Subiecte ORL

1.Bucofaringoscopia Se face cu apasatorul de limba; Intre buze si arcade se afla vestibulul bucal: inferior si superior; Se examineaza limba;poate avea: modificari de culoare,depuneri

micotice,substante toxice,proliferari tumorale,inflamatorii,ulceratii; La bucofaringoscopie vom vedea valul palatin ,care continua bolta palatina si care

la marginea inferioara libera prezinta in partea mijlocie un apendice mai mult sau mai putin lung,care este lueta.

De la baza luetei,de o parte si de alta,marginea libera,coboara in arc de cerc in jos si inapoi si se pierde pe peretii laterali ai faringelui,formand stalpii posteriori.

De pe fata anterioara a valului se detaseaza stalpii anteriori,care coboara tot in arc,in jos si inafara,spre partea corespunzatoare bazei limbii.Acesti doi stalpi delimiteaza o regiune triunghiulara,in care apare amigdala palatina.

Sub marginea libera a valului si inapoia lui ,intre cei doi stalpi posteriori,apare peretele vertebral al faringelui bucal.

Se va inspecta cu atentie culoarea si aspectul mucoasei faringiene. Examinarea peretelui posterior al faringelui da informatii despre capacitatea de

aparare a organismului,daca mucoasa faringiana e lacuita→nu are capacitatea de a lupta.

2.Rinoscopia anterioara

Examinarea cavitatii nazale prin orificiile sale anterioare.

Executie: Fascicolul luminos este proiectat de reflector in orificiul narinar; Speculul nazal,tinut in mana stanga se introduce inchis in orificiul narinar,nu prea

profund,si se dilata,apoi aripa externa a nasului,avand grija de a nu leza cu ramura interna mucoasa septului,pentru a nu produce dureri sau epistaxis;

Capul bolnavului este in pozitie orizontala si usor plecat inainte. In felul acesta se poate inspecta cornetul si meatul inferior,planseul nazal si portiunea inferioara a septului. Cand cavitatea nazala este larga se poate vedea si peretele posterior al rinofaringelui,sau fata posterioara a valului palatin,in timpul contractiilor sale provocate de deglutitie .Prin mici miscari de rotatie inafara sau inauntru ale capului,se inspecteaza mai bine septul sau peretele nazal extern.Partile superioare ale nasului se pot inspecta numai dupa o usoara flectare inapoi a capului . Se vad astfel cornetul si meatul mijlociu,partea respectiva din sept si intre ele deschizatura olfactiva. Daca exista tumefieri ale partilor anterioare care impiedica inspectia portiunilor superioare,atunci se vor aplica tampoane cu o solutie de cocaina 5% la care se adauga cateva picaturi de adrenalina 1 ‰,care vor produce retractia mucoasei.

1

Se va examina cu atentie forma cornetului mijlociu si a septului,apoi eventualele hipertrofii ale mucoasei,secretii purulente in meatul mijlociu,polipi,tumori,etc. In unele cazuri este necesara rinoscopia mijlocie,care se face cu ajutorul unui specul nazal cu ramuri lungi(Kilhan),ce se introduce inchis in meatul mijlociu,deschizandu-l si impingand cornetul mijlociu inauntru,se poate face apoi inspectia amanuntita a meatului mijlociu.

3.Rinoscopia posterioara

Serveste pentru examinarea partilor celao mai posterioare ale cavitatii nazale,a choanelor si a nazofaringelui.Ea se face prin cavitatea bucala cu ajutorul unei oglinzi mici (diametrul – 8 mm),care se introduce inapoia valului palatin si cu ajutorul careia lumina este reflectata in rinofaringe.

Cele doua treimi anterioare ale limbii cunt comprimate in jos cu un apasator de limba tinut cu mana stanga.

Bolnavul respira in acest timp pe nas,pentru a produce o relaxare a valului palatin. In acesc moment se introduce oglinda tinuta in mana dreapta inapoia

valului ,avand grija a nu atinge partea posterioara a limbii,peretele posterior al faringelui sau valul palatin spre a nu provoca reflxe de greata,care stanjeneste examinarea.

Oglinda va fi incalzita inainte de a se introduce spre a preintampina aburirea ei de catre aerul expirat;suprafata oglinzii este indreptata in sus,dandu-i-se diferite inclinari pt a putea examina toata regiunea.

