoperire uniforma a metalului incendiat,pentru stingerea produselor petroliere si a altor substante combustibile. In acest scop se folosesc compozitiile pe baza de bicarbonat de sodiu: care se refuleaza prin teava-pulverizator sub forma de nor pulverizat. Aceste substante reduc eficient incendiul dar nu asigura o stingere totala daca in focarul de ardere exista obiecte incandescente sau materiale care mocnesc. In legatura cu aceasta substantele pulverulente mentionate se recomanda sa fie folosite impreuna cu spuma mecanica. Compozitii pulverulente combinate: amestec de silicagel si hidrocarburi halogenate; amestec de silicagel cu 30% apa. Se folosesc la stingerea unei serii de substante piroforice. Primul amestec este un mijloc foarte eficient pentru stingerea majoritatii substantelor combustibile lichide si solide cu exceptia metalelor. Aer comprimat. Se poate folosi la stingere pentru metoda amestecarii, arderea inceteaza la scaderea temperaturii stratului superior incalzit al lichidului incendiat sub temperatura de inflamabilitate. Substante si materiale combustibile 1. Accelerator de vulcanizare (C11, H14, N2, S2) Substanta chimica, care adauga in cauciuc, mareste viteza de vulcanizare. Sulfenamida BT este un lichid inflamabil de culoare cafenie. Densitatea 1,160 1,180. densitatea vaporilor in raport cu aerul 8,2. este insolubila in apa. Temperatura de inflamabilitate 4 C. temperatura de autoinflamare 230 C. Incendiile se sting cu apa pulverizata, spuma chimic, spuma mecanica. 2. Acetal CH3 CH (OC2 H5)2 Acetatul este denumirea curenta a dieteilacetalului si se foloseste ca solvent, analgezi si anestezic. Pericol de: - incendiu: este un lichid combustibil care se inflameaza la temperatura scazuta. Temperatura de inflamabilitate este de -20,5 C, iar cea de autoaprindere de 220 C. vaporii de acetal pot fi aprinsi de scantei electrice si mecanice, flacari de orice fel, corpuri incandescente. - explozie: vaporii de acetal formeaza cu aerul amestecuri explozive intre limitele 1,65 10,4% in volum sau intre 80 510 g/m3. avand limita inferioara de explozie desul de scazuta, amestecul exploziv se poate forma cu destula usurinta.

Densitatea vaporilor de acetal, in raport cu aerul, fiind de 4,08 exista pericolul acumularii lor in partea de jos a incaperilor, in denivelari. - toxicitate: vaporii de acetal sunt toxici. Masuri de: - prevenire: in incaperile in care se depoziteaza, se manipuleaza si se foloseste acetalul, nu se for utiliza surse de foc deschis. Se vor lua masuri pentru prevenirea formarii scanteilor mecance si electrice (evitarea izbirii de corpurile metalice sau dure) si pentru folosirea unei instalatii electrice corespunzatoare. Ambalajele ccu acetal vor fi in permanenta inchise, depozitarea facandu-se in cantitati strict limitate si numai in spatiul special amenajat. In instalatiile industriale, gurile de absorbtie pentru bentilatie se vor monta in partea de jos a incaperilor. Dupa afolosirea acetatului, incaperea respectiva va fi foarte bine ventilata. - de stingere: incendiile de acetal se vor stinge cu spuma chimica, spuma mecanica sau gaze inerte. La inceputurile de incendiu se va putea actiona cu stingatoare manuale cu spuma chimica sau cu CO2. in cazul unor incendii de proportii, servantii se vor echipa cu aparate izolante. 