SUBIECTE EXAMEN - ANUL I, SEM. II

I.1. Neurocraniul la mamifere.2. Desmocraniul.3. Condrocraniul.4. Condrocraniul segment cordal.5. Condrocraniul segment precordal.6. Fontanelele.Fontanelele sunt spatii membranoase largi la nou-nascuti, la nivelul suturilor dintre oasele cutiei craniene. Astfel, la jonctiunea suturilor coronara si sagitala si frontala, se afla fontanela anterioara de forma romboida. Intre suturile sagitala si lamboida, se afla fontanela posterioara de forma triunghiulara. La 30% din cazuri se descrie si o fontanela in partea posterioara a suturii sagitale fontanela sagitala. De asemenea, intre oasele occipital, parietal si temporal se afla sutura mastoidiana, iar intre oasele frontal, parietal, zigomatic si temporal, se afla fontanela sfenoidala. Fontanelele se osifica si se inchid si se osifica. Fontanela anterioara se osifica dupa prima jumatate al celui de-al doilea an de viata, fontanela posterioara se osifica dupa luna a VI-a, fontanela sfenoidala se osifica intre luna a III-a si a VI-a, fontanela mastoidiana se osifica dupa primele III luni de viata. Implicatii clinice: urmarirea dimensiunilor pentru diagnosticul rahitismului. Inchiderea precoce si sincrona determina microcefalie. Inchiderea precoce si asincrona determina anomalii de forma ale craniului. Macrocefalia se datoreaza de obicei unei hidrocefalii, iar craniul are forma unui balon. Prezenta fontanelelor permite realizarea ecografiilor trans fontanelare, ce permit aprecierea dezvoltarii creierului. 7. Dezvoltarea hipofizei.8. Regiunea branhial generaliti.Regiunea branhiala, desi temporara la embrion, este extrem de importanta prin derivatele ei arcurile branhiale. Arcurile branhiale sunt structuri in care portiunea centrala este de natura mezodermala, acoperita la exterior de ectoderm si la interior se gaseste endoderm. Ele apar la sfarsitul saptamanii a 4-a, inceputul saptamanii a 5-a, ca niste proeminente rotunjite, separateintre ele prin niste santuri profunde. Ele se dispun de la gura primitiva pana la proeminenta cardiaca. Initial, arcurile branhiale sunt alcatuite din fragmente de tesut mezenchimal, separat prin niste santuri, atat la exterior cat si la interior. La exterior aceste santuri formeaza fantele faringiene, in numar de 4, iar la interior formeaza recesurile faringiene, in numar de 5. Fiecare arc branhial are nervul sau, care apartine nervilor cranieni sau ramurilor din acestia, de asemenea, contine o ramura dintr-un arc cranial si un cartilaj. Cartilajele arcurilor 1,2 si 3 sunt alungite spre anterior si, in mare parte, degenereaza.9. Arcul I branhial.Arcul I branhial se formeaza prin unirea mugurilor mandibulari. Nervul arcului branhial I este nervul trigemen, iar cartilajul sau se numeste Meckel, care in mare parte degenereaza. Din partea dorsala a cartilajului Meckel, se formeaza ciocanul si nicovala, iar din partea ventrala osiculele mentale. Cea mai mare parte a acestui cartilaj degenereaza, cu exceptia membranei care il inveleste pericondru. Din aceasta se formeaza ligamentul sfeno-mandibular si ligamentul anterior al ciocanului. In ceea ce priveste mandibula, aceasta rezulta din ectomezenchimul care determina modificari locale si osificarea partiala a mandibulei. Din mezodermul liniei primitive se formeaza: m. maseteri, temporali, pterigoidieni mediali si laterali, milohioidieni, pantecele anterioare ale digastricului, tensorul valului palatin si tensorul timpanului. Componenta nervoasa a primului arc branhial este derivata din nervul mandibular. Din ectodermul arcului I se formeaza pielea regiunii faciale. Inervatia tegumentului fetei este realizata de catre cele trei ramuri ale nervului V. Din mezodermul arcului I se formeaza tesutul conjunctiv din regiunea inferioara a fetei si regiunea superioara a gatului. 10. Arcul II branhial.Al doilea arc branhial, numit si arcul hioidian, are ca nerv propriu nervul facial, iar cartilajul sau se numeste cartilaj Reichert. Acest cartilaj este alungit dorsoventral si degenereaza partial. Din partea dorsala se formeaza scarita si procesul stiloid al osului temporal, iar din portiunea ventrala, se formeaza portiunea superioara a corpului osului hioid, respectiv coarnele mici. Portiunea mijlocie degenereaza si formeaza ligamentul stilohioidian. Din mezenchimul arcului branhial II se formeaza muschii: mimicii, scaritei, pantecul posterior al muschiului digastric si muschiul stilohioidian. Toti acesti muschi sunt inervati de catre nervul facial.11. Arcul III branhial.Arcul branhial III are ca nerv propriu nervul glosofaringian, iar cartilajul sau formeaza: partea inferioara a corpului osului hioid si coarnele mari ale osului hioid. Din mezodermul arcului branhial III se formeaza muschiul stilofaringian si glomusul carotinian, care reprezinta o structura reflexogena situata posterior de sinusul carotic partea dilatata a arterei carotide comune, din care se desprind artera carotida interna si artera carotida externa. Structura reflexogena se formeaza si prin migrarea unor neuroblasti din nervul glosofaringian si din simpatic.12. Arcurile IV i VI branhiale.Arcul branhial IV cartilajul sau formeaza: cartilajul tiroid, cartilajul epiglotic, iar componenta mezodermala formeaza muschiul cricotiroid, toti muschii intrinseci ai faringelui, cu exceptia tensorului valului palatin.Arcul branhial VI cartilajul sau formeaza: cartilajul cricoid, antenoide, corniculate si cuneiforme, iar mezodermul adiacent formeaza toti muschii intrinseci ai laringelui, cu exceptia muschiului cricotiroid.Ambele arcuri branhiale sunt inervata de catre nervul vag. Arcul branhial IV este inervat de catre nervul laringeu superior, iar arcul branhial VI este inervat de catre nervul laringeu recurent.13. Pungi branhiale ectodermale.Pungile branhiale ectodermale, denumite si fante branhiale sau faringiene, sunt in numar de 4. Prima fanta branhiala este cea care va forma meatul acustic extern. Fantele 2, 3 si 4 treptat vor fi acoperite de o proliferare mezenchimala a arcului branhial II, acesta va ajunge in partea inferioara in contact cu creasta epicardica, cu care va fuziona, ramanand initial un spatiu mic, numit sinsu cervical. Acest sinus cervical in mod normal trebuie sa dispara. Daca nu dispare, apar chisturile faringiene in regiunea cervicala.14. Pungi branhiale endodermale.Numite si recesuri branhiale sau faringiene, sunt in numar de 5, cel de-al 4-lea reces fiind considerat de unii o prelungire a celui de-al 4-lea. Recesul branhial 1 se gaseste intre arcurile branhiale 1 si 2 apare ca un sant profund, formand o cavitate timpanica primitiva aici se va forma urechea medie. Partea proximala a recesului va forma tuba lui EustachioRecesul branhial 2 se gaseste intre arcurile branhiale 2 si 3 din el se va forma tonsila sau amigdala palatina structura cu tesut limfoid cu rol in aparare.Recesul branhial 3 se gaseste intre arcurile branhiale 3 si 4 se dezvolta prin formarea a doua proliferari celulare. Una dorsala care formeaza glanda paratiroida inferioara, iar alta ventrala care formeaza timusul.Recesul branhial 4 se gaseste intre arcurile branhiale 4 si 5 care prin proliferare duce la formarea glandei paratiroide superioare.Recesul branhial 5 considerati de unii ca fiind o prelungire a recesului 4 formeaza corpul ultimobranhial, din care se formeaza celulele parafoliculare, care produc calcitonina.15. Dezvoltarea limbii.Limba se formeaza din doi muguri laterali si un mugure median, numit tubercul impar, din arcul branhial I. Posterior de tuberculul impar, mai apare un nucleu median, numit copula si care contine componente din arcurile branhiale 2 si 3, si mai putin din 4. Posterior de el mai apare o proeminenta mediana care ajunge pana la orificiul laringian, apartinand arcului branhial 4. In saptamana a 5-a, mugurii laterali incep sa creasca si se apropie unul de celalalt, fuzioneaza si acopera tuberculul impar, formand corpul limbii. Epiteliul corpului limbii este derivat din arcul branhial I, asa ca va fi inervat de catre nervul mandibular. Partea posterioara corespunde arcului branhial 3 si va fi inervat de nervul glosofaringian. Radacina limbii, corespunzatoare arcului branhial 4, va fi inervata de catre nervul laringeu superior. Partea musculara a limbii se formeaza din epiblastii somitelor occipitale, antrenand si nervul care inerveaza aceasta regiune n. hipoglos.16-17. Dezvoltarea feei .Dezvoltarea fetei incepe in saptamana a 4-a, prin aparitia in jurul gurii primitive a unor muguri faciali: muguri maxilari, muguri mandibulari si un mugure frontonazal. Toti acesti muguri se dezvolta din celulele crestelor neurale. Mugurii maxilari se gasesc lateral de gura primitiva, cei mandibulari inferior de gura primitiva, iar cel frontonazal anterosuperior de gura primitiva. Acesti muguri sufera proliferari ale mezodermului adiacent, cu formarea unor proeminente. Are loc o condensare, ingrosare ingrosare ectodermala, cu formarea placodelor: placoda olfactiva, placoda cristaloida, placoda otica. Proliferarea mezenchimala din jurul placodei olfactive, determina formarea unor proeminente cu numele de muguri nazali. Placoda sufera un proces de invaginare, astfel incat intre cei doi muguri apare un sant santul olfactiv. Cei doi muguri nazali se vor deplasa spre linia mediana, fuzionand si formand varful nasului. Mugurii maxilari cresc si ei in dimensiuni si vor fuziona pe linie mediana, cu formarea buzei superioare si, ulterior, cu formarea obrazului si osului maxilar. Mugurii mandibulari cresc si se deplaseaza ventral si fuzioneaza pe linie mediana, formand buza superioara.18. Dezvoltarea palatului.In cadrul procesului de fuziune a mugurilor maxilari, se formeaza asa numitul segment intermediar. Fuziunea mugurilor se realizeaza si in profunzime, formandu-se palatul prim. Concomitent cu formarea segmentului intermediar, are loc si formarea restului palatului osos, asa numit palat secund. Formarea acestuia debuteaza cu formarea unor plici apartinand mugurilor maxilari. Acestea sunt plici cu dispozitie oblica sau aproape verticala, situate de o parte si de alta a liniei in formare si se numesc lame palatine. In aceasta perioada apar niste miscari ale corpului lingual, astfel incat limba ajunge sub lamele palatine si le impinge antero-superior, determinandu-le sa se orizontalizeze si sa fuzioneze. De asemenea, se realizeaza si fuziunea cu palatul prim, iar septul nazal sufera un proces de descensiune, realizandu-se si fuziunea lui cu palatul. Astfel cavitatea nazala se separa complet de cavitatea bucala.19. Anomalii n dezvoltarea feei. Aprosopia lipsa de formare a fetei Labioschizis despicatura laterala a buzei superioare Buza de iepure lipsa de fuziune dintre procesele nazale mediale Despicatura mediana a buzei inferioara lipsa de fuziune a mugurilor mandibulari Despicatura oblica a fetei sau bilaterala lipsa de fuziune a procesului maxilar cu procesul nazal lateral Despicatura transversala a fetei lipsa de fuziune a proceseleor maxilare si mandibulare Macrognatia dischidere larga a gurii deschizatura bilaterala transversala Micrognatia exces de fuziune Hipoplazia mandibulara mandibula mica, incomplet diferentiata Retrognatie barbie mult retrasa Hipoertelorism congenital distanta mare intre ochi si radacina nasului Coloboma palpebrala lipsa de fuziune a pleoapelor superioare sau inferioara sau ambele Agenezia nazala lipsa formarii mugurilor nazali Nas bifid fuziunea incompleta a mugurilor nazali Asimetria nazala exces de crestere a unui mugure nazal sau incetinire de crestere a celuilalt Deviatii de sept contactul gresit intre lama etmoidului si vomer Proboscisul inlocuirea nasului cu tesut moale un fel de trompa Ciclopia fuziunea globilor oculari pe linie mediana Palatoschizis despicatura palatului secundar, poate asocia despicatura mediala sau laterala a buzei superioare => labiognatopalatoschizis. Despicatura transversala a palatului secundar Uvula bifida Despicatura labiopalatina Aglosia lipsa limbii Macro sau microglosia Glosopltoza lipsa m.genioglosi sau m. genioglosi scurti Ankiloglosia frau lingual scurt20. Caractere generale ale dinilor. Structura general a dinilor. Periodoniu.21. Articularea i ocluzia dinilor. Dini deciduali, dini definitivi. Anomalii ndezvoltarea dinilor.22. Articulaia temporo-mandibular-anatomie aplicatie clinica : reducerealuxatiei de mandibul23. Cartilajele laringelui. Muchii laringelui.Cartilaje: Tiroid format din doua lame (stanga si dreapta) unite in partea anterioara, realizand proeminenta laringiana. Posterior se afla lama oblica. Cricoid asezat sub cartilajul tiroid. Prezinta fetisoare articulara pentru baza cartilajelor aritenoide si pentru coarnele laterale ale cartilajului tiroid. Epiglota cartilaj elastic, seamana cu o frunzulita. Asezata cu partea subtire inferior si partea latita superior. Aritenoide cartilaje pereche, cu forma de piramida triunghiulara cu baza inferior, unde se articuleaza cu cartilajul cricoid. Corniculate descrise de Santorini situate in partea superioara a cartilajului aritenoid. Cuneiforme inconstante, cu aspect nodular, descrise de Wirsberg in grosimea plicilor ariepiglotice. Sesamoide inconstante, in grosimea plicilor vocale. Tritice in grosimea ligamentului tirohioidian.Muschii: Extrinseci m. constrictor inferior al faringelui, m. longitudinal superior al limbii, m. palatofaringian, m. stilofaringian, m. tirohioidian, m. sternotiroidian. Intrinseci: Constrictori ai fantei glotice m. cricotiroidian lateral, m. aritenoidian transvers, m. aritenoidian oblic, m. ariepiglotic. Dilatatori ai fantei glotice m. abductori ai plicilor vocale Tensori ai valului palatin m. vocal si m. cricotiroidian24. Cavitatea laringelui. Vascularizaia laringelui si inervaia laringelui.