In cazuri de reflexe exagerate faringiene,se va face in prealabil o anestezie a mucoasei bucofaringiene cu o solutie de cocaina 5% sau pantocaina 2%,iar cand examinarea trebuie sa fie mai amanuntita se va face si o tractiune a valului palatin inspre partea anterioara,cu ajutorul unui tragator de val.

Imaginea care se observa in oglinda ne va arata in partea superioara palfonul rinofaringelui,in mijlocul choanelor ,despartite de marginea posterioara a septului ,sau,in orificiile choanelor,se vor vedea extremitatile posterioare ale cornetelor.

Pe partile laterale ale rinofaringelui se vad orificiile trompelor lui Eustache si inapoia lor fosele lui Rosenmüller.

La partea inferioara se observa fata posterioara a valului palatin.Este preferabil a alege o oglinda cat mai mare,spre a avea o vedere cat mai completa a regiunii.

4.Laringoscopia indirecta

o Se face in mod obisnuit cu o oglinda plana ,rotunda,de diferite marimi;o Inainte de intrebuintare,oglinda va fi incalzita pe fata ei sticloasa la flacara unei

lampi de alcool,pentru a evita precipitarea vaporilor de apa din aerul expirat;o Se va controla gradul ei de incalzire pe mana medicului si eventual pe obrazul

bolnavului;o Cerem bolnavului sa deschida gura si sa scoata limba;mana stanga a medicului o

va prinde cat mai adanc intre police si index cu ajutorul unei comprese sterile;o Se introduce oglinda si se priveste endolaringele;

2

o Endolaringele are urmatoarele:epiglota(deasupra se vizualizeaza amigdala linguala);la capete – doua membrane(repliuri ariepiglotice);intre portiunea mediana a epiglotei si capatul posterior al repliurilor se gasesc doua benzi munite corzi vocale,pe corzile vocale se gasesc benzile ventriculare(false corzi vocale);intre cele doua corzi se afla spatiul triunghiular(glota).

Laringoscopia directa

Este cercetarea directa a cavitatii laringiene cu ajutorul unui aparat special care aduce laringele si cavitatea bucala in linie dreapta.

Instrumentul intrebuintat este un tub-spatula care a fost perfectionat mereu si care poarta numele de directoscop.El poate fi de diferite modele,care foloseste fie lumina proximala,fie distala.

Laringoscopia directa se foloseste la adult ,pentru a intregi datele laringoscopiei indirecte si pentru numeroase interventii chirurgicale,practicate in interiorul laringelui.

Laringoscopia directa poate fi practicata in diferite pozitii,principalul fiind ca raza vizuala sa cada direct in cavitatea laringiana.

I se face bolnavului anestezie mucoasei faringo-laringiene prin pulverizari,instilatii,sau pensulatii cu cocaina 5%;dupa ce bolnavul isi scoate limba ,directoscopul sterilizat si usor incalzit este introdus pe linia mediana evitand sa apasam pe incisivii superiori,pana vedem epiglota ,pe care o incarcam pe tub apasand-o pe baza limbii si ridicandu-le atat cat este necesar sa se vada laringele.Secretiile sunt aspirate in permanenta de un aspirator.

5.Laringoscopia suspendata(LSS)

Definitie: forma evoluata a laringoscopiei directe care consta in vizualizarea directa a laringelui cu pacientul in D.D si laringoscopul de intubatie suspendat cu ajutorul unor parghii metalice.Scop : - posibilitatea de a realiza manevre chirurgicale endolaringiene superioare ca tehnica si ca tratament; - diagnostic si tratamentScopul diagnostic:

Se refera la realizarea unor biopsii cu un inalt grad de acuratete; Vizualizarea corecta a formatiunii tumorale; Posibilitatea evoluata de a face un diagnostic diferential corect al

leziunilor laringiene; Urmarirea evolutiei unei afectiuni laringiene.

Scopul terapeutic:o Inalt grad de vizualizare pentru microchirurgia laringiana;o Posibilitatea abordarii chirurgicale a leziunilor laringiene folosind

ambele maini;o Posibilitatea realizarii in acelasi timp si a dg. si a tratamentului

(polipii,nodulii laringieni,papilomatoza laringiana).