3. Acetaldehida CH3 CHO In industrie se intalneste la distilarea uscata a lemnului, ca produs in sinteza acidului acetic si a alcolului, la fabricarea oglinzilor de argint, cauciuc sintetic etc. Pericol de: - incendiu: lichid combustibil, foarte volatil. Densitatea 0,78. densitatea in raport cu aerul 1,50. temperatura de inflamabilitate este de -27 C, iar cea de autoaprindere de 156 C. sursele de aprinderre a vaporilor sunt aceleasi ca la fenoli, mai ales in actunea mediilor acide de condensare, formaeza derivati ai dioxidfenilmetanului sau a difenilolmetanului, care sunt substante combustibile. - explozie: vaporii de acetaldehida formeaza cu aerul amestecuri explozive intre limitele 4 57% in volum sau 80-510 g/m3; deci, intervalul de explozie este destul de larg. - toxicitate: prezinta un miros puternic, limita de percepere fiind de aproximativ 0,0001 mg/l. In concentratie mica (0,1-0,4 mg/l) irita usor si trecator mucoasele. La concentratii mari produce senzatii de sufocare puternice. Pericol de: -prevenire: in zona de depozitare, de manipulare si in spatiile de productie vor fi inlaturate sursele de aprindere. Ambalajele si instalatiile tehnologice trebuie sa fie perfect etnase. Orice fisura trebuie inlaturata imediat. Controlul aparaturii de productie se va face cu regularitate, in scopul asigurarii unei bune functionari. -stingere: se vor folosi aceiasi agenti stingatori ca la acetal, luandu-se aceleasi masuri de protectie a servantilor. Concentratia limita admisa in spatiile de productie se recomanda sa nu depaseasca 0,1 mg/l. 4. Acetaldol CH3 CH(OH) CH2 CH O Se intrebuinteaza in sinteza organica pentru coloranti, medicamente, rasini etc. se prepara prin condensarea acetaldehidei in mediu bazic sau acid. Pericol de: - incendiu: lichid incolor sau galbui, siropos, combustibil. Densitatea 1,103. puntul de topire 0 C. punctul de fierbere 83 C. de nsitatea vaporilor in raport cu aerul 3. este solubil in apa, in eter, in alcool, nelimitat. Temperatura de inflamabilitate 66 C. temperatura de autoinflamare 248 C. - explozie: vaporii formeaza cu aerul amestecuri explozive. Limita inferioara de explozie este 2%, in volul. Masuri de: - prevenire: aceleasi masuri ca la lichidele combustibile. - stingere: incendiile se sting cu apa pulverizata, spuma. 5. Acetat de amil CH2 COOC5 H11 Se intrebuinteaza ca solvent al nitricelulozei, celulodului, rasinilor, grasimilor si cerii. Se obtine prin esterificarea alcoolului amilic cu acid acetic, in prezenta acidului sulfuric. Pericol de: - incendiu: lichid incolor, inflamabil. Densitatea 0,8774. Punctul de fierbere 148 C. Densitatea vaporilor in raport cu aerul 4,5. este greu solubil in apa. Temperatura de inflamabilitate 25 C. Temperatura de autoinflamare 360 C. Puterea calorica 8000 kcal/kg. - explozie: vaporii de acetat de amil formeaza amestecuri explozive. Limita inferioara de explozie este de 1,0%, iar cea superioara 7,5, in volum.