25. Nazofaringele.Nazofaringele este situat in partea superioara a faringelui, comunica prin intermediul coarnelor nazale cu cavitatile nazale. Limita inferioara este data de valul palatin. Peretele superior este format din partea inferioara a corpului sfenoidului, acoperita de submucoasa si mucoasa. Peretele posterior este format din partea bazilara a osului occipital si de catre ligamentul atlantooccipital. Pe peretele lateral se afla un orificiu orificiul faringian al tubei auditive. Superior de acest orificiu exista o proeminenta a mucoasei torus tubar, determinata de cartilajul tubei auditive, care ridica mucoasa la acest nivel. Inferior de acest orificu se gaseste o proeminenta a mucoasei torus levate, determinata de muschiul tensor al valului palatin. De la acest orificiu pleaca doua plici mucoase una oblica plica salpingopalatina, iar alta verticala plica salpingofaringiana. Superior de aceasta plica, se gaseste tonsila sau amigdala tubara, iar pe peretele superior ce corespunde fetei laterale a osului sfenoid, se gaseste tonsila sau amigdala faringiana a lui Luschka. Acestea pot determina polipi, care pot duce la hipoxie si in continare la retard mintal la copil.26. Bucofaringele i laringofaringele.Bucofaringele Corespunde primelor 3 vertebre cervicale. Limita superioara o reprezinta valul palatin, care prezinta pe linie mediana o prelungire numita lueta sau uvula. Intre valul palatin si baza limbii se delimiteaza un orificiu numit gatlej, iar partea cea mai ingusta se numeste istmul Fauciu. Pe peretele lateral sunt descrise, pornind de la valul palatin, doua arcuri: arcul palato-faringian si arcul palatoglos, intre care se afla tonsila sau amigdala palatina. Cele doua arcuri sunt unite in partea superioara printr-o plica musculara numita plica semilunara. Intre plica semilunara si polul superior al amigdalei palatine, este descrisa fosa supratonsilara. Antero-inferior, cele doua arcuri se unesc printr-un pliu mucos de forma triunghiulara, numit plica triunghiulara. Pe suprafata interna, la nivelul amigdalei palatine, se observa niste cripte, intre care se afla mici orificii care se termina in fund de sac, numite fosule tonsilare. In cripte si in fosule, se pot acumula purulente, prin transformarea florei saprofite in una patogena.Laringofaringele are ca limita superioara planul care trece prin cartilajul cricoid. Corespunde posterior vertebrelor cervicale 4, 5 si 6. La copii, faringele este situat putin mai sus primele 4 vertebre coparativ cu altultul, la care poate ajunge pana la vertebra 6. Aceasta este rezultatul unei adaptari functionale. La nivelul peretelui anterior, se gaseste orificiul de comunicare cu laringele, numit orificiul laringian al faringelui. Partea superioara este formata din epiglota, care apartine laringelui. Intre epiglota si peretele anterior al laringofaringelui, sunt descrise 3 plici glosoepiglotice mediana si laterale. De o parte si de alta a plicii mediane, sunt descrise doua adancituri recesuri valecule, iar inferior de plicile laterale, sunt descrise doua santuri recesuri piriforme. Prin acestea, de regula, se scurg lichide. Aceste recesuri prezinta in partea inferioara singura plica ridicata de un nerv la om plica nervului laringeu superior.27. Raporturile faringelui.Faringele este in raport posterior cu vertebrele cervicale, acoperite la acest nivel de m. paravertebrali si de lama paravertebrala a fasciei cervicale. Lateral, faringele vine in raport cu marginea posterioara a lamei mediale a procesului pterigoid, cu ligamentul pterigomandibular, cu extremitatea posterioara a liniei milohioidiene, cu cornul mare al osului hioid si cu lamele cartilajului cricoid. Partea faringiana a faringelui vine in raport cu epiglota, cu lobii glandei tiroide, cu artera carotida comuna, cu artera carotida interna, cu artera carotida esterna, cu nervul vag si nervul laringeu recurent.28. Vascularizaia i inervaia faringelui.Faringele este irigat de ramuri din artera faringiana ascendenta, artera palatina ascendenta, artera tiroidiana superioara si artera pterigopalatina. Tonsila palatina este irigata de artera tonsilara, ramura din artera palatina ascendenta si mai primeste ramuri din arterele faciala, palatina descendenta si faringiana ascendenta. Venele faringelui dreneaza intr-un plex submucos si in altul perifaringian, care sunt tributrare jugularei interne. Venele tonsilare sunt tributare plexului perifaringian. Limfa este drenata in ganglionii retrofaringieni si ganglionii jugulari. Faringele este inervat motor de nervii glosofaringian, vag si accesor. Senzitiv, de nn trigemen, glosofaringian si vag. Inervatia vegetativa simpatica este furnizata de fibre din ganglionul cervical superior, iar cea parasimpatica de vag.29. Dezvoltarea laringelui.30. Apariia i evoluia mugurilor pulmonari.Sistemul respirator se dezvolta din proenteron, dezvoltarea incepe in S4 si este caracterizata de aparitia unei exteriorizari din peretele anterior al proenteronului, exteriorizare in deget de manusa ce poarta numele de mugure respirator. Aparitia lui este determinata de un factor de crestere TDX4. Epiteliul acestui mugure este de origine endodermala, iar componenta musculara, tesutul conjunctiv si scheletul cartilaginos, provin din mezodermul adiacent. Mugurele respirator creste, se alungeste, iar la contactul cu proenteronul apar niste creste creste traheobronsice. Aceste creste cresc medial, se unesc si formeaza septul traheoesofagian, care separa doua segmente cu aspect circular: anterior traheea, posterior esofagul. Catre sfarsitul S4 si inceputul S5, mugurele se alungeste si la capatul liber se bifurca, formand doua proeminente in deget de manusa, care constituie primordiul bronhiilor principale. Mugurele drept avand o pozitie aproape verticala, iar cel stang este orizontalizat. Fiecare ramificatie primara la randul ei mai sufera cate o inmugurire. In dreapta sufera 2, iar in stanga una. Ceea ce explica 3 lobi drepti si 2 stangi. Bronhiile lobare sufera o noua inmugurire cu aparitia bronhiilor tertiare 10 dreapta, 8 stanga. Pana la sfarsitul lunii a 6-a, se formeaza 16 generatii de subdiviziuni ale arborelui bronsic, iar dupa nastere se mai formeaza inca 6 subdiviziuni aditionale.31. Etapa pseudoglandular n dezvoltarea aparatului respirator. (S5-S17)Are loc procesul de ramificatie a sistemului respirator, cu formarea bronhiilor principale, secundare si tertiare, pana la bronhiile terminale. Nu se gasesc bronhiole respiratorii sau alveole pulmonare. Structural se gasesc celule epiteliale ciliate si neciliate, incep sa apara glande caliciforme si alte categorii de celule secretorii. In aceasta perioada, noul nascut nu supravietuieste.32. Etapa canalicular n dezvoltarea aparatului respirator. (S15-S27)Din fiecare bronhiola terminala apar bronhiole respiratorii (2-7), iar din ele, cate 3-6 ducte alveolare (incep sa apara acinii pulmonari). Apare un aport crescut de sange prin formarea uni numar mare de capilare sanguine in vecinatatea bronhiolelor respiratorii si a ductelor alveolare. Celulele epiteliale ciliate si neciliate incep sa se aplatizeze, iar unele capilare ajung in contact cu celulele aplatizate. Nici in aceasta etapa noul nascut nu poate supravietui.33. Etapa sacilor terminali n dezvoltarea aparatului respirator.Este momentul in care se formeaza alveolele primitive sub forma unor saci. Aceste alveole vin in contact strans cu capilarele, celulele se aplatizeaza, incepe sa aiba loc schimbul de gaze intre alveole si celule, astfel incat un nou nascut in aceasta perioada poate supravietui. Se disting doua tipuri de celule epiteliale alveolare: tip I prin care se realizeaza schimbul de gaze si tip II care secreta surfractantul, lichid tensioactiv care reduce tensiunea superficiala, favorizand respiratia.34. Etapa alveolar n dezvoltarea aparatului respirator.Se desfasoara dupa nastere si se finalizeaza catre sfarsitul copilariei. In aceasta perioada mai apar ramificatii, se matureaza membrana alveolo-capilara, se dezvolta glandele mucoase, creste numarul de celule alveolare de tip I si II si se finalizeaza dezvoltarea sistemului respirator.35. Malformaii i anomalii n dezvoltarea aparatului respirator.36. Apariia tubului cardiac i evoluia sa.Dezvoltarea cordului incepe in cursul S3 si apare ca o necesitate, intrucat nu mai pot fi satisfacute prin difuziune necesitatile nutritive. In vecinatatea liniei primitive, apar celulele cardiace primordiale, care vor migra prin linia primitiva. Initial migreaza celulele care formeaza partea superioara a cordului, apoi celulele care formeaza ventriculul drept, ventriculul stang, atriul comun cu sinusul venos. Dupa migrare, celulele se deplaseaza catre extremitatea craniala si vor ocupa o regiune in vecinatatea membranei buco-faringiene. Concomitent cu aceasta migrare, are loc transformarea celulelor cardiace primordiale in mioblasti, care vor forma componenta musculara. Urmeaza organizarea tesutului cardiogen sub forma a doua tuburi endocardice, care vor fuziona intr-un tub comun, numit tub cardiac. Acest tub cardiac primeste sange din partea inferioara si il pompeaza in directie craniala cu ajutorul mioblastilor. Tubul cardiac se alungeste, iar prin alungire capata niste curburi si formeaza ansa cardiaca. Aceasta ansa, in partea superioara se deplaseaza anterior, inferior si la dreapta, iar partea inferioara se deplaseaza posterior, superior si la stanga.37. Regiunile tubului cardiac primitiv i evoluia lor.Dupa fuzionarea completa a celor 2 tubi, tubul cardiac are 5 regiuni: sinusul venos, atriul primitiv, ventriculul primitiv, bulbul cardiac si trunchiul arterial.Sinusul venos reprezinta structura care se formeaza in partea inferioara a cordului, prin unirea celor doua coarne sinusale. Fiecare corn sinusal se formeaza din unirea a 3 vene: v. vitelina, v. ombilicala si v. cardinala comuna anterioara si posterioara. Odata cu formarea ansei cardiace, cu dezvoltarea mugurelui hepatic, se realizeaza o modificare a circulatiei venoase cu mutarea suntului vaselor spre dreapta. Modificarile suntului vaselor au loc cu obliterarea v. ombilicale drepte, a venei viteline stangi, reducerea fluxului din cornul stang, din care se vor forma 2 vase: vena ombilica a atriului stang si sinusul coronarian.Atriul prim initial, segmentul atrial se dezvolta din doua componente simetrice care fuzioneaza, formand o cavitate comuna. Inainte de formarea ansei, la limita dintre ventriculul primitiv si atriul primitiv, se face insertia pericardului. Formarea ansei determina captarea partiala a atriului in pericard.Bulbul cardiac partea superioara reprezinta bulbul cardiac si este o portiune mai ingusta, cu exceptia segmentului proximal. Acest segment proximal corespunde partii trabeculare a viitorului ventricul drept. Intre acest segment si ventriculul prim, in profunzime se gaseste orificiul interventricular. Partea superioara a bulbului cardiac are doua segmente: intermediar constituie trunchiul arterial si distal din care se vor forma vasele mari.38. Septarea atriului primitiv i a canalului atrioventricular.Septarea atriului primitiv se realizeaza prin aparitia unei creste care coboara din peretele superior al atriului primitiv spre primordiile