Incidente si accidente: Ruperea dintilor

3

Aspirarea unui dinte in caile respiratorii Luxarea cartilajelor laringiene Imposibilitatea intubarii din diferite cauze locale.

Tehnica propriu – zisa :

Pacientul este anesteziat,cu anestezie generala,cu IOT(intubatie orotraheoala),in D.D;

Medicul mentine arcada superioara dentara in sus si introduce laringoscopul de-a lungul limbii pana la baza acesteia;

Cand se ajunge aici se repereaza epiglota apoi aceasta se incarca pe laringoscop si se patrunde in vestibulul laringian;

De aici se patrunde printre cartilajele aritenoide,apoi se evidentiaza benzile ventriculare care se depasesc,varful laringoscopului se opreste la suprafata corzilor vocale;

Aici un ajutor fixeaza sistemul de parghii,apoi ridica laringoscopul pentru a vizualiza bine;

Apoi se realizeaza actul chirurgical sau diagnostic cu ajutorul penselor de microchirurgie laringiana;

Dupa realizarea interventiei se desface parghia,se scoate invers laringoscopul,aspirand continuu;

Se poate face intubatie traheala(tumora mare),cu traheostomie.

6.Otoscopia

Tehnica otoscopiei intrumentale este simpla;bolnavul fiind asezat in pozitia de examen,otologul proiecteaza fascicolul luminos in centrul orificiului extern al conductului si,tragand pavilionul in sus si inapoi,cu mana opusa urechii p ecare o examineaza,executa otocopia directa.

La sugari,pavilionul trebuie tras in sens invers,in jos si inainte,din cauza slabei dezvoltari a conductului osos si din cauza curburii diferite a conductului cartilaginos.

Dupa aceasta,cu mana omonima urechii pe care o exemineaza,medicul apuca pavilionul speculului cu policele si aratatorul si cauta prin miscari fine de rotatie,de insurubare,sa-l introduca pana in vecinatatea istmului conductului.

Patrunderea cu speculul mai inprofunzime va determina durere si acces de tuse din cauza excitatiei ramurii auriculare a vagului.

Introducerea insuficienta a speculului constituie o alta greseala a incepatorilor si are consecinta unei orientari gresite in axul conductului,asa incat ½ posterioara a timpanului va fi considerata ca fiind cea anterioara,iar arcul posterior al cadrului timpanal ca fiind manerul ciocanului.

Aspectul normal al conductului auditiv extern este acela al unui tub cu peretii netezi,de culoare alb mat,devenind roz in profunzime si contrastand astfel cu suprafata externa a timpanului.

4

7.Biopsia faringiana

Metoda chirurgicala prin care se preleveaza fragmente tumorale sau de tesut in vederea stabilirii dg. histopatologic.

Biopsia:

a) Rinofaringeluib) Orofaringeluic) Hipofaringelui

a)Biopsia rinofaringelui(biopsia de cavum): Se efectueaza sub anestezie locala(lidocaina,xilocaina 10%); Informare; Pregatirea materialelor; Scopul; Metoda; Incidente,accidente; Notare; Trimitere la laborator.

Tehnica:o Prelevarea tesutului de biopsie in indirectoscopie cu ajutorul

oglinzii de rinofaringe;o Se pulverizeaza anestezie in fosele nazale,in cavitatea bucala

insistand pe orofaringe(fundul gatului);o Se asteapta 3-4 minute pentru instalarea anesteziei apoi in

functie de conformatia anatomica se introduce oglinda in spatele valului palatin cu mana stanga;

o Cu mana dreapta se apuca pensa Chatelier prevazuta cu 2 cupe mari cu o curbura superioara si se introduce sub controlul oglinzii in spatele valului;

o Cand se observa tumora se introduce pensa,aceasta se deschide si se introduce in cupele ei tumora,se inchide pensa;

o Fragmentul respectiv se introduce in formol;o Se eticheteaza(nume,prenume,data,sectie,material prelevat)

Biopsia de cavum cu ridicator de val:- in cazul in care valul palatin este lipit de peretele posterior al faringelui- dupa anestezie , pe fosa nazala se introduce sonda Nelaton,capatul celalalt se scoate prin cavitatea bucala,cele 2 capete se prind cu o pensa.

b) Biopsia orofaringelui: Se efectueaza cu pensa Anestezie locala Presupune urmatoarele localizari: biopsia d eplanseu bucal,de limba,dea

migdale,de val palatin.