- toxicitate: este o substanta narcotica. Produce modificari in sange, in ficat si in rinichi. Vaporii irita conjunctivele, mucoasa nazala, caile respiratorii superioarae si inferioare. Provoaca uscaciunea piele. Sunt posibile dermite si exeme. Concentratia limita admisa este 0,1 mg/l. Masuri de: - prevenire: aceleasi masuri ca la lichidele inflamabile. - stingere: incendiile de acetat de amil se sting cu spuma chimica, abur si gaze inerte. Protectia se asigura cu costume de protectie. 6. Acetat de benzil CH3 COO CH2 C6H5 Este intrebuintat ca dizolvant. Se obtine prin fierberea alcoolului benzilic cu anhidrida acetica, in prezenta acetatului de sodiu anhidru. Pericol de: - incendiu: lichid incolor, combustibil. Densitatea 1,06. Densitatea vaporilor in raport cu aerul 5,2. punctul de fierbere 213,5 C. Punctul de topire 51,5 C. Este solubil in apa, foarte solubil in alcool si eter. Temperatura de inflamabilitate 102 C. Temperatura de autoinflamare 410 C. - explozie: vaporii formeaza cu aerul amestecuri explozive. Limita inferioara de explozie 0,6%, iar limita superioara 7,3%, in volum. - toxicitate: vaporii au actiune usor narcotica. Vaporii produc numai iritatia mucoaselor. Masuri de: - prevenire: vaporii fiind mai grei ca aerul se aduna la partea inferioara a incaperilor, motiv pentru care este necesar sa se asigura, o buna ventilatie. - stingere: incendiile de acetat de benzil se sting cu apa, spuma. 7. Acetatul de butil CH3 COO C4H9 Este intrebuintat ca dizolvant. Se prepara prin esterificarea alcoolului lutilic ca acid acetic. Pericol de: - incendiu: lichid incolor, inflamabil. Densitatea 0,896. densitatea vaporilor in raport cu aerul 4,0. Punctul de topire 95-96 C. Este insolubil in apa. Temperatura de inflamabilitate 13 C. Temperatura de autoinflamare 371 C. - explozie: vaporii formeaza cu aerul amestecuri explozive. Limita inferioara de explozie 1,7%, iar temperatura superioara de explozie 15% in volum. - toxicitate: substanta narcotica. Vaporii irita conjunctivele si mucoasele cailor respiratorii. Concentratia limita admisa este de 0,2 mg/l. Masuri de: - prevenire: etansarea intregii aparaturi de productie. Ventilarea locala si generala a spatiilor de productie. - stingere: incendiile se sting cu spuma chimica, abur, gaze inerte. 8. Acetat de celosolv CH3 COOCH2 CH2 OC2 H5 Este intrebuintat ca dizolvant pentru nitro si acetilceluloza. Se obtine prin actiunea la cald a alcoolului asupra etilenoxidului urmata de esterificarea cu acid acetic. Pericol de: -incendiu: lichid incolor, combustibil. Densitatea 0,982. Punctul de fierbere 158 C. Densitatea vaporilor in raport cu aerul 4,6. Temperatura de inflamabilitate 51 C. Temperatura de autoinflamare 380 C. -explozie: vaporii formeaza cu aerul ametecuri explozive. Limita inferioara de explozie 1,71% in volum. Masuri de: -stingere: incendiile se sting cu spuma chimica, spuma mecanica, gaze inerte. 9. Acetat de celuloza Dupa compozitia chimica este ecetil-celuloza (cu continut de 53-56,2% acid acetic legat). Densitatea 1,300-1,350. Puterea calorica 4,482 kcal/kg. Se aprinde usor de la falacara unui chibrit. Temperatura de aprindere 320 C. Temperatura de mocnire 390 C. Temperatura de autoaprindere 445 C. Se mai fabrica diacetatul si triacetatul de celuloza. Triacetatul de celuloza nu se aprinde de la un chibrit. Acetatii de celuloza se aprind usor, iar sub forma de pelicula ard ca hartia. Flacara este ce culoare galbena inchisa si fumul de culoare neagra. In timpul arderii se topesc si formeaza picaturi. Acetatii de celuloza sub actiunea caldurii se descompun cu degajare de gaze, compuse in cea mai mare parte din bioxid de carbon si vapori de apa.