endocardice. Intre septul prim si septul intermediar ramane ostiul prim. Septul continua sa creasca si ajunge sa se uneasca cu septul intermediar (ostiul prim dispare). Inainte sa se realizeze fuziunea celor doua septuri, apare un proces de apoptoza, din care rezulta orificiul secundar. La dreapta septului prim apare septul secund, care coboara spre septul intermediar, dar nu il atinge, ramanand astfel o comunicare intre atrii foramen ovale. La nastere, presiunea crescuta in atriul stang determina inchiderea septurilor.Septarea canalului atrioventricular la nivelul canalului atrioventricular, exista initial 2 pernite endocardice superioara si inferioara, care fuzioneaza si formeaza septul intermediar. Fuziunea dintre pernitele superioara si inferioara impart canalul in canal atrioventricular drept, in care se formeaza 3 foite valvulare valva tricuspida si in canal atrioventricular stang, in care se formeaza 2 foite valvulare valva bicuspida. Pernitele endocardice laterale, dupa formarea canalelor atrioventriculare, vor forma orificiile atrioventriculare. Fiecare orificiu atrioventricular este inconjurat de tesut mezenchimal, care va forma valvele atrioventriculare.39. Septarea ventriculului primitiv si bulbului cardiac.Septarea ventriculului volumul ventriculelor creste prin formarea trabeculelor la interior. O parte din trabecule fuzionmeaza pe linie mediana, incepand cu varful cordului, formand un sept muscular, care se indreapta spre septul interventricular, dar lasa o comunicare orificiul interventricular, care va fi partea membranoasa a septului.Septarea bulbului cardiac in saptamana a 5-a apar proeminentele endoteliale superioara si inferioara ale trunchiului arterial. Proeminentele cresc una spre alta si se rasucesc, rezultand traiectul spiralat al viitorului sept. Se formeaza septul aorto-pulmonar, care imparte trunchiul arterial in: canal aortic si canal pulmonar. Concomitent, se formeaza proeminentele conului cardiac, care cresc una spre alta si fuzioneaza intre ele si cu septul trunchiului arterial, impartiind conul cardiac in: tractul eferent al ventriculului drept si tractul eferent al ventriculului stang.40. Malformaii i anomalii n dezvoltarea aparatului cardiovascular.41. Formarea arcurilor arteriale aortice.Arcurile arteriale se formeaza in timpul formarii arcurilor branhiale. Fiecare arc branhial are nerv, artera si structura fibro-cartilaginoasa proprie. Vasele isi fac loc in mezenchimul arcurilor branhiale. Pe masura ce unele arcuri se formeaza, componente ale lor degenereaza. In final, vom avea 5 arcuri branhiale, desi ele sunt 6. A 5-a pereche fie nu se formeaza, fie degenereaza, fie regreseaza rapid. Asadar, vom descrie arcurile branhiale I, II, III, IV, VI. Acestea pleaca din portiunea dilatata a sacului aortic. Arcul I este destinat arcului branhial I, este degenerat bilateral si din el nu se formeaza decat artera axilara. Arcul II degenereaza si din el nu se formeaza decat artera hioidiana si artera scaritei. Arcurile III, IV si VI sunt voluminoase si bine reprezentate.42. Evoluia arcului arterial III.Din arcul arterial III se formeaza: arterele carotide comune si portiunea incipienta a arterei carotide interne. Partea distala a arterei carotide interne se formeaza din partea superioara a aortei dorsale. Artera carotida externa de fiecare parte, se formeaza prin inmugurire.43. Evoluia arcului arterial IV.Arcul arterial IV este voluminos. Este prezent pe ambele parti si din el se formeaza arcul aortic, intre originea carotidei comune stagi si originea arterei subclavii stangi. Restul arterei subclavii se formeaza din a 7-a artera intersegmentara. Din partea dreapta a arcului IV, se formeaza partea proximala a arterei subclavii drepte. Urmatorul segment al arterei subclavii drepte se formeaza din aorta dorsala dreapta, iar segmentul distal se formeaza din a 7-a artera intersegmentara.44. Evoluia arcului arterial VI.Este un arc voluminos, bine reprezentat, supranumit arc pulmonar. Din acesta, pe partea dreapta, se formeaza artera pulmonara dreapta, iar partea de legatura dintre aceasta si aorta dorsala dreapta degenereaza. In partea stanga, formeaza artera pulmonara stanga si ductul arterial. In evolutie, o parte din aorta degenereaza: segmentul care face legatura cu cea de-a 7-a artera intersegmentara dreapta. Ceea ce ramane din arcul arterial, sufera aranjamente pe de-o parte prin alungirea embrionului, pe de alta parte, prin coborarea cordului in torace, antrenand componentele toracice. Nervul vag va merge cu derivatele arcului VI.45. Anomalii n evoluia arcurilor arteriale.46. esutul nodal-dezvoltare si caractere generaleEl se formeaza initial, in partea inferioara stanga a tubului cardiac. Apoi, treptat, acesta functie de pacemaker este preluata de celule ce se organizeaza la nivelul sinusului venos. Acesta este incorporat in atriul drept. Ansamblul de celule vor creste numeric si formeaza in vecinatea orificului veni cave superioare, nodul sinoatrial. Celulele care formeaza nodulul atrio-ventricular, au dubla originere. Are celule cu functie de pacemaker care provin din canalul atrioventricular si din peretele sinusului venos. Nodul sinoatrial, nodul atrioventricular si caile de conducere - fascicolul atrioventricular his, ramura stanga, ramura dreapta si reteaua purkinje.47. Nodulul sino-atrialNodulul sino-atrial (Kieth-Flack) se gaseste in vecinatatea orificiului venei cave superioare, sub endocardic si se prelungeste la stanga crestei terminale. Nodulul sino-atrial este bogat inervat, fiind in raport de stransa vecinatate cu celulele ganglionare parasimpatice, care reprezinta al doilea neuron pe calea fibrelor vagale destinate inimii. Fibrele nodulului sino-atrial se continua cu miocitii de lucru, impulsul raspandindu-se in forma de evantai, din aproape in aproape. Frecventa impusa de nodulul sino-atrial este de 70-80 batai pe minut.48. Nodulul si fasciculul atrio-ventricular.Nodulul atrioventricular (Aschoff-Tawara) este situat in partea inferioara a septului interatrial, pe fata dreapta a acestuia, intr-o arie triunghiulara numita trigonul Koch. Partea sa posterioara este subendocardica, pe cand cea anterioara este mai profunda. De la extremitatea anterioara a nodulului, pleaca fasciculul atrioventricular (fasciculul His), care coboara oblic, anterior si inferior, strabate trigonul fibros drept si se aseaza pe fata dreapta a septului membranar. Fasciculul se imparte in cele doua ramuri ale sale: dreapta si stanga. Ramura dreapta continua traiectul trunchiului pe fata dreapta a septului, indreptandu-se spre varful ventriculului. Ea patrunde in trabecula septomarginala, impreuna cu care ajunge la miocardul ventricular si se ramifica, formand reteaua Purkinje. Ramura stanga patrunde prin fosa interventriculara si se aseaja pe fata stanga a septului interventricular. Se termina prin cate o ramura pentru fiecare muschi papilar. Nodulul atrio-ventricular imprima o vrecventa de aproximativ 40 batai pe minut, iar reteaua Purkinje 25 batai pe minut.49. Vascularizaia funcional a plmnilor.Vascularizatia functionala a plamanilor este reprezentata de vasele pulmonare care formeaza circulatia mica. Ramurile destinate lobului superior drept pot proveni direct din artera pulmonara dreapta sau dintr-un trunchi comun. Ramurile sunt: r. Apicala, r. ascendenta anterioara, r. ascendenta posterioara, r. descendenta posterioara si r. descendenta anterioara. Pentru lobul mijlociu din artera pulmonara dreapta se desprinde ramura lobara medie, care se ramifica in r. laterala si r. mediala. Pentru lobul inferior se desprinde r. apicala superioara a lobului inferior, si un trunchi comun parte bazala care se ramifica in: r. subapicala subsuperioara, r. bazala anterioara, r. bazala mediala cardiaca, r. bazla posterioara si r. bazala laterala. Pentru plamanul drept, din artera pulmonara dreapta, pentru lobul superior se desprind: r. apicala, r. anterioara ascendenta, r. anterioara descendenta, r. posterioara si r. linguala, care se bifurca in r. linguala superioara si r. linguala inferioara. Iar pentru lobul inferior, se desprind ramuri ca la plamanul stang.Venele pulmonare sunt: v. pulmonara superioara dreapta, care se formeaza din unirea ramurilor: apicala, anterioara, superioara si lobara medie; vena pulmonara inferioara dreapta, care se formeaza din unirea ramurilor: apicala superioara si vena bazala comuna; v. pulmonara superioara stanga, care se formeaza din ramurile: apicoposterioara, anterioara si linguala; si vena pulmonara stanga inferioara, care se formeaza din ramurile: apicala superioara si v. bazala comuna.50. Structura arborelui bronic.Arborele bronsic reprezinta totalitatea ramificatiilor bronhiilor. Traheea se bifurca la nivelul vertebrei T4 in bronhii principale dreapta si stanga. Bronhia principala dreapta se imparte in: bronhie lobara superioara, brohie intermediara, bronhie lobara mijlocie si bronhie lobara posterioara. Bronhia lobara superioara se imparte in: bronhie segmentara apicala, bronhie segmentara posterioara, bronhie segmentara anterioara. Bronhia lobara mijlocie se imparte in: bronhie segmentara laterala si bronhie segmentara mediala. Iar bronhia lobara inferioara se imparte in: bronhie segmentara apicala superioara, bronhie segmentara subsuperioara subapicala, bronhie segmentara bazala anterioara, bronhie segmentara bazala posterioara, bronhie segmentara bazala laterala si bronhie segmentara bazala mediala cardiaca. Bronhia stanga se imparte in bronhie lobara superioara si inferioara. Cea superioara se imparte in: bronhie segmentara apico-posterioara si anterioara, dintr-o diviziune a bronhiei lobare superioare; si in bronhie segmentara linguala, care se imparte in linguala superioara si inferioara. Bronhia lobara inferioara se imparte in: bronhie segmentara superioara apicala, subapicala subsuperioara, bazala antero-mediala,bazala laterala si bazala posterioara. 51. A. coronara stng.Are originea in sinusul aortic, la nivelul valvulei semilunare stangi. Se indreapta anterior si spre stanga, intre trunchiul pulmonar si auriculul stang, patrunzand in segmentul stang al santului coronar de pe fata sternocostala a inimii. Ea se bifruca in a. interventriculara anterioara si a. circumflexa a inimii. A. interventriculara anterioara are traiect descendent, prin santul interventricular anterior, impreuna cu vena mare a inimii, indreptandu-se spre varful inimi si inconstant continuandu-se cu a. apexiana posterioara pe fata diafragmatica a inimii. Din ea se desprind: Ramuri ventriculare stangi 3-9 cea mai importanta fiind artera diagonala a ventriculului stang. Ramuri ventriculare drepte 1-3 una dintre ramuri fiind artera infundibulara Ramuri septale 7-15 care vascularizeaza 2/3 anterioare ale septului interventricular A. Circumflexa a coronarei stangi merge impreuna cu vena mare a inimii prin segmentul stang al santului coronar. Merge pe fata pulmonara, ajungand pana pe fata diafragmatica, terminandu-se de obicei la unirea santului coronar cu santul interventricular posterior. Din ea se formeaza: Ramuri arteriale stangi 3-4 destinate atriului stang Ramuri ventriculare stangi destinate ventriculului stang. Din acestea se desprind colaterale pentru muschii papilari.