5

c) Biopsia hipofaringelui:

Presupune biopsia formatiunilor tumorale de la nivelul sunusurilor piriforme; Cu pensa laringiana(are curbura inferioara); Tehnica indirectoscopiei; Pacientul scoate limba(pe care o tine asistenta); Medicul cu oglinda in stanga si cu dreapta introduce pensa la nivelul tumorii.

Daca tehnica nu este posibila in indirectoscopie se face in directoscopie cu ajutorul tubului de intubatie.

8.Biopsia laringiana

Metoda chirurgicala prin care se preleveaza un fragment dintr-o formatiune tumorala laringiana in scopul stabilirii dg. histopatologic.

Metode: prin laringoscopie: - directa - indirecta - suspendata

Biopsia: Se recolteaza din :

Vestibulul laringian(epiglota) Repliurile ariepiglotice Comisura Spatiul glotic(corzile vocale) Spatiul subglotic – de pe fata inferioara a corzilor vocale si regiunea

subglotica.

Tehnica:o Prelevarea tesutului de biopsie in indirectoscopie cu ajutorul

oglinzii de rinofaringe;o Se pulverizeaza anestezie in fosele nazale,in cavitatea bucala

insistand pe orofaringe(fundul gatului);o Se asteapta 3-4 minute pentru instalarea anesteziei apoi in

functie de conformatia anatomica se introduce oglinda in spatele valului palatin cu mana stanga;

o Cu mana dreapta se apuca pensa Chatelier prevazuta cu 2 cupe mari cu o curbura superioara si se introduce sub controlul oglinzii in spatele valului;

o Cand se observa tumora se introduce pensa,aceasta se deschide si se introduce in cupele ei tumora,se inchide pensa;

o Fragmentul respectiv se introduce in formol;o Se eticheteaza(nume,prenume,data,sectie,material prelevat)

6

9.Exudatul faringian

Un exudat faringian este un examen care identifica prezenta unei infectii bacteriene, fungice sau virale la nivelul regiunii faringiene (gatului).Înainte de tratament bacterianÎnainte sau la 3-4 ore de la toaleta gurii,alimentaţiePacientulo Pe scaun ,gâtul în extensie, deschide gura,spune “A”Asistenta:o Deprimă limba cu apăsătorul steril, stergeferm cu tamponul:

Amigdalele Peretele posterior al faringelui !!! recoltare de pe zonele inflamate, leziuni, depozite purulente.

o Introduce tamponul în tubul protector,noteată datele pacientuluio Examinare în maxim 3 ore de la recoltare.Se face pentru stabilirea tratamentului antibiotic.

10.Frotiul lingual

Metoda de diagnostic prin care se determina citologia mucoasei linguale. Se executa cu 2 lamele de sticla,de catre asistenta Nu este necesara anestezia Se scoate limba Cu o lamela se curata fata dorsala a limbii Se intinde cu cealalta,se trimite la laborator La microscop se face citirea citologica.

11.Instilatia laringiana

Metoda terapeutica prin cate se realizeaza tratamentul de contact intre diferitele substante medicamentoase si corzile vocale.

Scop: terapeutic.

Indicatii:

o Laringite acuteo Disfunctii ale corzilor vocale

7

o Micoze ale corzilor vocaleo Laringite cronice in faza incipienta(laringite cronice simple).

Tehnica: Informarea pacientului; Pregatirea instrumentelor(oglinda laringiana,comprese,seringi de

instilatie laringiana,recipient de recoltare,anestezie,spirtiera); Pacientul in sezut pe scaunul ORL,se pulverizeaza cu lidocaina

10% ,in vestibul si endofaringe; Asistenta tine limba pacientului in afara cu o compresa; Doctorul tine in mana stanga oglinda laringiana iar in dreapta seringa

laringiana; In oglinda se repereaza corzile vocale; Cand pacientul pronunta vocala “i” prelungita astfel incat corzile

vocale sa stea apropiate,doctorul pipeteaza solutia deasupra corzilor vocale,care e intinsa cu ajutorul vibratiilor.