Praful uscat de diacetat de celuloza de 850 in stare de suspensie in aer are limita inferioara de explozie 78,0 g/m. acetatii de celuloza se sting cu apa pulverizata, spuma chimica, spuma mecanica, pulberi stingatoare. 10. Acetat de etil CH3COOC2H5 Se intrebuinteaza ca solvent pentru nitroceluloza, celuloid, grasimi, ceara, majoritatea rasinilor, iar in amestec cu alcoolul etilic pentru acetilceluloza. Se obtine prin esterificarea alcoolului eticil in prezenta acidului sulfuric si sintetic din acid aceic glacial si alcool, in prezenta de catalizatori acizi. Pericol de: - incendiu: lichid incolor, inflamabil. Densitatea 0,9003. Densitatea vaporilor in raport cu aerul 3,04. Punctul de fierbere 17,1. Punctul de topire -83,6 C. Este solubil in apa 8,5% la 15 C. Temperatura inflamabilitate 2 C. Temperatura d autoinflamare 400 C. Puterea calorifica 6050 kcal/kg. - explozie: vaporii formeaza cu aerul amestecuri explozive. Limita inferioara de explozie 3,5%. Temperatura de autoinflamare 16,8% in volum. - toxicitate: substanta narcotica, vaporii au o actiune iritatna, moderata asupra mucoaselor. Concentratia maxxima admisa 0,2 mg/l. Masuri de: - prevenire: etansarea intregii aparaturi de productie. Ventilare locala si generala. - stingere: incendiile se sting cu apa pulverizata, spuma chimica, spuma mecanica. Protectia se asigura prin costume de protectie. 11. Acetat de izopropenil CH3COOC(CH3) CH2 Lichid usor inflamabil. Densitatea 0,9199. Densitatea vaporilor in raport cu aerul 3,5. Greu solubil in apa. Punctul de topire 92,9 C. Temperatura de fierber 97 C. Temperatura de inflamabilitate 15 C. Incendiile se sting cu apa pulverizata, spuma, pulberi stingatoare. 12. Acetat de izopropil CH3COOCH(CH3)2 Se intrebuinteaza ca dizolvant, in sinteza organica. Se prepara prin esterificarea alcoolului izopropilic cu acid acetic in prezenta de catalizatori acizi. Pericol de: - incendiu: lichid incolor, inflamabil. Denistatea 0,872. Densitatea vaporilot in raport cu aerul 3,6. Punctul de topire -73,4 C. Punctul de fierbere 884 C. Este solubil in apa 3%; 20 C, in alcool, in eter. Temperatura de inflamabilitate 4 C. Temperatura de autoinflamare 460 C. - explozie: vaporii de acetat de izopropil formeaza cu aerul amestecuri explozive. Limita inferioara de explozie 1,7%, iar limita superioara de explozie 9%, in vol. - toxicitate: substanta narcotica, care are o actiune iritata asupra mucoaselor. La concentratia de 0,83 mg/l se consta iritatia conjunctivelor. Masuri de: - prevenire: etansarea intregii aparatur de productie. Ventilare locala si generala. - stingere: incendiile se sting cu apa pulverizata, spuma. Protectia se asigura cu costume de protectie. 13. Acetat de metil CH3COOCH2 Este folosit ca dizolvant pentru unele saruri metalice, pentru celuloid, aceticeluloza etc. Se obtine sintetic prin esterificarea alcoolului metilic cu acid acetic. Pericol de: - incendiu: lichid incolor, inflamabil. Densitatea 0,928. Densitatea vaporilor in raport cu aerul 2,56. Punctul de topire -98,7 C. Punctul de fierbere 57,5 C. Este solubil in apa. Temperatura de inflamabilitate -15 C. Temperatura de autoinflamare 470 C. - explozie: vaporii formeaza cu aerul amestecuri explozive. Limita inferioara de explozie 3,6%, iar limita superioara de explozie 12,8% in vol. - toxicitate: substanta narcotica slaba, care actioneaza asupra mucoaselor si ca ititant. Masuri de: - prevenire: etansarea intregii aparaturi de productie. Ventilatie locala si generala a spatiilor de productie. - stingere: incendiile se sting cu apa pulverizata, spuma chimica, abur, gaze inerte. 14. Acetat de metilglicol (ester metiliglicolacetic) CH3COOCH2OCH3

