RESPIRATOR1. Volume si capacitati pulmonare - definitie, valoriIn timpul ventilaiei se deplaseaz cantita de aer care au fost clasificate n volume i capaciti pulmonare.Volumele:-Volum respirator curent (VRC, VT volum tidal 500 ml): cantitatea de aer vehiculat la gur ntr-o respiraie normal. In repaus: 500 de ml, n efortul fizic crete cu pn la 50% din capacitatea vital. -Volumul inspirator de rezerva (VIR 3000 ml): cantitatea de aer care poate intra plmn ntr-un inspir maximal care urmeaz unui inspir de repaus. VIR: 3000 ml. i este rezerva funcional care permite adaptarea la efort fizic sau altitudine. ncepe s scad cu vrsta pe seama creterii volumului rezidual. -Volum expirator de rezerv (VER -1200 ml): cantitatea de aer care iese din plmni ntr-un expir forat care urmeaz dup un expir de repaus. Valoarea aproximativ: 1200 ml sau 20% din capacitatea pulmonar total.-Volumul rezidual (VR 1100 ml): cantitatea de aer care ramne n plmni dup un expir forat. Volum rezidual la tineri: 1100 ml sau 19% din capacitatea pulmonar total. Crete cu vrsta, putnd ajunge pn la 39% din capacitatea pulmonar total. Capacitile sunt sume ale volumelor pulmonare:-Capacitatea pulmonar total (CPT): 5000-6000 ml = suma tuturor volumelor pulmonare: VRC+VIR+VER+VR. - Capacitatea inspiratorie (CI): 3500-. Cantitatea total de aer care poate fi inspirat din poziia de repaos respirator. Semnificaie: posibilitatea adaptrii la necesar mai mare de oxigen. -Capacitatea vital (CV): cantitatea de aer vehiculat la gura ntr-o respiraie maximal: inspir maxim urmat de expir complet. Capacitatea vital este formata din VER, VIR i VIR. Valoarea CV se exprim ca deviaie procentual fa de standardul normal al persoanei investigate ventilator. - Capacitatea rezidual funcional: 2300 ml =cantitatea de aer care rmne n plmn dup un expir de repaus, este format din VER i VR =>2300 de ml = 39% din capacitatea pulmonar total ; crete cu vrsta ajungnd pn la 59%. Din CPT. -VRC: 500 ml distribuit 150 ml n spaiul mort anatomic i 350 ml ajung n unitile respiratorii unde particip la ventilaia alveolar (VA). -CRF: 2300 ml: VA/CRF = 350/2300 = 1/8. Cu fiecare micare ventilatorie, doar a 8 a parte din aerul rezidual este curata. n realitate, cu fiecare respiratie prima parte a aerului care intr n alveole provine din spaiul mort anatomic i este ncrcat cu CO2. Din acest motiv este nevoie de aproximativ 2 minute de ventilaie n de oxigen 100% pentru a cura complet plamnii.2.VEMS O modalitate mai sensibila de investigare a functiei respiratorii este VEMS = volum expirator maxim pe secunda. Definitie: cantitatea de aer expirata in prima secunda de expir fortat care urmeaza unui inspir maximal. Practic, manevra se desfasoara astfel: pacientul este conectat la spirograf, se pleaca de la valoarea capacitatii reziduale functionale; dupa 2-3 respiratii de repaus, subiectul face inspir maxim dupa care dupa 1 secunda de apnee este instruit sa faca expir maxim si fortat astfel incat la sfarsit sa ajunga la valoarea volumului rezidual. Cantitatea totala de aer expirat = capacitatea vitala fortata. VEMS trebuie corelat cu capacitatea vitala fortata: se obtine indicele de reactivitate bronsica (indice Tiffeneau) = VEMS/capacitate vitala fortata * 100 . Valoare normala: 70 - 82%. Determinarea VEMS si a indicelui de reactivitate bronsica este utila in diagnosticul diferential intre disfunctiile de tip obstructiv si disfunctiile de tip restrictiv. In obstructie (astm bronsic): in cursul expirului fortat, cand presiunea pleurala devine pozitiv, presiunea transmurala devine negativa, ducnd la compresia cii si la cresterea volumului rezidual. Deci, in obstructie, capacitatea vitala fortata este aproximativ normala. In schimb, VEMS scade mult. Indicele de reactivitate bronsica scade semnificativ. In restrictie (fibroza pulmonara): nu se poate destinde complet plamanul, cantitatea de aer care intra scade - capacitatea pulmonara totala si vitala scad. In momentul exspirului fortat, scade si VEMS si capacitatea vitala fortata. Indicele de reactivitate bronsica fie ramane normal, fie uneori poate sa creasca. VEMS este util ca test pentru a diferentia disfunctiile obstructive/restrictive, in testele farmacodinamice. Testele farmacodinamice sunt 2 categorii: teste de provocare si teste bronhodilatatoare. Testul bucla flux-volum este o modalitate mult mai sensibila de a aprecia starea sistemului bronho-pulmonar. Bucla flux-volum are si alt avantaj: este o amprenta individuala personala fiecare individ are aspectul sau propriu. Bucla flux-volum: pe ordonata debitele ventilatorii si pe abscisa variatia de volum. Partea inferioara a curbei reprezinta debite inspiratorii si partea superioara debite expiratorii. Se pleaca de la volumul rezidual si se ajunge la capacitatea pulmonara totala. In inspir, la introducerea aerului in plaman, debitul cu care intra aerul in plaman este mic, alveoele insa se deschid foarte repede, debitul creste brusc, apoi platou, si cand se ajunge la CPT debitul scade brusc la zero. Apoi, pentru partea expiratorie, graficul pleaca de la capacitatea vitala (volumul total de aer), la debutul expirului debitul va fi mare, pe masura ce volumul pulmonar scade, reculul scade, debitul incepe sa scada treptat pana la volumul rezidual. 3.Fortele de recul elastic toarco-pulmonarePompa toraco-pulmonar este nzestrat cu proprieti elastice. Pompa este format din: plmni, foiele pleurale i cutia toracic. Plmnii i cutia toracic nu se pot deplasa dect sinergic (limitate de cele 2 foie pleurale). n ceea ce privete structurile elastice, se descriu la nivelul aparatului respirator, 2 tipuri de echilibre: Repaosul elastic al structurii: n poziia de repaus elastic, structura nu se afl sub stress mecanic. Sistemul toraco-pulmonar are n repaus respirator o cantitate de 2300 ml aer (39% din CPT). Dac plmni ar fi izolai de cutia toracic, s-ar retracta la un volum de aproximativ 10% din CPT. Acest volum de aproximativ 500 ml este volumul de repaus elastic pulmonar. Plmnii dezvolt for de recul spre hil. Aceast for de recul se reflect i pe foia visceral a pleurei. Cutia toracic are un volum de repaus de 4000 de ml. Cutia toracic dezvolt o for de recul elastic spre exterior. Aceasta se transmite i foiei parietale a pleurei. Cnd capacitatea rezidual functional este normal (39% din CPT), cele 2 fore de recul sunt egale i de sens contrar => sistemul se afl n echilibru elastic. O alt consecin a acestor fore de recul toraco pulmonare de sens opus, este formarea ntre cele 2 foie pleurale a vidului interstiial, respectiv a unei presiuni intrapleurale subatmosferice.4. Vidul pleural formare, valori. 5.Inegalitatea regionala. 6. Inegalitatea locala a ventilatieiO alt consecin a acestor fore de recul toraco pulmonare de sens opus, este formarea ntre cele 2 foie pleurale a vidului interstiial, respectiv a unei presiuni intrapleurale subatmosferice. Vidul pleural este inegal pe suprafata plamanilor. Inegalitatea depinde de elasticitatea pulmonara si pozitia corpului. Acceleratia gravitationala are efecte diferite asupra varfului si asupra bazei: la varful plamanilor in repaus respirator, presiunea este de -5 cm H2O; la mijlocul plamanilor: -2cm H2O si la baze 0 cm H2O. Inegalitatea vidului pleural determina inegalitatea regionala a ventilatiei. Presiunea transmurala este diferenta dintre presiunea din interiorul i exteriorul unui sistem deformabil. Presiunea transmurala P1 - P2 = 5- ( - 5)= +10 cm H2O. O presiune transmurala pozitiva este presiune de distensie. Ca urmare diametrul tubului creste si rezistenta la flux scade. Daca acelasi tub in care presiunea fluidului este pozitiva (+ 5 cm H2O) este introdus intr-o incinta cu presiune pozitiva de + 7 cm H2O -> presiunea transmurala = 5 - 7 = - 2 cm H2O rezultanta negativa deci presiune de compresie, care face ca lumenul tubului sa se ingusteze si rezistenta la flux sa creasca. Pentru sistemul respirator se descriu 3 tipuri de presiuni transmurale: - Presiunea transpulmonara = diferenta dintre presiunea alveolara si presiunea pleurala. o La varf: in alveole avem 0 cm H2O, in pleura avem -5 cm H2O => 0 - (-5) = +5 cm H2O, alveolele de la varf sunt deschise. o La baza: presiunea in alveole 0 cm H2O, presiunea pleurala 0 cm H2O -> in apnee de repaus, alveolele de la baza sunt inchise. In aceasta situatie, la debutul inspirului, alveolele de la varf vor fi primele care vor primi aerul. In expir, primele alveole golite vor fi cele de la baza. Dintre cele 2 zone, cea mai eficienta in schimbul de aer este baza. Inegalitatea regionala a ventilatiei: baza plamanilor este mai bine ventilat decat varful. - Presiunea transtoracica = diferenta de presiune dintre cele 2 fee ale toracelui = presiunea pleurala presiunea barometrica (atmosferica). La varf -5-0 =-5. -5 cu +5 -> sistem in echilibru. - Presiunea transrespiratorie = presiune alveolara presiune barometrica (echilibru). Inegalitatea locala a ventilaiei este determinata si descrisa de constanta de timp a plamanilor. Constanta de timp a plamanilor = produsul dintre complianta si rezistenta. Descrie timpul necesar pentru fiecare unitate respiratorie pentru a se umple cu aer n procent de 63% din valoarea maxim.7.Complianta pulmonara statica. 8. Histeresis. 9.Complianta dinamicaComplianta =capacitatea sistemului toraco-pulmonar de a reaciona cu o anumit variaie de volum pentru variaia de presiune de 1 cm H2O exprimat prin raportul: DeltaV/deltaP , atunci cand deltaP= 1 cm H2O. Exista 3 tipuri de complianta toraco-pulmonara: statica, specifica si complianta dinamica. 