52. A. coronar dreapta.Are originea in sinusul aortic, in dreptul valvulei semilunare drepte si apare la suprafata inimii intre trunchiul pulmonar si atriul drept. Este acoperita de auriculul drept si patrunde in segmentul drept al santului coronar. Ocoleste marginea dreapta a inimii si ajunge pe fata diafragmatica, unde patrunde in santul interventricular posterior, continuandu-se cu a. interventriculara posterioara. Artera coronara dreapta da urmatoarele ramuri: Ramuri atriale 3-4 destinate peretilor atriului drept, septului atrial si partii juxtaseptale a atriului stang. Dintre aceste ramuri, una se numeste a. marginala a atriului drept, iar alta, a. infundibulara dreapta, care se poate anastomoza cu cea stanga Ramuri ventriculare 4-8 destinate ventriculului drept, una dintre ramuri se numeste a. marginii drepte. A. interventriculara posterioara da urmatoarele ramuri: Septale pentru partea posterioara a septului interventricular Ventriculare pentru partea juxtaseptala a ventriculului drept si pentru partea juxtaseptala a ventriculului stang. Ramuri pentru fasciculul His Ramuri pentru muschii papilari septali53. Vv. cordului.Venele cordului sunt reprezentate de: vena mare a inimii, vena oblica a atriului stang, vena posterioara a ventriculului stang, vena medie a inimii si vena mica a inimii.Vena mare a inimii se formeaza la varful inimii si patrunde in santul interventricular anterior, trece peste bifurcatia coronarei stangi si intra in segmentul stang al santului coronar. Traverseaza fata pulmonara si ajunge pe fata diafragmatica unde se varsa in partea stanga a sinusului coronar. Dreneaza sangele din ambii ventriculi si din atriul stang.Vena oblica a atriului stang se formeaza in apropierea orificiului de varsare al venelor pulmonare stangi, coboara pe peretele posterior si se varsa in sinusul coronar.Vena posterioara a ventriculului stang trece pe fata diafragmatica a vemtriculului stang si se varsa in sinusul coronar, la stanga venei cardiace medii. Dreneaza sangele din peretele posterior al ventriculului stang.Vena medie a inimii se afla in santul interventricular posterior si se anastomozeaza spre varful inimii cu vena mare. Patrunde in santul interventricular posterior si se varsa in sinusul coronar intre vena mare a inimii si vena mica. Dreneaza sangele din ambii ventricului.Vena mica a inimii incepe pe fata sternocostoala, in apropierea marginii drepte. Intra in segmentul drept al santului coronar de pe fata diafragmatica si fie se varsa in sinusul coronar, fie in atriul drept.

54. Inervaia cordului.Inervatia cordului este vegetativa. Fibrele simpatice provin din lantul cervical prin nervii cardiaci cervicali superiori, mijlocii si inferiori, si din lantul toracic prin nervii cardiaci toracici. Fibrele parasimpatice provin din nervul vag prin ramuri cardiace cervicale superioare si inferioare. In torace, toate aceste ramuri formeaza plexul cardiac situat la baza inimii. Plexul cardiac este dispus intr-un plan superficial si intr-un plan profund. Planul superficial se gaseste in jurul primelor doua parti ale aortei toracice, intre ea si trunchiul pulmonar. Planul profund se gaseste intre bifurcatia trunchiului pulmonar si cea a traheei. Plexul cardiac contine ganglionii cardiaci. Din plexul cardiac pleaca fibre care formeaza o retea de-a lungul arterelor coronare, impreuna cu care ajung in inima. Pe calea arterei coronare stangi, fibre pentru atriul si ventriculul stang, iar pe calea coronarei drepte, fibre pentru atriul si ventriculul drept. In interiorul organului, se formeaza plexuri subiendocardic, subepicardic si intramiocardic. Acestea contin ganglionii in care se realizeaza sinapsa dintre protoneuronul si deutoneuronul de pe calea nervului vag.55. Inervaia plmnilor.Fibrele simpatice preganglionare au originea in coarnele laterale ale maduvei T2-T5. Dintre acestea, unele fac sinapsa cu neuronul postganglionar in ganglionii cervicali inferiori. Fibrele postganglionare ajung la pulmoni pe calea nervilor cardiaci inferiori. Altele fac sinapsa in primii 5 ganglioni simpatici toracali, fibrele ajungand la pulmoni pe calea nervului vag. Fibrele parasimpatice provin din nervul vag, care in hilul pulmonar da ramuri anterioare si posterioare, formand un plex atnerior si altul posterior. In ganglinonii acestor plexuri se face sinapsa intre neuronul preganglionar si cel postganglionar. Din aceste plexuri pleaca fibre nervoase care patrund in pulmoni, formand plexuri secundare de-a lungul arborelui bronsic sau a venelor pulmonare. Parasimpaticul produce bronhodilatatie, vasodilatatie si hipersecretia glandelor bronsice. Simpaticul are efecte inverse.56. Regiunea temporala.

57. Regiunea infratemporal.

58. Regiunea parotideo-maseterin.

59. Trigonul submandibular

60. Trigonul carotic.

II.

CAP SI GAT1. Mastoid, situaie, structur, raporturi, corelaii cliniceMastoida este situata pe fata laterala a exobazei, posterior de procesul stiloid. Ea se afla catre regiunea occipitala si prezinta originea muschiului sternocleidomastoidian. Mastoida are o structura pneumatica. Este in raport anterior cu procesul stiloid si cu muschii si ligamentele inserate aici, cu meatul acustic extern si prin intermediul acesteia, cu mandibula. Corelatii clinice: Caracterul pneumatic al mastoidei i rolul comunicrilor cu urechea medie i, indirect, cu rinofaringele. Mastoidita i riscul propagrii inflamaiei spre structuri nvecinate, ex. raportul cu sinusul sigmoidian din loja posterioar a endobazei tromboflebit de sinus sigmoidian i meningit. Raportul antrului mastoidian cu canalul nervului facial riscul lezrii nervului facial.2. Fosa cranian anterioar, definiie, situaie, raporturi, corelaii cliniceFosa craniana anterioara este partea anterioara a endobazei si formeaza tavanul orbitelor si al cavitatii nazale. Aceasta fosa este marginita anterior si pe partile ei laterale de osul frontal. Podeaua este alcatuita de partile orbitale ale osului frontal, lama ciuruita a etmoidului, de aripile mici si de partea anterioara a corpului sfenoidului. Lama ciuruita a osului etmoid este asezata median si separa fosa anterioara de cavitatea nazala. Ea prezinta orificiile prin care trec fibrele nervilor olfacitivi. In partea anterioara, pe linie mediana se gaseste gaura oarba, in care patrunde o prelungire a durei mater si de o vena care merge catre sinusul sagital superior. Posterior de ea sa gaseste crista gali, iar lateral de crista gali, pe sutura frontoetmoidala se gasesc gaurile etmoidale anterioara si posteriara, pe care se insera partea cea mai anterioara si inferioara a coasei creierului. Posterior se gaseste jugul sfenoidal, iar posterior, santul prechiasmatic. Santul prechiasmatic se continua lateral cu canalele optice, prin care patrund in orbita n. optic si a. oftalmica. Partea laterala este formata de partile orbitale ale osului frontal, care alcatuiesc cea mai mare parte a tavanului orbitelor. In partea lor posterioara se gasesc aripile mici ale osului sfenoid. Raporturile cu cavitatea nazal i orbitele procesele patologice (inflamaii, tumori) pot penetra sau se pot propaga spre sau dinspre fosa anterioar a exdobazei.3. Fosa cranian mijlocie, definiie, comunicri, corelaii cliniceFosa craniana mijlocie este situata mai jos decat cea anterioara. In partile laterale ea este delimitata de fosa craniana anterioara prin marginile posterioare ale aripilor mici ale osului sfenoid. Pe linie mediana, limita dintre cele doua fose este mai putin evidenta. Median, corpul sfenoidului prezinta seaua turceasca, in centrul ei se afla fosa hipofizei, care este separata anterioar de santul chiasmatic prin tuberculum sellae, iar posterior de catre dorsum sellae ale caror unghiuri laterale se numesc procese clinoide posterioare. Corpul sfenoidului prezinta lateral santul carotic, prin care trece artera carotida interna, cuprinsa in sinusul cavernos. Comunicari: prin fisura orbitala superioara comunica cu orbita si prin ea trec nervii III, IV, VI, ramura oftalmica a nervului V si vene oftalmice. Gaura rotunda, prin care trece nervul maxilar, gaura Vesale inconstanta pentru o vena emisara sfenoidala. Gaura ovala prin care trec nervul mandibular, artera meningee accesorie si uneori n. pietros mic. Gaura spinoasa artera meningee medie si ramura meningeala a nervului mandibular. Gaura rupta prin care trece nervul pietros mare. De asemenea, fosa craniana mijlocie prezinta: impresiunea trigeminala, eminenta arcuata, santului nervului pietros mare, care se termina prin hiatusul nervului pietros mare, santul nervului pietros mic, care se termina prin hiatusul n. pietros mic. Stanca temporalului prezinta santul sinusului pietros superior si santul sinusului pietros inferior. Ocazional, procesele clinoide anterioare fuzioneaz cu cele posterioare compresia hipofizei. Ocazional, procesele clinoide anterioare fuzioneaz cu cele medii, formnd, mpreun cu faa lateral a sfenoidului, un inel osos prin care trece artera carotid intern, la ieirea din sinusul cavernos, ceea ce poate stnjenii circulaia arterial. 