Este intrebuintat ca dizolvant. Narcotic. Se obtine prin actiunea metanolului asupra etilenclorhidrinei si esterificare ulterioare cu acid acetic. Pericol de: - incendiu: lichid incolor, combustibil. Densitatea 1,000 1,005. Densitatea vaporilor in raport cu aerul 3,6. Punctul de fierbere 140-150 C. Temperatura de inflamabilitate 102 C. Masuri de: - stingere: incendiile se sting cu apa pulverizata, spuma chimica, spuma mecanica, pulberi stingatoare. 15. Acetat de polivinil (dispersie) Substanta solida, combustibila, compusa din acetat de polivinil tehnic cu un adaos de pana la 6,5 % alcool polovinilic. Dimensiunea particulelor 5-30. Densitatea 1,190. Temperatura de inmuiere 230 C. Puterea calorifica 5458 kcal/kg/ incalzit pana la 160-170 C incepe sa se descompuna. Temperatura de autoinflamare 800 C. Praful in stare de suspensie in aer formeaza amestecuri explozive. Limita inferioara de explozie 17 g/m3. 16. Acetat de propil CH3COOC3H7 Este intrebuintat ca dizolvant si in cosmetica. Se obtine prin esterificarea alcoolului propilic cu acid acetic in prezenta acidului sulfuric. Pericol de: - incendiu: lichid incolor, inflamabil. Densitatea 0,886. Densitatea vaporilor in raport cu aerul 3,52. Punctul de topire 92,5%. Punctul de fierbere 102 C. Temperatura de inflamabilitate 14,5 C. Temperatura de autoinflamare 450 C. - explozie: vaporii formeaza cu aerul amestecuri explozive. Limita inferioara de explozie 1,8%, iar limita superioara 8% in vol. - toxicitate: substanta narcotica. Vaporii au o actiune iritanta asupra mucoaselor, concentratia limita admisa 0,2 mg/l. Masuri de: - prevenire: ventilarea locala si generala a spatiilor de productie. Etansarea intregii aparaturi de productie. - stingere: incendiile se sting cu apa pulverizarata, spuma chimica, spuma mecanica. 17. Acetat de vinil CH3COOCH = CH2 Se foloseste in industrie la obtinerea viniletelor (un tip special de rasini sintetice). Se obtine din acetilena si acid acetic; din clorura de vini si din acid acetic. Pericol de: - incendiu: lichid incolor, cu miros placut. Inflamabil. Punctul de fierbere 72,5 C. Densitatea 0,9343. Punctul de topire -60 C. Densitatea vaporilor in raport cu aerul 2,96. Este solubil in alcool, in eter. In apa solubilitatea la 20 C; 2,4%. Solubil in dizolvanti organici. Acetatul de vinil are tendinta mare de polimerizare. Temperatura de inflamabilitate -8 C. Temperatura de autoinflamare 380 C. Puterea calorifica 6,750 kcal/kg. - explozie: vaporii formeaza cu aerul amestecuri explozive. Limita inferioara de explozie 2,5%. Temperatura de autoinflamare 17,5 C. - toxicitate: provoaca iritatia puternica a cailor respiratorii, a ochilor. Concentratia minima admisa 0,01 mg/l. Masuri de: - prevenire: ventilarea spatiilor de productie. Etansarea conductelor si recipientelor de depozitare. - stingere: incendiile se sting cu apa pulverizata, spuma chimica, spuma mecanica. Protectia se asigura cu aparate izolante, costumele de protectie. Primul ajutor consta in scoaterea accidentului la aer curat apoi i se spala ochii cu apa si i se da lapte. 18. Acetilacetona CH3COCH2COCH3 Acetilacetona este un intermediar in sinteza organica si de medicamente. Se obtine sintetic din acetat de etil si acetona, in prezenta de sodiu metalic sau amidura de sodiu. Pericol de: - incendiu: lichid incolor, inflamabil. Densitatea 0,976. Punctul de topire 23,2 C. Densitatea vaporilor in raport cu aerul 9,5. Este solubil in apa. Temperatura de inflamabilitate 34 C. Temperatura de autoinflamare 340 C.