5 Complianta statica: subiectul este instruit sa inceapa manevra respiratorie de la CRF. El va face inspir corespunzator volumului respirator curent (500 ml), dar inspirul nu este continuu ci n etape de cate 100 de ml de aer. In cursul manevrei respiratorii se masoara variatia de presiune din sistem. Se constata ca intre variatia de volum si variatia de presiune nu exista relatie liniara, adica, variatia cu 1 cm de H2O a presiunii nu determina intotdeauna aceeasi variatie de volum; la inceputul inspirului, la capacitate reziduala functionala, complianta este scazuta, dupa care complianta creste brusc. In expir, relatia presiune volum are de asemeni aspect curb, insa aceasta este mai turtita (o parte din lucrul mecanic utilizat in inspir nu se regaseste in expiratie sistemul revine mai repede la pozitia de repaus). Diferenta dintre curba inspiratorie si cea expiratorie a compliantei se numeste histerezis, datorat urmatorilor factori: rezistenta vasco-elastica la deformare a pompei toraco-pulmonare i reculului elastic pulmonar din expir, din care 2/3 se datoreaz creterii tensiunii supreficiale alveolare din inspir. Valoarea compliantei statice este de 0,2 l/ cm H2O, adica pentru fiecare variatie cu 1 cm a presiunii, in plaman intra 200 de ml. Panta compliantei este unghiul format intre orizontala si oblica care uneste cele 2 extreme ale curbelor. Aceasta poate caracteriza diverse tipuri de disfunctii. Complianta specifica plamanul drept: are o complianta de 0,1 cm H2O si cel stang tot de 0,1 cm H2O (0,2 complianta statica in total). Plamanul drept are 3 lobi, iar cel stang are 2 lobi. Pentru plamanul drept, fiecare lob are o complianta de 0,03 si plamanul stang are pentru fiecare lob o complianta de 0,05. Cmpliana specific exprim valoarea compliaei n raport cu masa de esut pulmonar. Complianta dinamica: respiratia continua defineste complianta dinamica. In complianta dinamica, pe ordonata: variatia de volum si pe abscisa variatia de presiune. Se pleaca de la valoarea VR si se ajunge la CPT. Pentru complianta dinamica, la inceput, la volume foarte mici pulmonare complianta este scazuta; la nivelul CRF, curba compliantei incepe sa semene cu complianta statica, pentru ca, ulterior, cand ne apropiem de CPT, complianta sa scada brusc catre 0. Valoarea compliantei dinamice este 0,13 l/cm H2O, adica o valoare mai mica decat a compliantei statice. Determinarea compliantei = diferenta intre disfunctiile de tip obstructiv si disfunctiile de tip restrictiv. Restrictia: incapacitatea de a ajunge la volumul maxim de distensie (restrictie = fibroza pulmonara) In cazul bolilor restrictive, curba compliantei este turtita, valoarea compliantei este mica si panta compliantei este inclinata. O stare care imita restrictia din punct de vedere al compliantei este obezitatea - complianta este mai mica decat normal (panta insa ramane normala, ca expresie a faptului ca tesutul pulmonar nu este alterat). Obstructia: astmul bronsic, emfizemul pulmonar. Daca se masoara complianta in emfizemul pulmonar, se obtine o complianta mare, curba compliantei devine abrupta, planta compliantei se verticalizeaza .10.Tensiunea superficiala alveolara=forta de coeziune a moleculelor de la suprafata unui lichid la interfata acestuia. Epiteliul alveolar are la suprafata un strat subtire de lichid care dezvolta tensiune superficiala. Fiind vorba de o suprafata hemisferica, aceasta tensiune superficiala se manifesta pe cele 2 raze principale ale hemisferei, astfel incat, daca vrem sa masuram presiunea necesara pentru a mentine alveola deschisa, folosim legea Laplace, conform careia, cu cat raza este mai mica si tensiunea superficiala mai mare, cu atat am nevoie de presiune mai mare pentru deschiderea alveolei. Cu cat o alveola are raza mai mica, cu atat are tensiunea superficiala mai mare alveola are nevoie de o presiune mai mare pentru a se mentine deschisa.11. Surfactantul. Celule speciale, aflate in peretele pulmonar, numite pneumocite de tip II secreta o substanta de tip tensioactiv numita surfactant. Surfactantul este o substanta complexa care contine dipalmitolfosfatidilcolina, ioni de Ca si 4 tipuri de apoproteine (a,b,c,d 2 hidrofile si 2 hidrofobe). Molecula de surfactant se aseaza cu fata hidrofila spre lichid, cea hidrofoba catre aer si scade tensiunea superficiala. Numarul de molecule al surfactantului este relativ egal in fiecare alveola. Daca avem o alveola cu raza mica, distributia la interfata aer-lichid se face cu molecule mai dens asezate, densitatea mare a moleculelor de surfactant determinand o scadere mai importanta a tensiunii superficiale. Alveolele cu raza mare au densitate mica de molecule de surfactant, tensiunea superficiala fiind mai putin scazuta. Astfel se obtine intr-un sistem cu raza variabila si presiuni egale, tensiune superficiala egala pentru toate alveolele. Roluri surfactant: scade travaliul musculaturii respiratorii, favorizeaza expirul (histerezis), stabilizeaza alveolele cu raza mica (mentine echilibrul alveolar), scade reculul elastic pulmonar la volume mici si se opune formrii edemului pulmonar. Secretia de surfactant incepe in luna a 7 a de viata intrauterina si pneumocitele de tip II sunt complet mature din punct de vedere secretor abia la nou nascutul la termen. Daca copilul se naste prematur, face detresa respiratorie a noului-nascut (boala membranelor hialine). Daca nu sunt corect supravegheati, acesti nou nascuti pot sa moara in apnee respiratorie in timpul somnului. Secretia de surfactant este inhibata de fumat si de terapia agresiva si excesiva cu oxigen hiperbar.12. Spaiul mort anatomicSpatiul mort anatomic vs. spatiul mort fiziologic Spatiul mort anatomic zona din caile respiratorii care nu permite difuziunea aerului prin constructia sa. Spatiul mort fiziologic reprezinta totalitatea zonelor din aparatul respirator care nu pot face schimb gazos. In mod normal cele 2 spatii sunt identice (toate alveolele ventileaza). In conditii patologice, acesta poate sa creasca.13. Rezistena la flux distribuie, valori Rezistenta la fluxul de aer: rezistenta la fluxul unui fluid se calculeaza ca raportul dintre variatia de presiune si debit. Rezistenta este direct proportionala cu inversul razei la a 4 a de sectiune a tubului. In mod normal rezistenta la fluxul de aer este mica, consuma mai putin de 10% din travaliul muschilor respiratori si este distribuita inegal: 80% din rezistenta se dezvolta in caile respiratorii mari si cu deosebire la nivelul foselor nazale. Aceasta rezistenta mare determina curgerea turbulenta a aerului in zona, turbulente care favorizeaza eliminarea corpilor straini inhalati. Restul de 20% din rezistenta se masoara in caile respiratorii inferioare: bronsiole unitati respiratorii. Rezistenta scazuta la acest nivel se datoreaza marimii suprafetei de sectiune si scaderii debitului pe fiecare unitate si asigura curgerea laminara a aerului. Caile respiratorii inferioare au calibrul dependent de volumul de aer pulmonar (diametru mai mare in inspir si mai mic in expir); au musculatura neteda, ceea ce inseamna ca pot fi influentate de factori fizici, nervosi sau chimici.14. Controlul nervos i umoral al bronhomotricitii Bronhomotricitatea este un fenomen reglabil si reglarea nervoasa se face aproape exclusiv prin intermediul parasimpaticului. Musculatura neteda bronsiolara are receptori de tip muscarinic si reactioneaza la acetilcolina prin bronhoconstrictie. Simpaticul nu influenteaza bronhomotricitatea pentru ca nu exista terminatii simpatice pe bronsiole. Exista insa receptori adrenergici de tip 2. In consecinta, fie adrenalina venita din circulatia sistemica, fie simpatomimetice (medicatie) 2 adrenergice pot determina bronhodilatatie. Ritmul circadian: Calitatea aerului inspirat afecteaza bronhomotricitatea . O serie de factori umorali eliberati locali sunt bronhoconstrictori, printre acestia: histamina eliberata de bazofile si mastocite, leucotrienele care au capacitate bronhoconstrictoare de 2000 de ori mai mare decat histamina, produsi ai acidului arahidonic (tromboxanul A2 si prostaglandinele mai ales de tip D si F), se pare ca si bradikinina are rol bronhoconstrictor, precum si neurokininele. Bronhodilatatoare: adrenalina, medicamentele 2 simpatomimetice si prostaciclina.

15. Punctul de presiune egal i compresia dinamic a cilor aeriene Respiratia de repaus: la sfarsitul inspirului, presiunea intrapleurala medie este de -7,5 cm H2O, in timp ce in caile respiratorii si alveole, presiunea este egala cu cea atmosferica respectiv 0 cm H2O. La debutul expirului, forta de recul a plamanilor, corespunzatoare presiunii intrapleurale se transmite aerului alveolar care este impins spre exterior. De-a lungul cailor respiratorii se produce pierdere dinamica de presiune, dar ct timp presiunea intrapleurala este 0, punctul de presiune egala nu poate fi decat la gur pn la sfritul expirului. Ca urmare, nu are loc compresia cailor respiratorii si nu exista obstacol impotriva evacuarii aerului. Inspirul maximal urmat de expir fortat: in acest caz, presiunea intrapleurala scade mult, , dar in cursul expirului fortat, presiunea cu care aerul iese initial din plamani este suma dintre forta de recul elastic si forta muschilor expiratori. In timpul expirului fortat, deoarece in pleura presiunea va deveni pozitiva, se formeaza punct de presiune egala (presiunea interior = presiunea exterior) pe caile respiratorii superioare. Aceste cai sunt greu deformabile din cauza peretelui cartilaginos. Pe masura ce expirul continua, forta de recul a plamanilor scade treptat deoarece alveolele se golesc. Din aceasta cauza, punctul de presiune egala se deplaseaza dinspre caile respiratorii mari spre cele mici. In cazul unui sistem respirator normal, acest punct de presiune egala atinge bronsiolele din generatiile 17 - 18 dupa ce plamanii s-au golit, astfel incat nu ramane aer incarcerat. n cursul efortului expirator are loc ingustarea treptata a cailor respiratorii, fenomen denumit compresie dinamica a cailor. Aceasta compresie dinamica duce la modificarea regimului de curgere al aerului astfel incat velocitatea fluxului in axul cailor aeriene creste si presiunea laterala de distensie scade. Atunci cand aceste fenomene se produc pe cai respiratorii afectate, ingustate (hipersecretie de mucus, inflamatia caii sau hiperreactivitate bronsica), punctul de presiune egala se deplaseaza mai rapid si calea respiratorie se inchide inainte de a goli complet plamanii de aer. O cantitate oarecare de aer ramane incarcerata distal de locul obstructiei si cresterea treptata de volum a alveolelor duce in final la ruperea peretilor alveolari si instalarea emfizemului.16. Caracteristici generale ale circulaiei pulmonareCirculatia pulmonara este circulatie de tip functional: prin artera pulmonara vine sange venos dezoxigenat la nivelul alveolelor se produce schimb gazos cu eliminare de CO2 si preluare de O2, iar in venele pulmonare avem sange arterializat

circulatia pulmonara este capabila sa indeparteze, sa metabolizeze o serie de produsi veniti din circulatia sistemica, printre care se numara noradrenalina, serotonina, bradikinina, prostaglandina si leucotrienele. Nu se inactiveaza, deci trec nemodificate: adrenalina si histamina.