12.Anestezia locala laringiana

Tehnica prin care se efectueaza o blocare a sensibilitatii mucoasei laringiene cu ajutorul solutiilor anestezice care sunt instilate deasupra corzilor vocale.Scopul:

- permiterea practicianului sa execute anumite manevre terapeutice(ablatie de polipi,biopsii ale formatiunilor tumorale laringiene,etc.) si diagnostice (biopsii,recoltarea de secretii de pe suprafata corzilor vocale,culturi din secretiile de pe corzile vocale,extractii de corpi straini,etc.) la nivelul laringelui.

Materiale necesare:- seringa de instilatie laringiana- solutii anestezice- solutii de instilat- comprese- tavita renala- oglinda laringiana- lampa sau oglinda frontala.

Tehnica:- pacientul este asezat in pozitie sezanda pe scaun;- asistenta sta in dreapta pacientului iar medicul in fata acestuia;- pacientul deschide gura si scoate limba mult afara,asistenta tine limba

pacientului cu mana drepta si cu stanga tine capul pacientului;- medicul sta in fata pacientului,apuca cu mana stanga oglinda laringiana si

evidentiaza vestibulul laringian unde se vad corzile vocale;- cu mana dreapta se apuca seringa cu solutia anestezica si se introduce capatul

canulei dincolo de baza limbii pana cand varful canulei ajunge deasupra corzilor vocale;

8

- pacientul pronunta vocala “i” prelungit si medicul instileaza solutia anestezica picatura cu picatura;

- anestezicul va fi distribuit uniform datorita vibratiilor corzilor vocale.Aceasta manevra se repeta de 2-3 ori pana cand pacientul afirma ca prezinta o stare de anestezie difuza la nivelul mucoasei laringiene.Anestezia locala se poate face prin instilatie cu Xilina 2% sau prin pulverizatie cu Lidocaina 10%.

13.Traheobronhoscopia

Metoda terapeutica prin care cu ajutorul tubului traheobronsic se vizualizeaza lumenul traheei si bronhiile in scop terapeutic si diagnostic. Instrumente necesare:

Traheobronhoscop Pense de recoltare si chirurgicale Aspirator Comprese Solutie anestezica Recipiente de recoltare a produselor chirurgicale Solutii de dezinfectie pt instrumente Solutii de conservare a produselor recoltate± comprese,mese,vata.

Traheobronhoscopul--- este alcatuit din tub de traheobronhoscop,sursa de lumina,fibra optica.Tuburile sunt de 3 feluri:

1. tub de lumina proximala – Husslinger2. tub de lumina distala – Chevalier-Jackson3. tub de lumina proximala + distala – Hautant

Tehnica :

o anestezia e locala,pulverizare cu Xilina,Lidocaina potentata cu anestezic general(Diazepam,Fenobarbital)

o se face anestezie generala cand pacientul nu colaboreaza cu anestezie localao exista 2 tipuri de traheobronhoscopie :

1. inalta – se face prin cavitatea bucala2. joasa - se face prin stoma traheala

Traheobronhoscopia inalta : pacientul e asezat in DD cu capul in afara mesei chirurgicale in

extensie maxima asistenta sta in dreapta pacientului si tine capul pacientului cu

mana dreapta in regiunea cervicala si cu stanga in regiunea occipitala

medicul sta la capul pacientului si cu mana stanga in care are o compresa mentine cavitatea bucala deschisa prin apasare pe arcada dentara superioara si cu dreapta introduce tubul de traheobronhoscopie

se urmaresc:

9

baza limbii; marginea libera a epiglotei; apoi tubul se introduce sub epiglota,vizualizam

aritenoizii + corzile vocale; se introduce printre corzile vocale printr-o miscare de

rotatie apoi coboara descendent pana la nivelul pintenelui

traheal de unde se coboara pe bronhia dreapta sau stanga.

Indicatii: Diagnostic→recoltare pt citologie;pentru biopsie ;vizualizare Terapeutic →chirurgie endoscopica(ablatie,tumori + extractie de corpi straini);spalaturi traheobronhoscopice;aplicatii topice de medicamente;cauterizari.Incidente/accidente:

lipsa de colaborare a pacientului,anxietate lipotimii,asfixii rupturi ale peretelui traheal sau bronsic(manevre brutale) hemoragii prin lezarea mucoasei sau excizia brutala a unei formatiuni tumorale mediastinite emfizem subcutanat.