4. Fosa cranian posterioar, definiie, comunicri, corelaii cliniceFosa posterioara a craniului este cea mai larga si este situata intr-un plan inferior fata de celelalte. La alcatuirea fosei posterioare participa in cea mai mare parte occipitalul, prin componentele sale. Podeaua acestei fose este centrata de gaura occipitala mare. Inaintea gaurii occipitale mari, median, este situat clivusul, pe care sta trunchiul cerebral. De fiecare parte a clivusului se observa fisura pietrooccipitala cu santul sinusului pietros inferior, care se termina cu gaura jugulara prin care trec nervii IX, X, XI, sinusul pietros inferior, sinusul sigmoid. Lateral de fisura pietrooccipitala se observa porul acustic intern, care se continua cu meatul acustic intern, prin care trec nervii VII si VIII. La limita fetei posterioare a stancii temporalului se observa santul sinusului sigmoid. In prima lui portiune se deschide orificiul mastoidian. Posterior de gaura occipitala mare se gasesc creasta occipitala interna si protuberanta occipitala interna. Lateral de acestea se gasesc santurile sinusurilor transverse. Antero-lateral de gaura occipitala mare se gaseste canalul hipoglos prin care trece nervul hipoglos. Toate procesele nlocuitoare de spaiu (hemoragii, inflamaii, tumori) duc la compresia centrilor cardio-respiratori din trunchiul cerebral i a nervilor cu origine aparent n trunchiul cerebral* i la angajarea tonsilelor cerebeloase n gaura occipital, cu evoluie spre com i deces. Semnele de paralizie ale nervilor respectivi (ex. paralizia vlului palatin, cu refluarea nazal a lichidelor) pot fi semne de compresie n loja posterioar a endobazei!5. Stanca temporalului, situaie, structur, raporturi, corelaii cliniceStanca temporalului este situata in fosa mijlocie a craniului, in osul temporal. Stanca temporalului prezinta anterior santul nervului pietros mare, eminenta arcuata, impresiunea trigeminala. Pe marginea superioara a sa se afla santul sinusului pietros superior, iar posterior se afla santul sinusului sigmoid si santul sinusului pietros inferior. Stanca temporalului prezinta porul acustic intern cu meatul acustic intern, care se continua cu meatul acustic extern si porul acustic extern. De asemenea, imediat sub marginea posterioara a stancii, se gaseste o mica depresiune numita fosa subarcuata, mult mai accentuata la copii, prin care trece o prelungire a durei mater si 1-2 venule. Stanca temporalului are raport lateral cu osul parietal, anterior cu osul sfenoid, posterior si medial cu osul occipital. De asemenea are raport cu nervii pietrosi mare si mic, cu sinusul pietros superior, cu sinusul pietros inferior, cu sinusul sigmoid, cu sinusul pietros inferior, cu gaura jugulara, cu canalul carotic si cu gaura rupta. Raportul meningelor cerebrale cu urechea medie explic posibilitatea propagrii infeciilor din urechea medie spre cutia cranian (determinnd meningite, encefalite). Prezena unui meningiom sau neurinom acustic n meatul acustic intern determin: compresia n VIII, cu hipoacuzie, tulburri de echilibru, compresia n VII, cu parez de facial de tip periferic, nsoit de tulburri de sensibilitate gustativ n 2/3 anterioare ale limbii6. aua turceasc, definiie, situatie, raporturi, aplicaii cliniceSeaua turceasca se afla pe linie mediana a corpului sfenoidului, delimitata anterior de tuberculum sellae, iar posterior de catre dorsum sellae. Seaua turceasca prezinta fosa hipofizara, care adaposteste glanda hipofiza. Seaua turceasca vine in raport anterior cu santul prechiasmatic, unde se afla chiasma optica, cu nervul optic, cu artera carotida interna, care se continua lateral, posterior cu clivusul, pe care este asezat truchiul cerebral, cu plexul venos bazilar, lateral prezinta procesele clinoide medii si vine in raport cu sinusul cavernos. De jur imprejurul glandei hipofize se afla sinusurile intracavernoase. Tumorile hipofizare (mai frecvent, adenomul hipofizar) determin compresie pe structuri invecinate: anterior pe chiasma optic , lateral pe sinusul cavernos , inferior determinnd erodarea lamei osoase ce o separ de sinusul sfenoidal i prolabarea tumorii n sinus, superior pe diafragma selar cefalee. Datorit poziiei sale, abordarea chirurgical a hipofizei se face prin cavitatea nazal, trans-sinusal (prin sinusul sfenoidal).7. Sinus cavernos, definitie, situaie, coninut, corelaii cliniceSinusul cavernos este un plex venos mare, localizat de fiecare parte a seii turcesti, pe fata superioara a corpului sfenoidului. Sinusul cavernos este reprezentat de un plex venos ale carui vene au peretii extrem de subtiri. El se intinde de la fisura orbitala superioara (anterior) pana la varful partii pietroase a osului temporal (posterior). Primeste sange din venele oftalmice superioara si inferioara, vena cerebrala medie superficiala si sinusul sfenoparietal. Canalele venoase din aceste sinusuri comunica intre ele prin traiecte venoase situate anterior si posterior de tija glandei hipofizare sinusurile intercavernoase. Sinusurile cavernoase dreneaza postero-inferior prin sinusurile pietroase superior si inferior si vene emisare in plexurile bazilar si pterigoid. In interiorul fiecarui sinus cavernos, se afla artera carotida interna cu ramurile sale mici, inconjurata de plexul carotic si nervul abducens. Nervii III, IV, impreuna cu doua dintre din cele trei diviziuni ale nervului V sunt situati in peretele lateral al sinusului. Tromboflebita sinusului cavernos, ce se poate datora propagrii unei infecii relativ benigne din teritoriul de drenaj al sinusului (infecii cu localizare n sinusurile maxilare, la nivelul urechii medii, la nivel mastoidei, orofaringelui sau tegumentului feei), este o afeciune sever, ce pune n pericol viaa pacientului.8. Orbita, definiie,raporturi, comunicri, corelaii cliniceOrbitele sunt doua cavitati simetrice, care contin segmentul periferic al analizatorului vizual. Orbita are forma unei piramide patrulatere, cu axul lung indreptat inapoi si medial. Baza piramidei este reprezentata de adisul orbitei, iar varful reprezinta partea mediala a fisurii orbitale superioare. Orbita este formata superior de catre partea orbitala a osului frontal, inferior de catre fata orbitala a osului maxilar, lateral de catre fata orbitala a osului zigomatic si mai catre medial, de aripa mare a sfenoidului, iar peretele medial este format din osul lacrimal, lama orbitala a etmoidului si de catre procesul orbital al osului palatin. Orbita prezinta gaurile etmoidale anterioara si posterioara, situate pe sutura frontoetmoidala, canalul optic, fisura orbitala superioara, fisura orbitala inferioara, santul infraorbital. Orbita comunica cu fosa mijlocie a craniului prin canalul optic, fisura orbitala superioara si inferioara, cu fosa anterioara, prin gaurile etmoidale anterioara si posterioara, cu meatul nazal inferior, prin fosa sacului lacrimal, care se continua cu canalul nazolacrimal, cu regiunea faciala a maxilarului prin canalul infraorbital, care se continua cu gaura infraorbitala. 9. Cavitatea nazal, definiie, peretele lateral,tavanul i podeaua, comunicriCavitatea nazala reprezinta primul segment al cailor respiratorii. Partea anterioara a cavitatii se numeste nas extern, iar restul este adapostita in cavitatea nazala osoasa, in viscerocraniu, intre orbite. Tavanul cavitatii nazale este alcatuit dinainte-inapoi de oasele nazale, spina nazala a osului frontal, lama ciuruita a etmoidului si fetele anterioara si inferioara ale corpului osului sfenoid. Intre lama ciuruita si fata anterioara a corpului sfenoidului se gaseste recesul sfenoetmoidal, loc de deschidere a sinusului sfenoidal. Podeaua cavitatii nazale este formata de palatul dur. In partea anterioara se observa de fiecare parte a septului, orificiul canalului incisiv, canal care ajunge pe fata inferioara a palatului osos. Peretele lateral al cavitatii nazale este format superior de procesul frontal al maxilarului, de osul lacrimal si de labirintul etmoidal. Inferior, este format din fata nazala a maxilarului, lama perpendiculara a palatinului si lama mediala a procesului pterigoid. Pe fata laterala se vad cornetele nazale. Cavitatea nazala comunica cu cavitati pneumatice numite sinusuri: cu sinusul frontal, cu sinusul maxilar si cu labirintul etmoidal. De asemenea, prin gaura sfenopalatina cavitatea nazala comunica cu fosa pterigopalatina, iar prin canalul nazolacrimal, cu orbita.10. Cavitatea nazal - raporturi, septul nazal, mucoasa nazal, organul vomeronazal,corelaii cliniceCavitatea nazala este situata in viscerocraniu, intre cele doua orbite. Are raporturi cu sinusurile frontale, cu sinusul sfenoidal, cu sinusurile maxilare si cu labirintul etmoidal. Septul nazal este format superior de catre lama perpendiculara a etmoidului, care se articuleaza cu creasta sfenoidului, iar inferior de catre lama perpendiculara a vomerului si de palatul dur. Septul nazal imparte cavitatea nazala in doua cavitati simetrice. Cavitatea nazala este captusita de tunica mucoasa nazala, careia i se disting doua regiuni: regiunea olfactiva corespunde lamei ciuruite, cat si zonelor invecinate ale septului si cornetului nazal superior. Ea reprezinta portiunea periferica a analizatorului olfactiv. Regiunea respiratorie este groasa, bogat vascularizata, cu numeroase glande nazale si seroase. Organul vomeronazal Jacobson este un organ specializat in detectarea feromonilor la mamifere si este prezent si la om, in viata fetala. Este bogat in chemoreceptori sensibili la feromoni. Importanta la om sugarul recepteaza feromonii mamei prin atingerea pielii, ceea ce duce la cortificarea de tip familial si, in general, la o dezvoltare psihica armonioasa. Corelatii clinice:Hipertelorismul latime crescuta a radacinii nasului, poate fi un caracter racial sau o anomalie congenitala sau asociata altor anomalii.Deviatia de sept cea mai frecventa malformatie nazala, are ca efect secundar o ventilatie deficitara.Datorita caracterului vascular al mucoasei, chiar si in conditiile unei structuri osoase normale, edemul marcat de inflamatiile mucoasei nazale duce la obstructie nazala.Epistaxisul hemoragie cu punct de plecare in fosa nazala, cel mai frecvent la nivelul petei vasculare Kisselbach. Poate fi: de cauza locala sau de cauza generala ex: din hipertensiunea arteriala.11. Sinusuri paranazale - frontal, etmoidal i sfenoidal definiie, situaie,raporturi, corelaii cliniceSinusurile paranazale sunt cavitati pneumatice sapate in oasele din jurul cavitatii nazale. Ele sunt reprezentate de: sinusurile frontale, maxilare, sfenoidal si labirintul etmoidal. Sinusul frontal este situat in grosimea osului frontal, are raporturi cu cavitatea nazala, cu orbita si cu fosa craniana anterioara. El se deschide in meatul nazal mijlociu, prin intermediul unor celule etmoidale. Sinusul sfenoidal este sapat in osul sfenoid si are raport cu seaua turceasca, cavitatea nazala, sinusul cavernos, fosa craniana mijlocie si cu santul carotic. El se deschide in dreptul recesului sfenoetmoidal. Labirintul etmoidal, format din totalitatea celulelor etmoidale, este situat intre cavitatea nazala si peretele medial al orbitei. Celulele etmoidale se deschid separat la nivelul meaturilor nazale. Corelatii clinice: sinuzitele reprezinta inflamatii ale mucoasei sinusurilor paranazale si este o boala foarte frecventa. La adulti, cel mai frecvent este afectat sinusul maxilar, iar la copii, celulele etmoidale. Sinuzitele se pot complica cu acumulare de puroi, cu extinderea infectiei in orbita, cu o meningita sau tromboflebita de sinus cavernos.12. Sinusul maxilar - definiie, situaie, raporturi, corelaii cliniceSinusul maxilar se afla in grosimea osului maxilar si este cel mai mare dintre sinusuri. Peretele superior corespunde