??17. Circulaia bronic i contaminarea venoas fiziologicCaile respiratorii mari primesc irigiatie de tip nutritiv prin intermediul arterelor bronsice. Cantitativ, aceste artere folosesc doar 1% din debitul ventriculului stang. In conditii patologice(atrezia de artera pulmonara), debitul poate creste la 20-30% si in unele cazuri pana la 50% din debitul VS. n acest caz, circulatia bronsica preia rolul de oxigenare a sangelui. Inafara rolului nutritiv, circulatia bronsica mai are ca scop si: conditionarea aerului; sursa de IgA de tip secretor capacitate foarte mare de neoangiogeneza In capatul venos al circulatiei bronsice, 50% din debitul venelor bronsice se comporta normal si se varsa in AD prin vena azygos, adica urmeaza circuitul firesc al sangelui venos catre inima dreapta. Restul de 50% ajunge prin intermediul anastomozelor in capilarele si venele pulmonare, adica intr-un teritoriu cu sange oxigenat. Efect de unt dreapta-stanga si urmare a acestuia se produce contaminarea venoasa fiziologica cu scaderea presiunii partiale a oxigenului in inima stanga. Circulatia bronsica presiune inalta, cea pulmonara este de presiune joasa 18. Distribuia fluxului de snge n circulaia pulmonar 19. Vasele pulmonare extraparenhimatoasecirc. extraparenchimatoasa incepe de la nivelul VD, cuprinde artera pulmonara cu ramurile sale pana la nivelul arteriolelor si apoi venele pulmonare pana in AS. Acest segment extraparenchimatos are debitul sangiun dependent de fazele respiratiei , depinde de presiunea intrapleurala in cursul inspirului si expirului. n inspir debitul crete.20. Circulaia pulmonar intraparenhimatoasVasele intraparenchimatoase capilarele pulmonare isi modifica debitul circulator in raport cu fazele ventilatiei: in inspir, presiunea mare intraalveolara comprima capilarele limitand fluxul. In expir, cand alveolele se golesc, capilarele se destind si atunci creste intoarcerea la inima stanga. In circulatia pulmonara, principalul factor ce determina circulatia este diferenta de presiune (7 mm Hg). Exista insa si o alta serie de presiuni ce modifica curgerea sangelui la nivel local si regional astfel incat se produce o inegalitate regionala de perfuzie. Primul factor care modifica presiunea de perfuzie este inaltimea coloanei hidrostatice care se formeaza pe un plaman in pozitie vertical. Ventriculul drept se afla in zona de mijloc a plamanului, 7 cm de masa de tesut pulmonar in dreptul VD; astfel varful plamanilor se afla la aproximativ 8 cm deasupra planului cordului drept -la varf, presiunea de perfuzie va fi forta medie a ventriculului drept presiunea coloanei hidrostatice 8 cm varful plamanului este irigat in medie cu 10 mm Hg. Baza plamanului se afla la 15 cm sub planul VD presiunea de perfuzie la baza este forta VD + presiunea coloanei hidrostatice; baza va fi irigata in medie cu 25 mm Hg. Debitul nu difera, insa difera presiunea hidrostatica: presiunea hidrostatica este mai mare la baza plamanului. Atunci cand exista conditii care favorizeaza aparitia edemului pulmonar acesta incepe intodeauna sa se formeze la baza si avanseaza catre varful plamanilor. Inegalitatea regionala a perfuziei afirma ca bazele plamanilor sunt mai bine irigate decat varful .21. Reglarea pasiv n circulaia pulmonarReglarea pasiva distensie si recrutare. Distensia = cresterea diametrului unor capilare anterior deschise. La nivelul circulatiei pulmonare capilare exista mici diferente de diametru intre capilarele aflate in paralel, mici diferente de rezistenta si mici diferente de flux de sange. Recrutarea=capilarele care la debit circulator nomal nu erau perfuzate, devin active. Fenomenele de distensie si recrutare : rol de amortizor al volumului de intoarcere pentru inima stanga; cresterea suprafetei de difuziune; scaderea distantei de difuziune; controlul variatiei de presiune in circulatia pulmonara (factori care protejeaz plmnii mpotriva edemului pulmonar).22. Reglarea nervoas i umoral a circulaiei pulmonareReglarea activa: principalul factor reglator este oxigenul. Efectele hipoxiei locale sunt vasoconstricie n circulatiea pulmonara. Hipoxia alveolar produce vasoconstrictie. Raspunsul vasoconstrictor hipoxic are ca mecanism blocarea canalelor de K sensibile la O2; aceasta blocare determina hipopolarizarea celulei, hipopolarizare care va duce potentialul transmembranar la valoarea prag la care se deschid canale de Ca+2 voltaj dependente -> contractie+vasoconstrictie. Vasoconstrictia hipoxica are rol important de protejare impotriva suntului dreapta stanga patologic. Aceasta vasoconstrictie hipoxica este eficienta si nu duce la risc de hipertensiune pulmonara daca nu depaseste 20% din suprafata circulatiei pulmonare. Daca insa hipoxia este generalizata si vasoconstrictia va fi intensa se poate instala edemul pulmonar.23. Efectele hipoxiei asupra circulaiei pulmonareEfectele hipoxiei locale sunt vasoconstricie n circulatiea pulmonara. Hipoxia alveolar produce vasoconstrictie. Raspunsul vasoconstrictor hipoxic are ca mecanism blocarea canalelor de K sensibile la O2; aceasta blocare determina hipopolarizarea celulei, hipopolarizare care va duce potentialul transmembranar la valoarea prag la care se deschid canale de Ca+2 voltaj dependente -> contractie+vasoconstrictie. Vasoconstrictia hipoxica are rol important de protejare impotriva suntului dreapta stanga patologic. Aceasta vasoconstrictie hipoxica este eficienta si nu duce la risc de hipertensiune pulmonara daca nu depaseste 20% din suprafata circulatiei pulmonare. Daca insa hipoxia este generalizata si vasoconstrictia va fi intensa se poate instala edemul pulmonar.24. Raportul ventilaie/perfuzieDebitul ventilator =4250ml/min. Debitul de perfuzie = 5250 ml/min. Raportul ventilatie perfuzie = 0.8. Coeficientul respirator = raportul dintre cantitatea de CO2 produsa (ml/min) fata de oxigenul consumat (ml/min). In repaus se produc 200 ml CO2 in conditiile in care se consuma 250 ml O2 -> coeficientul respirator = 0.8 = raportul ventilatie perfuzie. -Raport ventilaie/perfuzie crescut: in cazul in care un teritoriu alveolar mare este neperfuzat ventilatia in plamanul afectat este irosita. Daca tot sangele venos este dirijat catre plamanul care nu are obstructie vasculara se va face echilibrarea gazelor: sangele arterializat va iesi cu o presiune de oxigen usor mai mica si cu presiunea CO2 normala. In acest caz, raportul ventilatie perfuzie in zona afectata este crescut. In cazul unui raport ventilatie perfuzie crescut nu se modifica semnificativ concentratia si presiunea gazelor respiratorii. -Raport ventilaie/perfuzie sczut - obstructia masiva a unui ram din arborele traheo bronsic. Plamanul care ventileaza va avea o presiune de O2 mai mare si de CO2 mai mica. Sangele va intra in ambele teritorii, zona neventilata va avea mult CO2 si oxigen scazut. Sangele care a intrat in zona hiperventilata se va echilibra cu aerul din alveola, va iesi cu O2 crescut si CO2 scazut. Sangele din zona neventilata nu se echilibreaza. Urmeaza amestescul dintre sangele arterializat cu cel venos, astfel in inima stanga si in circulatia sistemica, presiunea de O2 va fi mult mai mica, cea de CO2 poate fi normala. O scadere a raportului ventilatie perfuzie determina un efect de sunt masiv dreapta stanga cu contaminare venoasa patologica si aparitia cianozei si a hipoxemiei/hipoxiei25. Zonele West pulmonare Un tip de diferenta de presiune care influenteaza circulatia pulmonara este presiunea transmurala care face relatia intre presiunea din capilarul pulmonar si persiunea din alveole. Aceasta presiune transmurala imparte din punct de vedere circlator si ventilator plamanul in zonele WEST pulmonare. Exista urmatoarele presiuni: Pa (presiune la capatul arterial al capilarelor); PA (presiune alveolara) si Pv (presiune venoasa). Teoretic sunt 4 zone WEST: zona I: PA>Pa artera si fluxul de sange este 0; zona II: Pa>PA>Pv (sangele poate sa intre printre peretii alveolari, in schimb iese intermitent spre capatul venos in functie de fazele respiratiei; in expir capatul venos se destinde); zona III: Pa>Pv>PA (situatia clasica din tesuturi, tubul este deschis permanent, fluxul de sange este continuu); zona IV: Pv>Pa (sangele se intoarce din vene catre artere, exista conditii ce favorizeaza acumularea sangelui in capilare cu crestere de presiune hidrostatica si cu formare de edem interstitial). Pentru plamanul normal, in 1/3 superioara avem zona WEST II si in cele 2/3 inferioare avem zona WEST III26. Coeficient de solubilitate, coeficient de difuziune27. Compoziia aerului alveolar 28. Factorii care influeneaz difuziunea alveolo capilar29. Unitatea respiratorie 30. Capacitatea de difuziune a plmnilorDifuzia neta a oxigenului ( deltaP mediu x capacitatea de difuzie) va fi 230 ml/min. In efortul fizic, capacitatea de difuziune creste la 65 ml/min/mm Hg. Aceasta crestere este determinata de cresterea volumului curent (hiperventilatie); cresterea suprafetei de difuziune, scaderea distantei si de scaderea timpului de circulatie. ( deltaP creste, debitul cardiac creste de 5-6 ori). Pentru CO2 capacitatea de difuziune este de 1 ml/min/mm Hg. In repaus se produc 200 ml CO2/min. Difuziunea limitata de capacitatea de difuzie: CO este un gaz cu afinitate de 200 de ori mai mare pentru hemoglobina decat oxigenul. La o persoana sanatoasa si nefumatoare, concentratia acestui gaz in sange este 0. Daca se administreaza pentru perioada scurta un amestec gazos cu 0,1% concentratie CO, acesta va difuza rapid din alveole in plasma. De aici este preluat la fel de repede de hematie si se fixeaza pe hemoglobina. Oricat de mare sau oricat de mic ar fi debitul circulator, in conditiile de respiratie data (timp scurt, concentratie mica CO) nu exista timp pentru ca presiunea plasmatica a CO sa se echilibreze cu cea alveolara => difuziunea gazului este limitata de proprietatile de difuzie ale membranei. Difziunea limitata de perfuziea pulmonar: pentru a demonstra influenta perfuziei pulmonare asupra difuziunii gazelor se foloseste respiratia pe termen scurt intr-un amestec gazos cu 0,01% conc N2O. Oxidul nitros are afinitate 0 pentru hemoglobina. Ca urmare, difuzia din alveola in plasma determina echilibrarea foarte rapida a presiunii partiale intre alveola si plasma. Indiferent de grosimea membranei de difuziune, gazul se va echilibra. Cu cat debitul circulator va fi mai mare, cu atat echilibrul se atinge mai tarziu. Cu cat debitul circulator va fi mai mic, cu atat echilibrul se atinge mai repede. In mod normal, oxigenul si dioxidul de carbon se comporta ca oxidul nitros = se comporta ca niste gaze a caror difuziune este limitata de perfuzie. Respiratia la altitudine, in mediu hipobar sau cu continut scazut de oxigen, in aceste momente pentru oxigen scade, iar aceasta scadere face ca difuziunea sa devina factor limitativ pentru preluarea de oxigen. Membrana de difuzie (0,2-0,6 microni) este formata din: strat subtire de lichid cu surfactant, epiteliu alveolar (pneumocite de tip I) membrana bazala a alveolei spatiu interstitial foarte subtire membrana bazala a capilarului endoteliu capilar pentru trecerea gazului din alveola in plasma membrana hematiei.

31. Transportul gazelor la nivelul plmnilor32. Raportul ventilaie/perfuzie efecte asupra presiunii pariale a gazelor respiratorii n snge33. Centrii nervoi cu rol n reglarea ventilaiei localizai n trunchiul cerebral34. Centrii nervoi superiori cu rol n reglarea ventilaiei 35. Centrul pneumotaxic 36. Chemoreceptorii centrali Chemoreceptorii centrali sunt neuroni aflati in portiunea ventrala a bulbului protejat de BHE.Aceasta bariera este foarte putin permeabila pentru substante ca: H+ si HCO3-, in schimbpermeabilitatea este mare pentru CO2 . CO2 este considerat hormon respirator pentru ca in modreal controlul cel mai intens al ventilatiei este facut de CO2. Acest control nu este insa direct. Odatace gazul difuzeaza in LCR, se hidrateaza in prezenta anhirazei carbonice. In urma hidratarii rezultaH2CO3 care disociaza in H+ si HCO3*. H+ stimuleaza chemoreceptorii centrali care la randul lor vorstimula grupul respirator dorsal neuronii inspiratori crescand ventilatia. Acestia prezintavariabilitate de raspuns la CO2, legata de gradul de antrenament fizic. In somn si cu inaintarea invarsta toleranta pentru CO2 creste. Astfel, in functie de variabilitatea individuala a sensibilitatii, suntpersoane care fac respiratie de tip periodic Cheyen-Stokes in somn. Chemoreceptorii centralimanifesta proprietati de resetare in momentul in care CO2 ramane crescut pe timp indelungat.Aceasta capacitate de adaptare este un lucru rau in cazul BPCO severa, ambele gaze respiratorii fiindmodificate: subiectul prezinta hipoxie si hipercapnie. Daca un asemenea subiect respir oxigen cuconcentratie mare , stimulul hipoxic dispare.37. Chemoreceptorii periferici Chemoreceptorii periferici sunt formatiuni situate la nivelul glomusului carotic si in crosa aortic. . Dela nivelul glomusului carotic, aferentele spre bulb pleaca pe n IX, in timp ce de la crosa aortei,informatia va lua calea n X. Functia celor 2 zone reflexogene este echivalenta. La nivelul glomusuluiaortic exista capilare fenestrate. Exista 2 tipuri de celule glomice: de tip I cu rol receptor care suntcelule enterocromafine asemanatoare celor din medulosuprarenala si care se creta catecolamine,principala fiind dopamina; glomice de tip II cu rol de sustinere. Glomusul carotic este o structuramica, are doar 2 mg, debitul circulator in aceasta zona este insa foarte mare: la cele 2 mg de tesut vinin fiecare minut 0,04L/sange echivalentul a 2000 ml/minut/100 g tesut. Celulele au capacitate foartemare de extractie a oxigenului 50%. Datorita debitului foarte mare, glomusul carotic isi poate luatot oxigenul din fractiunea dizolvata fizic in plasma, astfel incat nu foloseste oxigenul legat dehemoglobina. Principalul stimul al glomusului carotic este hipoxia. In afara de presiunea partialaabsoluta a oxigenului, zona este afectata si de cresterea diferentei arteriovenoase in oxigen.Mecanismul prin care hipoxia stimuleaza celulele glomice I: in aceste celule exista canale de Ksensibile la O2. Relatia dintre hipoxie si gradul de stimulare al chemoreceptorilor: acestia sunt activila presiuni foarte mari ale oxigenului (spre ex. 500 mm Hg) dar la aceast presiuni activitatea lor estefoarte mica si se mentine scazuta pana cand presiunea oxigenului ajunge la 60 mm Hg. Din acelmoment, numarul de impulsuri creste exponential pana la 800 de impulsuri/ minut paralel cuscaderea presiunii oxigenului. Stimularea modesta a glomusului carotic va creste putin ventilatia(hiperventilatie). Hiperventilatia determina scaderea CO2 plasmatic -> hipocanie care inhibaventilatia. Celulele glomice sunt sensibile si la cresterea presiunii de CO2 hipercapnie. In acest caz,chemoreceptorii periferici raspund mai putin intens decat cei central. . Alt stimul pentruchemoreceptorii periferici: cresterea concentratiei de H+ acidoza metabolica. Celulele glomice detip I sunt influentate si de hiperpotasemie38. Rolul pCO2 n controlul ventilaiei 39. Rolul pO2 n controlul ventilaiei 40. Rolul pHului n controlul ventilaiei 41. Receptorii pulmonari rol n controlul ventilaiei 42. Reflexul HeringBreuer43. Modificarea sensibilitii la CO2 a centrilor respiratori 44. Tipuri de ventilaie Eupneea ventilaia care menine presiunile gazelor respiratorii la valori normale n sngele arterial. Tahipneea ventilaie cu frecven crescut, (depete 15 micri/minut). De obicei supreficial, cu ventilarea predominent a spaiului mort anatomic. Bradipneea ventilaie cu frecven scazut,(sub 12 micri ventilatorii/minut), cu amplitudine mare. Hiperventilaia ventilaie n exces fa de consumul metabolic de oxigen. Gazul cel mai afectat este CO2, presiunea sa parial scade (hipocapnie). Hipoventilaia es ventilaie sub necesarul metabolic de oxigen. Se instaleaz hipoxemia urmat de hipoxie i n final, poate s apar i hipercapnia. Respiraae apneustic frecven scazut cu amplitudine mare a inspirului, ntrerupt periodic de expir scurt. Apneuzis = oprirea respiraiei n inspir. Apneea = oprirea respiraiei. Respiraia Kssmaul: respiraia acidotic: ampl i frecvent. Respiratia periodic: demonstreaz o scadere a sensibilitaii chemoreceptorilor centrali la CO2.45. Adaptarea ventilaiei n efort fizic 46. Ventilaia n condiii de hipobarism 47. Ventilaia n condiii de hiperbarism 48. Tipuri de hipoxieHipoxia si tipurile de ventilatie. Prin hipoxie se intelege scaderea presiunii partiale de oxigen la niveltisular: hipoxie hipoxica, hipoxia anemica, hipoxia stagnanta si hipoxia histotoxica.Hipoxia hipoxica se traduce prin cantitatea scazuta de oxigen care este transportata la tesuturi cuscderea pO2 in sangele arterial. Apare n boli respiratorii sau cardiovasculare cu sunt dreaptastanga.Hipoxie hipoxica se intalneste la expunerea la altitudine ridicata. Hipoxia de altitudinedetermina 3 cateogirii de manifestari: raul acut de altitudine, edemul pulmonar si edemul cerebral.Simptomatologia pentru raul acut de inaltime incepe sa se manifeste inca de la 1200 de m. Primulsemn este pierderea acuitatii vizuale nocturne. Apoi urmeaza simptome digestive (inapetenta,greata, varsaturi). Apar tulburari de somn cu insomnie si la persoanele mai sensibile poate sa seinstaleze apneea de somn. Tublurarile neurologice: persoanele respective devin iritabile, urosdezorientate, prezinta ameteli, cefalee si in cele din urma se poate ajunge la pierderea contieneiHipoxia stagnanta: creste timpul de circulatie.Hipoxia histotoxica inseamna blocarea capacitatii citocromilor de a prelua si utiliza oxigenul. Seintampla in intoxicarea cu cianuri.