14.Esofagoscopia

Definiţie. Esofagoscopia reprezintă examinarea lumenului esofagian cu ajutorul esofagoscopului, in scop diagnostic sau terapeutic (extragerea corpilor străini, cauterizarea si badijonarea unor ulceraţii, incizarea unor abcese, polipectomii, sclerozarea unor varice esofagiene).

Tehnica medicala recunoaşte doua tehnici de asistare diagnostica a leziunilor corozive: esofagoscopia rigida si cea flexibila. Daca prima dintre acestea este din ce în ce mai puţin utilizata, păstrând anumite indicaţii pentru cazurile neoplazice si corpii străini, apariţia endoscoapelor flexibile a determinat monopolizarea de câtre acestea a metodei. Endoscopul ORL are avantajul unui calibru redus ceea ce-l face uşor suportabil de câtre pacient si permite obţinerea unor informaţii extrem de utile despre zona de intricare aero-digestiva, greu sau deloc posibile în cazul folosirii gastrofibroscopului.

Tehnica este făcuta in încăperi special amenajate si necesita mai multe materiale: pentru protejarea bolnavului si a personalului, materiale pentru anestezia bucofaringelui (Xilina, Novocaina 1%, etc.), esofagoscop steril, tavita renala, recipiente pentru recoltat, pipa Guedel, comprese sterile, ochelari de protecţie, manusi sterile, medicamente (sedative, cardiotonice, trusa antişoc, medicament pentru sclerozarea varicelor esofagiene).

Pregătirea pacientului.Pregătirea psihica.

Asistentul : identifica nivelul de cultura generala a pacientului legat de

procedeul efectuat identifica intensitatea fricii bolnavului informează pacientul si se cere acceptul

10

convinge pacientul de necesitatea si importanta investigaţiei spune ca va fi alături de el pe timpul investigaţiei roagă pacientul sa colaboreze

Pregătirea fizica. In ziua premergătoare examinării, se face testarea bolnavului la

Xilina va fi sedat in seara premergătoare examinări si in dimineaţa

zilei respective va fi anunţat sa nu mănânce dimineaţa anestezia pacientului se face cu pacientul aşezat pe un scaun, in

mana dreapta va tine o tavita renala, anestezia locala se limitează la limba, orofaringe, hipofaringe si esofag (făra anestezia arborelui traheo bronsic

se poate administra pacientului 1 fiola de Atropina pentru inhibarea secreţiei gastrice, nu se da la tahicardii

Poziţia pacientului. Esofagoscopia se poate executa in poziţie şezindă, in decubit dorsal sau in decubit lateral stâng, urmărindu-se ca gura, faringele si esofagul sa fie in linie dreapta pentru a anula lordoza cervicala.

Supravegherea pacientului după efectuarea tehnici: nu va mânca 1-2 ore necesita supraveghere cu măsurarea funcţiilor vitale (respiraţie ,

puls, tensiune arteriala asistenta va avea la îndemâna hemostatice in vederea

hemoragieiIncidente si accidente

hemoragii suprainfecţii cu diferiţi germeni dureri in gat , disfagie cefalee, tuse subfebrilitate, insomnii

15.Examenul functional al auzului se refera la testarea functiei auditive prin:Acumetrie: - fonica

- instrumentala- electrica

Acumetria fonica:- se face cu ajutorul examinatorului(vocea soptita);- vocea soptita trebuie perceputa clar de pacient de la minim 6 m intr-o camera

lipsita de zgomot;- pacientul este asezat pe un scaun in profil fata de examinator;- examinatorul sopteste cu voce soptita cuvinte care reprezinta:timbru grav - 1,2 - hipoacuzie de transmisietimbru acut - 6,7 - hipoacuzie de perceptie

11

timbru mixt - 4,10 - hipoacuzie mixta.Aceasta metoda nu are valoare absoluta dar orienteaza examenele ulterioare.Acumetria instrumentala:- se efectueaza cu ajutorul unor instrumente numite diapazoane(frecventa de 512 Hz si 128 Hz).- este un diagnostic orientativTehnica :- diapazonul in vibratie se aseaza cu piciorul pe regiunea mastoidiana in fata

pavilionului urechii sau pe crestetul capului si pacientul e invitat sa raspunda unde aude vibratia respectiva;