podelei orbitei, iar cel medial il desparte de cavitatea nazala si este format de maxilar, palatin si de cornetul nazal inferior. Pe peretele medial se gaseste deschiderea sinusului in meatul nazal mijlociu. Inferior, sinusul se prezinta ca un sant scobit in procesul alveolar al maxilarului, in care proemina relieful radacinilor dentare. Raporturile sinusului maxilar cu craniul, premolarii si molarii determina urmatoarele consecinte:Sinuzita odontogena prin propagarea inflamatiei de la radacina dintelui la mucoasa sinusala.In sinuzutele cronice, cu colectii inchistate, deschiderea sinusului maxilar se realizeaza prin trepanatia procesului maxilar al cornetului nazal inferior, in meatul nazal inferior, pentru a favoriza drenarea secretiilor.13. Fontanelele definiie, localizare, evoluie, implicaii cliniceFontanelele sunt spatii membranoase largi la nou-nascuti, la nivelul suturilor dintre oasele cutiei craniene. Astfel, la jonctiunea suturilor coronara si sagitala si frontala, se afla fontanela anterioara de forma romboida. Intre suturile sagitala si lamboida, se afla fontanela posterioara de forma triunghiulara. La 30% din cazuri se descrie si o fontanela in partea posterioara a suturii sagitale fontanela sagitala. De asemenea, intre oasele occipital, parietal si temporal se afla sutura mastoidiana, iar intre oasele frontal, parietal, zigomatic si temporal, se afla fontanela sfenoidala. Fontanelele se osifica si se inchid si se osifica. Fontanela anterioara se osifica dupa prima jumatate al celui de-al doilea an de viata, fontanela posterioara se osifica dupa luna a VI-a, fontanela sfenoidala se osifica intre luna a III-a si a VI-a, fontanela mastoidiana se osifica dupa primele III luni de viata. Implicatii clinice: urmarirea dimensiunilor pentru diagnosticul rahitismului. Inchiderea precoce si sincrona determina microcefalie. Inchiderea precoce si asincrona determina anomalii de forma ale craniului. Macrocefalia se datoreaza de obicei unei hidrocefalii, iar craniul are forma unui balon. Prezenta fontanelelor permite realizarea ecografiilor trans fontanelare, ce permit aprecierea dezvoltarii creierului. 14. Fosele temporal, infratemporal i pterigopalatin, definiie i coninutFosa temporala este o depresiune ce ocupa, de fiecare parte, fata laterala a craniului, sub liniile temporale si este delimitata inferior de arcada zigomatica, unde comunica cu fosa infratemporala. In fosa temporala se afla muschiul temporal.Fosa infratemporala denumita si spatiu pterigomaxilomandibular, este o depresiune osoasa situata pe suprafetele laterale ale craniului, inferior si medial de arcul zigomatic, sub fosa temporala. In fosa infratemporala se gasesc cei doi muschi pterigoidieni, nervul mandibular si artera maxilara.Fosa pterigopalatina este un spatiu piramidal mic, intre procesul pterigoid al sfenoidului si osul palatin, medial de fosa infratemporala, cu care comunica. In fosa pterigopalatina se afla ganglionul pterigopalatin, nervul maxilar si ramurile lui, terminatiile arterei maxilare si se deschid o serie de orificii si canale de comunicare cu regiunile invecinate, pentru vase si nervi.15. Mandibula - descriere, repere anatomice, bazele anatomice ale manevrei de reducere a luxatiei de mandibulMandibula este un os median, situat in partea anterioara si inferioara a viscerocraniului. Mandibula are forma de potcoava concava posterior, cu capetele indreptate in sus, fiind alcatuita dintr-un corp si doua ramuri. Corpul prezinta o fata interna si o fata externa. Fata externa prezinta protuberanta mentala, limitata lateral de tuberculul mental. Lateral de ea se vede gaura mentala. Pe fata laterala a corpului se gaseste linia oblica. Fata interna prezinta median spina mentala, iar lateral fosele digastrice. Lateral de acestea, se afla linia milohioidiana, ea separa doua depresiuni: fosa sublinguala si fosa submandibulara. Ramurile mandibulei formeaza cu corpul un unghi, numit unghiul mandibulei. Marginea superioara se continua cu condilul mandibulei, separat prin incizura mandibulei de procesul coronoid. Inferior de condil se gaseste fosa pterigoidiana. Pe fata laterala, pe unghiul mandibulei, se afla tuberozitatea maseteriana si pterigoidiana. Pe fata mediala se gaseste gaura mandibulei, limitata de o lama osoasa, numita spina spix care este reper in anestezia nervului mandibular. Inferior de gaura se gaseste santul milohioidian, prin care trece manunchiul vasculonervos omonim. Tehnica de reducere a luxatiei: capul pacientului se fixeaza pe un plan dur si se realizeaza manevra de sertar mandibular presiune indreptata in jos si apoi spre posterior, pentru depasirea tuberculului articular.

16. Mm. mimicii, enumerare, inervaie. Aspectul paraliziei de facialMuschii mimicii sunt reprezentati de: m. epicranian, m. procerus, m. auricular anterior, m. auricular superior, m. auricular posterior, m. orbicular al ochiului, m. sprancenos, m. coborator al sprancenei, m. nazal, m. coborator al septului, m. orbicular al gurii, m. buccinator, m. ridicator al buzei superioara si al aripii nasului, m. ridicator al buzei superioare, m. ridicator al unghiului gurii, m. zigomatic mic, m. zigomatic mare, m. rizorius, m. coborator al unghiului gurii, m. coborator al buzei inferioare, m. mental. Invervatia acestor muschi provine din nervul facial, deoarece muschii au origine embrionara din al doilea arc branhial. Paralizia de nerv facial: leziunile centrale se manifesta prin paralizia muschilor mimicii din etajele mijlociu si inferior in miscarile voluntare. In miscarile semiautomate si cele reflexe, contractia este posibila, daca nucleul motor si caile extrapiramidale sunt indemne. Leziunile periferice se manifesta prin paralizia ipsilaterala a muschilor mimicii, la care se pot asocia tulburari de secretie lacrimala si salivara si tulburari de sensibilitate gustativa, daca este afectat si ganglionul geniculat.17. Mm. masticatori, enumerare, situaie, noiuni minimale de biomecanic, inervaieMuschii masticatori sunt reprezentati de: m. temporal, m. maseter, m. pterigoidian medial, m. pterigoidian lateral, m. lung al capului, m. drept anterior al capului, m. drept lateral al capului. Inervatia lor este realizata de nervul trigemen, de ramura mandibulara, prin originea embriologica din primul arc branhial. Muschii masticatori sunt situati in jurul mandibulei si realizeaza aparatul masticator. Masticatia este realizata in primul rand de muschiul maseter. M. maseter si m. pterigoidian medial sunt muschi cu structura multipenata, iar m. temporal este bipenat. M. pterigoidian lateral difera de ceilalti, fiind un muschi cu fibre paralele. Miscarea de coborare a mandibulei este realizata de m. pterigoidieni laterali, m. milohioidieni si digastrici. Miscarea de ridicare a mandibulei este realizata de m. maseteri, pterigoidieni mediali si temporali.18. Mm. hioidieni, enumerare, inervatie, aciuneMuschii hioidieni se impart in suprahioidieni si infrahioidieni. Muschii suprahioidieni sunt reprezentati de: m. digastric, m. stilohioidian, m. milohioidian, m. geniohioidian. Iar muschii infrahioidieni sunt reprezentati de: m. sternohioidian, m. omohioidian, m. sternotiroidian, m. tirohioidian si m. ridicator al glandei tiroide. Inervatia muschilor suprahioidieni: m. digastric si stilohioidian din n. facial. Pantecele anterior al muschiului milohioidian n. mandibular. M. geniohioidian plexul cervical. Muschii infrahioidieni sunt inervati de plexul cervical, prin intermediul ansei cervicale. Muschiul tirohioidian primeste in mod obisnuit inervatia printr-o ramura a n. hipoglos. Actiune: au rol in deglutitie, fonatie si respiratie. Muschii suprahioidieni intervin si in masticatie. In timpul faringian, contractia tuturor muschilor suprahioidieni, ridica osul hioid, realizand inchiderea laringelui si separarea caii digestive de cea aeriana.19. Mm. SCM origine, inserie, topografie, raporturi, inervaie, biomecanica. Baza anatomic a torticolisului.Muschiul sternocleidomastoidian are doua origini distincte: pe fata anterioara a manubriului sternal si pe extremitatea sternala a claviculei. Unele dintre fibrele cu origine claviculara se alatura celor sternale si se insera pe fata laterala a procesului mastoidian si pe extremitatea laterala a liniei nucale superioare. Restul fibrelor se insera pe marginea anterioara, varful si fata laterala a procesului mastoidian. Topografia apartine regiunii sternocleidomastoidiene si prin marginile sale delimiteaza regiunile anterioara si laterala ale gatului. La baza gatului, muschiul acopera articulatia sternoclaviculara si originea muschilor sternohioidian si sternotiroidian. Mai profund se afla confluentul venos jugulo-subclavicular, apoi urmeaza un plan nervos constituit din nervul frenic, ansa subclaviculara si nervul vag, iar posterior de acesta artera subclavie, artera carotida comuna. In partea mijlocie a regiunii sternocleidomastoidiene, muschiul are raporturi stranse cu manunchiul vasculonervos al gatului, cu radacinile ansei cervicale si cu trunchiul simpatic. In trigonul carotic, raporturile muschiului cu vasele se modifica: artera carotida comuna se indeparteaza de acesta, muschiul pastrand raportul doar cu vena jugulara interna. Deasupra unghiului mandibulei, pe fata profunda a muschiului, se gasesc: pantecele posterior al digastricului, muschii scaleni si formatiunile vasculonervoase latero-faringiene. Muschiul are raporturi mai stranse cu vena jugulara interna si cu nervul accesor, care patrund in grosimea lui. In apropierea insertiei lui, acopera muschii ridicator al scapulei si splenius al capului. Muschiul este vascularizat de: arterele suprascapulara, tiroidiana superioara si occipitala. Inervatia este asigurata de nervul accesor prin 1-3 ramuri din plexul cervical. Contractia unilaterala flecteaza capul, il inclina de aceeasi parte si il roteste de partea opusa. In contractia bilaterala, cu punct fix pe occipitomastoidian, muschii devin inspiratori auxiliari. Torticolismul (gat stramb) este o afectiune manifestata prin contractia mai mult sau mai putin dureroasa a muschilor gatului, care limiteaza miscarile de rotatie ale capului. Capul este inclinat lateral, spre partea afectta, in timp ce este rotat spre partea opusa. Printre cauze se enumera si adenopatia ganglionilor limfatici cervicali superiori, a caror inflamatie duce la iritatia ramurii externe a nervului accesor.