49. Hipoxia anemic Hipoxia anemica apare atunci cand scade numarul de hematii (in anemii). Scaderea capacitatii detransport pentru oxigen apare si in momentul in care avem intoxicatie cu CO sau cand existamethemoglobinemie severa (numar normal de eritrocite, cantitate normala de Hb, o parte dinaceasta insa nu este functionala). Diferenta intre anemia propriu-zisa si intoxicatia cu CO esteurmatoarea: in anemie, sinteza de 2,3 DPG creste astfel incat, curba oxihemoglobinei se deplaseazaspre dreapta; intoxicatia cu CO deplaseaza curba la stanga (cantitate mai mica de Hb care cedeazamai greu oxigenul). Cel intoxicat cu CO are manifestari mai severe. CO rezulta din arderileincomplete ale combustibilor solizi. Afinitatea CO este de 210 ori mai mare pentru Hb decat oxigenul.Intoxicatia cu CO poate fi acuta sau cronica. Cea acuta se face la expunere brusca masiva, intoxicatieacuta care daca depaseste 70% carboxihemoglobina este letala. Intoxicatia cronica apare lapersoane expuse in mod repetat, prelungit la concentratii relativ mici. Intoxicatia cronica se insotestede tulburari neurologice.50. Toxicitatea oxigenului 51. Comportamentul Hb fa de oxigen 52. P50 O2 53. Curba de asociere disociere a Hb 54. Rolul pHului asupra relaiei HbO255. Rolul CO2 asupra relaiei HbO2 56. Rolul 2,3 BPG asupra relaiei HBO2 57. Fenomenul Hamburger la esuturi La capatul arterial al capilarului: PO2: 100 mm Hg si PCO2: 40 mm Hg; hematia are HbO2. In tesut: P O2: 40 mm Hg si P CO2: 46 mm Hg. CO2 este de 20 de ori mai difuzibil decat O2, deplasandu-se rapid dinspre tesut spre sange (de la presiune mare la presiune mica). 8% din cantitatea totala ramane in plasma. Din acestia, 5% se vor dizolva fizic, 3% din CO2 se combina cu proteinele plasmatice formand carbamati plasmatici. 92% din CO2 difuzat din tesut intra in eritrocit. Din acesti 92%, 10% se fixeaz pe molecula de hemoglobina ; 82% reactioneaza cu apa, reactie rapida la nivelul eritrocitului unde exista o enzima: anhidraza carbonica care catalizeaza aceasta reactie si duce la formare de H2CO3 care disociaza in ioni de H si ioni HCO3. Ionul de H se duce pe molecula de hemoglobina formand punti si expulzand oxigenul care se indreapta catre tesut. Ionul HCO3 se acumuleaza, depasind cu mult concentratia extracelulara. Ca urmare, transportorul Cl/HCO3 va scoate ionul bicarbonic din celula si in schimbul HCO3 va intra Cl in hematie. Cl provine din NaCl disociat in plasma. Deoarece Cl dezvolta proprietati osmotic active, el va trage dupa sine si cantitatea osmotic echivalenta de apa. Astfel, volumul hematiei creste -> hematocritul se va mari. Ht venos este mai mare si mai acid decat cel arterial. Formele de transport ale CO2 de la tesuturi la plaman sunt: dizolvat fizic in plasma, carbamati plasmatici, carbamati de Hb si forma majoritara cantitativ: HCO3 plasmatic. Geneza HCO3 este intraeritrocitara. Fenomenul Hamburger inversat are loc in plamani. In plasma, Pp CO2=46 mm Hg. Hemoglobina este in stare tensionata. In prezenta oxigenului cu presiune partiala mre, incep sa se rupa rapid puntile de hidrogen. Ionii de H ies din molecula de Hb si sunt inlocuiti de O2. Cresterea concentratiei de H liberi permite refacerea H2CO3 din H si HCO3, acidul carbonic se desface in H2O si CO2. Dioxidul de carbon difuzeaza din eritrocit in plasma, din plasma in alveola si, pe masura ce se consuma HCO3 intraeritrocitar, este inlocuit de cel din plasma, pentru ca schimbatorul va functiona in sens invers (scoate Cl, introduce HCO3). Se mentine acest ciclu de reactii pana se elimina CO2 adus de la tesuturi.58. Forme de transport ale CO2 n snge59. Presiunile pariale ale gazelor n esuturi, plmni i snge60. Forme de transport ale O2 n snge

RENAL

1. Descriei anatomia funcional a rinichiuluiOrganizarea funcional a rinichiului: -Cortexul- partea extern, conine toi glomerulii renali -Medulara -partea intern, structurat n piramide renale, orientate cu baza spre cortex i vrful la papile, n bazinet -Bazinetul -prezint calicele mici calicele mari ; se continu cu ureterul, vezica urinar ; -Hilul renal -locul de trecere pentru vasele sanguine, limfatice, nervi i uretere.Structura rinichiului 3.1 Corticala - Conine glomerulii nefronilor. Reprezint stratul de filtrare a rinichiului 3.2 Medulara - format din aprox. 8-13 format. piramidaleMalpighi. Este stratul tubilor colectori i ai AH 3.3 Pelvisul - teritoriul n care dreneaz toii tubii colectori i se continu cu ureterul.Cand pasaseste canalul de colectare renal, urina nu se mai modifica compozitia si calitatea ei raman neschimbate la niv pelvisului, uretere, VU,uretra3.4 Ureterul transport urina n vezica urinarUnitatea anatomic i funcional a R este nefronul format din : corpusculul Malpighi i tubul urinifer2. Vascularizaia rinichiului i rolul funcional Rinichiul prezint o vascularizaie abundent provenit din arterele renale care se divid n interiorul R. n a. interlobare ce se ndreapt spre cortical printre piramidele Malpighi. (vase de tip terminal) - necroza es. tributar La zona dintre medular i cortical, artera se cudeaz n unghi drept - artere arcuate sau arciforme - formndu-se un plex arterial Din a.arciforme se desprind n evantai a. interlobulare ce ptrund printre piramidele Ferrein spre supraf.organului A.interlobulare dau natere arteriolelor aferente gll Arteriola eferent ce prsete gll, se divide ntr-o nou reea capilar peritubular, care irig tubul renal - sistem port arterial,apoi se vars n venele interlobulare - venele arcuate - interlobare - vene renal. Acest tip de circulatie : arteriola-capilar-artetiola-cap = pres adacvate fct lor de filtrare (60mmHg) si reabsorbtie (10mmHg) Cea mai mare parte a reelei de capilare peritubulare se afl n cortexul renal de-a lg TCP, TCD, TC corticali. Ram din artera arcuata sau port proximala a arterelor interlobare furnizeaza o popul de gll juxtamedulari la intersectia dintre corticala cu medulara gll. juxtamedulari - din a.ef pe lng capilarele pritubulare se desprind ramuri capilare lungi, care formeaz anse, numite vasa recta, ce ntr adnc n medular, nsoind AH pn la papilele renale. La fel ca i AH se rentorc n cortex i se vars n venele corticale. Vasele limfatice care alimenteaza lichidul interstitial al cortexului contin cant de EPO Limfaticele sunt absente in medulara previne indepartarea osmolarit La acest nivel - anomalia osmotic a medularei (P. osm.1200- 1400 mOsm/l, excepie n organism)Funciile rinichiului1.1 Excret majoritatea produilor de catabolism, substane strine : medicamente, colorani.1.2 Menin constant volumul i compoziia LEC prin controlul : hidro - electrolitic, osmolaritii, echilibrul ac.bazic, PA1.3 Rol endocrin : renina, eritropoietina (EPO), 1,25dihidroxicol- calciferol, prostaglandine. RENINA - eliberat de ap. juxta glomerular ( in conditii de ischemie renala, hipovolemie, hipoTA, IC, Cl in urina ) actioneaza enzimatic asupra unei prot plasmatice :Ag I = are prop vasoconstrictoare Ag I sub influienta enz. de conversie (de la niv. endoteliul vaselor pulm) pierde 2aa AgII cu rol vasocr. n teritoriul cutanat, splanchnic i renal Fr s influeneze circulaia cerebral, coronarian i muscular , determin PA Captoprilul este inhibitor al enz de conversie si al bradikininelor Rinichiul hipoxic eritropoietin, secretata de fibroblastii din interstitiul corticalei si medularei ext. In IR cr, deficitul de EPO anemie severa Metabolismul Ca este influenat de un derivat al vit.D, 1,25 (OH)2.D3, format n cel proximale din 25 OH.D3 PROSTAGLANDINELE- ac.grai 20C, cu rol n vasodilataie, TA, diureza, eliminarea de Na. Sindromul Bartter (secretie de Pg) hiponatremie (125 mEq/l), hiperaldosteronism (hiperkaliurie i hipokaliemie - 2mEq/l), poliurie, apatie, tulburri de cretere.1.4 Sinteza glucozei, n post - gluconeogenez Concluzii : in af renale cr si severe = IR, se dezv dereglarii : Ale volemiei Compozitiei compartimentelor hidrice Se acumuleaza cant de K, acizii, lichide, subst toxice deces daca nu se intervine prin dializa3. Aparatul juxtaglomerular - anatomie i rol Alctuit din celule juxtaglomerulare i macula densa, estesituat n zona hilului fiecrui glomerul, Cel granulare - celulele musculare din tunica medie a arteriolei aferente i eferente la contactul cu macula densa, sunt mai globuloase, afibrilare, conin granule de renin. Funcioneaz ca baroreceptori, care cresc producia de renin cnd nu sunt destinse. macula densa - la locul de contact dintre tubul distal i a.a i a ef, celulele tubulare sunt mai dense, cu ap. Golgi plasat spre arteriol, argument pentru secreia unor substane n arteriole . Lichidul din TCD joac rol important n controlul funciei nefronului, furniznd semnale de feedback att arteriolei aferente ct i a ef.4. Circulaia renal - rol, metode de determinareRinichiul primete 25% din DC de repaus - 1,25l sg/min Distribuia sg n R, este neuniform : 90% cortical, 10% medular ( 9% medulara ext. 1% medulara intern) Rol : fluxul mic al medularei int. nu ,,spalactivitatea osmotic de la acest nivel, Msurarea debitului renal sanguin s-a fcut cu metode directe - debitmetre aplicate pe vasele renale i indirecte care se bazeaz pe principiul Fick : debitul renal se calculeaz stabilind - cantitatea de subst. trasoare preluat de rinichi n unitatea de timp i mprind valoarea la diferena arterio-venoas. Det. Cl renal o met util : de a cuantifica eficacit cu care rinichii excret diferit subs i evalueaz fc renal ; filtrarea gll, reabsb i secreia Dac o subst este complet epurat din plasm, val Cl subst respective este = cu val FPR Cant de subst transp de circulaia sg la niv renal (FPR x Ps) este egal cu cant excretat n urin: Us xV FPR = UsxV/Ps Fluxul plasmatic renal, msurat dup acest raionament reprezint clearance-ul renal dup formula :Cl = UV/P U - concentraia urinar a subst. n mg/ml, V - volumul de urin eliminat ntr-un minut ml/min, P - concentraia plasmatic a subst. mg/ml Substana utilizat : acid paraaminohipuric (PAH) sau diodrast (iodopiracet),dozndu-se conc.lor pl i urinar. Substanele sunt filtrate prin glomeruli renali i secretate de ctre celulele tubulare, coeficientul lor de extracie fiind f. mare la concentraii sang reduse: 0,90 pt. PAH, 0,85 pt. diodrast. Clearance sau indice de epurare se nelege volumul virtual de plasm, exprimat n ml, din care rinichiul elimin complet o anumit subs. n unit. de timp. Ex : conc. PAH n urin este de 14 mg/ml, volumul urinii de 0,9 ml/min, conc.PAH n plasm de 0,02 mg/ml Debit plasmatic renal = 14x0,9/0,02 = 630ml/min Flux plasmatic real = 630/0,9 = 700 ml/min (0,9 este coeficientul mediu de extracie a PAH ) Flux sanguin renal se calculeaz dup formula : FPRr.x100/100-Ht 700x100/(100-45) = 1273ml/min Utilizarea gazelor radioactive (Kripton, Xenon) a permis calculul fluxului sanguin n : cortical - 5ml/g de esut/min, n medulara ext.