- explozie: vaporii de acetilena formeaza cu aerul amestecuri explozive. Limita inferioara de explozie 1,7 % volum. Masuri de: - prevenire: aceleasi masuri ca la lichidele combustibile. - stingere: incendiile se sting cu apa pulverizata, spuma. 19. Acetilena CH CH Se intrebuinteaza in metalurgie (flacara oxiacetilenica), pentru iluminat, la prepararea negrului de fim si mai ales in sinteza organica. Se obtine sintetic din carbura de calciu (carbid) si apa, din metan la 1500 C. Pericol de: - incendiu: gaz incolor, combustibil. Densitatea in raport cu aerul este de 0,9107. In stare lichefiata are densitatea 0,620 la -83 C. Este solubila in apa in proportie de 1:1 la 18 C. Puterea calorifica 11500 kcal/kg. Acetilena este un compus endotermic, de aceea disociaza cu o degajare mare de caldura. Punctul de fierbere este de -84 C. Temperatura de autoinflamare 335 C. Viteza de ardere 1,57 m/s. - explozie: acetilena este un gaz exploziv, cu limita inferioara de explozie de 2,5%, iar cea superioara depinde de energia sursei de aprindere. La 30 mj limita superioara este egela cu 81% dar cresterea sursei de aprindere pana la 210 mj sau la urcarea presiunii la 1,7 kgj/cm2, limita superioara devine egala cu 100% in volum. La ridicarea presiunii peste 2kg/cm2. precum si in stare solida si lichida acetilena prezinta un mare pericol, explodand la soc si la o incalzire usoara. Ractioneaza usor cu sarurile de argint, cupru si mercur formand acetiluri explozive instabile. Continutul minim de oxigen pentru formarea amestecurilor, in cazul diluarii lor cu bioxid de carbon si azor este de 9% repectiv 6,5% in volum. - toxicitate: produsul este netoxic insa poate provoca asfixierea prin eliminarea oxigenului oxigenului, la o concentratie de 10% se constata o usoara intoxicatie; la 30% apare o turburare foarte mare a coordonarii miscarilor musculare. Masuri de: - prevenire: se trans[prta in butelii obisnuite de otel, care contin un material poros si acetona. Ea trebuie izolata fata de gazele oxidante si in special fata de clor. Se depoziteaza in spatii cu temperaturi scazute, bine ventilate, la distanta de surse de aprindere si de substante si materiale combustibile. Se protejeaza impotriva trasnetelor si electricitatii statice. - stingere: se intrerupe scurgerea gazului. Se foloseste apa pentru a se mentine recipientele in stare rece. Nu se incepe actiunea de stingere decat atunci cand este necesara intreruperea imediata a scurgerii gazului. Pentru stingerea incendiilor izbocnite se poate utiliza gaze inerte si pulberi stingatoare. Pentru protectia fata de concentratiile mici de acetilena se poate folosi masca de gaz filtranta. 20. Acetofenona CH3COC6H5 Este utilizata in parfumerie, intermediar pentru Atofan. Pericol de: - incendiu: acetofenona se prezinta sub forma de cristale. Densitatea 1,0236. Punctul de topore 20,5 C. Punctul de fierbere 202 C. Densitatea vaporilor in raport cu aerul 4,2. Este insolubila in apa. Solubila insa in alcool, in eter, cloroform, benzen. Temperatura de distilare 202,3 C. Temperatura de autoaprindere 571 C. Masuri de: - stingere: incendiile de acetofenona se sting cu spuma, apa pulverizata, pulberi stingatoare. 21. Acetona CH3COCH3 Acetona se utilizeaza in industrie mai ales ca solvent pentru cauciuc, ntroceluloza, acetilceluloza, rasini vinilice, la extractia grasimilor, uleiurilor si in ramura lacurilor si vopselelor. Pericolul de: -incendiu: lichid incolor cu miros caracteristic placut a carui temperatura de inflamabilitate este de -19 C. volatilitatea acetonei la temperatura camerei este de 711 mg/l. Densitatea 0,787. Densitatea vaporilor in raport cu aerul 2,00. Sursele de aprindere a vaporilor de acetona sunt aceleasi ca la acetal. Ea se aprinde insa si in contact cu proxidul de sodiu, cu anhidrina cromica, cu perhidrolul. Se autoaprinde la temperatura de 538 C. Puterea calorifica 7520 kcal/kg. -explozie: vaporii formeaza cu aerul amestecuri explozive in intervalul de 1,6-15%. Prin faptul ca vaporii de acetona sunt mai grei ca aerul (densitatea 2) se acumuleaza in partea de jos a incaperilor. -toxicitate: concentratia de 22 mg/l, timp de 15 minute, provoaca iritatii insuportabile la faringe. La inhalarea acetonei, in concentratii de 1,2 mg/l, timp de 3-5 minute, se observa iritatia ochilor si a cailor respiratorii. Concentratia limita admisibila este de 0,2 mg/l. Masuri de:

-prevenire: amestecul de acetona si compusii organice clorurati sau halogenati nu trebuie folosit ca solvent deoarece formeaza produse toxice. Depozitarea in aceleasi incaperi cu peroxidul de sodiu, anhidrida cromica nu este admisa. Ea nu trebuie sa vina in contact nici cu perhidrolul, pentru ca prin reactie si in prezenta scanteilor se poate aprinde si exploda. Orice sursa de aprindere trebuie inlaturata din zona in care se depoziteaza sau se manipuleaza acetona. -stingere: incendiile de acetona se sting cu spuma chimica, spuma mecanica, gaze inerte, substante halogenate, pulberi stingatoare. Pe timpul actiunii de stingere, folosirea aparatului izolant este obligatorie deoarece arderea acetonei degaja printre altele si oxid de carbon care este toxic. 22. Acetonilacetona CH3COCH2 Se obtine sintetic din acid acetil-succinic, prin decarboxilare. Pericol de: - incendiu: lichid incolor combustibil. Densitatea 0,9737. Punctul de fierbere 194 C. Punctul de topire -9 C. Densitatea vaporilor in raport cu aerul 4,0. Este solubil in apa, eter, alcool, nelimitat. Temperatura de inflamabilitate 79 C. Temperatura de autoinflamare 493 C. - explozie: vaporii fiind mai grei decat aerul se acumuleaza la nivelul solului (incaperilor). Pentru evitarea formarii amestecurilor explozive se va asigura o buna ventilatie. - stingere: incendiile se sting cu apa pulverizata si gaze inerte. 23. Acetonicianhidrina (CH3)2C(OH)CN Se intrebuinteaza la sinteze organice; este un intermediar la prepararea metacrilatului de metil si se foloseste ca insecticid. Se prepara prin condensarea acetonei cu acid cianhidric. Pericol de: - incendiu: lichid combustibil incolor cu densitatea de 0,932. Puncrul de topire este de -19 C, iar cel de fierbere 82 C. Densitatea vaporilor in raport cu aerul este 3. Este solubila in apa. Are temperatura de inflamabilitate de 73 C, iar cea de autoaprindere 507 C. Cand este incalzita la 120 C, se descompune degajand acid cianhidric. - explozie: vaporii formeaza cu aerul amestecuri explozive, limita inferioara de explozie fiind de 2,2%, iar cea superioara de 12%, in volum. - toxicitate: substanta foarte toxica prin ongerare sau inhalare si moderat toxica prin absorbtia prin piele. Masuri de: - prevenire: se prefera depozitarea in exterior sau in cladiri separate. Se transporta in damigene si butoaie. - stingere: incendiile se pot strande cu apa pulverizata, bioxid de carbon, pulberi stingatoare, spuma chimica. Protectia individuala se asigrua prin imbracaminte completa de protectie. 24. Acetanilida C6H5-NHCOCH3 Produs intermediar la fabricarea sulfamidelor. Antitermic si analgezic. Se obtine prin incalzirea anilinei cu acid acetic. Pericol de: - indendiu: substanta combustibila, sub forma de cristale, incolore, inodore, amare. Densitatea 1,026. Punctul de topire 114 C. Punctul de fierbere 305 C. Este solubia in apa. Temperatura de inflamabilitate 177 C. temperatura de autoaprindere 546 C. - explozie: sub forma de praf poate forma cu aerul amestecuri explozive. Limita inferioara de explozie 1%, in volum - toxicitate: actiune toxica slaba. Masuri de: - stingere: incendiile se sting cu apa pulverizata, spuma. 25. Acetonitril CH3 C N. Intermediar in sintezele organice; dizolvanr pentru lacuri, rasini. Se obtine sintetic din JCH3 SI KCN; SO4(CH3)2 si KCN. Pericol de: - incendiu: lichid incolor, inflamabil. Densitatea 0,7828. Punctul de topire 45 C. Punctul de fierbere 81,6 C. Densitatea vaporilor in raport cu aerul 1,4. Puterea calorifica 6077 kcal/kg. Solubil in apa, nelimitat. Temperatura de inflamabilitate C. Temperatura de autoinflamare peste 450 C.