20. Sindromul de defileu scalenic, bazele anatomicePrin defileul interscalenic trec: ramurile ventrale si trunchiurile plexului brahial, portiunea interscalenica a arterei subclavii. In cazul compresiei manunchiului vasculonervos prin hipertrofia sau contractia spastica a muschilor scaleni anterior sau mijlocii, prezenta unei coaste cervicale sau a calusului vicios in fracturi de clavicula, pot aparea: Sindromul neurogen manifestat prin tulburari de tip senzorial, predominante, reprezentate de dureri sau parestezii, sau motor de la scaderea fortei musculare pana la atrofii semnificative Sindromul arterial manifestat prin slabiciune musculara, paloare (eventual cianozare), racire si dureri la nivelul membrului superior (mai ales la mana)21. Fascia cervical, alctuire i dispoziie generalNomenclatura internationala descrie o singura fascie cervicala, pe care o considera ca structura unitara, derivata din tesutul conjunctiv al gatului si diferentiata in trei lame: lama superficiala, lama pretraheala si lama paravertebrala. Lama superficiala se dispune in jurul gatului. Insertia superioara se face de-a lungului unei linii ce uneste protuberanta occipitala exterioara cu cea mentala, iar insertia inferioara pleaca de la nivelul fetei anterioare a manubriului, urmareste clavicula, acromionul, spina scapulei, ajunge pe muschiul trapez si apoi pe muschiul latissimus dorsi si se continua cu fascia acestuia. Lama pretraheala se insera superior pe osul hioid, iar inferior pe marginile superioare ale oaselor scapulare, pe clavicule si pe incizura sternala. Lama paravertebrala se fixeaza superior pe baza craniului si care inferior se continua cu tesutul conjunctiv al mediastinului. Lateral se prinde pe tuberculii anteriori ai proceselor transverse cervicale. Fiecare lama este anexata unui plan muscular pe care-l acopera, formand muschilor respectivi fascii si septuri intermusculare.22. Lama superficial a fasciei cervicale i platysmaLama superficiala este situata sub tegument si muschiul platysma, in planul muschilor sternocleidomastoidieni si trapezi. Lama poate fi considerata ca fiind formata din doua jumatati simetrice, ce se continua pe linie mediana si care, posterior, se fixeaza pe coloana cervicala, astfel incat ea apare ca un invelis fibros ce inconjoara tot gatul. Insertia superioara se face de-a lungul unei linii ce uneste protuberanta occipitala externa cu cea mentala, fixandu-se succesiv pe: linia nucala superioara, fata laterala si marginea anterioara a mastoidei, arcul zigomatic, fascia maseterina, unghiul si marginea inferioara a corpului mandibulei. Insertia inferioara pleaca de pe fata anterioara a manubriului sternal, urmareste clavicula, trece apoi pe acromion si pe spina scapulei, pe unde coboara pe muschiul trapez si latissimus dorsi, continuandu-se cu fascia acetuia. In sens transversal, cele doua lame superficiale se continua intre ele, determinand pe linia mediana anterioara o ingrosare mai evidenta sub osul hioid.Muschiul platysma apartine functional muschilor mimicii. El se prezinta ca o lama musculara lata si subtire, situata subcutatat si intinsa din regiunile deltoidiene si infraclaviculara, pana la partea inferioara a fetei. Insertiile sale inferioara cutanate si fasciala se fac pe fata profunda a pielii regiunilor infraclaviculara si deltoidiana si pe fasciile muschilor pectoral mare si deltoid, fibrele se indreapta oblic, superior si medial si se termina astfel: fibrele mediale se incruciseaza cu cele opuse si se insera pe protuberanta mentala si pe pielea acestei regiuni. Fibrele mijlocii se insera pe corpul mandibulei, iar fibrele laterale, la nivelul unghiului gurii si pe fascia maseterina. Dezvoltat din arcul branhial II, muschiul este inervat de nervul facial. Contractia sa determina coborarea unghiului gurii, ridicarea si incretirea pielii gatului si a partii superioare a toracelui.23. A. subclavie, traiect, raporturi, enumerare ramuriArtera subclavie stanga are originea in arcul aortic si are un traiect oblic intratoracic, pana inapoia articulatiei sternoclaviculare stangi. Artera subclavie dreapta se desprinde din truchiul brahiocefalic, posterior de articulatia sternoclaviculara dreapta. In partea prescalenica, cele doua artere subclavii au raporturi putin diferite. Artera subclavie dreapta este acoperita anterior de trei planuri: osteomuscular alcatuit din articulatia sternoclaviculara dreapta, partea mediala a claviculei si muschii sternocleidomastoidian si sternotiroidian. Sub aceasta, se afla planul venos reprezentat de vena subclavie, urmand planul nervos. El desparte artera de vena si este format dinspre medial spre lateral de: nervul vag, ansa subclavie si nervul frenic. Nervul vag da pe sub artera nervul laringeu recurent drept. Inferior, artera subclavie se afla pe versantul anterior al domului pleural. In partea stanga, aceasta parte presalenica prezinta mici deosebiri. Artera subclavie stanga se afla mai in profunzime, iar artera carotida comuna stanga, pe un plan anterior. Nervul vag incruciseaza artera in partea sa intratoracica, iar nervul laringeu recurent stang inconjoara arcul aortic. Artera subclavie stanga este inconjurata de canalul toracic. In rest, celelalte raporturi sunt asemanatoare. Partile interscalenica si postscalenica sunt identice. Partea interscalenica artera subclavie este culcata pe fata superioara a primei coaste intre muschii scaleni anterior si mijlociu. Aceasta este marginita anterior de tuberculul scalenic. Superior, artera prezinta raporturi cu plexul brahial. Partea postscalenica se intinde de la muschii scaleni pana la marginea primei coaste, unde se continua cu artera axilara. In aceasta parte, ea se afla mai superficial. Anterior vine in raport cu vena subclavie, vena jugulara externa si nervul muschiului subclavicular. Superior este acoperita de muschiul platysma si de fascia cervicala. Posterior si lateral se gasesc trunchiurile plexului brahial. Inferior se afla prima coasta si prima digitatie a muschiului dingtat anterior. Ramuri: arterele vertebrala, toracica interna, tiroidiana inferioara, transversa a gatului si trunchiul costocervical.24. A. vertebral - traiect, raporturi, sursa pentru poligonul arterialEste prima ramura ascendenta, din partea prescalemica a arterei subclavii. Ea participa in special la vascularizatia encevalulu. De la origine, artera vertebrala se indreapta spre gaura transversa a vertebrei C6. De aici trece succesiv prin gaurile transversare a tuturor vertebrelor cervicale. In acest canal, ea se gaseste impreuna cu vena vertebrala si nervul vertebral. De la gaura transversara a axisului, se indreapta lateral spre gaura transversa a atlasului. Ocoleste masele laterale ale acestuia, perforeaza membrana atlantooccipitala posterioara, duramater si intra in craniu prin gaura mare. Apoi se indreapta medial, inconjurand bulbul si se aseaza pe apartea bazilara a osului occipital (clivus). Aici, cele doua artere vertebrale se unesc si formeaza artera bazilara, care se imparte in ramurile terminale: cerebrale posterioare. Acestea participa la formarea cercului arterial al creierului denumit clasic poligonul arterial de la baza creierului (Willis). Artera are raporturi posterior cu procesul transvers C7, muschiul lung al gatului si ganglionul stelat. Medial are raporturi cu esofagul, carja canalului toracic (in stanga) si nervul laringeu recurent. Lateral se afla prima parte a arterei tiroidiene inferioare, muschiul scalen anterior si nervul frenic, anterior se afla artera carotida comuna, tiroidiana inferioara si vena vertebrala. Ramuri: a. spinala posterioara, a. spinala anterioara, a. cerebeloasa inferioara si posterioara.25. A. toracic intern traiect, raporturi, importan clinicIa nastere de pe fata inferioara a arterei subclaviei, lateral de artera vertebrala si de ansa subclavie. Ea trece pe fata anterioara a domului pleural, posterior de vena subclavie. Artera toracica interna este incrusiata anterior de nervul frenic, care trece din lateral spre medial. Artera are traiect descendent, paralel cu sternul, lateral de acesta si posterior de cartilajele costale. Pe fata posterioara a celui de-al VI-lea cartilaj costal, se imparte in artera musculo frenica si epigastrica superioara. Artera toracica interna da mai multe colaterale: rr. mediastinale, timice, bronhiale, ce vascularizeaza unele din viscerele mediastinale. Anastomoza arterei epigastrice superioare cu cea inferioar n cazul coarctaiei de aort, aceste anastomoze se dilat mult i asigur devierea sngelui arterial spre aort, distal de sediul coarctaiei. Dac coarctaia este situat proximal de originea arterei subclaviculare stngi, semnele clinice (tensiunea arterial mai mic la braul drept) i radiologice (eroziuni ale marginilor inferioare ale coastelor, datprate dilatrii anastomozelor arteriale) sunt prezente doar pe partea dreapt. Anastomoza arterelor intercostale anterioare cu cele posterioare n cazul coarctaiei de aort sau n cazul obstrurii intrinseci sau extrinseci ale aortei, aceste anastomoze se dilat mult i asigur devierea sngelui arterial spre artera iliac extern, pentru irigarea membrului inferior (circulaie colateral). n aceast situaie se pot percepe, la palparea mm drepi abdominali, pulsaiile arterelor dilatate. Bypassul coronarian Arterele toracice interne sunt considerate la ora actual cele mai bune grefe de bypass. Iniial au fost utilizate pentru a lega aorta ascendent de poriunea permeabil, situat distal de obstrucie, a arterei coronariene sau a ramurei coronariene afectate. Investigaiile ulterioare au relevat rezultate i mai bune (rat excelent de paten pe termen lung a grefei) dac se pstraz originea n artera subclavicular.26. A. tiroidian inferioar - traiect, raporturi, importan clinicSe desprinde din trunchiul tireocervical si este cea mai mediala ramura al ei. Are un traiect initial ascendent, paralel cu manunchiul vasculonervos al gatului (medial) si m. scalen anterior (lateral), pana la procesul transvers C6. Aici se curbeaza medial, trecand posterior de carotida interna, v. jugulara intern, n. vag si anterior de artera si vena vertebrala. apoi, artera descrie o curba concava superior si abordeaza polul inferior al lobilor tiroidieni, unde se ramifica. La acest nivel, ramurile arterei se afla in raport cu n. laringeu recurent, care poate trece posterior sau printre ele. Raportul este important de cunoscut pentru a nu leza nervul in tireodiectomii, ce ar duce la tulburari grave de fonatie, pana la pierderea vocii. artera da urmatoarele ramuri: a. laringee inferioara, rr, glandulare, a. cervicala ascendenta. Vascularizatia arteriala a paratiroidelor, atat a celor inferioare cat si a celor suporioare, provine exclusiv din artera tiroidiana inferioara. din aceste motive, ligaturarea ramurilor terminale ale arterei tiroidiene inferioare se realizeaza tangent la parenchimul tiroidian. Astfel, ramurile secundare ale arterei tiroidiene inferioare si nervul laringeu recurentu raman posterior.27. A. carotid comunLimita superioara a arterei este planul ce trece prin marginea superioara a cartilajului tiroid. Arterele carotide comune au origini diferite: carotida comuna dreapta trunchiul brahiocefalic, iar artera carotida comuna stanga arcul aortic. Astfel, artera carotida comuna se afla pe tot traiectul sau in regiunile