- 2ml/g de esut/min, iar n medulara intern sub 0,2ml/g de esut/min. Timp de trecere eritrocit - 2,5s cortical, 27,7s medular.5. Consumul de oxigen n rinichi Sg. venos renal conine cant mai mari de O2 dect sg venos provenit din alte esuturi Diferena arterio-venoas este de 1,4-1,7ml/% ( N = 4,5ml%) i rmne const n cond unor largi variaii alefluxului sang Consumul mediu de O2 n R este de 400micromol/ min/100g i reprezint 4-8% din consumul total de O2 alorganismului La un debit sg renal de 6-7ml/min/100g, consumul zilnic a celor 2 R este de 18-21ml/O2/min La niv corticalei consumul este mai mare ca la nivelul medularei datorit transportului activ de Na Consumul R de O2 este crescut datorit metab. tubular : Cand fluxul sg si RFG si reabsorbtia de Na este scazuta si se consuma mai putin oxigen, In cond bazale consumul de oxigen la di cant de O consumata N6. Autoreglarea circulairi renale Rein n 1931, la cine a surprins constana debitului renal la variaii ale presiuni de perfuzie ntre 80-200mmHg teorii acceptate : miogen i macula densa Autoreglarea debitului sanguin renal garanteaz o filtrare glomerular constant Fenomenul de autoreglare s-a observat n cortical, pe cnd irigaia medularei variaz o dat cu variaia PA. Procesul de autoreglare poate fi perturbat n anumite condiii : efortul fizic prin noradrenalin crescut produce vc. pe aa, reducnd debitul sanguin iar substanele piretogene l mresc ( influiene nervoase i umorale) IL1 subst endogena ca si proteinele degradate, toxinele lipopolizaharidice din membranelebacteriene pragul termostatului hipotalamicRolul SNC Filetele nervoase simpatice reglementeaza ; FSR (fluxul sg renal), RFG (filtrarea ggl), reabsorbtia tubulara Rinichii - nu dispun de fibre n parasimpatice N simpaticii provin din plexul celiac secreta NA si DA in tes conj liber din apropierea aa si ae si la niv TCP Stimularea simpatica are 3 ef. Catecolaminele vasoconstrictie Catecl. reabsorbtia Na in TCP La niv ap juxta ggl secretia de renina Exista si af senzoriale de la baroreceptorii si chemoR ce provin de la niv renal pres de perfuzie renala (+) baroR din artere si arteriolele interlobare Ischemia renala si compozitia L interstitial (+) chemoR din pelvisul renal. Pt niv foarte de K si H modifica fluxul sg Ischemia, anxietatea, schimbarile posturale si adm de barbiturice sau anestezice FPR7. Structura membranei filtrante MFG este alctuit din :12.1.1 Celulele endoteliale ale cap gll sunt inconjurate de membr bazala. Exista in centrul gll o zona in care nu exista membr bazala si nici podocite= cel mezangiale. La ac nivel nu se produce filtrarea sunt stbtute de mii de pori numii feneste cu diametrul de70nm care nu ofera restrictii subst dizolv inplasma sunt bariera doar pt elem figurate Pe suprafaa celulelor se distinge glicocalix = un strat de glicozaminglicani incarcati negativ previnescurgera de macromolecule incarcate negativ12.1.2 Membrana bazal alctuit din 3 staturi : lamina densa este mrginita n zonele subendotelial i subepitelial de lamina raraintern i lamina rara ext. Situata intre celulele endoteliale si pedicele ;Catedra de Fiziologie si Neurostiinte Mai 2014Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila Bucuresti6 | P a g e Este alctuit din fibre de colagen i proteoglicani heparin sulfat cu puternic ncrctur electicnegativ (proteinele plasmatice ncrcate negativ sunt astfel respinse). Realizeaz spaii largi prin care lichidul filtreaz uor, restrictioneaza elementele mai mari de 1KDa12.1.3 Epiteliu capsulei Bowman la suprafaa gll, nu sunt celule continue, sunt prelungiri numite podocite care vin n contact cu stratul ext. almb.bazale, delimitnd nite fante nguste ,,fante-pori de la 4-14nm Nu trec anionii de marii dimensiunii Pe suprafaa mb bazale ntre zonele de implantare a podocitelor se afl o diafragm de fant ,,slitmembrane cu rol de ataare i meninere n poziie a pediculilor Nefrin, neph1, podocin si alte membrane organizate pe plute lipidice formeaza diafragma de fanta(nefroza lipoidica) se formeaz o reea vast de canale intercelulare prin care filtratul ajunge n spaiul Bowman. Tot ac traseueste facut printr-o succesiune de filtre a caror dimensiunii sunt din ce in ce mai mici8. Celulele mezangiale celulele mezangiale - se afl ntre capilare, axial sunt nconjurate de substana fundamental i mb axialbazal. Secreta matricea extracelulara. Ac. retea este continua cu cel musculare netede ale aa si aef.Matricea se extinde la cel mezangiale extra gll Mezangiul are o reea extins de filam compus din actin actinin i miozin Fc. principal a filam este de a mpiedica distensia pereilor cap. sec. pres intracapilare Sunt implicate n injuria gll prin prod de citokine : PDGF, IL1 i EGF( fc de epitelial) proliferare celular local sinteza de PG Rolurii : fagocitoz (complexe imune,precipitate proteice) i prin contracie/relaxare regl dim.porilor, secreie de R9. Enumeraii factorii de care depinde filtrarea glomerular 10. Permeabilitatea membranei filtrante glomerulae 11. Suprafaa de filtrare 12. Presiunea efectiv de filtrare 13. Prezentaii rezultatul ultrafiltrriir 14. Debitul filtrrii glomerulare 15. Factorii care influieneaz filtrarea glomerular 16. Auto reglarea filtrrii glomerulare 17. Fenomenul de diurez presionala i efectul stimulrii simpatice asupra fluxului sanguin renal 18. Reabsorbia lichidului n capilarele peritubulare i modificrile osmolaritii urinii de-a lungul tubului urinifer Pc Reabsorbia Raa Pc Rae Pc Presiunea arterial Pc c Reabsorbia aa c FF c Kf Reabsorbia Pc presiunea hidrostatic din capilareleperitubulare R aa, R ae rezistena la niv. arteriolelor aferente ieferente c presiunea coloid osmotic n capilareleperitubulare aa presiunea coloid osmotic n plasmaarterial FF fracia de filtrare Kf coeficientul de filtrare corespunztor membranelor capilarelor peritubulare19. Reabsorbia tubular - mecanismeReabsorbia tubular =pc n care subst. trec prin: 1. membrana luminal a cel tubulare,unde exist canale ionice i carrieri (pol apical), S absorbcujonciunii stnse 2. membrana bazolateralla acest nivpompe nr. pt TA (transp activ) 3. endoteliu capilarelor tubulare Pc de Reabsb este: Transcelular Paracelular prin jonciunile stnse Cea mai mare parte a reabsb.(FG) are loc laniv.TCP = 80% (reabsb. obligatorie),19%(reabsb. facultativ) = TCD16.1 Reabsorbia are loc prin mecanisme :16.1.1 ACTIVE necesit ATP pentru a deplasa osubstan mpotriva unui gradient de conc.(sau electric)prin membrana bazolateral ntre LT i cel. exist un gradient electric ()de -70mv Transportul activ poate fii :Catedra de Fiziologie si Neurostiinte Mai 2014Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila Bucuresti11 | P a g e TA primar cuplat direct cu sursa de E : 1. ATP-aza Na/K din memb bazolat creeaz electochimic : Favoriz transp la polul apical Asigur TA sec 2. ATP-aza Ca controlat de PTH 3. ATP-aza H i H/K (pol apical) cu rol n EAB TA secundar carrier cuplat indirect cu sursa de E Folosete electo-ch datorat TA primar Sunt de tip simport i antiport Transport activ limitat de cap max de transport a carrier-ului Tr. max are o val caracteristic pt fiecare subst Reabs. cu Tr max depirea ei substana rmne n urin Pt. glucoz, proteine, aa, Ca, Mg, Pinocitoza variant de TA, necesit E pt reaab macromoleculelor16.1.2 Transportul pasiv TP PASIVE : nu necesit ATP, se face n sensul unui gradient electrochimic Fc determinani : electro-ch pt. reabsb ionilor osmotic solvatul trece de la conc spre conc ,,solvent drag trecerea pasiv a apei i a solviilor micromoleculari neselectivi, paracelular dinurin n sg pe baza osmotic i oncotic peritubular Difuziune dependent de Ph : Formele neionizate ale acizilor i bazelor trec mai uor dect cele ionizate de ph se realiz ntre LT i LPT Permeabilitatea peretelui tubular Timpul de pasaj dependent de debitul tubului urinar20. Reabsorbia de Na REABSORBIA Na - necesar 10-20 mEq/zi - consum 100- 200mEq/zi 600g de Na se filtreaz prin gll n 24ore, dar este reabsorbit activpe toat lg. nefronului cu excepia ram descendente a AH. TCP : Transportul activ primar de Na, se produce n extremitateabazal, n zona spailor intercelulare laterale prin pompa 3Na/2K(expulzarea Na din celula tubular se face la schimb cu K ceptrunde n celul). Se creeaz un gradient electic, puternicnegativ,de 70mV. Cei 2 fc ce det difuz Na din LT n interiorul cel sunt : gradient de conc. : n lichidul tubular 140mEq/l si 12mEq/l intracelular gradient electic de - 70mV Trecerea Na se produce paracelular in S2 si S3 dat unuipozitiv 1/3 din Na patruns transcelular se reintoarce in lumen(LT) pe cale paracelulara ,,back-leak Transportul activ secundar - co-transport : nu folosete energiefurnizat direct din ATP, nsi micarea ionilor de Na activeazmai multe transporturi secundare : simport : Na/ glucoz, Na/aminoacizi, (fosfstii, sulfat, lactat , acmono si dicarboxilici care au trecut prin co-transport din lumenultubular n cel. epitelial ) acestea stbat membr. bazolateral prin difuziune facilitat cuajutorul altei proteine transportoare antiport : Na/H (NHE3) o parte din cant de Na trece n sg la schimb cu H i K, rebsorbie izoosmotic La niv TCP se absoarbe 65% din cant de Na, reabsorbia este obligatorie i hormono - independent. Transp de tip gradient durat, depinde de electo-ch, intervalul de timp n care subst este n tubiirenali i de rata fluxului tubular Rata de reabsorb este proporional cu conc din lumenul proximal i cu ct fluxul este mai . ANSA HENLE, Na este reabsorbit 20 - 25% AH seg desc. impermeabil pt ionii i uree AH seg ascd reabs de Na prin transp pasiv datorit osmotic si paracelular AH seg gros seg de diluie a urinii Reabsorbia se realiz la polul apical : TP dat osmotic paracelular TA co-transp Na/K/2Cl urmnd absorbia activ de Cl ( exist o pomp activ de Cl) antiport Na/H la pol bazal : TA Na/K ATP-aza Exist canale de K apical ceea ce det aparitia unui pozitiv la niv