- explozie: vaporii formeaza cu aerul amestecuri explozive. Limita inferioara de explozie este 0,78%, iar cea superioara 1,7%, in volum. - toxicitate: poate fi introdus in organism prin inhalare, absorbtie prin piele si mai rar prin ingerare. Intoxicarea cu acrilonitril provoaca dermatite, dureri de cap, lacrimari, debilitate, greturi, asfixie s in cazuri grave moartea. Concentratia maxima admisibila in atomosfera de lucru este de mg/m3. Masuri de: - prevenire: ventilarea cat mai eficienta a locului de munca. - stingere: incendiile se sting cu spuma, pulberi stingatoare, gaze inerte. Protectia se asigura cu costume de protectie. 26. Acid abietic C20H30O2 Pericol de: - incendiu: substanta solida combustibila. Punctul de fierbere 250 C. Este insolubila in apa. Tempertatura de autoaprindere 842 C. Praful depus prezinta pericol de incendiu. - explozie: praful de acid abietic in stare de suspensie formeaza amestecuri explozive. Limita inferioara a amestecului de praf-aer este de 15 g/m3. Masuri de: - prevenire: se recomanda ca macinarea sa se faca intr-un mediu intern (azot, gaze arse etc) cu un continut de oxigen de cel mult 10% in volum. - stingere: incendiile se sting cu apa pulverizata sau cu spuma. 27. Acid acetic CH3COOH Se foloseste ca mordant sau ca solvent in industria textila, in vopsitorii, la fabricarea linoleului, actilcelulozei, a acetatilor de alchil. Se obtine prin distilarea uscata a lemnului, la 300-400 C, prin fermentatia acetica a lichidelor alcoolice, prin oxidarea acetaldehidei, prin piroliza acetonei, prin intermediul cetonei. Pericol de: - incendiu: lichid incolor, usor inflamabil. Densitatea 1,055. Densitatea vaporilor in raport cu aerul 2,70. Punctul de fierbere 118 C, iar cel de topire 16,7 C. Permitivitatea 6,19, iar rezistenta electrica 0,9.108 ohm.cm. Solubilitatea in apa nelimitata. Temperatura de inflamabilitate este de 38 C, cea de aprindere 38 C, iar de autoinflamare 454 C. Acidul acetic prezinta pericol in contact cu acidul cromic, peroxidul de sodiu, acidul azotic si alte substante oxidante. Puterea calorica 3550 kcal/kg. - explozie: vaporii de acid acetic formeaza cu aerul amestecuri explozive, intervalul de explozie fiind de 3,3%-22% in volum. - toxicitata: produce arsuri grave pe piele si la ochi. Respirarea prelungita a vaporilor concentrati poate fi nociva. Pentru ochi sunt periculoase solutile de acid, incepand de la 2% in sus. Masuri de: - prevenire: produsul se va transforma in damigene de stivla sau butoaie captusite cu polietilena. Acetea vor fi protejate impotriva deteriorarii fizice. Acidul acetic se va depozita separat de substantele oxidante si totodata se va evita depozitarea in apropierea unor materiale combustibile. - stingere: pen

substante, pericole, masuri

Documents