gatului, pe cand ceastanga se gaseste in prima parte a ei in torace. Artera carotida comuna stanga vine in raport cu: v. brahiocefalica stanga, cu ramurile cardiace superioare din nervul vag, cu plamanul stang, cu nervul frenic stang si cu nervul vag.Artera carotida comuna dreapta vine in raport cu trunchiul brahiocefalic, cu traheea, cu esofagul si cu venele tiroidiene inferioare. intre trahee si esofag se afla nervul laringeu recurent stang. In regiunile gatului, cele doua artere au raporturi asemanatoare. In traiectul lor, trec succesiv prin regiunea sternocleidomastoidiana, anterioara a gatului si trigonul carotic. La baza gatului a. carotida comuna vine in raport cu sternocleidomastoidianul, cu m. omohioidian, superior cu ansa cervicala. in trigonul carotic, este superficiala, acoperita de piele, de m. platysma si de lama superficiala a fasciei cervicale. Lateral vine in raport cu v. jugulara interna, posterior cu nervul vag. Anterior glanda tiroida, medial traheea, laringele, esofagul, faringele, n. laringeu recurent, n. cervicali superiori si medii. Posterior cu venele cervicale, m. paravertebrali, m. scaleni, n. frenic, a. cervicala ascendenta. Un reper foarte important este tuberculul carotic reprezentat de procesultransvers al lui C6. La marginea superioara a cartilajului tiroid, se bifurca in carotida externa si carotida interna. La acest nivel se afla o dilatatie sinusul carotic.28. A. carotid internArtera carotida interna este cea de-a doua ramura terminala a arterei comune. Intraiectul sau spre encefal, strabate regiunile gatului, baza craniului, sinusul venos si la baza emisferelor cerebrale se imparte in ramurile sale. La gat ea se intinde de la marginea superioara a cartilajului tiroid, pana la fata inferioara a partii scuamoase a osului temporal, unde intra in canalul carotic In trigonul carotic, ea se afla superficial si este incrucisata anterior de m. digastric, ce constituie limita superioara a trigonului. Ea se afla initial lateral si posterior de a. carotida externa si o incruciseaza posterior, asezandu-se medial. In trigonul caroticare raporturi posterior procesele transverse cervicale, m. paravertebrali, simpaticul cervical, n. vag. Medial faringele, n. laringeu superior, a. faringiana ascendenta. Lateral v. jugulara interna. Anterior si lateral m. sternocleidomastoidian, trunchiul venos tirolingofacial, n. hipoglos. Dupa trigonul carotic, devine profunda si se gaseste intre m. stilienisi faringe. Aici are raporturi: lateral m. stilofaringian, stiloglos, n. glosofaringian. Medial peretele faringian, n. laringeu superior. Posterior de artera se afla ganglionul cervical superior simpatic. A. carotida interna intra in craniu prin canalul carotic, apoi strabate sinusul cavernos. La nivelul proceselor clinoide anterioare, a. devine ascendenta si da nastere a. oftalmice si apoi se imparte in ramurile terminale: a. cerebrala anterioara, a. cerebrala medie, a. coroidiana anterioara si comunicanta posterioara.29. A. carotid extern, traiect, raporturi sistematizate n funcie de regiunile topografice strbtuteArtera carotida externa incepe la nivelul planului care trece prin marginea superioara a cartilajului tiroidian si se termina la nivelul colului mandibulei, unde se imparte in ramurile sale terminale: a. temporala superficiala si a. maxilara. Artera strabate mai multe regiuni topografice: initial se afla in trigonul carotic, ca dupa sa fie incrusisata de pantecele posterior al muschiului digastric si sa intre in trigonul submandibular. In partea superioara a acestuia, artera intra in grosimea glandei parotide, pentruca inapoia ramrii mandibulei sa se impartain ramurile terminale. In trigonul carotic se afla initial antero-medial de originea celei interne. Are raporturi: posterior cu lantul simpatic cervical, planul osteomuscular format din procesele transverse ale vertebrelor cervicale si m. paravertebrali. Medial m. constrictor mijlociu al faringelui, a. faringiana ascendenta si n. laringeu superior. Lateral este in raport cu artera carotida interna si cu v. jugulara interna. Anterior n. hipoglos, v. linguala, vv.tiroidiene superioare, v. faciala, iar cand exista, cu trunchiul triolingofacial si este acoperita numai de piele, platysma si de lama superficiala a fasciei cervicale. In trigonul submandibular, devine profunda si se dispune lateral de a. carotida internasi de v. jugulara interna, fiind situata intre m. stiloglos si stilohioidian (lateral) si stilofaringian (medial). In profunzimea glandei parotide vine in raport cu: lobii glandei, cu n. facial, auriculotemporal, v. jugulara externa. Artera carotida externa emite 6 colaterale: a. tiroidiana superioara, a. faringiana ascendenta, a. linguala, a. faciala, a. occipitala si a. auriculara posterioara.30. A. i vena facial - traiect, raporturi, ramuri, anastomozeA. faciala ia nastere in trigonul carotic, de pe fata anterioara a a. carotide externe. Artera are un traiect sinuos, intra in trigonul submandibular, ocoleste glanda submandibulara medial, pe care lasa un sant, apoi iese pe fata laterala a corpului mandibulei si se indreapta spre comisura buzelor, apoi spre comisura palpebrala mediala, unde se termina prin artera angulara. raporturi: medial m. constrictor mijlociu al faringelui, lateral n. hipoglos, m. stilohioidian,pantecele posterior al digastricului. ramuri: a. palatina ascendenta, r. tonsilara, a. submentala, rr. glandulare, a. labiala superioara, a. labiala inferioara, a. angulara.V. faciala se formeaza la comisura palpebrala mediala, din vena angulara, venele supratrohleare si vena supraorbitala. Coboara prin santul nazogenian, pe sub m.zigomatic, pe fata anterioara a maseterului, pana lamarginea inferioara a corpului mandibulei. Vena se afla posterior de artera, iar la marginea inferioara a mandibulei, difera de traiectul arterei, inconjurand glanda submandibulara lateral. Ea se varsa in vena jugulara interna. ramuri: vv. palpebrale superioare, vv.palpebrale inferioare, vv. nazale externe, vv. labiala superioara, inferioara, v. faciala profunda, rr. parotidiene, v. palatina externa si v. submentala anastomoze: se realizeaza anastomoze intre v. angulara si vena oftalmica, care se varsa in sinusurile venoase ale encefalului.31. A. i vena lingual - traiect, raporturi, ramuri, anastomozeA. linguala ia nastere de pe fata anterioara a a. carotide externe sau dintr-un trunchi comun cu artera faciala trunchi lingofacial. La origine, ea se afla superficial si in raport cu m. constrictor superior al faringelui si n. laringeu superior. Artera este incrusisata lateral de n. hipoglos si de v. linguala. Artera descrie o curba deasupra cornului mare al osului hioid. Superior de acesta, ea are un traiect orizontal, spre varful limbii, intra pe sub m. stiloglos, care o desparte lateral de n. hipoglos si de v. linguala. Artera se continua cu ramura terminala a. profunda a limbii. ramuri: r. suprahioidiana, a. sublinguala, rr. linguale dorsaleV. linguala se formeaza prin unirea mai multor afluenti: vv. dosale ale limbii, v. comitanta a n. hipoglos, v. sublinguala si profunda a limbii. A. faciala se poate anastomoza inconstant cu cea opusa (Mayer).32. A. temporal superficial - traiect, raporturi, ramuriA. temporala superficiala este ramura de bifurcatie a carotidei externe si ii continua traiectul acesteia.Ea incepe in grosimea glandei parotide, posterior si medial de colul mandibulei. In traiectul sau ascendent, artera devine superficiala si trece intre procesul zigomatic al temporalului si meatul acustic extern, spre regiunea temporala. In regiunea parotidiana, ea se afla posterior de v. temporala superficiala si de articulatia temporomandibulara si medial de ramurile n. facial. Are anterior vena si posterior nervul. Artera temporala superficiala da urmatoarele ramuri: rr. parotidiene a. transversa a gatului care iese inainte ca a. temporala superficiala sa iasa din grosimea glandei parotide; are un traiect paralel cu arcul zigomatic si se distribuie glandei parotide, fetei, m. buccinator, maseter. rr. auriculare anterioare in general in nr de 3 si vascularizeaza fata laterala a pavilionului urechii si meatul acustic extern. a. zigomaticoorbitala are traiect orizontal, superior de arcul zigomatic si vascularizeaza m. orbicular al ochiului. a. temporala medie in traiectul sau ascendent, participa la vascularizatia m. temporal, articulatiei temporomandibulare si a conductului auditiv extern. Artera temporala superficiala se termina prin ramuri frontale si parietale, care vascularizeaza tegumentul si m. regiunilor corespunzatoare.33. A. occipital - traiect, raporturi, ramuriArtera occipitala are originea in trigonul carotic, din artera carotida externa. Se alatura pantecului posterior al m. digastric si incruciseaza anterior n. hipoglos, v. jugulara interna, n. vag si n. accesor. Artera determina pe fata inferioara a stancii temporalului santul arterei occipitale. Aici, ea are lateral m. sternocleidomastoidian si pantecele posterior al m. digastric. Isi schimba directia si se indreapta oblic sub m. splenius al capului, spre protuberanta occipitala externa. Dupa un traiect sinuos, isi schimba iar directia si perforeaza m. trapez la originea sa. Ramuri: r. mastoidiana inconstanta, pentru celulele mastoide r. auriculara pentru tegumentul regiunii mastoidiene si fata mediala a pavilionului urechii rr. sternocleidomastoidiene pentru m. sternocleidomastoidian r. meningeana pentru dura mater rr. occipitale sunt ramurile terminale ale arterei r. descendenta pentru muschii oblici si drepti posteriori ai capului.34. Vv. Jugulare i subclaviiV. jugulara interna colectioneaza sangele venos de la nivelul encefalului, meningelor cerebrale si de la regiuni ale fetei si gatului. Se intinde de la baza craniului pana inapoia articulatiei sternoclaviculare Superior se formeaza sub gaura jugulara, unde continua sinusul sigmoidian. Ea prezinta superior bulbul jugular superior, iar inferior bulbul jugular inferior. In traiectul ei descendent, esteincrusisata de m. digastric si inferior de m. omohioidian. Ea isi mentine raportul medial cu a. carotida interna si cu n. vag. Are ca afluenti: sinusurile durei mater si vene ce aduna sangele din regiunile superficiale si de la viscerele capului si gatului.V. jugulara externa se formeaza in grosimea glandei parotide din v. occipitala si v. auriculara posterioara. Se proiecteaza pe o linie ce s eintinde intre unghiul mandibuleisi jumatatea claviculei. Initial este profunda, apoi devine superficiala, incruciseaza m. sternocleidomastoidian si intra in fosa supraclaviculara mare. Devine din nou profunda si se varsa in vena subclavie sau in unghiul dintre aceasta si vena jugulara interna.V. subclavie situata anterior de artera, de care estedespartita de m. scalem anterior si de planul nervos format din n. vag, ansa subclavie si n. frenic. Inferior, pe prima coasta, determina santul venei subcalvii, anterior de cel al arterei. Anterior are raporturi cu ,. subclavicular, cu clavicula si cu insertia calviculara a m. sternocleidomastoidian. Vena subclavie poate fi punctionata si descoperita supra si infraclavicular, in scopul perfuziilor, transfuziilor sau recoltarilor de sange. Are ca afluenti: vv. pectorale, v. scapulara dorsala si uneori vena toracoaromiala.35. Limfaticele capului