LT de aceia din Nareabsorbit se face paracelular impreuna cu K, Ca, Mg Tot la acest nivel exista hiposmolaritate seg de dilutie TCD i TC la acest nivel se reabsorb doar 8-10% din Na dependent de hormonii (transcelular ) La polul apical aldosteronul permeabilitatea pt Na i K Exista apical un Co transport Na /Cl (CNC) sensibil la diuretice tiazidice La polul bazal prezint Na/K ATP-aza reabsb de Na i secreia de K reabsb de Cl, HCO3 i ap Na/H , Na/K controlat de aldosteron. Cele dou funcioneaza corelat cu echilibrul ac-bazic : n alcaloz Na/K n acidoz Na/Ho ! In alcalozele asociate cu hipopotasemie, retinerea K este mai pretioasa pentru organism decatretinerea H, de aceea, desi exista alcaloza, se va elimina H ACIDURIE PARADOXALAo TC corticali si medulari Na intra in cel prin canale apicale de Na ENAC (este un heteromer cecuprinde subunit :, si )21. Reglarea reabsorbiei de Na Depinde de urmtorii factori :1. Gradul de expansiune a volumului lichidului extracelular reabsorbia se face proporional cu solicitarea tubular: balana sau echilibrul glomerulo - tubularcapacit R de a rata reabsorbiei ca rspuns la ncrcrii tubulare. Cand RFG de la 125ml/min-150ml/min, rata reabs. la niv TCPde la 81ml/minla 97,5ml/min = 65% Mec. imp previne suprasolicitarea seg tubulare distale atunci cnd RFG crete. adaptarea reabs are loc numai ntre anumite limite : cnd Fg se reduce la 30-40% dinval normal, reabsorbia de ap i sruri este total anuria Balana gll-tub este contolat de : PCO i hg. din cap peritubulare P hidrostatice i PCO diminu reabs de Na P hidrostatice i PCO mresc reabs. de Na fluxului tubular determina indoirea pronuntata a cililor centrali, semnaland reabsorbtia delichid Alt fc ipotetic AgII care este filtrata gll si secretata de TCP reabsb de Na prinAT1 din membr apicala si bazal (la niv TCP) (+) si Na/H din AH gr si (+) si canalele de Na dinTCreabsorbtia de Na Intervenia mineralocorticoizilor : Ald. scade eliminarea de Na prin stimularea reabsorbiei la niv TCD si TC medulari2-3% dinreabsorbtia de Na este controlata de Ald n cond de hiperaldosteronism cr, mai nti se instaleaz retenia sodat i expansineavolemic PA diureza presionala (astfel se revine la nivelul iniial al excreiei urinarede Na) Acesta este ,,fen. de scpare de sub influiena ald. care s-ar datora scderiireabsorbiei de Na n TCD. Din ac moment rata de incarcare cu NaCl si apa va fi zero, pastrandu-se un echilibru intreaport si eliminare, dar s-a instalat HTA Reabsorbia activ de Na stimulat de aldosteron are loc la niv. nefronului distal, fiindcuplat cu secreia de K i H Ali fc modulatori ai eliminri de Na : PGE2, BK, DAreabsorb de Na prin (-) ENaCs parathormonul scade reabsorbia de Na prin inhibarea canalelor de sodiu din membranalunimal h. tiroidieni, stimuleaz reabsorb.Na i a apei din TCP prin creterea permeabilitii pentru Ka membr bazo-laterale2. Peptidul natriuretic atrial(ANP)-elim de Na idiureza eliberat de cel miocardice atriale, produce o natriurez nsemnat prin intensificarea Fg : VD a aa i VC pe ae Kf la niv MFG Antagonist al SRAA renina secreiei de Ald = reabsorb tubular de Na i sec de Cldet elim de Na Alte efecte : Pe vasele sistemice VD PA prin ef vascular i renal neurotransmitor3. Activitatea simpatic - modific forele Starling din capilarele perif., volemia, hemodinamica renal istimuleaz eliberarea de renin : fluxul sanguin renal si implicit RFG si excretia de Na22. Diureticele Inhib reabsorbia de NaCl la diferite niveluri ale tubului renal Acetazolamida (inhibitor al anhidrazei carbonice) acioneaz maiales la niv TCP, inducnd o excreie urinar crescut de Na ibicarbonat - induce acidoz, Diuretice de ans : furosemid, ac etacrinic, bumetanid (-)reabsorb. activ de Cl,( sec Na) n braul gros ascendent al AH. (-) co-transportul Na/K/2Cl Diuretice tiazidice hidroclorotiazida, clortalidona, larg utilizateMecanismul de aciune : inhib transportul activ de Na-Cl dinmemb lum Ca urmare n TCD i TCrmn cant mari de NaClce mpiedic reabsorbiaapei. Diuretice distale, acioneazasupra rc. la niv TC reabsorbde Na si secretia de K(economisesc K) Eplerenona,Spironolactona antagonisti alaldosteronului Blocante ale canalelor de Na inhib direct difuz. la niv TC amilorid, triamteren23. Reabsorbia i reglarea secreiei de K K - ionul specific intracelular legat de fosfaii i proteine cu rol important n activ f musc miocardice, n activnervoas n reacile de fosforilare In conc de140mEq/l intracel140x28l=3920mEq iar n plasm conc sa este meninut n limite nguste -4,2mEq/l4,2x14l=59mEq Daca dupa ingestia de alim K nu ar fi introdus in cel.ar duce la conc plasmatice cu aprox 3mEq/l Fc ce reduc K extracelular Insulina (+) transportul K in cel (in DZconc pl K dupa mese Aldosteronul transp intracelular al K (in sdr Conn=hipoK iar in boala Addison = hiperK Stimularea adrenergica epinefrina deplaseaza K intracel: De aceea in trat HTA cu propranolol (blocanti de rc adrenergici HiperK Tulb ac-bazice :ac metabolicaHiperK iar alcalozahipoK Fc ce K extracelular : Distructii cel lez musculare grave , liza eritrocitara masiva Eforturile fizice intense hiperK moderata Cresterea osmolaritatii LEC favorizeaza efluxul apei din cel prin mec osmotic difuz de K K este filtrat liber la niv gll i apoi este reabsorb. n TCP, reabsorbie ce continu i n AH. Nefronul distalpoate reabsorbii sau secreta : TCP 65 -80% , reabsorb pasiva (paracelular) urmeaza miscarea Na si a apei Cand se deprima reabs apei si reabsorb K In S3 pot (+) este fav. electrodifuziunii paracelulare rez la ac niv. Mec implicate : Pompa Na/K ATP-aza bazal Canalele apicale si bazo-lat pt K Co-transportul K/Cl(KCC) bazolateral K preluat prin pompa Na/K recicleaza prin canalele bazale si co-transportorii Nu apare in lumen Canalele de K apicale sunt in repaus cat mai mult timp AH seg gros 25% ;TP paracelular si TA transcel. (cotransport) Na/K/2Cl, Dat gradientului ,,+ favorabil reabsorb cationilor, 50% din cant de K se reabsoarb prin ac mec Restul prin mec activ trancelular La niv nefronilor juxta medulari exista o secretie pasiva in lumen, pt ca este crescutapermeabilitatea pt K la niv ansei si creste conc acestuia in lumen si intersritiu TCD 1/3 i TC reabsorb 5% i SECREIE de K cel intercalate la acest nivel in polul apical exist o pomp activ H/K ATP-aza care reabs. K sisecreta H. La polul bazal func pompa Na/K ATP-aza care asigur efluxul de Na din celulu spre interstiiu i de Kn sens invers canal de K din membrana bazolat prin care se scurge K In hpioK pot creste dramatic nr de pompe Na/H si sa det secretie crescuta de H alcalozacu hipoK K care se elimin prin urin rezult din secreia acestuia la niv TCD i TC (cel principale) prin intermediulpompei dependente de aldosteron Fc care (+) secretia de K : conc extracelulare de K, niv de Ald., LT la niv tubilor renali Fc ce diminueaza secretia de K conc de H Cant. secretat egaleaz cant ingerat : 45-100mEq/zi aportul alimentar de K/zi este de 50-100 mEq, (limite extreme 10-500mEq/zi) din care 90% seelimin pe cale renal i restul prin tubul digestiv Secreia K implic 2 etape : 1. Captarea ionilor de K din lichidul peritubular ca urmare a activ. Na/K-ATPaza de la niv membraneibazolaterale, 2. Difuziunea K din cel n lichidul tubular se datoreaz : migrri Na intracelular cu modificarea potenialilui la niv de lumen devine puternic electonegativ.Catedra de Fiziologie si Neurostiinte Mai 2014Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila Bucuresti15 | P a g e Difuziune pasiva dat conc din cel. (principala) in LT, prin canale apicale KCC TA la niv de membran apical, prin cotransp de K/Cl Cu ct cant de Na care ajunge n TCD, crete cu att se stimuleaz secreia de K (kaliureza dup adm de D) Ef net miscare activa de K din sange in LT. Capacit de secretie de la corticala spre medulara18.2 Controlul secreiei de K este asigurat de Aldosteron : care intensific activ Na/K ATPaza, facilitndcaptarea intracel a K stimuleaz reabsorbia Na la nivel distal crete permeabilitatea membranei luminale pt K Aportul hidric: redus excreia de K, iar aportulhidric crescut, stmuleaz excreia : fluxului tub la niv TCD atunci cnd existexpansiune volemic , aport de Na sau trat cudiuretice Tulburrile echilibrului acido bazic : acidoza metab sau resp instalat acut det reducerea brusc a secreiei de K prin trecerea din celtubulare n LEC kaliureza Acidoza cronica determina pierdere de K pt ca este (-) reabsorbtia de NaCl si apa la niv TCP alcaloza metab sau resp acut det creterea brusc a eliminrilor de K. ADH - favorizeaz acumularea de K n interst medularei renale i crete permeabilitatea TC pt K - rezultatulfinal fiind creterea kaliurezei24. Reabsorbia calciului i a fosfailorHomeostazia Ca extracel este meninut n limite nguste 2,5mEq/l 9-11mg% dat rolurilor importante :coagularea sngelui, excitabilit. neuromusc. permeabilitatea capilar, etc n plasm Ca : 40% Ca legat de proteinele nu sefiltreaz gll 50% Ca ionizat, (n acidoz) sefiltreaz gll 10% Ca neionizat legat de anioni(fosfai, citrai) se filtreaz gll Reabsorbia lui are loc pe toat lungimeanefronului i 1% din cant filtrat se va elimina prinurin (N: 5-10mEq/l) TCP 65% Reabsorbia tubular a Ca este legatde a Na i are loc prin 2 mecanisme la polul apical prin difuziune pasiv pebaza gradient. de conc. (n cel. cant. saeste de cteva sute de ori mai mic dectn lumen) la polul bazal prin mec. activ : transpprimar, Ca ATP-aza vol LEC i PA reabs apei i a Na iimplicit a Ca ceea ce det eliminriiacestuia AH seg gros 20% paracelular Val. pot. electric nLT (+8mV)este mai dect n sp interstiial irealiz reabsorb cationilor : Mg, Ca, Na, K Transcelular cu PTH prin canale TRPV5/6 (apical) TCD i TC 5-10% reabsorb transcelulara : Exista canale apicale si bazal pompa Na/Ca , pompa de Ca PTH i vit D3 reabsorbia de Ca i excreia de fosfai Calcitonina reabsorb de Ca Fosfatul pl PTH reabs de Ca EAB n acidoz reabsorb de Ca iar n alcaloz TA de Ca are capacit limitat Tmax = 0,125mM/min hipercalciuria din Hparatiroidism se dat creterii cant de Ca filtrat Clinica diureticele : furosemidul reabs Ca, ac mec se dat electric. Tiazidicele (-) Na-Cl apical sidet reabsorb. Amiloridul (-) apical canalele de Na si hiperpolariz membrana apicala tubulara det reabsb CaREABSORBIA FOSFAILOR Fosfaii anorganici din plasm n concentratie de 8mg%1-1,5mEq/l se afl sub form de fosfaii mono sau dibazici. 