- probele se numesc: proba Weber;Rircee;Schwabach;Bing;Gelle.Proba Weber – masoara acuitatea auditiva in urma asezarii diapazonului de 512 Hz pe crestetul capului.Rezultate - daca pacientul nu are tulburari de auz diapazonul e perceput ca o vibratie in crestetul capului sau in ambele urechi la fel;

- daca pacientul are hipoacuzie de transmisie,aude vibratii pe partea urechii bolnave;

- daca pacientul are hipoacuzie de perceptie,aude vibratii pe partea urechii sanatoase;

- daca pacientul are hipoacuzie mixta aude vibratii pe partea urechii sanatoase;- daca pacientul are hipoacuzie bilaterala de transmisie sau de perceptie aude

vibratii in urechea sanatoasa.Proba Rinee – compara auzul transmis pe cale osoasa cu cel transmis pe cale aeriana la aceasi ureche;

- raportul dintre calea aeriana si calea osoasa trebuie sa fie supraunitar;- pe cale aeriana auzul se transmite de 2 ori mai mult ca timp decat pe cale

osoasa,astfel incat Rinee: in auz normal este pozitiv;in hipoacuzie de transmisie este negativ si in hipoacuzie de perceptie este pozitiv prelungit.

Acumetria electrica:- se efectueaza cu ajutorul aparatului numit audiometru- modalitate de testare a auzului mai precisa dar tot subiectiva.

Audiometrul este un instrument prevazut cu un sistem de emisie a undelor pe care pacientul le receptioneaza in 2 casti.Modul in care pacientul aude sunetele emise de aparat sun inregistrate grafic cu ajutorul a 2 curbe:curba aeriana si curba osoasa.- distanta intre curba aeriana si curba osoasa indica o hipoacuzie de transmisie;- curba aeriana si curba osoasa alaturate indica o hipoacuzie de perceptie;- curba aeriana si curba osoasa cu distanta intre ele dar coborate la baza graficului indica o hipoacuzie mixta.Exista si metode obiective de inregistrare a auzului:- inregistrarea potentialelor evocate de trunchiul cerebral(grafice).

16.Examenul secretiilor auriculare

Secretiile auriculare sunt acumulari fluide sau solide in conductul auditiv extern.Aceste secretii sunt fiziologice(cerumen) si patologice(secretii sangvinolente,purulente,seroase). Tipul secretiilor:

12

-seroase -sero-mucose -muco-purulente -purulente fetide -sangvinolente -sero-sangvinolente Examinarea secretiilor auriculare se face din punct de vedere macroscopic si microscopic. Macroscopic se examineaza :tipul,cantitatea,culoarea,mirosul,ritmul eliminarii secretiilor si tendinta la oprirea spontana.Microscopic se examineaza d. p.d v.citologic prin realizarea unui frotiu care se citeste la microscop si bacteriologic prin insamantarea secretiilor pe medii de cultura si/sau antibiograma. Tehnica- se preia la pacientul treaz,fara anestezie si se recolteaza cu ajutorul unui stik steril. Dupa informarea pacientului se introduce stikul in conductul auditiv extern,dupa recoltare se introduce intr-o eprubeta sterila ,se eticheteaza si se trimite la laborator.

17.Extragerea corpilor straini auriculari

Corpii straini care pot sa ajunga in organele otorinolaringologice pot fi de provenienta:organica(boabe de fasole,seminte,usturoi,fire de iarba,etc.);anorganica(fragmente de jucarii,bile,etc.) si de provenienta endogena(dopul de cerum,epidermoide, etc.).Exista si corpi straini animati:insecte,viermi.etc.Scopul este terapeutic: indepartarea corpilor straini si asanarea locala prin substante dezinfectante si spalaturi terapeutice.Tehnica:

- informarea pacientului;- de efectueaza anestezia(locala cu Lidocaina 10%,sau exista si cazuri mai

deosebite si se face anestezie generala);- pacientul asezat in sezut pe scaunul de examinare ORL,terapeutul cu mana stanga

executa o miscare de tractiune a pavilionului pe exterior,iar cu mana dreapta cu ajutorul unei pense(pensa auriculara sau Rosen) se introduce pana in conductul auditiv extern pana la nivelul corpului strain;

- se deschide pensa si se apuca usor corpul strain;- in cazul corpilor straini ovalari in loc de pensa se foloseste o ansa;- in cazul in care nici cu pensa,nici cu ansa nu se poate extrage se folosesc tehnici

chirurgicale laborioase,cum ar fi: incizia retro-auriculara.Pentru corpii straini multipli sau macerati se foloseste spalatura auriculara.