80-90% din cant de fosfai filtrat este reabsorbit TCP TA sec = 2/3din fosfai filtraii, prin cotransport cu Na SLC34A1 (3Na/1HPO3) dependent depH, iar prin membr bazala tot prin cotransport( ipoteza) T max 1mM/l Reabsorbia continu i la nivelul AH seg gros i TCD PTH diminu reabsorbia fosfailor. Efecte similare are icalcitonina : calcitonina acioneaz predominant asuprareabsorbiei de Na i nu asupra transportului specificde fosfai. Acidoza metab. si de glucocorticoizi = eliminarea Hipercalcemia reabsorbia fosfailor dat. (-) secreiei dePTH. Vit. D3 i metabolii si stimuleaz transportul transtubular alfosfailor i excreia urinar.25. Reabsorbia de Cl Este anionul principal care acompaniaz Na : Prima port. paracelular Ultima port. transcelular n TCP, reabsorbie pasiv - urmeaz Na (datncrcturi sale electrice) Paracelular pasiv dat electrochimic generat dereabsb Na la niv. S1 In S2 si S3 concentatia de Cl mult in comparatiecu celula tubulara reabs este paraceluara Alt mecanism implicat antiportul Na-H genereazala niv luminal schimbul pt anionii (oxalati, OH, SO4)cotransp Cl/anionii mediat de CFEX (SLC26A6) Poate fi un ex de transp activ tertiar care va sustine de Cl la schimb anionic Bazal transcelular, exista canale de Cl ce permitacestuia sa ajunga in interstitiu si mai exista si cotranspK/Cl (KCC) AH - segm.subire - difuziune pasiv a Cl spreinterstiiu pentru echilibrarea osmotic cu interstiiuhiperton. por groas - transport activ secundar. La nivelulmembranei apicale se afl un cru care transportdin lumen n cel epiteliale 2Cl/Na/K Na este transportat activ n interstiiu, K difuzeazpasiv n lumen- menine dif de potenial secreeaz un pot + care favorizeaz trcerea cationilor 1 Cl difuzeaz pasiv n interstiiu iar cel de-al 2leaajunge n celula prin cotransport cu HCO3 TCD Mec de co-transp al Cl mpreun cu Na la nivmembranei luminale - bazal exista canale de Cl AH - segm.subire - difuziune pasiv a Cl spreinterstiiu pentru echilibrarea osmotic cu interstiiuhiperton. por groas - transport activ secundar. La nivelulmembranei apicale se afl un cru care transportdin lumen n cel epiteliale 2Cl/Na/K Na este transportat activ n interstiiu, Kdifuzeaz pasiv n lumen- menine dif depotenial se creeaz un pot + care favorizeaz trcerea cationilor 1 Cl difuzeaz pasiv n interstiiu iar cel de-al 2lea ajunge n celula prin cotransport cu HCO3 TCD Mec de co-transp al Cl mpreun cu Na la niv membranei luminale Bazal exista canale de Cl26. Reabsorbia glucozei Reabsorbia glucozei ntrunete caracteristicele unuisistem de transport activ cu capacitate limitat n mod normal glucoza nu se elimin prin urin,ntreaga cant filtrat este reabsorbit la niv TCP (100%) La niv polului apical, glucoza este introdus n cel. printransport activ sec (simport cu Na) avnd un carriercomun (cu un locus pt toate monozaharidele ceconcureaz pt el, glucoza avnd afinitatea maxim iun locus pt Na) In S1 reabsorbtia glucozei este cea mai mare cantitativ Exista 2 transportorii : SGLT2 (high-capacity/low-affinity) 1-1 in S1 SGLT1 (high-affinity/low-capacity) 2-1 in S3 Florizina are afinitate pt carausi, (-) reabsb glucozei Este o glucoza care are inlocuit 1 OH din C1 cu radicalul oxicetona. Extrasa din coaja radacinilor decires, mar O doza de 0,01g glicozurietranzitorire = diabet fluorizinic La polul bazal, glucoza trece din cel nmediul intern prin difuziune facilitat, datgradientului de conc Exista transportorii din fam ; GLUT2si GLUT1 Procesul este limitat de capacitatea dereabsorb a tubilor exprimat prinTransport maxim al glucozei (Tmg) caredepinde de : conc plasmatic a glucozei, debit defiltrare gll, capacit de reabtubular. In situatiile cand conc. glucozei peste unanumit nivel critc prag renal, determinat de gradul de saturatie al cruului, glucoza apare n urin Cnd glicemia este 80-100mg% i filtrarea gll125ml/min, nseamn c prin filtratul gll trec 100-125mg/glucoz/min Transportul maxim transtubular pt glucoz este la brbai de 375mg/min iar pt femei de 300mg/min Pragul renal = reprezint concentraia plasmatic la care glucoza ncepe s se elimine reanal. El poate ficalculat : conc prag glucoz = 300(375)x100/125 = 240-300mg%, acesta este pragul teoretic la care apareglicozuria. Pragul renal variaz invers proporional cu debitul de filtrare i direct proporional cu Tmg n DZ la vrstnici,cu glicemie crescut (prag renal crescut) glicozuria nu apare deoarece filtratul gll estesczut dat angiosclerozei (cant de glucoza filtrat este mic i poate fi reabsorbit n totalitate ). Transport. transtubar alterat al gluc. - diabet renal (normoglicemie i glicozurie) reabs este izoosmotic i e urmat de contracia volemic a UF27. Reabsorbia aminoacizilor i a proteinelorREABSORBIA AMINOACIZILOR(aa) aa filtrai fr restrici sunt reabsorbii activ laniv TCP Na fiind necesar pt transportul lor pe crui reabsorbia aa este aproape complet, urinaconine 1-2% aa din cant filtrat Exist T max 1,5mM/min se admite existena mai multor sisteme detransport ale aa, unele se suprapun caspecificitate. pentru aa neutrii exist trei sisteme detransport : unul pt aa neutri (cuexcepia cistinei), al doilea pt prolin ihidroxiprolin, al treilea betaaminoacizi Ac.aminoneutrii apical SLC6A19, bazal SLC7A8/SLC3A2 Prolina : apical impreuna cu H SLC36A1, bazal SLC7A8/SLC3A2 Tirozina iese prin SLC16A1 Ex - cistinuria defect ereditar al reabs tubulare a aa care se pierd prin urin : arginin, lizin, ornitin Este afectat trans apical SLC7A9/SLC3A1 pt. aa diaminici : arginin,lizin , ornitin i aa dicarboxilici, reabsorbia se realizeaz prin 2 sistemede transport diferite : Lizina si arginina apical : SLC7A9/SLC3A1 bazal SLC7A7/SLC3A2 (care preia Na si un ac aminat) Hiperaminoaciduria intoleranta la proteine prin reabsb. redusa de lizina si arginina Se afecteaza ciclul ureei hiperamonemie cu afectarea pulmonara, cauzatoare de deces. Hepatosplenomegalie Tulb. psihice Este afectat transportorul bazal glutamatul apical : SLC1A, acesta preia si Na-H/K si bazolat. SLC1A4/SLC1A5 Cel mai comun transp bazal pt aa SLC38A327 REABSORBIA PROTEINELOR Aproximativ 30g proteine trec prin filtrulrenal n 24/ore. Se elimina doar 30mg/zireabsorbtia fiind de 96-99% Proteimele cu MM mai mic de 68000D,care se regsesc n filtratul gll, prinpinocitoz la niv. TCP (100%) : ele se ataeaz pe membcelular de rc (megalin, cubilin)ce se invagineaz dnd naterela o vezicul ce fuzioneaza culizozomi n interiorul crora areloc descompunerea proteinelor n aa care apoi sunt absorbii n lichidul peritubular. Exist T max 30mg/min Proteinuria - prezena proteinelor n urina final poate fi : fiziologic, nu depete 150mg/zi (0,07mg/min) i poate fi consecina efortului fizic, sarcin,(300mg/zi) patologic : de afectare a membr gll 1.glomerulonefrite tubular 2. pielonefrite, 3. nefrogen (renal). Proteinuria include : 40% albumine serice, 5% alte prot serice, 15% Ig i 40% proteine dinesutul renal28. Reabsorbia ureei Forma principal de elim a azotului. Sesintetiz in ficat, conc seric 15-60mg/% Zilnic se formeaz 25-30g uree care sefiltreaz prin gll i se reabsoarbe nproporie variabil prin tubi renalii. Eliminarea urinara de uree =450mm/zi Reabsorbia depinde de conc plasmatici RFG n cond de antidiurez cnd sereabsoarbe 99% din FG (adicdebit urinar de 1ml/min) 60-70%din ureea filtrat retrodifuzeazn sg. n diureza intens cu debiturinar de 2ml/min, retrodif 40%. TCP 40% se reabsoarbe pasiv(difuziune) Membr tubular este f permeabil pt uree de aceea pe msur ce apa se reabsoarbe din tubi, conc. ureei creindu-se un de conc. : tuburinifer lichid peritub cu difuziunea ureei n capilar. In nefronii juxtamedularii: AH desc. la varf ureea in interst medularei, fiind mai conc fatade LT. La ac nivel ureea este secretata prin difuz. facilit. mediata deUT-A2 AH por gr,TCD,TC-por cortic impermeabili pt uree TC ultima parte, necesit prezena ADH, Sub ac ADH apa din seg incipiente ale TC trece in interst ureea ce avea o conc de 4,5mOsm/l n urina primar laniv TCP, progresiv se va conc pn la 400 - 450mOsm/l n prez ADH, cel tubulare devin permeabili pt uree. Se prod difuzsubt n intersti medularei dat de conc Se acumuleaz ureea n zona papilar unde rmne blocat datmec de contracurent din vasa recta Din interstiiu ureea difuz n AH por asc i ajunge din nou nurin procesul de recirculare al ureei pentru mec de concentrareal urinii Pc de difuziune este facilitat de molec specifice (la niv TC)cu rol n transportul ureei UT-A1 (apical) activ de ADH Dar NU act. si asupra UT-A3 de la niv bazal Malnutriia conc de uree i afecteaz fc de conc aurinii La indiviz cu dieta bogata in proteine urina este maiconcentrata Cl ureei este de 75ml/min la debit urinar de 2ml/min, dac debitul urinar crete, retrodifuziunea estelimitat pn la 75% din rata de filtrare AC. URIC rezult din metab bazelor purinice. Conc plamatic 4-5mg%. 90% din uraii filtrai sunt reabsorbii la niv. S1 si S3 si la niv S2 pc de secreie (asemntor excreiei K) Reabsorb este : paracelular pasiv Trancelular activ la schimb cu anionii intracelulari Astfel apical prin URAT1 pt monocarboxilaze (lactat) OAT4 pt decarboxilaze La polul bazal difuz facilitata prin intermediul OAT2 Sau la schimb cu un anion organic prin OAT1 sau OAT3 Secretia invers. Bazolat este mediata la schimb cu anionii organici prininversarea de OAT1/OAT3 si difuz facilit OAT2 Apical OAT4/DC si UAT n urina alcalin ac uric se afl sub form de urai solubili In urina acid (pH - 5) ac uric. De aceea n tratamentul litiazei urice un rol important l arealcalinizarea urinei. Medicamentele uricozurice, care mpiedic reabsorbia urailor :cincofenul, probenecidul, fenilbutazona, salicilai sunt utilizate n trat.Gutei, boal caracterizat prin precipitarea cristalelor de urai narticulaii, ci urinare. Rolul lor (-) URAT1 Tiazidele i pirazinamida reduc uraturia (ceea ce a permis studiul mec de reabs si secretie a ac uric)29. Reabsorbia apei Din imensul volum 180l urin primar, filtrat n 24/ore, se elimin 1-1,5 l/zi. Reabsorbia solicit capilarele peritub. caracterizate prin porozitate mare, P Hg mic(13mmHg) iPCO mare (36mmHg)ceea ce prod. reabs. osmotic rapid Debit normal : 1-2ml/min, limite 0,5- 20ml/min Apa se reabsoarbe (99%) pe toat lg tubului cu excepia seg de diluie. Pasiv, prin osmoz, urmnd Na, Cl, TCP: 65%, reabsorbie obligatorie, AH bra descendent subire -15%, TCD i TC - 19%, reabs. facultativ , hormonodependent. Rinichiul uman poate conc urina pn la max.1400mOsm/l n 24 ore se excret aprox. 600mOsm de micromolecule sub form de prod decatab.(ure,ac.uric,fosfai etc). Cant minim de ap pt excreia lor n cond de conc maxim a urinii,este:600mOsm/zi/1400mOsm/zi=0,444l/zi. Limite extreme ale osmolaritii 50-1200mOsm/l(1400 mOsm/l) TCP- difuziune pasiv, urina primar - 300mOsm/l. Solvent drag : apa +constituienii micromoleculari, pe baza osmotic i oncotic Transcelular aquaporine,(AQ1 apical si bazal in nr ) dat electric de Na AH a nefronilor juxtamed.coboar adnc n piramidele medulare nainte de a drena n TC. Se nregistreaz o cretere gradat a osm interstiiului piramidelor dinspre cortical spre medularajungnd la 1200mOsm/l AH, seg. desc (20%) - adaptat pt difuziune, Se reabsorb dat osmotic corico - papilar AH, por ascend - implicat n mec de conc a urini AH, seg ngroat, adaptat pt trans activ de Na i Cl din lumenul tub n interstiiu, impermeabil pt ap,uree care rmn n tub. Dat acestor schimbri de permeabilitate, cea mai mare parte a ionilor aflai n tub sunttransp n interstiiu, care devine hiperton iar lichidul tub.de la niv AH por groas devinehipoton. Rol imp n mec de diluie i conc a urini Co-transportul de la ac niv creeaza un de conc de aprox 200mOsm/l intre LT si lichidulinterstitial AH realiz disocierea apei de ionii TCD i TC se completeaz reabsorbia apei, sub influiena ADH - h. antidiuretic ADH-ul rspunde de reabsorbia facultativ prin care se asigur diluarea/concentrarea urinii n fc denecesiti TCD- extensie a seg gros al AH, impermeabil pt ap i contribuind la ndeprtarea srurilor duce la diluarealichidului tubular n prezena ADH, apa din 1/3distal a TCD i TC trece n interstiiu, urina se conc progresiv, pres ei osmoticegaliznd-se cu cea a lichidului interstiial. ADH reabsorb de ap elim de urin cu osmolritate = oligourie (urin concentrat) ADH reabsorb de ap = poliurie cu osmolaritate (urin diluat) Proteine transmembranare = canalele pt apa cu struct oligopeptidica (269-301aa) cu dispuneretetramerica cu exceptia AQ4 multimerica AQ1 pt TCP si AH, vasa recta, endotelii capilare ggl AQ2 la niv.TC, dependent de ADH, stocate in veziculele subapicale AQ2 si AQ4 la niv pol bazal n antidiureza maxim, se reabsoarbe 99,7% din apa filtrat, iar conc urinii finale ajunge la 1200-1400mOsm/l Cnd ADH lipsete, cel TC sunt impermeabile pt ap lichidu hipoton din seg gros al AH (100mOsm/l, din care cel TCD i TC continu s sustrag Na, ajungela conc final de 30-40mOsm/l - Reabsorbia intens a solviilor la niv segmentelor distale alenefronului cu pstrarea apei n tubi reprezint : mec renal de excreie a urini diluate Procesul de concentrare a urinii este complex depinde de dispoziia anatomic special a AH i vasa recta din medulara renal. presiune osmotic mare n lichidul interstiial din medulara int - dat reabsb repetitive a NaCl de la nivAH SG i a influxului continuu de sare din TCP. Niv de ADH Se explic prin : AH care funcioneaz ca un sistem de multiplicare n contracurent i vasele recta - ca un schimbtor n contracurent30. Explicai mecanismul de diluie a urinii 31. Explicai mecanismul de concentrare a urinii 32. Diureza apoas i diureza osmotic DIUREZA APOAS Ingerarea n scurt timp a unor cant crescute de lichide hipotonice (1-2 l), det o reducere a reabsorbieitubulare a apei dup 15 min. Efectul max este la 45min cnd fluxul urinar ajunge la 12-15 ml/min, avnd o posmotic redus - fen numit diurez apoas lichidele absorbite reduc PO cu 10mOsm/l n plasm, ceea ce inhib secreia de ADH alcoolul etilic acioneaz direct asupra hipotalamusului mpiedicnd secreia de ADH - diureza apoas Ef. Similare n DI, hipopotasemia i Hcalcemie, ingerarea unor cant de lichid hipoton ntr-un ritm ce depete capacitatea maxim de eliminarerenal - 16ml/min are drept consecin hipotonia lichidului interstiial cu ptrunderea apei ninteriorul celulelor, det tumefierea i apariia simptomelor intoxicaiei cu ap : convulsi, com,moarte. EXP- prin adm de ADH , fr suprimarea aportului hidric.29.4 DIUREZA OSMOTIC Substanele micromoleculare care nu sunt reabsorbite n TCP, pe msur ce volumul urini primare nu sereduce, se concentraz i prin presiunea osmotic pe care o exercit rein apa n tub : retenia apei n TCP scade gradientul de conc. al Na din lichidul tubular i cel tubular impiedicnd-ireabsorbia AH - la acest niv ajunge un vol crescut de lichid izotonic TC - la acest nivel, prezena unei cant crescute de subst ce nu au fost reabsorbite, va det scdereareabsorbiei de ap avnd drept urmare eliminarea unui volum crescut de urin - diurez osmotic (cantcrescut de ap +electrolii/Na) Comparativ cu diureza apoas, n care reabsorbia este normal la niv TCP, n diureza osmotic,reabsorbiala acest nivel este redus Experimental : manitol , zaharoza. Clinic adm de manitol (in HTA craniana dat tumorilor sau abcesecerebrale,in hemoragii, hematoame, edeme) atrage osmotic apa din tesutul cerebral in sistemul vascular rinichiul o va elimina = diureza33. Explorarea rinichiului funcia de concentrare : CH2O (clearance ap liber) Pentru a cuantifica ctigul sau pierderea de ap prin excreia unei urini concentrate sau diluate secalculaez Clearance-ul apei libere (CH20), care reprezint : Diferena dintre volumul urinar i clearance osmolar ( Cosm) Cosm=Uosm x V/Posm = 5ml/min CH2O = V - (Uosm x V/Posm ) unde : V=debit urinar, Uosm i Posm reprezint osmolaritatea urinar i respectiv plasmatic Clearance-ul osmolar reprezint cant de ap necesar pentru a excreta ncrctura osmotic ntr-o urinizoton cu plasma Cnd urina este izoosmotic cu plasma, Cl-ul Osm este egal cu volumul urinar (Closm=UV/P) deci R nuconcentr. i nici nu dilueaz. (are valoarea zero) n urina diluat (hipoton ) CH2O are val. +, iar n urina cocentrat (hiperton) are val. negativ34. Rolul rinichiului n controlul osmolaritii 90% din osmolaritatea LEC se datoreaz Na, iar glucoza i urea (subst neionice osmotic active) reprezintdoar 3%, Reglarea conc Na n LEC : 1. Sistemul osmoreceptor-hormon antidiuretic 2. Mecanismul setei 3. Mec apetitului pt. sare Sistemul osm-ADH, mec de feedback care acioeaz asfel: creterea osm cu 1%, stimuleaz osm din H ant,lng nc suproptici se determin eliberarea de ADH, care la niv renal (TCD, por cortical a TC i TC), se fixeaz pe rec V2, crescnd permeabilitateatubului, prin canale stocate n endozomii din celulele tubulare. conservarea apei i elimina Na i a altor subst osmotic active , corecteaz osm LEC35. Explicaii rolul rinichiului n controlul izovolemiei R are rol fundamental n meninerea constant avolemiei : PA = DC x Rp : volemia controleaz PA, care larndul ei acioneaz asupra R : volemiei det creterea DC i implicit a PA,producnd diurezei, cnd volemia f mult, DC i PA scad, R rein lichidele i n timp, aduc la normal volemia Factorii ce intervin n aceste mec sunt : Reflexul de volum : PA det tensionarea barorec arteriali i a altor rc de ntindere din zone dejoas P det inhibiia reflex a SNS, cu vasodilat a renale i debit urinar (modif V puin) ANP - creterea diurezei Sist RAA ADH36. Rolul rinichiului n reglarea pe termen lung a PA REGLAREA PRESIUNII ARTERIALE Mec. rapide sec.min.(rspunsuri i reflexe nervoase) Mec feed back baroreceptor Mec ischemic al SNC Mec chemoreceptori Mec pe termen mediu min. ore Mec vasoconstrictor al sist RAA Stress-relaxarea vaselor sang Transferul bidirecional de lichid prin peretele cap n i dinspre arborele circulator pt reajustarea volsg. Mec de reglare pe termen lg Mec reno-vascular (rinichi lichidele extracelulare) Mec RAA35.1 Rolul R n reglarea pe termen lung a presiunii arteriale I. Mecanismul R lichide extracelulare : Cnd vol lich.extrac , PA i ea det diurez i natriurez presional Curba fc renale (debitului urinar) : La PA 50mmHg diurez 0 La PA 100mmHg diurez N La PA 200mmHg diurez de 6-8ori fa de N Principiul ,,eficienei nelimitate n controlul PA de ctre mec R lichide extracelulare 1) curba debitului renal pt ap i sare 2) dreapta ce reprezint aportul de ap i sare Pct de echilibru unde eliminarea echivaleaz aportul Cnd PA, debitul renal de ap i sare este de 3ori >aport, de aceea vol sg i PA Cnd PA, aportul de ap i sare va fi > dect eliminarea. Vol sg i PA pn ating pct de echilibru Aceast revenire a PA la pct de echilibru principiul eficienei nelim.37. Reglarea activitii renale Se realizeaz prin 3 mec principale : nervos asigurat de sistemul nervos simpatic umoral intrinsec de autoreglare Aceste mec influieneaz mai ales rata filtrri gll. Funcia tubular fiind influienat de mec hormonale. Mecanismul de control nervos a fost evideniat prin met punciei bulbare - Cl Bernard (1858), S-a evideniat rol hipotalamusului n controlul volemic i al osmolaritii rolul fc emoionali asupra diurezei i a poliuriilor hipotone n tulb neuro-vegetative, influiena mec reflexe prin reducerea diurezei apoase dup excitarea receptorilor din cile resp supsau a rec arteriali SNC dispune de 2 mec de reglare : neuro umoral prin intermediul ADH una pur nervoas prin nervii vegetativi SNC acioneaz indirect asupra R, prin intermediul vaselor - bazndu-se pe constatarea c R denervat sautransplantat i conserv funciile. Se modific funcia renal n raport cu starea de vasoconstricie sauvasodilataie de la niv R. Mecanismul umoral ADH - reabsorbia apei, dependent de ADH este facultativ i se refer la 15% din RFG. Stimuleaz sireabsorbia tubular de uree. inhibiia vagal retrograd, reflexul de diurez Henry-Gauer, declanat de creterea vol sang, cedetermin stimularea rec de la baza inimii (atrii i vase mari) i prin aferne vagale inhib secreia deADH cu creterea consecutiv a diurezei Adrenalina i noradrenalina - h ai medulosuprarenalei pot produce fie o cretere, fie o scdere a RFG Hormoni corticosuprarenali - toi steroizi corticali intervin n metab hidrosalin dar cel mai imp este rolul : mineralocorticoizilor : aldosteronul Glucocorticoizii; cortizolul - n doze mici crete RFG iar ndoze mari favorizeaz reabsorbia de Na ielim de K Hormoni tiroidieni - produc o cretere a RFG prin creterea debitultui sang renal Parathormonul - are rol de cretere a calcemiei dar crete fosfaturia i diureza. Peptidul nariuretic atrial (ANP)- implicat n mec de reglare hidroelectrolitic i al tonusului vascular Mecanismul intrinsec de autoreglare_: menine constant debitul sang renal (FSR) i n consecin i a debitului Fg (RFG) la variaii al PA 80-200mmHg38. Reflexul de miciune i controlul reflexului de mici