18.Redresarea piramidei nazale

13

Redresarea piramidei nazale reprezintă tratamentul chirurgical al fracturilor

recente ale piramidei nazale şi septului nazal, care realizează atât corecţia

funcţională, cât şi cea estetică a nasului

Intervenţia constă în: anestezie locală, reducerea fragmentelor fracturate, după

care se realizează o dublă contenţie internă( prin tamponament anterior bilateral)

şi externă( cu atelă metalică şi benzi de leucoplast)

Postoperator se administrează antibioterapie pe perioada tamponamentului

anterior, antialgice, antihistaminice, tratament local ce constă în aplicarea unor

unguiente ce au scop reducerea hematoamelor, pungi cu gheaţă pentru scăderea

inflamaţiei şi a senzaţiei dureroase

Demeşarea se face la 3-5 zile, iar atela metalică se îndepărtează după 7 zile.

19.Tamponament nazal antero-posteriorTamponamentul nazal anterior si posterior se efectueaza pt epistaxisurile anterioare si posterioare dar si pt pansarea foselor nazale postoperator.Materiale necesare:

- anestezic,Lidocaina 10 %,- specul nazal,- mesa de tifon,- pensa in baioneta.

Tehnica tamponamentului nazal anterior:- pacientul asezat in sezand pe scaunul de ORL;- speculul nazal se tine cu mana stanga,- cu mana dreapta se pulverizeaza anestezicul.- dupa anestezie cu pensa in baioneta se apuca mesa de tifon indoita si se introduce

pana la nivelul coanelor apoi se pliaza mesa orizontal sau vertical pana cand fosa nazala este tamponata in totalitate.

Dupa tamponament hemostaza trebuie sa fie completa si sa nu se scurga sange in cavum.Ulterior se monteaza o compresa de control si capastru.Tmponamentul nazal posterior -se efectueaza anestezie locala in fosele nazale dar si in oro-faringe. Tehnica:- pacientul in pozitie sezand pe scaunul de ORL,- dupa anestezia cu Lidocaina 10% se introduce o sonda Nelaton prin fosa nazala respectiva cu sangerare,- sonda ajunge in cavum si este scoasa pe gura capatul distal al sondei,- la acest capat se leaga tamponul,- se trage apoi sonda si odata cu ea tamponul care se fixeaza in coana nazala de aceiasi parte.

14

Se desface sonda Nelaton, apoi se efectueaza tamponamentul nazal anterior de aceiasi parte care se fixeaza la subcloazon(portiunea incipienta a septului nazal) . Tamponul nazal se mentine minim 24h uneori 72h in functie de gravitatea epistaxisului.

20.Punctia sinusala maxilara

Punctia de sinus maxilar-metoda de mica chirurgie se efectueaza cu scop diagnostic si terapeutic si consta in introducerea unui trocar in sinusul maxilar afectat prin intermediul caruia se efectueaza spalatura sinusului maxilar. Materiale necesare:- specul nazal,- trocar,- pensa in baioneta,- anestezic,- seringa Guion,- solutii antibiotice de instilat,- solutie de spalatura.

Tehnica: Pacientul in sezand pe scaun,se efectueaza anestezie locala prin pulverizatie cu Xilocaina apoi cu speculul nazal se evidentiaza fosa nazala unde se efectueaza punctia si cu trocarul in mana dreapta,se abordeaza meatul nazal inferior pe unde se perforeaza peretele inter-sinuso maxilar.Trocarul ajunge in sinusul maxilar dupa ce se simte "o cadere in gol" de cel ce efectueaza punctia. Incidente/accidente -sincopa,lipotimie,anxietate,obstructia trocarului, sangerarea ,embolia gazoasa.

15